ANESTEZICE LOCALE

CE SUNT ANESTEZICELE
LOCALE ?
Anestezia locală reprezintă pierderea reversibilă a sensibilităţii îndeosebi dureroase întro
zonă delimitată prin impiedicarea procesului de excitaţie-conducere, fără lezarea fibrelor nervoase.
Anestezia locală este un procedeu util pentru efectuarea unor intervenţii chirurgicale şi a
unor manevre endoscopice, pentru calmarea durerii în anumite afecţiuni medicale, pentru privarea
temporară a unor structuri periferice de control nervos.
Ea provoacă insensibilităţi, fără pierderea cunoştinţei şi fără deprimarea centrală a
circulaţiei şi respiraţiei, fiind de regulă mai puţin agresivă pentru organism decât anestezia generală
 MECANISM DE ACȚIUNE

Anestezicele locale blochează conducerea

nervoasă prin interferarea cu propagarea
potenţialului de acţiune prin axon.
Fibrele mielinizate sunt mult mai uşor blocate
căci anestezicul nu trebuie să acţioneze decât la
nivelul nodulilor Ranvier.
POMPA Na+ și K+
Există prin urmare, două mecanisme de acţiune:

• Acţiunea dependentă de blocarea canalelor de Na – substanţele

liposolubile neionizate trec prin membrana fosfolipidică în axoplasmă
unde este protonată iar în această formă ionizată se leagă de suprafaţa
internă a canalelor de Na prevenind migrarea Na.

• Mecanismul expansiunii membranare – substanţele neionizate se

dizolvă în membrana fosfolipidică şi determină blocarea matricei canal
de Na-lipoproteină, ceea ce va duce la inactivarea acesteia.
 Tipuri de anestezie locală
- anestezia topică: aplicați locale de anestezic sub formă de
spray/cremă, cu efecte de scurtă durată și limitate la aria de
administrare;
- anestezia locală prin infiltrație: infiltrarea țesuturilor cu
anestezic;
- anestezia locală intravenoasă: presupune injectarea
anestezicului într-o venă superficială a unui segment de membru
superior sau inferior;
- anestezia epidurală: blocarea transmisiei pe rădăcinile nervilor
spinali prin injectarea substanșei anestezice în spațiul epidural;
- rahianestezia: injectarea anestezicului în lichidul rahidian,
rezultând anestezierea membrelor inferioare și a abdomenului.
 Clasificare

Anestezicele locale se clasifica dupa structura chimica si utilizarile lor

clinice.
Din punct de vedere chimic, anestezicele locale sunt esteri sau amide, cu o
grupare lipofila (inel aromatic), o catena intermediara (ester sau amida) si o grupare
hidrofila (amina tertiara sau secundara).
Aceasta structura favorizeaza inactivarea primara a moleculei, prin
hidroliza, in plasma sau ficat. Echilibrul intre cele doua grupari (lipofila si hidrofila),
asigura moleculei de anestezic local o actiune optima.
Anestezicele locale sunt baze slabe, insolubile in apa dar sarurile lor cu
acizii sunt hidrosolubile, permitind prepararea solutiilor injectabile.
 In terapeutica sunt folosite sarurile, care sunt solubile si stabile (pH-ul
solutiilor este neutru sau slab acid). Aceste forme sunt puternic disociate (ionizate)
pentru a fi administrate injectabil ; aceaste forme nu traverseaza membranele si nu
difuzeza in tesuturi din cauza polarizarii cationului. De aceea, o molecula de
anestezic local trebuie sa revina la structura initiala (cu N trivalent) dupa injectarea in
tesuturi.
In organism, anestezicele locale exista sub forma de baza neionizata
(nedisociata) sau forma ionizata (cation). Proportia acestor forme este mentinuta de
pKa (logaritmul negativ al constantei de disociere) si pH-ul fluidelor organismului,
conform ecuatiei Henderson-Hasselbach:

forma cationica
log  pKa  pH
forma neionizata
(a). pKa este egal cu pH-ul la care 50% din substanta este disociata ; pentru
majoritatea anestezicelor locale are valori cuprinse intre 8 si 9. De aceea, o
proportie mare din anestezicele locale va fi ionizata la ph-ul fiziologic al fluidelor
organismului. Aceasta forma este cea mai activa pentru situsul receptor dar nu
poate parasi imediat canalele inchise.
Forma neionizata este foarte importanta pentru penetrarea rapida prin
membranele biologice. Receptorul pentru anestezicele locale este inaccesibil pe
fata externa a membranei celulare. Aceasta explica, partial, ceea ce au observat
stomatologii si chirurgii, si anume, ca anestezicele locale sunt mai putin eficiente
in tesuturile infectate, deoarece aceste tesuturi au pH-ul extrecelular scazut (acid),
favorizind forma ionizata, doar o foarte mica parte din anestezicul local, neionizat,
difuzind in interiorul celulei si actionind ca anestezic.
(b). pH-ul tesuturilor acid, favorizeaza forma ionizata a anestezicului local si ii
reduce activitatea iar ph-ul alcalin faciliteaza formarea bazei libere a anestezicului
local si un efect mai puternic.
 Tabel - Clasificarea, structura, utilizarile, dozele si durata de
actiune a anestezicelor locale (Esteri)

Agent Inel aromatic Infiltratie si Suprafata Epidural I.V. Durata de

lipofil blocaj actiune
Cocaina --- 1 --- --- medie

Procaina H 2N
1 --- --- --- scurta(19 min.)
(Novocaina)
Tetracaina HN 2 2 2 --- lunga (135 min.)
(Pontocaina)
C 4 H9

Benzocaina H 2N
--- 1 --- --- ---

Butamben --- --- 2 --- --- ---

Cloroprocaina --- 1 --- 2 --- ---
Propoxicaina --- 3 --- --- --- ---
Legenda : 1 = agent primar; 2 = agent secundar; 3 = agent de prima intentie pentru utilizare in stomatologie
 Anestezie locala in stomatologie
Anestezia locală în stomatologie este o procedură efectuată
pentru a inhiba sensibilitatea nervoasă în anumite zone ale gurii. Constă
în aplicarea unei substanțe speciale pentru a elimina disconfortul.
Deși există diferite modalități de a obține suprimarea durerii,
această metodă este cea mai utilizată. Este indicată în proceduri
obișnuite, cum ar fi următoarele:
- Umpluturi
- Curățări profunde
- Obturații de canal
- Extracții dentare
- Implanturi.
 Există diferite tipuri de anestezie locală, în funcție de zona gurii în care
se injectează medicamentul:
Infiltrativă: puncția se efectuează aproape de rădăcinile dinților.
Lichidul ajunge în terminațiile nervoase. Tehnica este utilizat în arcul superior și
în unele zone ale maxilarului inferior, în special la copii.
Loco-regională: în acest caz, întregul nerv este amorțit. Procedura este
utilă pentru a desensibiliza nervul alveolar inferior și a anestezia întregul arc,
inclusiv limba și buza. În plus, poate fi utilizată pentru nervii infraorbitali,
palatinii mari, nazopalatinii și nervii bucali.
Intraligamentară: se aplica în spațiul parodontal, între osul dentar și
rădăcina dentară. De obicei, este completată cu una dintre variantele de mai sus.
 Pacientul este conștient și poate comunica pe tot
parcursul procedurii dentare. Doar sensibilitatea zonei în care
se efectuează tratamentul dentar dispare. Există mai multe
substanțe care pot fi aplicate pentru a obține efectul anestezic.
Unele dintre cele mai folosite sunt următoarele:
- Prilocaină
- Articaină
- Bupivacaiă
- Lidocaină
- Mepivacaină.
 Aceste substanțe pot fi combinate cu
vasoconstrictoare precum epinefrina, care prelungesc
efectul și reduc sângerarea tisulară.
În general, anestezia își face efectul în aproximativ
10 minute. Lipsa de sensibilitate durează între 30 și 60 de
minute, în funcție de medicamentul utilizat și de
caracteristicile pacientului.
După aplicarea anesteziei, pacientul poate simți
furnicături și poate avea o senzație de inflamare a gurii.
Efectul dispare după câteva ore de la intervenție.