Pepsina:

 Este principala enzimă din sucul gastric.

 Este secretată sub formă inactivă (pepsinogen) pentru a proteja glandele care o secretă de
acţiunea sa proteolitică.

 Activarea pepsinogenului si efectul proteolitic al pepsinei necesita aciditatea intraluminala.

 PG I (fracțiunile EF 1-5) are origine din mucoasa oxintică, iar PG II (fr 6-7) are sursă gastrică și
duodenală (raport PG I/PGII are rol predictiv al atrofiei gastrice)

proteină care se găseşte în lapte, transformându-l în paracazeină; aceasta leagă ionii de calciu şi se
transformă în paracazeinat de calciu, un precipitat alb (lapte coagulat)
Roluri:

1. Protecţie mecanică şi chimică a mucoasei gastrice.

Formează un gel alcalin care se dispune pe suprafaţa epiteliului gastric, realizând protecţia
împotriva digestiei mucoasei de către pepsină şi HCl.

Alături de HCO3- formează bariera alcalină, protectoare a mucoasei gastrice;

2. Lubrefiază alimentele, favorizand formarea chimului gastric.

• Mucusul gastric este o substanţă vâscoasă, cu o consistenţă asemănătoare unui gel. Are o
grosime variabilă, de 0,1 -0,5 mm.

• Stratul de mucus se înnoieşte permanent, secreţia sa fiind continuă, dar este mai abundentă
după alimentaţie.

• Reţine în grosimea sa apa şi bicarbonatul, cu acesta din urmă formând o barieră alcalină care
împiedică digestia mucoasei de către pepsină şi acidul clorhidric.

ACTIVITATEA MOTORIE A INTESTINULUI

Intestinul subtire are o motilitate complexă care cuprinde:

 -miscari de amestec -contractii segmenare care fragmentează chimul si îl amestecă cusucurile

intestinale, favorizând absorbtia-miscari de propulsie

– unde peristaltice care se propaga catre valvula ileo-cecala si care asigura deplasarea chimului;
mecanismul producerii acesor miscari este sintetizat prin legeaintestinului conform careia distensia unei
anumite regiuni intestinale determina reflexcontractia la nivelul segmentului intestinal proximal si
relaxarea la nivelul segmentului distal.

Motilitatea intestinului gros

Este lenta, are caracteristici similare activitatii motorii a intestinului subtire si cuprinde miscari de
amestec si de propulsive.Miscarile de amestec (haustratiile) – miscari segmentare ce favorizeaza
absorbtia apei si a solvitilo

 ENZIMELE DIN SUCUL INTESTINAL

Sunt eliberate de celulele epiteliale degradate, exfoliate

Se găsesc la nivelul marginii în perie, unde sunt absorbite

Enterokinaza – activeaza tripsinogenul

E. proteolitice – peptidaze: carboxipeptidaze, aminopeptidaze care digera peptidele mici in
aminoacizi

Enzime care asigură catabolismul acizilor nucleici

- nucleazele - actioneaza asupra acizilor nucleici rezultand nucleotide

 - nucleotidazele actioneaza asupra nucleotidelor şi rezultă nucleozide

 - nucleozidazele actioneaza asupra nucleozidelor si rezulta pentozele respective +

bazele purinice şi pirimidinice.

E. glicolitice: sucraza, maltaza, isomaltaza si lactaza care transforma dizaharidele in monozaharide;

Lipaza intestinala, in cantitate mica, care transforma trigliceridele in acizi grasi si glicerol

 Se realizeaza prin:

- Reflexe nervoase enterice locale, în care sunt antrenate plexurile submucoase Meissner şi cele
mienterice Auerbach. Este cel mai important mecanism reglator si este declansat de stimulii tactili
sau iritativi proveniti din chim.

- Pe calea nervilor vegetativi, cu o influenţă mică: parasimpaticul stimuleaza uşor secreţia, iar
simpaticul are acţiune inhibitoare.

-Pe cale umorala: este realizata de secretină, care se eliberează la nivelul mucoasei duodenale, la
contactul cu chimul gastric, cu un pH foarte acid. Secretina va stimula secreţia glandelor
Brünner şi Lieberkühn.

- Există şi mecanisme umorale inhibitorii realizate prin somatostatin şi enteroglucagon.

 Transportul substanţelor dintr-o parte într-alta a membranelor celulare, în cadrul procesului de

absorbţie se poate realiza prin două mecanisme: - mecanismul de transport pasiv constă în
difuziunea liberă a unei substanţe din zona cu concentraţie mai mare în zona cu concentraţie
mai mică (conform gradientului de concentraţie). Când cele două zone sunt separate de o
membrană semipermeabilă (mucoasa intestinală) apare şi fenomenul de osmoză. Osmoza este
procesul de deplasare a apei din compartimentul cu presiune osmotică mică (unde soluţia este
mai diluată) spre compartimentul cu presiune osmotică mare (unde soluţia este mai
concentrată); în felul acesta difuziunea apei tinde să egaleze presiunile osmotice de o parte şi de
alta a membranei; - mecanismul de transport activ are loc cu consum de energie. Absorbţia
activă este selectivă, adică alege anumite substanţe pe care le traversează spre sânge şi le
neglijează pe altele. Transportul activ se face împotriva gradientului de concentraţie

 a. Absorbţia glucidelor se face sub formă de monozaharide, preponderent la nivelul ultimei

porţiuni a intestinului subţire. Absorbţia pentozelor (de exemplu riboza) se face prin mecanisme
pasive. În general însă, ele se absorb prin mecanism activ după ce iniţial au fost fosforizate. b.
Absorbţia proteinelor. Mucoasa intestinală a sugarului poate fi traversată de proteinele din
 lapte. La adult însă, proteinele se absorb numai sub formă de aminoacizi, prin mecanisme active,
preponderent în prima porţiune a intestinului subţire. c. Absorbţia lipidelor. Produşii rezultaţi
din degradarea lipidelor se absorb, în special, la nivelul ileonului prin transport pasiv;

 d. Absorbţia apei şi a sărurilor minerale. Apa se absoarbe în cantitate de 5-10 l zilnic la nivelul
intestinului subţire şi gros are loc absorbţia. Transportul apei are loc printr-un mecanism pasiv în
funcţie de diferenţa de presiune osmotică dintre sânge şi conţinutul intestinal.

 e. Absorbţia vitaminelor se face prin mai multe modalităţi. Vitaminele hidrosolubile traversează
pasiv din intestin în sânge. Un mecanism particular se întâlneşte la vitamina B12 care se poate
absorbi numai în combinaţie cu un factor intrinsec (al lui Castle) secretat de mucoasa gastrică.
Vitaminele liposolubile se absorb sub formă de chilomicroni ce necesită şi prezenţa sărurilor
biliare. După absorbţie toate vitaminele iau calea sangvină şi ajung în ficat.