1.Obiectivul ortodonţiei și sarcinile disciplinei. Elemente de deontologie.

*Obiectivul Ortodontiei: o ram a stom, ce abordeaza etiopatogenia , clinica, diagnosticul si

diverse metode de tratam anomaliilor dento-maxilare.

*Sarcinile ortodontiei: ameliorarea alinierii dentare si esteticii, a functiei masticatorii si

echilibrului articular, a esteticii faciale, a functiei respiratorii si a starii generale de sanatate.

*Deontologie: normele de conduita si obligatiile etice . relatii pacient –medic, medic-medic,

medic-asistenta.

1.medic-medic: in caz ca avem un pacient ce se plange pe fosta lucrare ortodontica sau

medic, ar trebui sa nu dezvoltam aceasta tema ci sa ajutam la rezolvarea ei,la fel precum si
respingerea de a subestima deschis munca medicului ce in precedent a facut lucrari in
cavitatea bucala
2.medic-pacient: toate regulile studiante anterior,prevede explicare si sustinere,pastrarea
confidentialitatii daca acesta are careva probleme de sanatate,oprirea raspindirii unor
discutii despre individ.
3.medic-asistenta: avand in vedere ca educatia este mai presus de toate,comportamentul fata
de asistenta ce ne aajua trebuie sa fie unul binevoitor,lipsit de agresiune si cuvinte
tensionate,voce calma si crearea unei atmosfere placute. Observatiile sunt de dorit de
mentionat dupa plecarea pacientului,cand acestia 2 raman intre 4 ochi.

2.Organizarea şi echipamentul tehnic al cabinetului, secţiei de ortodonţie.

*Organizarea sectiei: amplasare laboratorului in vecinatatea cab stom, asigurarea fiecarei

unitati de lucru un spatiu minim de 8 m2, in conditiile respectarii principiilor ergonomice si
normelor de protectie a muncii.

*E binevenita dotarea cabinetului, fotoaparat si softboxuri impreuna cu un calculator

pentru stocarea informatiei in format electronic, examenul fotostatic, radiografii digitale,
diferite software pentru analiza teleradiografiei, modelele digitale, software pentru set-up

Instalaţiile electrice, de apă, gaz, vapori trebuie izolate corespunzător; de asemenea, orice
derivaţie de la traseul principal necesită robinet separat.Iluminarea laboratorului trebuie să
dispună de o sursă centrală de lumină.

Diviziunea muncii în laboratorul de tehnică dentară presupune mai multe încăperi:

laboratorul de bază, compartimentul pentru ghips, compartimentul pentru prelucrarea
aliajelor la cald, compartimentul pentru prelucrare/lustruire, compartimentul pentru
prelucrarea maselor plastice.

Compartimentele pentru ghips, pentru prelucrarea aliajelor la cald, pentru

prelucrare/lustruire necesită aceleaşi condiţii:
-mesele vor avea înălţimea de 1m, adaptate lucrului în picoare;

-plăcile de pe mese vor fi rezistente la şocuri, uşor de curăţit şi dezinfectat, fiind preferate
(suprafeţele de oţel Ni-Cr);

-aparatele care generează vibraţii să fie montate pe console în perete;

-încăperile vor fi dotate cu lăzi pentru deşeuri.

3.Descrieți factorii ce determină necesitatea tratamentului ortodontic.

Factorii care necesita tratament cu diverse aparate dentare, care să corecteze poziția
incorectă a dinților sau eventualele probleme de ocluzie (mușcătură) și dereglările
funcționale asociate acestora.

-aliniere incorecta / ocluziie anormala / modificari ale arcadelor dentare

-inghesuiri / spatieri dentare / dificultate in masticatie , sau muscare / dereglari de

respiratie/ deglutitie

-dereglarti de articulatie cu senzatii de durere in zona urechii sau deviere de etraiectorie ,

sunete la miscare deschidere inchidere

- asimetriile faciale, dereglări de pronunție, scrâșnirea și încleștarea dinților

4.Definiți noțiunea de asepsie. Reguli de aseptică în ortodonție.

Asepsie - un ansamblu de metode care permit protejarea organismului împotriva
contaminării cu germeni microbieni din exterior în timpul unor manopere medico -
chirurgicale . Preintampinarea patrunderii mi/o in plaga. Inlaturarea germenilor de pe instr.

-Tot ce contacteaza cu cav bucala a pacienttului tre sa fie steril

-In perioada de pandemie-costume, salopete, viziere,

-Sterilizarea instr, controlul sterilizarii lor, păstrarea instr sterilizate intr un loc ferit de
mi/o, pastrarea pe un timp anumit si daca nu s au flosit o luna(21-28 zile), se
resterilizeaza.

-Folosirea doar a materialelor cu termen de valabilitate bun.

-Daca s a deschis ambalajul steril si chiar daca instr nu s a folosit, oricum merg la
sterilizare.

-Dezinfectarea mainilor si a manusilor daca e nevoie.

5.Definiți noțiunea de antisepsie. Reguli de antiseptică în ortodonție.

Antisepsie - metode de prevenire a infecţiilor prin distrugerea micro organismelor sau
inhibarea creşteriilor în plăgi, pe suprafaţa tegumentelor şi mucoaselor, precum şi pe
obiectele ce pot avea un contact direct sau indirect cu organismul. Distrugerea factorului
microbian ce a patruns in plaga sau țes.

Antisepsie biologica –bacteriofagi, ser antitoxine, vaccinuri, sange si plasma, Ig

-Clatirea cav buc cu sol antiseptice inainte de inceperea procedurilor, oricare ar fi ele, chiar
si examinare timp de 1 min(in dep de fiecar producator)

-Igienizarea cav buc inainte de aplicarea aparatelor orto fixe sau inainte de orice
interventie medico-chirurgicala

-Folosirea aspiratorului pt saliva

-Educarea pacientilor pt a efectua o igiena buna in conditii casnice

6.Definiți termenii de dezinfecție. Caracteristica mijloacelor și metodelor de
dezinfecție a echipamentului și instrumentariului ortodontic.
Dezinfecţie - îndepărtarea sau distrugerea germenilor patogeni, dar nu şi a sporilor. în
general, termenul antisepsie se utilizează pentru acţiunea antimicrobiană de pe suprafeţele
organismului, iar dezinfecţie - pentru e liminarea surselor de contaminare microbiană de
pe suprafeţele inanimate.

-trecerea sub jet de apa apoi

-dezinfectarea in sol cloramina6%, ultradesmid pt 30 min in etapa de presterilizare

-cu alc etilicic 70%, CHX 0.5%+alcol70, spray, șervețele, săpun+hipoclorit, spumă

- aerodizin(spray german) pt suprafete

-cu raze UV – pt sprf netede si a aerului

 7.Definiți termenii de sterilizare. Caracteristica mijloacelor și metodelor de
sterilizare în ortodonție.

Sterilizarea - metoda de îndepărtare sau distrugere a tuturor microorganismelor (bacterii,

virusuri, micelii) inclusiv a formelor lor de existenţă / spori/, de pe un substrat. Noţiunea
de steril semnifică absenţa totală a microbilor vii.

Metodele de sterilizare sunt:

1.prin agenţi fizici:

a)sterilizare prin căldură

*uscată:

- sterilizare prin aer cald ( poupinel); - 1h-180gr. Interzis platisc, cauciuc, lichid, metal

- flambare;- treceea rapida a obiect prin flacara

- încălzire la roşu;

- încinerare

*umedă

- prin vapori de apă sub presiune ( autoclav); - este penetranta si deci cea mai sigura.

0.5 atm-115, 1 atm-120-60 min, 2 atm-134-30 min

- în mediu lichid ( fierbierea); - incompleta pt ca nu actioneaza asupra tututror sporilor. 30

min de la fierbere

* sterilizarea prin filtrare:

* sterilizarea prin radiaţii:

- ionizante;

- veionizante;

-UltraViolete

-r gamma

-UltraSonice

2. chimică. – H2O2 3%, CHX, permagant de k gargara 0.01%

8.Laboratorul de tehnică dentară. Utilaj, materiale, instrumente.
În interiorul laboratorului, compartimentarea trebuie să asigure pentru fiecare unitate de
lucru un spațiu minim de 8 m2, în condițiile respectării principiilor ergonomice.
Instalațiile electrice, de apă, gaz, vapori trebuie izolate corespunzător.De asemenea, orice
deviație de la traseul principal necesită robinet separat.
Iluminarea laboratorului trebuie să dispună de o sursă centrală de lumină de 800-1000 lux,
amplasată în vederea asigurării pe cât posibil a lucrului fără umbră.
Suprafețele din laborator trebuie să permită curățirea și dezinfecția facilă prin metode uzuale
(detergenți, soluții dezinfectante, ultrasunete, radiații, UV).
Temperatura în incintă trebuie să se situeze între 21-23 0C, în condițiile unei umidități
relative a aerului de 40-60%.
Zgomotul trebuie să se situeze sub 55 dB în cazul unor activități care necesită o concentrare
mai mare și sub 70 dB în condițiile activităților simple, de rutină.

Personalul din laboratoarele dentare va purta echipamentul de protecție corespunzător

lucrărilor ce se efectuează și condițiilor de muncă respective.Astfel, tehnicienii dentari vor fi
echipați cu halate albe, costume de lucru sau salopete.
Este recomandată vestimentația și încălțămintea separată pentru locul de muncă, respectiv
pentru activitatea din afara serviciului. Laboratoarele de tehnică dentară vor fi prevăzute cu
instalații de ventilare corespunzătoare lucrărilor specifice.
Este foarte importantă protecția ochilor împotriva luminozității crescute a materialelor
incadescente, în acest sens folosindu-se ochelari de protecție, măști de sudură.

1. Compartimentul pentru pregatirea modelelor(machetelor) de lucru. Aparatura

necesara pentru executarea activitatii in acest compartiment este:
a) masuta vibratoare
b) aparat soclare (soclator)
c) generator de aburi
d) aparat gaurire a modelelor (pindex)
e) aparat pentru mixarea sub vacuum a maselor de ambalare si silicoanelor pentru
dublare(vacuumalaxor)

masa de tehnica dentara cu 2,3 posturi; fiecare post va avea in dotare:

- sistem iluminare cca 700 lux ;
- spray aer comprimat
- instalatie aspiratie praf
- micromotor electric de 40 000rot/min cu actionare la pedala (montata la nivelul
genunchiului)
- spatula electrica pentru ceara

2. Compartimentul de turnare.
3. Compartimentul de modelaj.
4. Compartimentul de ceramica
 9.Descrieți compartimentele laboratorului de tehnică dentară. Tehnica securității în
laboratorul de tehnică dentară.

Diviziunea muncii în laboratorul de tehnică dentară presupune mai multe încăperi:

laboratorul de bază, compartimentul pentru ghips, compartimentul pentru prelucrarea
aliajelor la cald, compartimentul pentru prelucrare/lustruire, compartimentul pentru
prelucrarea maselor plastice.

1. Compartimentul pentru pregatirea modelelor(machetelor) de lucru. Aparatura

necesara pentru executarea activitatii in acest compartiment este:
a) masuta vibratoare
b) aparat soclare (soclator)
c) generator de aburi
d) aparat gaurire a modelelor (pindex)
e) aparat pentru mixarea sub vacuum a maselor de ambalare si silicoanelor pentru
dublare(vacuumalaxor)

masa de tehnica dentara cu 2,3 posturi; fiecare post va avea in dotare:

- sistem iluminare cca 700 lux ;
- spray aer comprimat
- instalatie aspiratie praf
- micromotor electric de 40 000rot/min cu actionare la pedala (montata la nivelul
genunchiului)
- spatula electrica pentru ceara

2. Compartimentul de turnare.
3. Compartimentul de modelaj.
4. Compartimentul de ceramic

Personalul din laboratoarele dentare va purta echipamentul de protecție corespunzător

lucrărilor ce se efectuează și condițiilor de muncă respective.Astfel, tehnicienii dentari vor fi
echipați cu halate albe, costume de lucru sau salopete.
Este recomandată vestimentația și încălțămintea separată pentru locul de muncă, respectiv
pentru activitatea din afara serviciului. Laboratoarele de tehnică dentară vor fi prevăzute cu
instalații de ventilare corespunzătoare lucrărilor specifice.
Este foarte importantă protecția ochilor împotriva luminozității crescute a materialelor
incadescente, în acest sens folosindu-se ochelari de protecție, măști de sudură.
Compartimentele pentru gips și cele pentru prelucrări vor fi prevăzute cu sisteme de
ventilație mecanică. Motoarele biax orizontal vor fi racordate la sisteme de ventilație prin
aspirație și vor fi prevăzute cu apărători și ecrane de protecție.
Compartimentul de topire/turnare trebuie prevăzut cu un covor de cauciuc gros de 1 cm.
Este foarte importantă protecția ochilor împotriva luminozității crescute a materialelor
incadescente, în acest sens folosindu-se ochelari de protecție, măști de sudură.
Echipamentul de stingere a incendiilor: hidranți, extinctoare, nisip, găleți, furtun pentru apă.
Truse pentru prim ajutor: fașe, pansamente sterile, alcool, medicamente.

10.Definiți și descrieți conceptul de stomatologie preventivă și prevenție în ortodonție.

*Stomatologia preventiva -o ramura a stomatologiei ce studiaza sanatatea orala si toate
formele clinice incipiente ale principalelor afectiuni buco-dento-maxilare. care are drept
scop de a depista si a trata cit mai precoce leziunile si bolile buco dentare.E mai usor sa
previi decit sa tratezi.

Obiectivul principal al stomatologiei preventive este ca elementele anatomo-functionale

ale odontomului, sa fie conservate de-a lungul intregii vieti, pacientii prin educatie sa
impiedice declansarea bolii, punând- o sub control. Prevenirea bolii reprezinta strategia de
reducere a factorilor de risc specifici unei maladii Strategia stomatologiei preventive este
complexa, difera de la tara la tara si cuprinde:
profilaxia primara, secundara si tertiara.

*Preventia in ortodontie- . ramura a stom preventive ce se refera la stoparea aparitiei

disarmoniilor dento-alveolo-maxilare prin asig unei dezv armonioase a maxil, alv si a
dintilor intr-un complex functional si esthetic prin mijloace ce tin mai mult de modul de
viata general, respectarea igienei orale, functionale sau alimentare. Prevenirea anomaliile
dento-maxilare- dezvoltarea cantitativa, de ritm, de pozitie, de directie a celor trei elemente
ale aparatului dento-maxilar (maxilare, alveole, dinti ) asociate cu tulburari functionale
neuro-musculare, ocluzale si bio-psiho-sociale

Obiective:

1-stoparea evolutiei anomaliei, disfunctiei, disocluziei

2- Prev complicatiilor anom DM netratate

3- Crearea de conditii optime pt terapia ortod curativa, protetica sau chirurgicala sau pt
terapia ortod proprotetica sau prochirurgicala.

profilaxiei;
-educatie sanitara;
-alimentatie corecta;
-rationalizarea consumului de zahar;
-igiena buco-dentara corecta;
-control periodic;
-profilaxia cu fluor;
-utilizarea agentilor chimici de inhibare a placii bacteriene
11.Factorii etiologici și de risc ai anomaliilor dento-maxilare. Clasificare.

GRABER:

1.Factorii generali

-ereditate / defecte congenitale ( despicaturi labio maxilo palatine ) / mediu inconjurator

*prenatal-traume,diete

*postnatal-accidente la nastere,pparalizie cerebrala,traume ATM

-tulburari endocrine si de metabolism ,boli infectioase / tulb nutritiei / presiuni anormale

*oobiceiuri vicioase-sugerea degetului,muscarea buzei

*functii perturbate-deglutitie infantila,tulbuarii fonatorii bruxism / postura / traume /

accidente

2.Factorii locali

-anomalii dentare de numar

*dinti supranumerari

*absente dentare(congenitale, carie, accidente)

-anomaliii dentare de volum / de forma

-fren labial anormaL sI Bariere mucoase

-pierdere prematura a dintilor temporari / intarziere in eruptie / cale anormala de eruptie /

anchiloze

ETIOPATOGENIA ANOMALIILOR DENTO-MAXILARE

A) Anomaliile dento-maxilare sunt tulburări ale aparatului dentomaxilar, asociate cu

tulburari funcţionale neuro-musculare, ocluzale şi psiho-sociale.
Caracterele anormale recunosc un determinism ereditar mai ales: ocluzia adinca,inocluzia
sagitala, asimetriile faciale, macro-micrognatiile, ocluzia deschisa, prognatia mandibulara,
deastema, insertiile de fren.
Tot sub influenta genetic sunt, rata de crestere, virsta de eruptive dentara si tipul de
activitate neuromusculara.

B) malformatiile si maladiile congenitale:

- trisomia 21 sindromul down ( face smongloid, fata rotunda, plata)
La nivelul dintilor se manifesta sub anomalii dentare de numar, volum, forma (ocluzie
inversa, boala paradontala, perturbari in eruptive dentara)
- sindromul apert ( craniu in turn, hipoplazia maxilarului superior, prognatia mandibulara,
- sindromul crouson ( clinic se observa- cresterea diametrilor vertical si transversal a
crniului)

-Sindromul pierre robin ( hipoplzie mandibulara, glosoptoza, palat despicat)

C) Factorii de mediu intern si extern care pot determina perturbari in dezvoltarea normal a
fatului sunt : tulburari hormonale materne, tulburari ale mediului
intrauterine(factori chimici sau infectii virale si bacteriene).

D) Boli infectioase ( luesul congenital- ocluzie deschisa,anomalii dentare de forma,

marime, structura si pozitie)

E) Tulburari endocrine (tulburari privind secretia hormonului de crestere care duc la

aparitia gigantismului in perioada de crestere si a acromegaliei la adult; hipersecretia
hormonului de crestere hipofizar- gigantismul, hiposecretia-nanismul)

F) Tulburari alimentare(carenta de vitamina D in asociere cu dezechilibrul metabolic al Ca

care dtermina rahitismul)

12.Factorii etiologici generali ai anomaliilor dento-maxilare. Descriere generală.

A) ereditate, este posibil ca un copil sa mosteneasca dinti lati pe un maxilar ingust sau dinti
mici pe un maxilar mare.
Se transmit:
-marimea si forma d, -dimens si forma maxil, - varsta si cronologia eruptiei d
ADM transmise: ocluzia adinca,inocluzia sagitala, asimetriile faciale, macro-micrognatiile,
ocluzia deschisa, prognatia mandibulara, deastema, insertiile de fren.
Tot sub influenta genetic sunt, rata de crestere, virsta de eruptive dentara si tipul de
activitate neuromusculara.

B)malformatiile si maladiile congenitale:

- trisomia 21 sindromul down ( face smongloid, fata rotunda, plata; microstomie;
macroglosie cu aspect de limba geografica; micognatie, dezvoltare mandibulara
insuficienta cu un aspect de hipogenezie a fetei in etajele inferior si mijlociu; bolta
ogivala.)
La nivelul dintilor se manifesta sub anomalii dentare de numar, volum, forma (ocluzie
inversa, boala paradontala, perturbari in eruptive dentara)
- sindromul apert ( craniu in turn, hipoplazia maxilarului superior, prognatia mandibulara,
anomalii dentare multiple se inregistreaza intirzieri mari in dezvoltatea mugurilor dentari
si in eruptia dentara); Semne orale( malocluzii, dinti supranumerari sau anodontii, dinti
neonatali, carii multiple, dispicatura palatina sau labiala).
- sindromul crouson ( clinic se observa- cresterea diametrilor vertical si transversal a
crniului, hipoplazia maxilarului superior, endo-infra-retrognatie maxilara cu ocluzie clasa a
treia
 - Sindromul pierre robin ( hipoplzie mandibulara, glosoptoza, palat despicat, aspectul
cavitatii orale la examenul clinic este de gura de delfin, profilul facial este de pasare.

C)Factorii de mediu intern si extern care pot determina perturbari in dezvoltarea normal
a fatului sunt : tulburari hormonale materne, tulburari ale mediului intrauterine(factori
chimici sau infectii virale si bacteriene).

D)Boli infectioase ( luesul congenital- ocluzie deschisa,anomalii dentare de forma,

marime, structura si pozitie, maxilar superior este mai putin dezvoltat realizind dintii
Hutchinson, leziunile dentare consta deobicei in hipoplazii de smalt) Dupa nastere bolile
infectioase pot influenta dezvoltarea aparatului dento-maxilar, ele se manifesta cu
precadere la nivelul ATM, provocind anchiloza, mai pot aparea artrite suppurate sau
traumatisme, osteomielite, mastoidite sau infectii ale urechii medii.

E)Tulburari endocrine (tulburari privind secretia hormonului de crestere care duc la

aparitia gigantismului in perioada de crestere si a acromegaliei la adult; hipersecretia
hormonului de crestere hipofizar- gigantismul, hiposecretia-nanismul).
hipofiza
*hiperseccr h.somatotrop(macroglosie ,eruptie precoce dentara)
*hiposecretie(nanism,incluziuni dentare
Tiroida
*hipersecretie de tiroxina( eruptie precoce,carioorezistenta scazuta, osificare prematura a
acartilajelor)
*hiposecretie de tiroxina(eruptie tardiva,macroglosie,cariorezist inalta)
Paratiroide
*hipersecr parathormon(oase deformabile)

F)Tulburari alimentare(carenta de vitamina D in asociere cu dezechilibrul metabolic al

Ca care dtermina rahitismul, tulb metab fosfo-calcic) duc labplasicitate patologica cu
deformari scheletice, disproportie facial, ocluzie deschisa, hipoplazie de smalt

13.Factorii etiologici loco-regionali ai anomaliilor dento-maxilare. Descriere generală.

FACTORII LOCO-REGIONALI
Cresterea craniofaciala, dezvoltarea maxilarelor sunt influențate de starea functiilor oro-
faciale (respiratia, masticația, deglutiția şi fonatia). Funcţiile aparatului dento-maxilar pot
produce anomalii secudare, de adaptare, care ameliorează sau agraveaza anomalia primara

DEGLUTITIA ATIPICĂ

Trecerea de la modul de deglutitie infantila la deglutitia adultă se realizează pe la vârsta de

18 luni, prin coborârea limbii, prezenta incisivilor şi alungirea buzelor. Modificarea
mecanismului poate avea loc şi la vârsta de 3 ani, dupa eruptia molarilor 2 temporari.

După Rix si Balard, există trei tipuri de deglutitie atipică:

1. Deglutitia se efectuează cu arcadele strânse, cu o pozitie lingual spre inainte. Aceasta
antrenează o infraocluzie incisiva, dacă buza superioara este fonică, sau o vestibuloversie a
incisivilor, însoțind beanța anterioară, dacă buza superioara este hipotonică.
2. Deglutiţia se efectueaza cu arcadele strânse, cu o poziționare a limbii spre inainte.
3. Limba ocupa o pozitie inaltă şi distala. Există o insuficienta presiunilor linguale ce
antreneaza o retroalveolie incisiva mai severa atunci când ea este insotita de o contractie
intempestiva a buzei inferioare, a patratului şi a motului mentonului (clasa II/2 Angle)

RESPIRAȚIA ORALA

Respiratia este o funcţie biologică comuna aparatului respirator si aparatului dento-maxilar,

care asigură schimburile gazoase. in mod obişnuit, in stare de repaus sau la eforturi mici,
respiraţia normală este cea nazala. In anumite condiţii, datorită necesitatilor crescute sau
dificultăților de trecere a aerului in totalitate prin cavitățile nazale, se face apel la respiraţia
orala. Aceasta insa nu o poate înlocui in totalitate pe cea nazala.

-Etiologia respiraţiei orale

*Obstructia nazală determinată de: deviatiile de sept, polipii nazali in urma rinitelor
repetate), corpii străini inelavați în fosele nazale.
*Obstrucţiile nazo-faringiene (vegetaţii adenoide).
*Obstructiile linguo-faringiene (amigdale hipertrofiate, glosoptoza, retrognatie
mandibulari).
*Infectiile nazo-faringiene cronice focar permanent de extindere spre laringe, plamani
*Iritatiile cronice infectioase supraglotice, ce produc hiperexcitabilitatea centrului
cardiorespirator prin stimuli receptionati de pneumogastrie, determinand constricția
nazofaringiană prin vasodilatatie orală si reducerea ritmului şi amplitudinii respiratorii
cavitate nazală îngustă;

-Cauzele posibile ale respirației orale:

=traumatism nazal insotit de o deviatie a septului nazal şi de sinuzită cronică;

=o obturatie partiala a cavității nazale, eventual intreţinută de o
=deformare nazala congenitala:
=vegetaţii adenoide importante;
=amigdale voluminoase sau kissing tonsils";
=cornet inferior inflamat sau hiperdezvoltat, ca urmare a fenomenelor
=alergice.

-Manifestările clinice,

> Oxigenarea redusa a Tesuturilor nervoase determină apatie, lipsa de interes pentru cele
studiate(probabil am apatie ))), lipsă de rezistență la efort ,intârziere în dezvoltarea psihică.
>Toracele prezintă deficit de crestere transversala (torace carinat), rebord costal eversat,
prezenta santului Harrison, matnicostale, scapulae alatae, genu valgus, genu varus.

- Tulburarile in dezvoltarea aparatului dento-maxilar si a felei:

<actiunea directă a aerului inspirat prin cavitatea orala asupra bolţii palatine, care suferă o
deplasare in sus,

<reducerea presiunii din sinusul maxilar, care se ingusteaza:

<lipsa de eficientă a buzei superioare, cu deplasarea incisivilor in prodentie;

<compresiunea laterala a buccinatorilor,

<lipsa de presiune a limbii pe peretii laterali ai arcadei alveolare;

<modificările din comportamentul hioidian, cu retropoziţia mandibulei şi a limbii;

<dezechilibrul dintre presiunea negativa in timpul inspirului nazal si presiunea expirului

nazal

<unele modificări în jocul antagonist al suprafetelor masticatorii ale molarilor (Frank):

<lipsa stimulilor naturali de crestere la nivelul ansamblului nazal şi al zonelor limitrofe

(Frankel);

<prezenta vegetaţiilor limfoepiteliale, care determina o de plasare inainte a mandibulei.

Caria dintilor temporari- influentiaza dezvoltarea aparatului dento-maxilar prin efectul

cariei in sine( caria pe fata ocluzala din zona de sprijin poate duce la o prabusire a ocluziei
din cauza de distructiei coronare, din acest motiv dintii permanenti nu vor mai avea spatiu
suficint pentru eruptie intre cele doua arcade si astfel va lua nastere o ocluzie adinca),
efectul pierderii precoce a unor dinti prin carie complicata(tulburari ale partilor moi-insertia
frenului pe creasta poate determina aparitia diastemei).

Anomaliile dentare izolate:

- hiperedontia(moficarea numarului dentar se explica prin tulburari in odontogeneza cu
precadere in faza de proliferare; celmai frecvent dinte supranumerar este meziodensul
situate pe linia mediana a maxilarului superior, apare practice doar la max superior, se
intilneste meziodensul unic mai rar cel dublu, triplu, sau cvadruplu, el poate provoca
incluzia incisivelor centrali sau malpozitii ale acestora);
- anodontie ( cel mai afectati dinti sunt molarii de minte, incisivii laterali, premolarii 2);
- anomalii dentare de forma( survin cind perturbarile procesului de odontogeneza au loc in
faza de morfodiferentiere, din care fac parte: fuziune dentara
- unirea a doi sau mai multi dinti in momentul dezvoltarii mugurilor; concrescenta
- unirea cementara a doi dinti gata formati.)

14.Factorii etiologici locali ai anomaliilor dento-maxilare. Descriere generală.

FACTORII LOCALI

-Caria dentara-duce la distructia dintelui

-Lipsa abaraziunii fiziologice a dintilor temporari temp –> duce la malocluzii de ghidaj
incorect
-persistenta dintilor temporaro , sau pierderea lor precoce
-afectiuni reumatice localizate la ATM – ocluzie gresita
-pierderea precoce a grupului incisiv –>interpunerea limbii intre arcade cu ocluzia deschisa
respectiv
-eruptia precoce a I inf cu mult inaintea celor sup- duce la eruptia I sup in palatoversie si
ocluzie frontala inversa
-anomalii de nr, vol, forma

- infecţii ;
- traumatisme;
- poziţii anormale ale cordonului ombilical în zona cefalică.

Traumatisme maxilo-faciale:
La nastere-aplicarea forcepsului incorect – duce la luxarea mandibulei sau anchiloza etc
Prescolar-producerea traumatismelor prin cadere
Scolar-la fel fracturi luxatii ce pot duce la malpozitii

Pierderea precoce a dintilor:

Eruptia accelerata – duce la aparitia dintilor cu un grad diferit de imaturitate radicular
Erupţie întârziată prin constituirea unui capac fibros, care blochează egresiunea dintelui
permanent.
 15.Rolul integrității arcadelor dentare în profilaxia postnatală a anomaliilor dento-
maxilare.

Păstrarea integrităţii arcadelor dentare temporare până la vârsta pierderii fiziologice a

dinţilor are un rol decisiv în schimbarea armonioasă a dinţilor, deoarece ele au funcţia de
zonă de sprijin, care este importantă şi pentru dezvoltarea verticală a ocluziei.

Prin distrugerea punctelor de contact -> mezializarea dintilor cu consecinte

defavorabile asupra eruptiei dintilor definitive din zona laterala, determinat de eruptia
meziala a molarului 1

Prin distrugerea fetelor ocluzale -> extruzia dintilor si denivelarea planului ocluzal

La mandibula daca premolarul 1 erupe inaintea caninului se constata o deplasare si

inclinare meziala a lui , ce va bloca deplasarea normala a caninului. Eruptia premolarului 2
inaintea caninului duce la deplasarea meziala a molarului 1 permanent si reducerea
spatiului pentru canin ce poate duce la pozitie ectopica

Pierderea traumatica a d. Temporar -> lezarea mugurelui d. Permanent si poate duce la fel
la erupere si pozitionare incorecta

Profilaxie:

Pastrarea lungimii si integrit arcadei dentare temp rin refacerea morfo corecta a coroanei
afectate de carie.

Se aplica mentinatoare de spatiu mobiliz sau fixe sau constructii protetice. Pacientul luat la
evidenta pt supravegherea schimbului dentar fiziologic.

Tratament: Restabilirea morfo funct a dintilor cariati + profilaxie (igiena , alimentatia,

asanarea cavitatii orale, vizita la stomatolog)

16.Impactul cariei dentare și complicațiilor acesteia în dezvoltarea complexului

dento-maxilar.
Carile aproximale la dintii temporari sau definitivi determinä pierderea punctelor de
contact şi mezializarea dintilor vecini, cu apariția punctelor de contact premature, a
disfuncților ocluzale şi a malpozitilor dentare consecutive.
 Cariile cu distructii ale suprafetei ocluzale favorizeaza extruzia dintilor antagonişti,
blocarea ocluziei, malpoziti dentare la distanta, in diagonalá.

Carie ->pulpita->periodontita si respectiv afectarea mugurelui dentar permanent tulburari

prin:

1.dezechilibrarea cresterii si dezvoltarii Anomaliilor Dento Maxilare

2.deplasari patologice in plan orizontal-mezio si distalizari

3.deplasari patolog in plan vertical – extruzii, praburi ocluzale

17.Indicați termenii medii de erupție și de formare a rădăcinii dinților temporari.

Sus
1 – Incisivi centrali (8-13 luni) radix 3 ani
2 – Incisivi laterali (8-13 luni) radix 2 ani 1/4
3 – Canini (16-23 luni) radix 3 ani jumate
4 – Primii molari (13-19 luni) radix 3 ani jumate
5 – Molari secundari (25-33 luni) radix 3 ani jumate
Jos
1 – Incisivi centrali (6-10 luni) radacinele ca sus
2 – Incisivi laterali (10-16 luni)
3 – Canini (16-23 luni)
4 – Primii molari (13-19 luni)
5 – Molari secundari (25-33 luni)

18.Indicați termenii medii de erupție și de formare a rădăcinii dinților permanenți.

Mandibula
1. 6-7 ani rad 9-10 ani
2. 7-8 ani rad 10 ani
3. 9-10 ani rad 12-13
4. 10-12 ani rad 12-13
5. 11-12 ani rad 12-13 ani
6. 6-7 ani 10-12 ani
7. 11-13 ani rad 14-17
8. 16-30
Maxila
1. 7-8 ani radacinile ca mai sus
2. 8-9 ani
3. 11-12 ani
4. 10-11ani
5. 10-12 ani
6. 6-7 ani
7. 12-13 ani
8. 16-30

19.Definiți termenii de erupție precoce, erupție tardivă, incluzie dentară în funcție de

dentiție.

Erupţia dinţilor temporari la copil se petrece, în mod normal, la următoarele vârste: între 6-
12 luni erup incisivii, între 12-18 luni primii molari, între 18-24 luni caninii şi între 24-
30 luni molarii doi, de obicei cei inferiori înaintea celor superiori.

Precoce- apariţia anticipată a dinţilor normal conformaţi în cavitatea bucală la temporari

cand primul dinte erupe inainte de 4 luni si se termina la 2 ani
Tardiva- înseamnă apariţia dinţilor în cavitatea bucală după un interval de timp mai mare
decât intervalul mediu considerat normal. cand primul dinte apare dupa 1 an si se termina
total la 3 ani
➔ Tulburari de functie ocluzie, volum , forma , pozitie
Incluzia dentară este un fenomen caracterizat prin absența eruperii unui dinte, care este
reținut intraosos sau sub mucoasă, după perioada obișnuită de erupție.
Incluzia dentară afectează, în majoritatea cazurilor, molarii de minte sau caninii și poate
determina neplăceri severe, însoțite de dureri. Pe lângă tipurile de dinți pe care îi poate
afecta, fenomenul poate fi categorisit și în funcție de forma pe care o ia: incluzie parțială,
când dintele a perforat mucoasa, fără a ieși însă complet, și totală, când dintele în cauză nu a
erupt deloc.

20.Definiți și descrieți noțiunile de creștere și dezvoltare, specifice aparatului dento-

maxilar.

— creșterea este dezvoltare dimensională progresivă;

— dezvoltarea prezintă modificare prin creștere naturală, diferetiere și evoluţie prin

schimbări succesive; reprezinta progresia spre maturitate (Todd).

Creşterea osoasă, în general, şi cea a scheletului facial, în particular, reprezintă

proliferarea cartilaginoasă la nivelul sincondrozelor sau proliferarea la nivelul suturilor,
iar osificarea reprezintă rezultatul minerlizării matricei astfel obţinute.
 Creşterea facială este influenţată de creşterea bazei craniului, dar, în acelaşi timp, şi
de factorii funcţionali, scheletul facial fiind de origine desmală .

Dezvoltarea embrionară a masivului facial se realizează în timpul neurulaţiei din foiţa

ectodermică. Tubul neural se dezvoltă în partea craniană, şi la început, reprezintă 3
vezicule: prozencefal, mezencefal şi rombencefal. De bază în dezvoltarea encefalului
sunt elementele mezodermale, ectodermale şi mezenchimale. Celulele crestelor neurale
migrează şi se diferenţiază, dînd naştere elementelor faciale.

După dispariţia membranei buco-faringiene, conturul orificiului comun nazo-bucal are

formă de pentagon: • mugurul frontal; • doi muguri nazali intern; • doi muguri nazali
externi; • doi muguri maxilari superiori; • doi muguri mandibulari

Cresterea maxilarului si a mandibulei sunt dirijate de intecuspidarea dintilor in

segmentul posterior.Acest lucru incepe sa se realizeze prin contactul primilor molari ,
incepind cu virsta de 6 ani. Cuspizii actioneaza ca si conuri de ghidare,aducind dintii in
ocluzia corecta.

21.Dezvoltarea și dinamica relațiilor intermaxilare în viața intrauterină.

In prima etapa, embrionul prezinta o retrognatie mandibulara, ce se explica prin dezvoltarea

mai accentuata a maxilarului superior.
In luna a 3-a de viata intrauterina se defineste bolta palatina ceea ce determina separarea
cavitatii bucale de cea nazala.

Limba determinate sa coboarea in potcoava mandibulara, devine in acest sens activatorul

care stimuleaza cresterea mandibulei. In aceasta perioada mandibula realiazeaza o
dezvoltare mai accentuata decit maxilarul superior, in asa maniera incit il depaseste in sens
antero-posterior, rezultind prognatia mandibulara sau stadiul progen.
Dupa un timp, in ultimele luni de viata intrauterina se accelereaza dezvoltarea maxilarului
superior, si acesta depaseste din nou mandibula, rezultind a2-a etapa a retrognatiei
mandibulare sau al 2lea stadiu de prognat.
La virsta de 14 saptamini de viata intrauterina,osul se dezvolta in toate directiile in functie
de prezenta centrilor de osificare.
 22.Creșterea postnatală a scheletului facial. Integrarea proceselor de creştere cu
dezvoltarea musculaturii feţei.

Baza craniului se dezvoltă prin sincondroze în lungime pînă la vîrsta de 3 ani, rămînînd
deschisă sincondroza sfeno-occipitală, care, mai apoi, deplasează înapoi şi în jos ATM.
Dezvoltarea în lăţime se face pînă la vîrsta de 5 ani, encondral.

Creşterea în lăţime se datorează sistemului sutural format de: sutura intermaxilară şi

interpalatină. Dezvoltarea şi modelarea se continuă prin resorbţie şi apoziţie periostală.

Pentru procesele alveolare,importante sunt fenomenele de dezvoltare date de ligamentul

alveolo-dentar, adaptînd creşterea maxilarelor la relaţiile de ocluzie.

Dezvoltarea în lungime se datorează suturilor dintre oasele maxilare şi oasele vecine.

Resorbţia şi apoziţia: osul se resoarbe de pe faţa antero-externă şi se depune pe feţele
laterale. La nivelul tuberozităţilor, se adaugă os.

Dimensiunea anterioară a procesului alveolar diminuează între 5 şi 18 ani, datorită erupţiei

dentare. În dezvoltarea verticală, sutura de bază e cea nazo-fronto-maxilară. Creşterea
septului nazal cartilaginos şi a vomerului determină deplasarea complexului nazo-maxilar în
jos şi înainte => dezvoltarea spaţiului pentru erupţia molarilor permanenţi.

În perioada neonatală, mandibula are două jumătăţi. La sfîrşitul primului an, jumătăţile sunt
unite. Mandibula se formează prin osificare desmală, dar are ca origine a creşterii şi
cartilagii secundare de creştere => mandibula întruneşte toate tipurile de creştere.Pînă la 2
ani, creşterea în zona anterioară este cartiaginoasă şi desmală. După 2 ani, centrul
osteogenetic de creştere este cartilajul condilian.

Procesul alveolar se dezvoltă transversal prin sutura mentonieră pînă la 7 ani, apoi prin
procese de resorbţie periostală pe faţa internă şi apoziţie pe cea externă. Creşterea osului
alveolar este legată de erupţia dentară.

În zona anterioară, de la 5 la 18 ani, procesul alveolar se reduce sagital. Dezvoltarea

mandibulei este consecinţa dezvoltării părţii posterioare a bazei craniului (îndepărtează
condilii) şi de factorii musculari funcţionali.
Musculatura masticatorie transmite forţe deosebite centrilor osteogenetici de creştere prin
intermediul ocluziei.

23.Factorii de bază în creșterea și formarea scheletului facial.

1. Factori genetici-ereditari. Factorii genetici sunt responsabili de diferenţierile

constituţionale individuale imprimate în procesul de concepţie

2. Factori endocrini După naştere rolul glandelor endocrine este mai demonstrativă.
Hormonul somatotrop acţionează asupra cartilajelor de creştere prin intermediul
somatomedinei. El are un rol fundamental asupra condrogenezei. Alături de hipofiza, tiroida
şi epiflza acţionează în toate perioadele copilăriei. Hormonii tiroidieni predomină asupra
osteogenezei şi asupra condrocitului.

3. Factorii interni ai patologiei diferite afecţiuni cronice digestive, expresie a unor:

insuficienţe, tulburări de digestie sau de absorbţie (mucoviscidoza, steatoreea, sindrom de
malabsorbţie, diaree prin intoleranţă) sunt cauze de frânare ale creşterii si dezvoltării

4. Factorii exogeni. rolul factorului alimentar este esenţial - atât calitativ cât şi cantitativ
(lipide şi glucide în principal au rol energetic; proteinele sunt predominant substanţe
plastice). lipsa din raţia alimentară a unor factori esenţiali nesintetizaţi (aminoacizi esenţiali,
acidul linoleic, vitamine) au consecinţe grave asupra creşterii.

4.a. Factorii de mediu. deţin de asemenea un rol important, fiind recunoscută influenţa
exercitată în timp asupra creşterii şi pubertăţii:- geografici, dar mai ales de climă caldă şi
temperată factorii naturali (aerul, soarele, lumina, apa) , -activitatea fizică şi gimnastica,
sportul influenţează favorabil asupra dezvoltării armonioase a copilului. microclimatul
familial, îngrijirile igienice -mediul social, regimul instructiv-educativ au acelaşi rol pozitiv.
-cei emotivi şi psihologici au influenţă favorabilă

24.Dezvoltarea musculaturii feței.

-Dezvoltarea musculaturii faciale

• Muşchii masticatori se dezvoltă din musculatura primului arc brahial. Si migreaza spre
mandibula, primul muschi pterigoidian apoi maseter si temporal

• Musculatura limbii se dezvoltă din volumul (miotomul) muscular occipital, începînd cu

săptămîna a IV-a.

• Corpul limbii se formează pornind de la primul arc brahial.

• Muşchii faciali subcutani apar în săptămîna a IV-a, în porţiunea ventrală şi laterala ale
osului hioid. Treptat, în a V-a săptămînă, se desprind şi se extind,odată cu ridicarea capului

25.Mugurii faciali și termenii de dezvoltare.

Incepe in a 5 sapt intrauterina cu aparitia a 5 proeminente ectodermale in jurul gurei

primitive- stomodeum

După dispariţia membranei buco-faringiene, conturul orificiului comun nazo-bucal are

formă de pentagon:

• mugurul frontal formeaza latura transversala ;

• doi muguri nazali intern

• doi muguri nazali externi;

• doi muguri maxilari superiori formeazala laturile oblice supero laterale

• doi muguri mandibulari formeaza laturile oblice infero laterale

Din mugurii nazali interni va deriva lama perpendiculara a etmoidului, septului nazal
siparticipa la formarea palatului primar. Din mugurii nazali externi provin partea superioara
interna a orbitei, partile laterale ale nasului. Mugurii maxilari superiori formeaza restul
maxilarului superior, palatul secundar primar, partile laterale ale buzei superioare.

Plafonul stomodeumului format de catre mug comun nazo frontal , planseul de mugurii
mandibulari . Intra in contact unii cu altii si formeaza scheletul facial

26.Stomodeumul și rolul lui în dezvoltarea maxilo-facială.

Stomodeumul este o depresiune intre creier si pericard in embriologie , este precursorul
gurii si al lobului anterior hlandei hipofize

Între cele două proeminenţe fronto-nazală şi cardiacă există o depresiune profundă,

stomodeumul sau gura primitivă închisă de membrana orofaringiană.Lateral e delimitat de
arcurle faringiene/branhiale. Mezodermul ce inconjoară orificiul bucal primitiv se dezvoltă
foarte repede, iar creşterea sa accentuată va determina apariţia unor proeminenţe situate în
jurul stomodeumului, unele formate pe seama primului arc branhial, iar altele pe seama
celorlalte regiuni limitrofe, dând naştere mugurilor faciali. La nivel cefalic, invelisul
epiblastic va deveni pielea capului si a gatului. In unele regiuni exista care au rol de a
genera neuroni care vor fi antrenati in costituirea ganglionilor senzoriali a nervilor cranieni
27.Zonele de creștere ale maxilarului superior și inferior.
Mandibula –este un os mobil cu crestere encondrala la ambele capete si o crestere
intramembranoasa intre extremitati, care ocupa cea mai mare parte a osului. Cresterea si
modificarea fomei de fixare a muschilor si dintilor sunt controlate mai mult de functiile
musculare si ale dintilor, decit de cartilajele intreseci sau de factor osteogenetici.

Zone de crestere:
-la nivelul cartilajului condilian, influentind crestere verticala si orizontala, respectiv
crestere anteropost. A intregii mandibulii.
-la nivelul apofizii coronide, incizurii sigmoide si regiunii unghiului mandibulei, unde are
loc o crestere apozitionala, sub act. Musculaturii ridictorii
-alungireea mandibulei . Prin resorbtii modelante ale ramurii ascendenten in partea
anterioara si apozitii pe mg posterioara.
- os alveolar- creste in sus , in exterior,cu rol de a mentine si stabili comformatiei faciale de
ansamblu.creste modelanta la nivelul periostului sub forma de resorbtie pe fata interna a
andibulei si apozitie pe cea externa.

Complexul nazo maxilar

Suturile, septul nazal, suprafetele periostale, ap. Alveolara- constituie mecanismul de
crestere.

*Crestere verticala este determinata de activitatea :suturile nazofrontomaxilara- frontaL,

sistem zigomato-maxilar si cranio -facial – zona laterala.
*Crestere transversala: se realizeaza prin activitatea sistemului sututral medio-sagital
perimaxilar, dar si prin apozitie-resorbtie a osului, si sub tractiunea fortelor transmisa la
dinti laterali.
*Crestere sagitala- se realizeaza de sistemele perimaxilare, si de suturile incisivo-canina si
palatina transversa din bolta palatina.

28.Noțiunea de tub neural, foițele (straturile) embrionare și destinația lor. Arcurile și

pungile branhiale. Formare și derivate.

Dezvoltarea embrionară a masivului facial se realizează în timpul neurulaţiei din foiţa

ectodermică. Partea cefalică apare în săptă m â n a a 4 -a , în timpul neurulaţiei. Tubul
neural se dezvoltă în partea craniană şi, la început, reprezintă trei vezicule: prozencefal,
mezencefal, rombencefal. Datorită acestei evoluţii, tubul neural va depăşi cranial
notocordul. în această perioadă se formează inima, determinând proeminenţa cardiacă .
Proeminenţa determinată de creşterea encefalului este denumită tubercul fronto-nazal şi
reprezintă totalitatea elementelor mezodermale, ectodermale şi mezenchimale, importante în
dezvoltarea encefalului. Celulele crestelor neurale migrează şi se diferenţiază, dând naştere
elementelor faciale. La nivel cefalic celulele crestei neurale se distribuie în: - celule
dispersate la nivelul suprafeţei epiteliale (celulele pigmentare); - celule agregate în diverse
structuri cohensive, asemănătoare cu ale ganglionior nervoşi; - celule diferenţiate în
mezenchimul de la nivelul masivului facial (os , cartilaj, ţesu t conjunctiv , muşchi, celule
dentare ).
Din partea dorsală a sacului vitelin se formează tubul intestinal, partea cea mai craniană
fiind reprezentată de faringele primitiv. Intre cele două proeminenţe - fronto-nazală şi
cardiacă - există o depresiune profundă, stomo d eu m u l sa u g u ra prim itivă închisă de
membrana oro faringiană.
Mezodermul din regiunile c e înconjoară orificiul bucal primitiv se dezvoltă foarte repede,
iar creşterea sa accentuată va determina apariţia unor proeminenţe situate în jurul
stomodeumului, unele formate pe seama primului arc branhial, iar altele – pe seama
celorlalte regiuni limitrofe , dând naştere mugurilor faciali

Arcuri branhiale. Formare si derivatea.

Se formeaza in saptamana a IV-a. Sunt formatiuni temporare, fiind importante pentru

derivate si au functie morfogenetica. Ele se gasesc intre stomodeum si proeminenta
cardiaca. Se formeaza din mezoderm cervical lateral somatopleural nesegmentat.

Fiecare arc branhial este format din:

1. Schelet cartilaginos;
2. Un nerv;
3. Un vas, care se numeste arc aortic;
4. Mezoderm somatopleural (mezoderm cervical lateral somatopleural nesegmentat).

Celulele din crestele neural vor migra in jurul axului mezenchimal si ele vor determina:

1. Participa la formarea cartilajelor, ligamentelor, vaselor, maxilei si mandibulei;

2. Au rol inductor in diferentierea arcurilor barnhiale.

In saptamana a V-a faringele emite evaginari in mezenchim ce vor forma pungile

endobranhiale. Ectodermul emite invaginari rezultand pungile ecto-branhiale. Aceste pungi
vor condensa mezenchimul care initial este lax; se contureaza astfel sase arcuri. La
embrionul uman, arcul sase nu da derivate (teorie impartita).

Arcul unu fuzioneaza pe linia medial formand arcul mandibular. In partea dorsala a lui se
formeaza mugurele maxilar. Intre arcurile doi si cinci ventral se afla proeminenta cardiaca.
Componentele nervoase se vor modifica : V, VII, IX, X (laringeu superior + inferior).

Arcul 1
Sau arcul mandibular. Este inervat de trigemen. El formeaza in partea dorsala mugurele
maxilar. Acest mugure, nu contine arc aortic si schelet cartilaginos. In schimb contine
inervatie din trigemen, ramura maxilara. In interior se afla cartilajul Meckel. Extremitatea
ventrala corespnde cu sinfiza mentorniera si cea dorsala corespunde cu zona urechii medii.

Derivate:
• Din cartilajul Mekel deriva:
- ventral se formeaza un centru de condrificare pentru mandibula. El corespunde cu
pozitia caninului si a premolarului 1. Restul de mandibula se formeaza prin osificare de
membrana.
- partea mijlocie se atrofiaza si rezulta ligamentul sfenomandibular si ligamentul anterior
al ciocanului.
- dorsal se formeaza ciocanul si nicovala.

• Din mezodermul se formeaza:

- muschi stritati: masticatori (temporal, maseteri, pterigoidian lateral si median,
milohioidian).
- Se mai formeaza pantece anterior digastric si muschiul tensor al timpanului si valulului
palatin.

Arcul 2
Este inervat de nervul facial si contine un cartilaj numit Reichert. Arcul doi creste in volum,
coboara peste arcul trei si arcul patru; ulterior se uneste cu arcul patru. Intre arcul doi si
arcurile trei si patru ramane un spatiu (temporar) numit sinus cervical; acest spatiu dispare
rapid – persistenta sa se poate vedea la un ecograf si de obicei comunica cu recesul tonsilar.
In concluzie pungile ectobranhiale dispar (ramane un rest din punga patru ectobranhiala).
Pungile endobranhiale dau derivate. Din cartilajul Reichert, ventral se formeaza parte
superioara a corpului hioid si coarnele mici ale sale. Din segmentul mijlociu, prin atrofiere,
se va forma ligamentul stilohioidian. Din partea dorsal se formeaza apofiza stiloida si scarita
din urechea medie. Din mezenchim apar formatiuni musculare in saptamana a VII-a. Acesti
muschi se vor aseza pe doua straturi: profund si superficial; inervati de nervul VII. In stratul
superficial se vor forma muschii platisma – in zona cervical, muschiul occipitoauricular – in
zona occipital si auriculara si muschii mimicii – in zona faciala. In stratul profund se vor
forma muschiul buccinator, zigomatic, ridicator al valului palatin, stilohioidian, pantecele
posterior digastric, palatoglos si muschii scaritei.

Arcul 3
Inervat de nervul glosofaringean. Din scheletul cartilaginos se formeaza partea inferioara a
corpului hioid, coarne mari hioidiene, parte superioara cartilaj tiroid. Din mezenchim deriva
stalpul posterior al valului palatin, m. stilofaringian, constrictor superior si mijlociu faringeu
si palatofaringian. Nervul IX vine in contact cu vasul din structura arcului aortic trei si in
aceasta zona de contact ajung celule din crestele neurale. Toate aceste trei elemente vor
forma un organ cu functie preso- si chemoreceptoare numit corpuscul carotic sau glomusul
carotic.

Arcul 4
Din component cartilaginoasa se formeaza cartilajul tiroid – partea inferioara. Din
mezenchim se vor forma muschii cricotiroidian si constrictor inferior al faringelui. Inervat
de nervul laringeu superior.

Arcul 5
Inervat de nervul X, laringeu inferior. Este rudimentar la om si este incorporate in toracele
superior. Din cartilaj se formeaza cartilajele cricoid, corniculat, cuneiform, aritenoide si
primele inele traheale. Din mezenchim se vor forma muschii intrinseci ai faringelui.
Campul mezobranhial

In dreptul arcului 1 se formeaza doi muguri linguali laterali si un mugure lingual impar.
La limita dintre arcul 1 si arcul 2 se constituie o evaginare = forman cecum. In dreptul
arcului 2 branhial se formeaza o alta proeminenta in lumenul faringelui numita cupola. In
dreptul arcului 3 si 4 se formeaza eminenta hipobranhiala. Din arcul 4 se formeaza furcula.
Din arcul 5 se constituie proeminentele aritenoide; intre aceste doua proeminente se
formeaza un sant numit sant laringo-traheal.
La nivelul campului mezobranhial se gasesc doi mugurri linguali, delimitati la interiorul
faringelui de endodermul faringean si contin mezoderm somitic, sunt evaginari in lumenul
faringelui.

Dezvoltarea limbii

Formarea incepe in saptamana a IV-a. In saptamana a V-a cei trei muguri linguali cresc
in volum, endodermul de contact se resoarbe si se va forma astfel corpul limbii pana la
santul terminal. Copula va fi acoperita de eminenta hipobranhiala. Endodermul se resoarbe,
se constituie o singura masa celulara care va forma 1/3 posterioara a limbii. Musculatra este
striata si inervata de nervul XII; ea se va organiza in muschi extrinseci – se diferentiaza
primii – iar in luna a II-a se va forma musculature intrinseca. In saptamana a VII-a,
musculatura limbii ajunge sa fie inervata de nervul XII. Musculatura extrinseca este formata
din muschiul genioglos, hioglos, stiloglos si palatoglos. In saptamana a VIII-a apare
musculatura intrinseca formata din muschiul longitudinal, transvers, muschii verticali. In
saptamana a XI-a, limba devine mobila si libera, astfel incat embrionul poate sa inghita
lichid amniotic (se hraneste cu el). Mucoasa lingual este de origine endodermala si este
unistratificata. Ulterior devine pluristratificate. Mugurii gustativi se vor forma din
mezoderm. La inceput apar papilele filiforme, cu rol mecanic, apoi papilele foliate care nu
sunt inervate, apoi papilele fungiforme cu rol mecanic si gustative fiind inervate de nervul
VII. Din unele papile fungiforme se diferentiaza papilele valate cu functie gustative,
inervate de IX, si ele vor forma „V”-ul lingual. Simtul gustului apare in luna a VIII-a
intrauterina.

29.Descrieți etapele ontogenetice de dezvoltare a aparatului dento-maxilar

1.ORGANOGENEZA- 0-12 saptamani intrauterine, care include:

a)Stadiul de ou sau zigot (0-2 saptamani intrauterine)
b)Pedioara embrionara propiu-zisa (2-12 saptamini intrauterine)
2.MORFOGENEZA- 4 luni intrauterine- 16 ani postnatal. Care include:
a)Perioada intrauterina (4 luni-nastere)
b)Perioada postnatala (nastere-16-21 ani)
3.MODELAREA- de la 16 ani pana la moarte.

Organul dentar, în cursul dezvoltării sale, trece printr-o serie de etape descrise de Malaseez
si Galippe, etape sistematizate de Schour şi Massler iar mai recent de Held.
Etapele de dezvoltare a sistemului dentar sunt:
1) creşterea şi diferenţierea celulară;
 * proliferarea epitelială;
* diferenţierea tisulară ( conjunctivo-epitelială);
* organogeneza (diferenţiere morfologică);
2.) mineralizarea ţesuturilor dentare – calcificarea;
3.) erupţia dentara,insoţită de creşterea radiculară;
4.) uzura dentară şi atrofia orizontală a parodonţiului.
Aceste etape nu sunt strict delimitate în timp, ci se suprapun parţial. In zone diferite ale
maxilarului, dar bine determinate, au loc etape diferite de evoluţie al organelor dentare. De
altfel, formarea organelor dentare începe în perioada generală de organogeneză (primele trei
luni de viaţa intrauterină) şi durează o perioadă îndelungată.

Etapele eruptiei dentare

A.ETAPA PREERUPTIVA cuprinde fazele de formare ale mugurilor dentari: proliferarea,

histodiferentierea, morfodiferentierea si calcifierea coroanelor dentare, care incepe la 4 luni
de viata intrauterina pentru incisivii temporari si la 4 ani dupa nastere pentru molari
B.ETAPA DE MIGRARE INTRAALVEOLARA apare odata cu inceperea dezvoltarii si
calcificarii radacinii dentare. Coroana dentara migreaza vertical, mezial si transversal in
raport cu dintii, resorbind tesutul osos prin osteoclazie. Procesul alveolar se dezvolta
vertical prin apozitie osoasa in zona de formare a apexului dentar.
C.ETAPA INTRAORALA SAU PREOCLUZALA corespunde cu perforarea mucoasei
gingivale si migrarea dentara pana la contactul cu dintii antagonisti. Toti dintii migreaza
vertical pana la intalnirea unui obstacol dentar sau gingival, unde stabileste contacte.
Migrarea in plan sagital este diferita in functie de grupurile dentare. Astfel, incisivii si
molarii superiori si inferiori migreaza mezial, grupul canin-premolar superior si inferior
migreaza distl, numai incisivii laterali inferiori pot migra mezial su distal in functie de
spatiul existent. Pentru dintii permanenti se pot gasi mai multe tipuri de aranjament
intraosos a germenilor dentari , dar in mod normal mugurii se gasesc incolonati unul in
spatele celuilalt.
D.ETAPA FUNCTIONALA este legata de atingerea planului de ocluzie si de intrarea in
functiune a dintilor. Miscarile dintilor sunt franate de intalnirea cu antagonistii si cu dintii
vecini si de terminarea cresterii radiculare

30. Descrieți dezvoltarea și formarea palatului primar și secundar.

FORMAREA PALATULUI PRIMAR
Mugurele frontal initial determinat prin proeminenta prozencefalului este sediul dezvoltarii
mugurilor nazali interni si nazali externi. Acestia sunt aglemerari celulare ce inconjoara
placodele olfactive. Lateral, mugurii maxilari au aparenta unor digitatii si se dezvolta sub
schitele optice.
In timpul celei de-a 6 saptamani, mugurii maxilari fuzioneaza cu mugurii nazali externi si
interni si realizeaza un masiv celular mezenchimatos continuu si se constituie palatul
primar.
Aceste contacte fuzionale ectodermice constituie peretele epitelial al lui Hochstetter, care
dispare la sfrarsitul saptamanii a 7-a prin apoptoza. Celulele sunt fagocitate fie de celulele
mezenchimatoase subiacente de la creasta neurala, fie de celulele ectodermice adiacente.
Absenta mortii celulare programate este responsabila de persistenta ectodermului pe acesti
muguri. Aceasta se defirentiaza in epiderm si derm, care sunt responsabile de aparitia unei
fante labiale sau labio-maxilare.
FORMAREA PALATULUI SECUNDAR
In timpul saptamanii a 7-a mugurii maxilari isi continua dezvoltarea volumetrica inapoia
palatului primar si vin in contact pe linia mediana pentru a atinge septul cartilaginos
descendent al mugurelui nazal internsi a forma palatul secundar.
In saptamana a 7-a, lamele palatine provenite din partile laterale ale mugurilor maxilari
intersecteaza vertical lungimea fetelor laterale ale limbii, apoi se ridica deasupra fetei
dorsale a acesteia si fuzioneaza pentru a forma palatul secundar.
Fenomenul de ridicare a lamelor palatine este consecinta unei cresteri volumetrice a
procesulor palatine, generata prin hidratarea acidului hialuronic prezent in cantitate mare.
Aderenta lamelelor palatine este posibila cu ajutorul apoptozei celulelor ectodermului de
acoperire, la nivelul zonelor de contact ectodermic. Celulele din creasta neurala in migrare
penetreaza aceasta zona de fuziune, apoi diferentierea in mucoasa orala si nazala debuteaza
sub controlul interactiunii epitelio-mezenchimatoase, facand sa intervina matricea extra-
celulara si factorii solubili colagenici, al caror rol este dublu: stimularea sau inhibarea
cresterii epiteliului si sinteza factorului molecular prin intermediul celulelor mezenchimului.
Dezvoltarea palatului osos si a valului palatin este rezultatul fuziunii proceselor palatine ale
mugurilor maxilari, iar masivul lingual intervine in inchiderea palatului secundar cu ajutorul
sincronizarii neuro-musculare a primelor segmente orale.

În concluzie, din mugurii nazali interni va deriva lama perpendiculară a etmoidului, septul
nazal, osul incisiv, regiunea centrală a buzei superioare. Mugurii nazali participă la formarea
palatului primar. Din mugurii nazali externi provin partea superioară şi internă a orbitei şi
părţile laterale ale nasului. Mugurii maxilari superiori formează restul maxilarului superior,
palatul secundar şi primar, părţile laterale ale buzei superioare.

31.Numiți și descrieți etapele de formare și dezvoltare a mandibulei.

Mugurii mandibulari drept si stang(viitorul prim arc) fuzioneaza la sfr saptamanii a 5-a pe
linia mediana, deasupra schitei cardiace. Ei fac parte din aparatul branhial-arcul 1. Sunt
acoperiti in mare parte de ectoderm si contribuie la formarea planseului buccal. Se formeaza
arcul mandibular sau cartilajul Meckel. Dupa saptamana a 18-a apare o scizura in ATM.
Cele doua cartilaje se osifica si vor functiona ca oase ale urechii medii. Osul mandibular se
dezvolta lateral de cartilajul Meckel. Corpul mandibulei creste spre anterior, pana in
momentul in care incepe regresiunea cartilajului si condilul devine functional. Osul se
formeaza rapid de-a lungul suprafetei superioare a corpului mandibulei, intre dintii in
dizvoltare. In timpul perioadei prenatale, pe masura ce mandibular creste, cartilajul simfizar
uneste cele doua jumatati de mandibular, si functioneaza ca un centru de crestere pana in
primul an de viata.

Osificarea mandibulei incepe in a 30-a zi de viata intrauterine prin aparitia punctelor de

osificare. Osificarea mandibulei se face prin mai multe puncta:
· Un punct central(angular)
· Un punct incisive secundar
· Un punct mentonier
· Un punct condilian
 · Un punct pt spina Spix

32.Particularități anatomo-fiziologice ale regiunii maxilo-faciale la nou-născut.

Craniu: baza craniului este proportional dezvoltata, o bombare evidenta a portiunii frontale
si o Barbie mica caracterizeaza aspectul facial al nou-nascutului.
Fata scurta, lata spre craniu si ingusta spre Barbie.
Capul sferic, relative mare reprezinta ¼ din lungimea corpului
Fata rotunda, cu obraji bombati este mult mai mica in comparative cu craniu cerebral. Fata
continua sa se dezvolte pana la varsta de 30 ani, cu perioade intensive de crestere ( pana la 6
luni, de la 3 la 4 ani, de la 7 la 11 ani).
Piramida nazala mica si lata, cu narile indepartate anterior si inferior.
Gatul: este scurt, datorita tesutului adipos abundent, prezente plice cutanate
Datorita faptului ca fata nu este dezvoltata, organelle cervicale su o pozitie anatomica mai
superioara.
Tegumentele au o retea capilara bine dezvoltata si o vascularizatie intense.
Cavitatea bucala la nou nascut si sugar pana la 3 luni este mica, din cauza ramului
mandibular scurt, boltii palatine scurte si late, precum si a lipsii dintilor.
Palatal dur este lat si turtit
Planseul buccal este mic, cavitatea bucala relative mica se plaseaza limba relative mare.
Mulchii masticatori sunt bine dezvoltati
La sugari mandibular se afla in retropozitie, apofizele aleolare contacteaza numai in timpul
suptului.
Pe fiecrae jumatate a maxilei si mandibulei se afla cate 5 proeminente sau scufii dentare,
care formeaza un invelis pentru fiecare dinte decidual si permanent. La locul de eruptive
gingia are o culoare albicioasa.

33.Formarea și dezvoltarea sistemului dentar.

Organul dentar, în cursul dezvoltării sale, trece printr-o serie de etape descrise de Malaseez
si Galippe, etape sistematizate de Schour şi Massler iar mai recent de Held.
Etapele de dezvoltare a sistemului dentar sunt:
1) creşterea şi diferenţierea celulară;
* proliferarea epitelială;
* diferenţierea tisulară ( conjunctivo-epitelială);
* organogeneza (diferenţiere morfologică);
2.) mineralizarea ţesuturilor dentare – calcificarea;
3.) erupţia dentara,insoţită de creşterea radiculară;
4.) uzura dentară şi atrofia orizontală a parodonţiului.
Aceste etape nu sunt strict delimitate în timp, ci se suprapun parţial. In zone diferite ale
maxilarului, dar bine determinate, au loc etape diferite de evoluţie al organelor dentare. De
altfel, formarea organelor dentare începe în perioada generală de organogeneză (primele trei
luni de viaţa intrauterină) şi durează o perioadă îndelungată.
Erupţia Dentară
În evoluţia dinţilor, privită sub aspectul raporturilor sale cu maxilarele, se disting
doua perioade. Prima perioadă cuprinde două faze:
1) deplasarea în profunzime a maxilarului (a conjunctivului) si a elementelor epiteliale, pâna
la formarea globului epitelial, care este mugurele dentar;
2) procesul de înfundare continuă, dar nu al întregii formaţiuni epiteliale, polul său superior,
legat la pedicul, rămânând fix în raport cu maxilarul, iar marginile cupei cresc în
profunzime până la constituirea coroanei şi începutul formării rădăcinii.
După Schour şi Massler în ciclul erupţiei şi uzirii dinţilor se includ patru stadii:
I. erupţia intraosoasă;
II. perforarea mucoasei;
III. realizarea ocluziei completa şi începutul uzurii;
IV. erupţia continuă şi uzura progresivă.

34.Erupția dentară. Etape. Dereglări ale procesului de erupție dentară.

În evoluţia dinţilor, privită sub aspectul raporturilor sale cu maxilarele, se disting
doua perioade.
Prima perioadă cuprinde două faze:
1) deplasarea în profunzime a maxilarului (a conjunctivului) si a elementelor epiteliale, pâna
la formarea globului epitelial, care este mugurele dentar;
2) procesul de înfundare continuă, dar nu al întregii formaţiuni epiteliale, polul său superior,
legat la pedicul, rămânând fix în raport cu maxilarul, iar marginile cupei cresc în
profunzime până la constituirea coroanei şi începutul formării rădăcinii.

După Schour şi Massler în ciclul erupţiei şi uzirii dinţilor se includ patru stadii:
I. erupţia intraosoasă;
II. perforarea mucoasei;
III. realizarea ocluziei completa şi începutul uzurii;
IV. erupţia continuă şi uzura progresivă.

Etape:
Erupţia dentară se desfăşoara în trei etape caracteristice în funcţie de mişcările eruptive::
· Etapa preeruptivă care cuprinde mişcările pe care dintele le face din zona unde s-a
format până la atingerea mucoasei bucale.
· Etapa eruptivă (prefuncţională)care cuprinde mişcările pe care le face dintele în
cavitatea bucală din momentul apariţiei primului punct de sub mucoasă până la
atingerea planului de ocluzie şi întâlnirea cu anatgoniştii.
· Etapa posteruptivă (funcţională).care cuprinde perioada din momentul intâlnirii cu
dintele antagonist şi intrarea în funcţie.
-În etapa preeruptivă, intraosoasă, mugurele dentar începe mişcările predominant axiale, de
mică amplitudine, în momentul în care coroana este complet mineralizată, iar formarea
rădăcinii este doar începută. La sfărşitul acestei perioade se va forma între o treime şi
maximum jumătate din lungimea totală a rădăcinii. În cursul acestui proces este demonstrată
rata de multiplicare foarte rapidă a celulelor pulpare de la baza germenului dentar, având
drept consecinţă o creştere rapidă a volumului pulpei în acest sector, şi exercitarea unor
presiuni permanente asupra părtii bazale a sacului folicular, denumit şi ligamentul în hamac.
Procesele ce se desfăşoară în cursul acestei etape au încercat a fi explicate printr-o
multitudine de teorii. 2 În concluzie, în timpul etapei preeruptive au loc următoarele
procese: - deplasarea dentară intraosoasă poate fi apreciată drept o consecinţă a dezvoltării
rapide a celulelor pulpare - direcţia deplasării este asiguată de multiplicarea resturilor
epiteliale din jurul mugurilor dentari - modificările osului alveolar nu par a juca nici un rol,
ele fiind în general limitate şi evidente, cel mult pe pereţii laterali ai alveolelor.
-Etapa eruptivă (prefuncţională), este etapa care durează cel mai mult. Elementul
determinant în asigurărea deplasării dinţilor îl reprezintă modificările osului alveolar, care
sunt caracterizate prin creşteri importante pe fundul alveolei, şi mai reduse pe pereţii laterali
ai acesteia, insoţite de continuarea formării rădăcinii. Mişcările dinţilor în erupţie sunt
predominant axiale au amplitudinea cea mai mare, iar direcţia deplasării este influenţată de
musculatura periorală şi de limbă.
-Etapa posteruptivă (funcţională), este reprezentată de mişcările parcurse de dinte de când
atinge planul de ocluzie, întră în funcţie şi până când îşi încetează existenţa pe arcadă
Mişcările dinţilor sunt oprite de contactul acestora cu dinţii antagonşti şi cu cei vecini dar şi
de terminarea formării rădăcinii. Mişcările sunt de obicei reprezentate de mezializări, mai
puţin distalizări, extruzii, egresiuni. Deplasările sunt limitate şi sunt rezultătul restructurării
permanente a rapoartelor dintre pârghiile extra-alveolare şi cele intra-alveolare şi al
modificărilor ce au loc la nivelul punctelor de contact.

Dereglari de eruptie:
În ceea ce priveşte vârsta de erupţie dentară, putem vorbi de o erupţie precoce sau o erupţie
întârziată faţă de normal. Se referă atât la apariţia dinţilor temporari, cât şi la a celor
permanenţi, cu consecinţe diferite asupra dinamicii şi funcţionalităţii aparatului dento-
maxilar. Erupţia dinţilor temporari la copil se petrece, în mod normal, la următoarele vârste:
între 6-12 luni erup incisivii, între 12-18 luni primii molari, între 18-24 luni caninii şi între
24-30 luni molarii doi, de obicei cei inferiori înaintea celor superiori.
• Erupţia precoce (la temp cand primul d inainte de 4 luni si este terminata la 2 ani) se
referă la apariţia anticipată a dinţilor normal conformaţi în cavitatea bucală. Acest fenomen
se însoţeşte de o dezvoltare precoce şi o accelerare în calcifierea dinţilor cauzată fie de
factori de ordin general (factori de mediu, sex, unele stări patologice endocrine sau boli
febrile) sau factori locali (extracţia dinţilor temporari cu 6-12 luni înainte de perioada de
erupţie a dintelui permanent stimulează apariţia precoce pe arcadă a acestuia cu apariţia
unor tulburări şi în ordinea de erupţie).
• Erupţia întârziată (tardivă) (cand primul dinte apre dupa 1 an si se termian total dupa
3 ani) înseamnă apariţia dinţilor în cavitatea bucală după un interval de timp mai mare decât
intervalul mediu considerat normal.
Factorii implicaţi în erupţia tardivă a dinţilor pe arcade sunt fiziologici şi patologici:
• Cauzele fiziologice pot fi reprezentate de persistenţa dinţilor temporari peste vârsta
normală de erupţie a celor definitivi (anchiloza dento-alveolară )sau de formarea unui ţesut
dens, greu de străbătut la nivelul cavităţii bucale (apare ca o consecinţă a extracţiei dinţilor
temporari cu mai mult de doi ani înainte de înlocuirea lor fiziologică).
• Întârzierile de cauza patologică sunt datorate fie unor cauze locale, precum
obstacole( dinţi supranumerari, tumori odontogene şi nonodontogene), fibromatoza
gingivală, lipsa de spaţiu pe arcadă, care determină incluzia osului în propria alveolă, sau
unor cauze de ordin general- rahitism, carenţe vitaminice, sindroame genetice( sindromul
Down), factori endocrini( hipofuncţia hipofizară şi tiroidiană).
Tulburările în ordinea de erupţie a dinţilor va fi influenţată, ca şi cronologia de erupţie,
de cauze locale (cu efect asupra unui grup restrâns de dinţi) sau de cauze generale (cu
afectare extinsă la nivelul arcadelor). Manifestările cele mai frecvente şi deranjante se
întâlnesc la nivelul sectorului frontal al arcadelor dentare, necesitând în majoritatea
cazurilor tratament ortodontic, pentru a îmbunătăţi raporturile ocluzale şi estetica.
Incluzia dentară
Tulburările de ritm ale erupţiei dentare sunt în relaţie cu procesul normal de creştere al
oaselor maxilare care va asigura spaţiul necesar pentru apariţia dinţilor pe arcade. Aceasta
se întâmplă atunci când dezvoltarea insuficientă a maxilarelor diminua spaţiul necesar
erupţiei dentare. Există chiar situaţii în care la nivelul unei hemiarcade dinţii deja au erupt şi
au atins nivelul planului de ocluzie în timp ce pe hemiarcada opusă ei nu au erupt sau sunt
în erupţie, dar nu au atins nivelul planului de ocluzie.
Tulburările legate de poziţia de erupţie a dinţilor recunosc o etiologie diversă, legată atât
de cauze generale cât şi locale, ce provoacă lipsa de spaţiu pe arcadele dentare, determină
obstacole în erupţie sau persistenţa dinţilor temporari. Cele mai frecvente tulburări de
poziţie sunt: malpoziţiile (presupun apariţia dintelui în poziţie modificată pe arcadă, dar în
apropiere de locul normal de erupţie), transpoziţiile dentare (presupun inversarea poziţiei
între doi dinţi vecini ca locuri pe arcadă cu consecinţe defavorabile estetic, dacă apar la
nivel incisiv-canin sau canin-premolar) şi heterotopiile (se referă la prezenţa dintelui la
distanţă mare de locul normal de erupţie). Tratamentul tulburărilor de poziţie constă în
redresare ortodontică, cu ajutorul aparatelor dentare, şi în cazurile mai complexe, în
intervenţii chirurgicale ajutătoare care vor favoriza repoziţionarea fiziologică a dinţilor pe
arcade.

35.Profilaxia primară în perioada prenatală a anomaliilor dento-maxilare.

Măsuri și realizare.
-se adreseaza femeii gravide pentru a crea conditii optime de dezvoltare a fatului. Se
recomanda:
• alimentatie complexa, rationala unde sa predomine alimente lacto-vegetariene bagate in
vitamine
• un echilibru neuro-endocrin cu inlaturarea tuturor cauzelor care ar putea afecta
dezvoltarea fatului
• Vizarea starii de sanatate a gravidei
• Supravegherea regimului si stilului de viata al ei + evitarea viciilor fumat, alcool
• Asig conditiiilor optime de viata si muncă, cu evitarea stresului fizic si psihoemotional
• Evitarea mediilor de trai si muncă cu risc de toxicitate, radioactivitate, câmpuri electro-
magnetice nocive
• Evitarea regiunilor si zonelor geografice cu risc de infectare contagioasa specifica si
nespecif
• Protectia gravidelor impotriva afectiunilor care pot perpetua dezv fătului(rubeola,
rujeola, boli infectioase) – treb stric evitate in primele 3 luni de sarcina cand pot fi urmate
de malformatii congenitale
· Embrionopatia subcolica – sndr Green – insotit de malformatii oculare, cardiace,
organelor ORL, sis dentar cu anomalii de nr/forma/germinatie dentara
· Luesul congenital – provoaca malocluzii de tpul ocluziei deschise dupa Motz si
anomalii dentare de forma, vol, structura, pozitie
• Stabilirea unui regim dietic cu aport optim de subst nuntritive, vit, săruri, minerale,
microelemente necesare dezvoltarii eutrofice a fatului. Lipsa anumitor subst in organismal
mamei(a. folic, o2) poate duce la aparitia anom congenitale
• Evitarea abuzului de medicam cu act malformativa cunoscuta – aminopterina, Accutane,
contergan, doriden, ab, mecilizina
• Evitarea cosanguinitatii, ce duce la aparitia unor sndr ereditare insotite de anomalii d-
maxilare

S-au infiintat centre medicale care ofera sfat genetic si care ofera consultatii inainte si dupa
casatorie, pot da sfaturi mamei in perioada de graviditate in legatura cu o serie de factori
incriminati in aparitia aberatiilor cromisomiale.

36.Profilaxia postnatală a anomaliilor dento-maxilare. Descriere generală.

Se adreseaza sugarului, prescolarului si copilului scolar, se face diferentiat in functie de virsta si de
factorii care, in diverse perioade, pot actiona asupra aparatului dento-maxilar. Se urmareste realizarea
unei stari de normalitate, in care sa existe o concordanta deplina morfo-functionala intre elementele
component ale aparatului dento-maxilar, aceasta fiind rezultatul unui process de modelare continua in
legatura directa cu dezvoltarea generala somatica.
· Preventia dezechilibrelor maxilare, se realizeaza in primul rand, prin alimentatia
naturala a copilului(suptul la san) care asigura reglarea relatiilor spatiale
intermaxilare. Suptul la sinul mamei are un rol deosebit in evolutia normala a
aparatului dento-maxilar, asigura stabilitatea unui echilibru al musculaturii faciale, o
tonifiere a acesteia, propulsia mandibulei necesara dezvoltarii sale.
· Laptele matern asigura in conditii optime principii alimentare usor de asimilat si in
proportii corespunzatoare, saruri minerale si vitamine in cantitati suficiente.
· In timpul suptului se realizeaza un raport cap la cap al crestelor alveolare in regiunea
frontala, premiza pentru stabilirea unui raport de acoperire normal al incisivelor
· In colaborare cu medical pediatru vor combate bolile carentiale: rahitismul (prin
administrarea vit. D3),bolile digestive (dispepsiile), infecto-contagioase, virotice,
bolile cornice.
· Stomatologul are datoria sa colaboreze cu medical endocrinolog in tratamentul unor
disendocrinii ce se pot insoti de tulburari generale ale cresterii (hiper- sau
hipopituitarism, hipotiroidie, pubertate precoce).
· Medicatia diversa suplineste deficientele de alimentatie si sinteza ale organismului
in dezechilibru. Se pot administra vitamine, saruri minerale, tonice generale.
· Se introduce in alimentatia copilului preparate de calciu si fosfor, care stimuleaza
calcificarea si cresterea oaselor. Vor fi administrate de 3 ori pe saptamina, o perioada
de 3 saptami urmata de o pauza de 6 saptamini.
· PROFILAXIA FUNCTIONALA Se concretizeaza prin actiuni de combatere a
obiceiurilor vicioase ca: respiratia orala, sugerea degetului, deglutitia de tipa infantil.
In timpul activitatilor cit si in stare de repaos, realizarea unui echilibru intre
musculature exo- si endoorala este un lucru esential. Prezenta unor dezechilibre, a
 unor presiuni anormale poate sa determine compresiuni la nivelul arcadelor cu
tulburari de crestere directional a acestora, insotite de modificari de pozitie a dintilor.
· Respiratia, masticatia, deglutitia, fonatia si mimica au contribuit si contribuie
continuu la modelarea aparatului dento-maxilar prin miscarile ritmoce ale mandibulei
sub actiunea muschelor.
· Combaterea obiceiurilor vicioase
· Asigurarea integritatii arcadelor alveolare
· Reeducarea deglutitiei infantile
· REEDUCAREA RESPIRATIEI BUCALE

37.Modificări ale aparatului dento-maxilar produse sub acțiunea factorilor

nocivi în perioada de organogeneză.
Anomaliile dentare sunt fără îndoială unele dintre cele mai atipice cazuri în practicamedical
stomatologică, ce întrunesc colaborarea mai multor specialişti stomatologi:
chirurgi,ortodonţi. Aceştia au o sarcină importantă de a preveni sau a soluţiona problema
pacientului. Aberatiile cromozomiale sunt modificari ale numarului sau ale structurii
cromozomilor.
Pot fi interesate structurile bazei craniului,ale maxilarelor, orientarea diferitor planuri de
referinta, articularea diverselor piese osoase intre ele si asamblului cranio-facial.
Determinarea formelor anatomice este supura variabilitatii,iar influenta genetica este
prepoderenta.
Disarminia dento-maxilara , prognatiile, retrognatiile maxilare si mandibulare, hipoplaziile
sau aplaziile partiale ale maxilarelor sunt legate direct de o etiologie ereditara.
Rolul ereditatii in aparitia unor anomalii dentare a fost pus in evidenta prin:
· Marimea si forma dintilor
· Numarul(anodontie,dinti supranumerari)
· Mineralizarea
· Pozitia mugurilor si directia eruptiei lor
· Dispozitia dintilor in dentitia mixta
· Forma arcadelor dentare
· Similitudinea malocluziilor (diastema,inghesuiri,supraocluzii,rotatii)
Influenta factorilor ereditari va determina la nivelul tesutului muscular modificari de volum,
pozitie,tonus, contractibilitate, coordonare neuro-musculara a muschilor complexului
cranio-facial.
Anomaliile ereditare ale partilor moi au un loc limitat in cadrul malocluziilor.
Malformatiile urmatoare sunt cunoscute ca avand un support ereditar:
· Despicaturile faciale
· Microstomiile
 · Anomaliile frenului bucal
· anchiloglosia

38.Impactul factorilor nocivi în perioada de morfogeneză a aparatului dento-

maxilar.
Morfogeneza - 4 luni i/u-16 ani postnatal, include:
a) Perioada i/u 4 luni-nastere
b) Per postanatala nastere-16/21 ani
Modelarea de la 16 ani-la moarte

Cauzele nocive care actioneaza in morfogeneza vor determina modifiarii morfologice si

structurale ale organelor si apararelor, asciate cu tulb functionale(distrofii dentare, anomalii
de forma a d si maxil, ocluzii deschise etc) morfogeneza - dezv morfo, diferentierea -
distrifii care pot aparea - distrii dent, anomalii de forma, vol a d si maxil, ocluzii adanc
· Disfuncţiile şi obiceiurile vicioase, prin dezechilibrul angajat la nivelul structurilor
funcţionale musculare, provoacă tulburări grave, directe sau indirecte, ale creşterii
dimensionale şi direcţionale a maxilarelor. Astfel, respiraţia orală, suptul,
interpoziţia, comportamentele musculare linguale anormale produc proalveolia
bimaxilară, ocluzii deschise, înghesuirea sau apariţia spaţierii dento-alveolare.
Inserţia pe creastă a unui fren cu bază largă de implantare, prezenţa unui sept osos sunt
agenţii etiologici ai diastemei. Caria dentară şi complicaţiile ei – edentaţia – se constituie în
cea mai frecventă şi mai de temut cauză a dezechilibrelor ocluzo-articulare.
· Traumatismele dento-alveolare (fracturile, luxaţiile prin influenţe directe şi indirecte,
locale şi la distanţă) determină dezechilibre ce se pot constitui în anomalii.
· In cadrul DIZARMONIILOR, este importanta prevenirea
si tratarea RAHITISMULUI- In cavitatea bucala: (Maxilarul superior prezinta
ocluzie deschisa
Ramura orizontala mandibulara este curbata(ocluzie deschisa frontala))

39.Descrieți forțele exercitate de musculatura periorală și influența acestora

asupra formării și dezvoltării aparatului dento-maxilar.
3 mecanisme de actiune
1.Actiune directa asupra subtratului ososo prin intermed insertiilor – de ex
-m temporal se insera pe apofiza ascendenta, la niv insertiilor daca este hipertonul de
muschi tem, va fi hipetrofie de os la acest nivel
-m pterigoid med si maseter se insera la unghiul mand, hipertonusul lor va duce la hipetrofia
unghiului.
2. actiune directa asupra subtratului osos
-m buccinator – compresie de maxilar daca e hipertonus si limba in hipotonus sau invers cu
dilatarea maxilarelor
3. actiunea m prin intermed dintilor – fortele masticatorii sunt transmise d si rspectiv prin
parodontiu la suportul osos
Aceste 3 forme de actiune contrubuie la dezv normala sau a anom DM daca ets ehipo sau
hipertonus muscular
B. fortele de pro, retropulsie, lateralitate, stabilizare a ap, ele duc la dez si cresterea
Infuenta lor.. se dezv ATM, arcadele, si se stabileste tipul ocluziei

http://www.stomatologvoluntari.ro/morfologia-functionala-a-sistemului-stomatognat/

40.Descrieți modificările aparatului dento-maxilar produse de hipertonusul

musculaturii periorale (orbicular, maseter, buccinator, lingual, etc.).
Orbicularis oris - buză scurtă, retroalvelodonție superioară și inferioară, incongruențe
dento-alveolare
Maseter - bruxism -> hipertrofia mușchilor maseter, eversarea unghiului mandibulei;
reducerea înălțimii ocluziei prin uzură dentară în zona laterală
Buccinator – palatinizare sua lingualizarea M, ocluzie incrucisata. participa la fluierat,
suflat, mestecat, inghesuiri, scurtarea buzelor, arcada in V
Liangual - În hipertonus – proalveolodonții superioare și inferioare cu spațieri dentare,
inocluzii sagitale, ocluzie deschisă
Propulsori ai mand - ocluzii mezializate, prognații mandibulare funcționale, prodenție
inferioară asociată cu retrodenție superioară;

41.Descrieți modificările aparatului dento-maxilar produse de hipotonusul

musculaturii periorale (orbicular, maseter, buccinator, lingual, etc.)

Orbcular – fanta labială întredeschisă, proalveolodonție superioară însoțită de spațieri

dentare
Maseter - dinamică lentă de masticație, nu prezintă atriție dentară, stare odonto-parodontală
precară
Buccinator – probabil spatieri dentare, vestibularizarea M
Lingual - incongruențe dento-alveolare, retroalveolodonție inferioară
Pro-, retropropulsori ai mand - retrognații mandibulare funcționale, ocluzii distalizate

42.Funcțiile aparatului dento-maxilar. Considerații generale.

A. PRICIPALE
-alimentatia la san a nou-nascutului este principalul mod de alimantare, act reflex
conditionat
-masticatia- act reflex conditionat cu posibilitatea de control voluntary (prelucrarea
mecanica a alimentelor, procesele fizice de insalivatie, procesele chimice enzimatice)
-deglutitia
-fizionomica (mimica)
-fonatia (vorbirea articulate) - functie de integrare sociala. Timpii fonatiei (tipul 1 – expulzia
aerului din plamani, in laringe, producerea sunetului fundamental cu doua lungimi de unde;
Tipul 2 laringian – la nivelul corzilor vocale superioare, producerea vibratiilor sonore
secundare; Tipul 3 oral – fenomenul fiziologic de conformare a tubului fonetic, articularea
fonetica, definitivarea vocalelor,articularea consoanelor)
B. OCAZIONALE (cu character fiziologic)
- tusea, stranutul, suflatul
C. PARAFUNCTII
-respiratie orala, bruxism
D. CENTRICA
E. EXCENTRICA (interpunerea si suptul degetului, limbii, buzelor, obrajilor)

43Metode de diagnostic utilizate în disfuncțiile sistemului stomatognat la copii.

Clinic- observarea, inspectia, plaparea

respiratia orala- gura intredeschisa, smaltul d ante uscat, narine inguste, obturate, buze
uscate, vorbire nazonata
Deregl de fonatie- frenuri scurte, fibroase, groase
Deglutitie infatila – la inghitirea salivei se vor contracta buzele si muschii. Degluttie adulta
buzele sunt libere, relaxate

Interogatoriu – daca naptea doarme cu gura deschisa, pe ce parte doarme, prezenta

obiceiurilor vicioase
A. Examenul extra oral al proportiilor dento-faciale si al esteticii faciale (pozitia naturala a
capului, egalitatea etajelor, simetria facial prin aprecierea relatiei intre linia frenurilor si
linia mediana a scheletului, relatia dintilor cu buzele in sens vertical; convexitatea sau
concavitatera profilului, protruzia buzei si a incisivilor, evaluarea dinamicii mandibulei si a
functiei ocluzale in timpul inchiderii cav. Orale)
B. Examenul endo-oral (statusul dentar al dintilor temporari si evolutia eruptiei dintilor
permanenti; aprecierea anomaliilor dentare, eventuale procese patologice; prezenta marimea
si insertia frenurilor; verificarea tonicitatii buzelor si obrajilor; volumul si mobilitatea
linguala)
C. Functia structurilor orale
-explorarea ATM (pozitia condililor si disfunctie ocluzala; deschiderea maxima a cav orale)
-explorarea respiratiei (nazala-normala ; orala-obstructii nazale)
-explorarea posturii limbii si aspectul acesteia
-fonatia, masticatia
D. Examenele complementare (OPG, teleradiografia de profil, analiza modelelor)

44, Disfuncțiile masticatorii și influența acestora asupra aparatului dento-maxilar

HIPOTONUS -Masticatie lenta si deci nu se dezvolta bine maxilarele ca nu este stimul, nu

se consuma alimente dure. Respectiv trebuie sa fie igiena foarte buna pentru ca avem doar
alimente moi si tesuturile parodontale vor suferi daca nu este eigiena.

Deoarece nu lucreaza muschii destul ,respectiv nici procesul alveolar si nici dintele nu se
desvolta corect

Hipertonus

Contacte dentare premature in orice miscari(ridicare, lateralitale, pro si retrognatie) duc la

repartitia inegala a fortelor masticatorii si deci ineficienta masticatorie.
Punctele de contact precoe pot duce la deviatii anormale ale mandibulei in miscarile de retro
si propopulsie sau lateralitate cu devierea liniei mediane interincisive

Simptome: -senzatia de dinte alungit, -jena dentara sau articulară, - spasme musculare, -
stare de nervozitate

Interferențele dentare pot declanșa bruxismul, ce se manifestă prin scrâșnirea dinților ziua și
noaptea. Rezultă reducerea spațiului de inocluzie cu deplasări permanente ale condililor
mandibulari și mobilizări anormale ale dinților sau ale mandibulei, ce determină leziuni
caracteristice ocluziei traumatizante. Interferențele dentare pot determina diferite obiceiuri
ca: mușcarea limbii, a buzelor, a obrajilor, a mucoasei labiale, a unui corp străin, sau
sugerea limbii, a buzei ântr-un spațiu interdentar. În continuare, aceste tulburări funcționale
determină leziuni musculare, articulare sau dentare.

Tulburările masticatorii, ca factori predispozanți în producerea anomaliilor dento-maxilare

intervin în următoarele situații:
- datorită activității insuficiente, musculatura masticatorie și oasele maxilare sunt parțial
dezvoltate, orientarea funcțională a trabeculelor este mai discretă, parodonțiul oferă o
rezistență mai redusă.
- abraziunea fiziologică lipsește, nu se face mezializarea fiziologică a mandibulei, esupția
molarilor permanenți poate stabili raporturi instabile și nefiziologice.
- lipsa autocurățirii favorizează instalarea proceselor de carie dentară cu reducerea eficienței
masticatorii.
- pierderea precoce a unor dinți determină migrări verticale și orizontale ale dinților.
Anomaliile dento-maxilare constituite pot micșora eficiența masticatorie prin:
- reducerea suprafeței de contact ocluzal în ocluziile distalizate, ocluziile deschise, ocluzia
progenă cu ocluzie sagitală negativă;
- absența efectuării unor mișcări masticatorii, în ocluziile deschise anterioare, prognațiile
mandibulare cu inocluzie negativă, ocluziile încrucișate laterale, laterognațiile mandibulare;
- limitarea mișcărilor masticatorii prin blocaje în ocluzii adânci acoperite, malpoziții
dentare.

45, Disfuncțiile aparatului dentomaxilar ce duc la compresiune de maxilar.

Inclinarea accentuata a dintilor superiori este cea mai comuna problema ortodontica,
fiind un simptom al compresiei (ingustarii) de maxilar. Aceasta anomalie apare la copiii
cu probleme in sfera O.R.L. (polipi, amigdalite repetate) si este asociata respiratiei orale
 (relatie cauza-efect). Acesti copii au tegumente palide, narile sunt inguste cu tonus
scazut, stau cu gura intredeschisa, lasand sa se vada incisivii superiori inapoia buzei
inferioare (aspectul de iepuras), profilul convex accentuat fiind caracterisitic in
pertubarea aspectului facial. Incisivii superiori sunt afectati prematur de procese carioase
si traumatisme datorita expunerii lor in afara cavitatii bucale. In cazurile mai severe apar
si tulburari masticatorii, insotite de un retard in cresterea si dezvoltarea generala a
copilului, fapt ce este adesea remarcat de medicul pediatru. Largirea arcadei maxilare
prin tratament ortodontic favorizeaza reluarea respiratiei nazale si faciliteaza dezvoltarea
normala a cresterii.

Compresia de maxilar este o cauza frecventa a parodontozei si a sindromului de apnee

obstructiva la varsta adulta.

Factorii patologici locali. Caria dentară şi complicaţiile ei sunt cel mai frecvent citate
în etiologia compresiunii de maxilar. Caria dentară urmată de edentaţie perturbă echilibrul
intra- şi interarcadic în privinţa lungimii, lăţimii şi înălţimii arcadei. Starea de edentaţie duce
la schimbarea echilibrului dintre forţele intra- şi extraorale, limba pătrunzând în spaţiul de
edentaţie. Este evident că grupa forţelor musculare externe nu va mai trebui să facă faţă
antagonismului grupului intern (reprezentat de limbă); dispărând graniţa de neutralizare a
forţelor (procesul dento-alveolar), maxilarul se îngustează.

Obiceiurile vicioase. Acestea acţionează ca factori determinanţi în producerea

sindromului de compresiune maxilară, prin dezechilibrarea forţelor intra- şi extraorale,
privind intensitatea, direcţia şi durata de acţiune, funcţie de receptivitatea terenului.

Respiraţia orală. Prin dispariţia triplei închideri orale se angajează un dezechilibru între
unităţile funcţionale musculare, care conduce la hipertonia muşchilor maseter, buccinator,
mentalis şi la hipotonia muşchiului orbicular oris al buzei superioare. Muşchii propulsori
sunt hipotoni comparativ cu retropulsorii. Limba coboară, plasându-se în arcada
mandibulară. Dezechilibrul dintre grupele musculare intra- şi extraorale se manifestă în
modificări scheletale: apare compresiunea de maxilar, distalizarea mandibulei cu
restructurări în A.T.M. şi modificări în ocluzia dentară. În respiraţia orală se modifică starea
de funcţionalitate a buzelor, care schimbă şi comportamentul lingual în statică şi în funcţie,
conducând la deglutiţia de tip protruziv.

Deglutiţa atipică. Interpoziţia limbii în actul de deglutiţie interarcade produce sindromul

de compresiune maxilară paralelă (maladia Cauhâpe-Fieux).

Sub influenţa forţelor musculare schimbate direcţional şi ca mărime apar răspunsuri

scheletale: îngustarea maxilarului; dezechilibre intermaxilare (la un maxilar îngust,
mandibula răspunde adaptiv print-o retrognaţie); dezechilibre dentare: prodenţie superioară
compensatorie; meziopoziţie cu rotaţie a molarilor şi a premolarilor; o posibilă normopoziţie
a incisivilor inferiori fără a fi însă exclusă apariţia prodenţiei sau a retrodenţiei incisivilor
inferiori, dispoziţia premolar-molar.

Decalajele la nivel de bază maxilară, alveolară sau de dinţi duc la dezechilibre

ocluzale caracteristice: relaţii molare distalizate; inocluzii sagitale grave, cu pierderea
stopurilor ocluzale şi a funcţiei de ghidaj anterior. Uneori, dezechilibrele scheletale
maxilare, dento-alveolare determină ca articularea să se facă mult în spatele centroidului
incisivului superior, dând o severitate deosebită anomaliei şi limitând posibilităţile de
tratament. Ca urmare, apar supraocluzii incisive complete sau incomplete şi posibile
laterodeviaţii mandibulare. Evident, la asemenea dezechilibre scheletale se constituie noi
comportamente musculare şi noi relaţii între părţile moi şi schelet.

Sugerea degetului determină compresiune alveolară cu protruzie, ocluzie adâncă

incompletă.

* Sugerea limbii, obicei vicios rar întâlnit, poate determina compresiuni ale maxilarelor.

Tulburările sagitale foarte grave conduc la modificări ale funcţiilor. Astfel, actul
deglutiţiei se realizează diferit: limbă - buză inferioară; limbă - buză inferioară - mucoasă
palatală (când buza inferioară pătrunde interincisiv). În ocluzie adâncă incompletă,
deglutiţia se realizează între limbă şi buză inferioară, prin plasarea limbii deasupra
incisivilor inferiori.

46, Deglutiţia atipică. Tipuri de deglutiţie. Tulburările în dezvoltarea aparatului

dento- maxilar provocate de deglutiţie atipică.

Deglutia atipica: reminiscenta comportamentului lingual ca o imaturizare a functiei de

deglutitie. Cauze morfologice: macroglosie, fren scurt, sau obicei vicios.

*Tipuri de deglutitie: deglutitie infantila, deglutitie atipica, deglutitie normala.

Tip I – cu impingerea limbii, arcadele fiind separate. Limba se deplaseaza inainte

pentru a asigura etanseinitatea cavitatii orale impreuna cu buzele care sunt hipotone,
iar presiunea pe incisive determina vestibulizarea lor

tipII – deglutitie cu impingerea limbii, arcadele fiind in contact cu regiunele

poasterioare. Se produce o inocluzie vertical in zona anetrioara, iar daca tonusul
labial este scazut se produce o vestibulizare incisive cu o inocluzie sagitala

TipIII – deglutitie cu arcadele departate, fara presiunea limbii. Limba face contact cu
bolta palatina in zona posterioara. O contractie ft puternica a buzelor necompensata
 de cea lingual poate sa produca o retrodentie superioara cu supraoculuzie accentuate
(ocluzie adanca acoperita)

În funcție de zona traversată de bolul alimentar avem trei timpi ai deglutiției: bucal,
faringian și esofagian. Se pot descrie trei tipuri de deglutiție:
- de tip infantil, prezentă la sugar - deglutiție cu limba propulsată între arcadele
dentare depărtate, cu participare intensă a contracțiilor mușchilor orbiculari ai
buzelor și a mușchilor linguali;
- deglutiție tranzițională - în jurul vârstei de 6 luni pe măsura apariției treptate a
impulsurilor kinestezice odată cu erupția dentară, limba își modifică forma devenind
mai lată, se plasează posterior, retrăgându-se dintre arcadele dentare în timpul
deglutiției;
- deglutiția adultă – apare după 1 an-1,5 ani, se face trecerea la tipul definitiv de
deglutiție. Deglutiţia de tip adult este o deglutiţie cu arcadele în contact

**Tulburarile provocate: are loc ruperea echilibrului muschilor limbii, maseter si

orbicular al buzei. Astfel, limba nu mentine contactul cu bolta palatina. Cind limba se
proiecteaza pe incisivi se realizeaza ocluzie in zona laterala, incisivii fiind
vestibularizati. Cind limba e plasata interincisival se produce hipotonia mushiului
maseter si orbicular, muschii mentalis in hipertonie, are loc intruzia incisivilor cu
ocluzie deschisa. Cind limba este in zona frontala si laterala se formeaza ocluzia
deschisa latero-fronto-laterala.

47. Dereglări de respirație. Cauze. Impactul respirației orale asupra aparatului

dento-maxilar.

Respiraţia orală

Respirația orală – apare ca un obicei vicios, determinate de obstrucții parțiale

nazofaringiene, atunci când este folosită în perioade de repaus sau în activități fizice ce nu
necesită effort. Poate fi descoperită la copil între 6 luni și 5 ani.

Necesitatea de a respira este factorul determinant primar al poziției mandibulei și limbii.

Este considerat că modificarea tipului respirator așa ca respirația bucală, poate modifica
poziția capului, a maxilarilor și a limbii.

Respirația orală poate fi responsabilă de instalarea:

-ocluziei distalizate de diferit grad.
-endo-alviolodonției cu proalviolodonție superioară, cu rapoarte neutre laterale.
-retrognație mandibulară cu inocluzie sagitală.
- inocluzie vertical
 Etiologia respiraţiei orale

· Obstrucţia nazală determinată de: deviaţiile de sept, polipii nazali în urma rinitelor,
corpi străini inclavaţi în fosele nazale
· Obstrucţiile nazo-faringiene (vegetaţii adenoide)
· Obstrucţiile linguo-faringiene (amigdale hipertrofiate, glosoptoză, retrognaţie
mandibulară)
· Infe
cţiile nazo-faringiene care devin cronice - focar permanent de extindere spre laringe,
plamâni:
· Irita
ţiile cronice infecţioase supraglotice, ce produc hiperexcitabilitatea centrului cardio-
respirator prin stimuli recepţionaţi de pneumogastric, determinând constricţia nazo-
faringiană prin vasodilatare orală şi reducerea ritmului şi amplitudinii respiratorii.
Cauzele posibile ale respiraţiei orale:

- cavitate nazală îngustă;

- traumatism nazal însoţit de o deviaţie a septului nazal şi de o obturaţie parţială a

cavităţii nazale, eventual întreţinută de o sinusită cronică;

- deformare nazală congenitală;

- vegetaţii adenoide importante;

- amigdale voluminoase

- cornet inferior inflamat sau hiperdezvoltat, ca urmare a fenomenelor alergice.

Manifestarile clinice

Oxigenarea redusă a ţesuturilor nervoase determină apatie, lipsa de rezistenţă la

efort, întârziere în dezvoltarea psihică.

Tulburările în dezvoltarea aparatului dento-maxilar şi a feţei:

· aer
ul inspirat prin cavitatea orală are o acţiune directă asupra bolţii palatine care provoaca
compresiune de maxilar
· reducerea presiunii din sinusul maxilar, care ca rezultat se îngustează;
· lipsa de eficienţă a buzei superioare cu deplasarea incisivilor în prodenţie;
· compresiunea laterală a muschilor buccinatorilor;
· lipsa de presiune a limbii pe pereţii laterali a arcadei alveolare;
· modificări în comportamentul hioidian cu retropoziţia mandibulei şi a limbii;
· dez
echilibrul aparut în timpul inspirului nazal şi expirului nazal (Wustrow);
 · lips
a stimulilor naturali de creştere la nivelul ansamblului nazal şi al zonelor limitrofe
(Frankel);
· prezenţa vegetaţiilor limfoepiteliale care determină o deplasare înainte a
mandibulei.

48, Dereglări de fonație. Manifestări clinice. Obiective de tratament.

- sesizarea unor defecte de vorbire poate indica prezența unor anomalii ortodontice

- pacientul este rugat să pronunțe foneme dentale, labiale și sifilante; în mod normal limba
în timpul pronunției nu se sprijină pe dinţi

Fonația este un ansamblu de factori fiziologici și neurofiziologici, care concură la

producerea vocii și în particular a vorbirii. Ea face apel la un ansamblu de mecanisme
fiziologice complexele interesând succesiv plămânii, laringele, faringele, cavitățile nazală,
orală și este comandat direct către sistemul nervos.
Acest proces fiziologic poate să se modifice ca urmare a unei perturbări la nivelul SNC, sau
a organelor periferice și rezultă o disfuncție a fonației. Această disfuncție are influență
asupra creșterii osului. Un proces patologic poate sa antreneze:
- afectarea centrului motor, paralizie labio-gloso-faringiană congenitală sau o hemiplegie
cerebralaă infantila
- afectarea organelor periferice, mușchii respiratori, laringele, vălul palatin, limba și buzele.
Acești factori provoacă perturbări sau întârzieri de vorbire.

Manifestări clinice:
= Tulburări laringiene - voce nazonată, rinolalie, voce guturală.
= Defect al punctului de articulare - voce peltică(ROSTIRE DEFECTUOASA A
CONSOANELOR), SSSigmatismul, mutacismul(pronuntarea unei consoane BPM in locul
alteia).
= Anomalii generate de ritm a vorbirii - bâlbâiala, tahilalia, bradilalia.
Manifestari:
-la pronuntia consoanelor palato-alveolare D T care se face cu sprijinul apico-liangual al
Incisivilor sup, poate sa apara o proalveolodontie daca muschiul orbicular nu poate exercita
forta exercitata de limba
-la cei cu sigmatism interdentar se obsv o incompententa labiala, o beanta anetrioara si o
interpozitie linguala in timpul deglutiei si fonatiei
-interpozitia laterala a limbii in timpul pronuntiei CH,Z,J,S impiedica cresterea verticala a
proceselor alveolare + supraocluzie incisiva prin infra-alveolie molara
-sprijinul unilateral al limbii duce la o dezvolatare asimetrica a arcadelor cu endoalveolie
superioara si beanță laterala

Obiective de tratament:
1)Reeducarea fonației defectuoase (metodă de tratament funcțional). Pentru reeducarea
tulburărilor de fonație este necesară colaborarea cu un specialist logoped, în special în
dislaliile (imposibilitatea de a pronunța anumite foneme) funcționale, unde este evidentă
lipsa de coordonare a mușchilor buzelor, obrajilor și limbii.

2)Dislaliile(dificultate in pronuntarea cuv) funcționale linguale trebuie corectate prin

exerciții de vorbire, ce constau în citirea unor texte în care predomină fonemele linguale l, r,
vocalele i, e, a, o, și consoanele c, j.

3)Dislaliile D T des intalnite in proalveolii, retroalveolii si ocluzii deschise – citirea textelr

bogate in foneme dentale

4)Rinolalia se corectează numai după un tratament complet chirurgical - ortodontic -

fonetic

49. Tratamentul profilactic și precoce al deglutiției atipice.

· Exercitii specific pentru deglutitia de tip adult

· Se pot utiliza aparate ortodontice funcţionale ca: scutul vestibular prevăzut cu

scut lingual şi inel vestibular, monoblocul (aparatul Andresen-Hîupl), bionatorul
Balters tip II,'activatorul Metzelder tip II.

- gutieră ocluzală frontală cu ”țepi”;

- placă palatinală cu ”țepi”;
- placă palatinală cu ”mărgele” (bluegrass appliance)
- Prin exercițiu în fața oglinzii i se arată ce e normal și ce e este anormal în deglutiția
pacientului. Deseori numai prin exercițiu nu se poate corecta disfuncția și se asociază
cu aparate ortodontice mobilizabile cu un scut lingual.
Exercitii functionale:

- Bula de aer-se umflă buza superioară și se duce aerul acumulat în jos spre menton
-
- Gorillo-cînd se umflă buza superioară și se trece cu limba în spațiul format din stînga
în dreapta cît mai jos
-
- Antrenarea buzei inferioare-ridicăm buza inferioară spre nas și încercăm cu buza
inferioară să presăm și să tragem în jos buza superioară
-
- Exercițiu cu un elastic intermaxilar-se poziționează un elastic pe vîrful limii.
Menținerea acestuia timp de cîteva ore va obliga pacientul să poziționeze limba pe
palat.
-
- initial se invata deglutitia salivei, a hraneilichide si apoi a fragmentelor de hrana
solida; 25 de inghituri cu aplicarea limbii pe palat, imediat inapoiaincisivilor in
oglinda zilnic;
-
- exista aparate care impiedica deglutitia atipica dar nu o si inhiba (aparate bazate pe
scut lingual subforma unui grilaj din sarma sau a unei prelungiri acrilice)

50. Tratamentul profilactic și precoce al disfuncțiilor masticatorii.

Obiceiurile orale induc anomalii dento-maxilare şi sunt dependente de frecvenţa,

intesitatea şi durata acţiunii obiceiului. Se consideră, de alt fel, că eliminarea
obiceiurilor vicioase constituie unul din cele mai valoroase servicii ortodontice
interceptive. Asocierea reeducării funcţionale la tratamentul cu aparate ortodontice
scurtează durata tratamentului şi micşorează pericolul recidivelor.

Este necesar aplicarea măsurilor de profilaxie cât mai timpuriu, încă din perioada de
graviditate.

1. Profilaxia prenatală, femeia gravidă, crearea condițiilor optime pentru

dezvoltarea normală a fătului. Se recomandă o alimentație complexă, un echilibru
neuro-endocrin, o naștere normală (cu evitarea traumatismului facial). Sfatul
genetic!

2. Profilaxia postnatală. Se referă la sugar, preșcolar, școlar…se face diferențiat

în funcție de vârstă și de factorii care în diverse perioade pot acționa asupra ADM.
Combaterea factorilor generali, locali sau funcționali care pot favoriza anomaliile.
** Alimentația naturală a sugarului - de menționat ca este foarte important.

Terapia medicală generală - administrarea de Vitamine, săruri minerale,

tonice generale. Alimentație ce stimulează calcifierea.
Desfășurarea funcțiilor - Desfășurarea normală a tuturor funcțiilor ADM.
51. Obiceiurile vicioase. Noțiune. Clasificare. Combaterea obiceiurilor vicioase
bucale. Aparate ortodontice indicate în dependență de vârsta pacientului.

Obiceiurile vicioase sunt acte, gesturi insusite spontan de subiect, practicate in mod
consecvent pe o durata indelungata a existentei cu o anumita frecventa, ritmiccitate si
intensitate si care in perioada dezvoltari ADM in corelatie cu alti factori pot genera
sau agrava anomaliile dento-maxilare.
Clasificare:
A ) obiceiuri de postura vicioasa a corpului, capului si mandibulei, in veghe, somn
sau activitate
B) obiceiuri de sugere a degetelor, buzelor , sau diverse obiecte
C) obiceiuri de interpozitie a limbii sau a unor obiecte pe care le musca.
Sau
A) obiceiuri de sugere si interpunere
• Sugerea policelui
• Sugerea buzei superioare
• Sugerea buzei inferioare
• Interpunerea limbii
• Interpunerea altor obiecte
B) Atitudini postural vicioase
• Hiperflexia capului în timpul somnului
• Hiperextensia capului în timpul somnului
• Sprijinul feței pe pumn
• Înclinarea capului spre o parte sau alta în stare de veghe
Se impart in 2 grupe:
❑ 1) Obiceiuri vicioase propriu zise:
a. Sugerea degetelor, labio-jugala, a diferitelor obiecte.
b. Interpozitia partilor moi, a diverselor obiecte.
c. Roaderea unghiilor, a partilor moi.
 d. Obiceiuri posturale vicioase: extensia capului, flexia capului, barbia in pumn,
hemifata in podul palmei.
❑ 2) Obiceiuri vicioase prin disfunctie:
a. Respiratia orala.
b. Deglutitia infantile.
c. Brucsismul.

Obiceiurile vicioase sunt clasificate în:

1. Atitudini posturale;
2. Obiceiuri de interpoziţii heterotrope;
3. Obiceiuri de interpoziţii autotrope de părţi moi;
4. Parafuncţii. [3]

Metode de decondiționare:
❑ decondiționare fiziologică – folosirea tetinei la sugar 10 min dupa alimentatia la san
❑ decondiționare psihică – metoda convingerii;
❑ decondiționare chimică – substanțe chimice iritante (chinină, piper Cayenne,etc.)
❑ decondiționare mecanică – diferite dispozitive sau aparate ortodontice

• Pentru deconditionarea obiceiului de sugere a buzei inferioare sau interpunerii ei

intre cele 2 arcade, Kraus recomanda scutul vestibular partial. Acest aparat umple
vestibulul in zona mandibulei si ajunge pina la marginea incizala a frontalilor
inferiori, fara sa atinga suprafata palatina a celor superiori. Scutul vestibular partial
nu trebuie sa apese dintii, iar pentru confectionarea sa este nevoie de rapoarte
normale intre arcadele dentare.
• Scutul lingual - este foarte util pentru a contracara sugerea degetului sau deglutiția
infantilă - poate fi atașat unei plăci palatinale (așa cum am văzut anterior), dar şi sudat
la inelele de pe molari.
• Activatorul Andresen Haupl Menținerea aparatului în cavitatea bucală se face prin
închiderea gurii (contracţie musculară) şi astfel dintr-un aparat pasiv, el devine un
aparat activ. Acționând asupra musculaturii, el se transformă într-un aparat funcțional,
 preluând, eliminând sau dirijând forţele musculare naturale. Aceste forţe se transmit
atât dinţilor, cât şi bazelor osoase
Metode de decondiționare până la 3 ani:
- înfășatul;
- suzete aplatizate;
- mănuși oarbe;
- cotiere din plastic sau carton;
Metode de decondiționare între 4-6 ani:
- folosirea unui degetar din plastic
- folosirea unui leucoplast
- utilizarea unor substanțe neplăcute la gust și miros
Metode de decondiționare după 6 ani:
- gutieră ocluzală frontală cu ”țepi”;
- placă palatinală cu ”țepi”;
- placă palatinală cu ”mărgele” (bluegrass appliance)

52. Rolul alimentației naturale a sugarului în dezvoltarea și formarea aparatului

dento-maxilar.

Rol extrem de important in dezvoltarea si formarea copilului + in evolutia normala a

elementelor aparatului dentomaxilar

Alimentatia naturala asgura reglarea relatiilor spatiale intermaxilare, prevenind

dezechilibrele maxilo-faciale.

Prin alimentatia naturala au loc procese evolutive importante:

· Prima etapa de mezializare a mandibulei, care la nastere este in pozitie distalizata sau
retropozitie – retrogenie fiziologica

· Dezvoltarea echilibrata a campurilor musculare intraorale si extraorale drept

predecesoare ale armoniei dento-alveolo-maxilare

· Dezvoltarea echilibrata generala fizica si psihica a copilului

 Uneori viata impune alimentatia mixta sau artificiala a copilului – se selecteaza
numaidecat correct dispozitivele de alimentatie, cat ma apropiate conditiilor de nutritive
naturala. Forma si dimensiunea tetinelor trebuie sa le reproduca pe cele ale mamelonului
matern. Copilul tre sa fie asistat obligatoriu de catre un adult, care va mentine recipientul
cu supliment alimentar in mana sub un anumit unghi, pentru a evita caderea lui pe
menton, ceea ce ar contribui la prevenirea ocluziilor distalizate.

53. Particularități de dezvoltare a ocluziei dentare în plan sagital. Etapele de

mezializare a mandibulei.

In perioada de sugar, prin suptul natural, muschii mandibulei sunt solicitati de miscarile de
propulsie și se realizează prima mezializare a mandibulei

La persoanele cu o masticaţie viguroasă, care consumă alimente de consistenţă

tare(legume,fructe), suprafeţele ocluzale ale dinţilor temporari suferă o atriţie mai
accentuată. Această remodelare a interferenţelor cuspidiene permite mandibulei, care creşte
mai mult decât maxilarul în această perioadă, să ocupe o poziţie mai anterioară. Se
realizează cea de-a doua mezializare a mandibulei, respectiv a ocluziei dentare cu
rapoarte cap la cap la nivelul incisivilor temporari, iar planul postlacteal este în treaptă
mezializată.

54. Particularități de dezvoltare a ocluziei dentare în plan vertical. Etapele de

înălțare fiziologică a ocluziei dentare.

Ocluzia dintilor temporari apare la un an dupa nastere, odata cu eruptia incisivilor superiori
si inferiori si contactul lor. Ocluzia se stabilizeaza la 1.6 ani, odata cu eruptia primilor
molari temporari – prima inaltare fiziologica a ocluziei.

Eruptia Molarilor 1 permanenti si stabilirea rapoartelor de ocluzie neutrala in asociere cu

eruptia incisivilor inferiori si superiori determina cea de a doua inaltare fiziologica
Etapa a 3-a corespunde erupţiei molarilor 2 permanenţi între 10 şi 12 ani la fete şi între 12 şi
16 ani la băieţi. În mod normal, molarii 2 inferiori erup înaintea celor superiori şi, prin
realizarea contactului ocluzal cu dinţii antagonişti, determina cea de-a 3-a înălţare de
ocluzie, condilii mandibulari adaptându-se complet la cele două versante

55. Ocluzia dentară fiziologică. Definiție, varietățile ei.

Ocluzia dentara fiziologica- Rapoartele de ocluzie dintre arcadele dentare care asigura la
maximum realizarea functiei principale a sistemului stomatognat

Varietati:

1) Ortognata

2) Dreapta/cap la cap

3) Prognatia fiziologica/biprognata

4) Opistognata/retruzie fiziologica bimaxilara –

a) Temporara – de la aproximativ 6 luni la 6 ani

b) Mixta - de la 6 ani pana la 12 ani

c) Permanenta – de la 12 pana la incetarea existentei pe arcada a

dintilor...

56. Ocluzia dentară în dentiţia temporară. Caracteristica clinico-morfologică.

Dentiţia temporară are un triplu rol:

- să asigure funcţia masticatorie la copil;

- să contribuie la dimensiunea verticală a etajului inferior;

- să păstreze spaţiul dinţilor permanenţi şi să ghideze erupţia lor.

Ocluzia dinţilor temporari apare odată cu realizarea contactului dintre incisivii inferiori si
cei superiori. Ocluzia se stabilizează la 1,6 ani, când apar primii molari temporari şi se
produce prima înălţare a ocluziei.

Dinţii temporari posteriori sunt în ocluzie, cuspidul mandibular articulează chiar înaintea
cuspidului maxilar corespondent, iar cuspizii mezio-linguali ai molarilor maxilari stabilesc
ocluzia în fosa centrală a molarilor mandibulari, în timp ce incisivii au o poziţie verticală.

Molarul II temporar este, de obicei, în sens mezio-distal mai mare decât cel maxilar, dând
naştere la planul postlacteal, un element de o importanţă clinică deosebită.

Prin eruptia succesiva a dintilor:

- maxilarele cresc in partea lor alveolara,

- etajul inferior al fetei se mareste,
- se stabilesc raporturi constante,
- miscarile mandibulei sunt dirijate si de fetele ocluzale ale dintilor in contact, cu
influente asupra functiei ATM si musc oro-maxilo-faciale,
- se constituie arcadele dentare.
Masivul osos facial se adapteaza la schimbarile de partea arcadelor alveolare.

În mod normal acest plan poate să fie în linie dreaptă sau o treaptă uşor mezializată.
Acest raport este preluat de molarii 1 permanenţi cu stabilirea unor rapoarte de ocluzie
neutra, condiţie esenţială pentru dezvoltarea unei ocluzii normale în dentiţia permanentă.

Planul postlacteal în treaptă mezializată poate determina o ocluzie mezializată în dentiţia

permanentă, daca apare o dezvoltare în exces a mandibulei (prognaţie mandibulară
anatomică sau funcţională prin conducere cuspidiană) sau pierderea precoce a molarului II
temporar şi migrarea molarului unu permanent.

În ocluzia la nivelul caninilor, cuspidul caninului superior trebuie să vină foarte exact în
interlinia dintre primul molar temporar şi caninul inferior.

În plan transversal, cuspizii vestibulari ai molarilor superiori şi muchiile incizale ale

dinţilor frontali superiori depăşesc în afară cuspizii sau muchiile omoloage ale dinţilor
inferiori. În plan vertical, supraacoperirea frontală de ½ este considerată normală.

Sunt două tipuri de arcade dentare după Baume:

l ) arcada cu spaţii interdentare;

2) arcada fără spaţii interdentare.

Dintre spaţieri, 2 se observă mai des în vecinătatea caninilor:

· mezială faţă de caninul arcadei superioare

· cu tendinţă de mezializare, dacă coincide rapoartele molare 1/1
· distală faţă de caninul mandibular.
Prezenţa diastemelor dinţilor temporari asigură un prognostic bun pentru erupţia dinţilor
definitivi şi realizarea unei ocluzii normale, iar absenţa acestora duce la apariţia
disarmoniilor dento-maxilare (cu înghesuire dentară).

In perioada de sugar, prin suptul natural, muschii mandibulari sunt solicitati de miscarile
de propulsie și se realizează prima mezializare a mandibulei.

La persoanele cu o masticaţie viguroasă, care consumă alimente de consistenţă tare

(legume,fructe), suprafeţele ocluzale ale dinţilor temporari suferă o atriţie mai accentuată.
Această remodelare a interferenţelor cuspidiene permite mandibulei, care creşte mai mult
decât maxilarul în această perioadă, să ocupe o poziţie mai anterioară. Se realizează cea de-
a doua mezializare a mandibulei, respectiv a ocluziei dentare cu rapoarte cap la cap la
nivelul incisivilor temporari, iar planul postlacteal este în treaptă mezializată.
Supraacoperirea verticală descreşte progresiv în timpul dentiţiei primare, reflectând
maturaţia scheletală.

După realizarea arcadelor dentare:

- la mandibulă:

o lipseşte spaţiul retromolar,

o marginea anterioară a ramului ascendent al mandibulei este dispusă înapoia feţei
distale a molarului II temporar,
o mugurele molarului 1 se afla permanent în acest ram.
În decurs 3-6 ani, printr-un proces de resorbţie a porţiunii anterioare şi prin apoziţie osoasă
la nivelul marginii posterioare a ramului mandibulei, se creează spaţiul retromolar necesar
erupţiei fără dificultate a molarului 1 permanent.

- la maxilar:

o câmpul retromolar se formează prin apoziţie periostală pe faţa posterioară a

tuberozităţii.
În aceste cazuri, copilul poate să execute fără efort sau obstacole ocluzale mişcări de
lateralitate şi antero-posterioare ale mandibulei.
Între 4 şi 6 ani, când procesul alveolar se dezvoltă sagital şi transversal, se remarcă spaţieri
interdentare, care transformă ocluzia prin angrenaj în ocluzie intercalată la canin. În spaţiul
precanin superior pătrunde aproape întreaga coroană a caninului inferior, cuspidul acestuia
ajungând până la mucoasa interdentară. Caninul superior pătrunde în spaţiul retrocanin
inferior. Acest raport favorizează:

- dezvoltarea sagitală a procesului alveolar din zona frontală, prin tracţiuni stimulative
la nivelul suturii incisivo-canine;
- blocarea mişcărilor mandibulei, cu înhibarea creşterii sagitale.
După 5-6 ani, arcada dentară trece de la forma de semicerc la cea de semielipsă.

Semnele dentiţiei primare (Moyers, Proffit, Graber, Mills):

➢ dinţii frontali - spaţiaţi;

➢ spaţii între dinţii temporari;
➢ overjet şi overbite mici;
➢ plan postlacteal vertical;
➢ relaţii molare şi cuspidiene- neutre;
➢ poziţie verticală a dinţilor anteriori;
➢ forma de semicerc a arcului dentar.
Pot să apară modificări şi în formă arcadelor:

- arcada superioară în formă de V cu vestibulopoziţia zonei incisivo-canine, semn de

compresiune de maxilar sau protruzie de maxilar datorată obiceiurilor vicioase sau
disfuncţiilor;

- arcada inferioară în formă de trapez prin turtirea arcului frontal mandibular;

Modificari de ocluzie:

- ocluzie adâncă acoperită (în capac de cutie), de natură genetică;

- ocluzie deschisă produsă prin interpoziţii;
- absenţa atriţiei dentare ce poate determina două tulburări de ocluzie în sens sagital:
1) mandibula poate aluneca mezial pe pantele caninilor superiori determinând o prognaţie
mandibulară funcţională sau o retrognaţie superioară cu ocluzie inversă frontală;

2) mandibula poate aluneca pe pantele distale ale caninilor superiori, determinând o

retrognaţie mandibulară sau proalveolodenţie superioară cu ocluzie distalizată;

Comportamentele musculare anormale, ticul de propulsie, de sugere a buzei

inferioare, asociate cu absenţa atriţiei sau cu abraziune patologică, pot cauza:
 · pseudoprognaţie mandibulară,
· laterodeviaţie mandibulară,
· ocluzii încrucişate.
O dentiţie temporară normală permite practicianului să fie optimist în privinţa
dezvoltării unei dentiţii mixte normale.

57. Etapele dezvoltării ocluziei în dentiția temporară. Succesiunea erupției dinților

temporari.

Ocluzia are loc o data cu eruptia incisivilor superiori si inferiori.

Ocluzia se stabilizeaza la 1.6 ani, cand apar primii molari si se produce prima inaltare
fiziologic.

Etape:

I etapă – eruptia grupului invisiv:

1) central inferior la 6 luni,

2) central maxilar la 10 luni,

3) lateral maxilar la 11 luni,

4) lateral mandibular la 13 luni.

Urmeaza pauza de 4-6 luni in care nu erupe niciun dinte.

II etapă:

1) eruptia primului molar,

2) apoi caninul, inferiori erupând inaintea celor superiori la intervale mici.

3) M1 inferior la 16 luni,

4) M1 superior 16l+2sapt,

5) caninul inferior 19 l,

6) caninul superior 19 l + 2 sapt.

Pauza 4 luni pt mandibula si 6 luni pt maxila.

III etapă – eurptia M2 temporari:

1) M2 inferior – 27 luni(1.3 ani)

2) M2 superior – 29-30 luni

Eruptia:

1. 6-8: ICI 6, ICS 10,

2. 8-12: ILS 11, ILI 13

3. 18-24: CI 19, CS 19+2 sapt

4. 12-18: M1I 16, M1S 16+2 sapt

5. 24-30: M2I 27, M2S 29

58. Definiți noțiunile dinți neonatali, dinți natali. Conduită medicală.

Situaţia excepţională, când la naştere, sunt prezenti pe arcadă dinţi temporari - dinţi
natali, sau când aceşti dinţi apar după primele 30 de zile de viaţă - dinţi neonatali.

Dinți natali și neonatali pot fi dinți din seria:

- normal,

- erupți premature sau precoce, sau

- dinți supranumerari.

Frecvenţa acestor dinți este redusă, cei mai interesaţi sunt incisivii centrali mandibulari. Din
punct de vedere al aspectului clinic, prezintă formă și dimensiuni normale. Alteori aceşti
dinţi mai prezintă hipoplazii ale smalţului şi tulburări în formarea cementului şi în
dezvoltarea rădăcinii, ceea ce va duce la pierderea lor rapidă de pe arcadă.
Etiologia acestei forme de eruptive precoce nu este încă bine elucidata.

Cauza poate fi:

➢ dezvoltarea foarte rapidă a germenului dentar,

➢ poziţia suprficială a acestuia, respectiv sub mucoasa bucală,

➢ creșterea vitezei de eruptive în timpul sau după stări febrile,

➢ transmiterea ereditară.

Conduita terapeutică: expectativă sau extracție funcție de:

· Tipul dintelui (dinte din seria normal sau supranumerar)

· Gradul de maturitate sau mobilitate

· Eventualele riscuri, dintre care cel mai periculor este aspirarea.

· În cazurile în care se indică extracția, aceasta trebuie făcută cu prudență, din cauza
riscului de sângerare excesivă.

59. Planul post-lacteal. Noțiune, varietăți și importanța clinică.

Plan imaginar care trece prin fetele distale a molarilor 2 temporari.

· Plan postlacteal vertical – fetele distale ale M2 temporari maxilar si mandibular sunt
in acelasi plan vertical – relatia normala in dentatia temporara, deoarece latimea
mezio-distala a M mandibular este mai mai mare decat cea a M maxilar.

· Planul poslacteal distalzat – fata distala a M2 temporar mandibular este mai distal
fata de suprafata distala a M2 temporar maxilar.

· Planul postlacteal mezializat – fata distala a M2 temporar mandibular este mezial fata
de suprafata distala a M2 temporar maxilar.

Molarul II temporar este, de obicei, în sens mezio-distal mai mare decât cel maxilar, dând
naştere la planul postlacteal, un element de o importanţă clinică deosebită.
 În mod normal acest plan poate să fie în linie dreaptă sau o treaptă uşor mezializată.
Acest raport este preluat de molarii 1 permanenţi cu stabilirea unor rapoarte de ocluzie
neutra, condiţie esenţială pentru dezvoltarea unei ocluzii normale în dentiţia permanentă.

Planul postlacteal în treaptă mezializată poate determina o ocluzie mezializată în dentiţia

permanentă, daca apare o dezvoltare în exces a mandibulei (prognaţie mandibulară
anatomică sau funcţională prin conducere cuspidiană) sau pierderea precoce a molarului II
temporar şi migrarea molarului unu permanent.

În ocluzia la nivelul caninilor, cuspidul caninului superior trebuie să vină foarte exact în
interlinia dintre primul molar temporar şi caninul inferior.

În plan transversal, cuspizii vestibulari ai molarilor superiori şi muchiile incizale ale

dinţilor frontali superiori depăşesc în afară cuspizii sau muchiile omoloage ale dinţilor
inferiori. În plan vertical, supraacoperirea frontală de ½ este considerată normală.

60. Ocluzia dentară în dentiţia mixtă. Caracteristica clinico-morfologică.

În perioada dentiţiei mixte, rapoartele interdentare se modifică paralel cu procesele de

involuţie ale dinţilor temporari şi de dezvoltare ale proceselor alveolare, ce urmează să
cuprindă dinţii permanenţi în erupţie.

Etapa a-II-a începe cu erupţia şi angrenarea molarilor 1 permanenţi.

Între 5 şi 7 ani: erup molarii 1 permanenţi inferiori, apoi, la un interval de 6-12 luni,
urmează erupţia celor superiori şi stabilirea rapoartelor de ocluzie normală (cheia de ocluzie
Angle). Cuspidul mezio-vestibular al molarului 1 permanent superior se angrenează în
foseta medio-vestibulară a molarului 1 permanent inferior.

Molarii 1 permanenţi superiori erup la 6 luni după cei inferiori, angrenajul iniţial este
"cuspid-cuspid" şi se remarcă o dezvoltare importantă în sens sagital a masivului facial
şi a procesului alveolar superior, printr-o activitate intensă la nivelul suturilor.

Erupţia molarilor 1 permanenţi şi stabilirea rapoartelor de ocluzie neutrală, în asociere cu

erupţia incisivilor inferiori şi superiori, determină cea de-a doua înălţare fiziologică a
ocluziei.

Pentru menţinerea unei ocluzii fiziologice normale trebuie realizate următoarele

cerinţe:

* raport neutral la nivelul molarilor;

* sistemul helicoidal al feţelor ocluzale molare;

* orientarea axelor molarilor 1 permanenţi în direcţia presiunilor maxime în timpul

masticaţiei.

Etapa a III-a cuprinde erupţia incisivilor (între 5 şi 8 ani), care, împreună cu

molarii 1 permanenţi, stabilesc limitele meziale şi distale ale spaţiutui disponibil pentru
erupţia caninului şi a premolarilor.

Incisivii centrali inferiori: erup după molarii 1 permanenţi într-o poziţie linguală faţă de
predecesorii lor temporari, iar dacă există spaţiul necesar, presiunile exercitate de
musculatura limbii împing înainte coroanele dentare pe o arcadă alveolară corespunzătoare.
In sens vertical vor veni în contact cap la cap cu marginile incizale ale incisivilor centrali
temporari superiori.

Incisivii centrali superiori: erup după cei inferiori (între 7 şi 8 ani), într-o poziţie palatinală
faţă de omologii lor temporari şi migrează vertical, vestibular şi distal până la întâlnirea
antagoniştilor, în raport cu forţa musculară labială, linguală şi spaţiul necesar.

Incisivii laterali superiori: erup după incisivii centrali într-o poziţie palatinală, iar alinierea
lor este posibilă numai prin folosirea spaţiului precanin.

Incisivii laterali inferiori, mai mari decât predecesorii lor, erup lingual, iar alinierea lor pe
arcadă este posibilă prin distalizarea caninului temporar în spaţiul postcanin sub acţiunea
presiunilor linguale.

Etapa a IV-a caracterizează erupţia grupului canini - premolari (între 9 şi 11 ani).

Caracteristic pentru această etapă: prezenţa unui surplus de spaţiu, premolarii şi caninul
având o suma mezio-distală, mai mică, decât a dinţilor temporari, al căror loc îl ocupă pe
arcadă.

Dezvoltarea favorabilă a ocluziei în această regiune depinde de 4 factori:

- secvenţa favorabilă de erupţie;

- spaţiul disponibil pentru dimensiunea dinţilor permanenţi;
- realizarea unor relaţii molare normale;
- relaţia vestibulo-orala favorabilă a proceselor alveolare.
Păstrarea integrităţii arcadelor dentare temporare până la vârsta pierderii fiziologice a
dinţilor are un rol decisiv în schimbarea armonioasă a dinţilor, deoarece ele au funcţia de
zonă de sprijin, care este importantă şi pentru dezvoltarea verticală a ocluziei.
 La mandibulă, erupţia dentară trebuie să înceapă cu caninul şi să continue cu premolarul 1,
premolarul 2 şi molarul 2 permanent. Se pot alinia incisivii laterali prin deplasarea lor
vestibulară, coroana incisivului inferior deplasându-se vertical, mezial şi vestibular.

Dacă premolarul 1 erupe înaintea caninului: se constată o deplasare şi o înclinare mezială a

premolarului 1, care blochează deplasarea normală a caninului, în cadrul unei incongruenţe
dento-alveolare (Firu, Moyers, Proffit).

Erupţia premolarului 2 înaintea caninului, datorită pierderii precoce a molarului II temporar:

determină o deplasare mezială a molarului 1 permanent şi a celor doi premolari, cu
reducerea semnificativă a spaţiului pentru canin, care va erupe intr-o poziţie ectopică.

La maxilar, premolarul 1 erupe înaintea caninului în locul molarului 1 temporar, printr-o

migrare verticală, mezială şi vestibulară, şi efectuează o mişcare de rotaţie şi se angrenează
cu muchia distală a premolarului 1 inferior şi faţeta mezială a premolarului 2 deja erupţi.

Caninul şi premolarul 1 superior au un rol important în ghidarea anterioară şi laterală a

mandibulei, alături de grupul incisiv.

Premolarii sunt primii care oferă cuspizi de sprijin, pe cei mezio-palatinali, care vor pivota
în mişcările de masticaţie în fosetele marginale distale ale dinţilor omologi inferiori.
Cuspidul vestibular al premolarului 1 superior începe să participle, alături de canin, la
ghidarea laterală a mişcărilor mandibulare. Prin cuspidul vestibular, premolarul 1 inferior
îndeplineşte, alături de canin, rolul de ghidare în mişcările excentrice ale mandibulei, iar
prin cuspidul său lingual, care se angrenează în foseta marginală a omologului său superior,
îndeplineşte rolul de sprijin în menţinerea înălţimii ocluziei dentare.

61. Etapele dezvoltării ocluziei în dentiția mixtă. Succesiunea erupției dinților

permanenți.

1. prima perioada de tranzitie - eruptia M1 permanent si a I permanent

2. perioada inter-tranzitionala - faza stabila cu putine modificari. Continua edificarea

rad I si M si rizaliza la niv dintilor temporari

3. a doua perioada de tranzitie - inlocuirea M si C temporari cu Pm si C permanenti.

(lăț M si C temporar e mai mare decat cea a Pm si C permanent)

Succesiunea:
 ➢ M1 inf – 6-7 ani , rad 10-12 ani

➢ M2 sup – 7-8 ani

➢ I central – 7-8 ani, rad 10 ani

➢ I lateral – 9-10 ani, rad 10 ani

➢ Pm1 – 9-10 ani, rad 12

➢ Pm2 – 9-11 ani, rad 12

➢ C – 11-12 ani, rad 13 ani

➢ M2 – 11-12 ani, rad 14-17

➢ M3 – 16-30 ani

62.Ocluzia dentară în dentiţia permanentă. Caracteristica clinico-morfologică.

Etapa a V-a corespunde erupţiei molarilor 2 permanenţi între 10 şi 12 ani la fete şi

între 12 şi 16 ani la băieţi. Molarii 2 inferiori erup înaintea celor superiori şi, prin
realizarea contactului ocluzal cu dinţii antagonişti, determina cea de-a 3-a înălţare de
ocluzie, condilii mandibulari adaptându-se complet la cele două versante.

In erupţia lor verticală, molarii 2 permanenţi efectuează o migrare mezială asociată cu una
transversală şi erup cu o înclinare palatinală a suprafeţei ocluzale.

În migrarea lor mezială, axul lor se redresează şi suprafaţa ocluzală devine orizontală,
paralelă cu planul convenţional de ocluzie.

Migrarea incompleta sau anormal determina stabilirea unor malocluzii.

Formarea completa (etapa a VI-a) se incheie cu cu eruptia molarilor 3 (între 16 şi 25

ani)..

Erupţia molarului 3 inferior stimulează alungirea şi lărgirea arcadei inferioare, prin resorbţia
marginii anterioare a ramurii ascendente a mandibulei şi apoziţia pe marginea posterioară şi
pe faţa externă a regiunii angulare, mandibula deplasandu-se înainte şi în jos, favorizând
înălţarea ocluziei, cu reducerea supraocluziei frontale. Înclinarea mezială a molarului
inferior în faza preeruptivă determină mezializarea tuturor dinţilor situaţi anterior. Numai
dezvoltarea bazei mandibulare rezolvă această incongruenţă în mod spontan.
 Erupţia molarului 3 superior poate determina o vestibularizare a incisivilor laterali
superiori şi o tendinţă de mezializare a dinţilor, în absenţa dezvoltării proceselor alveolare în
plan sagital, la nivelul suturii palato-maxilare.

63.Etapele dezvoltării ocluziei în dentiția permanentă. Succesiunea erupției dinților.

Etapa a V-a corespunde erupţiei molarilor 2 permanenţi între 10 şi 12 ani la fete şi între
12 şi 16 ani la băieţi. Molarii 2 inferiori erup înaintea celor superiori şi, prin realizarea
contactului ocluzal cu dinţii antagonişti, determina cea de-a 3-a înălţare de ocluzie, condilii
mandibulari adaptându-se complet la cele două versante.

In erupţia lor verticală, molarii 2 permanenţi efectuează o migrare mezială asociată cu una
transversală şi erup cu o înclinare palatinală a suprafeţei ocluzale.

În migrarea lor mezială, axul lor se redresează şi suprafaţa ocluzală devine orizontală,
paralelă cu planul convenţional de ocluzie.

Migrarea incompleta sau anormal determina stabilirea unor malocluzii.

Formarea completa (etapa a VI-a) se incheie cu cu eruptia molarilor 3 (între 16 şi 25 ani)..

Erupţia molarului 3 inferior stimulează alungirea şi lărgirea arcadei inferioare, prin resorbţia
marginii anterioare a ramurii ascendente a mandibulei şi apoziţia pe marginea posterioară şi
pe faţa externă a regiunii angulare, mandibula deplasandu-se înainte şi în jos, favorizând
înălţarea ocluziei, cu reducerea supraocluziei frontale. Înclinarea mezială a molarului
inferior în faza preeruptivă determină mezializarea tuturor dinţilor situaţi anterior. Numai
dezvoltarea bazei mandibulare rezolvă această incongruenţă în mod spontan.

Erupţia molarului 3 superior poate determina o vestibularizare a incisivilor laterali superiori

şi o tendinţă de mezializare a dinţilor, în absenţa dezvoltării proceselor alveolare în plan
sagital, la nivelul suturii palato-maxilare.

Succesiunea erupției:

➢ 6 ani: M1 inferiori, M1 supreiori, IC inferiori

➢ 7 ani: IC superiori si inferiori
➢ 8 ani: IL superiori si inferiori
➢ 9 ani: C inferiori, Pm1 superiori
➢ 10 ani: Pm1 inferiori, Pm2 superiori
➢ 11 ani: Pm2 inferiori, C superiori
➢ 12 ani: M2 inferiori si superiori
➢ 18 ani: M3 inferiori si superiori
64.Mezializarea mandibulei. Etape, factori determinanți și importanța clinică.

- Postnatal mandibula are retropozitie,

- arcada inferioară este aplatizată, avândforma literei U,

- mandibula est în poziţie uşor retrudată faţă de maxilar ,

- absenţa dinţilor face ca mandibula să beneficieze de un grad mare de libertate a

mişcărilor şi să se apropie de maxilar

Cel mai important factor funcțional în această perioadă, care influențează dezvoltarea
aparatului dento-maxilar și în același timp și relațiile maxilare – actul suptului: alimentatie,
modelarea boltii palatine, muschii orbiculari si masticatori.

La sugar predomină contracţia ritmică a muşchilor propulsori – retropulsori şi orofaciali,

ceea ce duce la realizarea primei mezializări a mandibulei.

A doua etapa este cea in timpul alimentatie mixte: suprafeţele ocluzale ale dinţilor temporari
suferă o atriţie mai accentuată. Această remodelare a interferenţelor cuspidiene permite
mandibulei, care creşte mai mult decât maxilarul în această perioadă, să ocupe o poziţie mai
anterioară. Se realizează cea de-a doua mezializare a mandibulei, respectiv a ocluziei
dentare cu rapoarte cap la cap la nivelul incisivilor temporari, iar planul postlacteal este în
treaptă mezializată.

65.Înălțarea ocluzală. Etape, factori determinanți și importanța clinică.

Ocluzia dintilor temporari apare la un an dupa nastere, odata cu eruptia incisivilor

superiori si inferiori si contactul lor. Ocluzia se stabilizeaza la 1.6 ani, odata cu eruptia
primilor molari temporari are loc prima inaltare fiziologică a ocluziei.
Eruptia M1 permanenti si stabilirea rapoartelor de ocluzie neutrala in asociere cu eruptia
incisivilor inferiori si superiori determina cea de a doua inaltare fiziologică.
Etapa a V-a corespunde erupţiei molarilor 2 permanenţi între 10 şi 12 ani la fete şi între
12 şi 16 ani la băieţi. În mod normal, molarii 2 inferiori erup înaintea celor superiori şi, prin
realizarea contactului ocluzal cu dinţii antagonişti, determina cea de-a 3-a înălţare de
ocluzie, condilii mandibulari adaptându-se complet la cele două versante.

66.Numiți și descrieți planurile de referință utilizate în ortodonție.

* Planul medio-sagital coincide cu sutura mediană şi modificările sunt antero-posterioare
(mezializări – distalizări, pro, retro).

* Planul transversal este planul perpendicular pe planul sagital şi trece prin vărful
cuspizilor vestibulari al molarilor şi premolarilor.Modificările sunt îngustate sau lărgite de
maxilar, cu sau fără devierea centrului estetic.

* Planul vertical, echivalent cu planul frontal în anatomie, este numit şi planul tuberal în
ortodonţie, pentru că este tangent la punctul cel mai posterior al tuberozităţii, perpendicular
pe cele 2 planuri anterioare

Modificările sunt:

- egresiune–ingresiune, (dinţii se deplasează cu procesele alveolare, păstrăndu-şi coroana

anatomică).

- extruzie–intruzie, (deplasare cu pierderea raportului dintre coroana clinică şi cea

anatomică).

67.Definiți noțiunea de malocluzie. Tipuri de malocluzie în funcție de planurile de

referință.

Malocluzia dentara este o aliniere gresita a dintilor si/sau o relatie anormala intre dintii
celor doua arcade dentare.

Malocluzia dentara este o aliniere gresita a dintilor si/sau o relatie anormala intre dintii celor
doua arcade dentare. Malocluzia dentara reprezinta alinierea incorecta a dintilor. Mai exact,
dintii sunt pozitionati incorect si nu realizeaza o muscatura potrivita intre partea inferioara si
cea superioara a gurii. Ideal ar fi ca dintii sa se potriveasca astfel incat muscatura sa fie
perfecta, fara spatii si fara inghesuirea acestora

➢ Plan sagital: Angle-mezializari, distalizari, pro, retro

➢ Plan vertical: egresiune, ingresiune, intruzii, extruzii, ocluzie adanca/deschiza

➢ Plan transevrsal: laterogenie, laterognatie, ingustare/largire de maxilar

68.Malocluzii în plan sagital. Caracteristica generală. Manifestări clinice.

Anomaliile de Clasa I Angle:

· se caracterizeaza prin tulburări de creştere şi dezvoltare, cu caracter primar sau

dobândit, ale sistemelor dentar, alveolar şi, într-o măsură mult mai mică, ale bazelor
osoase maxilare, determinand dezechilibre majore la nivelul arcadelor dento-
alveolare şi ocluzale.
· Trăsătura comună este relaţia intermaxilară normală antero-posterioară.
Etiopatogenie: o gamă largă de factori care acţionează de-a lungul perioadei de
morfogeneză pre- şi postnatală.

Factorul genetic: unanim recunoscut.

Determinismul factorului genetic în dezvoltarea dinţilor este responsabil de o serie de

anomalii, cum sunt:

- macro- şi microdonţia,
- dinţii supranumerar şi anodonţiile,
- anomaliile dentare de formă,
- unele anomalii de poziţie şi structură.
Influenţa asupra dezvoltării este evidenţiată prin controlul asupra ratelor de creştere a
maxilarelor, adesea perturbate în sindroamele genetice.

Factorul filogenetic: manifestat prin tendinţa de reducţie diferenţiată a maxilarelor (mai

rapidă) şi a dinţilor (mai lentă), este cauza înghesuirilor dentare.

Atavismele – deregleaza relatia morfofunctionala a arcadelor si a ocluziei.

Factorii generali de dezvoltare: (tulburări endocrine, metabolice) pot deregla ritmul şi rata
de creştere a componentelor aparatului dento-maxilar. Astfel, ritmul de exfoliere a dinţilor
temporari şi erupţia dinţilor permanenţi pot fi modificate, ca de altfel, rata şi viteza de
creştere a maxilarelor. Ambele dezechilibre (maxilar şi dentar) pot conduce la apariţia
înghesuirilor dentare, la întârzieri în desfăşurarea fenomenelor de autoreglare dentoalveolară
şi ocluzală.

Disfuncţiile şi obiceiurile vicioase: prin dezechilibrul angajat la nivelul structurilor

funcţionale musculare, provoacă tulburări grave, directe sau indirecte, ale creşterii
dimensionale şi direcţionale a maxilarelor. Astfel, respiraţia orală, suptul, interpoziţia,
comportamentele musculare linguale anormale produc proalveolia bimaxilară, ocluzii
deschise, înghesuirea sau apariţia spaţierii dento-alveolare.
 Traumatismele dento-alveolare (fracturile, luxaţiile prin influenţe directe şi indirecte,
locale şi la distanţă) determină dezechilibre ce se pot constitui în anomalii.

Forme clinice

Gama anomaliilor cuprinsă în Clasa I Angle este largă, înglobând anomalii ale
sistemelor dentar, dento-alveolar, ocluzal, dar şi ale bazei maxilarelor, ultimele fiind
interesate într-o măsură mai mică.

Disarmonia dento-alveolară: este expresia dezacordului dintre mărimea maxilarelor şi

mărimea dinţilor (macrodenţie).

Incongruenţa dento-alveolară secundară este consecinţa unor tulburări de creştere la

nivelul procesului alveolar sau maxilar, generată de pierderea timpurie a dinţilor temporari,
prin carie şi complicaţiile ei.

Interacţiunea factorilor etiologici ai celor două forme duce la apariţia incongruenţei

dento-alveolare – forma combinată.

Înghesuirea uşoară. Prezenţa unui grad de înghesuire la etapa de erupţie a grupului

incisivo-molar (6 şi 7 ani), incisivii centrali inferiori fiind în linguopoziţie, cu o
uşoară reducere a spaţiului; molarii primii permanenţi, erupţi anterior centralilor, sunt bine
aliniaţi sau în curs de erupţie, cu suficient spaţiu pe arcadă. Între 6 şi 7 ani, incisivii centrali
superiori erup într-o poziţie labială cu discretă lipsă de spaţiu. Zona de sprijin este
sănătoasă, iar imaginea radiologică relevă relaţii dimensionale bune între dinţii temporari şi
cei permanenţi.

Înghesuirea moderată. La aceeaşi vârstă se constată erupţia centralilor inferiori, dar cu un

grad de incongruenţă mai mare; incisivii laterali temporari pot să prezinte un grad mărit şi
timpuriu de mobilitate. Incongruenţa prezintă aceeaşi amploare şi la erupţia centralilor
superiori. Zonele laterale sunt integre şi favorabile ca relaţie dintre temporar-dinte
permanent.

Înghesuirea severă. Incisivii, atât cei superiori, cât şi cei inferiori, pot prezenta grade mari
de înghesuire – malpoziţionaţi sau aliniaţi – ,dar, în acest caz, lateralii pot fi expulzaţi de pe
arcadă, centralii ocupând mult din spaţiul acestora, rămânând însă şi treme mici. Molarul
prim permanent poate să impacteze cu molarul al doilea decidual. În zona de sprijin se
remarcă relaţii dimensionale nefavorabile între dinţii de lapte şi cei permanenţi.

Anomaliile de Clasa II Angle

Definiţie. înglobează tulburările de creştere, dezvoltare şi funcţionalitate a maxilarelor,

alveolelor, dinţilor şi de dinamică mandibulară, caracterizate prin reducerea, mărirea sau
deviaţia parametrilor de referinţă (diametre, linii ale trenului şi interincisive), faţă de planul
medio-sagital.
Caracteristic acestor anomalii este perturbarea predominantă în sens transversal, compensată
de procesul dento-alveolar şi reflectată de relaţiile antero-posterioară, intermaxilară şi
ocluzală.

Malocluzia de Clasa II1 (endognaţia sau sindromul de compresiune maxilară cu

protruzie şi spaţiere dentară)
Definiţie Este un sindrom caracterizat prin reducerea diametrelor maxilarelor, alveolelor şi
dinţilor faţă de planul mediosagital. Compensator, apare protruzia procesului dento-alveolar,
reflectată în ocluzie prin decalajul sagital (inocluzia sagitală, ocluzia distală) şi o posibilă
ocluzie adâncă, rar deschisă, cu sau fără laterodeviaţie mandibulară.
Etiopatogenie
· Ereditatea.
· Factorul constituţional: caracteristica maxilarului îngust care aparţine tipului
dolicocefal, tipar frecvent întâlnit la tipul constituţional nordic (de exemplu, danezii –
după Graber).
· Factorii generali de dezvoltare: rahitismul
· Factorii locali de dezvoltare
· Factorii patologici locali
· Obiceiurile vicioase

Factorii generali de dezvoltare. Rahitismul, de pildă, a devenit exemplu clasic în

producerea anomaliei. În rahitism, tulburarea metabolismului calciului are drept consecinţă
producerea unui os cu o textură slabă. Osul este atât de fragil, încât se deformează sub
acţiunea forţelor musculare funcţionale (Hotz). Este firesc, prin urmare, ca el să fie mai
vulnera-bil la acţiunea unor practici, cum sunt obiceiurile vicioase.

Factorii locali de dezvoltare. Postnatal, nastere cu forceps, cicatricele chirurgicale,

rezultate pe bolta palatină, după intervenţiile în anomaiile congenitale, alături de absenţa
suturii de creştere a maxilarului se constituie in factori etiologici ai compresiunii de maxilar.

Factorii patologici locali. Caria dentară urmată de edentaţie perturbă echilibrul intra-
şi interarcadic în privinţa lungimii, lăţimii şi înălţimii arcadei. Starea de edentaţie duce la
schimbarea echilibrului dintre forţele intra- şi extraorale, limba pătrunzând în spaţiul de
edentaţie. Este evident că grupa forţelor musculare externe nu va mai trebui să facă faţă
antagonismului grupului intern (reprezentat de limbă); dispărând graniţa de neutralizare a
forţelor (procesul dento-alveolar), maxilarul se îngustează.

Obiceiurile vicioase. Acestea acţionează ca factori determinanţi în producerea

sindromului de compresiune maxilară, prin dezechilibrarea forţelor intra- şi extraorale,
privind intensitatea, direcţia şi durata de acţiune, funcţie de tulburările sagitale foarte grave
conduc la modificări ale funcţiilor.
Astfel, actul deglutiţiei se realizează diferit:

➢ limbă - buză inferioară;

➢ limbă - buză inferioară - mucoasă palatală (când buza inferioară pătrunde
interincisiv).
În ocluzie adâncă incompletă, deglutiţia se realizează între limbă şi buză inferioară, prin
plasarea limbii deasupra incisivilor inferiori.

Manifestări clinice. Explorări.

Starea generală. Copiii cu sindrom de compresiune maxilară, în special cei cu

deficienţe ale funcţiei respiratorii, sunt predispuşi la îmbolnăviri bronho-pulmonare, la
repetate pusee de faringo-amigdalită, anemie, ş.a. Nivelul oxigenului în sânge este normal,
cu preţul unor reacţii reflexe compensatorii cardiovasculare (Kourilsky-apud Chateau).

Aspectul facial.

· Se observă un facies adenoidian, retrognatic, cu profil convex.

· Tegumenetele sunt palide, pomeţii şterşi, fanta labială întredeschisă;
· în actul vorbirii şi al râsului se expune mucoasa gingivală;
· incisivii superiori au smalţul uscat, care şi-a pierdut transluciditatea.
· Incisivii sunt proeminenţi, spaţiaţi, sprijinindu-se pe buza inferioară.
· Buza superioară este subţire, palidă, tracţionată la comisuri, ridicată către pragul
narinar;
· buza inferioară este groasă, fisurată, răsfrântă în şanţul labio-mentonier, lăsând să se
vadă şi o parte din mucoasa orală. Evident, toate acestea falsifică vizual grosimea
buzei inferioare.
· Muşchiul mentonier se prezintă ca o zonă hiperactivă la inspecţie, prin contracţia sa
dând impresia de bărbie dublă.
Malocluzia de Clasa II2 (endognaţie sau sindrom de compresiune maxilară cu
înghesuire dentară)

Un sindrom caracterizat prin reducerea diametrelor premolare şi molare, prin relaţia

molară distalizată, prin retrodenţie cu supraacoperirea grupului incisiv, asociate de diferite
grade de înghesuire dentară.

Această formă diferă de Clasa II1 sub raport etiopatogenic, morfofuncţional,

terapeutic şi ca prevalenţă. Are comun cu Clasa II 1 doar relaţia molară antero-posterioară -
relaţie molară distalizată
Etiopatogenie. Determinismul anomaliei este genetic, marcat printr-o rată de creştere mai
mare a suturii incisive

➢ Retropoziţia incisivilor şi supraacoperirea vor fi cu atât mai mari, cu cât decalajul

bazelor scheletale maxilare va fi mai mare.
➢ Cu cât retrodenţia grupului incisiv superior este mai mare decât prodenţia
incisivilor inferiori, cu atât devine mai mare gradul de supraacoperire.
➢ Dacă supraocluzia se asociază şi cu decalaj între muchia incizală a incisivului
inferior şi centroidul rădăcinii incisivului superior, dificultăţile de tratament şi
riscul de recidivă vor fi mai mari.
Forme clinice.

Din punctul de vedere al gravităţii, putem descrie două forme clinice:

· formă uşoară, cu tulburări morfofuncţionale şi estetice uşoare;

· formă gravă, în care dezechilibrele ocluzale produc tulburări paradontale

Manifestări clinice. Explorări.

Aspectul facial:

· proporţionalitatea feţei păstrată, dar, în foarte multe cazuri, este micșorată,

· şanţul labio-mentonier este accentuat,
· mentonul este proeminent,
· buzele sunt subţiri şi retuzate.
Caracteristici ale arcadelor dento-alveolare şi ale ocluziei constată o modificare a relaţiei
bazei apicale a arcadei dento-alveolare şi a celei coronare, în sensul că baza apicală este mai
mare decât baza coronară. Arcada poate avea formă de trapez, atât superior, cât şi inferior.
Înghesuirea dentară poate varia de la forme uşoare la forme grave, dar cu un aspect tipic

Ocluzia este afectată în diferite grade de către supraacoperirea grupului incisiv; pot fi
prezente şi angrenajele inverse premolare unilaterale sau bilaterale şi distalizarea în zona
laterală.

Malocluzia de Clasa III (după Angle)

Este o anomalie de ocluzie în sens sagital

 - se caracterizează prin raporturi molare mezializate şi ocluzie inversă frontală cu sau
fără inocluzie sagitală inversă.
Anomaliile scheletate pot afecta mandibula printr-o dezvoltare exagerată a
mandibulei în trei sensuri ale spaţiului, prin formarea unei deficienţe de dezvoltare a
maxilarului superior sau printr-o combinaţie a celor două forme de modificări.

Prognaţia mandibulară adevărată se caracterizeză prin dezvoltarea exagerată a corpului

mandibulei în plan sagital şi acoperirea incisivă sau totală a ocluziei dentare.

Richetts şi Sghulhot definesc două tipuri de creştere:

➢ tipul I – creşterea mandibulară se produce în sensul unei rotaţii anterioare, care

formează o supraocluzie incisivă;
➢ tipul II – creşterea celor două maxilare este bine coordonată, însă un exces de
creştere în plan vertical măreşte lungimea mandibulei şi provoacă o beanţă
anterioară. Aceste cazuri sunt predispuse la recidive.
Etiopaogenie:

· Ereditar
· Dezechilibru endocrin
· Dormitul cu capul in flexie determina o pozitie in jos si inainte a mandibulei
Factori loco-regionali:
· Anodentie de incisive
· Tulburari de respiratie prin obstructia cailor nazale
· Tulburari in eruptia dentara
· Prezenta cicatricilor la nivelul buzei superioare
· Obicei vicios de a suge buza superioara

Examen clinic:
➢ Exo-oral-aspectul facial al fetei de Galos , proeminenta mentonului , profil facial
concav cu stergerea santului labio mentonier, etajul inferior
e marit al fetei, oblicitate a ramurii orizontale a mandibulei cu deschiderea punctului gon
iac

➢ Endo-oral- existenta de rapoarte intermaxilare progene care nu

se corecteaza spontan (LA NASTERE)
in dentitia temporara apare o ocluzie inversa frontal –caracter ereditar

Se constata –
· Marire sagitala si transversal a mandibulei
· Rapoarte mezializate la niv molari canini si ocluzie inversa frontal
 · Rapoartele de ocluzie transversal
se caracterizeaza prin ocluzie inversa laterala incrucisata
unilaterale sau bilaterale si instalarea ocluziei inverse totale
· Rapoartele de ocluzie vertical prognatiile mandibulare prezinta o supraocluzie accentua
te
· Paradontiul afectarea sa este mai tardiva ,iar debutul paradontitei marginale cornice
se face in regiunea frontalilor inferiori

Prognaţia mandibulară funcţională se caracterizează prin poziţie anterioară a

mandibulei în perioada de trecere de la inocluzia fiziologică la ocluzia centrală (habituală),
fără să fie însoţită de o tulburare morfologică a mandibulei.

Cauzele cele mai frecvente: conducerea articulară, care apare în urma unor afecţiuni ale
ATM, şi prezenţa cuspizilor neabraziaţi al caninilor temporari.

Diagnosticul diferenţial se efectuează :

- cu retrognaţia maxilară;
- cu prodenţia inferioară sau cu retrodenţia superioară cu ocluzie inversă frontală.
Aspectul clinic şi datele examenelor complementare sunt asemănătoare cu cele din
prognaţia mandibulară funcţională prin relaţia molară mezializată, cu prognaţia mandibulară
adevărată, prin efectuarea testului de retropulsie a mandibulei.

Proba clinică: se efectuieză o mişcare de retropulsie a mandibulei prin exercitarea unei

presiuni moderate asupra mentonului.

- Proba este negativă in cazul angrenajului invers, în ocluzia inversă frontală datorată
malpoziţiilor dentare, în retognaţia maxilară şi în prognaţia mandibulară prin
macrognaţie.
- Proba clinică este pozitivă în ocluzia inversă frontală de conducere condiliană, cu
posibilitatea obţinerii unor rapoarte de ocluzie neutră.

Retrognaţia maxilară este o malocluzie caracterizată prin tulburări de creştere în sens

sagital a maxilarului, se asociază în proporţii diferite cu un exces de creştere mandibulară.

Factorii etiologici mai frecvenţi sunt:

· despicăturile labio-maxilo-palatine,
· tulburările funcţionale: respiraţia orală,
· hipertonia buzei superioare,
 · obiceiul vicios de muşcare a buzei superioare.
Diagnosticul diferenţial se face cu:

o prognaţia mandibulară prin macrognaţie;

o prognaţia mandibulară funcţională;
o prodenţia inferioară cu ocluzie inversă frontală;
o retrodenţia superioară, prin modificarea axului de înclinare a dinţilor unghiul IF <
105;
o retroalveolia superioară, la care unghiul Pr-A/F se reduce sub 110 grade.
Examenul cefalometric pune în evidenţă o reducere dimensională sagitală a bazei
alveolare NspNsa în raport cu baza mandibulei mai mică decăt 2 3 din acesta, unghiul SNA
mai mic de 80, unghiul SNB cu valoare normală , unghiul ANB mai mic de 2 grade sau cu
valori negative, unghiul NAPg mai mic de 180 cu deschidere anterioară.

Retrognatia mandibulara

Este o disarmonie caracterizata prin retragerea mandibulei in raport cu masivul facial , se

prezinta sub 2 forme:

· Functionala
· Anatomica
Retrognatia mandibulara anatomica

Se caracterizeaza prin retragerea mentonului si a mandibulei fata de masivul cranio-

facial, datorita unor tulburari de crestere a ramurilor mandibulei

Etiopatogenie:
· Factori genetici,
· Tulburari endocrine,
· Tulburari de crestere.

Examen clinic:
· Exo-oral
 pozitia retrasa a mentonului,retrogenie, retrocheilie inferioara, profil convex, Marginea in
f a mandibulei prezinta o ancosa inaintea unghiului mandibulei , inaltimea etajului inferio
r e micsorat
· Endo-oral
tulburari de crestere a mandibulei in plan
sagital si transveral inclinarea vestibulara a dintilor frontali si laterali cu rol compensator.
Ocluzie distalizata molara cu inocluzie sagitala.

69. Malocluzii in plan veritcal. Caracteristica generala. Manifestari clinice.

Sindromul de ocluzie adâncă:
-este o tulburare de creştere şi dezvoltare, cu caracter primar sau dobândit, a maxilarelor
şi a proceselor dento-alveolare, caracterizată printr-un grad mai mare de acoperire a
incisivilor inferiori de către cei superiori (Clasele I, a II-a) iar, în alte cazuri, a incisivilor
superiori de către cei inferiori (Clasa a III-a).

Clasificare:
- ocluzia adanca in acoperis;
- ocluzia adanca acoperita;
- ocluzia adanca prabusita;
Etiopatogenie:
Ocluzia adanca in acoperis:
- sugerea policelui;
- respiratia orala;
- deglutitia infantila;
- interpozitita buzei sau a diferitor obiecte;

Ocluzia adanca acoperita- caracterizata prin inclinarea palatinala a incisivilor superiori, cu

supraacoperire extrema si ocluzie distalizata.
- ereditar;
- la nou-nascuti, modificarea pozitiei crestei alveolare superioare spre palatinal;
- hiperactivitate a centrilor osteogenetici maxilari mediani;
- existenta unei siderari a cresterii verticale osoase in regiunile laterale ale arcadelor,
respectiv, absenta fenomenului de egresiune dentara;

Ocluzia adanca prabusita:

- pierderea precoce a dintilor din zona de sprijin;
- distructia molarilor temporari inainte de aparitia molarilor 1 permanenti;

Forme clinice:
În cadrul sindromului ocluziei adânci se descriu două forme clinice:
- ocluzia adâncă acoperită (Clasele I, II2, III);
- ocluzia adâncă „ în acoperiş" (Clasa II1).
 În cadrul sindromului de ocluzie adâncă, şcoala franceză descrie două forme clinice:
- supraocluzia incisivă;
- infraocluzia molară.

Pentru aprecierea gravităţii:

- Gradui I -- incisivii superiori şi acoperă pe cei inferiori cu valori cuprinse între 1/3-2/3;
exprimată în milimetri, acoperirea este de până la 5 mm;
- Gradul II -- incisivii superiori şi acoperă pe cei inferiori cu valori cuprin
se intre 2/3 --3/3; în milimetri, valorile sunt între 5-9 mm;
- Gradul III -- incisivii superiori şi acoperă pe cei inferiori cu valori ce depăşesc 3/3; în
milimetri, valoarea este de peste 9 mm.

Manifestări clinice

În supraocluzia incisivă:
- etajul inferior al feţei poate fi normal sau mărit;
- buza inferioară poate fi îngroşată;
- şanţul labio-mentonier accentuat;
- supraacoperire incisivă în relaţia de postură a mandibulei;
- spaţiul de inocluzie în zona molară nu este crescut, fapt ce permite aprecierea că
supraalveolodonţia incisivă este o supraocluzie incisivă în repaus.

În infraalveolodonţia molară, fără afectarea bazei scheletale maxilare, elementul

caracteristic este insuficienta dezvoltare a regiunii molare:
- reducerea etajului inferior al feţei;
- eversarea buzei inferioare în şanţului labio-mentonier şi supraacoperirea incisivă;
Elementul patognomonic rămâne, evident, spaţiul de inocluzie în regiunea molară în relaţia
de postură, cu variaţii de 4-9 mm.

În cazurile aparţinând Clasei I Angle:

- incongruenţe dento-alveolare, de diferite gravităţi:
-protruzia incisivilor superiori;
- retruzia incisivilor inferiori şi superiori;

În ocluzia adânca de Clasele II1 şi II2 :

-relaţiile scheletale şi faciale sunt specifice acestor forme (vezi Clasele II1 şi II2 ). În forma
severa de Clasa ll2 (vezi Clasa ll2), în cazurile cu retrodenţie puternică a grupului incisiv, se
constata blocarea mişcărilor de propulsie şl lateralitate mandibulară şi apariţia timpurie a
suferinţei parodontale.

În cazurile din Clasa a III-a:

- apar leziunile odontale şi parodontale;
- prezenţa abraziunii dentare pe feţele vestibulare ale incisivilor superiori şi pe feţele orale
ale dinţilor inferiori;
- supraîncărcarea anumitor grupe de dinţi;
- modificarea axului de transmitere a forţelor în cadrul funcţiilor de bază ale aparatului
dento-maxilar;

Ocluzia adâncă prăbuşită- este consecinţa pierderii precoce a dinţilor din zona de sprijin
în timpul dentiţiei temporare, perioadei dentiţiei mixte sau cea permanentă. Elementele
clinice sunt specifice sindromului de edentaţie în zonele laterale.

Sindromul de inocluzie vertikála deschisa:

- este un sindrom caracterizat de existenţa unor tulburări în plan vertical, reprezentate de
lipsa contactelor dintre cele două şiruri dentare antagoniste, conturate şi extinse în mod
variat.

Inocluzia verticală deschisa

Etiopatogenie:
- factorii genetici- influenteaza marimea maxilarelor, determina o anumita disproportie
intre marimea limbii si spatiul ei functional si existenta unui anumit tip de rotatie a
maxilarelor.
- tulburari generale de crestere, factorii dismetabolici- efectele rahitismului sunt
multiple, interesand simultan diferite sectoare ale apartului dento-maxilar. Afecteaza
cresterea in plan vertical a maxilarului, cu rotatie antero-superioara si bolta palatina adanca.
- factorii locali:
- intervalul mare de timp intre inlocuirea dintilor temporari cu cei definitivi;
- prezenta disarmoniei dento-alveolare cu inghesuire dentara, unde lipsa spatiului face
imposibila eruptia tuturor dintilor pana la planul de ocluzie;
- traumatisme sau infectii in reg. condiliana in perioada de crester;
- cicatricele cheloide, retractilile, dupa arsuri termice sau chimice;
- tratamente odontale, protetice sau ortodontice incorecte in care se produc egresiuni
exagerate in regiunea laterala sau modificari ale axelor dintilor laterali;
- factorii functionali:
- deglutitia infantila;
- respiratia orala;
- pozitia anterioara a limbii;
- semne de rotatie posterioara beanta labiala si inocluzie verticala dentara;
- tulburari de crestere a maxilarului si pozitie statica a mandibulei;
- obiceiurile vicioase:
- sugerea degetelor;
- intrepunerea limbii, a buzelor sau alte obiecte;

Clinica:

Se disting 2 forme clinice:

- cu fata inalta(hiperleptoprosopie);
- fu fata normala(mezoprosopie);
In fomra cu hiperleptoprosopie se constata:
- fanta labiala larg deschisa;
- buza superioara scurtata si hipotona, cu posibilitatea vizualizarii incisivilor superiori;
- etajul inferior marit,mentonul proeminent, santul labio-mentonier sters;
- profilul facial drept sau convex;
- are loc cresterea oblicittii ramurii orizontale a mandibulei in jos si inainte

70. Malocluzii in plan transversal. Caracteristica generala. Manifestari clinice.

Laterodeviaţia mandibulară este provocată de:

-dezvoltarea neconcordantă a celor două maxilare (compresiunea de maxilar);
-meziopoziţii ale arcadelor în zonele laterale asimetrice;
-malpoziţii dentare izolate;
-mişcări de lateropoziţie pentru evitarea zonelor algice;
-pante de conducţie; ticuri.
Laterognaţia poate fi produsă de cauze ce determină supradezvoltarea sau subdezvoltarea
mandibulei.
Supradezvoltarea poate fi cauzată de:
- tumori ale ramului ascendent al mandibulei;
- hipertrofia monoepifizară, caracterizată prin creşterea excesivă a unei hemiarcade la
mandibulă la un adolescent, mai frecvent întâlnită la sexul feminin. Aspectul clinic este cel
al unei prognaţii unilaterale.
Subdezvoltarea unei jumătăţi a mandibulei este produsă de:
- factori ce inhibă creşterea, cum sunt:
- anchiloze produse prin traumatisme în perioada copilăriei;
- iradieri;
- osteomielită;
- plăgi cicatrizate vicios;
- rezecţii tumorale, fracturi mandibulare consolidate vicios.
În categoria subdezvoltării mandibulei se includ şi laterognaţiile din cadrul unor sindroame
(maladia Romberg), şi tulburările în dezvoltarea primului arc brahial (maladia
Franceschetti) .

Clinica:
Laterodeviaţia mandibulară-se caracterizează prin:
- asimetrie facială generată de deviaţia mentonului cu mandibula aflată în ocluzie. - -
intraoral se pune în evidenţă deviaţia liniei trenurilor şi a liniei interincisive.

Laterognaţia se particularizează prin:

- asimetrie facială dată de deplasarea mentonului de partea deficitului de creştere;
- retruzia labio-mentonieră;
- aspectul de cădere unilaterală a buzei superioare;
- absenţa paralelismului liniilor orizontale faciale (bicornisurale, bipupiiare).
Asimetria se agravează în poziţia în care cavitatea orală este larg deschisă.
Examenul intraoral pune în evidenţă distocluzia încrucişată de partea afectată.

71. Pierderea precoce a dintilor. Definitie. Aparate indicate pentru restabilirea

integritatii arcadelor dentare.

- este pierderea prealabila a dintilor temporari, inainte de eruperea dintilor permanenti;

Tratamentul protetic:
- in acest tip de tratament sunt utilizate pe larg mentinatoarele de spatiu, si anume:

1. Mentinatoare de spatiu asociate la aparatele ortodontice care corecteaza anomaliile

dentomaxilare existente.
Cele mai bine se preteaza placile ortodontice care prezinta prelungiri la nivelul crestei
edentate sub forma unui:
- val de acrilat plat de inaltime potrivita pentru mentinerea dimensiunii verticale care sa
permita si deplasari in pozitii nepericuloase;
- dinte anatomorf, artificial mai ales in cazul breselor edentate frontale;
Cu mentinatoare de spatiu din val acrilic pot fi prevazute si aparatele functionale masive
(monoblocul, activator), ele se opun migrarilor orizontale si verticale ale dintilor limitrofi
bresei, transmit forte verticale pe creasta si grabesc eruptia succesorilor. Sunt purtate insa
doar o parte din timp, folosite sporadic, deloc in timpul meselor din cauza volumului mare si
mobilitatii. Adaptarea lor in cavitatea orala va fi dificila daca migrarile au debutat deja si
presupun slefuiri care sa permita insertia, dezinsertia faciala a aparatului si impiedica
migrarile restabilind axele dentare.
Gutierele folosite ca element de agregare pot ingloba bresa de edentatie impiedicand
migrarile verticale si orizontale; gutiera se slefuieste la nivelul mentinatorului de spatiu
dand libertate de eruptie succesorului si dirijandu-i axul de eruptie.
2. Mentinatoare de spatiu independente fixe:
Realizate din coroane de invelis modelate si turnate prevazute cu bare, anse, bucle si crosete
prefabricate si adaptate cu sarma si ancorate uni sau bilateral.
Indicate cand:
- dintii limitrofi ai bresei necesita restaurari morfologice;
- dintii limitrofi nu se pierd foarte repede, iar succesorul permanent este prezent si se
dezvolta normal;
- lungimea arcadei dentoalveolare nu s-a modificat, iar spatiul rezultat din exfoliere nu s-a
redus prin migrare;
- analiza dentitiei mixte da o predictie favorabila;
Au avantajul purtarii lor permanente pentru desfasurarea normala a facturilor sistemului
stomatognat, dar si dezavantajul dificultatilor constructive si al lipsei de adaptabilitate la
schimbarile de crestere din cavitatea orala.
3. Mentinatoare de spatiu amovibile multiple:
Sunt realizate din acrilat intr-o mare varietate de forme care sa corespunda cerintelor
individuale asigura mentinerea spatiului si un profil construit in ocluzie cu antagonistul
mentinand planul de ocluzie.
Indicatii:
- pierderi multiple si premature de dinti temporari, uni sau bilateral;
- perimetrul normal sau scurtat al arcadei;
- la pacientii cu extractii multiple dupa traumatisme sau cu boli cronice;
4. Mentinatoare de spatiu fizionomice
Edentatia frontala este cel mai adesea traumatica si ridica probleme terapeutice si de
prognostic in perioada de crestere stand la originea deformarilor secundare de arcada
superioara care fac dificila adaptarea ulterioara a constructiilor protetice fizionomice
Exista 2 modalitati terapeutice:
- deplasarea ortodontica a dintilor limitrofi si vestibularizarea spatiului pentru dintii frontali;
- mentinerea dimensiunii spatiului de edentatie pentru aplicarea implanturilor unidentare si
adaptarea de punti frontale total fizionomice - situatie de adaptare a unui mentinator fix cu 2
inele ortodontice si un intermediar fizionomic;

72. Mentinatoarele de spatiu mobile si fixe. Indicatii de utilizare in functie de varsta.

Fixe- la copii mici, pana la 3 ani pt a nu le inlatura cu limba etc si risc de inghitire sau
aspirare;
Mobile- dentitia mixta in dep de teritoriu – zona laterala fixa, zona frontala mobila;

73. Amprenta in ortodontie. Mase amprentare. Instrumente/

A. Materiale rigide si semirigide reversibile:

-Gips;
-Polimeri acrilici;
-Paste zinc-oxid-eugenol;
B. Materiale rigide reversibile:
-Amestecurile Stents si Kerr;
-Gutaperca;
-Ceara;
-Materiale bucoplastice;

C. Materiale elastice reversibile:

-Hidrocoloizii Agar-Agar
D. Materiale elastice ireversibile:
-Hidrocoloizii ireversibili (alginatele);
-Elastomerii de sinteza :
- Polisulfuri;
-Siliconi;
-Polieteri;
-Poliuretano-dimetacrilati.
Instrumente:
-Linguri amprentare pentru maxila si mandíbula;
-Spatula pentru a a malaxa materialul;
-Colba;
-dozator;

74. Amprenta digitala. Modelul de studiu digital. Avantaje si dezavantaje.

Сonstă în scanarea dintelui ce urmează a fi reconstruit utilizând un mic scanner sau cameră
intra-orală. Acest scanner se introduce in gura pacientului și în câteva secunde se furnizează
datele necesare pentru construcția dintelui. Calculatorul folosește datele colectate pentru a
crea o imagine 3D a dintelui oferind un calcul exact al lucrării care trebuie efectuată. Datele
sunt verificate în laborator și apoi intră în mașina de frezat.
Amprenta dentară digitală este o manoperă neinvazivă, ce presupune utilizarea unui scanner
digital intraoral, un dispozitiv de mici dimensiuni, comparabile, de exemplu, cu ale lămpii
de fotopolimerizare, care nu creează disconfort pacientului.

- Scannerul înregistrează o serie de instantanee din cavitatea orală a pacientului, ce vor fi

transmise unui computer și ”contopite” sub forma unei amprente digitale.
- Softurile ne permit o analiza exacta a dimensiunii dintilor, masurarea spatiilor si alinierea
dintilor, pentru ca in final sa obtinem un rezultat final virtual , un zambet pe care pacientul il
va putea vedea inainte de a incepe tratamentul propriu-zis.
- Tot cu ajutorul computerului se pot poziționa virtual sistemele fixe pe dinți și se pot
confecționa gutiere virtuale. Aceasta tehnica ne ajuta sa aliniem dintii mai precis si mai
rapid decat tehnica conventionala
- Acestea se printeaza ulterior cu ajutorul imprimantelor 3D și sunt foarte utile în aplicarea
indirectă a aparatelor fixe pe dinții pacientului.
- Pe lângă confortul mult sporit al pacientului și timpul scăzut de lucru, avantajul major este
că se reduc erorile în totalitate

Avantaje:
- Eliminarea erorilor dimensionale si procedurale;
- Scanerul transmite date precise către calculator;
- Toate datele clinice necesare sunt înregistrate în aceeași întâlnire;
- Datele sunt salvate digital și sunt disponibile pentru reutilizare;
- Este o ușurare pentru pacienții cu reflex puternic esofagian;
Dezavantaje:
- scump;
- sensibil, necesita capacitati si competente de lucru;
75. Masele de amprentare utilizatei in ortodontie. Clasificare, característica medico-
tehnice. Avantaje, dezavantaje.

A. Materiale rigide si semirigide reversibile:

-Gips;
-Polimeri acrilici;
-Paste zinc-oxid-eugenol;
B. Materiale rigide reversibile:
-Amestecurile Stents si Kerr;
-Gutaperca;
-Ceara;
-Materiale bucoplastice;

C. Materiale elastice reversibile:

-Hidrocoloizii Agar-Agar
D. Materiale elastice ireversibile:
-Hidrocoloizii ireversibili (alginatele);
-Elastomerii de sinteza :
- Polisulfuri;
-Siliconi;
-Polieteri;
-Poliuretano-dimetacrilati.
Caracteristici:
-Fidelitatea-capacitatea de a reproduce detaliile cele mai fine
-Plasticitatea sau fluiditatea.
-Elasticitatea
-Rezistenţa mecanică
-Stabilitatea dimensională.
-Timpul de priză scurt
-Compatibilitatea cu materialul modelului- în amprente din hidrocoloizi nu se pot obţine
modele din amalgam , din aliaje uşor fuzibile sau din metale depuse pe cale galvanică.
-Lipsa componentilor toxici, manipulare simpla, gust/miros placut

76. Modelul de studiu in ortodontie. Scop si cerinte de realizare.

Modelul de studiu se realizează pe baza amprentei. Acesta este confecționat din gips dur, de
culoare albă (de preferabil gips de clasa a IV-a).

Scopul:
-explorarea mai exacta a anumitor particularitati anatomice ale arcadelor dentare, ale
proceselor alveolare, respectiv ale ocluziei dentare, in special in zonele posterioare ale
arcadelor.
-Analiza planului rafeului median, bituberozitar, ocluzal.
-Statusului dentar(anomalii de sediu/ forma /nr/structura morfologica/ implantarea dintilor)
-Arcadelor alveolo-dentare(forma/simetria/ dimensiuni)
-Raportul static al ocluziei
-modelele permit efectuarea enumitor masuratori necesare diagnosticului ortodontic
(indicele Pont, Bolton, simtroscopie, perimetrie etc.)
modelul poate fi repetat la diverse interval de timp pentru a aprecia evolutia tratamentului
ortodontic.
-modelul se pastreaza 3-5 ani deoarece reprezinta o proba juridical si poate fi folosit pentru
investigarea cazului respectiv in cazul acuzatiilor de malpraxis

Cerintele:
-exactitatea dimensionala;
-capacitatea de reproducere fidela a detaliilor:
arcadele dentare: pozitia dintilor, incongruente dentare; dimensiunea: lungime, latime,
accidentele arcadei alveolare ; impresiuni in urma pierderii dintilor, a unor interventii
chirurgicale,
bolta palatina: adancime; torusul palatin; rugi palatine; rafeul median.
-manevrare usoara in timpul executiei diverselor componente ale aparatului ortodontic,
-executarea unor operatiuni tehnice direct pe el fara a se deteriora,
-manevrare cu usurinta in lucrul cu diverse aparate utilizate in laboratorul de tehnica dentara
(aparate de baropolimerizare, de fotopolomerizare, etc.),
-sa aiba o rezistenta suficienta pentru a nu se sparge.
-In acest scop soclul modelului de lucru trebuie sa fie de 1,5-2 cm, in general din gips tare.

77. Etapele de realizare a modelelor de studiu. Turnarea si soclarea modelelor de

studiu in ghips.
Etapele realizării modelului de studiu:

1. Malaxam gipsul intr-un bol cu o spatula.

2. Turnam gipsul in amprentele dentare bine spalate si uscate anterior (la maxilla turnand
pe palat, lasam sa se scurga spre arcade; la mandibular dinspre posterior si jurul arcadei).
3. Realizam soclurile (cu suporturi de soclu) fiind atenti sa fie centralizat, sa nu presam
prea tare, si sa asiguram parallelism intre baza socului, suprafata ocluzala a amprentei si
baza lingurii amprentare.
4. Asteptam sa faca priza si apoi inlaturam amprenta dentara cu grija pentru a evita
fractura.
5. Apoi se ajusteaza prin slefuire soclul, sa fie fara plusuri de material sau imperfectiuni.
6. Dupa aceea ,se lasa modelele in apa pentru 5-15 min.
7. Urmeaza ajustarea formei soclului:
✓ slefuim baza pana cand se obtine parallelism intre ea si suprafata ocluzala
✓ portiunea posterioara – se trage o linie dreapta pe linia mediana a maxilarului
superior si se slefuieste pana cand aceasta linie nu devine perpendicular pe planul
fix .
✓ partile laterale
✓ partile anterioare
✓ colturile posterioare a soclului
✓ Are loc mai intai slefuirea modelului superior, apoi a celui inferior in conrelatie cu
cel superior.

78. Studiul biometric de model in ortodontie. Consideratii genereale, etape de analiza.

Diversitatea anomaliilor dento-maxilare necesita in cadrul diagnosticarii, pe linga examenul

clinic si cel radiologic al arcadelor alveolo-dentare si analiza moelului de.Cu ajutorul lor pot
fi determinate corect ,din punct de vedere dimensional , dezvoltarea arcadelor alveolo-
dentare si ocluzia dentara.
-Modelelele sunt orientate pentru analiza in cele 3 planuri ale spatiului : planul rafeului
median ; planul tuberozitar; planul ocluzal
-Studiul modelelor de ghips cuprinde analiza : statusul dentar ; arcadelor alveolo-dentare;
raportul static al ocluziei.
-Analiza modelelor din dentiția permanentă sau mixtă este o metodă odontometrică, care
evaluează arcadele maxilare şi mandibulare, determinând simetria, adâncimea bolții
palatine, lungimea şi lățimea arcadelor în funcție de mărimea dinților, nevoia de spațiu
pentru alinierea dinților permanenți erupți sau neerupți şi dimensiunea dinților.
Modelele din ghips au o valoare ştiințifică (se reconstituie evoluția tratamentului) şi o
valoare medicolegală (identificarea persoanei).
Instrumentarul necesar analizelor modelelor din ghips este reprezentat de: -ortometrul;
-Simetroscopul ((grilă din plastic transparent), care se poziționează pe linia medio-sagitală
şi pe planul tuberozitar.)
-compasul comparator; compasul tridimensional.

Etapele analizei:
Datele generale:
➢ vârsta dentară – se apreciază după grupul de dinți prezenți pe arcade, în funcție de
cronologia erupției dentare;
➢ apelul dinților temporari şi permanenți prezenți pe arcade;
➢ aprecierea concordanței dintre vârsta dentară şi vârsta civilă a pacientului.
1. Studiul anomaliilor dentare izolate de: număr; formă; volum; poziție; sediu; structură.
2. Studiul arcadelor alveolo-dentare: forma arcadelor; simetria arcurilor dentare;
adâncimea bolții palatine; prezența torus-ului palatin; dezvoltarea arcadei alveolare.
3. Studiul dezvoltării ocluziei dentare: aprecierea ocluziei statice în sens sagital,
transversal şi vertical. Analizele destinate modelelor din ghips se selectează în funcție
de vârsta dentară şi cronologică a pacientului, de tipul dentiției şi de tipul anomaliei
dentomaxilare pe care o prezintă.
4. Analiza simetriei arcadelor
Pentru analiza simetriei transversale şi sagitale a arcadelor dentoalveolare se trasează pe
modelele din ghips planurile de referință:
- planul medio-sagital maxilar
- de la intersecția celei de-a doua perechi de rugi palatine cu rafeul median, până la limita
dintre palatul moale şi dur (punctul median dintre cele două fovee palatine);
- planul medio-sagital mandibular
- după frenul lingual;
- planul tuberozitar
- perpendicular pe rafeul median, ce trece prin partea cea mai distală a tuberozităților.

79. Analiza statutului dentar pe modelele de studiu.

Analiza statusului dentar

Analiza statusului dentar se referă la aprecierea individuala a dinţilor temporari şi
permanenţi prezenţi pe arcadă la data examinării. Se vor face aprecieri privind stabilirea
vârstei dentare în legătură cu cronologia de erupţie. În funcţie de vârsta civilă a subiectului,
erupţia poate fi apreciată ca; normală, precoce, întârziată.
Analiza anomaliilor dentare izolate şi de grup cuprinde:
Anomaliile de număr.
Numărul dinţilor prezenţi pe arcadă şi eventualele anomalii ce pot fi descoperite după
efectuarea examenului radiografic pot fi:
- dinţi supranumerari: ( meziodens);
- anodonţii de incisivi laterali superiori, de incisivi centrali inferiori şi premolari 2 inferiori
şi superiori. Anodonţiile pot fi parţiale şi totale, primare şi secundare.
Anomaliile de volum:
Macro - şi microdenţia se apreciază prin măsurarea diametrelor mezio-distale ale dinţilor,
acceptându-se diferite limite de variabilitate. Când valoarea SI (cei 4 incisivi superiori) este
cuprinsă între 27 şi 34 mm, considerăm că există o situaţie normală. Sub valoarea de 27 mm
avem microdenţie, peste 34 mm, -- macrodenţie. Înălţimea incisivilor superiori şi inferiori se
stabileşte prin măsurarea feţelor vestibulare, de la marginea incizală până la coletul dinţilor.
Pot fi dinţi: înalţii (leptodenţie) şi dinţi scunzi (brachidenţie).

Anomaliile de formă a dinţilor.

Se analizează forma dinţilor, prezenţa cuspizilor dentari, dimensiunea şi simetria acestora,
gradul uzurii dentare (atriţie, abraziune), forma incisivilor superiori, prezenţa dinţilor conici
(incisiv lateral superior), dinţi ,,en pelle” (forma adâncită a feţei palatinale a incisivilor
centrali superiori), dinţi „baroc” (dinţi multicuspidaţi) sau dezvoltarea exagerată a
cingulumului. Anomaliile în structura morfologică a dinţilor se referă la hipoplaziile dentare
şi la formele variate de carii dentare. Se completează cu examenul clinic intra-oral al
subiectului.

Anomaliile de poziţie a dinţilor

În mod normal, unghiul pe care-l fac axele incisivilor centrali superiori sau inferiori cu
perpendiculara dusă din planul ocluzal la faţa distală a acestor dinţi este de 15° pentru cei
superiori şi de 5° pentru inferiori. Axele caninilor, premolarilor şi molarilor formează cu
perpendiculara dusă din planul ocluzal la faţa palatinală sau linguală a acestora un unghi de
5°.
Poziţiile conform clasificării lui Lischer putem să definim:
- poziţia mezială sau distală;
- linguo sau vestibulo- poziţia;
- infra sau suprapoziţia;
- versia sau rotaţia;
- transpoziţia.

Anomaliile de sediu
În această categorie sunt cuprinse:
- ectopia dentară;
- incluzia dentară;
- transpoziţia;
- heterotopia.

80. Analiza arcadelor dento-alveolare pe modele de studiu. Forma si simetria

arcadelor dento-alveolare.

Analiza arcadelor alveolo-dentare

În dentiţia temporară, forma arcadelor este în general semicirculară şi se modifică în
momentul apariţiei pe arcadă a dinţilor permanenţi. Arcada dinţilor permanenţi este
semieliptică inferior şi parabolică superior. În cadrul anomaliilor dento-rnaxilare, forma
arcadelor se poate modifica în funcţie de tulburările de creştere şi dezvoltare, în corelaţie cu
malpoziţiile dentare.
În mod anormal, arcadele alveolo-dentare pot fi în ,,V” (compresiune la nivelul caninilor),
în ,,liră” (compresiunea la nivelul premolarilor}, în ,,U” compresiune în regiunea molarilor,
"de trapez", sau în ,,M” în diferite forme de anomalii cu înghesuire dentară (anomalii cls.
II2 Angle, ocluzii adânci acoperite).
De asemenea se examinează alinierea dinţilor pe arcadă, stabilirea punctelor de contact
interdentare şi forma arcuită a arcadei alveolo-dentare.

Pentru analiză se utilizează o serie de instrumente:

I. ortometru;
II.simetroscop;
III. compasul comparator;
IV. compas tridimensional.

Simetria arcadelor alveolo-dentare

Pentru aprecierea simetriei arcadelor se trasează planul mediosagital:
▪ la arcada superioară - se trasează pe bolta palatină de-a lungul rafeului median, de
la a doua pereche de rugi palatine la limita dintre palatul dur şi palatal moale;
▪ la arcada inferioară, linia mediană este marcată de prelungirea trenului sublingual.
Pentru fiecare arcadă punctele de referinţă ale fiecărei hemiarcade. La arcada superioară
aprecierea simetriei se face la nivelul premolarilor 1 în mijlocul şanţului intercuspidian, iar
la molarii 1 permanenţi -- în foseta cenоrală. La mandibulă, aprecierea se face la nivelul
punctelor de contact interpremolare în porţiunea vestibulară, iar la nivelul molarilor 1
permanenţi la cuspidul centro-vestibular.
Din punctele de referinţă se trasează perpendiculare pe planul median şi, cu ajutorul
simetroscopului Schwarz se apreciază simetria prin măsurătorile la cele două hemiarcade.
Variaţii de 1-2 mm sunt considerate normale.

81.Analiza dimensiunii arcadelor dento-alveolare. Descriere în funcție de planurile de

referință.

Analiza modelului se face în cele trei planuri de referință:

1. Sagital

Zona frontală - valoarea spațiului de inocluzie (OJ- overjet)

- normal = 1,5-2 mm

- crescut > 3 mm = proalveolodentie

- absent = 0 mm = retroalveolodentie

inversat = ocluzie inversă frontal

● Raportul canin - raport neutral: panta mezială a caninului superior coincide cu panta
distală a caninului inferior;

patologic: raport distalizat sau mezializat.

● Zona laterală – clasa molară – raport neutral: cuspidul mezio-vestibular al primului

molar superior coincide cu primul șanț vestibular al primului molar inferior ;

● patologic: distalizat sau mezializat.

2. Transversal

Zona frontală - liniile interincisive trebuie să coincidă între ele și cu linia mediană a feţei

- variante patologice:

laterodevierile liniei interincisive pot fi de cauză dentară (malpoziţii dentare) sau de cauză
mandibulară, când se însoţeşte de ocluzie încrucișată (cross-bite) de partea devierii şi este o
laterodeviere funcţională;

când avem modificări anatomice mandibulare vorbim de laterognaţii.

● Zona laterală - arcada maxilară trebuie să circumscrie arcada mandibulară

 ● - variante patologice - ocluzie inversă laterala (ocluzie încrucişată, cross-bite)

● - ocluzie lingualizată (când dinţii laterali mandibulari sunt în versie linguală)

3. Vertical

● Zona frontală - supraacoperirea ( OB =overbite) - valoarea normală fiind de 1/3

- variante patologice:

- inocluzie verticală (ocluzie deschisa, openbite)

- supraacoperire mai mare de 1/3 = 2/3 sau 1/1 (ocluzie adâncă, deepbite)

● Zona laterală - fiecare dinte este în ocluzie cu 2 antagoniști, excepție fiind incisivii
centrali inferiori și ultimii molari superiori care au un singur antagonist

- variante patologice – supraocluzie/infraocluzie (ocluzie deschisă)

În urma analizei modelului în cele trei planuri, se pune diagnosticul anomaliei

dentomaxilare

82.Indicele Pont. Descriere. Puncte de referință și tehnica de măsurare. Valoarea

practică.

Aplicabilitatea indexului Pont se referă la cazurile care necesită expansiune transversală.

Indicele Pont ne indică dezvoltarea arcadelor în plan transversal.

Pentru a calcula indicele Pont, se măsoară pe model (cu ajutorul unei rigle/alt dispozitiv)
distanța intermolară (superioară și inferioară) și distanța interpremolară (superioară și
inferioară).

Aceste valori se vor compara cu o valoare calculată conform unei formule standard. Dacă
există diferențe între valorile calculate și cele măsurate, înseamnă ca există abateri de la
normal. Această abatere ne indică decizia terapeutică.

Metoda de măsurare a indicelui pentru arcada superioară: - distanța interpremolară pentru

arcada superioară se măsoară din centrul fosei premolarului prim superior
-distanța intermolară superioară se măsoară din centrul fosei primilor molari superiori

Metoda de măsurare a indicelui pentru arcada inferioară:

- diametrul premolar pentru arcada inferioară se măsoară la nivelul punctului vestibular al

liniei de contact dintre premolarii inferiori

-diametrul molar inferior se măsoară la nivelul vârfului cuspidului mezio-vestibular al

primului molar inferior

Formulele de calcul (SI = suma incisivă):

- pentru diametrul premolar: DP = SI x100/ 80

- pentru diametrul molar: DM = SI x 100/64

Pentru ambele arcade se folosește ca valoare, în formula de calcul, suma incisivă superioară.

SI reprezintă suma diametrelor meziodistale ale celor patru incisivi superiori. Limitele
normodonţiei sunt între 28-35 mm; tot ce este mai mic de 28 mm este microdonţie absolută,
tot ce este mai mare de 35 mm este macrodonţie absolută.

Dacă valorile măsurate sunt mai mici decât cele calculate, indicele Pont indică o îngustare a
arcadelor (fie la nivel premolar, fie la nivel molar, în funcție de caz). În caz contrar, indicele
indică o lățime excesivă a arcadelor dentare.

Diferențele indicelui Pont se pot aprecia astfel:

+/- 2 mm – în limite normale

+/- 2-4 mm – abatere mică

+/- 4-10 mm – abatere gravă

+/- 10 mm – abatere foarte gravă

Există câteva situații în care acest indice nu are aplicabilitate:

- când lipsesc premolarii/ molarii sau aceștia au o erupție incompletă/ectopică, indicele

Pont nu poate fi calculat

- când suma incisivă nu este în limite normale (28-35 mm)

 - - nu poate fi aplicat în dentiția mixtă

83.Analiza Linder-Harth. Descriere. Puncte de referință și tehnica de măsurare.

Valoarea practică.

Indicele Hath are o ușoară variație față de analiza lui Pont. În arcul maxilar în loc de 80,
Linder Harth Index folosește 85 pentru a atinge Valoarea Molară Măsurată; iar in loc de 64,
foloseste 65.

Valoarea practica a acestei metode este posibilitatea de a putea fi aplicata si la dentitia

temporara sau cea mixta.

84.Indicele Korkhaus. Puncte de referință și tehnica de măsurare. Valoarea practică.

● Indicele Korkhaus de la muchia incizala a inferiorilor la muchia incizala a

superiorilor. Muchia incizala inferioara poate fi plasata anteriora celei superioare si
relatia de ocluzie este denumita raport sau ocluzie inversa.

● Cind intre dintii inferiori si cei superiori exista spatiu invers in cadrul ocluziei
inverse, aceasa se denumeste inocluzie sagitala inversa. Norma -2mm.

● Lungimea arcadelor se măsoară la nivelul premolarilor şi la nivelul molarilor pe linia

mediană.

● La maxilar

● - lungimea premolară (LP) se măsoară de la prostion (Pr) până la intersecţia cu un

plan care reprezintă lăţimea premolară (la nivelul premolar 1);

● - lungimea molară (LM) se măsoară de la prostion (Pr) până la intersecţia cu un plan

ce trece prin faţa mezială a celui mai distal molar 1 permanent (poziţie normală pe
arcada alveolară);

● (Prostion -- punctul cel mai anterior pe arcada alveolară superioară, deasupra

coletului incisivilor centrali pe linia mediană).
 ● LPM sup. = IP/2 LM
sup. = S1 x 0,83 (constantă)

● La mandibulă:

● - lungimea premolară se măsoară de la infradentale până la un plan ce trece prin

punctele de contact interpremolare (lăţimea premolară);

● - lungimea molară se măsoară de la infradentale până la un plan ce trece prin faţa

mezială a celui mai distal molar 1 permanent

85.Indicele Bolton. Descriere. Interpretarea rezultatelor.

● Indicele Korkhaus de la muchia incizala a inferiorilor la muchia incizala a

superiorilor. Muchia incizala inferioara poate fi plasata anteriora celei superioare si
relatia de ocluzie este denumita raport sau ocluzie inversa.

● Cind intre dintii inferiori si cei superiori exista spatiu invers in cadrul ocluziei
inverse, aceasa se denumeste inocluzie sagitala inversa. Norma -2mm.

● Lungimea arcadelor se măsoară la nivelul premolarilor şi la nivelul molarilor pe linia

mediană.

● La maxilar

● - lungimea premolară (LP) se măsoară de la prostion (Pr) până la intersecţia cu un

plan care reprezintă lăţimea premolară (la nivelul premolar 1);

● - lungimea molară (LM) se măsoară de la prostion (Pr) până la intersecţia cu un plan

ce trece prin faţa mezială a celui mai distal molar 1 permanent (poziţie normală pe
arcada alveolară);

● (Prostion -- punctul cel mai anterior pe arcada alveolară superioară, deasupra

coletului incisivilor centrali pe linia mediană).
 ● LPM sup. = IP/2 LM
sup. = S1 x 0,83 (constantă)

● La mandibulă:

● - lungimea premolară se măsoară de la infradentale până la un plan ce trece prin

punctele de contact interpremolare (lăţimea premolară);

● - lungimea molară se măsoară de la infradentale până la un plan ce trece prin faţa

mezială a celui mai distal molar 1 permanent

86.Indicele Nance. Descriere. Interpretarea rezultatelor.

• Aprecierea spatiului necesar in dentitia definitiva poate fi facuta pentru fiecare

arcada, comparindu-se dimensiunea mezio-distala a dintilor din zona anterioara.
Aceasta perimetrie Nance se efectuiaza cu ajutorul unei lame elastice gradate,
aplicata deasupra modelului cu care se evaluiaza lungimea crestei alveolare , de la
fata meziala a molarului de 6 ani la fata meziala a molarului de 6 ani omolog.
Determinarile se fac atit pentru maxila cit si mandibula. Dimensiunea obtinuta se
compara cu suma diametrelor mezio-distale ale celor 10 dinti maxilari sau
mandibulari , din zona anterioara si medie.

87.Mezializarea dinților laterali. Etiologie. Metode de apreciere prin studii biometrice

de model.

Mezializarea molarilor este posibilă prin deplasarea mezială a molarilor temporari în spaţiul
retrocanin sau ca urmare a pierderii molarilor II temporari şi ocupării surplusului de spaţiu.
Înclinarea vestibulară a molarului 1 inferior este posibilă doar în condiţiile dezvoltării
sagitale şi transversale a procesului alveola.
Metode de examinare: linder-hard , pond,nance.
 • Etiologie:
Prenatale:

• • Tulburari utero-placentare si hormonale materne

• • Infectii virale ( rubeola, parotidita epidemica, rujeola, gripa )

• • Infectii bacteriene ( sifilis, listerioza

• • Infectii parazitare (toxoplazmoza)

• • Factori endocrini (diabet zaharat)

• • Factori imuni ( izoimunizare, boli autoimune)

• • Factori mecanici (boala amniotica

• • Factori iatrogenici : aminopterina, talidomida, testosteron, progesteron)

• • Factorii chimici: substante poluante • Factori fizici: razele X

• Aport suficient de vitamine A, grupul B, C, D

• Postnatali

• La fel Factori genereali precum functia glandelor endocrine ( hipofiza, tiroida,

paratiroida ) o dieta alimentara corecta etc. Aici mai mult deja o importanta mai mare
o au factorii locoregionali: In primul rind normalitatea functiei oro-faciale

• • Deglutitia infantila care in norma este pina la virsta de 18 luni , Deglutia atipica
poate modifica crestrea maxilarelo.

• • Tulburari respiratorii ( cavitate nazala incusta, traumatism nazal insotit de deviarea

septului, deformare nazala congenitala, vegetatii adenoide importante, amigdale
voluminoase, cornet inferior hiperdezvoltat

• • Modificari de fonatie cu consecinte asupra echilibrului muscular ( interpozitia libii

intre arcadele laterale la pronuntarea S,J, Ch, Z-impiedica cresterea verticala)
(interpozitie unilaterala – asimatrii)
 • • Tullburari minime generate de interferente masticatorii - jena dentara sau articulara,
spasme musculare, senzatie de dinti inalti, stare de nervozitate

• • Obiceiuri vicioase : de postura vicioasa a corpului, capului in timp de veghe, somn,

activitati. Obiceiuri de sugere a degetelor, buzelor, diverse obiecte. Obiceiuri de
interpozitie a limbii sau alte obiecte

• • Traumatisme la nastere, prescolar, scolar

• • Cicatrici dupa dispicaturi labio-maxilo-palatine • Leziuni inflamatorii supurate in

regiunea OMF ce vor lasa secheste

• • Tumori maxilo-faciale

• • Caria dentaa si complicatiile ei- pierderea precoce a dintilor

• • Anomalii dentare-nr, volum, forma

• • Modificari al nivelul partilor moi ( macroglosia, anchiloglosia, frenul labial

superior,

88.Studiul ocluziei statice pe model. Caracteristica rapoartelor ocluzale în plan sagital.

• Variante normale : raport de ocluzie psalidodont (I superiori depăşesc I inferiori ȋn

sens anterior şi ȋi circumscriu, cu un spaţiu de inocluzie – OJ - admis cuprins ȋntre
0,5 şi 1,5 – 2 mm. ) sau labiodont (“cap la cap”).

• Patologic: - OJ > 1,5-2 mm

• - angrenaj invers (când sunt interesate 1 -2 unităţi dentare)

• - ocluzie inversă frontală (cu contact interdentar sau cu inocluzie

sagitală)

• B. Zona laterală :

• I. Reper canin : normal - axul vertical al caninului superior continuă faţa distală a
caninului inferior / patologic - raport distalizat sau mezializat.
 • II. Reper premolar : decalajul dintre premolarii superiori şi cei inferiori este de ½ de
cuspid.

• III. Reper molar : cuspidul mezio-vestibular al M6 ani superior oclude ȋn şanţul

dintre cuspizii mezio-vestibular şi centro-vestibular al M6 ani inferior

• Patologic: - raport distalizat (clasa a II-a Angle)

- raport mezializat ( clasa a III-a Angle)

89.Studiul ocluziei statice pe model. Caracteristica rapoartelor ocluzale în plan

transversal.

• A. Zona frontală:

• Reperul normal - relaţie neutrală – cele două linii interincisive, maxilară şi

mandibulară, coincid una cu alta şi cu planul medio-sagital al feţei.

•
Patologic: - laterodeviaţia dento-alveolară = funcţională

•
- laterodeviaţia
B. Zona laterală

• I. Reper canin

• Varianta normală : caninul superior circumscrie caninul inferior şi există contact ȋntre
faţa vestibulară a caninului inferior şi faţă palatinală a caninului superior.

Patologic :

• raport canin lingualizat → faţa vestibulară a caninului inferior nu vine ȋn contact cu

faţa palatinală a caninului superior = inocluzie transversală ( cei 2 C nu vin ȋn contact
datorită vestibularizării C superior, lingualizării C inferior sau datorită asocierii celor
2 situaţii );

• raport “cap la cap”;

 • raport vestibularizat = angrenaj invers – C inferior este plasat vestibular faţă de C şi I
lateral superiori (cu contact ȋntre faţa vestibulară a C inf. şi faţa palatinală a C sup.
sau fără contact – spaţiu de inocluzie transversală).

• II. Reper molar

• Varianta normală : arcada superioară circumscrie vestibular cu un cuspid arcada

inferioară, iar lingual, arcada inferioară circumscrie cu un cuspid arcada superioară.

• Patologic:

• ocluzie “cap la cap “

• angrenaj invers – ocluzie inversă = vârful cuspizilor vestibulari inferiori plasat

vestibular faţă de cel superior;

• ocluzie sau raport vestibularizat = ocluzie inversă cu salt articular complet →

circumscriere cu 2 cuspizi – (molarii inferiori depăşesc vestibular molarii
superiori) = ocluzie vestibularizată ;

• ocluzie sau raport lingualizat = ocluzie lingualizată cu salt articular complet

(molarii inferiori depăşesc palatinal molarii superiori).

90.Studiul ocluziei statice pe model. Caracteristica rapoartelor ocluzale în plan

vertical.

• A. Zona frontală:

• Varianta normală:

● în dentiţia temporară, incisivii superiori acoperă pe cei inferiori cu jumătate

din înălţimea lor,

● în dentiţia permanentă, valoarea acoperirii este de 1/3 (OB = 1/3 din ȋnălţimea
feţei vestibulare a I inferiori )

• OB = gradul de acoperire ȋn plan vertical.

• Patologic : - ocluzie adâncă (OB > 1/3) = supraalveolodonţie fronatală şi/sau
infraalveolodonţie laterală

• - ocluzie deschisă (OB micşorat) = spaţiu de inocluzie verticală (se

notează ȋn mm şi număr de unităţi afectate)

• B. Zona laterală

• Varianta normală : fiecare dinte angrenează cu doi antagonişti - un antagonist

principal, care este ȋntotdeauna dintele omonim şi unul secundar –

• (excepţie fac incisivii centrali inferiori şi molariul 3 superior, care nu prezintă

contact ocluzal decât cu antagoniştii principali ), cu respectarea planului de ocluzie.

• Patologic :

• - molarii nu intră ȋn contact → spaţiu de inocluzie verticală laterală – se notează ȋn

mm şi număr de unităţi dentare afectate;

• supraalveolodonţie = suprapoziţie molară – de exemplu, ȋn absenţa unui reper molar,

se produce migrarea verticală a antagonistului prin extruzie sau egresie, cu depăşirea
planului de ocluzie;

• infraalveolodonţie = infrapoziţie molară – dinţii nu ating planul de ocuzie.