UNIVERSITATEA “BIOTERRA” FILIALA BUZAU

FACULTATEA DE ASISTENTA MEDICALA

ANATOMIE
Anul I, Semestrul I – 2022-2023

Referat:
ANATOMIA SI FIZIOLOGIA FICATULUI

Student an I:
Alupei (Oprea ) Amelia

1
 Ficatul (Hepar) - este cel mai mare organ glandular al corpului, situat intraperitoneal, asimetric la
nivelul spatiului infradiafragmatic al etajului supramezocolic al cavitatii abdominale, in loja hepatica.
(1) Acesta ocupa intreg hipocondrul drept, partea superioara a epigastrului si o parte din hipocondrul
stang. Trei patrimi din organ sunt situate in jumatatea dreapta a corpului.

Embriogeneza
Ficatul are doua surse de dezvoltare:
 endodermala, reprezentata de mugurele hepato-cistic, care apare la limita dintre intestinal
primitive cranial si intestinal primitiv mijlociu si
 mezodermala, reprezentata de mezenchimul septului transvers.
Din mugurele hepato-cistico-ductal apare o bifurcatie care va genera canalul cistic si vezicula
biliara.
Dezvoltarea parenchimului hepatic depinde de interactiunea dintre aceste doua structuri
embrionare. (2)
Aparatia ontogenetica a ficatului debuteaza in saptamana a 4-a de viata embrio-fetala, odata cu
aparitia diverticulului hepatic la nivelul endodermului distal ce va da nastere ficatului, sistemului de
ducte biliare si mugurelui pancreatic ventral.

2
 In dezvoltarea sa, ficatul este alimentat cu sange , succesiv, de trei sisteme venoase:
- venele viteline (circulatia vitelina)
- venele umbilicale (circulatie placentara sau umbilicala)
- vena porta (circulatie portal-definitiva) (3)
Ficatul embrionar este implicat si in producerea de sange . Prima sursa de sange la fat este
mezodermul sacului vitelin, unde insulele sanguine (grupe de cellule stem) produc eritrocite primitive
nucleate, care incep sa sintetizeze hemoglobina. Aceste cellule stem vor insamanta ficatul pe calea venelor
viteline si acesta devine al doilea organ hematoformator . Intre saptamanile 9-24, ficatul fetal produce
eritrocite de tip adult (anucleate), granulocite, trombocite. In timp, celulele stem insamanteaza si maduva
osoasa, care devine cel de-al treilea organ hematoformator inainte de nastere. Este important de stiut ca
celulele stem dormante se pastreaza in ficat si pot demonstra potential hematoformator, daca maduva rosie
se afla in imposibilitatea de a mai fabrica elemente sanguine figurate. (4)
Initial, lobul drept este mai mic decat lobul stang. In copilarie, adolescent, lobul drept creste , iar
lobul stang sufera o atrofie periferica. In saptamana a 9-a, ficatul reprezinta 10% din volumul corpului,
procent care scade la 5% la nastere.

Morfologie hepatica externa

Forma fiziologica a ficatului variaza in functie de numerosi parametric morfologici (varsta,
constitutie, curbura ultimelor sase perechi de coaste, pozitia corpului, gradul de umplere al organelor
invecinate, pozitia diafragmei) si functionali (aportul de sange arterial si portal, drenajul venos caval,
anastomozele si shunturile vasculare intraparenchimatoase. Tendinta anatomistilor de a compara forma
organelor cu diverse forme geometrice, l-a determinat pe Glisson in 1654 sa compare forma ficatului in

3
situ cu segmental superior al unui ovoid orientat transversal si sectionat de la dreapta la stanga si
dinspre inferior spre superior. (5)
Dimensiunile medii ale ficatului in situ sunt: 28 cm (20-40 cm) in sens transversal, 8 cm (5-12
cm) in sens sagittal si 10 cm (pana la 27 cm) in sens vertical (nivelul lobului hepatic drept.
Greutatea ficatului variaza in decursul dezvoltarii ontogenetice. In saptamana a 10-a a dezvoltarii
embiorfetale, ficatul reprezinta aproximativ 10% din masa fetala (datorita densitatii crescute a
capilarelor sinusoide si a activitatii hematopoietice intense). Raportul dintre masa ficatului si cea a
corpului scade progresiv de la copil (5% din masa corporala), la adult (2% in medie din masa
corporala). (6)
La omul viu, greutatea ficatului este in medie de 1600 g la sexul masculine si 1400g la sexul
feminine (cu 600-700g mai mult decat la cadavru), acest fapt datorandu-se masei sangelui stocat in
reteaua functionala si nutritive a ficatului. La varstnic, greutatea scade datorita atrofierii.
Culoarea ficatului normal la omul viu este brun- roscata, intensitatea culorii variind in functie de
cantitatea de sange continuta . Suprafata organului acoperita majoritar de peritoneu apare punctate
uniform datorita vizualizarii mezoscopice a structurii sale lobulare.
Consistenta ficatului este mai mare decat a celorlalte organe parenchimatoase. Parenchimul
hepatic este putin elastic si friabil in cazul traumatismelor. Plasticitatea crescuta a parenchimului
hepatic duce la aparitia pe fata viscerala a organului a numeroase impresiuni datorita contactului cu
organelle invecinate. Studiile de anatomies si anatomie patologica au evidentiat prezenta in 40% din
cazuri autopsiate (in situ) de santuri superficiale pe fata diafragmatica a ficatului nefixat. Extras din
cavitatea abdominala, ficatul nefixat (ex situ) isi pierde forma caracteristica de ovoid sectionat si se
turteste.

Anatomia morfologica
Situate la nivelul spatiului infradiafragmatic al etajului supramezocolic, ficatul invelit in mare
parte de peritoneul visceral si de tunica (capsula) fibroasa, este solidarizat si sustinut de un system
ligamentar complex.
Ficatul prezinta o fata diafragmatica si o fata viscerala. Trecerea in partea anterioara de la fata
diafragmatica la cea viscerala este marcata de marginea inferioara a ficatului, care este ascutita si are
directie oblica. Marginea posterioara a autorilor clasici nu mai este inscrisa in Nomenclatura
Anatomica. Ea a fost contestata inca din 1878 de catre V. His, care prin injectarea postmortem a
cadavrului cu o solutie de acid cromic, reuseste sa fixeze si sa mentina ficatului o forma cat mai
apropiata de cea in vivo. La acea data autorul preciza ca marginea posterioara a ficatului este o
adevarata fata. (7)

4
 1. Fata diafragmatica - forma convexa, contact in mare parte cu concavitatea cupolei
diafragmatice si foarte putin cu peretele abdominal anterior:
a) Partea superioara - in aceasta parte se afla o zona a fetei diafragmatice, numita impresiunea
cardiaca;
b) Partea anterioara
c) Partea dreapta
d) Partea posterioara – are o zona extraperitoneala a fetei diafragmatice numita
area nuda;
2. Fata viscerala – plana, orientate spre inferior, posterior si stanga. Anterior este separata net de
de fata diafragmatica prin intermediul marginii inferioare a ficatului. Posterior se continua fara o limita
morfologica precisa cu partea posterioara a fetei diafragmatice, astfel incat pe ficatul nefixat, ambele
suprafete (viscerala si partea posterioara a fetei diafragmatice) sunt descrise morfologic impreuna si
prezentand un sant transversal (hilul hepatic) si doua santuri sagitale (drept si stang), realizand in
ansamblu forma literei H:
a) Santul transversal – 5-7 cm , reprezinta hilul hepatic prin care trec elementele pediculului
hepatic;
b) Santul sagittal drept- aspectul unei depresiuni ovalare si este reprezentat de fosa vezicii biliare.
c) Santul sagittal stang- ingust si adanc – reprezentat in portiunea anterioara de fisura
ligamentului rotund ;
Fata viscerala a ficatului, cu exceptia fosei vezicii biliare si a hilului hepatic, este acoperita de
peritoneul visceral. Fata viscerala a lobului hepatic drept prezinta un numar de patru impresiuni: -
duodenala
colica
renala
suprarenala
La randul ei, fata viscerala a lobului hepatic stang prezinta tuberozitatea omenala si doua
impresiuni: esofagiana
gastrica (8)

5
 Invelisurile ficatului – doua membrane:
a) Tunica seroasa (peritoneul visceral hepatic)
b) Tunica (capsula) fibroasa – clasica capsula a lui Glisson
Intre cele doua structure se plaseaza o lama conjunctiva fina – tunica subseroasa.
Lobii anatomici
Din punct de vedere istoric, suprafata ficatului este impartita prin intermediul peritoneului
visceral si al structurilor ligamentare in patru lobi: drept, stang, caudat si patrat. (9) Aceasta descriere
este exacta pentru fata viscerala a ficatului. Aceasta lipsa de concordanta intre cele doua fete ale
ficatului sugereaza caracterul inselator al acestei descrieri bazata numai pe luarea in considerare a
prezentei variatiilor de morfologie externa.
Vascularizatia ficatului
Are o dubla vascularizatie: nutritive si functionala.( 10)
a. Vascularizatia nutritive este reprezentata de artera hepatica, ramura din trunchiul celiac
care adduce la ficat sange incarcat cu O2. Artera hepatica urca in pediculul hepatic si la nivelul hilului
se divide intr-o ramura dreapta si una stanga.Ramura dreapta se imparte in alte doua segmentare: una
pentru segmental anterior al lobului drept, alta pentru segmental posterior al lobului drept. Ramura
stanga se imparte tot in doua ramuri segmentare, una pentru segmental medial al lobului stang, alta
pentru segmental lateral. De aici incolo se dezvolta alte ramuri subsegmentare.
b. Vascularizatia functionala este realizata de vena porta, care incepe prin capilare la
nivelul tubului digestive si sfarseste prin capilare la nivelul ficatului. Vena porta se formeaza inapoia
colului pancreasului . vena porta adduce la ficat sange incarcat cu substante rezultate in urma absorbtiei

6
intestinale. Ea urca in pediculul hepatic si, ajunsa in hilul ficatului, se imparte, ca si artera hepatica,
intr-o ramura dreapta si o ramura stanga. Ramura dreapta se imparte in doua ramuri segmentare: una
pentru segmental anterior si alta pentru cel posterior. Ramura stanga se imparte in alte doua ramuri
segmentare, una pentru segmental medial, alta pentru segmental lateral al lobului stang. La fel, ramurile
segmentare se divid la randul lor in altele subsegmentare.

Functiile ficatului
1. Stocarea sangelui
 In mod normal stocheza 450 ml sange.
 In conditii patologice (staza hepatica) stocheza 1000 ml sange in insuficienta cardiaca
si ilustrata chimic la examenul obiectiv al pacientului prin hepatomegalie.
2. Functia antitoxica
 Indeparteaza din circulatie 99% dintre agentii microbieni ajunsi in ficat pe cale portala,
prin intensificarea actiunii celulelor Kuppfer ce fagociteaza agentii microbieni.
 De asemenea indeparteaza si inactiveaza substantele toxice, cum ar fi unele
medicamente si unii hormone (estrogenii, testosteronul, insulina, glucagonul, cortizonul, aldosteronul).
Activeaza unele medicamente (ex. Prednisonul se activeaza la nivel hepatic , rezultand prednisolon
activ, prednisonul fiind medicament utilizat in alergii ).
3. Functia metabolica
 metabolismul proteic
- sintetizeaza proteine plasmatice (nu si imunglobulinele).
- Sunt sintetizati factorii:I, II, V, VII, IX, X ai coagularii si ai fibrinolizei, astfel incat in
insuficienta hepatica se manifesta tulburari de coagulare.
- se realizeaza dezaminarea aminoacizilor.
- Se realizeaza interconversiunea intre diferiti aminoacizi
7
 - Amoniacul rezultat din dezaminarea aminoacizilor e transformat in uree, mai putin
toxica decat amoniacul – FUNCTIE UREEOGENETICA
 metabolismul lipidic – este depozit de trigliceride
- lipaza hepatica transforma grasimile neutre (acizi grasi si glicerol)
- la nivel hepatic se realizeaza β-oxidarea acizilor grasi si sinteza de lipoproteine,
colesterol si fosfolipide.
 metabolismul glucidic – mentine constanta glicemia prin urmatoarele procese:
- glucoza se depoziteaza sub forma de glicogen – GLICOGENOGENEZA
- glicogenul se transforma in glucoza – GLICOGENOLIZA
- aminoacizii se transforma in glucoza – GLUCONEOGENEZA
- fructoza si galactoza se transforma in glucoza
4.. Functia de depozit
 La nivelul ficatului se depoziteaza: trigliceride, glicogen, vitamine –A, D, K, B2,
B6, B12, PP si acid folic, Cu si Fe (pe feritina)
 Transformarea carotenilor in vitamina A se face sub influenta hormonilor
tiroidieni.
 Vitamina D3 se metabolizeaza la nivel hepatic in 25 hidroxicolecalciferol, care la
nivelul tubilor renali proximali sub actiunea 1-alfa hidroxilazei se transforma in 1,25
dihidroxicolecarciferon, ce favorizeaza absorbtia intestinala de Ca.
5.. Functia hemolitica → distrugerea hematiilor imbatranite
La fat ficatul are functie hematopoetica. La adult 15% din eritropoetina circulanta este
sintetizata la nivel hepatic.
6.. Functia endocrina
Secreta angiotensinogen si somatometina C , substanta prin intermediul careia STH actioneaza
asupra oaselor determinand cresterea in lungime. De asemenea tot la nivel hepatic se realizeaza si
transformarea tiroxinei (T4) in triiodotironina (T3)
7. Functia excretorie → excreta colesterol, pigmenti biliari si metale grele .
8. Functia secretorie → Secreta bila.
BILA - produsul de secretie si excretie a ficatului. Bila este necesara pentru digestia si absorbtia
lipidelor si pentru excretia unor substante insolubile in apa cum sunt colesterolul si bilirubina. Este
formata de catre hepatocite si celulele ductale ce marginesc ductele biliare , in cantitate de 250-1100
ml/zi. Este secretata continuu si depozitata in vezica biliara in timpul perioadelor interdigestive. Se
elibereaza in duoden in timpul perioadelor digestive numai dup ace chimul a declansat secretia de
colecistokina, care produce relaxarea sfincterului Oddi si contractia vezicii biliare. (11)

8
 Volumul de bila secretat in 24 ore poate sa creasca in conditiile ingerarii unor alimente colagoge
(smantana, ou, ciocolata, ulei si maioneza).
Compozitia bilei
a. Acizi biliari: - primari sunt sintetizati in hepatocyte din colesterolsi conjugate cu taurina si
glicina, rezultand sarurile biliare secretate active in canaliculele biliare; deoarece ele nu sunt
liposolubile, raman in intestine pana ajung la nivelul ileonului unde se reabsorb active;
- Secundari se formeaza din cei primary sub actiunea bacteriilor intestinali.
b. Pigmentii biliari: bilirubina si biliverdina sunt metaboliti ai hemoglobinei ce sunt conjugate in
hepatocyte si excretati biliar, conferind bilei culoarea sa galbena.
c. Fosfolipidele – intra in alcatuirea miceliilor.
d. Colesterol
e. Electroliti
Depozitarea bilei la nivelul vezicii biliare
In perioadele interdigestive, bila se depoziteaza la nivelul vezicii biliare, care are o capacitate de
20-60 ml. Datorita proceselor de reabsorbtie ce au loc la nivelul mucoasei sale, in vezica biliara poate
fi concentrate de 5 pana la 20 de ori, ceea ce permite stocarea unor cantitati mari (450 ml).
Circuitul enterohepatic
Este recircularea sarurilor biliare din intestinal subtire inapoi la ficat. Ajunse in ileonul
terminal, 90-95% din sarurile biliare sunt reabsorbite active in circulatia portal; ficatul le extrage din
sangele portal si le secreta din nou in bila. Sarurile biliare restante sunt excretate in materiiile fecale.
Astfel, sarurile biliare pot recircula de 6-8 ori zilnic. Sarurile biliare au doua roluri importante la nivelul
tractului gastrointestinal:
1) De detergent asupra lipidelor din alimente, a caror tensiune superficiala o reduc,
permitand fragmentarea lor;
2) Ajuta la absorbtia din tractul intestinal a acizilor grasi, monogliceridelor, colesterolului
si a altor lipide, prin formarea cu acestea a unor complexe numite micelii. In lipsa

9
 sarurilor biliare, in intestine se pierd, prin materiile fecalle, 40% din lipidele ingerate.
(12)
Evacuarea bilei din vezica biliara
Bila se acumuleaza intre mese in vezicula biliara, in aceste cazuri sfincterul Oddi este
inchis. In timpul digestiei, vezica biliara se contracta si sfincterul Oddi se relaxeaza, bila eliminandu-se
in duoden.
Reglarea evacuarii bilei se face prin 2 mecanisme:
 mecanism nervos:
-Vagul determina: - contractia vezicii biliare + relaxarea sfincterului Oddi
-Simpaticul determina: - relaxarea vezicii biliare + contractia sfincterului Oddi.
mecanism umoral:
- CCK: - stimuleaza evacuarea bilei prin contractarea musculaturii peretelui vezical si
relaxarea sfincterului Oddi
- Gastrina, Bombezina, Polipeptidul eliberator de gastrina → aceleasi efecte ca ci CCK.
- Polipeptidul pancreatic → relaxeaza muschii vezicii biliare si cantracta sfincterul Oddi
→ determina scaderea secretiei pancreatice

Capacitatea de regenerare a ficatului

Ficatul este un organ vital nepereche. Totusi, chirurgul poate indeparta o portiune din ficat,
intrucat ficatul restant poate reface in cateva luni o structura functionala hepatica desi macroscopic nu
mai are forma si conturul ficatului extirpat. Aceasta refacere se realizeaza printr-un process dublu: de
hipertrofie si de hiperplazie a ficatului restant. Ficatul face parte din categoria regenerarii cu cellule
stabile aratand ca in conditii de distrugere/pierdere tisulara are o capacitate remarcabila de proliferare
de pana la 80 de ori . Procesul de refacere se realizeaza atat prin contributia hepatocitelor cat si prin
aceea a celulelor stem hepatice care ies din starea “dormanta” si intra intr-o activitate febrila, de
producere de hepatocite si de celule endoteliale. Regenerarea este maxima atunci cand se indeparteaza
2/3 din ficat, dupa care scade brusc si inceteaza in cazul extirparilor mai mari. (13)

10
 Bibliografie:
1. Popescu, Irinel- Tratat de Chirurgie hepato-bilio-pancreatica si Transplant hepatic,
Ed. Academiei Romane, Bucuresti, 2016, pag. 17
2. Constantinescu, M. Nicolae – Anatomie chirurgicala si operatorie. Volumul III:
Abdomenul, Ed. Academiei Oamenilor de Stiinta din Romania,
Bucuresti, 2012, pag. 103
3. Ranga, Viorel- Tubul digestiv abdominal si glandele anexe. Splina, Ed. Cerma,
Bucuresti, pag. 121
4. Constantinescu, M. Nicolae – Anatomie chirurgicala si operatorie. Volumul III:
Abdomenul, Ed. Academiei Oamenilor de Stiinta din Romania,
Bucuresti, 2012, pag. 104
5. Popescu, Irinel- Tratat de Chirurgie hepato-bilio-pancreatica si Transplant hepatic,
Ed. Academiei Romane, Bucuresti, 2016, pag. 18
6. Popescu, Irinel- Tratat de Chirurgie hepato-bilio-pancreatica si Transplant hepatic,
Ed. Academiei Romane, Bucuresti, 2016, pag. 19
7. Ranga, Viorel- Tubul digestiv abdominal si glandele anexe. Splina, Ed. Cerma,
Bucuresti, pag. 125
8. Popescu, Irinel- Tratat de Chirurgie hepato-bilio-pancreatica si Transplant hepatic,
Ed. Academiei Romane, Bucuresti, 2016, pag. 21
9. Popescu, Irinel- Tratat de Chirurgie hepato-bilio-pancreatica si Transplant hepatic,
Ed. Academiei Romane, Bucuresti, 2016, pag. 23
10. Niculescu, Th. Cezar, Voiculescu, Cristian Nita, Carmaciu, Radu, Salavastru, Carmen,
Ciornei, Catalina – Anatomia si fiziologia omului. Compendiu, Ed. Corint, Bucuresti,
2003, pag. 295
11.Niculescu, Th. Cezar, Voiculescu, Cristian Nita, Carmaciu, Radu, Salavastru, Carmen,
Ciornei, Catalina – Anatomia si fiziologia omului. Compendiu, Ed. Corint, Bucuresti,
2003, pag. 305
12.Niculescu, Th. Cezar, Voiculescu, Cristian Nita, Carmaciu, Radu, Salavastru, Carmen,
Ciornei, Catalina – Anatomia si fiziologia omului. Compendiu, Ed. Corint, Bucuresti,
2003, pag. 306
13.Constantinescu, M. Nicolae – Anatomie chirurgicala si operatorie. Volumul III:
Abdomenul, Ed. Academiei Oamenilor de Stiinta din Romania,
Bucuresti, 2012, pag. 144-145

11