1.

GENERALIT €ŽI
Microorganismele triesc în mediul înconjurtor în prezenža anumitor factori fizici, chimici i biotici care
influenžeaz în mod favorabil sau defavorabil dezvoltarea i înmul žirea lor. De-a lungul timpului, omul a
învžat s selecteze acei factori care s-i permite distrugerea speciilor patogene sau selectarea speciilor
folositoare.
În cele mai vechi civilizažii s-au cunoscut practici care au prevenit alterarea alimentelor, putrefac žia
cadavrelor, fr a se cunoate rolul microorganismelor în aceste procese. Astfel, alimentele perisabile au fost
conservate prin adaus de sare, uleiuri aromatice, afumare sau fermenta žie acid . Conservele au ap rut cu 50 de
ani înaintea cercetrilor lui Pasteur, fr a fi fost lmurit principiul care st  la baza lor. La începutul secolului al
XVIII-lea s-a folosit pentru prima oar clorura de var i fenolul pentru dezodorizarea gunoaielor i în final pentru
curžirea plgilor, fr a se cunoate acžiunea bactericid a acestor substanže.
Tehnicile de sterilizare s-au dezvoltat inižial în laboratoare pentru a permite izolarea miocrobilor în culturi
pure, ele fiind apoi rapid preluate de toate specialitžile medicale pentru a preveni rspândirea infecžiilor.
Se folosesc doi termeni pentru a desemna distrugerea sau înl turarea microorganismelor, sterilizarea i
dezinfecžia, diferenža dintre ele fiind important.
Prin termenul de sterilizare, care este un termen absolut, se înželeg procedeele fizice i chimice care elimin 
toži germenii viabili (bacterii, spori, fungi, virusuri, parazi ži) de pe un obiect. Se desemneaz  ca steril un obiect
care a fost supus unui procedeu de sterilizare i protejat în mod corespunztor pentru a preveni contaminarea sa.
Se folosesc, în principiu, 4 metode de sterilizare:
• sterilizarea prin cldur;
• filtrarea prin filtre bacteriologice care režin bacteriile din lichidele ce nu pot fi supuse temperaturilor
ridicate;
• iradierea cu raze UV sau raze ionizante;
• sterilizarea chimic, metod evitat în general deoarece doar câživa dezinfectan ži, foarte toxici i
iritanži (ca de exemplu, formaldehida, oxidul de etilen etc.) folosi ži în condi žii riguros controlate, sunt
capabili s omoare toate formele de viaž inclusiv sporii, fr a deteriora obiectele de sterilizat.
Trebuie specificat, îns, c sterilizarea nu este identic cu distrugerea fizic  a bacteriei, cu toate c  cele
dou nožiuni se folosesc des una în locul celeilalte. Acest aspect este foarte important, deoarece solu žiile
perfuzabile, care sunt sterile dar conžin bacterii omorâte, a c ror produ i de degradare au efecte pirogene, dau
reacžii toxice a cror gravitate merge pân la ocul endotoxinic. Deci, apa i lichidele care vor servi la
prepararea solužiilor injectabile sau perfuzabile trebuie s  fie nu numai sterile, dar s  aib  un grad pronun žat de
puritate.

Dezinfecžia se refer în general la distrugerea žintit a potenžialului infecžios în scopul de a împiedica

rspândirea microbilor dintr-un anumit focar de infecžie, rezultatul nefiind întotdeauna omorârea tuturor formelor
microbiene, mai ales a endosporilor. Dezinfectantele sunt substan že puternic bactericide, cel mai des toxice pentru
organismul uman. Dezinfecžia se aplic acolo unde sterilizarea nu se poate efectua: mobilier, a ternuturi de pat,
bazine de înot, încperi etc.

Metodele de dezinfecžie sunt:

• dezinfecžia prin cldur umed i const în splarea obiectelor la 70-80°C,
• dezinfecžia chimic.

Antisepsia const în aplicarea unor substanže bactericide sau bacteriostatice în scopul de a omorâ sau inhiba
dezvoltarea florei patogene în plgi.

Asepsia cuprinde toate msurile care împiedica contaminarea cu agenži infecžioi a unei plgi.
Cinetica reacžiei bactericide prin agenži fizici i chimici decurge ca o reac žie de ordinul întâi, ceea ce
înseamn c bacteriile supuse oricirei acžiuni bactericide nu vor muri toate în acelai timp.
 Criteriul fundamental de apreciere a acžiunii bactericide a unei noxe este pierderea capacit žii
microorganismului de a se înmulži atunci când este însmânžat într-un mediu favorabil. Testele de viabilitate sunt
foarte importante în prepararea vaccinurilor, de pild, a cror sterilizare se face prin metode blânde pentru a nu
modifica imunogenitatea microbilor. Astfel, exist posibitatea supravie žuirii unui num r mic de bacterii care
dup încetarea noxei se vor înmulži din nou.

Conservarea reprezint prevenirea alterrii prin agenži microbieni ai unor produse degradabile cum sunt
alimentele sau medicamentele.

2. STERILIZAREA PRIN C€LDUR€

Microorganismele sunt distruse la temperaturi ridicate într-un timp care depinde de mai mul ži factori:
• temperatura, care este invers proprožional cu timpul necesar expunerii bacteriilor,
• numrul microorganismelor i al sporilor, elemente ce afecteaz rapiditatea sterilizrii,
• specia i proprietatea de a sporula a microorganismelor. Sensiblitatea i supravie žuirea la c ldur 
variaz la diferitele tulpini din cadrul aceleiai specii,
• materialul în care este cuprins microorgansimul. Un con žinut ridicat de substan že proteice, zaharuri, lipide,
amidon, acizii nucleici sau uleiuri protejeaz sporii i formele vegetative de ac žiunea c ldurii. Prezen ža
dezinfectanžilor are efect sinergic cu cel al temperaturii ridicate,
• pH-ul. Rezistenža maxim a sporilor la cldur se situeaz la un pH de 7 i scade o dat cu creterea
aciditžii sau alcalinitžii,
• condižiile în care are loc sporularea. Se pare c sporii forma ži în habitatul natural al microbilor sunt mai
rezistenži la cldur decât cei obžinuži pe mediile de cultur.

Sensibilitatea microorganismelor la cldur se poate exprima prin:

• punctul termic letal, care se definete ca cea mai joas  temperatur  care distruge bacteriile dintr-o cultur 
cu densitate dat în 10 minute. Pentru E.coli valoarea se situeaz la 55°C, pentru bacilul tuberculos la
60°C, iar pentru majoritatea sporilor la 120°C;
• timpul termic letal, care se definete ca timpul minim în care are loc distrugerea bacteriilor la o temperatur 
dat.

Dat fiind sensibilitatea diferit a tulpinilor din cadrul unei specii se prefer  ca index pentru timpul în care
sunt distruse bacteriile timpul zecimal de reducere, sau valoarea D10, care este timpul minim exprimat în minute
care reduce viabilitatea culturii bacteriene cu 90% la o temperatur dat în condižii standard.

2.1. Sterilizarea prin cldur uscat

Cldura uscat omoar microorganismele prin oxidarea distructiv a componentelor celulare. Cei mai
rezistenži spori sunt distrui de cldura uscat la 160 o, timp de 60 de minute. Cldura uscat de 100o C
distruge în 60 de minute bacteriile care sunt omorâte prin c ldur  umed  la 60 oC în 30 de minute. Sporii fungilor
sunt distrui în 60 de minute la 115 oC, iar cei bacterieni la temperaturi cuprinse între 120-160 oC. În laboratorul de
microbiologie se utilizeaz urmtoarele tehnici de sterilizare:
• înclzirea la rou în flacr a obiectelor se aplic anselor bacteriologice în laboratorul de microbiologie;
• flambarea (trecerea prin flacr pentru câteva secunde) se aplic gâtului baloanelor, eprubetelor dup 
deschiderea i înainte de închiderea lor, pipetelor înainte de utilizare pentru a preveni contaminarea cu
germenii din aer. Se mai sterilizeaz prin flambare instrumente de mic  chirurgie, dup  ce se stropesc cu
alcool, dar temperatura produs nu este suficient de înalt pentru a asigura o sterilizare optim ;
• sterilizarea la pupinel. Pupinelul sau cuptorul cu aer cald este o cutie metalic  cu pere ži dubli între care se
gsete un strat de azbest care împiedic pierderile de cldur, o surs  de c ldur  care este energia
 electric i un termoregulator. În interior pupinelul este prevzut cu rafturi pentru obiectele de sterlizat.
Temperatura de sterilizarea la pupinel este de 160 oC timp de o or sau 180oC timp de 1/2 de or. La
pupinel se sterilizeaz întreaga sticlrie de laborator, instrumentarul de stomatologie, seringi f r 
armtur metalic, pudre, uleiuri etc. Pupinelul nu trebuie s fie supraînc rcat, pentru ca aerul s 
poat circula nestingherit printre obiectele de sterilizat.
• sterilizarea cu raze infraroii este folosit pentru sterilizarea seringilor fr arm tur metalic  la o
temperatur de 180oC. Sterilizarea se poate efectua i la 200oC în vid, aplicându-se instrumentelor
chirurgicale.

2.2. Sterilizarea prin cldur umed

Cldura umed este mai eficient decât cldura uscat, distrugând bacteriile la o temperatur  mai
sczut i timp mai scurt. Formele vegetative a majorit žii bacteriilor, fungilor i virusurilor animale sunt
omorâte de cldura umed în 10 minute la temperaturi cuprinse între 50 oC (Neisseria gonorrhoeae) i 65oC
(Staphylococcus aureus). O susceptibilitate deosebit faž de cldur o prezint Treponema pallidum, care
este distrus în 10 minute la 43 oC. Rezistenža maxim la cldur umed o are, îns, Bacillus
stearothermophylus, a crui form vegetativ se poate multiplica la 80 oC. O parte din virusurile animale au o
rezistenž crescut faž de cldura umed, ca, de pild, virusul poliomielitic care este inactivat la 60 oC
dup 30 de minute, i virusul hepatitei B care dac se afl  în ser rezist  10 ore la 60 o. Mulži bacteriofagi au o
rezistenž mai mare la cldur umed decât bacteria gazd, aceasta fiind distrus  la 60 oC în 15-30 minute iar
bacteriofagul la temperaturi cuprinse între 65-80oC.
Formele sporulate ale actinomicetelor, ciupercilor i a fungilor sunt mai rezistente decât formele vegetative,
dar nu atât de rezistente ca i sporii bacterieni.
Rezistenža sporilor bacterieni variaz la diferitele specii, dar chiar i între tulpinile aceleia i specii. Astfel,
majoritatea sporilor de Cl.tetani sunt distrui prin fierbere la 100 oC în 10 minute, dar s-au semnalat tulpini a cror
spori rezist la fierbere 1-3 ore, fiind cei mai rezistenži patogeni ce pot infecta o plag. Rezisten ža lor determin 
standardele minime pentru sterilizarea chirurgical: 10 minute la 121 oC sau 30 de minute la 115oC fr a socoti
timpul de înclzire. Unii spori de Cl.botulinum rezist la fierbere la un pH=7 pân la 8 ore iar la autoclavare 10-
40 de minute la 115oC.
Omorârea microorganismelor prin cldur umed se produce prin coagularea proteinelor structurale i
inactivarea enzimelor, cu participarea apei. Cei mai rezisten ži spori sunt distru i    prin expunere la c ldur 
umed la 121o timp de 30 de minute.
• fierberea este de fapt o metod de dezinfecžie deoarece ea nu distruge toate formele sporulate. Se
efectueaz la 100oC timp de 1/2 de or i se aplic siringilor i instrumentelor de mic  chirurgie atunci
când nu este posibil alt metod. Fierberea se mai folosete în epidemii la sterilizarea apei.
• pasteurizarea a fost introdus de Pasteur pentru conservarea vinului, fiind utilizat  i acum pentru
sterilizarea unor alimente lichide care nu suport temperaturi prea ridicate (lapte, bere, sucuri de fructe).
Metoda const în înclzirea lichidului la 62°C pentru 30 de minute (pasterurizare joas ), 71 oC 15 minute
(pasteurizare medie), 80-85o 3-5 minute (pasteurizare înalt) sau introducerea unor vapori filan ži la o
temperatur de 130 -150oC sub presiune pentru câteva secunde (ultrapasteurizare). Pasteurizarea este o
metod eficient deoarece bacteriile patogene care se pot dezvolta în lapte ( Mycobacterium tuberculosis,
Salmonella, Streptococcus i Brucella) nu sunt bacterii sporulate, numrul lor reducându-se dup
pasteurizare cu 97-99%. Coxiella burnetii nu este distrus prin pasteurizare joas.
• tyndalizarea const în înclzirea produsului de sterilizat 3 zile la rând, în baie de ap  la 56-100 oC câte o
or. Temperatura se alege în funcžie de produsul de sterilizat. Metoda se aplic lichidelor care nu suport 
temperaturile ridicate, ca de exemplu: vaccinuri, medii de cultur ce con žin zaharuri în concentra žie mare,
proteine, gelatin etc. Formele vegetative sunt distruse în prima zi, iar sporii se transform  în forme
vegetative ce vor fi distruse zilele urmtoare. Reamintim, îns, c sporii bacteriilor termofile nu se distrug
prin aceast metod.
 • autoclavarea este metoda folosit pentru instrumentarul de chirurgie iar în laboratoarele de microbiologie
pentru sterilizarea mediilor de cultur i a materialului infec žios. Sterilizarea are loc într-o atmosfer 
saturat de vapori de ap la 120oC, la o presiune de 1 atm, timp de 20 de minute, în aparate speciale
numite autoclave.

3. STERILIZAREA    PRIN    RADIA Ž II

3.1. Razele neionizante

Razele ultraviolete. Puterea bactericid a razelor luminoase devine perceptibil  la o lungime de und  de
330nm, crescând pe msur scderii lungimii de und a luminii UV. Timpul necesar distrugerii
microorganismelor depinde de intensitatea luminii, distan ža de sursa de emisie i mediul în care se g sesc
microorganismele. Mecanismul bactericid al razelor UV const  în inducerea form rii în celula bacterian  a unor
dimeri de timin care interfereaz replicarea DNA, alterrile altor elemente structurale bacteriene fiind
neglijabile.
Fotoreactivarea. Modificrile induse în celulele bacteriene prin razele UV sunt reversibile, eficien ža
sterilizrii nefiind deosebit de performant. Astfel, dac se expune o cultur  bacterian  care a fost iradiat  cu
raze UV la lumina vizibil, o parte din dimerii de timin  se vor disocia, bacteriile aparent omorâte reluându- i
activitatea metabolic i înmulžirea, care vor depi de multe ori activitatea ini žial  a culturii neiradiate.
În scop practic, lmpile cu vapori de mercur se folosesc pentru a reduce num rul de bacterii existente în aer
în slile de operažie, în laboratoare, în încperi în care sunt adpostite animale de experienž etc.
Sensibilizarea fotodinamic. Razele luminoase vizibile au o acžiune bactericid slab , care poate îns  fi
crescut pân la nivelul acžiunuii razelor UV dac sunt trecute prin coloran ži fluorescen ži, ca, de pild ,
eozina, rou bengal etc.

3.2. Radiažiile ionizante

Dintre radiažiile ionizante se folosesc în practic razele electromagnetice  i cele particulare . Razele ,,
neutronii i protonii au o penetrare redus sau induc o radioactivitate ridicat  o obiectelor de sterilizat. Radia žiile
ionizante sunt folosite pe scar larg pentru sterilizarea materialelor medicale de unic folosin ž.

4. ANTISEPTICE     I    DEZINFECTANTE

Dezinfectantele sunt substanže puternic bactericide la concentražii relativ sc zute, folosite la

decontaminarea obiectelor i încperilor. Spre deosebire de radia žiile letale care ac žioneaz  asupra DNA i a
agenžilor chimioterapici care interacžioneaz ireversibil cu multiple sisteme metabolice, žinta de atac a
majorittii dezinfectantelor este peretele celular, membrana celular cu enzimele asociate i citoplasma. Ele
acžioneaz prin dizolvarea lipidelor din înveliurile celulare (detergen ži, solven ži lipidici) sau prin denaturarea
proteinelor structurale i enzimatice (oxidanži, agenži alkilanži, reactivi sulfhidrilici etc.).
Antisepticele sunt substanže cu acžiune bacteriostatic, uneori bactericid , putând fi aplicate pe tegumente
sau ca splturi ale unor mucoase (vaginal, uretral, otic etc.). Aceeai substan ž poate fi antiseptic sau
dezinfectant în funcžie de concentražie.

4.1 Determinarea potenžialului dezinfectant

Indicele fenolic (testul Rideal-Walker). Dup folosirea de ctre Lister a fenolului pentru dezinfecžia slilor
de operažii, s-a convenit ca acest compus s fie socotit dezinfectantul standard, cu toate c  ac žioneaz  în
concentražii mai mari decât majoritatea dezinfectantelor folosite ast zi. Indicele fenolic a unui dezinfectant
reprezint raportul dintre concentražia minim bactericid a fenolului i cea dezinfectantului. Concentra žia
folosit în dezinfecžie este în general de 5 ori mai mare decât CMB. Microorganismele recomandate pentru a testa
puterea bactericid a dezinfectantelor sunt în general S.aureus, Ps.aeruginosa, S.typhi, dar i altele. Indicele
fenolic se recomand pentru aprecierea activitžii bactericide a deriva žilor de fenol, deoarece al ži dezinfectan ži
neînrudiži cu fenolul au o alt evolužie a curbei de concentražie i susceptibilitatea diferit  fa ž de agen žii
neutralizanži ai mediului.
Unii agenži dezinfectanži (srurile de mercur, detergen ži) ader de bacterii i exercit  o ac žiune
bacteriostatic, care mimeaz un efect bactericid. De aceea, când se îns mân žeaz  bacteriile într-un nou mediu
pentru a aprecia dac celulele bacteriene sunt viabile, este important  includerea în mediu a unui compus
neutralizant care s desprind dezinfectantul de pe suprafaža mediului permi žând astfel bacteriei s  se
înmulžeasc
Eficienža unui dezinfectant depinde de mai mulži factori, cum sunt concentra žia dezinfectantului, densitatea
celulelor bacteriene, speciile crora le aparžin, prezen ža formelor sporulate i timpul de ac žiune al
dezinfectantului. La aceti factori se mai adaug o serie de variabile, cum sunt:
• “curženia” materialului care este supus decontaminrii. Con žinutul mare în substan že organice a
produsului de dezinfectat modific chimic dezinfec-tantul i-i reduce ac žiunea bactericid . Ideal este,
deci, s se testeze acžiunea antibacterian a unui dezinfectant în condižiile în care este aplicat,
• accesibilitatea dezinfectantului. Astfel, de pild, nici dezinfectan žii gazo i i nici cei lichizi nu pot
acžiona asupra bacteriilor, dac acestea sunt prinse în cristale care s-au format în urma desic rii
produsului în care sunt conžinute,
• temperatura la care acžioneaz dezinfectantul. Creterea temperaturii intensific  activitatea
antibacterian a dezinfectantelor în condižiile termostabilitžii lor,
• pH-ul la care acžioneaz dezinfectantele.

Dezinfectantele se folosesc în urmtoarele scopuri:

• decontaminarea obiectelor înainte de utilizare sau reutilizare. Astfel, materiile fecale, urina, sputa sau alte
produse biologice ce constituie un focar de infecžie trebuiesc dezinfectate înainte de cur žirea recipientelor în
care sunt conžinute. De asemenea, se dezinfecteaz unele instrumentele medicale, ca, de exemplu termometrele,
instrumente ce nu se pot supune sterilizrii. Lamele i pipetele se introduc într-un vas cu dezinfectant în care stau
cel pužin 24 de ore înainte de a fi splate,
• reducerea contaminrii microbiene a mediului înconjur tor. În spitale specii ca, de pild , stafilococi,
streptococi, enterobacterii, bacili piocianici pot fi prezenži pe pereži, pardosele, mobilier, în buc t rii, b i i
WC-uri favorizând aparižia infecžiilor nosocomiale. În general este suficient  cur žirea podelelor, a pere žilor
i a mobilierului cu ap cald i detergent, dezinfectantele fiind necesare numai ariilor care se contamineaz  cu
produse infectate. Se dezinfecteaz, de asemenea, încperile în care au fost spitaliza ži pacien ži cu boli
contagioase (variol, TBC etc.),
• dezinfecžia (antiseptizarea) pielii mîinilor chirurgului înainte de efectuarea unei interven žii chirurgicale i
a pielii pacientului în regiunea In care va fi operat. Microorganismele florei flotante sunt u or îndep rtate de pe
piele prin splare cu ap i spun urmat de aplicarea unui antiseptic. Unii microbi, îns , ca, de pild ,
Staphylococcus aureus i Staphylococcus epidermidis, care se gsesc profund în foliculii piloi, sunt greu de
îndeprtat i pot produce infecžii postoperatorii,
• antiseptizarea plgilor i a mucoaselor (colire, inhalažii, instila žii nazale, otice, sp l turi vaginale,
uretrale etc.).

4.2. Acizii i bazele

Efectul bactericid al acizilor i bazelor se datoreaz denaturrii brutale a proteinelor bacteriene.
Acžiunea dezinfectant a unui acid crete, în general, paralel cu gradul de disociere electrolitic . Cei mai
bactericizi acizi în ordine descresctoare a activitžii lor sunt: acidul azotic, dicromic, clorhidric, persulfuric i
permanganic. Acizii organici au o acžiune bactericid mai slab. Acizii minerali se folosesc mai rar în
dezinfecžie. Astfel, în laboratoare se utilizeaz amestecul sulfocromic pentru dezinfec žia i degresarea pipetelor.

Ca antiseptice se folosesc mai frecvent:

 • acidul boric: 2-3% în solužii apoase, 10% în unguente i 0,005 - 1,6% pentru colire. Nu se aplic 
sugarilor, pentru c este toxic i nu se aplic pe plgi întinse,
• acidul acetil glacial: diluat 28 -32% se utilizeaz în dermatologie i stomatologie ca antiseptic, astringent,
cauterizant i antifungic.
Bazele, ca i acizii, sunt active în funcžie de gradul de disociere. Acizii cu propriet ži puternic bactericide
sunt: KOH, NaOH, LiOH, NH4OH. Se pare c acžiunea bazelor se datoreaz nu numai radicalilor rezulta ži prin
disociere, ci i bazelor nedisociate cu efect bactericid care ptrund în celula bacterian . Dintre baze, Ca(OH) 3 este
folosit la vruirea încperilor iar solužia cald de NaOH 5% ca dezinfectant.
Sensibilitatea la acizi i baze este diferit de la specie la specie. Astfel, Mycobacteriile sunt relativ rezistente
la acizi i baze, NaOH i H2SO4 1N fiind folosite pentru lichefierea sputei în scopul izolrii bacilului tuberculos.

4.3 Srurile
Dintre sruri, cele ale metalelor grele au efectul bactericid cel mai puternic. Astfel, ionii de Hg i Ag sunt
activi într-o proporžie de 1/un milion. Acžiunea lor bactericid  se datoreaz  combin rii lor cu grup ri active al
enzimelor pe care le inactiveaz. Eficienža lor depinde, îns , mai degrab  de densitatea culturii bacteriene decât
de concentražia lor, deoarece ei sunt absorbiži repede i preferenžial de bacterii, atingând în bacterii concentra žii
mari în defavoarea concentražiei din mediu.
• clorura de mercur (sublimatul) 1%o se folosete în laboratoare ca dezinfectant pentru pipete i lame;
• merthiolatul, care este un compus organic al mercurului, este folosit drept conservant pentru seruri i
vaccinuri în concentražie de 1/10.000 i ca dezinfectant în concentražie de 1/1000;
• nitratul de argint în concentražie de 1% se folosea în profilaxia oftalmiei gonococice la nou-n scut înainte
de introducerea penicilinei în terapie;
• colargolul, protargolul i argirolul sunt compui de argint care se folosesc sub forma de colire i unguente
în concentražie de 1-1,5%;
• compuii organici ai arsenului, bismutului, antimoniului au fost utilizaži în trecut în tratamentul sifilisului
i a unor infecžii produse de unele protozoare.
• sulfatul de cupru este folosit cu succes ca fungicid, dar nu în medicin, ci în agricultur;
• oxidul de zinc se folosete ca antiseptic, astringent i caustic în dermatologie.

4.4. Halogenii
Halogenii cei mai utilizaži ca antiseptice i dezinfectante sunt clorul i iodul, ambele cu ac žiune puternic
bactericid i sporicid. Mecanismul de acžiune al halogenilor se bazeaz pe proprietžile lor oxidante.
Clorul a fost introdus ca dezinfectant de O.W.Holmes la Boston în anul 1835 i de Semmelweis la Viena în
1847 pentru a preveni transmiterea febrei puerperale prin mâinile medicilor.
• clorul gazos în concentražie de 2-3mg%o este folosit pentru potabilizarea apei, dar concentra žia trebuie s 
fie mai mare dac apele au conžinut crescut de substanže organice, deoarece acestea fixeaz  i
inactiveaz clorul;
• hipocloritul de sodiu se folosete tot pentru dezinfecžia apei, a veselei i a WC-urilor, la cur žirea
suprafeželor în industria alimentar, în unitži de alimentažie public etc;
• cloramina este folosit ca dezinfectant pentru vesel, lenjerie, în concentražie de 2-3% i ca antiseptic în
concentražie de 1%;
Iodul este un oxidant puternic i se combin ireversibil cu proteinele bacteriene. Se folose te sub form 
de:
• solužie alcoolic 1-2% ca antiseptic cutanat
 • tinctur de iod care conžine 4-5% iod i 2-5% iodur de potasiu se utilizeaz tot ca antispetic
cutanat pentru antiseptizarea pielii înainte de interven žii chirurgicale. Atât solu žia alcoolic  cât i
tinctura nu pot fi aplicate direct pe plgi deoarece au efect distructiv asupra žesuturilor;
• iodoforii conžin iod complexat cu un detergent anionic au o serie de avantaje. Au o penetrabilitate foarte
bun a pielii, nu sunt iritanži deoarece iodul este eliberat treptat din combina žie i nu p tez  lenjeria.
Un exemplu este betadina, un complex hidrosolubil al iodului cu polivinilpirolidona. Preparatul poate fi
folosit pentru antiseptizarea plgilor superficiale.
Dezavantajul antisepticelor cu iod este alergizarea pe care o produc la unele
persoane.

4.5. Formaldehida i glutaraldehida

Formaldehida înlocuiete atomii labili de H din gruprile NH 2 sau -OH, frecvente în nucleoproteine i din
gruprile -COOH i -SH ale proteinelor. Este la fel de activ  fa ž de spori ca i fa ž de formele vegetative,
probabil pentru c poate ptrunde uor în celula bacterian datorit  dimensiunilor reduse ale moleculei i
pentru c reacžioneaz în lipsa apei.
Formaldehida este un gaz, forma obinuit de prezentare fiind o solužie de 37% numit formalin.
• în concentražie de 0,1% a fost utilizat mult timp în prepararea vaccinurilor prin detoxifierea toxinelor.
• se poate utiliza sub form gazoas sau lichid pentru sterilizarea diferitelor suprafe že. Formaldehida
gazoas este pus în libertate dintr-un polimer, paraformaldehida i este folosit  la dezinfec žia înc perilor, a
mobilierului i în general a obiectelor care nu pot fi sterilizate prin c ldur . Ea nu deterioreaz  obiectele supuse
dezinfecžiei (îmbrcminte, obiecte de metal, lemn, piele etc.), dar are o ac žiunea iritant  asupra conjunctivei
i cilor respiratorii.

Glutaraldehida 2% în solužie apoas este mai activ decât formolul i mai pu žin iritant . Este mai
activ în mediu alcalin fiind bactericid, sporicid i virulicid . Este indicat  în sterilizarea unor instrumente
medicale ce nu pot fi supuse sterilizrii prin cldur, ca, de pild , cistoscoape, echipament de anestezie,
materiale plastice i termometre.

4.6. Dezinfectanžii gazoi

Succesul obžinut în prevenirea toxiinfecžiilor alimentare nu a putut fi nici pe departe reeditat în infec žiile ce
se transmit pe care aerian. Pulverizarea fenolului în slile de opera žie introdus  de Lister a fost rapid
abandonat. Pulverizarea propilenglicolului sau a dietilenglicolului în concentra žii mici, netoxice pentru om, reduc
mult numrul de bacterii din aer, dar aceti produi sunt foarte sensibili la umiditate pe de o parte, iar pe de alt 
parte nu distrug bacteriile de pe mobilier, suprafeže ce constituie de fapt una din sursele bacteriilor din aer.
• oxidul de etilen este un gaz foarte solubil în ap, fiind cel mai potrivit dezinfectant gazos pentru suprafe že
uscate. Este îns destul de costisitor i are o toxicitate rezidual . Se utilizeaz  la sterilizarea materialelor care nu
suport temperaturi ridicate: obiecte din plastic, echipament chirugical, c r ži, obiecte din piele care au fost
contaminate de pacienži contagioi. Fiind exploziv, se utilizeaz în amestec de 90% cu CO2.

4.7. Agenžii tensioactivi

Spunurile au o acžiune moderat bactericid datorit acizilor grai nesatura ži pe care îi con žin (acizii
oleic, linoleic i linolenic) mai ales asupra florei gram pozitive. Flora gram-negativ , mai ales cea din grupul
coliformilor, este mai sensibil la spunuri ce conžin acizi grai satura ži. Nu se cunoa te exact mecanismul
bactericid al spunurilor, ele fiind folosite mai ales pentru îndep rtarea mecanic  a microbilor de pe piele prin
splare. În spunuri se pot încorpora diferite antiseptice care intensific  ac žiunea antibacterian  a acestora.
Detergenžii sunt substanže tensioactive sintetice. Din punct de vedere chimic, ei se împart în detergen ži
anionici ce includ alcooli sulfataži, alkilaril sulfonaži etc., detergen ži cationici care sunt compu ii cuaternari de
amoniu în care cei 4 atomii de hidrogen sunt înlocuiži prin radicali organici, detergen ži neionici care sunt poliesteri
i eteri formaži din condensarea unor acizi grai, alcooli i fenoli i, în sfârit, detergen žii amfoteri care conžin
atât grupri anionice cât si cationice. Dintre detergenži importanži ca antiseptice i dezinfectante sunt:
• detergenžii anionici (Perlan, Dero, Alba etc.) se folosesc ca agenži de splare a lenjeriei, veselei,
instalažiilor industriale etc., acžiunea lor antibacterian fiind moderat  fa ža de bacteriile gram pozitive i
neglijabil faž de cele gram-negative,
• detergenžii cationici sunt frecvent utilizaži în dezinfecžie datorit combinrii propriet žilor tensioactive
cu cele antimicrobiene, fiind lipisiži în acelai timp de toxicitate. Ei au acžiune antibacterian , antifungic ,
antiviral, sunt ineficienži faž de spori i sunt inactivaži de spunuri i substan že organice. La noi se
folosete bromocetul (bromura de cetrimoniu) ca antiseptic pentru tegumente în concentra žie de 1-2%o i ca
dezinfecant în concentražie de 1%. Pseudomonas aeruginosa este foarte rezistent faž de bromocet, fiind
des izolat chiar de pe dopurile sticlelor în care este p strat acesta. Un alt compus cuaternar de amoniu este
zefirolul (clorura de benzalconiu) care se folosete ca antiseptic în concentra žie de 1/10.000-1/40.000 i
drept conservant pentru colire în proproržie de 0,01%. În concentražie de 12‰ poate fi pulverizat pentru
dezinfecžia perežilor sau a altor suprafeže, nefiind toxic pentru conjunctiv i cile respiratorii,
• detergentii cationici sau compuii de tip Tego sunt derivaži de dodecil-(diamino)-etilglicin . La o
concentražie de 1% sunt activi faž de o gam larg de bacterii gram-pozitive, gram-negative i unele
virusuri. Activitatea lor este îns diminuat de prezen ža substanželor organice sau chiar de apa cu con žinut
mare de calciu. Se poate utiliza ca antiseptic cutanat i sub form de sprayuri, dar este înlocuit în general prin
dezinfectanži mai activi i mai ieftini.

Fenolii. Fenolul (C6H5OH) sau acidul carbolic este un bun denaturant al proteinelor precum i un detergent.
Acžiunea sa bactericid presupune liza celulelor bacteriene. El se poate folosi ca dezinfectant în concentra žie de
2,5% la decontaminarea bilor, a podelelor de spital, a plo tilor etc., fiind îns  iritant. Este activ fa ža de
majoritatea bacteriilor, inclusiv faž de bacilul tuberculozei i spori. În cocentra žie de 1%o se folose te pentru
conservarea vaccinurilor.
Activitatea antibacterian a fenolului crete prin halogenarea sau alkilarea inelului, ceea ce intensific 
polaritatea gruprii fenolice (-OH), restul moleculei devenind mai hidrofob . Compusul halogenat este mai
tensioactiv i puterea bactericid crete de 100 de ori. Spre deosebire de detergen žii cationici, ac žiunea fenolilor
este intensificat de spunuri care le faciliteaz ptrunderea. Lungimea catenei fenolului cre te pân  la un
punct activitatea antibacterian, pentru a o scdea la o lungime ce depete o anumit limit .
• mixtura de tricresol (ortho, meta, para-metilfenol) i s pun este larg utlizat  pentru dezinfec žia
materialelor rezultate din laboratorul de bacteriologie, acžiunea nefiind diminuat  de prezen ža materiilor
organice. Are un miros neplcut i ptrunztor.
• lizolul este un amestec de tricrezol i un spun de K. Se utilizeaz ca dezinfectant în medicina veterinar ,
fiind activ asupra bacilului lui Koch în concentražie de 3‰.
• difenolii halogenaži, ca, de pild, hexaclorofenul este bacteriostatic în dilu žii foarte mari (1/2.500.000) i
este mai pužin inactivat de spunuri decât detergenžii anionici. Hexoclorofenul nu are mirosul p trunz tor al
celorlalži fenoli i nu este prea volatil. Este larg utilizat pentru dezinfec žia pielii în combina žie cu un detergent,
sau în spunurile deodorante care împiedic descompunerea sudorii sub ac žiunea bacteriilor. În cazurile în care
este posibil absorbžia lui pe cale cutanat din pudre (de exemplu prin pielea sugarilor imaturi), pot apare semne
toxice sistemice.
• esterii alkil ai acidului p-hidroxibenzoic sunt folosi ži în conservarea alimentelor i a medicamentelor. Ei
acžioneaz pe bacterii ca i fenolii alkilaži, dar sunt netoxici când p trund pe cale oral  deoarece sunt rapid
hidrolizaži în p-hidroxibenzoat, netoxic.
• uleiurile esenžiale care au fost utilizate înc din antichitate ca antiseptice i conservante con žin o mare
varietate de compui fenolici cum sunt tymolul (5-metil-2-isopropilfenol) i eugenolul (4-alil-2-methoxifenol).
Ultimul este folosit în stomatologie.
 4.8. Solvenžii volatili
Alcooli. Acžiunea dezinfectant a alcoolilor alifatici crete o dat  cu lungimea catenei de carbon pân  la
C8-C10, dup care solubilitatea în ap descrete. Acžiunea dezinfectant  a alcoolilor, precum i activitatea lor
de denaturare a proteinelor presupune prezenža apei.
Metanolul este activ în solužii de 50-70% i este foarte des utilizat în antiseptizarea pielii înainte de injec žii
i puncžii venoase. Pielea pe care se aplic alcoolul etilic trebuie s  fie uscat , diluarea alcoolului etilic
sczând puterea sa bactericid. Aplicarea alcoolului pe piele îndep rteaz  stratul lipidic f când pielea
nereceptiv faž de alži dezinfectanži liposolubili. Adausul de clorhexidin  (0.5%) sau de iod (1-2%) cre te
foarte mult activitatea bactericid i sporicid.
• alcoolul de 95% are o actiunea dezinfectant foarte slab, datorit lipsei de ap , sporii de bacil c rbunos
rezistând în alcool “pur” peste 51 de zile
• cu toate c este mai pužin folosit, alcoolul isopropilic are o serie de avantaje: nu este atât de volatil, deci
persist timp mai îndelungat pe suprafeže, este pužin mai activ i nu constituie o restric žie legal  folosirea lui
în recoltarea sângelui pentru stabilirea alcoolemiei.
Alži solvenži organici ca de exemplu eterul i acetona sunt slab bactericizi i nu pot fi folosi ži ca
antiseptice sau dezinfectante.
Adausul a câtorva picturi de toluen sau cloroform în ap va avea un caracter pronun žat antifungic i
antibacterian.
Glicerolul este bacteriostatic într-o concentražie de peste 50% i este folosit la conservarea vaccinurilor sau
altor produse biologice, nefiind iritant pentru organism.

4.9. Alži dezinfectanži

Peroxidul de hidrogen într-o concentražie de 3% este folosit ca antiseptic, dar nu este recomandabil,
susceptibilitatea bacteriilor fiind diferit.
Permanganatul de potasiu (KMnO4) este un antiseptic uretral sau vaginal în concentražie de 1/1000.
Acidul peracetic (CH3-CO-O-OH), agent puternic oxidant, este folosit sub forma de vapori pentru sterilizarea
camerelor unde se cresc animale “germ-free”, pentru care este îns toxic.

4.10. Coloranžii
Coloranžii trifenilmetanici, cum sunt cristal-violetul, metil-violetul i verdele briliant, sunt substan že
puternic bacteriostatice, slab bactericide active mai ales pe bacteriile gram-pozitive.    Violetul de gen žiana se poate
folosi ca antiseptic în concentražie de 0,2%.
Coloranžii tiaznici, cum este albastrul de metilen, se folosesc ca antiseptici externi    în concentrna žii de
0,2%-0,5%. Albastrul de metilen poate fi administrat ca antiseptic intern in infecžiile urinare (urodezinfectante).
Dintre coloranžii acridinici, cel mai utilizat este rivanolul (lactat de metacridin) în concentražii
de 1-2%, la antiseptizarea plgilor chirurgicale i traumatice.