1.

ORGANIZAREA SERVICIULUI CHIRUGICAL ȘI A BLOCULUI

OPERATOR

Sectia de chirurgie – asigurarea asistentei chirurgicale a bolnavilor si asistenta de urgenta

- Sistem pavilionar – pavilion unic
- Sistem monobloc – cat mai izolata de circuitul general
 Compartiment aseptic
 Compartiment septic
o Saloane cu paturi
o Sala de pansamente
o Statia de sterilizare
o Blocul operator
o Saloane de terapie intensive
 Circuite functionale pacienti, medici, apartinatori, medicatie, instrumentar, deseuri, etc.
 Camera de garda medici
 Camera cadre medii
 Sala de mese
 Magazie materiale
 Anexe (raport garda, biblioteca, etc. )

2. ASEPSIA

DEF. Ansamblu de masuri (fizice si chimice) prin care se previne contactul dintre germeni si
tesuturile vii/plaga operatorie
• “fara putrefactie”
• Masura profilactica
• Se realizeaza prin:
• Dezinfectia mainilor chirurgului si protejarea cu manusi sterile
• Dezinfectia campului operator, utilizarea de câmpuri sterile
• Sterilizarea instrumentarului chirurgical si a materialului moale
• Gesturi aseptice asupra palgii

A. Dezinfecția = totalitalea măsurilor (fizice, chimice, biologice și farmacologice) de

îndepărtarea a agenților patogeni

B. Sterilizare = Ansamblu...distruge... inclusiv spori

- Fizice : mecanice, caldura, radiatii UV/ionizante, filtrare, desicare,
- Chimice: formol, oxid de etilen, glutaraldehida , etc
Met Fizice
1. Curățarea = un proces prealabil sterilizarii prin care se realizează eliminarea
contaminarii vizibile , dar care NU distruge microorganismele (cu apa si săpun – se
pregateste material moale pentru sterilizare, maini chirurg, camp operator

Page 1 of 38
 2. Caldura - mecanismul de actiune= precipitarea proteinelor din membrana bacteriana,
la temp.de peste 50 grade, cu ruperea legaturilor de H si denaturarea proteica
- sensibilitatea la Q este direct proportionala cu cu continutul in apa al celulei 
microorganismele cu continut scazut in apa sunt mai rezistente la Q 
formele sporulate fiind mai rezistente ca cele vegetative
- Caldura uscata  Flambare - in conditii de urgenta, cu trecerea prin flacara a
instrumentelor metalice sau aprinzand alcoolul turnat peste instrumente
 incandescenta - sterilizarea ansei bacteriologice
- Etuva/pupinel – aer cald uscat, 160-180 grd C, instrumente metalice, obiecte din
sticla, ceramica, unele pulberi
- Fierbere – in urgente, 30 min, 100 grd C
- Autoclav - caldura umedă  penetrab mai mare, T mai mici, prin pV/T = cst,
metoda are la baza cresterea temperaturii de fierbere a apei odata cu cresterea
presiunii - 1 atm-120, 2 atm- 136, 3 atm- 144 ( la 120 sunt distrusi toti germenii
inclusiv formele sporulate)
- Pasteurizarea (ind, pharma, etc) - aseptizarea unor lichide la temp. sub 100 grade,
urmata de racire brusca - lapte, bere, medii de cultura - asigura o distructie de 90-
95% din germenii patogeni

3. Raze UV - actioneaza direct asupra microorganismelor, determinand coagularea

proteinelor citoplasmatice, cu efect inclusiv pe virusi si germeni anaerobi
- raza de actiune 1,5-2 m, durata eficienta de 30-40 min
- sterilizeaza aerul din salile de pansamente, operatie, diverse suprafete
4. Radiatiile ionizante – radiatia gama - distrugerea microbilor prin excitarea si
ionizarea atomilor materiei cu care vine in contact
- o parte din germeni sunt distrusi, la altii apar mutatii ce determina degenerarea
coloniilor viitoare, la altele este inhibata cresterea si inmultirea pe o anumita
perioada de timp
- avantaje: penetreaza foliile de plastic sau hartie, nu incalzesc obiectele de
sterilizat, durata mare de sterilizare - 2-3 ani
5. Ultrasunetele - produse de generatori cu cristal, si actioneaza prin disruperea
membranei si liza celulara
6. Liofilizare - desicatie in vid la temp. de -138grade, in sterilizarea serurilor,
vaccinurilor

Met Chimice
1. Oxidul de etilenă - gaz cu mare penetrabilitate(plastic, cauciuc, lemn, hartie, textile ),
incolor, inflamabil  actiune bactericida puternica pe toate microorganismele, vegetante
sau sporulate
- instrumente chirurgicale metalice sau din plastic, tuburi, catetere, ace, materiale
de sutura
2. Aldehide
- glutaraldehida - Cidex, Deconex cu actiune bactericida, fungicida, viricida,
tuberculocida, chiar si in prezenta sangelui, plasmei, urina ; utilizata la sterilizarea
instrumentar endo, laparoscopic,alte instrumente din plastic , in solutie de 1%, 30
min, cu valabilitate de 14 zile
- formaldehida 40% - formol- sub forma de vapori la rece ( pastile de 1 g
paraformaldehida), pentru cistoscoape, sonde cu minim 24 h contact si la
cald pentru dezinfectia incaperi

Page 2 of 38
 3. ANTISEPSIA

DEF. Antisepsia = Ansamblu masurilor (fizice si chimice) prin care se realizeaza distrugerea
germenilor prezenti intr-o plaga , tegumente/ tesuturi vii și mediu.
!!!!!! ANTISEPSIA ESTE O MASURA CURATIVĂ !!!!!!!
Antiseptic – acea substanta biocida care distruge sau inhiba multiplicarea microorganismelor
(forme vegetative si/sau sporulate) la nivel tisular ( tegumente, mucoase).
Dezinfectant - bactericid mai puternic, iritant pentru organism, utilizat pentru distrugerea
germenilor (forme vegetative si/sau sporulate) de pe suprafete inerte, obiecte, mediu extern

Agent bacteriostatic- inhiba cresterea si multiplicarea micoorganismelor dar nu le distruge

• Germicid – agent care distruge microorganismele
• Bactericid
• Viricid
• Fungicid
• Sporicid

Substanța antispetica IDEALA

• Spectru largit antibacterian
• Actiune rapida
• Toxicitate scazuta pentru tesuturile vii
• Actiune reziduala prelungita
• Penetrabilitate crescuta
• Solubilitate
• Stabilitate
• Sa corespunda estetic si olfactiv
• Raport pret/calitate

Mecanisme de actiune substante antiseptice

• denaturarea proteinelor celulare, cu suprimarea activitatii metabolice- alcooli, acizii,
bazele, cloroformul
• blocarea enzimelor celulare - aldehidele, substantele oxidante
• actiune tensioactiva - fenolul, detergentii, prin solubilizarea lipidelor din membrana celulara,
cu dezorganizarea functiei de membrana, cu iesirea compusilor activi din celula

Page 3 of 38
 4. EXAMINAREA CLINICA A BOLNAVULUI CHIRURGICAL SI
INTOCMIREA FOII DE OBSERVATIE

Foaia de observaţie - ca la SemioMed (Date personale, Anamneza, cu motiv internarii,

antecedentele heredocolaterale, antecedentele personale fiziologice + pato , condiţiile de
viaţă și de munca, Istoricul bolii,

Examenul fizic general trebuie să fie complet şi de aceea se recomandă a fi efectuat
după o schemă prestabilită (fie pe segmente ale corpului, fie pe sisteme şi aparate). Este de
dorit ca examinarea bolnavului să se desfăşoare într-o cameră de consultaţii care să confere
confort şi intimitate. Inspecţia, palparea, percuţia şi ascultaţia sunt elementele esenţiale ale
examinării. Ele trebuie efectuate comparativ cu organul sau segmentul controlateral (organe
şi segmente pereche) şi în poziţii variate (hernii, eventraţii, varice).

Examenul fizic debutează cu aprecierea stării generale, a stării de nutriţie

(deshidratare, caşexie, obezitate) şi a stării psihice (anxios, obnubilat, comatos). Urmează
examinarea sistemelor şi aparatelor care practic este mai uşor de efectuat pe segmente ale
corpului.

 Tegumentelor şi mucoaselor li se vor examina integritatea, culoarea, elasticitatea,

temperatura şi umiditatea.
 Sistemul limfo-ganglionar superficial va fi palpat pentru identificarea
dimensiunilor, consistenţei, mobilităţii.
 Sistemului musculo-adipos i se va aprecia repartiţia, grosimea, turgorul.
 În privinţa sistemului osteo-articular va fi examinată integritatea, mobilitatea
activă şi pasivă, mersul.

Aparatul respirator: Vor fi evaluate forma toracelui, amplitudinea mişcărilor

respiratorii, caracteristicile coastelor şi ale spaţiilor intercostale, sonoritatea toracică şi
caracteristicile murmurului vezicular. Atenţie sporită asupra regiunilor mamare.
Aparatul cardiovascular: Se va număra pulsul şi măsura TA. Va fi identificată
matitatea cardiacă şi localizat şocul apexian. Vor fi ascultate
Tubul digestiv şi glandele anexe: Va fi explorată cavitatea bucală şi dentiţia. La
nivelul abdomenului se vor aprecia forma, dimensiunile, participările la mişcările respiratorii.
Palparea va acoperi întreaga suprafaţă căutând zone şi puncte dureroase, orificiile herniare,
modificări ale tonusului parietal. Fiecare viscer abdominal va fi palpat prin manevre
specifice. Percuţia şi ascultaţia abdomenului pot identifica zone mate (revărsate lichidiene,
tumori) sau sonore (ocluzii sau perforaţii de organ cavitar) şi, respectiv zgomote hidro-aerice
(ocluzii) sau linişte abdominală (peritonite). Vor fi evaluate caracteristicile tranzitului
intestinal şi ale scaunului. La toţi bolnavii se va efectua tuşeul rectal.
Aparatul genito-urinar: Vor fi palpate lojele renale şi punctele ureterale. Vor fi
evaluate particularităţile micţiunilor şi caracteristicile urinei. La femei se v-a efectua şi tuşeul
vaginal.
Sistemul nervos: Se vor cerceta şi reflexele fotomotor, de acomodare, cutanate şi
osteo-tendinoase.
Examenul local este examinarea amănunţită a regiunii afectate patologic, descriindu-se
caracteristicile lezionale (număr, formă, dimensiuni, limite, suprafaţă, consistenţă,
sensibilitate şi mobilitate), perilezionale şi la distanţă.

Page 4 of 38
5. Explorarea paraclinica si pregatirea preoperatorie

5a. Explorarea paraclinica

A. Investigaţiile de uz curent privesc

a). Evaluarea statusului hematologic:

- Hemoleucograma

 Hb, Ht – scazute in anemia din neoplazii

 Indici eritrocitari pentru diferentierea a. normocroma, normocitara de a.
hipocroma microcitara)
 Leucocitoza cu neutrofilie – crescute in infectii severe, tumori maligne
 Trombocitopenie - risc crescut de sângerare în timpul interventiei

- VSH – crescut (boli inflamatorii şi tumori).

b) Testele de hemostază

 teste de coagulare - (timpul de protrombină şi timpul parţial de tromboplastină)

 teste de sangerare - (timpul de sângerare).

c) Explorările biochimice de rutină :

 glicemia (importanta la un pacient cu DZ)

 proteinele totale şi electroforeza proteinelor (in boli hepatice)
 lipidele sanguine ? (nu prea se justifica la un pacient chirurgicl)
 concentraţia ureei şi creatininei (care aduc informaţii asupra funcţiei renale).
 Dozarea bilirubinei, urobilinogenului, probelor hepatice (date orientative asupra
funcţiei hepatice).

d) Valorile principalilor electroliţi serici şi urinari

sodiu, potasiu, calciu, bicarbonat, cloruri - corectate înaintea actului operator
e) Enzime specifice

 fosfataze alcaline – crescute in boala de cai biliare;

 amilazelor în sânge şi urină crescute - suferinţele pancreatice acute.

f) Metodele de cercetare a imunităţii

 “markeri tumorali”

g) Investigaţia hormonală - în patologia chirurgicală a glandelor endocrine (hormoni

tiroidieni de ex)

Page 5 of 38
h) Investigaţiile bacteriologice
- culturi microbiene (din secreţii normale sau patologice)+Antibiograma
j) suspiciune de etiologii parazitare ( chistrul hidatic – intradermoreactia Cassoni) sau
fungice (actinomicoza).
k) Probele de repaos şi de efort – in functie de tulburări cardiace, pulmonare, ale tubului
digestiv şi glandelor anexe sau renale (electrocardiografie, spirometrie).
B. EXAMENELE IMAGISTICE

Radiologia convenţională,

 în patologia osoasă şi traumatologică

 în explorarea de rutină a aparatului respirator
 litiaza urinară
 prezenţa unui conţinut aeric anormal (pneumotorace, pneumoperitoneu)

Urografia
aspectele morfofuncţionale normale şi patologice ale rinichilor, ureterelor şi vezicii urinare
(hematuriei de diverse cauze, malformaţiilor congenitale, traumatismelor şi tumorilor, fiind
necesare precauţii în situaţia insuficienţei renale, diabetului zaharat).
Radiografia cu substanţe de contrast - pentru segmentului esogastroduodenal
Ultrasonografia - noninvazivă, nedureroasă, ieftină, repetabilă şi în numeroase situaţii de o
remarcabilă fidelitate, în diverse domenii de patologie.
Sub control ecografic se poate ghida explorarea prin puncţie (biopsie) a unor organe sau
formaţiuni tumorale sau chistice, evacuarea unor colecţii profunde .
Scintigrafia utilizează un trasor marcat cu radionuclizi, emiţători de radiaţii gamma, care
sunt concentraţi de către un organ sau ţesut specific iar emisiunea radioactivă este detectată
de o gammacameră. Nivelul radioactivităţii emise şi imaginea obţinută oferă date utile despre
funcţia normală şi patologică şi morfologia ţesutului respectiv. Metoda deţine o arie largă de
aplicaţie în patologia endocrină (în special glanda tiroidă), hepatică şi splenică.
Tomografia computerizată se bazează pe faptul că sursa de radiaţii X şi detectorii
electronici opuşi acesteia se rotesc cu 360 în jurul pacientului. Fiecare component al
fasciculului este modificat funcţie de densitatea ţesutului pe care îl traverseaza. Se obţine o
serie de secţiuni transversale ale diverselor porţiuni ale corpului care analizate de un
computer realizează o traducere în imagini a diverselor densităţi tisulare vizibile pe un ecran
şi înregistrabile pe film. (CT abdomen, CT cerebral)
Rezonanţa magnetică nucleară (RMN) constituie o tehnică imagistică modernă de vârf.
Principiul metodei constă în plasarea pacientului într-un câmp magnetic puternic care
determină “alinierea“ tuturor protonilor (nuclei de hidrogen, majoritatea componenţi ai apei
din ţesuturi şi organe). Aplicarea ulterioară a unei radiaţii electromagnetice oscilantă induce

Page 6 of 38
rezonanţa protonilor şi emiterea unor semnale radio caracteristice. Acestea sunt înregistrate
electronic şi prelucrate de un computer care le transformă în imagini vizualizate în diverse
incidenţe .
Tehnicile endoscopice
- tubului digestiv, la polul superior (esofag, stomac, duoden) sau inferior (rect, colon)
dar şi aparatului respirator şi celui urinarîn scop diagnost ic (

– extragerea unor corpi străini, alcoolizare, coagulare sau scleroterapie în leziuni

ulceroase şi mai ales varice esofagiene, extirparea unor polipi gastrici sau colonici,
dilatarea unor stenoze esofagiene sau oddiene, extragerea prin papilosfincterotomie a
unor calculi inclavaţi în papilă.
5b. Pregatirea preoperatorie
Pregătirea preoperatorie este primaetapă în tratamentul pacientului reprezentând o
serie de gesturi şi manevre prin care se pune bolnavul în condiţia de a suporta o intervenţie
chirurgicală.
Pregătirea are ca scop informarea bolnavului asupra bolii, asupra
posibilităţilor terapeutice. De asemenea va fi informat asupra intervenţiei chirurgicale pe
care o va suporta, îi vor fi prezentate toate beneficiile dar şi complicaţiile care pot apărea.
Se va obţine acordul scris al pacientului (consimţământul informat) pentru
manevrele diagnostice şi terapeutice anestezico-chirurgicale. Totodată trebuie să se
obţină şi acordul pacientului pentru a fi filmat şi fotografiat în scop ştiinţific şi pentru a fi
examinat de studenţi. În anumite situaţii când pacientul se află în imposibilitatea de a-şi da
acordul, fie datorită unor afecţiuni psihiatrice sau în cazul unor complicaţii evolutive ale bolii
care adeterminat internarea, acordurile pot fi semnate de familie, tutore legal sau în lipsa
acestora de o comisie medicală formată cel puţin din 3 medici.
Tot în cadrul pregătirii preoperatorii, pe lângă pregătirea psihologică,se areîn vedere
pregătirea biologică şi chirurgicală apacientului, cu scopul ca acesta să poată suporta operaţia.
Pentru intervenţiile elective, medicul va trebui sa discute detaliat toate aspectele
care le implică operaţiasă fie sincer şi deschis. medicul trebuie sa atenţionezepacientul
asupra modificărilor dinviaţapersonală sau de familie: posibile pierderi ale potenţei sexuale,
definitiv sau tranzitoriu, mutilările la care ar putea fi supus pacientul (anusiliac temporar
sau definitiv,amputaţii de membre sau segmente), tulburări metabolice sau
psihicepostoperatorii imediat sau la distanţă(după chirurgia endocrină, chirurgia obezităţii
etc.)
Condiţiile de igienă ale bolnavului trebuie sa fie perfecte, de aceea trebuie asigurate
condiţii optime de cazare şi igienă corporală. Vizita membrilor familiei este reglementată
între anumite ore pentru a nu interfera cu programul de vizită, contravizită sau cu
tratamentele efectuate. Regimul alimentar trebuie adaptat fiecărei boli şi în funcţie de tipul de
operaţie. Ideal este ca în fiecare salon sau rezervă să existe un duş în care bolnavul îl va putea
utiliza ori de câte ori este nevoie –obligatoriu în seara intervenţiei. Bolnavul nu va fi admis în

Page 7 of 38
spital cu lenjerie proprie şi va fi schimbată atunci când este nevoie. Bolnavul trebuie să simtă
un anumit confort fizic şi psihic pentru fi pregătit pentru intervenţie.
Pentru a pregăti regiunea care urmează a fi operată trebuie îndepărtată pilozitatea prin
ras sau epilare care se va face în dimineata intervenţiei chirurgicale de personal specializat.
Pacientul va trebui informat că nu trebuie să facă singur acest gest, pentru că va infecta
regiunea respectivă cu apariţia foliculitei (contraindicaţie de operaţie electivă) şi implicit
plaga chirurgicală. Pentru intervenţiile în urgenţă rasul sau epilatul va avea loc la patul
bolnavului, evitându-se pe cât posibil efectuarea în sala de operaţii. Regiunea care va fi
operată va fi aseptizată cu betadină sau alcool în seara şi dimineaţa intervenţiei, iar în sala de
operaţii va fi spălată cu săpun şi apoi aseptizată cu alcool sau betadină. Clisma evacuatorie a
devenit obligatorie în pregătirea preoperatorie cu excepţia cazurilor când se va face o
pregătire mecanică a colonului. Se va efectua în seara şi dimineaţa intervenţiilor
chirurgicale efectuate prin anestezie generală. De asemenea trebuie tratate focarele de infecţie
dentare, faringiene, pulmonare etc., care pot fi surse de sepsis. Trebuie o atenţie sporită la
bolnavii cu boli şi proteze valvulare la care se va face o antibioprofilaxie preoperatorie
specifică pentru a diminua riscul de endocardită. Medicul anestezist va administra pacientului
un sedativ, hipnotic seara şi în dimineaţa intervenţiei pentru a diminua anxietatea legată de
operaţie.
Fumatul trebuie oprit preoperator, mai ales la bolnavii cu afecţiuni pulmonare,
la care este necesar şi administrarea de fluidifiante ale secreţiilor bronşice,
bronhodilatatoare. Pentru bolnavii cardiaci se va administra medicaţia specifică inclusiv în
dimineaţa intervenţiei, iar pentru diabeticii aflaţi sub antidiabetice orale, acestea vor fi
înlocuite cu insulină cu resorbţie rapidă, până la reluarea tranzitului intestinal postoperator.
La bolnavii cu pacemaker cardiac nu se va utiliza bisturiul electric monopolar, se va utiliza
doar pensa bipolară.
Pentru desfăşurarea în bune condiţii a operaţiei este nevoie de o bună pregătire
biologică(hidro-electrolitică,acido-bazică şi nutriţională) a bolnavului. Această pregătire
trebuie să evite complicaţiile postoperatorii.Pregătirea unui pacient pentru intervenţia
chirurgicală, trebuie să ţină cont de principalele echilibre ale organismului: echilibrul
hematologic, hidro-electrolitic, acido-bazic şi nutriţional.
În cazul bolnavilor cu anemie severă (Hb<8 g/dl) se vor realiza transfuzii de sânge
integral sau masă eritrocitară, iar în cazul anemiilor cronice se pot corecta şi prin administrare
de preparate de fier administrate intravenos. În cazul pacienţilor cu trombocitopenie severă şi
la cei cu deficite de coagulare se va administra concentrat trombocitar şi plasmă
proaspătă congelată. Anemia afectează capacitatea de regenerare şi cicatrizare postoperatorie
şi predispune la apariţia complicaţiilor postoperatorii. Trebuie o atenţie deosebită la
bolnavii cardiaci unde o Hb<10g/dl poate duce la aparţia complicaţiilor ischemice
cardiace.
La pacienţii cu icter mecanic există o alterare a timpului de protrombină care va fi
corectat prin administrare de vitamina K.

Page 8 of 38
 Din punct de vedere neurologic este important să fie depistate deficienţele
funcţionale pentru că anestezia poate sa le agraveze şi chiar săle transformeîn modificări
ireversibile. Pregatirea nutriţională a pacienţilor chirurgicali rămâne o problemă de
actaualitate, în special în stările de subnutriţie care trebuie corectate preoperator. Un bolnav
cu carenţe nutriţionale va avea afectată capacitatea de refacere a organismului dupa
operaţie, nu va putea cicatriza şi nu se va putea apăra de infecţii ca unul normal nutrit. În
cazul bolnavilor neoplazici cu mari deficite nutriţionale, compensarea acestora poate
favoriza dezvoltarea tumorii şi nu refacerea organismului gazdă.
Antibioprofilaxia se face prin administarea unei cefalosporine de generaţia 2
sau 3 intravenos în momentul inducţiei anestezice şi se mai pot administra alte 2-3 doze
postoperator în funcţie de durată sau tipul operaţiei. Este util ca antibioticele utilizate în
antibioprofilaxie să fie diferite de cele utilizate în antibioterapie pentru a preveni apariţia
rezistenţei microbiene la tipul sau clasa respectivă. Există mai mulţi factori care scad
rezistenţa pacientului la infecţie: vârsta înaintată, obezitatea, malnutriţia, diabetul zaharat
şi cetoacidoza, tratamentul corticosteroid, imunosupresivele.
Profilaxia trombozelor venoase se face cu heparine fracţionate cu greutate moleculară
mică administrate subcutanat cu 6 ore înainte de intervenţie şi care continuă postoperator şi
până la 30 de zile în funcţie de riscul emboligen. Bandajul elastic al membrelor
inferioare ar trebui efectuat de rutină dar devine obligatoriu la pacienţii cu boală varicoasă şi
insuficienţă venoasă cronică.Pentru intervenţiile laborioase se administrează inhibitori de
pompă de protoni injectabili pentru a preveni hemoragiile digestive superioare de stres.

SCHEMATIZARE:
-evaluarea completă(clinică, biologică, imagistică) a bolnavului;
-informarea bolnavului şi obţinerea consimţământului informat;
-corectarea dezechilibrelorşi a disfuncţiilor viscerale şisistemice;
-pregatirea dietetică-pentru interventiile digestive (dieta lichidă, pregatirea
colonului, daca aceasta estenecesară, alimentaţie fără reziduuri), iar, pentru toate
intervenţiile, se va opri orice administrare alimentară oralăcu minim 6 ore înaintea operaţiei;
-medicaţia speciala, care trebuie fie întreruptă, fie continuată pe perioada operaţiei
sau în postoperator.
-pregătiri speciale (tiroidă, colon, feocromocitom etc.);
-pregătirea eventualelor transfuzii de sânge;
-medicaţie de sedare preoperatori pentru calmarea şi relaxarea bolnavului;
-pregătirea câmpului operator.

Page 9 of 38
 6. Ingrijirea postoperatorie

Îngrijirile postoperatorii sunt generale şi specifice. Această perioadă postoperatorie

este împărţită în 3 etape:
1.Perioada postoperatorie imediată (postanestezică)-durează de la sfârşitul operaţieişi
până când starea de conştienţă se normalizează, iar funcţiile vitale sunt stabile.
2.Perioada postoperatorie intermediară (precoce)–durează pe tot parcursul spitalizării
până la externare
3.Perioada postoperatorie tardivă (convalescenţă) – durează până la reintegrarea
socioprofesională a bolnavului.
Obiectivele esenţiale ale îngrijirilor postoperatorii sunt reechilibrarea tuturor
constantelor homeostaziei organismului, tratamentul durerilor, a afecşiunilor asociate,
profilaxia trombozelor venoase profunde, recunoaşterea şi tratamentul morbidităţilor care
după perioada postoperatorie se împart şi ele în: imediate, precoce şi tardive.
În perioada imediată, postanestezică,supravegherea pacientului se va face în
compartimentul de postoperator al blocului operator sau în serviciul de Terapie Intensivă.
Medicul anestezist ajutat de personalul mediu de specialitate împreună cu medicul chirurg
care a efectuat intervenţia vor face primele recomandări şi vor monitoriza parametri
clinici şi paraclinici ai bolnavului. Există situaţii rare când după intervenţii minore, pacientul
este transportat în salon sau în rezerva în care a stat preoperator şi va fi monitorizat de
chirurgul operator ajutat de asistentele medicale.
Pacientul este aşezat de obicei în pat în poziţia Fowler (capul şi toracele situate într-
un plan superior restului corpului). Există şi alte poziţii în funcţie de tipul interevenţiei şi
afecţiunilor concomitente: în poziţia uşor Trendelenburg (capul şi toracele situate pe un
plan inferior restului corpului) în caz de insuficienţă circulatorie cerebrală, decubit
lateral în afecţiunile urologice, decubit ventral în cazul bolii pilonidale sau operaţiilor
neurochirurgicale efectuate pe coloana vertebrală.
Monitorizarea clinică va urmări: starea de conştienţă, parametrii vitali (puls, tensiune
arterială, frecvenţa respiraţiei, temperatura, diureza), urmarirea perfuziilor, sondelor şi
drenajelor pentru a stabili bilanţul de intrări-ieşiri. Totodată se va administra medicaţie
antalgică, antibiotice sau alte medicamente necesare postoperator imediat. Vor fi urmărite:
starea de conştienţă, faciesul, limba, culoarea tegumentelor, pliul cutanat,frecventa şi
amplitudinea respiratiilor, frecvenţa şi amplitudinea pulsului, tensiunea arteriala, diureza,
aspectul pansamentului şi al plăgii operatorii.
Monitorizarea paraclinică presupune o dotare tehnică adecvată pentru că utilizează
aparate care vor da detalii despre parametri funcţionali ai bolnavului (TA, puls, ECG,
frecvenţa respiraţiei, saturaţia de oxigen, presiunea venoasă centrală, pH-ul şi gazele

Page 10 of 38
sanguine). Se vor monitoriza şi constantele biologice şi se vor face dacă este necesar
diverse explorări imagistice (radiologice, echografice).
Monitorizarea parametrilor vitali se face la intervale regulate, iniţial de 15
minute apoi 30 minute şi la o oră până când bolnavul este stabil.
După intervenţiile care au necesitat anestezie generală se contraindică
administrarea de alimente şi lichide peros pentru cel puţin 12 ore şi se poate prelungi
48-72 de ore până la reluarea tranzitului şi restabilirea toleranţei digestive. Se vor
administra intravenos lichide şi electroliţi în funcţie de bilanţul de intrări-ieşiri, greutate,
vârstă, tare asociate.
Perioada intermediară sau precoce durează de la revenirea completă după
anestezie şi ţine până la externarea pacientului. În funcţie de gravitatea bolii, de amploarea
intervenţiei chirurgicale şi de tipul evoluţiei bolnavul estemonitorizat în ATI sau/şi salon,
până îşi reia treptat toate funcţiile.
Pacientul va fi aşezat într-un pat încălzit în salon, într-un loc liniştit, în
semiîntuneric, în poziţia Fowler care permite relaxarea musculaturii abdomenului şi
membrelor inferioare, miscările respiratorii ale bolnavului desfăşurându-se mai uşor. În cazul
în care s-a utilizat rahianestezia, bolnavul va fi aşezat în pat în decubit dorsal fără pernă
sau chiar în uşor Trendelenburg. O atenţie particulară va fi acordată plăgii operatorii,
drenajelor, temperaturii, durerilor, mobilizării, regimului alimentar şi vor fi prevenite şi
tratate complicaţiile.
Plaga operatorie va fi pansată la 24 de ore , iar după 48 de ore,dacă evoluţia este
favorabilă şi pansamentul este curat, poate fi lăsată liberă fără pansament. Principalele
complicaţii care apar la nivelul plăgii sunt seroame, hematoame şi supuraţia plăgii.
Colecţiile de la nivelul plăgii vor duce la bombarea cesteia cu sau fără apariţia
semnelor de inflamaţie. Seroamele şi hematoamele trebuie evacuate prin explorarea
chirurgicală a plăgii în condiţii de asepsie şi antisepsie. Supuraţia plăgii se manifestă prin
semne generale (febră, frison) sau semne locale (durere şi scurgeri purulente, odorizante,
semne de inflamaţie locală)
De asemenea postoperator se monitorizează funcţiile şi semnele vitale: reluarea
respiratiilor spontane, reluareaactivităţii psihice, reluarea eliminărilor urinare, reluarea
tranzitului digestiv. Monitorizările speciale ţin de starea patologică pentrucare bolnavul
este spitalizat.
Monitorizarea electrocardiografică ne poate arăta diferite aritmii, denivelarea
segmentului ST în ischemia miocardică, prelungirea intervalului QT arată supradozajulunor
medicamente, tulburări electrolitice(hipopotasemie, hipomagneziemie) tulburari de ritm
ventricular, fenomene ischemice.
Perioada convalescenţei debutează la externare când bolnavul are plaga operatorie
cicatrizată şi funcţiile de bază restabiliteşi se petrece la domiciliu. În această perioadă vor fi
urmate toate indicaţiile medicale stabilite la externare (pansamente în ambulator,
medicaţie, regim igienodietetic, evitarea efortuluifizic etc.), bolnavul fiind dispensarizat.

Page 11 of 38
Chirurgia minim invazivă a adus beneficii importante în evoluţia postoperatorie a pacientului,
scurtând durata de spitalizare implicit cu scăderea costurilor îngrijirilor medicale. Pacentul
poate fi îngrijit la domiciliu de medicul de famile sau de personal medical de specialitate.
Pentru bolnavii care au necesitat intervenţii chirurgicale mari şi a căror recuperare este
prelungită aceştia pot fi internaţi în perioada covalescenţei în centre de îngrijiri şi recuperare
medicală specializată.

7. Instrumentarul chirurgical

a) Instrumente pentru taiere

- Bisturiul
- Foarfeca dreapta cu varf rotunjit
- Foarfeca curba cu varf rotunjit
- Foarfeca dreapta cu varf ascutit
- Foarfeca angulata - Potz
- Foarfeca pentru microchirurgie – Castraviejo
- Foarfeca pentru taierea bandajelor
- Chiureta
- fierastraul
- dalta
- osteomul
- dermatomul
b) Pense autostatice
- Pensa Pean
- Pensa Kocher
- Pensa Mosquito (dreapta sau curba)
- Pensa Overholt
- Pensa Mikulicz
- Pensa Faure
- Pensa satinsky
- Pensa Guyton
c) Pense de disectie ( instrumente de prindere si prezentare a tesuturilor)
- Pensa anatomica (fara dinti)
- Pensa chirurgicala (cu dinti)
- Pensa en coeur
- Pensa doyen
- Pense vasculare
d) Instrumente pentru expunere (departatoare)
- Departatoare mobile: Farabeuf, langenbeck, doyen, volkman, deavers,
Desmares (de pleoapa)
- Departatoare autostatice: gosset, balfour, richard

Page 12 of 38
e) Instrumente pentru
- Portace:
- Ace
curbe: -
- Acele
f) Instrumente speciale:
- Pense
- Sonde
- Instrumen

Page 13 of 38
8. Analgezia
Analgezicele se pot administra parenteral, apoi oral după reluarea tranzitului
intestinal şi se împart în două mari grupe:
-analgetice majore (opiacee, derivaţi sintetici aimorfinei);
-analgetice minore: antiinflamatoare nesteroidiene cu sau fără inhibitoare selective sau
specifice de COX2.
O analgezie superioară se obţine prin anestezie peridurală continuă, prin introducerea
opioidelor în spaţiul peridural, fiind utilizată mai ales în intervenţiile chirurgicale mari.
Avantajul la opiacee este că asigură, pe lângă analgezie, şi o sedare a bolnavului,
faţă de analgeticele minore care trebuie asociate cu hipnotice-barbiturice (Fenobarbital)
sau derivaţi benzodiazepinici

(Diazepam, Oxazepam) utile pentru o sedare de fond şi somn de noapte cu durată suficientă.
Page 14 of 38
Page 15 of 38
 9. INJECTIILE = introducerea in diferite tesuturi a unor principii
medicamentoase, transcutanat, cu ajutorul unei seringi.

- i.v. = actiune rapida

- Intraarterial = actiune tintita si rapida pe un anumit teritoriu
- I.m. = actiune de durata medie , cu viteza de absorbtie relativ buna
- Tesut hipodermic = absorbtie lenta si constanta, cu debit destul de scazut

AVANTAJE fata de calea enterala :

- Evita tubul digestiv si modificarile suferite de medicamente in interiorul acestuia

- Doza de medicament este precis determinata
- Viteza de absorbtie foarte bine controlata
- Utila si pentru bolnavii inconstienti

INDICATII CONTRAINDICATII

- Bolnavi inconstienti - Pacienti hemofilici sau pe terapie

- Bolnavi cu intoleranta digestiva cu anticoagulante
- Bolnavi grav (doza mare)
- Bolnavi care necesita o absorbtie
rapida
- Bolnavi la care se urmareste - Unele afectiuni neurologice
obtinerea unor efecte locale (tetanos)
- Medicamente conditionate in - In timpul inductiei anesteziei
forma retard sau care necesita o generale
absorbtie lenta

 Materiale necesare :

- Substanta de administrat
- Seringa, ac adaptat tipului de injectie
- Tampoane cu alcool
- Manusi sterile, garou (in unele situatii)

Page 16 of 38
Seringa = material de unica folosinta, ne-resterilizabile = CORP + PISTON, cu o scala
gradata pe corpul seringii. La capat, seringa are un AMBOU (scurta portiune tronconica pe
care se ataseaza etans acul)

- Tipuri de seringi : Luer si Record

Acele = cilindri metalici cu lumen, ascutite “in pana” la unul din capete, pentru a fi cat mai
atraumatice pentru tesuturi. La celalalt capat, exista o piesa metalica sau din plastic care se
fixeaza la amboul seringii. Acele pot avea diferite dimensiuni, in functie de medicamentul de
administrat, caii si debitului necesar

Medicamentele pot fi :
1. Hidrosolubile (administrabile prin orice tip de injectie
2. Uleioase (NU se face i.v. – embolie grasoasa)
3. Pulberi de dizolvat (necesita ace cu lumen mai mare)

TEHNICA :

1. Necesita o buna cunoastere a anatomiei (suprapunerea celor 3 muschi fesieri,

traiectul venelor superficiale la persoanele obeze, caracteristicile arterelor etc)
2. Informarea pacientului
3. Deschiderea fiolelor (aseptizarea gatului lor prin trecerea prin flacara) si a
flacoanelor
4. Dupa realizarea asepsiei, se desfac din ambalaj seringile si acele, se asambleaza
5. Aseptizarea teritoriului cutanat asupra caruia se va efectua tehnica (alcool
etilic/izopropilic)
6. Se descopera acul seringii si se punctioneaza pielea, traversand toate structurile
anatomice ale regiunii, pana la locul de injectare
7. Se aspira usor pentru a verifica pozitionarea corecta a acului (la injectii i.v trebuie
sa vina sange inchis la culoare, la cele intraarteriale – sg rosu aprins, la cele
extravasculare – fara sange)
8. Se injecteaza medicamentul conform indicatiilor de viteza din farmacopee
9. Se retrage acul printr-o miscare vioaie si se maseaza locul injectiei pentru a
asigura o buna esantizare a vasului punctionat
10. Seringa si acul – depozitate in cutii speciale (incineratoare)
11. Fiolele si flacoanele – depozitate si distruse conform instructiunilor de igiena ale
spitalului.

1. Injectia intradermica – se introduce doar varful acului in tegumentul superficial. La

injectare, vor aparea modificari ale tegumentului (palid, “in coaja de portocala”). Se

Page 17 of 38
 utilizeaza pentru administrarea de anestezice locale sau pentru produse biologice
(intradermoreactii). Locul preferat : fata ANT a antebratului.
 Complicatii : necroze locale, soc anafilactic
2. Injectia subcutanata – debuteaza prin crearea unui pliu cutanat cu ajutorul policelui
si indexului mainii stangi, se punctioneaza in axul pliului, fara a traversa fascia
muschiului subiacent. Utila pentru substante ce necesita absorbtie lenta (vascularizatie
scazuta). Nu se vor injecta pulberi care nu se dizolva integral in mediul de transport
(pulberea persista la locul de injectie -> reactie de corp strain -> fibroza -> noduli)
 Complicatii : noduli care se pot necroza sau infecta
3. Injectia intramusculara – cele mai frecvent indicate (marea masa musculara fesiera,
cvadriceps, deltoid). In cazul injectarii intrafesiere, se face in cadranul supero-extern
(nu exista vase si nervi ce pot fi lezate). Este fundamental ca solutiile injectabile sa fie
HIPOTONE sau NORMOTONE raportat cu mediul intern. Subst uleioase sunt
injectate numai i.m.
 Complicatiii : pot deveni i.v. daca nu se aspira inainte de injectare (subst
emboligene). Injectarea de substante HIPERTONE -> necroza locala, durere
4. Injectia intravenoasa – indicate pentru administrarea de substante a caror actiune
trebuie sa se instaleze rapid in tot mediul intern, dar si pt administrarea de cantitati
mari de sol perfuzabile (mari dezechilibre hidroelectrolitice). In urma aplicarii unui
garou pentru blocarea intoarcerii venoase, se punctioneaza vena cu acul orientat ca la
injectia intradermica, cu varful in sensul curentului sangvin. In urma retragerii acului,
se mentine presiune pe vena punctionata.
 Complicatii : embolii, necroze vasculare (administrare de subst iritante pet
imp indelungat), traversarea vasului cu acul -> repozitionare in vas (daca se
injecteaza subst iritante extravascular -> necroza).
Nerespectarea vitezei de injectare -> fibrilatii ventriculare (miofilin)
Introducerea de subst nesterile -> infectii sau frisoane
Introducerea de subst neincalzite -> frisoane
5. Injectia intraarteriala – indicatie rara (anestezii arteriale pentru o regiune anatomica
specifica, chimioterapice). Se identifica artera prin palpare (index + medius) si se
punctioneaza perpendicular pe tegument. Se verifica pozitionarea acului in lumen prin
aspirarea de sange in seringa (rosu aprins).
 Complicatii – aceleasi ca la i.v.

10. PANSAMENTELE = actul chirurgical prin care realizeaza aseptizarea sau

antiseptizarea si protectia unei plagi, favorizand cicatrizarea.

Pansament corect :

- Asepsie + antisepsie corecta

Page 18 of 38
 - Asigura protectie impotriva inf exogene
- Realizarea unei compresii elastice si netraumatizanta a plagii
- Sa nu adere la plaga
- Sa fie efectuat si schimbat rapid si fara dureri
Materiale necesare :

- Materiale sanitare (tifon, vata, celofibra, materiale plastice)

- Solutii antiseptice pt toaleta plagii
- Instrumentar chirurgical (de taiere – bisturiu, foarfece ; de apucare – pense
anatomice, hemostatice ; de explorare – stilet butonat, departatoare ; de sutura –
ace, port ac, agrafe ; materiale de drenaj – tuburi, lame, mese ; de sutura – fire )
- Pentru fixarea pansamentului – fese, benzi adezive etc

Variante de tehnica :

1. Plaga operatorie
2. Plaga accidentala

Tipuri de pansamente :

1. Pansament uscat – cel mai frecvent folosit (comprese de tifon +/- vata pentru
pansament absorbant)
2. Pansament umed – efect antiflogistic in cazul plagilor inflamate nesecretante, pe
perioade scurte (iritant). Comprese umezite cu solutii antiseptice (se repeta umectarea
o data la 2-3 ore).
3. Pansament compresiv – pentru leziuni sangerande cu scop hemostatic si in cavitati
reziduale pentru aplatizare si acolare (cant mare de tifon si o fixare mai ferma, maxim
7 zile)
4. Pansament ocluziv – in plagile asociate leziunilor osoase (acoperim plaga cu
comprese si vata peste care se aplica o fasa gipsata care sa imobilizeze extremitatea
respectiva. Pentru supravegherea plagii -> ferestre in fasa gipsata
5. Pansament gras (vaselinat) – in arsuri, actiune antalgica si antiflogistica. Este bine
tolerat, fiind neaderent. Zona se acopera cu vaselina sau lanolina si apoi cu comprese.

11. DRENAJELE = metoda chirurgicala prin care se asigura evacuarea la exterior a

unor secretii sau colectii patologice ale organismului, fie ca ele se acumuleaza in
cavitati naturale sau neoformate.

Drenaj corect :

Page 19 of 38
 - Capatul intracorporal trebuie plasat in punctul cel mai decliv al cavitatii
- Tipul de drenaj va fi ales in functie de caracteristicile cavitatii
- Traiectul intracorporal al drenului va fi cel mai scurt posibil, evitand cudari si
angulari
- Este bine ca drenul sa fie fixat la piele
- Se evita lasarea libera in pansament a drenului, conectandu-l la un dispozitiv
colector

Indicatii :

- Colectii purulente
- Cavitati ramase deschise intracorporal
- Fistule ce constituie solutii de continuitate ale lumenelor organelor cavitare
- Peritonita acuta generalizata
- Pneumotorax, hemotorax masiv sau recidivant

Tehnica standard :

- Se aseaza drenul in poz cea mai favorabila (decliv pentru vidarea unei colectii,
procliv pentru evacuarea surplusului de lichid secretat)
- Se trece prin peretele cavitatii drenate si se scoate drenul la piele
- Dupa exteriorizarea la piele a drenului, se va fixa prin ligaturare cu fir, in urma
asigurarii pozitionarii corecte
- Se ataseaza un dispozitiv de colectare (aspirativ sau nu)

12. INCIZIILE = sectionarea chirurgicala a tesuturilor, cu ajutorul bisturiului sau a

alto instrumente chirurgicale taietoare.

Scop = crearea unei cai de acces pentru chirurg, a unui abord chirurgical sau pentru a putea
patrunde pana la o colectie patologica, pentru a exciza sau explora.

Incizie corecta :

- Asepsie + antisepsie + cunoasterea anatomiei

- Anestezie corecta

Page 20 of 38
 - Orientarea inciziei in functie de liniile de tractiune ale pielii si in functie de
structura incizata
- Bisturiul trebuie sa fie perpendicular pe piele, manerul acestuia facand un unghi
de aprox 30 grade
- Incizia cutanata se face printr-o singura miscare, regulata si liniara

Anatomie :

1. Pielea
2. Fascia sau aponevroza superficiala
3. Strat muscular
4. Fibroasa profunda

Pregatirea :

1. Pozitionarea pacientului pentru a facilita incizia

2. Pregatirea campului operator (igienizare si antiseptizare)
3. Pozitionarea chirurgului (de regula, la dreapta ; pt interventii pe cord, org pelvine sau
mb stangi – la stanga)

Tehnica standard :

- Se incepe prin intinderea tegumentului intre index si police (mana stanga)

- Se incepe incizia, initial cu lama perpendicular ape piele, apoi se culca, pana cand
manerul face un unghi de 30 de grade cu pielea
- La finalul inciziei, se verticalizeaza bisturiul pentru obtinerea aceleiasi profunzimi
- Se pastreaza o presiune constanta pentru a sectiona doar epidermul
- Dupa sectionarea epidermului, se poate folosi bisturiul electric (asigura si
hemostaza) sau cu bisturiul “rece”
- Se va incerca sectionarea fiecarui plan anatomic printr-o singura miscare
- Odata ajuns la seroasa parietala, se sectioneaza si se introduce un deget pentru a
verifica si indeparta eventualele aderente viscerale
- Se continua incizarea seroasei pana la dimensiunile maxime

Page 21 of 38
13.PUNCTIILE

o Manevra prin care se introduce un ac sau un trocar intr-o structura anatomica sau
neoformata a organismului prin care se extrage lichidul sau aerul continut, se extrage
un fragment de tesut, fie se introduc diferite medicamente
o Contraindicatii: diateze hemoragice, trombocitopenii, aritmii cardiace, bolnavi sub
tratament anticoagulate cumarinice, refuzul pacientului, alergie la anestezice.
o Materiale: solutii pentru aseptizare (iodura de povidon, alcool), anestezice (xilina,
lidocaina), material punctie (trocar cu dimensiuni adaptate tipului de punctie, seringa
pentru aspiratie, tubulatura de conectare si recipienti)
o Tehnica standard:
a. Pregatirea materialului necesar, informarea pacientului in legatura cu procedura si
pozitionarea acestuia corespunzator
b. Reperarea imagistica si dezinfectarea zonei care urmeaza sa fie punctionata
c. Realizarea anesteziei locale superfiiale si profunde
d. Orientarea acului perpendicular pe zona de punctionat si introducerea acestuia pana la
confiramrea imagistica a pozitiei
e. Se aspira in seringa sau se goleste u ajutorul unui sistem aspiratie-colectie sau in
unctia terapeutica se injecteaza produsul medicamenos
f. Se retrage acul si se maseaza zona
g. Se trimit probele la laborator

Punctia toracica
o Pozitie: pacientul asezat pe scaun cu fata spre spatar pentru departarea spatiilor
interostale
o Alegera regiunii de punctie:
 Colectii libere pleurale: sp VIII ic pe linia axilara posterioara
 Colectii inhistate: in mij atitatii
 Pneumotorax: sp II ic linia medioclaviculara
 Hemopneumotorax: puntie si pleurostomie in sp VI ic linia axilara medie sau
posterioara
 DE EVITAT: reg cardiaca, varful axilei, port toracica sub sp IX (risc punctionare
ficat, splina)
o Pregatire si tehnica explicata mai sus +++ pct se realizeaza pe marginea superioara a
coastei inferioare, se introduce progresiv pana in pleura, care depune rezistenta, dupa
care avanseaza usor
o Nu se evacueaza mai mult de 1000-1200ml pe sedinta cu intrerupere la durere
pleuretica, vertij, tuse palpitatii
o Daca nu vine lichid-pct alba (suntem cu acul inafara coletiei sau zona de
pahipleurita); daca vine aer- am punctionat pneumotorax sau suntem in pulmon

Page 22 of 38
 o Compliatii: punctia alba, lezarea pahetului vasculonervos, accese de tuse prin iritare
de pleura
o Accidente care impun oprirea: edem pulmonar acut(+simptome), pneumotorax,
infetia caitatii drenate cu gereni de spital multidrogrezistenti perforatii hepatie,
splenice.

Punctia periardica
o Rol diagnosti si terapeutic: tamponada periardica, periardite exudative, pericardite
purulente
o Pozitii: semisezand pe un plan inclinat 45°
o Se punct in zona max de acumulare sub conrol ecografic
o Zone de punctie:
 Tehnica Dieulafoy: sp V ic, la 6 cm de marg st a sternului
 T. Rendu: sp VI ic, razant cu mrg dr a sternului
 T. Roth: sp V sau VI ic, razant cu mg st a sternului
 Etc

SE EVITA: artera mamara interna ( traiect parasternal, anterior de fascia endotoracica, la 1

cm lateral de stern)
o Etape enumerate mai sus
o Incidente, accidente: usoara sangerare a pericardului, leziuni ale vaselor mari, leziuni
pulminare, inteparea cordului=> sincopa cardiaca, exitus

Punctia cardiaca
-doar scop terapeutic resuscitate soc cardic. Pacient asezat in decubit dorsal ; patrundere cu
acul sp IV ic st , pana in ventricul st (6 cm) si se administreaza o fiola de adrenalina 1 la mie
Punctia abdominala ( paracenteza)

 Hemoperitoneu, coleperitoneu, ascita

 Decubit dorsal,
 Punctia exploratorie: linia spino-ombilicala, la jumatatea distantei, in afara marginii
laterale a m dr abd,
 Lavaj peritoneal: linia mediana subombilicala, la 2cm sub ombilic; se monteaza la
acul de punctie a unui perfuzor racordat la un flacon de min 500ml ser fiziologic;
flaconul se aseaza la min 1m deasupra patului si se lasa sa se scurga in peritoneu .
Inainte ca fl sa se fi golit complet, se coboara sub nivelul patului si se asteapta ca
lichidul sa revina.
 Daca se extrage sange, bila, continut fecaloid se impune laparotomia
 Nu se evacueaza mai mult de 4-5 L

Page 23 of 38
  Accidente: punctia alba, oprirea curgerii prin astupare cu anse de intestin, sincopa
(decomprimarea brusca care duce la colaps vascular cu edem pulmonar acut),
hemoragii digestive punctionare a organelor

Punctia fundului de sac Douglas

 Peritonite localizate, sarcina extrauterina rupta, chist de ovar rupt, hidrosalpinx

 Abord transvaginal la femeie si transrectal la barbat
 La femeie: pe masa ginecologica se realizeaza toaletarea vaginala cu antiseptice, se
expune fundul de sac vaginal posterior; se introduce acul transvaginal in fundul de sac
si se extrage lichid. Se extrage acul brusc si se realizeaza compresie

 La barbat: clisma evacuatorie, pozitie de litotomie joasa , se introduce anuscopul si se

inroduce acul oblic si in sus spre zona de maxima fluctuenta care bombeaza in rect si
se extrag produse patologice, se extrage acul si se maseaza
 Accidente; pct alba prin obstructia acului, nu se ajunge la cav peritoneala, hemoragii,
punctia organelor
Punctia suprapubiana (punctia vezicii urinare)

 Pentru evacuarea unui glob vezical in retentii acute de urina si obstacol ureteral
impermeabil si pentru recoltarea de urina in conditii de maxima asepsie in vederea
uroculturii
 Decubit dorsal, trocarul avanseaza perpendicular pana cand seringa aspira urina
 In prelevare se extrage acul si se panseaza compresiv ; evacuator se lasa urina sa
curga lent, intrerupande-se periodic penptru evitarea decompresiunii bruste sau
accidentelor hemoragice
 Dupa golire se spala vezica cu o cant redusa de solutie antiseptica urinara
 Incidente: punctia alba, hemoragia de perete vezical datorita golirii bruste (se adm
hemostatice si se aplica pungi cu gheta), infectie urinara, leziuni de ansa
Punctia biopsie

 Rol in precizarea diagnosticului unei boli si a terapiei de urmat ; necesita suport

imagistic
 Diagn. Tumorilor de pulmon, ficat, rinichi, splina, san, ciroza hepatite, nefropatii,
limfadenopatii
 Ficat: ic intre linia axilara ant si mijlocie sau suncostal daca depaseste rebordul costal
cu min 6 cm
 Prostata: ghidata ecografic sau CT
 Prostata: transrectal
 Rinici: punctul costomuscular drept la 10 cm lateral de apofiza spinoasa a verebrei L1
Page 24 of 38
  Proba investigata histopatologic, microscopic si imunohistochimic
 Incidente: hemoragie pe traiect sau local , diseminarea tumorala sau infectioasa pe
traseu
Punctia lombara si sternala la fiziopat
14. Sondajul (cateterismul) vezical

o Manevra prin care se introduce prin uretra o sonda care va asigura o comunicare
temporara intre cavitatea vezicala si mediul exterior
o Scop: evacuator(retentii urinare acute) , terapeutic( se introduce antibiotic sau
antiseptic sau chimioterapic) sau explorator (introducerea unui index opac radiologic)
o Incicatii: retentie urinara acuta, retentie cronica completa de urina, traumatisme de
bazin, lombare, preoperator in interventii chir lungi sau din sfera ginecologica,
monitorizarea debitului ren, terapia infectiilor vezico-ureterale, chimioterapia post
operatorie, eplorare radiologica
o Contraindicatii: infectii acute are uretrei( risc de insamantare vezicala), ruptura
traumatica a uretrei stricturi ureterale stranse
o Tehnica:
 Pacient in decubit dorsal, copsele flectate pe abdomen, genunchii departati, instalarea
tavitei renale sau bazinet pt lichidul de spalatura
 Medic la dreapta pacientului, ajutorul in fata lui, se aseptizeaza vulva sau glandul
penian
 In mana dreapta se tine sonda, cu mana stanga se decaloeaza glandul penian sau se
indeparteaza labiile
 Ajutorul lubrifiaza capatul proximal al sondei cu gel sau solutie serila si se injecteaza
si in meatul urinar
 Se asigura o progresie lenta, ferma , cand varful sondei ajunge la prostata se indreapta
pensiul paralel cu planul patului si se continua impingerea sondei. In aceasta pozitie
se umple balonasul de fixare a sondei cu ser fiziologic steril in cant care este trecuta
pe sonda (15-39 ml) si se retrage sonda pana ce balonasul se opreste la niv orificiului
vezical al uretr
 La femeie dupa toaletare, lubrifiere si introducere in meant, se introduce numai 10-12
cm de sonda, se umfla balonasul si sonda este racordata la recpientul colector
 Incidente: crearea de "cale falsa”prin ruperea uretrei, golirea brusca determina
hemoragie “ex vacuo”( se recomanda evacuarea gradata) , infundarea sondei cu
cheaguri, infectie urinara joasa,
 Ingrijire: pung acolectoare schimbata la 24h, sonda urinara schimbata la 7-14 zile

Page 25 of 38
15.Hemostaza

o Totalitatea mecanismelor si metodelor prin care se opreste o hemoragie. Poate fi

fiziologica (formarea cheagului de fibrina si fibrinoliza), medicamentosa (adm de
medicamente care opreste hemoragia vaselor mici si rar celor mijlocii) si chirurgicala
(mijloace fizice si chimice care refac vasul lezat)
o Clasificare:
 In functie de vasul lezat: arteriala ( sange rosu,tasneste ritmic), venoasa
( hemoragii cu sange rosu inchis , in pata) si capilare ( sangerare difuza)
 In functie de locul hemoragiei: interna (hemoperitoneu, hemopericard),
interna exteriorizata ( evidenta sau oculta) si externa
 In functie de evolutie avem acute si cronice
 In functie de cantitate avem mici ( <10% din sg circulant) , medii ( 10-
20% din sg circulant), mari( 20-30% sg circulant) si cataclismice ( >40%
sg circ)
 In fct de momentul aparitiei: primare ( imediat dupa lezarea vasului),
secundare ( dupa un anumit timp, prin ulcerarea peretelui vascular)
o Tablou clinic: hipotensiune, tahicardie, tahipnee, tegumente palide , reci si
transpirate, senzatie de sete , alterarea starii de constienta
o Reactii compensatorii: creste tonusul vascular, creste activitatea simpatica, scaderea
pesiunii hidrostatice, cresterea cap de transp a oxigenului si crestera consumului la
nivel tisular, vasoconstrictie cu scaderea fluxului sgv renal, crestere eliberare de
adrenalina si na, creste eliberare de acth, creste secretia de vasopresina, activarea
sistemului renina-angiotensina-aldosteron
o Defecte ale hemostazei
 Congenitale: trombocitopenia ereditara, boala von Willebrand, trombastenia
Ganzmann, afibrinegenemie primara
 Defecte ale factorilor de coagulare: deficit FVIII, FIX, etc
 Dobandite: avitaminoze, LES, hipersplenism, tratament cu heparina, uremie,
transfuzii masive
o Evaluarea pacientului cu risc hemoragic:
 Istoric, examen fizic, medicatie curenta, screening
 Numararea directa a trombocitelor (cel putin 70.000/mmc)- frotiu
 Timp de sangerare ( anormal: trombocitopenie, B vW, deficit factor V,
aspirina)
 Timp de protrombina ( deficit factor VIII, IX, XI, XII)
 Timp partial de tromboplastina ( Deficit F II, V, VII,X)
 Timp de trombina (detect anomalii de fibrinogen)

Page 26 of 38
  Dozarea fibrinogen plasmatic
o Hemostaza medical-farmaceutica
 Administrare de hemostatice ( vit K, etamsilat, calciu) transfuzii de sg, derivati,
plasma, concentrat plachetar, aplicarea de bureti hemostatici
o Hemostaza chirurgicala-provizorie
 Aplicarea unui garou cu rolul de formare a unei presiuni care sa colabeze peretii
vasului si sa opreasca temporar circulatia sangvina
 Pentru sg venoase se aplica distal de regiunea lezata si la sg arteriale se aplica
proximal
 Nu se aplica garou la cap, gat torace, abdomen- hemoragia va fi controlata prin
compresiune cu un pansament compresiv
o Hemostaza chirurgicala definitiva
 Prin ligatura, sutura, elecrocoagulare, embolizare, sutura, aplicarea unor bureti sau
substante cu rol hemostatic

17. Cateterismul vascular

Definitie: Este introducerea unor sonde subţiri, din materiale plastice (cateter), în
lumenul vascular, pentru a se asigura un acces facil la acest nivel.
Scop: terapeutic, introducandu-se substante medicamentoase; explorator
Caracteristicile cateterului: sa fie construit din plastic radioopac; sa fie suplu la temperatura
corpului; sa nu fie iritant pentru tesuturi; interiorul si exteriorul sau sa nu favorizeze
agregarea plachetara; lungime adecvata astfel incat cateterul sa atinga trunchiul vene cavei
superioare sau inferior, lăsând la exterior o lungime suficientă pentru a permite manipularea
sa facilă;
Indicatii: -sustinerea hidro-electrica a bolnavului
-nutritia sau completarea nutritiei unor pacienti
-cand este nevoie de o cale rapida de administrare a medicamentelor
-cateterismul vascular cu rol explorator se execută pentru localizarea unor formaţiuni
tumorale hipervascularizate sau avasculare, a unor stopuri sau reduceri de calibru în circulaţia
sângelui, pentru diagnosticul unor hipertensiuni portale, a unor anomalii valvulare cardiace
-cateterismul vascular permite determinarea presiunilorvenoase centrale,
intracavitare cardiace, pulmonare, a gazelor sanguine la diferite niveluri circulatorii, a
debitelor cardiace
Contraindicatii: bolnavii hemofilici, bolnavii cu terapie anticoagulanta, unele afectiuni
neurologice (ex:tetanos), in timpul inductiei anesteziei generale
Materiale: seringă cu ac gros, fir ghid, cateter, suport din plastic pentru fixarea la piele; la
acestea trebuie adăugate o seringă cu ac fin pentru o mică anestezie locală, material moale

Page 27 of 38
steril şi mănuşi, precum şi o pensă port-ac cu ac şi fir de sutură pentru fixarea cateterului la
piele.
Pregatirea: Pregătirea constă în aşezarea pacientului într-o poziţie care să fie suficient de
comodă pentru el, dar care să şi expună bine regiunea asupra căreia se va executa manevra
de cateterizare. Această poziţie este decubitul dorsal, simplu, când se face cateterizarea venei
femurale; cu torsiunea capului spre partea opusă celei care urmează a fi cateterizată, uşoară
hiperextensie a gâtului şi tragerea umărului posterior, pentru cateterismul subclavicular şi
jugular. Aceeaşi poziţie de decubit dorsal va fi folosită şi în cazul cateterizării venelor
braţului sau piciorului. Pregătirea continuă cu dezinfectarea suprafeţei cutanate ce va
suporta intervenţia şi acoperirea ei cu câmpuri sterile, pentru a o izola cât mai corect de
zonele din jur.
Tehnica: Se începe cu practicarea unui “buton” de anestezie locală pentru a face gestul cât
mai puţin dureros, după care, cu acul gros ataşat la seringa, se va face puncţia venei.
Când acul seringii este în vas, se aspiră uşor 5-6 ml de sânge, pentru a verifica prezenţa
acului într-o venă de mare calibru (vine rapid sânge mult şi negricios, neaerat). Se
detaşează seringa, păstrând acul imobil şi se cere pacientului să-şi reţină respiraţia un
moment, pentru a preveni fenomene de aspiraţie prin depresiune intratoracică (cu apariţia
emboliei gazoase), timp în care se introduce firul ghid prin lumenul acului. După aceasta
se scoate acul, lăsând doar firul ghid, pe care se introduce cateterul prin retragerea
firului ghid până ce trece de capătul distal al cateterului. Din acest moment se
introduc şi cateterul şi firul ghid în vas, iar în momentul în care cateterul a atins
poziţia definitivă (a ajuns în vena cavă superioară sau inferioară) se retrage firul ghid şi
se verifică, încă o dată, prezenţa capătului cateterului într-o venă mare prin aspirare în
seringă. Sângele aspirat se reinjectează sau se păstrează pentru analize, după care se
racordează perfuzia sau se spală cateterul cu ser heparinat sau ser fiziologic normoton
(dacă nu se foloseşte cateterul imediat) şi se obturează. Pentru cateterele instalate în scop
explorator finalul tehnicii de instalare coincide cu debutulexplorării propriu-zise.
Accidente: dificultati la impingerea cateterului spre vena cava, inrularea cateterului, punctia
unei artere, hemotorax, pneumotorax, embolie gazoasa, hematom, infiectie, tromboza

18. Primul ajutor in traumatisme

Pregătirea traumatizatului: va fi cât mai scurtă, dar mai ales cât mai puţin
nocivă pentru accidentat. Ea constă din scoaterea traumatizatului de la locul
accidentului şi din aşezarea sa, la adăpost de noi traumatisme, într-o poziţie cât mai
confortabilă şi accesibilă pentru manevrele de prim ajutor. Manevrele de scoatere vor fi
făcute cu rapiditate dar şi cu blândeţe, căutând să se deplaseze cât mai puţin segmentele
corpului unul faţă de celălalt, de preferat deloc. Dupa scoaterea, accidentatul va fi asezat
in decubit lateral daca este inconstient sau in decubit dorsal daca starea de constienta este
pastrata.

Page 28 of 38
 Se începe cu un bilanţ rapid şi complet al leziunilor, fără a pierde din vedere vreunul
dintre organele sau sistemele pe care traumatismul le-ar fi putut afecta. Scopul este de a
evalua funcţiile vitale şi de a stabili gradul de afectare al organismului, precum şi
ordinea de rezolvare a urgenţelor apărute. Acest examen se face respectând anumite
reguli: trebuie să fie rapid, complet, să se facă în paralel cu măsurile de resuscitare a
funcţiilor vitale, dacă este necesar, să nu agraveze, prin manevre intempestive sau
brutale starea traumatizatului. După depistarea leziunilor posttraumatice se va trece la
îngrijirea propriu-zisă, aceasta făcându-se în funcţie de importanţa aparatelor sau
sistemelor afectate.Ordinea importanţei este deschisă de aparatul cardiovascular şi
respirator, urmează traumatismele cranio-cerebrale şi cele vertebro-medulare,
traumatismele toracelui, cele ale abdomenului şi, în final, celeale membrelor.Se va acorda
prioritate absolută resuscitării cardio-respiratorii. Aceste manevre vor fi continuate susţinut
până la reluarea şi stabilizarea celor două funcţii. Vor fi abandonate numai la declararea
morţii biologice, deci la dispariţia ireversibilă a funcţiei cerebrale.
Ingrijirea (supravegherea) primară
• Prevenirea apariţiei de noi victime

• Identificarea altor victime

• Evaluarea căilor aeriene, nivelului conştientei şi controlul coloanei cervicale

• Manevre terapeutice pentru căile aeriene:

• Dacă pacientul nu poate vorbi sau este inconştient, se evaluează în continuare

calea aeriană si se ridică şi proiectează anterior bărbia

• Dacă este necesar se curăţă calea aeriana (sucţiunea secreţiilor, sângelui,

corpilor străini etc.)

• Se ventilează pacientul pe mască.

• intubaţia oro- sau nazo-traheală

Evaluarea respiraţiei şi circulaţiei

• Dacă pacientul nu respiră se efectuează două respiraţii gură la gură şi apoi se verifică
pulsul la carotidă

• Dacă nu are puls se încep manevrele de resuscitare cardio-respiratorie

• Se ia pulsul la carotidă şi radială şi se notează frecvenţa şi calitatea lor

• Se evaluează culoarea/aspectul tegumentelor şi reumplerea capilară

• Se verifică apoi dacă traheea se află pe linia mediană, dacă venele gâtului sunt plate
sau destinse

• Se examinează apoi toracele şi se vor căuta:

Page 29 of 38
 • dificultăţi de respiraţie;

• respiraţie paradoxală;

• plăgi ale toracelui cu traumatopnee;

• instabilitate;

• durere;

• crepitaţii;

• la auscultaţie se va urmări dacă există murmur vezicular prezent şi egal

bilateral.

Se acordă primul ajutor imediat în funcţie de leziunea găsită, după cum urmează:
• „sigilarea" cu pansament a unei plăgi deschise;

• stabilizarea manuală sau cu benzi de leucoplast a unui volet;

• oxigen;

• puncţie cu un ac gros pentru un pneumotorax sufocant

• Se opreşte sângerarea activă prin presiune manuală directă, pansamente sau bandaje

• Se montează 1-2 linii venoase pe care se începe reechilibrarea volemică

îngrijirea (supravegherea) secundară=examen detaliat de decelare a tuturor

leziunilor atât evidente cât şi potenţiale
• 1. Verificarea semnelor vitale.

• 2. Obţinerea istoricului accidentului

• 3. Examen fizic complet: cap, gat, reverificare torace, eamen abdomen, examinare
bazin si extremitati

• 4. Scurt examen neurologic: status constienta, motor, senzitiv, pupilele

19. Infectii
Capacitatea unui microb de a determina o infectie consta in echilibrul dintre
mecanismele de aparare ale gazdei si patogenicitatea microbaiana. Unele bacterii au capsula
groasa ce le fac rezistente la fagocitoza ( S. Pneumoniae, S. Aureus). Bacteriile actioneaza
prin eliberarea de toxine ce distrug celulele sau promoveaza diseminarea in tesuturi.
Mecanismele de aparare ale gazdei

Page 30 of 38
 • Locale: integritatea tegumentara si mucoasa, conditii fizice – absenta
umidifierii (piele), actiunea mecanica a lacrimilor si salivei, miscarea ciliara
(trahee, bronhii), peristaltica, pH-ul local, imunitatea locala IgA

• Sistemice: celulele fagocitare, sistemul imun, cascade moleculare –

complement, coagulare , sist. kininei

• PMN – chemotaxie – migrare locala- fagocitoza – distrugere

lizozomala

• Macrofagele – tisulare si circulante – continuare si amplificare raspuns

imun

• Initiere raspuns imun umoral – cytokine, TNF alfa, Interferon

Infectiile tesutului moale: Cei mai frecventi germeni:

• Staphylococcus

• Streptococcus

• Bacterii Gram negative.

• Infectii mixte

Infectiile tegumentului, hipodermului, fasciei si a muschiului pot fi tratate cu

antibiotice daca nu s-a format un abces sau nu s-a dezvoltat o necroza tisulara
Celulita: infectie diseminata ategumentului si a tesutului subcutanat, cu durere, edem,
eritem, limita difuza. Poate aparea o data cu limfangita, o inflamatie a canalelor limfatice,
manifestata printr-o serie de dungi rosii vizibile, febra, frison, alterarea starii generale,
cefalee, manifestari digestive. Ca si tratament, pentru celulita si limfangita se recomanda
administrarea de antibiotic, metoda chirurgicala de tratare a sursei fiind folosita doar daca s-a
format un abces.
Furuncul: infectie stagilococica a foliculului pilos cu punct de plecare de la nivelul
glandei sebacee. Bacteria merge retrograd pana la nivelul radacinii foliculului pilos, intra la
nivelul acelui canal de excretie a glandei sebacee si produce o obstructie a canalului de
evacuare --> se formeaza o cavitate inchisa ce va prezenta conditiile prielnice pentru
multiplicarea bacteriana. Prezinta o zona centrata de un folicul pilos, necroza cu eliminare de
continut purulent si la periferie edem si inflamatie. Tratament: Nu trebuie facuta incizia si
nici tratamentul antibiotic nu este necesar. Se aplica locala antiseptice (Betadina) si se aplica
pansamente locale. Doar atunci cand furunculul apare la nivel facial trebuie dat antibiotic,
pentru ca la acest nivel sangele are un traiect spre endocraniu si se poate produce
trombozarea sinusului cavernos cu formare de abces cerebral sau meningite.
Carbuncul: forma particualara de carbuncul, cauzat de Staphylococcus aureus, infectie
cu caracter necrozant. Apare in zona cervicala posterioara, pe torace sau facial, in special la
pacienti imunocompromisi. Pacientii prezinta febra, frison, alterarea starii generale. Din

Page 31 of 38
punct de vedere evolutiv, este o infectie necrozanta, extensiva ce apare la nivelul tesutului
subcutanat. Carbunculul prezinta multiple zone de infectie necrozanta cu prezenta de
burbioane. Sub puntiile cutanate exista o zona de necroza extinsa care poate comunica si
realiza un abces cervical posterior. Tratament: antibiotic, incizie larga, debridare si
pansamente locale.
Completari fata de ce scrie in curs:
Abcesul cald: prezinta in zona centrala puroi, puroiul fiind format din germeni care se
multiplica, resturi tisulare, exudat si sange (optional)
Flegmon:simptome: febra, frison, anorexie, tahipnee, tahicardie; tratamentul se face
prin incizii largi in zona maxima de durere sau de edem
Hidrosadenita: excizia chirurgicala a glandelor apocrine se face doar daca pacientul
prezinta episoade repetate de hidrosadenita.
Erizipelul: infectie difuza acuta a canalelor limfatice dermice. Este o boala infecto-
contagioasa ce se poate transmite ft usor, modiv pt care pacientul trebuie izolat.
Infectiile necrozante: semne generale: pacientul prezinta si agitatie psiho-motorie, este
hipotensiv, tahicardic, tahipneic. Lipsa de raspuns la tratamentul nechirurgical: adica semnele
de baza (modificarea diurezei, tensiunii, frecventei cardiace si respiratorii) nu se repara prin
medicatie nechirurgicala, acest lucru fiind un factor definitoriu al infectiilor necrozante.
Gangrena gazoasa: mecanism: toxine locale --> tromboze vasculare --> ischemie -->
necroza --> mai multe bacterii --> mai multe toxine etc. acest lucru se intampla pt ca necroza
functioneaza ca un mediu de cultura ce favorizeaza multiplicarea bacteriilor. Tratament :
printre antibioticele care se dau este penicilina.
Fasceita necrozanta: este mai profunda decat gangrena gazoasa. Nu va forma
niciodata puroi si are o capacitate invaziva majora. Nu prezinta bule de gaz, dar pot aparea
ocazional crepitatiile atunci cand este suprainfectata cu Clostridium. Antibiotice care se dau:
penicilina, metronidazol.
Tetanos: infectie cu Clostridium tetani, exotoxina difuzeaza de-a lungul nervilor si se
fixeaza in nevrax iar apoi la neuronii motori (de asta da contractii). La manifestari mai este
rabdomioliza si insuficienta renala acuta. La tratamentul curativ: se pot administra
miorelaxante.

20. Tumori
Cancerul este un termen generic care grupează un număr mare de afecţiuni din
punct de vedere al originii, al mecanismului de apariţie şi al evoluţiei şi care au ca
element comun proliferarea celulară necontrolată. Populaţie celulară a cărei creştere
scapă de sub controlul mecanismelor de reglare homeostazică. Această populaţie îşi

Page 32 of 38
 are originea, de cele mai multe ori, într-o singură celulă suşă transformată, sau în
anumite cazuri în mai multe celule suşe.
Celula maligna –> clon celular –> tumora cu dezvoltare spontana –> extensie
locala sau la distanta –> deces (clon celular= 104-105 celule similare cu celula de
origine)
Boala canceroasă este o tulburare genetică
• celulele canceroase prezintă anomalii cariotipice, anormalităţi de număr şi/sau
structură

• Modificări ale genelor legate de apoptoză

• anumite sindroame moştenite (polipoza familiala, neurofibromatoza) - risc

crescut de cancer

• Celulele se pot transforma devenind maligne prin acţiunea unor agenţi

carcinogeni care produc leziuni la nivelul moleculelor de ADN

Caracteristici morfologice:
• hipercromatism

• modificări de formă şi volum componente celulare

• există mai multe celule aflate în mitoză faţă de ţesuturile normale

• mai puţin bine diferenţiate decât celulele normale

Celula canceroasa prolifereaza datorita factorilor hormonali (asa se intampla in

cancerul mamar) sau factorilor de crestere (ex: IGF, TNF). Ea are proprietatea de a invada
tesutul din jur si de a forma metastaze la distanta.
Exemple de tumori din curs:
1. chistul sebaceu (formatiune tumorala chistica)
2. lipomul (tumora beninga cu originie adipocitara)
3. hemangiom (tumora benigna cu origine in vasele de sange de la niv
tegumentar)
4. adenopatia reactiva
5. limfomul
6. chist dermoid
7. gusa
8. chist de canal tireoglos
9. diverticul faringo-esofagian
10. higroma chistica
11. chist branhial

21. Semiologia chirurgicala a capului si gatului (din curs)

Page 33 of 38
La nivelul capului pot “apare”:

 Chistul sebaceu: formatiune tumoral ace contine sebum, ca urmare a obstruarii

canalului glandei sebacee si a secretiei continue de sebum, pana la aparitia formatiunii
pseudotumorale care se poate si suprainfecta.
 Lipomul: tumora beninga de origine adipocitara, de culoare galben lucioasa.
 Hemangiomul: tumora benigna cu origine la nivelul vaselor de sange de la nivel
tegumentar. Origine arteriolara, venoasa,capilara. Pot disparea odata cu inaintarea in
varsta. Pot fi indepartate chirurgical/laser. Apar in orice zona a capului/gatului,
culoare rosie, usor supradenivelate, suprafata neregulata, consistenta moale, nu
prezinta risc de malignitate.Tipuri:
o Hemangiom cavernos- lacuri mari sangvine, strawberry hemangioma
o Nevul telangectatic- in pata de vin
o Nevus Araneus – la batrani, in forma de panza de paianjen

Semiologia traumatica a capului:

 Contuzia simpla
 Plagile pielii capului
 Contuzia grava

Examinarea pacientului inconstient: examinare scalp, examinare nari si conduct auditive

extern (se poate exteriozira LCR), examinare pupilelor, parametrii vitali: puls, TA, respiratie
Traumatism cranio cerebral: se face radiografie sau CT, traumatismul cerebral se poate corela
cu cel cranian, dar absenta celui cranian nu exclude un traumatism cerebral.
Coma: pierderea totala sau partiala a starii de constienta, pe fondul unor traumatisme la nivel
cerebral. Are 4 grade.
La pacientul cu traumatism care e inca constient: monitorizam puls, TA, reactive
pupilara. Degradarea neuronala se evidentiaza prin: bradicardie, scade frecventa respiratorie,
midriaza areactiva, asimetrie pupilara.
Ca si complicatii la traumatisme: hemoragie intracraciana, hipoxie cerebrala, infectie,
hiperpresiune intracraciana.
Fracturi craniene:

 Fracturi liniare
 Fractura cu infundare: cauzate de contuzii
 Fracturi ale bazei craniului – cele mai grave: de etaj anterior, mijlociu, posterior

Fracturile de baza de craniu: intereseaza temporalul, sfenoidul, occipitalul, etmoid. Oasele

de la baza cranilui au rezistenta maxima, deci agentul traumatic trebuie sa fie extrem de
puternic Pot duce la taieri ale meningelui si scurgere a LCR, hematoame. Semne
patognomonice ptr fractura de baza de craniu:

Page 34 of 38
  Otoree: scurgere LCR prin conduct auditive
 Scurgere LCR prin nazofaringe
 Rinoree – LCR prin nas
 Hematom periorbitar sau retroauricular
 Epistaxis sau otoragie
 Semnul Batlle- echimoza mastoidiana ce apare tardive
 Hemotimpan

Fracturile boltii craniene:

 Fractura liniara
 Fractura diastatice- fracturi linuare ce produc departarea oaselor craniului
 Fracturi cominutive: fragmentare osoasa, ce pot produce prin protuzii endocraciana
laceratii cerebrale
 Fracturi cu infundare: se produce subdenivelarea celor doua tablii osoase cu
consecinte endocraniene. Risc de hiperpresiune intracerebrala.
Scor Glasgow: daca e mai mic de 8, o sa cam mori,
Formatiuni tumorale cervicale:

 Adenopatia reactiva: dureroasa, rezolutie spontana, fistulizare la tegumente, fara

tratament specific
 Limfom: afectiune sistemica, adenopatie multipla, hepato-splenomegalie
 Chist dermoid/ teratoma chistic: contine tesuturi mature si differentiate, rezectie
chirurgicala
 Modificari de volum glanda tiroida
 Chist de canal tireoglos: fibrozare incompleta a canalului tireoglos, intre hyoid si
istm tiroidian
 Diverticul laringo-esofagian
 Hygroma chistica: leziune congenitala, la nivel cervical, excizie chirurgicala
 Chist branhial: defect de obliterare a celui de al doilea arc branhial intraembrionar
 Coasta cervicala : coasta supranumerara cu originea in C7, poate compresa plexul
brachial si artera subclavie
 Anevrism carotidian: dilatatie patologica a arterei carotide

Traumatisme regiune cervicala: contuzii, dispnee, tulburari de fonatie, de deglutitie.

Contuzii SCM: torticollis

Page 35 of 38
22. Semiologia toracelui (dintr un cur de pe platforma)
In functie de ce ne intreaba sau nu, aici putem spune tot ce stim la semio, incepand cu
examenul clinic obiectiv,inspectie cu deformari sau nu, palpare vibratii, asculatie – murmur
vezicular, suflu laringotraheal, sufluri, percutie – sonor netimpatic, in pneumothorax-
timpanic, unde e mat unde e sonor, etc etc plus semiologia sanului, tot ca la semio – normal,
infectie -mastite, mameloane supranumerare
Semiologia chirurgicala:
1. ANOMALII
2. TRAUMATISME
 PLĂGI:

 Nepenetrante: nu ajung la pericard/pleura

 Penetrante: pleuropulmonare, cardiopericardice, toracoabdominale

 CONTUZII

 Simple – masca

 Cu fracturi costale

 Cu leziuni viscerale

Boli:
1. Pleurale: PNEUMOTORAX, HEMOTORAX, PLEUREZII, TUMORI (toate abolesc
murmurul vezicular, in rest la fiecare putem zice tot ce stim de la semio,
matitate/hipersonoritate). Realizam punctie pleurala ptr diagnostic/ tratament
2. Cardiopericardice: TRAUMATISME, PERICARDITE (exudative, constrictiva,
purulenta) – dispar zgomotele cardiace, CADIOPATII CONGENITALE (persistenta
canal arterial, DSA, DSV) – sufluri, dispnee, CARDIOPATII DOBANDITE
(valvulopatii, coronaropatii)
3. Mediastinale : tumori mediastinale  sindromul de vena cava superioara, sindrom de
comprimare esofagiana cu disfagie, sindrom de comprimare nervoasa (Sdr Claude
Bernard Horner)
4. Bronhopulmonare: abces pulmonar, supuratii, bronsiectazie (Durere, Tuse, Cianoză,
Dispnee, Vomica, Hemoptizie, Febra, Hipocratism digital <3)

Page 36 of 38
 24. Interpretare investigatii paraclinice: (tot din curs)

In functie de diagnosticul pe care il suspicionam, apelam la diferite investigatii paraclinice.

De prima intentie incepem cu hemoleucograma. Aici cred ca trebuie zic ca in functie de
organ, boala, etc, alegem s facem analize de laborator plus ceva metode imagistice: ecografii,
radiografii, CT, RMN, endoscopii, punctii. Nu este in nicio carte subiectul, si nici nu stiu c
ear putea intreba, tot ce am scos e din curs, deci oricum daca trecem orin curs, ar trebui sa
stim sa zicem ceva.

Page 37 of 38
Page 38 of 38