Sunteți pe pagina 1din 2

Tema 8: Sigilarea fisurilor dentare.

Însuşirea practică a metodei invazive de sigilare a fisurilor


dentare.

Deseori în practică stomatologică după înlăturarea plăcii bacteriene de pe suprafeţele dentare,


în fisurile şi gropiţele naturale se pot depista manifestări incipiente ale procesului carios. În
acest caz se va aplica metoda invazivă de sigilare a fisurilor.

Etapele de realizare:
1. Îndepărtarea depozitelor şi a resturilor organice de la nivelul şanţurilor şi a fosetelor
coronare de sigilat pentru a favoriza condiţionarea acidă şi penetrarea sigilantului cât mai în
profunzime;
2. pentru o vizualizare mai bună, fisurile şi şanţurile coronare se vor deschide cu freze
cilindrice diamantate;
3. dacă procesul carios este în limitele smalţului, se vor condiţiona acid toţi pereţii şi fundul
fisurii timp de 15-60 secunde;
4. când timpul de condiţionare a expirat, acidul se spală timp de 15-30 secunde, folosind getul
de apă, direcţionat astfel încât să nu contamineze suprafaţa demineralizată cu fluid oral;
5. izolarea dintelui, uscarea cavităţii;
6. la fundul cavitaţii se va aplica un compozit corespunzător, fotopolimerizarea timp de 60
secunde;
7. obturaţia din compozit şi toată fisura se va acoperi cu un sigilant;
8. adaptarea ocluzală, şlefuirea, poleirea;
9. aplicarea lacurilor sau gelurilor fluorate.
În cazul în care sunt prezente afecţiuni carioase cavitare, ce au un diametru mic ( nu mai
mare de 1/3 din distanţa dintre tuberculi) se realizează sigilarea fisurilor cu acoperirea preventivă
a acestora cu cimenturi glass ionomere.
Există cimenturi glass ionomere produse special pentru sigilare. Avantajul acestor
materiale este faptul că ele eliberează fluor o perioadă de timp îndelungată, mecanism prin
care scade susceptibilitatea la carie a ţesuturilor aflate în contact. Studiile arată că
cimenturile glass ionomer autopolimerizabile prezintă o eliberare mai masivă de ioni de
fluor, comparativ cu cele fotopolimerizabile. De asemenea, cimenturile glass ionomer
permit o retenţie mai bună, chiar chimică, şi fără a necesita o condiţionare prealabilă a
ţesuturilor acoperite. Însă prin condiţionarea suprafeţelor dentare cu o soluţie de acid
poliacrilic 10%, se obţine o reducere a tensiunii superficiale şi o mai bună adaptare a
sigilantului la suprafeţele de smalţ. Punctele slabe ale cimenturilor glass ionomer sunt
rezistenţa mai mică la uzură şi vâscozitatea, comparativ cu răşinile diacrilice. Studiile
recente arată că umplerea cu cimenturi glass ionomer a fisurilor mai înguste de 200 µm este
dificilă.
Etapele de realizare:
1. Îndepărtarea depozitelor şi a resturilor organice de la nivelul şanţurilor şi a fosetelor
coronare de sigilat;
2. Prepararea fisurilor cu freze diamantate cilindrice;
3. Aplicarea la fundul fisurii a unui ciment glass ionomer, se acordă timp de priză;
4. Condiţionarea acidă a fisurii, spălarea cu un get de apă, uscarea, izolarea;
5. Aplicarea sigilantului în toată fisura, fotopolimerizarea;
6. Adaptarea ocluzală, şlefuirea, poleirea.

Aplicarea lacurilor sau geluirilor fluorate