SIGILAREA SANTURILOR SI FOSETELOR

Sigilarea este o metoda de prevenire a cariei dentare din santurile si fosetele ocluzale
ale molarilor si premolarilor dar si din fosetele de la nivelul suprafetelor vestibulare si orale
ale molarilor si orale ale incisivilor superiori, prin care se aplica un material corespunzator,
cu rolul de a izola mecanic aceste suprafete de actiunea acida a placii bacteriene.
Procedeul face parte din cele 4 masuri de prevenire a cariei dentare recomandate de
OMS (Organizatia Mondiala a Sanatatii) :
- Igiena orala
- Igiena alimentatiei
- Fluorizarea
- Sigilarea
90% din leziunile carioase sunt reprezentate de cariile din santuri si fosete, in timp ce
ponderea leziunilor de pe suprafetele netede a scazut considerabil multumita profilaxiei
locale cu fluor. Potrivit statisticilor recente, categoria de varsta cu riscul cel mai mare de carii
ocluzale este reprezentata de tinerii cu varsta cuprinsa intre 5-23 de ani. Asadar, aparitia
cariei nu este caracteristica numai perioadei de dupa eruptia dintilor, ci poate surveni si la
adultul tanar.

Obiectivele sigilarii

- Realizarea unei bariere mecanice in fata microorganismelor placii prin aplicarea unui
material care va inchide reliefurile retentive, facand posibila autocuratarea si
igienizarea.

Tipuri de sigilari

- Sigilarea preventiva
- Sigilarea terapeutica / extinsa

Sigilarea preventiva se realizeaza de obicei prin tehnica non-invaziva, fara indepartare

de tesut dentar. Foarte rar, cand deschiderea santurilor si fosetelor este ingusta, iar baza este
mai larga, se recurge la asa numita enameloplastie sau fisuroplastie, constand in crearea cu
ajutorul unei freze globulare foarte mici a unui acces mai bun catre profunzimea gropitelor.
Studiile clinice arata insa ca, indiferent daca se foloseste tehnica de plastie sau nu, retentia
sigilantului este adecvata.
Sigilarea terapeutica tinteste oprirea in evolutie a procesului carios preexistent si
asigurarea unei protectii adecvate impotriva atacurilor cariogene ulterioare. Se efectueaza in
general doar in cazul leziunilor carioase limitate in smalt si presupune doua etape : prepararea
cavitatii odata cu exereza tesutului dentar afectat de carie si obturarea ei, urmata de sigilarea
intregului sistem de santuri si fosete. (Fig. 1)
 Fig. 1 – Tipuri de sigilari

Indicatiile sigilarii

- Dinti indemni de carie, cu risc carios – suprafete ocluzale retentive, foramen caecum
la frontalii superiori
- Persoane expuse riscului carios – situatie sociala defavorabila, stare de sanatate
generala afectata, debilitati fizice
- Dinti sigilati anterior, care au pierdut timpuriu sigilantul
- Dinti cu leziuni carioase incipiente, limitate la stratul de smalt, in regiunea gropitelor
si fisurilor ocluzale
- Dintii pacientilor care prezinta vulnerabilitate crescuta la carie, indiferent de varsta.
Se vor lua in calcul, in acest context si pacientii carora urmeaza sa li se aplice aparate
ortodontice, in special fixe.
- Dintii adultilor care sufera de xerostomie severa indusa medicamentos sau, mai ales,
post iradiere in zona cap/gat. La acesti pacienti se poate observa o forma speciala de
carie, caria de iradiere, localizata la varful cuspizilor sau la nivelul marginilor incizale
a dintilor frontali.

Se recomanda efectuarea sigilarii in primii 2 ani de la eruptia dintelui vizat, cand

susceptibilitatea la carie este maxima, intrucat procesul de mineralizare dentara nu s-a
incheiat in totalitate. Perioada optima pentru efectuarea sigilarii este reprezentata de primele
6 luni dupa eruptia dintelui.
Se recomanda pentru dentatia temporara sigilarea la varsta de 3-4 ani, apoi perioada 6-
7 ani pentru sigilarea molarului 1 permanent si perioada 11-13 ani pentru sigilarea molarului
2 permanent si a premolarilor.
Sigilarea molarului 1 permanent este obligatorie si se poate argumenta prin
vulnerabilitatea lui crescuta la carie, de aproximativ 50% in primul an si de 80% in al doilea
an posteruptiv.

Contraindicatiile sigilarii

- Dinti si pacienti fara risc carios – dinti cu suprafete ocluzale igienizabile

- Dinti cu leziuni carioase aproximale
- Carii ocluzale profunde, cu interesarea stratului de dentina
- Dinti cu obturatii ocluzale
- Molari temporari in perioada dinaintea inlocuirii lor cu succesorii permanenti
- Lipsa controalelor regulate
- Pacienti necooperanti
- Ocluzia traumatica
- Contraindicatie temporara – igiena orala defectuoasa
 Avantajele sigilarii

- Nu actioneaza invaziv asupra dintelui

- Nefiind o interventie dureroasa, este larg acceptata de pacienti
- Conditionarea acida actioneaza in smalt pe o profunzime de maximum 30 microni,
absolut nepericulos pentru sanatatea componentelor pulpare
- In caz de desprindere sau in zonele demineralizate acid si neacoperite cu material de
sigilare, remineralizarea se produce rapid, prin mecanisme naturale, salivare
- In caz de desprindere a materialului de sigilare, dintele se poate resigila fara probleme

Clasificarea sigilantilor

In functie de material :
- Rasini compozite
- Cimenturi ionomer de sticla
- Compomeri

In functie de tipul polimerizarii :

- Autopolimerizabile – fac priza chimica automata, la mixarea a doua componente
- Fotopolimerizabile – priza este activata sub actiunea lampii de fotopolimerizare

In functie de aspectul estetic :

- Materiale estetice – de culoarea dintelui, transparente
- Materiale intens colorate si opace – pentru o mai buna distinctie de tesuturile dentare
adiacente (roz, galben, albastru, alb mat) (Fig. 2)

Fig. 2 – Tipuri de sigilanti

Etapele sigilarii preventive

1. Curatarea dintelui vizat

- Se realizeaza prin periaj profesional, insistand mai ales pe suprafata ce urmeaza a fi
sigilata
- Se foloseste o pasta abraziva fara fluor, deoarece fluorurile reduc eficienta gravajului
acid si implicit aderenta sigilantului

2. Spalarea cu apa si uscarea suprafetei cu jet de aer

3. Izolare, pentru a evita contactul salivei cu dintele ce urmeaza a fi sigilat

- In mod ideal se face cu diga de cauciuc si aspiratorul de saliva
- In lipsa acesteia se folosesc rulouri absorbante prefabricate (din hartie sau vata) si
aspiratorul de saliva

4. Spalarea precipitatului salivar cu solutie 1-2% hipoclorit de sodiu (NaOCl) pentru a

dizolva mucina si microorganismele cantonate in profunzimea santurilor si fosetelor
(aceasta este o etapa optionala).

5. Spalare si uscare cu spray-ul de apa si aer al unitului dentar.

6. Gravajul acid al smaltului

- Se efectueaza cu acid orto-fosforic 37%
- Durata : 30 de secunde pentru dintii permanenti si 60 de secunde pentru dintii
temporari
- Necesar in cazul compozitelor, deoarece rasinile nu adera chimic de smalt
- Se obtin astfel microretentii in structura prismelor de smalt, care permit ancorarea mai
buna a sigilantului
- Se aplica acidul prin canula seringii, apoi se intinde cu un mini-burete sau o mini-
pensula
- Suprafata conditionata acid trebuie sa depaseasca aproximativ cu 2 mm zona care
ulterior va fi acoperita de sigilant

7. Spalarea acidului si uscarea dintelui

- dureaza 20 de secunde
- se recomanda folosirea unei aspiratii foarte bune in aceasta etapa de lucru, pentru a
preveni proiectarea acidului pe partile moi orale sub actiunea spray-ului de apa-aer

8. Controlul gravajului acid – in cazul pregatirii corecte a suprafetei dentare, smaltul va

avea dupa uscare un aspect cretos, opac. Aceasta suprafata nu va fi expusa
influentelor mecanice sau umezelii, pentru a nu compromite sigilarea. Daca saliva ia
contact cu smaltul gravat, se repeta etapa conditionarii acide, in caz contrar proteinele
salivare precipitate vor compromite aderenta materialului de sigilare.

9. Pregatirea si aplicarea sigilantului

- Deoarece sigilantul este fluid, se aplica pe suprafata dentara cu aplicatorul seringii
prefabricate, lasand sa se scurga treptat pe un versant al fisurii, prevenind astfel
inglobarea bulelor de aer (nu se aplica deodata intreaga cantitate)
- Cantitatea trebuie sa fie adecvata, doar cat sa umple santurile si fisurile retentive, dar
fara a inalta ocluzia

10. Polimerizarea sigilantului

- In cazul materialelor fotopolimerizabile : 10-20-30 de secunde, cu lampa de
fotopolimerizare, in functie de indicatiile producatorului
- In cazul materialelor autopolimerizabile : se asteapta 1-2 minute pana la priza
materialului, asigurand in acest timp izolarea perfecta a dintelui pe care s-a aplicat
sigilantul
- Pentru o retentie optima, inainte de polimerizare, materialul se lasa 10-20 de secunde
pentru a-i permite penetrarea cat mai buna in profunzimea smaltului

11. Controlul sigilarii si al ocluziei

- Daca dupa polimerizare au ramas portiuni nesigilate, se completeaza cu sigilant
- Se verifica inchiderea marginala a sigilarii cu ajutorul unei sonde dentare, iar daca
materialul aplicat se detaseaza la sondare, se repeta sigilarea
- Se verifica ocluzia cu hartie de articulatie, pentru a preveni contactele premature.
Pacientul este rugat sa muste pe hartia de articulatie, apoi sa efectueze miscari de
propulsie si lateralitate, iar daca pe suprafata sigilantului se imprima culoarea hartiei
de articulatie, respectiva portiune trebuie indepartata cu ajutorul unei freze globulare
mici, diamantate, cu granulatie fina (cu turbina)
- Daca sigilantul este lasat in exces, ulterior se fisureaza sau se detaseaza datorita
fortelor exagerate la care este supus (Fig. 3)

Fig. 3 – Etapele sigilarii preventive

12. Fluorizare locala

- Se recomanda pentru remineralizarea smaltului care a fost supus gravajului acid, dar
nu este acoperit de sigilant

13. Control regulat

- Se recomanda la intervale de cate 6 luni
- De fiecare data se verifica integritatea sigilantului si inchiderea marginala, prin
inspectie si palpare

Cu ocazia controlului periodic putem observa 4 situatii posibile :

a. Sigilant intact – nu se intervine

b. Sigilant complet detasat – daca dintele este indemn de carie, se repeta sigilarea
c. Sigilant partial detasat – se verifica inchiderea marginala si eventualele procese
carioase subiacente, iar dupa excluderea lor se inaspreste suprafata cu o freza si se
completeaza sigilantul
d. Inchiderea marginala a sigilarii este defectuoasa – se verifica pe radiografie prezenta
eventualelor procese carioase subiacente. In lipsa acestora, se completeaza sigilarea,
iar daca exista deja leziuni carioase sub sigilant, ele se trateaza.

Beneficiile sigilarii

- Reduce cu 65-80% riscul carios la dintele sigilat

- Diminueaza cu aproximativ 60% costurile de tratament aferente dintelui sigilat
- Durata de viata a sigilarilor este in medie de 3-4 ani
- Sigilarea de succes rezista cel putin 6-7 ani
 Cauzele detasarii premature a sigilantului

- Conditii de umezeala in timpul sigilarii

- Contaminare cu ulei
- Contact prematur prin aplicarea unei cantitati excesive de sigilant
- Polimerizare insuficienta
- Gravaj acid cu durata insuficienta
- Contact cu saliva dupa gravajul acid
- Utilizarea unei paste abrazive cu fluor la periajul profesional premergator sigilarii

Laserul in prevenirea cariei dentare

Laserul reprezinta o emisie fotonica (luminoasa) la diverse lungimi de unda (in functie
de tipul constructiv), obtinuta in urma stimularii (prin radiatie electromagnetica) unui grup de
electroni, care trec de pe un nivel de energie scazut pe un altul mai ridicat. Fasciculul prezinta
o sectiune mica si permite o buna concentrare (focalizare), la o putere deosebita.
In stomatologie s-au folosit mai multe tipuri de laser, cele cu He-Ne, cu Ar si cu CO2.

Laserul in stomatologie poate fi folosit la :

- Vitrificarea smaltului – smaltul sufera o topire superficiala, favorabila prevenirii

cariei dentare si este indicat la nivelul santurilor si fosetelor coronare
- Sterilizarea dentinei – se adreseaza peretilor pulpari si parapulpari ai cavitatilor
realizate in timpul chirurgical
- Sterilizarea deltei apicale, in tratamentul parodontopatiei apicale
- Sterilizarea suprafetelor radiculare, in chirurgia parodontala
- Incizii sau excizii de tesuturi moi, in cadrul chirurgiei pro-protetice
- Conditionarea tesuturilor periimplant
- Tratamentul tumorilor benigne
- Tratamentul accidentelor de eruptie
- Cario-detectie (aparatul KaVo DIAGNOdent)

Noile lasere cu dioxid de carbon au transmitere prin fibra optica, o putere de pana la
20W, o lungime de unda de 10,6 microni si nu necesita racire suplimentara. Fasciculul laser
poate fi calibrat precis, ca intensitate si suprafata de actiune, astfel incat sa actioneze doar la
suprafata smaltului, pe care-l topeste. Se produce astfel omogenizarea portiunii terminale a
cristalelor de hidroxiapatita care devin mai rezistente la atacurile acide. Pe aceasta cale se
realizeaza si sterilizarea adiacenta, asigurandu-se, in acelasi timp, o mai buna protectie si la
nivelul zonelor profunde ale santurilor si fosetelor coronare.
Timpul de lucru redus, absenta oricaror senzatii dezagreabile, conduc la acceptarea
deplina a metodei, chiar si de pacientul copil.

In cazul sterilizarii peretilor dentinari, protocolul de lucru este urmatorul :

- Izolarea campului operator cu diga (saliva absoarbe radiatiile laser)

- Deschiderea procesului carios cu ajutorul turbinei
- Aplicarea fasciculului focalizat, de mare putere, la nivelul dentinei alterate, timp de 1
secunda, apoi 1 secunda pauza. Dentina carbonizata este indepartata continuu, in timp
ce dentina sanatoasa ramane inchisa la culoare si dura la palpare.
 Chiar si la ora actuala, pretul de cost al laserelor ramane destul de mare. Retinem faptul
ca laserul cere o pregatire speciala a personalului medical care-l manevreaza, deoarece, prin
folosirea necorespunzatoare a acestuia, se pot produce accidente precum lezarea ireversibila a
componentelor analizatorului vizual al celui care manevreaza fasciculul (se recomanda ca pe
durata utilizarii, atat operatorul cat si pacientul, sa poarte ochelari speciali de protectie). De
asemenea, la anumite lungimi de unda, pot fi afectate tegumentele pacientului tratat. (Fig. 4)

Fig. 4 – Laserul in prevenirea cariei dentare

Link-uri utile :

https://www.youtube.com/watch?v=jP9NoU1NHE0 – Dental sealants and fissurotomy