Mihaescu Constantin Daniel grupa 1, Tehnica Dentara

Universitatea "Apollonia"

Articulatia tempero-mandibulara
Articulatia temporo mandibulara, sau prescurtat ATM, este cea mai evoluata si complexa articulatie a organismului, cu mobilitate dubla, in doua etaje, care receptioneaza indirect dar continuu presiunile ocluzale. Contribuie la indeplinirea functiilor sistemului stomatognat : masticatia, fonatia, functia ocuzala. Articulatia temporo mandibulara este o articulatie dubla, de tip condilian, cu un compartiment superior ( supradiscala, disco-temporal) si unul inferior (infradiscal, condilo-discal). Articulatia temporo mandibulare este alcatuita din: elemente craniene (fosa mandibulara cu tuberculul articular); elemente mandibulare (condilul mandibular); elemente comune (discul articular, capsula articulara si ligamentele).

Componenta craniana Aceasta componenta a articulatiei temporo mandibulara este reprezentata de cavitatea glenoida numita si fosa mandibulara si tuberculul articular. Cavitatea glenoida apartine osului temporal al craniului. Are forma semiovoidala cu adancimea medie de 6-7 mm, fiind concava atat in sens lateromedial cat si antero-posterior. La adult adancimea fosei mandibulare variaza in functie de tipul de ocluzie si de stereotipul de masticatie. Cu cat versantele cuspidiene ale dintilor sunt mai inclinate, cu atat fosa mandibulara este mai adanca. Portiunea anterioara: - este intracapsulata; - este situata pe fata inferioara a osului timpanal; - acoperisul fosei este subtire, uneori transparent, de 1-3 mm. Portiunea posterioara: - este extracapsulata; - este formata de fata anterioara a osului timpanal; - formeaza peretele anterior al conductului auditiv extern. Tuberculul articular mai este numit si eminenta glenoida si este situat anterior de fosa mandibulara. Se prezinta sub forma unei creste osoase alungite in sens transversal, convexa in sens antero-posterior. Prezinta o panta posterioara, lunga de aproximativ 9 mm si o muchie anterioara, care reprezinta linia deplasarii anterioare a condilului mandibular. Depasirea acestei muchii se produce doar in situatii patologice, cum ar fi luxatia anterioara a mandibulei. Tuberculul articular este acoperit de fibrocartilaj, iar restul cavitatii glenoide de periost. Componenta mandibulara

Componenta mandibulara a articulatiei temporo-mandibulareeste reprezentata de fata anterioara a condilului mandibular care este unit cu ramul ascendent al mandibulei printr-o portiune mai ingusta denumita colul mandibulei. Condilul mandibular reprezinta extremitatea superioara a procesului posterior al ramurii mandibulei. Are forma unui trunchi de con, elipsoidala cu baza mare orientata superior si actioneaza ca un pivot al miscarilor mandibulare. Este convex in plan frontal si sagital. Diametrul transversal: 20-25 mm iar diametrul sagital: 10 mm. Axul lung condilian este orientat medio-lateral, fiind aproximativ perpendicular pe planul ramurii. Fata superioara a condilului este divizata de o creasta osoasa transversala in doua versante: postero-superior si antero-superior. Versantul posterior este extracapsular in timp ce versantul anterior este intracapsular, fiind rotunjit convex, priveste spre superior si anterior. Meniscul articular Spatiul dintre suprafetele articulare oasoase ale articulatiei temporo mandibulare este ocupat de discul articular, o formatiune fibro cartilaginoasa cu forma de lentila biconcava, care se adapteaza incongruentei intre suprafetele articulare: craniana si condiliana. Cea mai inportanta cerinta functionala a discului articular este aceea de a-si modifica pozitia si forma in asa fel incat sa se adapteze volumului dintre suprafetele articulare in orice faza a miscarilor mandibulare. Meniscul articular imparte articulatia in doua compartimente: 1. superior,menisco-temporal in care se realizeaza miscari de translatie; 2. inferior, menisco-condilian in care se realizeaza miscari de rotatie. Functiile meniscului: 1. rol mecanic - se adapteaza formelor suprafetelor articulare, asigurand protectia si amortizarea fortelor; 2. rol proprioceptiv - prin mecanoreceptorii de la acest nivel declanseaza diferite reflexe neuro-musculare; 3. rol morfogenetic - in modelarea condilului mandibular.

Elemente de unire ale capetelor artilculatiei Sunt reprezentate de: capsula articulara si de ligamentele articulatiei. Capsula articulara este o membrana de natura conjunctiva, are forma conica, cu baza mare spre baza craniului si varful la nivelul colului condilian. Este alcatuita din colagen alb si este subtire. In interior capsula articulara prezinta o membrana sinoviala si adera de discul articular, contribuind astfel la delimitarea celor doua compartimente articulare, supradiscal si infradiscal. Functiile capsulei articulare: - leaga componentele osoase ale articulatie; - delimiteaza compartimentele articulare; - sustine membrana sinoviala; - este sediul unor terminatii nervoase; - asigura continuitatea insertiilor musculare la nivelul discului; - nu interfereaza cu miscarile mandibulare. Membrana sinoviala prezinta urmatoarele caracteristici: - captuseste fata interna a capsulei; - nu acopera suprafetele osoase articulare si nici meniscul; - prezinta prelungiri si vilozitati ca niste falduri,care se inmultesc ca numar odata cu inaintarea in varsta. Ligamentele articulare Aceste structuri au rolul fie de a arma capsula ATM, fie de a lega unele componente are articulatiei si de a le limita miscarile. In conditii patologice, capsula articulara si ligamentelele devin laxe,favorizand aparitia subluxatiilor si luxatiilor temporo-mandibulare. In cursul luxatiilor se pierd raporturile normale

dintre suprafetele articulare, cu iesirea condilului din fosa mandibulara in sens anterior, posterior sau lateral. Vascularizatia si inervatia ATM Vascularizatia ATM este reprezentata la suprafata de vasele temporale superficiale, artera transversa a fetei si plexurile periarticulare. In profunzime vascularizatia este reprezentata de artera maxilara interna, artera a carei traumatism poate provoca hemoragii severe. Inervatia este asigurata in intregime de ramura temporo-faciala a nervului facial, ramura terminala, se indreapta catre grosimea glandei parotide. Inervatia capsulei articulare este asigurata de ramurile terminale ale nervului temporomaseterin si ale nervului auriculo-temporal. Examinarea ATM Articulatia temporo-mandibulara poate fi investigata prin palpare, prin plasarea unui deget in conductul auditiv extern, cand se observa simetria miscarilor condililor, amplitudinea miscarilor si prezenta sau nu a cracmentelor. Alt mijloc de investigare il reprezinta radiografiile dentare ( poate fi observata destul de bine pe OPG) sau computer tomografia.

Surse: - Mihai Rominu, Dorin Bratu, Sorin Uram-Tuculescu, Marius Muntean, Mihai Fabricky, Carmen Colojoara, Meda Negrutiu, Emanuel Bratu - "Aparatul dentomaxilar (Date de morfologie functionala clinica)" ,Editura Helicon, Timisoara; - Dorin Bratu, Carmen Colojoara, Marius Leretter, Mihai Rominu - "Dintii umani permanenti", Editura Helicon, Timisoara;