Ministerul Sănătății Republicii Moldova

IP Universitatea de Stat de Medicina și Farmacie

Nicolae Testemițanu
Facultatea : Stomatologie

Anomaliile clasa a-II-a Angle,

etiologie, manifestări clinice,
diagnostic, tratament.

Elaborat: Focșa Roman

Coordonator: Conf.Univ. :
Bușmachiu Ion

Chișinău 2015
 Ȋnglobează tulburările de creştere, dezvoltare şi funcţionalitate
a maxilarelor, alveolelor, dinţilor şi de dinamică mandibulară,
caracterizate prin reducerea, mărirea sau deviaţia parametrilor de
referinţă (diametre, linii ale frenurilor şi interincisive), faţă de
planul medio-sagital.

Caracteristic acestor anomalii este perturbarea predominantă ȋn

sens transversal, compensată de procesul dento-alveolar şi
reflectată ȋn relaţiile: antero-posterioară, intermaxilară şi ocluzală.
 Şcoala anglo-saxonă
2 subdiviziuni - ȋn funcţie de raporturile frontale ȋn plan vertical si medio-sagital
 Subdiviziunea 1 – raporturi molare distalizate unilateral sau bilateral

+ ocluzie “ȋn acoperiş” sau proalveolodonţie frontală asociată cu inocluzie

sagitală frontală
 Subdiviziunea 2 - raporturi molare distalizate unilateral sau bilateral

+ ocluzie adâncă “acoperită” sau retroalveolodonţie frontală

sau
2 diviziuni
 Diviziunea 1 - raporturi molare distalizate bilateral
Subdiviziunea 1 - raporturi molare distalizate unilateral
+ protruzia incisivilor superiori
 Diviziunea 2 - raporturi molare distalizate bilateral
Subdiviziunea 2 - raporturi molare distalizate unilateral
+ retruzia incisivilor superiori
 Şcoala germană
- sindromul de compresiune de maxilar
→ cu protruzie şi spaţiere dentară
→ cu ȋnghesuire dentară
- ocluzia ȋncrucişată

 Şcoala franceză
- endognaţia (baza maxilarului şi, uneori, piramida nazală sunt ȋngustate) şi
endoalveolia (este afectat doar sectorul alveolar)

- laterodeviaţia mandibulară (laterodeviaţia şi laterognaţia)

Malocluzia de clasa a II-a
diviziunea 1

Endognaţia sau sindromul de compresiune

maxilară cu protruzie şi spaţiere dentară
 Caracteristici
 Reducerea diametrelor maxilar şi alveolo-dentar faţă de planul
medio-sagital

 Protruzia procesului dento-alveolar -> reflectată ȋn ocluzie prin

decalaj sagital

 Inocluzie sagitală (treaptă sagitală = OJ)

 Ocluzie distalizată

 Posibil ocluzie adâncă, rar ocluzie deschisă, cu sau fără

laterodeviaţie mandibulară
 Etiopatogenie
I. Ereditatea → maxilar ȋngust ȋncă de la naştere
Hotz – apariţia anomaliei la vârste fragede, anterior acţiunii factorilor de mediu
sau funcţionali

II. Factorul constituţional – tipul dolicocefal : maxilar ȋngust

III. Factori generali de dezvoltare – carenţe ȋn metabolism : rahitism –

producerea unui os cu o structură slabă, fragil, care se deformează sub acţiunea
forţelor musculare funcţionale, mai vulnerabil la acţiunea unor practici, cum
sunt obiceiurile vicioase.

IV. Factori locali de dezvoltare

 ȋn viaţa intrauterină → presiuni ale membrelor fătului asupra masivului facial

 fibroame uterine → asimetrii faciale ale nou-născutului

 post-natal → cicatrici chirurgicale după intervenţii ȋn anomaliile congenitale.

VI. Obiceiuri vicioase şi modificări ȋn ocluzia
dentară.
1) Respiraţia orală – dezechilibre ȋntre grupele musculare antagoniste => modificări
scheletale : compresiunea de maxilar, distalizarea mandibulei, cu restructurări ȋn
A.T.M
Maxilarul ȋngust ţine mandibula ȋn poziţie distalizată – fenomenul Körbitz (un pantof
ȋngust nu permite introducerea piciorului până la vârf).
 Hipotonia - muşchiului orbicular oris al buzei superioare

- muşchilor propulsori ai mandibulei (pterigoidienii externi, fascicolul

anterior al temporalului)
 Hipertonia - muşchiului maseter

- muşchiului mentonier
- muşchiului buccinator
2) Deglutiţia atipică → limba coboară la nivelul arcadei mandibulare => deglutiţie
de tip protruziv.
3) Sugerea degetului → compresiune alveolară cu protruzie
4) Muşcarea buzei inferioare.
 Manifestări clinice

 morfologie facială diversă – expresie a

variabilităţii răspunsurilor tiparelor de creştere
şi a reacţiilor compensatorii
 facies adenoidian (ȋngustarea nasului şi
narinelor, procheilie, proalveolodenţie, boltă
palatină ȋnaltă)
 tip facial leptoprosop (faţă ȋngustă, alungită –
dezvoltare transversală redusă)
 profil convex prin menton retras (Gn – poziţie:
posterior faţă de planul orbito-frontal Simon)
 tegumente palide, pomeţi şterşi
 incompetenţă labială ( ! factor major de recidivă)
 ȋn vorbire, surâs se expune mucoasa gingivală - “gummi smile”
 incisivii superiori sunt proeminenţi, spaţiaţi, se sprijină pe buza inferioară;
au smalţul uscat care şi-a pierdut transluciditatea
 Buzele :
buza superioară este subţire, palidă,
tracţionată la comisuri, ridicată către
pragul narinar, de care pare a fi
suspendată; frecvent scurtată
buza inferioară este groasă, fisurată,
răsfrântă ȋn şanţul labio-mentonier

 muşchiul mentonier - ȋn hiperactivitate,

prin contracţia sa dând aspectul de
“bărbie dublă”
3 forme clinice ȋn funcţie de tiparul de creştere mandibulară  :

1. anomalii II/1 cu faţă alungită – creştere mandibulară cu tendinţa de

rotaţie posterioară
◘ Inocluzie labială
◘ Vizualizarea I sup. corelată cu lungimea şi grosimea buzei superioare

◘ Procheilie superioară şi inferioară

◘ Etaj inferior al feţei mărit

◘ Profil accentuat convex

◘ Unghi goniac deschis

2. anomalii II / 1 cu faţa micşorată - creştere mandibulară cu tendinţa de rotaţie anterioară
♦ Faţă micşorată, aspect pătrat
♦ Etaj inferior micşorat
♦ Profil convex mai puţin accentuat
♦ Inocluzie labială sau contact labial
♦ Buza inferioară răsfrântă cu accentuarea şanţului labio-mentonier
♦ Unghi goniac micşorat
3. anomalii II / 1 cu faţa medie – tipul de creştere mandibulară are o tendinţă de rotaţie
anterioară medie.
 I. Examen endobucal
1) Arcadele dentare
► arcada superioară - aspect normal sau poate fi modificat, dacă se asociază cu :
dizarmonie dento-alveolară
protruzia grupului incisiv superior
retruzia grupului incisiv inferior
sau prodenţia ambelor grupuri
poate să-şi modifice forma ȋn funcţie de nivelul compresiunii :

◘ omega (compresiune la nivel Pm)

◘ V (compresiune la nivel incisiv-canin)
◘ U (compresiune la nivel M)
◘ trapez
◘ forme combinate (M, W)

► arcada inferioară - modificări verticale datorită suprapoziţiei grupului frontal

2) bolta palatină
 adâncă → forme foarte adânci = “bolţi gotice” – frecvent asociate cu un
torus palatin proeminent

3) ocluzia – relaţii distalizate la nivel molar, canin

 frontal ♦ OJ variabil
♦ ocluzie adâncă
♦ uneori ocluzie deschisă

4) poziţia joasă şi posterioară a limbii – menţine mandibula ȋn poziţie

distală
5) raport bază alveolară – bază coronară
Baza apicală – mică → apexurile se ȋnscriu pe un spaţiu redus, formând o
zonă cu delimitare netă, creând impresia de “ştrangulare” a arcadei
Baza coronară – largă <= prin ȋnclinarea compensatorie a dinţilor

6) parodontal – la nivelul regiunii incisive : tartru; sângerare; recesiuni

parodontale.

7) tulburări A.T.M.
 II.Caracteristici funcţionale
► Funcţia masticatorie – dificultăţi ȋn actul inciziei → limitarea efectuării
actului de incizie a alimentelor sau, ȋn cazuri extreme, imposibilitatea
executării acestuia – act de rupere, “tăiere ȋn foarfece” sau plasare a
alimentelor ȋn zona laterală, ȋn fragmente mici, datorită decalajului sagital
grav maxilar şi dentar.

► Funcţia respiratorie
hipotonie uni- sau bilaterală a muşchilor narinari
uneori, obstacole ȋn testele inspir – expir

► Funcţia musculară
hipotonia buzei superioare
hipertonia buzei inferioare, muşchiului mentonier.

► Deglutiţia – comportament lingual de tip protruziv, expresie a necesităţii de

adaptabilitate la decalajele sagitale şi verticale existente.
III. Examene complementare
1) Model de studiu
2) Ortopantomografia : aspect caracteristic al regiunii incisivo-canine
“evantai japonez” – fenomen compensator al insuficienţei de bază osoasă
3) Teleradiografia de profil

A. Relaţii maxilo-mandibulare
→ decalaj sagital al feţei prin - protruzia mediană a feţei
- retropulsia mandibulei

unghiul SNA mărit

unghiul SNB micşorat
unghiul ANB > 4°
B. Baza craniului poate fi alungită ȋn porţiunea anterioară - determină poziţia
retrognată mandibulară

C. Relaţii dento-alveolare – compensator apare ȋnclinarea axelor dento

alveolare superioare şi inferioare

D. Relaţii părţi moi – interpretarea se face ȋn funcţie de tiparul creşterii faciale

► Tip anterior → unghiul planurilor maxilare este coborât şi dimensiunea

verticală anterioară este scăzută – răspuns bun la tratament – creşterea
scheletală şi de părţi moi ȋmbunătăţeşte fizionomia
► Tip posterior → egresiune molară => aspect neplăcut, cu menton ȋn poziţie
retrudată; incompetenţă labială
 Diagnostic

Diagnostic pozitiv
Patognomonic :
● profil convex prin menton retras
● raporturi C,M distalizate
● posibilitatea unei propulsii ample a mandibulei

Semne principale
- Aspect facial
- Examenul modelului de studiu → decalaje transversale şi sagitale
- Examenul radiologic
 Diagnostic cutanat
 Clasa a II-a cutanată – când
partea subnazală cutanată este
proeminentă în raport cu partea
cutanată mandibulară (profil convex)
 Diagnostic dentar
► Raport canin –clasa a-II-a :
caninii inferiori se găsesc în poziţie distală
faţă de caninii superiori;
raport “cap la cap” – axul C sup. se
continuă cu axul C inf.

D = distoocluzie – când caninul

inferior este distalizat cu jumătate de
cuspid faţă de caninul superior.
► Raport molar – clasa a-II-a :
raport distalizat (> 2 mm)

► ► II / 1 → OJ crescut
 Diagnostic scheletic
Distanţa ȋntre proiecţia punctelor A şi B pe linia de ocluzie d(A-B) > + 3 mm = clasa a II-a scheletică

A A

B B

Unghi ANB > 5° = clasa a II-a scheletică

 Tratament
Obiectivele tratamentului :
► mezializarea mandibulei
► expansiunea arcadei superioare
► nivelarea planului de ocluzie
► retruzia grupului incisiv superior
► decondiţionarea obiceiurilor vicioase

I. Tratament profilactic şi interceptiv

◘ supravegherea creşterii
◘ alimentaţie naturală ȋn primele 6 luni
◘ combaterea obiceiurilor vicioase
◘ prevenirea leziunilor carioase şi complicaţiilor lor
 II. Tratament precoce
Ȋn dentiţia temporară :
◘ depistarea şi ȋnlăturarea factorilor etiologici
◘ favorizarea masticaţiei active – alimente care să solicite propulsia mandibulei şi
să faciliteze abrazia
◘ se va controla ȋnchiderea fantei labiale
◘ şlefuirea selectivă a cuspizilor c+ m care favorizează conducerea forţată spre
distal
◘ exerciţii de propulsie a mandibulei pentru solicitarea muşchilor pterigoidieni
laterali.

►►► Aparate funcţionale, de decondiţionare şi stimulare

activator
scut vestibular, placă vestibulară
trainere din silicon
III. Tratament ortodontic propriu-zis

Ȋn dentiţia mixtă :
→ ȋn prima perioadă : se preferă aparatele
funcţionale
a. Activatorul Andressen – realizează :
● expansiunea bimaxilară (şurub median)
● mezializarea mandibulei
● ȋnălţarea ocluziei – egresia molară
● reglarea relaţiilor ȋn ATM cu reconformarea
ramului ascendent
● echilibrarea musculaturii intra-
şi extraorale
b. Reglatorul funcţional Fränkel I
Componente : (scuturi laterale +
pelote labiale inferioare + arc palatal +
arc lingual + arc vestibular + arcuri pe
canini)

c. Bionatorul Balters 1
Componente : placă palatinală (2 pelote
palatinale + arc palatin + arc vestibular cu
2 bucle) şi placă linguală, unite prin masă
interocluzală.
 
 
→ ȋn a doua perioadă : sunt necesare deplasări distale ale dinţilor maxilari, cu
restrângerea grupului incisivo-canin (retruzie + intruzie)

♦ plăci monomaxilare cu platou retroincisiv ȋnclinat

♦ plăci duble de expansiune Schwarz (ȋn anomaliile severe, cu decalaj

intermaxilar sever, când mandibula nu răspunde la expansiune cu aceeaşi
amploare ca maxilarul )
Ȋn dentiţia permanentă :
■ Aparat fix + tracţiuni intermaxilare
■ Dispozitiv Herbst
■ Corectarea ocluziei distalizate prin
distalizarea M superiori cu headgear (forţe
extraorale)

■ Tratament chirurgical

→ Osteotomie mandibulară cu avansare

Cazul 1
Cazul 2
Cazul 3
Malocluzia de clasa a II-a
diviziunea 2

Endognaţia sau sindromul de compresiune

maxilară cu protruzie şi spaţiere dentară
 Este un sindrom caracterizat prin reducerea
diametrelor premolare şi molare, prin retrodenţie cu
supraacoperirea grupului incisiv, acompaniate de
diferite grade de înghesuire dentară
Etiopatogenie:
 Determinismul anomaliei este genetic, marcat
printr-o rată de creştere mai mare a suturii incisive
 Retrodenţia cu supraacoperire este răspuns
compensator al sistemului dentar faţă de raportul
bazelor osoase maxilare
 Retroînclinarea incisivilor şi supraacoperirea vor fi
cu atât mai mari, cu cât decalajul bazelor scheletale
maxilare va fi mai mare
Manifestări clinice:
 etajul inferior poate fi normal,
dar, în foarte multe cazuri este mai mic.
 şanţul labio-mentonier este accentuat, mentonul
este proeminent.
 ocluzia labială este fermă, cu planul plasat în
poziţie înaltă pe coroana incisivilor superiori.
 Datorită retroînclinării incisivilor, nasul este
proeminent
Manifestări clinice
Manifestări clinice:
 Baza apicală a arcadelor dento-alveolare este mai
mare decât baza coronară.
 Arcada dentara poate avea formă de trapez;
 Inghesuirea dentară poate varia de la forme uşoare
la grave
 incisivii centrali superiori pot fi verticali, de multe
ori existând o palatopoziţie marcată.
 Incisivii laterali sunt în vestibuloversie cu rotaţie
mezială peste coroana centralilor, caninii sunt într-o
vestibulopoziţie
Manifestări clinice:
 Ocluzia este afectată în diferite grade de către
supraacoperirea grupului incisiv; pot fi prezente şi
angrenajele inverse premolare unilaterale sau
bilaterale şi distalizarea în zona laterală.
Diagnostic:
 Se bazează pe elementele clinice patognomonice şi
pe examenele com­plementare.
 DIAGNOSTICUL DIFERENŢIAL:
 între diviziunile Clasei a ll-a este uşor de realizat
 Se impune diferenţierea între Clasa a ll2 şi Clasa I,
cu supraalveolodonţia incisivă.

Obiectivele tratamentului:
 obţinerea de spaţiu în vederea rezolvării
înghesuirilor dentare;
 evitarea pericolului de traumă parodontală prin
corectarea retrodenţiei şi a supraocluziei;
 corectarea relaţiilor în zona laterală;
 obţinerea relaţiilor echilibrate şi stabile între părţile
moi şi echilibrarea unităţilor schelet-muşchi
Tratamentul:
 în perioada dentiţiei mixte timpurii se recomandă
activatorul.
 Activatorul rigid are avantajul de a stimula
dezvoltarea mandibulei
 Poate fi utiliza reglatorul funcţional Frânkel tip II.
 Foster recoman­dă utilizarea plăcii palatine, în
asociere cu forţele extraorale.
Tratamentul:
 în cazurile cu incongruenţă şi supraacoperire cu
retroînclinare moderată se poate utiliza şi un aparat
mobil de expansiune (placă palatină secţio­nată în
„Y“).
 în vederea obţinerii unor rezultate stabile se impune
o mişcare de torque, de deplasare a rădăcinii
dintelui, ceea ce, reclamă folosirea aparaturii fixe
bimaxilare.
Tratamentul:
 Când nevoile de spaţiu sunt de la moderat la sever
se extrag premolarii, completând tratamentul prin
aparatură fixă care efectuează distalizarea,
protruzia şi intruzia cu echilibrarea relaţiilor
incisive.
 Contenţia este o problemă dificilă. De regulă, ea se
realizează cu activatorul (Thiieander) menţinut
chiar ani de zile. Alteori, se impune un aparat de
contenţie permanent.