Sigilarea santurilor si

fosetelor

Datorita particularitatilor de structura ale smaltului de

la nivelul santurilor si fosetelor ocluzale dar si din
fosetele de pe alte suprafete vestibulare sau orale ale
molarilor, orale ale incisivilor superiori fac ca aceste
zone sa prezinte o vulnerabilitate deosebita la carie, de
8 ori mai mare comparativ cu aparitia cariei la nivelul
suprafetelor dentare netede.
SIGILAREA reprezinta o tehnica de izolare a acestor
suprafete fata de mediul inconjurator, contribuind la
cresterea rezistentei structurilor dure dentare la atacul
cariogen,fiind cea mai eficienta metoda profilactica
impotriva cariilor ocluzale.
Sigilarea este inclusa de OMS intre cele 4 metode de
prevenire a cariei dentare alaturi de:
-fluorizare generala si locala
-igiena alimentatiei
-igiena buco-dentara
Aceasta metoda preventiva a fost sugerata de WILLSON
in 1895 dar s-a impus in practica stomatologica dupa
1967 cand Cueto si Buonocuore au prezentat
rezultatele aplicarii cianoacrilatului peste suprafata
ocluzala gravata.

INDICATIILE SIGILARI
Indicatia majora a sigilarii o constituie santurile si
fosetele molarilor(ocluzale, vestibulare,orale), ale
premolarilorsi ale incisivilor permanenti, aplicata cat
mai precoce dupa eruptia acestor dinti, cand aceste
formatiuni sunt retentive.
1.Dupa retentivitatea santurilor si fosetelor sigilare s
eindica in:
Santuri si fosete adanci in forma de
I,amorfa,picatura;
Santuri si fosete adanci cu proasta coalescenta;
Sonda agata,dar nu sunt alte semen de carie
dentara;
Dintii sunt erupti sufficient pentru a se obtine o
suprafata uscata;
2.Dupa riscul cariogen se indica la:
Pacienti carioactivi cu nivel crescut de streptococ
mutans;
Pacienti care consuma zilnic mari cantitati de
dulciuri;
Pacienti handicapati psihic sau fizic, care nu isi
pot efectua igiena orala;
3.Dupa momentul indicat pentru sigilare:
Dupa MARTENES: intre 6-15 ani;
Dupa SIMONSEN:
3-4 ani pentru molarii temporari;
6-7 ani pentru primii molari permanenti;
11-13 ani pentru molarii doi permanenti si
premolari;
4.Scoala scandinava recomanda sigilarea cand:
Molarii sunt predispusi la carie;
Pacientii cu handicap;
Dintii cu defecte de dezvoltare, de coalescenta ;
5.Scoala britanica recomanda ca toate santurile si
fosetele vulnerabile sa fie sigilate indifferent de
perioada scursa de la eruptie.

CONTRAINDICATIILE SIGILARII
A)Nu se sigileaza dintii care au coroana insuficient
erupta in cavitatea orala si la care nu se poate face o
buna izolare;
B)Nu se sigileaza dintii sanatosi erupti in urma cu 4
ani sau chiar mai mult, care au santuri si fosete largi
coalescente;
C)Nu se sigileaza dintii care prezinta concomitant
carii proximale;
D)Nu se sigileaza cand suprafata ocluzala este deja
cariata ea necesitand un tratament prin preparare de
cavitate si obturarea definitiva a dintelui;
E)Nu se indica sigilarea in cazul in care dintele
prezinta deja obturatie ocluzala, cand pacientul
dovedeste o igiena orala si alimentara precara;
F)Nu se realizeaza sigilarea in cazul in care pacientul
nu coopereaza;
CONDITII DE BAZA IN REALIZAREA SIGILARII:
1)Realizarea de suprafete cat mai curate-se
recomanda in acest sens realizarea periajului
professional cu periute rotative si substante abrazive,
urmate de o buna spalare a acestor suprafete 2)Sa se
realizeze suprafete maxime de retentie-cu cat
suprafata de retentie realizata prin tratarea smaltului
cu acid este mai mare cu atat adeziunea sigilarii la
structurile dentare se face mai bine. Dupa
demineralizare vor fi zone de smalt care nu vor fi
 acoperite de sigilant, de aceea la sfarsitul sigilarii se
indica fluorizarea intregii suprafete coronare.
3)Obtinerea unor suprafete dentare perfect uscate
datorita nevoii de realizare a unei adeziuni
perfecte.Este contraindicate prezenta fluidului buccal
pe suprafetele de sigilat deoarece se formeaza o
pelicula superficial ace impiedica adeziunea si reduce
calitatea sigilarii. De aceea ce mai buna metoda de
izolare este realizata cu diga.

Materiale folosite pentru sigilare

Sigilantii au 3 efecte importante:
1.Umplu in mod mecanic fosetele si santurile
adanci cu o rasina acido-rezistenta;
2.Blocheaza locusul preferat al Streptococului
mutans si al altor microorganism cariogene
3.Usureaza manoperele de curatire a santurilor
si fosetelor;
Dupa Bratu calitatile unui material de sigilare
trebuie sa fie urmatoarele:
Fluiditate;
Aderenta buna la suprafetele gravate;
Priza rapida in conditiile cavitati bucale;
Proprietati mecanice si termice
asemanatoare cu cele ale structurilor dure
dentare;
Biocompatibilitate;
Sa nu perturbe ocluzia;
 Sa aiba calitati fizionomice satisfacatoare.
Proprietatile ideale ale unui sigilant:
Penetranta inalta;
Timp de lucru mediu;
Timp de priza scurt;
Absorbtie scazuta a apei;
Expansiune termica redusa;
Rezistenta inalta la uzura;
Factori care influenteaza retentia sigilarii si
rezultatele in timp:
Topografia suprafetei de smalt
demineralizata;
Timpul de demineralizare;
Agentul de demineralizare;
Concentratia demineralizantului;
Gradul de curatire si de uscare a
smaltului, necontaminarea cu saliva in
momentul aplicarii sigilantului.

Tipuri de material de sigilare:

A)Materiale de sigilare pe baza de
dimetacrilat
Contin:
-fie rasina bis-GMA(bisfenol A-
glicidilmetacrilat) denumita si rasina Bowen;
-fie rasina UDMA( uretan dimetacrilatul);
Initierea polimerizarii acestor rasini se face
prin:
Activare chimica-sigilanti
autopolimerizabili-sistem bicomponent;
Utilizarea unei surse externe de
energie(raze UV,lumina vizibila)-sigilanti
fotopolimerizabili-sistem
monocomponent;
!Pentru cresterea eficientei clinice, in
special pentru imbunatatirea protectiei
anticarioase , au fost concepute si rasini
de sigilare care elibereaza fluor.
B)Cimenturi glass-ionomere
(((Putine cimenturi glass-ionomere au fost
concepute special in acest scop :Fuji
Ionomer Type III (GC International))))
Avantaje:
-adeziune chimica la structurile dentare;
-capacitate continua de eliberare fluor;
-elimina faza de demineralizare;
Dezavantaje:
-aplicare mai greoaie;
-timp de priza lung;
-deshidratare in timpul stadiului initial al
reactiei de prize;
-finisare slaba datorita rugozitatii
superficiale;
-rezistenta scazuta in zonele supuse
masticatiei;

C)Compomeri-aceste material deriva din

compozit si glass ionomer si au avantajul
ca combina calitatile celor doua tipuri de
materiale dentare.
-fac prize prin fotopolimerizare
-se gasesc sub forma de capsule sau
seringi;
-permite o manevrare usoara,au calitati
estetice bune si elibereaza fluor;

TEHNICA SIGILARII
Succesul unei sigilari depinde in mare
masura de corectitudinea cu care se
respecta tehnica de lucru i instruciunile
de folosire recomandate de firma
producatoare pentru materialul utilizat .
Dei tehnica este simpla fiecare etapa
trebuie executata cu maximum de atenie,
fara compromisuri pentru ca adeziunea
materialului la suprafaa dentara sa fie cea
dorita.
Thenica sigilarii presupune trei faze
importante:
1)Curatirea suprafetei dentare;
2)Pregatirea dintelui;
3)Aplicarea sigilantului;