PROTEINELE

• Cuvantul “proteina” provine din

cuvantul grecesc “proteios” care
inseamna de prim rang, cel dintai.

• A fost folosit pentru prima data in

descrierea proteinelor de catre
Jacob Berzelius (1779-1848),
chimist suedez, inventator al
notatiei chimice moderne.

• Acesta s-a gandit sa denumeasca

astfel proteinele dupa ce a observat
ca toate par sa aiba aceeasi
formula empirica.
 Pentru a intelege proteinele trebuie mai intai sa intelegem
compozitia structurilor din care sunt alcatuite.

Elementele chimice care exista in organismul uman pot fi

clasificate in trei grupe:
Oligoelementele (Fe, Zn, Cu, Ni) – proportia in organism 0,25 %;
Elementele minerale (Na, K, Mg, Ca) – prop. In org. 4,75%;
Elementele plastice sau de structura – au ponderea cea mai
mare in tesuturile corpului uman.
Aceste elemente sunt: hidrogenul, oxigenul, carbonul si azotul.
azotul
Ele reprezinta 95% din materia vie si detin o serie de
particularitati de reactie care le permite sa cladeasca compusii
de baza ai materiei vii.
La aceasta categorie poate fi atasat si fosforul (prezent in acizii
nucleici) si sulful (constituient constant al proteinelor).
Elementele chimice tocmai enumerate se combina complex si
formeaza substantele organice si anorganice caracteristice
materiei vii.

Proteinele sunt substante organice ce se afla in proportie de

15% in organismul uman si reprezinta din punct de vedere
biologic principalii constituienti ai materiei vii.

La randul lor, proteinele sunt macromolecule informationale,

formate din secvente specifice de aminoacizi.
aminoacizi
Aminoacizii sunt molecule care contin in structura lor doua
grupari functionale:

Amino Carboxil

Structura generala a unui aminoacid (H2NCHRCOOH)

Diversitatea aminoacizilor este data de
natura lui R care poate fi, de exemplu,
un atom de hidrogen si va forma glicina.

In total, la constructia proteinelor,

participa 20 de aminoacizi fundamentali,
fundamentali
aceiasi la toate vietuitoarele, de la
bacterie pana la om.

Prin legare in lanturi polipeptidice,

polipeptidice
variate ca lungime si succesiune a
unitatilor, se poate obtine un numar
nesfarsit de combinatii.

Cu toate acestea la un anumit organism

nu se realizeaza decat anumite
secvente, acelea care sunt specificate de
materialul genetic,
genetic de ADN parental.
Formarea unei legaturi dipeptidice
printr-o reactie de condensare.
 Exemple de aminoacizi proteinogenici:

Serina (Ser)
Fenilalanina (Phe)
Leucina (Leu)
Cisteina (Cis)
Treonina (Thr)
Tirozina (Tyr)
Acid glutamic (Glu)
Acid aspartic (Asp)
PROPRIETATI FIZICE ALE AMINOACIZILOR
- prezinta activitate optima la ph=7, unii sunt dextrogiri, unii sunt levogiri
- sunt substante cristaline, solubile in apa, putin solubile in solvent organici, cu
punct de topire de peste 200 grade c

PROPRIETATI CHIMICE
- reactia cu acidul azotos
- reactia de alchilare
- reactia cu foraldehida
- reactia cu ninhidrina
- reactii specific radicalului R

PEPTIDE
- sunt compu;I rezultati prin unirea mai multor aminoacizi prin legaturi peptidice
(-HN-CO-)
In functie de numarul de aminoacizi din molecula peptide se impart in>
- oligopeptide – contin pana la 10 aminoacizi in molecula
- polypeptide – contin intre 10 si 100 aminoacizi
PROPRIETATI FIZICE ALE PEPTIDELO
- sunt solubile in apa, insolubile in alcool absolut si au character amfoter ca si
aminoacizii din care sunt constituiti
Biosinteza proteinelor:
Informatia genetica cu privire la biosinteza proteinelor este
continuta in secventa de nucleotide ADN. ADN Acest mesaj este
transmis codificat in citoplasma, locul de biosinteza al proteinelor,
prin sinteza de ARN mesager (transcriptie si post-transcriptie).
Secventa de nucleotide dintr-un anumit ARNm trebuie tradusa
intr-o succesiune specifica de aminoacizi,
aminoacizi corespunzand unui lant
polipeptidic. In citoplasma, la nivelul ribozomilor,
ribozomilor trebuie sa aiba
loc decodificarea ARNm,ARNm respectiv traducerea limbajului
nucleotidic in care este scris acesta in limbaj aminoacidic
(translatie).
La acest proces mai participa si ARN de transfer,
transfer precum si factori
de suport cum ar fi enzime de activare a aminoacizilor.
Pe scurt, procesul de biosinteza al
proteinelor presupune traducerea
limbajului de patru litere al acizilor
nucleici (ex.: guanina, citozina,
adenina, timina) in limbajul de 20
de litere al aminoacizilor (20 de
aminoacizi). Adica traducerea la
nivelul ribozomilor a mesajului
genetic inscris in ADN si transcris in
ARNm.
Structura proteinelor:
Fiecare proteina, fiecare lant polipeptidic are o structura
tridimensionala specifica care este reprodusa cu fidelitate de
milioane de ori in decursul vietii organismului.

Aceasta structura poate fi:

primara – lantul polipeptidic de aminoacizi;
secundara – alfa elice si structura beta, structuri create cu
ajutorul legaturilor de hidrogen;
tertiara – inglobeaza structura secundara si defineste
raporturile dintre segmentele de alfa elice si structura beta
prin modul de impachetare a lantului polipeptidic;
cuaternara – structura care rezulta din interactiunea mai
multor molecule proteice denumite subunitati proteice.
Clasificarea proteinelor:

Proteinele indeplinesc functii fundamentale, specifice

organismelor vii.

Proteinele au un rol structural major, ele constituie materialul din

care sunt construite toate structurile celulare, membrane,
organite celulare ca si materialul intracelular al tesuturilor si
organelor. Proteinele exista intr-o varietate moleculara foarte
mare si asigura diversitatea si specificitatea de forma a tuturor
fiintelor vii.

Proteinele exercita actiuni catalitice, determinand varietatea

nesfarsita de reactii biochimice si specificul transformarilor
chimice din organismele vii.
Proteinele contractile sunt instrumentele cu ajutorul carora
organismele vii indeplinesc activitatea contractila si
locomotorie.

Proteinele indeplinesc functii reglatoare, ele pot stoca si

transmite mesaje chimice diverse.

Proteinele indeplinesc functii de transport si de depozitare a

unor compusi ca ioni, vitamine, oxogen, dioxid de carbon.

Proteinele au sarcina de a apara organismul impotriva unor

corpi straini, macromolecule, virusuri, bacterii. Reactiile
imunologice sunt mediate de o clasa de proteine specializate
– imunoglobulinele.
 Exemple de proteine si functii indeplinite de acestea:

Colagenul principala proteina a tesuturilor

conjuctive;

Histona proteina nucleara asociata cu ADN;

Spectrina proteina eritrocitara cu rol in mentinerea formei celulare;

Amilaza enzima care participa la digestia amidonului;

Pepsina enzima care participa la digestia proteinelor;

Actina proteina contractila din muschi;

Miozina proteina contractila din muschi;

Insulina - hormon pancreatic, prima proteina

a carei structura primara a fost stabilita de Frederick
Sanger in 1955.
• Hormonul de crestere hormon hipofizar;

• Serumalbumina proteina plasmatica, transp. ioni, vitamine, hormoni;

• Hemoglobina transporta oxigenul in sistemul circulator;

• Citocromii transporta electroni;

• Feritina forma de depozitare a fierului;

• Imunoglobulinele anticorpi care fixeaza si

imobilizeaza
agentii bacterieni;

•Fibrinogenul proteina plasmatica cu

rol in coagularea sangelui.
 Proteinele sunt constituienti chimici ai organismelor vii cu
cel mai inalt grad de complexitate, de varietate moleculara si
care reprezinta specificitate de specie, de organ.

Nasterea unei macromolecule este, probabil, cel mai

complex proces biosintetic ce decurge in lumea vie, implicand
conlucrarea a peste 300 de macromolecule cu functii distincte si
a diverse tipuri de acizi ribonucleici.

Proteinele sunt principalii constituienti ai materiei vii.

Bibliografie:

 “Biochimie medicala” – Veronica Dinu, Eugen Trutia, Elena

Popa-Cristea, Aurora Popescu – Ed. Medicala – 2000;

“Fiziologie umana” - Ion C. Haulica – Ed. Medicala – 2007;

“Anatomia si fiziologia omului” – Alexandru Teodor Ispas –

Ed. Didactica si pedagogica – 2000.

www.wikipedia.org