FUNDAȚIA ECOLOGICĂ GREEN

ȘCOALA POSLICEALĂ F.E.G BRAȘOV

SPECIALIZAREA : ASISTENT MEDICAL

GENERALIST

PROIECT DE DIPLOMĂ

Indrumător:

Absolvent:

BRASOV

2016

1
 ROLUL ASISTENTULUI
MEDICAL ÎN ÎNGRIJIREA
PACIENTULUI CU

HEPATITA ACUTĂ
VIRALĂ

2
 Motto:

,,Sănătatea este zestrea și dreptul nostru. Ea este uniunea completă și

deplină dintre suflet, minte si corp; acesta nu este un ideal îndepărtat și dificil
de obținut, dimpotrivă este un ideal natural și accesibil, pe care mulți dintre noi
îl neglijează "

. Dr. Edward Bach

ARGUMENT

3
 Hepatita acută virală este o boală inflamatorie difuză a ficatului, provocată
de virusuri hepatotrope specifice. Sub această denumire sunt grupate mai multe
boli frecvente, cu răspândire mondială care prezintă caracteristici clinice,
biochimice şi morfologice similare, dar care sunt provocate de virusuri diferite.
Hepatita acută virală poate fi determinată de cel puţin 5 virusuri specifice, bine
cunoscute şi caracterizate (A, B, C, D şi E). Infecţiile hepatitice cauzate de alte
virusuri (ex. virusul Epstein-Barr, citomegalovirus, virusul HIV) sunt
considerate entităţi separate şi nu sunt incluse în general în denumirea de
hepatita acută virală.

CAPITOLUL I, am vorbit despre anatomia și fiziologia ficatlui cu

funcțile și rolul acestuia.

CAPITOLUL II, am prezentat boala(hepatita acută virală) cu explicarea

medicamentației cu diagnostic diferențiat.

CAPITOLUL III am vorbit despre rolurile proprii și delegate ale asistentei

medicale în îngrijirea pacienților cu hepatită acută virală și descrierea a două
tehnici : recoltarea cu holder cu vacutainer și perfuzia.

CAPITOLUL IV este alcătuit din trei cazuri de hepatită si date despre

pacienții în această cauză finalizându-se lucrarea cu concluzii , noutăți si
propuneri.

Am ales această lucrarea cu tema ‘’Rolul asistentei medicale în îngrijirea

pacientului cu hepatită acută virală’’, datorită faptului că în cei trei ani de stagiu
am acordat îngrijiri mai multor pacienți care sufereau de această boală. Am fost
impresionată de roluul important pe care asistenta medicală il are alături de
medic pentru vindecare celor suferinzi.

SCURT ISTORIC AL AFECŢIUNII

4
 PRIMUL CARE SEMNALEAZĂ ACEASTĂ BOALĂ DENUMITĂ "ICTER PRIN
INOCULARE" ESTE LURMAN A . ACESTA O IDENTIFICĂ ÎN ANUL 1885 LA
DOCHERII DIN BREMEN VACCINAȚI ANTIVARIOLIC CU LIMFĂ VACCINALĂ
UMANĂ. DIN CEI 1289 DE OAMENI VACCINAȚI 191 (15% ) AU FĂCUT HEPATITĂ
ÎNTR-UN INTERVAL CUPRINS ÎNTRE 2 SĂPTĂMÂNI ȘI 8 LUNI. 1942 ESTE ANUL ÎN
CARE ARE LOC IDENTIFICAREA ACESTUI TIP DE HEPATITĂ , CA URMARE A UNEI
EPIDEMII MASIVE DE ICTER APĂRUTĂ ÎN ARMATA AMERICANĂ ȘI CEA
BRITANICĂ. ÎN URMA VACCINĂRII ANTIAMARIL A UNUI NUMĂR DE 28585
PERSOANE , 62 AU DECEDAT .IPOTEZA CARE A S -A DOVEDIT PÂNĂ LA URMĂ
PLAUZIBILĂ A CONSTAT DIN EXISTENȚA ÎN SERUL FOLOSIT LA PREPARAREA
VACCINULUI A UNUI VIRUS HEPATIC , PURTĂTORUL ACESTUIA FIIND UN PACIENT
ASIMPTOMATIC.

DATORITĂ ACESTUI FAPT , HEPATITA ASTFEL APĂRUTĂ A FOST DENUMITĂ

HEPATITĂ PRIN SER OMOLOG, DENUMIRE SCHIMBATĂ ULTERIOR ÎN HEPATITĂ
SERICĂ. 1947 ESTE ANUL ÎN CARE M AC C ALLUM FACE O CLASIFICARE A
VIRUSURILOR HEPATICE CUNOSCUTE PÂNĂ ÎN ACEL MOMENT VIRUSUL
HEPATITEI A -VIRUSUL CARE PROVOCA HEPATITA EPIDEMICĂ VIRUSUL
HEPATITEI B- VIRUSUL HEPATITEI SERICE ANII 1960-1980 SUNT ANII ÎN CARE
AU LOC NUMEROASE DESCOPERIRI CARE ÎNCEARCĂ SĂ ADUCĂ CÂT MAI MULTE
INFORMAȚII DESPRE HEPATITA B: 1965
BLUMBERG DESCOPERĂ ANTIGENUL
AUSTRALIA-DENUMIT ÎN PREZENT HBS 1970 DANE DESCOPERĂ VIRIONUL B -
PARTICULA DANE

5
 CAPITLUL I

ANATOMIA ȘI FIZIOLOGIA FICATULUI

1.1. ANATOMIA FICATULUI

Este cea mai mare glandă anexă a tubului digestiv. Este situat în etajul
supramezocolic, în partea dreaptă sub diafragm , deasupra colonului transvers la
dreapta stomacului. Are o consistență fermă și o culoare brună. Are forma unui
ovoid tăiat oblic, având 28 cm în sens transvensal și 16 cm în sens antero-
posterior. Ficatul, are o față superioară, una inferioară, o margine inferioară și o
margine posterioară. (fig1)
Fața superioară (diafragmatică) este divizată în doi lobi: stâng și drept.
Lobul stâng e mai mic decât cel drept. Prin intermediul diafragmei , fața
superioară vine în raport cu inima învelită de pericard, și cu bazele celor doi
plămâni , tapetate de pleură.
Fața inferioară (viscerală) este parcursă de trei șanțuri, două sagitale
(longitudinale) , iar al treilea transvers. Șanțul transvers reprezintă hilul ficatului
prin care intra si ies din ficat artera hepatică, vena portă, nervii hepatici, vasele
limfatice și canalele hepatice. Șanțul sagital (longitudinal) stâng, conține în
segmentul anterior ligamentul rotund provenit prin obliterarea venei oblicale ,
iar în segmentul posterior cordonul fibros.
Șanțul sagital (longitudinal) drept prezintă, în segmentul anterior, fosa
cistică în care se găsește vezica biliară, iar în segmental posterior vena cavă
inferioară.
Cele trei șanțuri împart fața viscerală a ficatului în patru lobi:
 Lobul stâng ;
 Lobul drept;
 Lobul pătrat ;
 Lobul caudat;
Marginea inferioară este ascuțită. Prezintă două incizuri, una la stânga
încizura ligamentului rotund, cea de-a doua la dreapta încizura cistică.

6
Suprafața viscerală a ficatului

(fig1)
Ficatul este un organ glandular, asimetric, răspunzător prin dispoziția sa
hipocondrul drept, epigastrului și a unei părți din hipocondrul stâng. Este plasat
în etajul supramezocolic, astfel încât pătrunde în concavitatea diafragmei pănă
la al 5-lea spațiu intercostal, nivel la care se proiectează limita superioară a lojei
hepatice. Inferior, loja hepatică este delimitată de colonul şi mezocolonul
transvers, iar planul orizontal corespunzător acestei limite trece prin vertebra a
12-a toracală. Anterior, lateral și posterior este delimitat de pereții abdomenului,
iar medial comunică cu loja gastrică, proiectându-se până la 5-6 cm la stânga
linie mediane.
În poziția sa ficatul este menținut în principal de presa abdominală și de
suportul elastic conferit de celelalte viscere abdominale din vecinătate. Vena
cavă inferioară aderă la parenchimul hepatic, iar venele hepatice care se varsă în
ea formează un pedicul de suspensie contribuind astfel la ancorarea ficatului la
acest nivel. De asemenea, la fixarea sa în poziție, participă și formațiuni
peritoneale precum ligamentul falciform, ligamentul coronar si ligamentele
triunghiulare, care îl leagă de organele din vecinătate. Cu toate acestea,
mobilitatea ficatului este evidențiată în respirație , aceasta coborând în inspir și
urcând în expir. Insuficiența sau incompetența mijloacelor de fixare conduce la
deplasarea ficatului , instalându-se așa numita hepatoptoză.
La cadavru ficatul cântărește în medie 1,4- 1,5 kg, iar la omul viu poate
ajunge cu până la 900 g mai greu în funcție de cavitatea sângelui pe care îl
conține. Măsoară 28 cm în în sens transversal, 8 cm în sens vertical și 18 cm în
sens anteroposterior. Volumul oscilează în funcție de vârstă, sex cantitatea de
sânge conținut, perioadele de digestie și diferite stări patologice. La fel ca și

7
celelalte caractere morfologice, intensitatea culorii roșie-brună, variază în raport
cu cantitatea de sânge conținut.
Ficatul prezintă o consistență mai mare comparativ cu celelalte organe
glandulare. Percuția sa exprimă matitatea, este friabil și puțin elastic, iar
plasticitatea mărită îi permite să se muleze după organele din proximitate. (fig2)
Forma ficatului este neregulată similară unui ovoid cu axa mare orientată
transversal, cu extremitatea mai voluminoasă către partea dreaptă. Prezintă două
feţe inferioară sau viscerală și superioară sau diafragmatică, care anterior și
bilateral sunt coalescente , dând naștere unei margini inferioare ascuțite , spre
deosebire de marginea posterioară care se prezintă rotunjită.

Ficatul

(fig2)

STRUCTURA FICATULUI

Ficatul este învelit de două membrane, peritoneul și tunica fibroasă.

Parenchimul ficatului este format din lame anastomozate între ele de celule
hepatice, cuprinse într-o vastă rețea de capilare sanguine, între lamelele de celule
hepatice se formează un sistem de canalicule biliare.
Invelișurile ficatului.
Ficatul este învelit în cea mai mare parte de peritoneul visceral care îi
formează tunica seroasă. Peritoneul acoperă fața viscerală și majoritatea feței
diafragmatice. Cele doua fețe (cea superioară și cea inferioară) tind să se apropie
pe porțiunea posterioară a feței diafragmatice formând ligamentul coronar.
Peritoneul ficatului, trecând de pe fantă pe organele invecinate,dă naştere unor
formațiuni peritoneale: smentul mic, ligamentul falciform, ligamentul coronar si
ligamentele triunghiulare. Între diafragmă și organele din etajul supramezocolic
8
ficatul formează două depresiuni adânci ale peritoneului: recesurile subfrenetice
drept și stâng, separate între ele de ligamentul falciform. În aceste recesuri se pot
forma abcesele subfrenice.

VASE SI NERVI

Ficatul are o dublă circulație sanguină:

1. Nutritivă
2. Funcțională.
1.Circulația nutritivă asigură aportul de sânge hrănitor, bogat in oxigen.
Sângele este adus de artera hepatică, ramură a trunchiului celiac. După ce a
servit nutriția oxigenului, sângele este condus prin venele hepatice în vena cavă
inferioară.
2.Circulația functională este asigurată de vena portă. Această venă aduce
sângele incărcat cu substanțele nutritive absorbite la nivelul organelor digestive
abdominale și de la splină , substanțe pe care celulele hepatice le depozitează sau
le prelucrează. De la ficat, sângele portal este condus mai departe tot prin venele
hepatice. Sistemul vascular al ficatului este format din doi pediculi. Pediculul
aferent circulației de aport, este format de artera hepatică și de vena portă.
Acestora li se adaugă ductul hepatic, vasele limfatice și nervii ficatului,
alcătuind toate împreună pediculul hepatic. Pediculul aferent (superior) al
circulației de intoarcere este format de venele hepatice.
Artera hepatică pleacă din trunchiul celiac și după un traiect orizontal de-a
lungul marginii superioare a corpului pancreasului se bifurcă în artera hepatică
proprie și în artera gastroduodenală . Artera hepatică proprie urcă în pediculul
hepatic , între foițele omentului mic și la 1-2cm dedesubtul șanțului transvers, se
divide în cele două ramuri terminale ale sale, dreaptă și stangă.
Vena portă colectează și transportă la ficat sângele venos de la organele
digestive abdominale (stomac, intestin subțire și gros, pancreas) și de la splină.
Ea are particularitatea de a poseda la ambele extremități câte o rețea capilară:
una la extremitatea periferică de origine, cealaltă la extremitatea periferică
centrală, terminată in ficat.
Venele suprahepatice formează pediculul aferent. Ele culeg sângele adus la
ficat de vena portă și artera hepatică. Nu însoțesc ramurile pediculului portal, ci
trec între acestea, având o direcție perpendiculară pe ele. Sângele drenat din
lobuli prin venele centrale, trece în venele sublobulare, apoi în vene, din ce în ce
mai mari, care în cele din urmă dau naștere la trei vene hepatice. Cele trei vene
se varsă în partea superioară a porțiuni hepatice a venei cave inferioare. Nervii
provin din nervii vagi, din plexul celiac și din nervul vag parasimpatic.

9
1.2. FIZIOLOGIA FICATULUI

Ficatul reprezintă o stație intermediară interpusă între intestin, unde are loc
aportul exogen al constituenților necesari întreținerii echilibrului metabolic
normal și sângele circulant sistemic , care transportă către celule , încărcându-se
cu produși de catabolism ce trebuie eliminați. Multiplele funcții ale ficatului sunt
realizate prin activitatea coordonată a hepatocitelor și a celulelor ce aparțin
sistemului reticuloendoteliat.

1. FUNCȚIA BILIARĂ
Funcția biliară comportă secreția bilei , cu rol important în digestia și
absorbția fierului și calciului alimentar.
Bila se varsă în intestinul subțire în cantitate de 600-1000 ml în 24 de ore. Ea
conține 97% apă și următorii componenți principali:
 Săruri biliare
 Pigmenți biliari
 Colesterol
 Lecitină
 Săruri anorganice

2. FUNCȚIA ANTITOXICĂ
Funcția antitoxică constă în faptul că ficatul dispune de activități prin care
substanțele toxice de oxigenare exogenă, ca și cele rezultate din metabolismele
endogene, sunt trasnformate în substanțe mai puțin toxice. Această funcție este
realizată de ficat cu ajutorul proceselor de coagulare a acestor substanțe cu sulf ,
de exemplu ( acțiunea de sulfoconjugare) .

3. FUNCȚIA DE DEPOZIT
Ficatul este un important depozit de vitamine: A, B2, B12, D, K. El intervine
în convertirea carotenilor în vitamina A, în transformarea vitaminei B2 în
carboxilază, în conjugarea vitaminei B2 pentru formarea fermetului galben
respirator, în procesul de sintetizare a protrombinei cu ajutorul vitaminei K.
4. FUNCȚIA DE SINTEZĂ
Sinteza fermenților necesari proceselor vitale este îndeplinită intr-o foarte
mare măsură de ficat.
10
 Fermenții sunt complexe macro-moleculare legate de grupări active, iar
sinteza lor reprezintă o activitate laborioasă a hepatocitului și necesită
integritatea anatomică și funcțională a ficatului.

5.FUNCȚIA DE COAGULARE
O parte dintre factorii care intervin în procesul de coagulare sunt sintetizați
în ficat . Astfel fibrinogenul si protrombina sunt sintetizați în ficat. Tot aici este
sintetizată și heparina, o substanță anticoagulantă.

6. FUNCȚIILE METABOLICE ALE FICATULUI

Funcțiile metabolice ale ficatului se exercită în metabolismul glucidic,
protidic și mineral.
În metabolismul glucidic ficatul intervine în fosforilarea și polimerizarea
glucidelor în glycogen , asigurând rezerve de glucoză și menținerea hemostaziei
glicemice. La nevoie fabrică glucoză din proteine și grăsimi (gliconeogeneză).
Metabolismul glucidic hepatic este insulinodependent.
În metabolismul proteic ficatul are funcție proteinoformatoare și de
echilibru proteic. Sintetizează albumina, 70% din alfa-globuline, 50% din beta-
globuline, protrombina si fibrinogen.
În metabolismul lipidelor intervine in absorbția grăsimilor și in fosforilarea
lor, în sinteză de esterificare a colesterolului, în sinteza lipoproteinelor,
fosfolipidelor și trigliceridelor.
În metabolismul mineral acționează prin depozitarea fierului și a cuprului,
intervine în repartiția apei și a electrolitilor (ionii de Na, Cl, K) în organism.

Implicarea ficatului în procesele metabolice

În procesele metabolice , ficatul ocupă o poziție centrală, îndeplinind peste
o mie de procese chimice de importanță vitală pentru organism. Fiind dotat cu
sisteme autoreglatoare și supus unui control endocrino-vegetativ complex și
eficient, ficatul este capabil să-și adapteze activitatea metabolică conform
necesităților tisulare, menținând astfel homeostazia diverșilor constituenți
biochimici plasmatici prin procese de stocare , trasformare , metabolizare sau
eliminare.

11
 CAPITOLUL II

HEPATITA ACUTĂ VIRALĂ

2.1. DEFINIȚIE

Hepatita epidemică este o boală infecțioasă transmisibilă, apărând spontan

sub formă epidemică sau chiar pendemică.
Este provocată de un virus, specific (virusul hepatitic) care este introdus în
organism pe cale digestivă, sau accidental pe cale parenterală provocând o
îmbolnăvire generală a organismului și în mod deosebit a parenchimului hepatic.
Boala se manifestă prin semne de infecție generală și prin simptome digestive și
hepatice , însoțite sau nu de icter.

2.2. ETIOLOGIA HEPATITELOR VIRALE

Hepatitele sunt infecții cu manifestări hepatice ( cu sau fără icter) produse

de un grup de virusuri hepatotrope ( A, B, C, D și E) ce prezintă două modalităti
distincte de transmitere, una digestivă pentru virusurile A și E și alta parenterală
pentru virusurile B, C si D.
a) Hepatita virală A ( HVA) denumită cândva hepatita epidemică , este
cauzată de un enterovirus (HVA) cu transmitere fecal-orală care evoluează de
regulă favorabil, cu vindecare și imunitate durabilă.
b) Hepatita virală B (HVB) denumită cândva serică, datorită transmiterii
parenterale a agentului cauzal (HVB) un dezoxiribovirus, cu mare rezistență în
mediul extern, evoluează uneori sever, cu deces prin comă hepatică, sau cu
cronicizare în 10-15% din cazuri, putând duce la ciroză hepatică. Persistența
virusului în sânge și pe tumori pe timp îndelungat și marea lui rezistență conferă
bolii particularități epidemiologice.
c) Hepatita virală C (HVC) s-a desprins din grupul hepatitelor zise non-A,
non-B (nici A, nici B), se transmite pe cale parenterală, survenind mai ales ( dar
nu numai), posttransfuzional. Este cauzată de un flavivirus din familia toga
viridae. HVC, un ribovirus are evoluţie similară cu hepatita B , posibil severă și
deseori (pănă la 50%) cu cronicizare.

12
 d) Hepatita virală D (HVD) sau delta , cum a fost numită prima dată , este
cauzată de un ARN-virus, care nu se dezvoltă decât în prezența HVB cu al cărei
înveliș antigenic de suprafața (Ah HBS) se acoperă. Boala evoluează sever,
potenţându-se cu HVB și se transmite tot parenteral ca și precedentele (B și C)
e) Hepatita virala E(HVE) s-a desprins și ea din grupul non-A, non-B, fiind
determinată de un ARN-virus , calcivirus distinct de HVA, deși epidemiologic
și simptomatologic se aproprie mult de hepatita A.

2.3. FIZIOPATOLOGIE

Ficatul are o mare capacitate de regenerare demonstrată prin faptul că după

o hepatectomie parțială regenerarea începe după 24 de ore, atinge maximul în 4-
5 zile și se termină în 14 zile.
Funcțiile ficatului sunt multiple , fiind îndeplinite la nivelul hepatocitului.

2.4. ANATOMIE PATOLOGICĂ

Hepatita virală se foloseşte pentru a determina cele două tipuri de

hepatite provocate de virusurile hepatice A şi B şi reprezintă un cadru nozologic
fară a cuprinde însa toate formele, doarece există şi alte virusuri, care pot să
determine apariţia de hepatite virale, cum ar fi virusul Epstein- Barr al
mononucleozei, virusul rubeolic şi foarte rar virusul Coxsackie.
De asemenea s-a constat că hepatita posttransfuzională poate fi
determinată nu numai de virusurile hepatice A şi B , sau de celelalte virusuri mai
sus menţionate, ceea ce presupune intervenţia unui alt virus sau chiar a altor
virusuri încă necunoscute.
Morfopatologic, leziunile hepatice sunt identice în ambele forme de
hepatită. Ele depind de stadiul evolutiv al bolii, şi de forma anatomo- clinică,
existând o gamă mare de la formele uşoare până la formele extrem de grave,
putând îmbrăca un caracter subacut, progresiv, ce evoluează spre insuficienţă
hepatică ireversibilă. De aici şi o gamă largă de leziuni, de la leziuni inflamatorii
şi până la leziuni distrofice.
Leziuni inflamatorii: se constată prezenţa infiltratului inflamator cu un
caracter oarecum poliform – limfocite, plasmocite, granulocite în spaţiul portal
cu mobilizarea de celule mezenchimale.

13
 Altererări distrofice: intumescenţa clară şi degenerescenţa vacuolară a
hepatocitelor cu incluzii acidofile, cu anizocarie şi necroze unicelulare,
asociindu-se şi fenomene de regenerare a hepatocitelor.
Necrozele pot interesa grupe de celule, realizând aspectul de necroză în
fâşii sau benzi, în funcţie de gravitatea leziunilor respective asociindu-se cu
distrofie lipidică şi modificări nucleare mai importante, mergând până la
cariopicnoză sau carioliză, menţinându-se numai uneori membrana nucleară.

2.5. TABLOUL CLINIC

Hepatita virala A

Tabloul clinic:
-debut cu fenomene generale: febră, dureri musculare generalizate, fenomene
catarale respiratorii;
-manifestări digestive: apetit diminuat, greaţă, varsături, dureri abdominale,
urmate de emisia de urini închise la culoare (hipercrome) şi coloraţia icterică
(galbenă) a tegumentelor şi mucoaselor.

Hepatita virala B

Tabloul clinic asemănător cu cel din hepatita A.

Hepatita virala C

Deşi virusul hepatic C a rămas neidentificat pană în 1988, existenţa lui a fost
remarcată încă din 1974, când un grup de cercetători a demonstrat că cele mai
frecvente hepatite apăreau după transfuzii, fiind cauzate de un “non A non B”
virus hepatic (NANBH). După eforturi susţinute, virusul a putut fi identificat
abia peste un deceniu, în 1989 apărând primul articol despre virusul hepatic C.

Simptomatologie la infectare (sub 6 luni):

Virusul hepatic C are o perioadă de incubaţie cuprinsă între 14 si 180 de zile

(45 de zile în medie). Majoritatea persoanelor infectate cu virusul hepatic C nu
manifestă niciun fel de simptome, iar puţinii care mai prezintă simptome, sunt
rareori diagnosticaţi cu hepatita C. Acest fapt se întâmplă din cauză că
simptomele care apar, adică anorexie, oboseală, dureri abdominale sau
musculare, icter, iritaţii cutanate sau manifestări pseudo-gripale, asociate cu
pierderea în greutate, în faza activă a hepatitei C (între 2-26 săptămâni de la
infectare), sunt de regulă asociate cu alte afecţiuni. Persoanele care suferă de

14
hepatita C cronică prezintă un risc mai ridicat de evoluţie către ciroză şi cancer
hepatic.

Simptomatologia specifică hepatitei C cronice:

 hepatomegalie;
 splenomegalie;
 celule stelate;
 ginecomastie;
 edeme.

Hepatita D

Virusul hepatic D (sau delta) a fost descoperit în 1978 de gastroenterologul

italian Mario Rizzetto şi de expertul în virologie moleculară John Gerin de la
Universitatea George-town din SUA. Gastroenterologul a constatat că o parte
din pacienţii infectaţi cu virusul hepatic B prezentau o altă formă de infecţie în
ficatul lor, iar când cei doi viruşi erau prezenţi simultan, infecţia acută era mai
agresivă. De asemenea, pacienţii cu ambele infecţii dezvoltau mai frecvent
hepatită cronică decât cei infectaţi doar cu virus hepatic B.

Simptome în perioada incubaţiei :

Virusul hepatic D are o perioadă de incubaţie ce variază între 3-7 săptămâni,
în coinfecţie. În cazul suprainfecţiei, această perioadă de incubaţie se micşorează
la 3 săptămâni, deoarece virusul D se replică mai uşor în prezenţa unor viruşi B,
aflaţi deja în sânge.

Simptomele specifice bolii :

La coinfecţie, faza preicterică durează 3-7 zile, însoţită de oboseală, greaţă,
anorexie şi dureri de cap.
În faza icterică apare icterul, însoţit de oboseală, greaţă, scaune argiloase şi
urina închisă la culoare.
La suprainfecţie, apare icter, însoţit de oboseală, coagulopatie, dificultăţi de
concentrare, insomnii, tulburări de personalitate.

Hepatita virala E

Simptomele cauzate de hepatita E sunt similare celor cauzate de infecţii cu

alţi viruşi hepatici. În general, pacienţii se confruntă cu simptome pseudo-

15
gripale, oboseală, dureri abdominale, greaţă, inapetenţă, vărsături, icter şi urină
inchisă la culoare. În acest tip de hepatită, febra nu este întâlnită, iar copiii sub
14 ani şi adulţii de peste 50 de ani trec peste simptomele arătate anterior.

Regenerarea hepatocelulara
În urma indepărtării chirurgicale a 70% din masa hepatica nu se produc
evenimente fatale pentru organism. În cursul a catorva saptămâni ficatul revine
la dimensiuni normale, chiar daca forma sa nu mai urmăreşte vechile detalii
anatomice. Regenerarea poate fi mai rapidă în urma acţiunii unui toxic care
distruge hepatocitele dar nu afectează stroma, acest aspect permiţând refacerea
configuraţiei histologice originale.
Factorii care intervin în reglarea raspunsului proliferativ sunt puţin inţeleşi.
Pentru ca regenerarea hepatică să fie completă, teritoriul hepatic afectat trebuie
să beneficieze de un aport sanguin şi de un drenaj limfatic adecvate. În aceeaşi
măsură, pentru revenirea la arhitectura histologică iniţială scheletul fibros şi
reţeaua fibrelor de reticulină trebuie să ramână intacte. Durata vieţii unui
hepatocit este destul de lungă (aproximativ 30% din viaţa organismului).
Înlocuirea hepatocitelor îmbătrânite sau distruse se realizează cu ajutorul celor
ramase în viaţă, acestea intrând într-un proces de diviziune până când se
restabileşte masa hepatică iniţială.
În structura ficatului există o populaţie aparte de celule non-
parenchimatoase – celulele ovale (oval cells), care au fost denumite în acest mod
datorită formei nucleului şi care pot fi direcţionate spre proliferare. Ele
constituie o sursă importantă de hepatocite noi, de celule epiteliale ale canalelor
biliare sau de celule epiteliale de tip ectopic. Se cunoaşte că blocajul regenerării
hepatocitelor sau depaşirea capacitaţii regenerative a acestora se însoţeşte în
anumite condiţii de multiplicarea celulelor hepatice nediferenţiate, respectiv a
celulelor ovale.
Leziunile hepatocitare de tip focal (necroze focale) sunt reparate prin
proliferarea celulelor hepatice diferenţiate înconjuratoare. Necroza celulelor
izolate (aşa cum se întamplă în intoxicaţia cu cupru la oi) este compensată prin
diviziunea hepatocitelor cu distribuţie aleatorie. În necroza periacinara rolul
regenerator revine hepatocitelor neafectate din zona periportală. În cazul
producerii unei necroze periportale şi in zona medie, regenerarea este asigurată
de restul celulelor vii din acini. Când necroza cuprinde teritorii extinse sau
atunci cănd se practică hepatectomia parţială, procesul regenerativ se realizează
prin intervenţia hepatocitelor din teritoriile neafectate, demonstrându-se în
ultimul timp şi implicarea celulelor Kupffer.
Atunci când agresiunile hepatice au un caracter repetitiv (expunere repetată
la unele toxice), regenerarea ficatului imbracă aspecte diferite de cele din
16
raspunsul acut. Apar nodulii de regenerare, care pot fi demarcaţi de benzi
retractate de ţesut conjunctiv. În unele intoxicaţii (alcaloizi, alfatoxine, substante
carcinogene) fibrozarea nu este limitată, iar nodulii sunt formaţi din clone de
celule care au scăpat impactului toxic. Este posibil ca aceste celule să işi aibă
originea în hepatocitele rezidente sau în celulele ovale.

2.6. FORME CLINICE

În funcție de prezența sau absența icterului există hepatite icterigene și
hepatite anicterigene în 98-95% din cazuri.
În funcție de intesitatea fenomenelor clinice și îndeosebi a icterului se disting:
 forme ușoare
 forme medii
 forme severe
În funcție de durata evoluției se disting:
 forme abortive 14 zile
 forme abortive cu o durată medie 21-30 zile
 forme prelungite cu icter ce depășesc 30 zile

2.7. INVESTIGATII
Cele mai frecvente explorări efectuate în bolile hepatice sunt următoarele :
Hepatita A
Pentru a se putea spune de o persoană ca are diagnosticul de hepatită ,
fără precizarea cauzei, în general sunt efectuate urmatoarele explorări:
 ALT
 AST
 GGT
 BILIRUBINĂ
 BIOPSIE HEPATICĂ
 FIBROTEST
 ACTITEST
 FIBROSCAN

Hepatita B
Pe lângă analizele de mai sus se mai pot prescrie în plus următoarele
explorări :

17
  AgHBs
 Ac Hbs
 AgHBe
 AcHBe
 DNA-VHB(viremie pentru virusul B)
Hepatita C
Se poate spune despre o persoană că are hepatită C, dacă are modificate
explorările pentru hepatită – mențioante mai sus, la care se mai pot prescrie în
plus următoarele explorări:
 Ac VHC
 ARN-HVC( viremie pentru virusul C)
Hepatita autoimuna
Se poate spune despre o persoană că are hepatită autoimună dacă are
modificate explorările pentru hepatită – menţioante mai sus, la care se mai pot
prescrie în plus urmatoarele explorări:
 Creşterea gamaglobulinelor
 creşterea imunoglobulinelor G
 creşterea fosfatazei alcaline serice
 creşterea bilirubinei service
Ciroza
Pentru diagnosticul cirozei hepatice sunt necesare urmatoarele explorări
 Hemograma – care poate arăta scăderea hemoglobinei, leucocitelor şi
trombocitelor
 Fibrinogenul – care este scăzut
 Protrombina sau INR care sunt scăzute
 Albumina serică care poate fi scăzute
 Endoscopia digestivă superioară – care poate arăta varice esofagiene
 Ecografia abdominală – care poate arăta hipertensiune portală, splina
mărită sau ascită.

2.8. DIAGNOSTIC

18
Hepatita A
Hepatita A, nu poate fi diferențiată de alte tipuri de hepatită virală numai
pe baza caracteristicilor clinice sau epidemiologice. Pentru confirmarea
diagnosticului, este necesară testarea serologică. Aproape toți pacienții cu
hepatită A acută au IhM anti –HAV detectabil. Infecția HVA acută este
confirmată în faza acută sau de convalescență precoce a infecției prin prezența
IgM anti HAV. În general, IgM poate fi detectat la 5-10 zile înainte de
instalarea simptomelor și poate persista până la 6 luni.
Hepatita B
Se poate spune despre o persoană că are hepatita B dacă are modificate
explorările.
Hepatita C

Diagnosticul clinic se va face având în vedere particularităţile bolii:

- evoluţie de obicei asimptomatică
- evoluţie foarte lentă şi indelungată comparativ cu VHB
- asociere mai frecventă decât VHB cu complicaţii extrahepatice.
Diagnosticul de laborator urmăreşte mai ales trei aspecte:
- semnele infecţiei cronice cu VHC
- evoluţia titrului ALAT
- asocierea cu prezenţa de autoanticorpi

Rezervorul natural al infectiei este individul infectat cu VHC. Principalul mod

de transmitere este contactul cu sangele infectat.Transmiterea non-transfuzională
a infecţiei cu VHC mai este posibilă pe cale sexuală, prin salivă, nefiind certă
iar prin muşcătură a fost demonstrată. Înfectarea în copilarie, pe cale verticală
de la mama este destul de rară, cu excepţia copiilor nascuţi din mame infectate
concomitent cu HIV.
Markerii infectiei cu virusul hepatitei C
În mod obişnuit infecţia cu VHC se demonstrează prin testarea prezenţei
anticorpilor antiVHC. Într-o primă etapă anticorpii se decelează prin teste
ELISA. Anticorpii detectaţi nu sunt anticorpi neutralizanţi, deci nu conferă
imunitate contra infecţiei cu VHC. Dacă testul este pozitiv real, el demonstrează
prezenţa infecţiei virale active.
Examenele de control. Sunt reprezentate de testele de tip RIBA, care se bazează
pe punerea în contact a serului de testat cu un suport de nitroceluloză impregnat
cu benzi de antigene ale VHC.
Testele pentru detectarea ARN-VHC sunt, în codiţiile lipsei de teste serologice
pentru antigenele virale, cea mai bună metodă pentru demonstrarea viremiei şi
infectivitaţii unui ser şi implicit a posibilitaţii unei boli active. Totodată

19
demonstrarea prezenţei ARN-VHC în ser sau în ficat reprezintă cea mai bună
metodă de diagnostic a infecţiei hepatitice C.
Antigenul VHC insoţeşte atât infecţia acută, cât şi pe cea cronică.

Hepatita autoimună
Teste speciale de diagnostic
 Anticorpi antinucleari (ANA) in tipul 1 de hepatită autoimună
 Anticorpi anti fibră musculară netedă (SMA) în tipul 1 de hepatită
autoimună
 Anticorpi împotriva citoplasmei neutrofilelor (pANCA)
 Anticorpi anti ficat şi pancreas (anti SLA/LP)
 Anticorpi anti ficat şi rinichi (LKM1) – în tipul 2 de hepatită
autoimună
 IgA anti endomisiun (EMA)
 Anticorpi anti actina

2.8.1. DIAGNOSTIC POZITIV

EXPLORARI DE LABORATOR
Explorari biochimice sunt indicate în hepatita cronică în următoarele scopuri:
 Susţinerea diagnosticului pozitiv
 Diagnosticul complicaţiilor
 Urmărirea evoluţiei bolii
 Stabilirea diagnosticului etiologic
Explorări imagistice
 echografia
Biopsia hepatică este un examen indispensabil pentru diagnosticul şi
tratamentul hepatitelor cronice.

2.9. TRATAMENT

2.9.1. TRATAMENT PROFILACTIC

a) Tratamentul hepatitei virale acute cu virusul B.

20
 Pentru imunoprofilaxia hepatitei B se utilizează imunoglobuline specifice
anti VHB deoarece imunoglobulinele standard nu conţin o cantitate suficientă de
anti HBs. Perinatal se administrează 0,5 ml în primele 12 ore de la naştere,
concomitent cu începerea vaccinării. În cazul contactului sexual infectant se
recomandă administrarea a 0,6 ml/kg corp în primele 14 zile de la contact.

b)Tratamentul hepatitei virale acute cu virusul C.

Importanţa epidemiologică a infecţiei cu VHC este enormă:

 Peste 90% din hepatitele post-transfuzionale NANB sunt produse de VHC
 Mai mult de 500 milioane de indivizi au fost infectaţi cu VHC păna în
prezent
Peste trei sferturi din cei infectaţi dezvoltă hepatită cronică, ciroză hepatică,
carcinom hepatocelular.

c)Tratamentul hepatitei virale acute cu virusul D.

Virusul hepatitic delta (VHD) este singurul virus patogen pentru om care nu
poate infecta o celulă şi nu poate avea efect patogen, fără ajutorul unui alt virus.
Pentru a se putea transmite şi a fi receptat, VHD are nevoie de un virus ADN
„ajutător”, acesta fiind virusul hepatitic B, asfel că VHD devine infectant numai
în prezenţa AgHBs.
Rezervorul natural al infectiei cu VHD este individul infectat apreciindu-se că
5% din populaţia infectată cu VHD este concomitent infectată cu VHD.
Transmiterea infecţiei pe cale parenterală nu reprezintă un mod esenţial de
infectare, în schimb transmiterea sexuală este importantă.

d)Tratamentul hepatitei virale acute cu virusul VHD.

Anticorpul anti-HD este cel mai utilizat pentru diagnostic. Iniţial acesta este
IgM iar ulterior, pe masura cronicizării bolii, este reprezentat de IgG.
Antigenul HD este prezent în nucleii hepatocitelor şi se evidenţiază pe secţiuni
din fragmentul recoltat prin biopsie hepatică şi inclus în parafina.
ARN-VHD este prezent în ser la bolnavii cu hepatită cronică D.

21
2.9.2. TRATAMENT IGIENO-DIETETIC

a) Tratamentul hepatitei virale acute cu virusul A

În HVA bolnavii se izolează obligatoriu în spital 21 de zile de la debut ,
dacă în acest timp icterul a dispărut și TGP este sub 100 U.I , tratamentul este
doar igieno-dietetic și simptomatic.
Repaosul se recomandă pe toată perioada icterică și de hepatocitoliză. În
convalescență reluarea activității normale se face gradat și într-un ritm
proporțional cu forma de boală și ameliorarea testelor hepatice.
Dieta este largă și trebuie să asigure 2000-3000 cal/zi cu câteva restricții. În
faza digestivă acută nu se forțează ingestia, bolnavul consumând după plac și
toleranță fructe cu unele excepții (căpșuni, fragi, nuci verzi, fie crude fie sub
formă de sucuri sau compoturi), legume (exceptând castraveții, varza,conopida,
vinetele crude sau fierte) supe, borșuri făinoase, iaurt, lapte.
După 2-3 zile se adaugă brânza de vaci și untdelemnul crud, sarea de
bucătărie și oțetul fiind permise de la început.
Când începe să regreseze se introduce carnea slabă fiartă sau grătarul de
pasăre, vită , pește și untul prăjit. Ouăle și smântâna se introduc după dispariția
icterului. Timp de 6 luni de la debutul hepatitei se contraindică grăsimile
prăjelile, sosurile, conservele , alcoolul.

Tratamentul hepatitei A-simptomatic:

 Vărsăturile se combat cu antiemetice
 La cei cu toleranță alimentară sau anorexie totală se
administrează i.v. glucoză, în perfuzie sau injecții timp de 5-7
zile.
 Pentru prurit se folosesc loțiuni cu alcool mentolat 2-3%
 În forme colestatice trebuie câștigat timp folosind tubaje
duodenale, perfuzii cu glucoză și vitamine , iar în cazurile rebele
abia după 1-2 luni se poate recurge la Prednison 1-1,5mg/kg pe
zi.
b)Hepatita cronică si ciroza hepatică

Pacienţii cu afecţiuni hepatice necesită o alimentaţie corectă pentru a

preveni complicaţiile şi malnutritia. Supravegherea atentă a regimului alimentar
şi adoptarea unui stil de viaţă echilibrat sunt esenţiale în tratamentului bolilor
hepatice.
22
 Prin recomandările de mai jos se urmareşte excluderea din stilul de viaţă a
factorilor care pot leza ţestul hepatic:

 Băuturile alcoolice de orice tip trebuie evitate complet. În caz contrar,

ciroza hepatică apare frecvent şi poate duce la deces.
 Evitaţi expunerea la substanţe toxice (diluanţi, vopseluri, combustibili,
metale grele, etc).
 Evitaţi surmenajul, stresul excesiv, eforturile fizice mari. Efortul fizic
moderat şi respectarea programului zilnic de odihnă sunt benefice.
 Menţineţi greutatea normală a corpului pentru a preveni acumularea
excesivă de grasime în ţesutul hepatic.
 Serviţi cinci mese pe zi (3 mese principale şi 2 gustări intermediare) la ore
regulate. Atât mesele copioase cât şi săritul peste mese trebuie evitate.
 Alimentele se consumă la temperatura corpului, cu masticaţie corectă.
 Regimul are la baza consumul de alimente proaspete, în cantităţi
corespunzatoare şi gătite dietetic prin fierbere, la cuptor sau pe grătar.
 Se renunţă la alimentele preparate prin prajire sau afumare, condimentate
excesiv, conservate sau aditivate chimic.
 Evitaţi consumul excesiv de alimente grase sau dulci şi reduceţi aportul de
ioni de sodiu (din sarea de bucatarie, bicarbonat de sodiu).
 Pentru prevenirea complicaţiilor urmaţi întocmai recomandările medicului
gastroenterolog şi monitorizaţi evoluţia vindecării prin controale medicale
periodice.

ALIMENTE INTERZISE ÎN HEPATITA ACUTĂ VIRALĂ:

 Alcoolul.
 Grăsimile de origine animală.
 Condimentele puternice – piper, boia, etc.
 Carnea de porc, oaie, pielea de pasăre.
 Mezelurile de orice fel.
 Gălbenuşul de ou.
 Lactatele de oaie.
 Alimentele prăjite.
 Tocăniţele, răntaşurile, afumăturile.
 Alimentele care conţin conservanţi. Alimentele care conţin substante
sintetice.
 Alimentele care va produc disconfort gastric. Alimentele bogate în
carbohidraţi (dulciuri).

23
2.9.3. TRATAMENT MEDICAMENTOS

a) Tratamentul hepatitei virale acute cu virusul B.

Tratamentul curativ se face cu :
Interferon care este o proteină celulară cu proprietaţi biologice importante care
îl fac util în tratamentul hepatitei cronice:
 Efect antiviral : induce proteine ce inhibă ARN-ul mesager viral şi
limitează replicarea virusului
 Creşte exprimarea HLA pe membrana hepatocitară, favorizând
recunoaşterea şi eliminarea celulelor infectate.
 Inhibă diferenţierea limfocitului B în celula secretoare de imunoglobuline.
Indicaţia de administrare a interferonului se face la pacienţii cu boală hepatică
compensată , ce au prezenţi markerii replicării virale şi nivelurile crescute ale
aminotransferazelor.
Contraindicaţiile tratamentului sunt prezenţa unei boli hepatice severe sau a
altor boli generale (diabet decompensat, insuficienţa renală, boli cardiace
avansate, boli psihice).
Dozele şi ritmul de administare : 5m U/zi sau 10m U de trei ori pe saptămână,
durata tratamentului fiind de 4-6 luni cu control clinic şi de laborator.
Eficienţa tratamentului se manifestă în 30-40 % din cazurile tratate şi apare la 2-
4 luni de la începerea terapiei. Recăderile apar în circa 10 % din cazuri situaţie
în care se poate relua tratamentul.
Efectele secundare sunt efecte precoce, tardive şi apariţia unor modificări
imunologice.
 Efectele precoce apar dupa 4-8 ore de la injecţie şi sunt: febră, frison,
mialgii, cefalee, anorexie. Pot fi evitate prin administare de paracetamol.
 Efectele tardive sunt mialgiile, astenia, greaţa, diareea, dermatita de
contact, caderea părului, scăderea ponderală, tulburări psihice.
 Efectele imunologice constau în apariţia unor tulburări cu caracter
autoimun: tiroidita, boli intestinale, pemfigus, poliartrită reumatoidă.
Analogi de nucleotide sunt indicaţi datorită efectului lor de inhibiţie directă a
replicării virale şi sunt : aciclovir, ganciclovir, ribavirin, adenosin-arabinosida
(din prima generaţie), lamivudin, famciclovir, fialuridin (din a doua generaţie).
Glucocorticoizii sunt recomandaţi în situaţii particulare.

b)Tratamentul hepatitei virale acute cu virusul C.

Interferon se indică din aceleaşi raţiuni ca şi pentru terapia hepatitelor

cronice B.

24
Administarea lui este indicată la persoanele care au :
- hepatită cronică demonstrată prin titru crescut al ALAT şi aspect de
inflamaţie cronică la biopsia hepatică
- antiVHC prezent, eventual ARN-VHC prezent.
Contraindicaţiile sunt identice cu cele de la hepatita cronica B.
Dozele şi ritmul de administrare: doze de 3m U de trei ori pe săptamană timp
de trei luni. Rezultate favorabile ale tratamentului standard apar la 25% din
pacienţi dupa primele 3 luni şi la 60 % dupa tratament de lungă durată.
Efectele secundare sunt identice cu cele prezentate la hepatita cronica B.
Analogi ai nucleotidelor. În prezent, este recomandată terapia combinată a
nucleotidului ribavirin cu interferonul (interferon= 3m U de trei ori pe
saptamână + ribavirină= 1000-1200 mg/zi timp de cel puţin un an)
Glucocorticoizi sunt indicaţi în formele cu manifestări autoimune.

c)Tratamentul hepatitei virale acute cu virusul VHD.

Tratamentul hepatitei cronice D se face cu interferon recomandat în doze de 5-

10m U de trei ori pe saptămână timp de 12-24 luni. Din păcate rezultatele
favorabile apar numai la 15-10 % din cei trataţi.

d)Tratamentul in ciroza hepatică

În funcţie de cum se manifestă şi cât de avansată este boala, medicul
tratează pacientul pentru al aduce intr-o stare bună:
 evitarea administrării de medicamente cum ar fi ibuprofen
 administrarea de medicamente cum ar fi: diuretice, vitamina K,
antibiotice, lactuloza
 paracenteza
 începerea imunizării împotriva hepatitei virale, a gripei şi împotriva
pneumococului
 transplantul hepatic este indicat în stadiile terminale ale cirozei hepatice
 control periodic la medicul gastroenterolog, care va şti ce să recomande
pacientului pentru ca boala să fie ţinută sub control, altfel se ajunge la
spital in stare gravă când uneori nu se mai poate face nimic.

2.10 EVOLUȚIE. PROGNOSTIC. COMPLICAȚII.

Hepatita virală acută cu virusul A
Evoluţie
Intensitatea icterului ajunge la apogeu în decurs de o săptămână , se
menține așa timp de 7-10 zile și dispare spre sfârșitul săptămânii a 3-a . În

25
perioada de convalescență abaterile alimentare sau eforturile fizice pot
decompensa funcțiile ficatului, producând recăderi. Aceasta impune
supravegherea clinică și de laborator cel puțin 6 luni.
Prognostic
Hepatita A evoluează obișnuit spre vindecare. Formele grave sunt rare
iar cronicizarea absentă. Infuențează negativ prognosticul hipertiroidismul,
diabetul , boli digestive, lambrioză, alcoolismul, activitatea fizică și intelectuală
intensivă.
Complicații
Sunt forme rare, în HVA se discută posibilitatea apariției de anemie
hemolitică în fază acută sau în convalescență, sau anemie aplastică. Supra
infecții bacteriene de căi biliare pot surveni în forma colestatică. Complicațiile
sunt variate, astfel pot apărea anemii hemolitice, suferință cronică a
pancreasului, infecții bacteriene și parazitare ale căilor biliare. Pot apărea și
complicații nervoase post infecțioase. Ca patologie imună apar rar polinevrite,
mielite etc. Nu determină hepatită cronică și nici ciroză hepatică.
Hepatita acută virală cu virusul B
Evoluţie
Vindecarea în rândul pacienților cu hepatită B se obține doar în 80-85%
din cazuri , din care 10-15% se cronicizează , 1-25% rămân purtători cronici de
AgHBs și 1% mor. Majoritatea celor infectați cu virusul hepatic B vor dezvolta
formă cronică a hepatitei B. Riscul cronicizării depinde de vârsta la care aceștia
sunt infectați. Mai mult de 90% dintre nou-născuții infectați, 50% dintre copii și
5% dintre adulții infectați cu virusul hepatic B vor dezvolta hepatita cronică și să
nu uităm că hepatita B este responsabilă după unele statistici de 80% dintre
cazurile de cancer de ficat.
Prognostic
Prognosticul hepatitei virale acute este bun in general, mai rezervat când
se însoțește de fenomene nervoase , somnolență, neliniște, delir, când vărsăturile
sunt persistente și icterul se prelungește ori este recidivant și însoțit de pușeuri
febrile.

26
Hepatita acută virală cu virusul C.
Evoluţie
Variază mai mult din punct de vedere al evoluției. Pe de-o parte sunt pacienți
care nu au nici un semn sau simptom al bolii hepatice și au valori normale ale
enzimelor hepatice serice (în sânge). În aceste cazuri , biopsia relevă de obicei
un anumit grad de hepatită cronică, dar gradul afectării este redus, iar
prognosticul pe termen lung este favorabil.
Pe de altă parte sunt pacienți cu hepatită C severă , care sunt simptomatici,
ARN-ul virusului hepatic C (ARN HCV) este prezent în sânge, nivelurile
enzimelor hepatice în sânge sunt crescute. Acești bolnavi dezvoltă într-un final
ciroză hepatică și stadiul final al bolii hepatice.
Între aceste două categorii se află cei mai mulți pacienți, care au simptome
puține sau deloc , enzime hepatice ușor sau moderat crescute și un prognostic
incert.
Persoanele care fac cel mai frecvent cancer hepatic sunt:
 Bărbații.
 Persoanele peste vârsta de 40 de ani.
 Consumatorii de băuturi alcoolice.
 Pacienții cu ciroze hepatice.
 Pacienți infectați cu HCV de aproximativ 20-40 de ani.
Complicații
Complicațile extra hepatice apar 1-2% din cazurile de pacienîi cu hepatită C.
Cea mai frecventă complicație extrahepatică este crioglobulenemia care este
marcată de:
 Rash la nivelul pielii ,cum ar fi purpura , vasculită sau urticaria
 Dureri musculare
 Dureri articulare
 Neuropatie
 Pozitivarea în sânge a crioglobulinelor
 Pozitivarea sângelui a factorului reumatoid
 Scăderea nivelului de complement în sânge.
Printre bolile relatate ca având legătură cu hepatita C se numără:
o Artritele seronegative
o Sindromul Sjogren
o Firomyalgia
o Lichenul plan
27
 CAPITOLUL III

Rolul asistentei medicale în îngrijirea pacientului cu hepatită acută virală

3.1. ROLUL PROPRIU

3.1.1. Asigurarea condițiilor de mediu

Pacienții care ajung pe secție sunt preluați de asistenta medicală și

repartizați în saloane cu 1,2 sau 3 paturi.
Paturile trebuie să fie comode, curate, îngrijite, la fel și în cazul lenjeriei,
cearșaful să nu prezinte cute pentru favorizarea escarelor. Ele sunt prevăzute cu
dispozitiv de ridicare și coborâre, stative pentru perfuzii, noptiera să fie cât
mai aproape de pat ca pacientul să aibe acces ușor la ea.
Salonul întotdeauna trebuie aerisit şi menținută curăţenia, iar temperatura
să fie cuprinsă între 18-20 grade.
Bolnavii cu HVA vor fi amplasaţi în saloane mici, liniştite, asigurându-li-
se condiţii adecvate de odihnă.
Trebuie sa adopte poziţia de clinostatism pentru o irigare bună a ficatului în
primele 2-3 saptămâni, până la reapariţia apetitului şi dispariţia oboselii fizice
(asteniei).

3.1.2. Rolul asistentei medicale în examinarea clinică a pacientului.

Anamneza -este metoda prin care asistentul va obţine date de la pacient

(anturaj sau aparţinători) cu privire la starea de sănătate şi de boală, precum şi
mediul ambiental în care evoluează acesta.
Asistenta medicală va urmării funcţiile vitale şi vegetative în examinarea
clinică a pacientului.
Aceasta trebuie să ştie să evalueze starea pacientului pentru a putea
transmite corect doctorului informaţii care îl vor ajuta în stabilirea diagnosticului
şi stabilirea îngrijirilor de care pacientul are nevoie. Printr-o observaţie clinică
aceasta trebuie să consemneze aspectul general al pacinetului, înălţimea,
28
greutatea, vârsta şi faciesul, ţinuta, mersul şi starea psihică. De asmenea va
urmării atent şi sistematic necesitaţile pacientului şi manifestările de dependenţă
generate de nesatisfacerea nevoilor, pentru a putea stabili obiective pentru o
îngrijire pertinenta şi de calitate. Aceste informaţii se vor nota în foaia de
observaţie care va fii necesară stabilirii îngrijirilor necesare şi evaluarea
pacientului.

3.1.3. Supravegherea pacientului

Asistenta medicală trebuie sa fie în permanenţa lânga bolnav pentru a putea

observa culoarea sclerelor (icterul), pruritul, scaunele, diureza, greutatea
corporală, modificările comportamentului.
Asistenta medicală îi explica bolnavului că trebuie să evite leziunile de
grataj şi infectarea tegumentelor prin taierea unghiilor, fricţiuni cu alcool
mentolat.
Asistenta va supraveghea şi asigura prezenţa tranzitului intestinal prin
urmărirea scaunelor, combaterea constipaţiei prin administrare de laxative
uşoare, clisme înalte şi reci.
Combaterea spasmelor dureroase şi activarea circulaţiei hepatice se face
prin aplicaţii locale calde şi umede în regiunea hepatică.
Asistenta medicală va realiza hidratarea bolnavului prin administrarea de
lichide (ceai, compot) urmărind bilanţul hidric : ingesta-excreta.

3.1.4. Rolul asistentei medicale în alimentaţia pacientului.

Un alt obiectiv important care va fi în atenţia asistentei medicale este

regimul alimentar adaptat perioadelor de boală, ştiindu-se faptul că în primele
zile toleranţa gastrică este scazută.
Dieta trebuie să fie predominant lichida, uşor de digerat, fără substanţe
toxice, să ajute la regenerarea ficatului. Alimentaţia trebuie să conţină factori
nutritivi în concordanţă cu starea bolnavului 40-50 calorii/kgcorp.
Asistenta are rolul de a supraveghea respectarea regimului alimentar, de a fi
prezentă alături de infirmiere la distribuirea meselor.
Trebuie să se respecte normele de igienă alimentară (spalarea şi dezinfecţia
veselei după fiecare utilizare).
29
 Bolnavilor ce prezintă inapetenţă, hidratarea şi alimentaţia lichidă li se face
cu ajutorul linguriţei, a paiului.

3.1.5. Rolul asistentei medicale în educaţia sanitară a pacientului.

Asistenta trebuie să acorde o atenţie deosebită respectării măsurilor privind

prevenirea infecţiilor intraspitalicesti, autoprotecţia să fie permanentă. Trebuie
să respecte normele de asepsie în toate manevrele efectuate, să respecte
sterilizarea corectă a instrumentarului medical.
Asistenta medicală trebuie să explice pe întreg parcursul spitalizării şi la
externare pericolul ce poate surveni în urma nerespectării măsurilor de prevenire
a recăderilor şi complicaţiilor.
Recomandările sunt :
 respectarea repausului fizic şi intelectual;
 respectarea regimului alimentar (hiposodat);
 interzicerea consumului de alcool, tutun, cafea;
 respectarea controlului periodic clinic şi biologic.
Pacientul trebuie sfătuit să se adreseze medicului de familie sau medicului
specialist la orice manifestare apăruta în starea sa generală.

3.2. ROLUL DELEGAT

3.2.1. Rolul asistentei medicale în examinarea paraclinică a pacientului.

Asistenta va recolta toate produsele de laborator indicate de medic şi se va
îngriji ca pacientului să i se facă toate investigaţiile necesare. Rezultate vor fi
notate în foaia de observaţie. Ea va fi în stare să citească rezulatatele de
laborator şi să ştie informaţiile esenţiale din foaia de observaţie.
Examenul paraclinic completează examenul clinic şi permite o apreciere
mai exactă a stării pacientului, ulterior asistenta putând comunica medicului
informaţii mai exacte asupra stării pacientului.
Aceste examene depind de profesionalismul şi tehnica corectă cu care au
fost efectuate examenele. Dacă asistenta nu stăpâneşte corect tehnicile,
investigaţiile pot avea rezultate care pot agrava sănătatea pacientului.
Pentru a se putea spune de o persoană ca are diagnosticul de hepatită , fără
precizarea cauzei, în general sunt efectuate urmatoarele explorări:

30
  ALT
 AST
 GGT
 BILIRUBINĂ
 BIOPSIE HEPATICĂ
 FIBROTEST
 ACTITEST
 FIBROSCAN

3.2.2. Rolul asistentei medicale în administrarea tratamentului.

Medicamentele sunt substanţe sau asocieri de substanţe utilizate cu scop:
 Terapeutic, pentru a ameliora sau/şi trata bolile sau simptomele;
 Preventiv, pentru a preveni apariţia manifestărilor patologice;
Ca medicamente utilizate:
Interferon- 5mU/zi sau 10mU de trei ori pe săptămână, durata tratamentului
fiind de 4-6 luni cu control clinic şi de laborator.
Se mai dau alte medicamente pentu diferitele afecţiuni colaterale ale bolnavului:
H.T.A., D.Z.

3.3. DESCRIEREA A DOUĂ TEHNICI

3.3.1. TEHNICA RECOLTĂRII CU HOLDER ȘI VACUTAINER

Pregătirea pacientului
Este foarte important ca pacientului să i se explice procedura la care va fi supus.
1. Recoltarea probelor se face cu pacientul in condiții bazale, înaintea oricărei
proceduri efectuate sau terapeutice (ideal între orele 7 și 9 dimineața, în condiții
”à jeun”- pe nemăncate). Pentru evaluarea metabolismului lipidic se recomandă
ca recoltarea să se efectueze după 12 ore de la ultima masă.
2.Când probele de sânge nu sunt recoltate în condiții bazale, trebuie ținut seama
de efectele adiționale pe care le pot produce efortul fizic (chiar și efortul fizic
moderat poate determina o creștere a glucozei, acidului lactic, proteinelor serice,
CK), precum și a stării emoționale sau ritmului circadian .
3. Recoltarea probelor biologice se poate face sub forma unei probe unice (de
exemplu, pentru determinarea glicemiei bazale) sau sub forma probelor multiple

31
(de exemplu, testul de toleranță la glucoză sau recoltarea urinii din 24 ore).
4. Asigurați-vă că pacientul stă într-o poziție comodă (în poziție şezândă sau în
decubit dorsal).
5. Verificați cu mare atenție ca toate datele demografice ale pacientului să fie
scrise pe formularul cu care este însoțit acesta la efectuarea recoltării sângelui
şi etichetați recipientul de recoltare.

Înainte de puncționarea venei, introduceți acul în tubul de recoltare prin rotire

ușoară în sensul acelor de ceasornic.
Puncţionaţi vena, slăbiți garoul și trageți încet pistonul, până la oprirea fluxului.
Scoateți tubul din ac rotindu-l în sens invers acelor de ceasornic, acul rămâne
în venă!
Pentru recoltarea mai multor probe, introduceti tubul următor în ac și procedați
conform instrucțiunilor de mai sus.
ATENȚIE: Întâi se scoate tubul din ac, apoi acul din venă!

Înaintea recoltării sângelui, desfaceți acul prin răsucirea capacului sigilat.

Înlăturaţi capacul și expuneți partea filetată (1), având grijă să nu îndepărtați
teaca în care se găsește acul (2). Asamblați acul la holder (3). Toate tuburile
(4) pot fi acum umplute unul după altul , așa cum se poate observa în (fig.3):

(fig3)

a. Aplicați un garou pe antebrațul pacientului și înțepați pielea din plica cotului,

ajutându-vă de degetul mare și indexul mâinii drepte.
b. Inversați poziţia mâinilor cât mai curând posibil după ce acul a penetrat vena;
apăsaţi vacutainerul cu degetul mare al mâinii drepte, indexul şi degetele
mijlocii susţinându-l.
c. Sângele este atras de vacumul din vacutainer în tub cu viteza proprie;
eliberaţi garoul din jurul braţului pacientului imediat ce sângele a apărut în
vacutainer, ajutându-vă cu mâna stângă, susţinând în continuare holderul.
d. Retrageţi vacutainerul cu mâna dreaptă, apăsând uşor cu degetul mare pe una
32
dintre marginile holderului.
e. Pentru a asigura optimă omogenizare a sângelui cu anticoagulantul, efectuaţi
8-10 mişcări de inversiune a tubului.
f. Dacă se recoltează mai mult de un vacutainer, inseraţi cel de-al doilea tub şi
repetaţi paşii descrişi mai sus (a-e). (fig4).

(fig4)
Indiferent de sistemul de recoltare folosit, respectaţi următoarele manevre:
- utilizaţi mănuşi sterile, de unică folosinţă pentru fiecare pacient căruia i se
recoltează probe;
- evitaţi puncţionarea în zonele în care există leziuni cutanate;
- dezinfectaţi zona aleasă pentru puncţionare cu ajutorul unui tampon steril
îmbibat în soluţie de alcool 70%, prin mişcări circulare, din interior spre
exterior, pentru a îndepărta contaminanţii;
- după tamponare, lăsaţi să se usuce zona înainte de a trece la puncţionare (dacă
zona este umedă, poate fi indusă hemoliza probei);
- la sfârşitul puncţionării, aplicaţi imediat un tampon compresiv pentru a asigura
hemostaza şi a evita formarea hematomului (durata recomandată a compresiei 5
mininute); la sfârşit acoperiţi zona cu un pansament steril;
- acul de puncţie nu va fi reintrodus în teacă (pentru a evita înţeparea), îndoit sau
tăiat, ci va fi depus într-un container de plastic rezistent la reziduuri înţepătoare
sau tăietoare.

33
Recoltarea sângelui capilar
Este utilă în special în cazul pacienţilor pediatrici şi pentru efectuarea
frotiurilor de sânge. Cele două locuri pentru recoltare sunt suprafaţa palmară a
falangei distale a degetului şi suprafaţa plantara laterală a călcâiului. Se obţine
un amestec de sânge provenit din arteriole, venule şi capilare care la rândul său
poate fi diluat cu lichid interstiţial.
Compoziţia sângelui depinde de fluxul existent în patul vascular cutanat în
momentul recoltării; astfel, încălzirea locului de puncţionare înaintea recoltării
facilitează arterializarea sângelui din teritoriul cutanat.
!!! Nu se va recolta niciodată din pulpa degetului la nou-născuţi deoarece există
riscul de a leza osul falangei.
Există o relaţie directă între volumul de sânge recoltat şi adâncimea incizei
efectuate. Astfel tipul lanţetei trebuie ales în funcţie de locul puncţionării şi
cantitatea de sânge necesară.
Adâncimea inciziei constituie un element critic la nou-născuţi; dacă aceasta
depăşeşte 2,4 mm există riscul de a leza osul calcaneu.
Riscul de a efectua o incizie prea adâncă poate fi evitat prin utilizarea unor
lanţete semiautomate de unică folosinţă.

(fig5)

Instrucţiuni:
- dezinfectaţi locul puncţionării cu ajutorul unui tampon steril îmbibat în soluţie
de alcool şi aşteptaţi să se usuce zona înainte de a efectua incizia (trebuie evitată
folosirea altor dezinfectanţi deoarece aceştia pot induce valori fals crescute
pentru acid uric, fosfor sau potasiu);
- prindeţi ferm zona adiacentă locului puncţionării şi efectuaţi rapid incizia,
apăsând pe butonul lanţetei;
- îndepărtaţi prima picătură de sânge cu ajutorul unei meşe de tifon, deoarece
aceasta poate conţine lichid interstiţial;
- prin mişcări de apăsare uşoară, fără a masa zona din jur, colectaţi picăturile de
sânge care curg liber într-un microtainer etichetat;

34
- dacă picăturile nu curg liber în microtainer, percutaţi uşor tubul;
- în cazul microtainerelor care conţin anticoagulant, efectuaţi 8-10 mişcări
uşoare de inversiune a tubului pentru a asigura amestecul optim al sângelui cu
anticoagulantul (fig.5)
- la sfârşitul recoltării aplicaţi un tampon steril compresiv care va fi menţinut
până la oprirea sângerării; nu aplicaţi bandaje adezive la copii, deoarece pe lângă
faptul că pot produce iritaţii, există riscul de a fi înghiţite atunci când se lărgesc;
- depuneţi lanţeta într-un container rezistent la puncţionare.

3.3.2. PERFUZIA
Perfuzia – introducerea pe cale parenterală (intravenoasă) picătură cu
picătură, a soluţiilor medicamentoase pentru reechilibrarea hidroionică şi
volemică a organismului.
Introducerea lichidelor se poate face prin ace metalice fixate direct în venă,
prin canule de material plastic ce se introduc transcutanat prin lumenul acelor
(acestea apoi se retrag) sau chirurgical, prin evidenţierea venei în care se fixează
o canulă de plastic ce se menţine chiar câteva săptămâni (denudare venoasă).
Scopul perfuziei: hidratarea şi mineralizarea organismului, administrarea
medicamentelor la care se urmăreşte un efect prelungit, depurativ - diluând şi
favorizând excreţia din organism a produşilor toxici, completarea proteinelor sau
altor componente sangvine, alimentaţie pe cale parenterală.

Pregătirea materialelor necesare:

- tava medicală acoperită cu un câmp steril;
- trusa pentru perfuzat soluţii ambalată steril;
- soluţii hidrante în sticle R.C.T. închise cu dop de cauciuc şi armatura metalică
sau în pungi originale de material plastic, riguros sterilizate şi încălzite la
temperatura corpului;
- garou de cauciuc;
- tăviţa renală;
- stativ prevăzut cu brăţări cu cleme pentru fixarea flacoanelor;
- 1 - 2 seringi Luer de 5 - 10 cm cu ace pentru injecţii intravenoase şi
intramusculare sterilizate;
- o pernă muşama;
- 1- 2 pense sterile;
- o pensă hemostatică;
- casoletă cu câmpuri sterile;

35
- casolete cu comprese sterile;
- substanţe dezinfectante;
- alcool;
- tinctură de iod;
- benzină iodată;
- romplast;
- foarfece;
- vată.

fig.6

Se pregătesc instrumentele şi materialele necesare.

Se scoate tifonul sau celofanul steril de pe flacon, se desprinde sau se topeşte
la flacără parafina de pe suprafaţa dopului, care se dezinfectează cu alcool.
Se desface aparatul de perfuzie şi se închide prestubul.
Se îndepărtează teaca protectoare de pe trocar şi se pătrunde cu el prin dopul
flaconului.
Se închide cu pensă hemostatică, imediat sub ac tubul de aer, se îndepărtează
teaca protectoare de pe ac şi se pătrunde cu acesta în flacon, prin dopul de
cauciuc, fără să se atingă trocarul.(fig.6)

36
 fig.7

Se suspendă flaconul pe suport.

Se fixează tubul de aer la baza flaconului cu o bandă de romplast, având
grijă să depășească nivelul soluției sau al substanței medicamentoase.
Se îndepărtează pensa hemostatică, deschizând drumul aerului în flacon.
Se îndepărtează teaca protectoare de pe capătul portac al tubului, se ridică
deasupra nivelului substanței medicamentoase din flacon și se deschide ușor
prestubul, lăsând să curgă lichidul în dispozitivul de perfuzie, fără ca picurătorul
să se umple cu lichid.(fig.7)
Se coboară progresiv portacul, până când tubul se umple cu lichid, fiind
eliminate complet bulele de aer.
Se ridică picurătorul în poziție verticală și se închide prestubul, aparatul
rămânând atârnat pe stativ.
Pregătirea psihică și fizică a bolnavului.
I se explică bolnavului necesitatea tehnicii.
Se așează bolnavul pe pat, în decubit dorsal, cât mai comod, cu antebrațul în
extensie și pronație.
Se așează sub brațul ales o pernă tare, acoperită cu muşama și câmp steril.
Efectuarea perfuziei
Spălarea pe mâini cu apă și săpun. Se examinează calitatea venelor.
Se aplică garoul de cauciuc la nivelul brațului.
Se dezinfectează plica cotului cu alcool.
Se cere bolnavului să închidă pumnul și se efectuează puncția venei alese.
Se verifică poziția acului în venă, se îndepărtează garoul și se adaptează
amboul aparatului de perfuzie la ac.
37
 Se deschide prestubul, pentru a permite scurgerea lichidului în venă şi se
reglează viteza de scurgere a lichidului de perfuzat, cu ajutorul prestubului, în
funcție de necesitate.
Se fixează cu leucoplast amboul acului şi porţiunea tubului învecinat acestuia,
de piele bolnavului.

Se supraveghează permanent starea bolnavului şi funcţionarea aparatului.

Dacă este necesar se pregăteşte cel de-al II-lea flacon cu substanţa
medicamentoasă, încălzindu-l la temperatura corpului.
Înainte ca flaconul să se golească complet, se închide prestubul pentru a
împiedica pătrunderea aerului în perfuzor şi se racordează aparatul de perfuzie la
noul flacon.
Se deschide prestubul, pentru a permite lichidului să curgă; operaţia de
schimbare trebuie să se petreacă cât mai repede, pentru a nu se coagula sângele
refulat din ac şi se reglează din nou viteza lichidului de perfuzat.
Se dezinfectează locul puncţiei cu tinctura de iod, se aplică un pansament
steril şi se fixează cu romplast.
Îngrijirea bolnavului după tehnica
Se așează bolnavul confortabil în pat.
Se administrează bolnavului lichide călduțe ( dacă este permis).
Se supraveghează bolnavul.
Reorganizarea locului de muncă
Se spală imediat la jet de apă rece seringa, acele, aparatul de perfuzat se
aruncă , se pregătesc pentru sterilizare.
Se notează în foaia de temperatură, cantitatea de lichid perfuzat, cine a
efectuat perfuzia.

Accidente și incidente
- Hiperhidratarea prin perfuzie în exces, la cardiaci, poate determina edem
pulmonar acut: tuse, expectorație, polipnee, creșterea T.A., se reduce ritmul
perfuziei sau chiar se întrerupe complet, se injectează cardiotonice.
- Embolie pulmonară prin pătrunderea aerului în sistemul circulator. Se previne
prin: eliminarea aerului din tub înainte de instalarea perfuziei, întreruperea ei
înainte de golirea completă a flaconului şi prin neutilizarea perfuziilor cu
presiune şi reţinerea 2 - 3 cm de soluţie pentru control, în cazul în care s-ar
produce un accident (intoleranţa).
Nerespectarea regulilor de asepsie poate determina infectarea şi apariţia de
frisoane.

38
 CAPITOLUL IV

STUDIU DE CAZ

Caz nr. I.
A. DATE RELATIV STABILE

DIAGNOSTC MEDICAL: Hepatită acuta virală de tip A

NUME: M
PRENUME: S
VÂRSTĂ: 17 ani
SEX: F
RELIGIE: ortodoxă
RASĂ: albă
LIMBA VORBITĂ: română
OCUPAŢIE : eleva
AHC: fără importanță
ALERGII: neagă
ÎNALŢIME: 1,45 m
DATA INTERNĂRII:12.03.2016

B. DATE VARIABILE
TA. 100/60 mmHg
PULS: 82 batai/min
RESPIRATIE:17r/min
TEMP: 37,5 ° C
MOTIVELE INTERNARII: astenie. greață, vărsături, scaune decolorate,
tegumente icterice, urină hipercromă.

39
 EXAMINĂRI PARACLINICE. INVESTIGAŢII DE LABORATOR

Valori normale Valori pacient

Hemoleucograma:leucocite 4200 –8000/mm³ 6900/mm³
hemoglobina Femei = 13  2 g% 15,3g%
Bărbaţi = 15 ± 2 g%
hematii Femei= 4,2– 4,8mil/mm³ 5,2mil/mm³
Bărbaţi =4,5-5,5mil/mm³
Bărbaţi =
Viteza de sedimentare a la 1 oră = 1 -10 mm la 1 oră =17 mm
hematiilor (VSH) la 2 ore = 7 -15 mm la 2 ore =30 mm

Timp sângerare 3-4 min 4’20”

Timp coagulare 8-12 min 10’45”

Transaminaze
T.G.O. 2 - 20 U.I. 45 U.I.
T.G.P. 2 -16 U.I. 38 U.I
Bilirubina : - totala 0,6 -1 mg % 2,7 mg %
Fibrinogen 200-400 mg % 176 mg%
Glicemie 80 – 120 mg % 80 mg%
Uree 20-40 mg % 36 mg%
Creatinina : - în sânge 0.6 -1.2 mg % 0,9 mg%

Colesterol 180 – 280 mg% 158 mg%

Trigliceride 74 – 172 mg% 167 mg%

Ecografia abdominala : ficat ecostructura omogena, marit de volum.

40
 GRILA DE STABILIRE A GRADULUI DE DEPENDENŢĂ
Nevoia fundamentală Manifestări Surse de Problema Grad de
de dificultate de dificultate
dependenţă dependenţă
1. Nevoia de a respira - - -
şi a avea o bună Independent
circulaţie
2. Nevoia de a bea şi a Greață, Afecțiunii Alterarea
mânca vărsături, hepatice nutritiei Dependent
lipsa
apetitului
3. Nevoia de a elimina Scaune Proces Eliminare
decolorate, infectios deficitara Dependent
urină
hipercromă
4. Nevoia de a se
mişca şi a avea o bună Independent
postură

5. Nevoia de a dormi Somnolenta Afecțiunii Alterarea Dependent

şi a se odihni hepatice odihnei
6. Nevoia de a se - - -
îmbrăca , a se Independent
dezbrăca
7. Nevoia de a Febra Proces Alterarea
menţine temperatura inflamator temperaturii Independent
corpului în limitele corpului
normale
8. Nevoia de a fi curat, Igiena precara Process Alterarea
îngrijit, de a proteja (tegumente patologic integritatii Dependent
tegumentele şi icterice) tegumentelor
mucoasele
9. Nevoia de a evita - - -
pericole Independent
10. Nevoia de a - - -
comunica Independent

11. Nevoia de a - - -
acţiona conform Independent
proprilor convingeri
12. Nevoia de a se - - -
realiza Independent

41
13. Nevoia de a se - - -
recrea Independent
14. Nevoia de a învaţa Cunoştinţe Lipsa Deficit de
cum să îşi păstreze insuficiente informaţiilor cunoştinţe Dependent
sănătatea

42
 PLAN DE ÎNGRIJIRE

DIAGNOSTIC OBIECTIVE INTERVENŢII EVALUARE

DE ÎNGRIJIRE
ROL PROPRIU ROL DELEGAT
Alterarea Asigurarea Asez pacienta in pozitie Impreună cu dieteticianul 12.03.2016
nutriției unui aport semisezand sau in stabilesc un meniu în Pacienta se internează în
datorită nutrițional decubit dorsal cu capul funcţie de preferinţele unitatea noastră fiind subnutrita
afecțiuni adecvat şi o intr-o parte. pacientei si de alimentele datorită vărsăturilor și
hepatice dietă O linistesc din punct de premise. grețurilor.
manifestată echilibrată în vedere psihic. Administrez pacientei la
prin grețuri, decurs de 72 Ajut pacienta in timpul indicatia medicului: 14.02.2016
vărsături și ore. varsaturilor si pastrez Metroclopramid, vitamine Pacienta este echilibrata
lipsa de apetit. produsul eliminat. ,glucoza 10% pentru hidroelectrolitic si nutritional.
Ii ofer un pahar cu apa reechilibrare hidro-
sa-si clateasca gura dupa electrolitica, repaus la pat,
varsatura. alimente fără grăsimi și
O incurajez sa respire lichide în primele zile.
profund.
Educ pacienta sa evite
solicitarile fizice si
psihice.
Ajut să se alimenteze,
oferindu-i alimente la
temperatură moderată, la
ore fixe şi prezentate cât
mai atragător.
O alimentez cu mese în
43
cantităţi mici şi
consistente.
Informez pacienta si
apartinatorii asupra
importantei regimului
alimentar in vindecarea
bolii.
Asigur pacientei un
climat confortabil.
Notez în F.O. cantitatea
de lichide şi alimente
ingerate de pacient.

44
Eliminare Pacienta să Monitorizez functiile Recoltez produsele pentru 12.03.2016
deficitara prezinte vitale si vegetative si le examen Pacienta prezină scaune
datorită scaune și notez in F.O. bacteriologic(coprocultura), decolorate si urina hipocroma.
procesului urină normale Supraveghez bilațul sange(hemocultura). 13.03.2016
infecțios in 72 de ore ingesta-escreta. Administrez tratamentul la După o zi scaunele și urina
manifestată Cantaresc zilnic indicatia medicului: încep să fie in limite normale.
prin scaune pacienta. glucoza 10%, solutie După trei zile pacienta prezintă
decolorate și Ii asigur igiena prin Ringer 500ml, perfuzie cu scaune și urină normale.
urină schimbarea lenjeriei de arginină, Ampicilina 1
hipocromă corp si pat ori de cate ori fl/8h, vitamine B1, B6;
este nevoie, asigurand Insotesc pacienta la
intimitatea pacientei. explorari radiologice.
O incurajez sa-si
exprime sentimentele in
legatura cu problema de
dependent.

45
Alterarea Pacienta sa Masor zilnic temperatura Administrez antitermice: 12.03.2016
temperaturii prezinte pacientei dimineata si Aspirina, Paracetamol la Pacienta este subfebrila T=37,3
corpului datorita temperatura seara si o notez in F.O. indicatia medicului. C. In urma tratamentului si
procesului corporala in Aplic comprese reci pe datorita antitermicului
inflamator limite frunte. administrat, temperatura incepe
manifestata prin normale, sa Administrez lichide per sa scada spre limitele normale.
febra fie echilibrat os pentru a evita
hidro- deshidratarea.
electrolitic si Schimb lenjeria de corp 13.03.2016
sa aiba o stare si de pat ori de cate ori
Pacienta prezinta temperatura
buna fizica si este nevoie.
psihica. Aerisesc camera. corpului in limite normale.

Perturbarea - Pacienta să Ajut pacienta să aibă cât Administrarea de vitamine 12.03.2016

somnului datorită prezinte un mai multe activităţi B1, B6, sedative usoare și Pacienta nu se odihnește
afecțiuni hepatice, somn active în timpul zilei. repaus la pat. corespunzător din cauza
manifestată prin cantitativ și varsaturilor.
somnolenta. calitativ. Asigurar un mediu S-a trezit de multe ori în timpul
ambiental plăcut, aerisit; nopții.
- alimentaţie uşoară 13.03.2016
seara. In urma administrarii
Indepărtarea factorilor de tratamentului a dormit mai
stres. bine.
Evaluez calitatea si 14.03.2016
cantitatea somnului După administrarea
pacientei. tratamentului, prezintă un somn
liniștit și odihnitor.

46
Alterarea Pacienta sa Ajut pacienal sa isi faca Colaborare cu cadrele 15.03.2016
intergritătii prezinte dus sau ii efectuez medicale si psihologul. In urma ingrijirilor acordate
tegumentelor interes fătă de toaleta pe regiuni, pacienta devine interesata de
datorita procesului igiena asigurand intimitatea. igiena sa corporala.
patologic personala și Asigur temperatura
manifestat prin tegumente camerei 20-22 grade.
tegumente icterice integre. O ajut sa se imbrace, sa
și igiena precară. se pieptene, să-și faca
toaleta cavității bucale.
Constientizez pacienta
in legatura cu importanta
mentinerii curate a
tegumentelor, pentru
prevenirea
imbolnavirilor.
Deficit de Informarea Evaluez nivelul de Colaborarea cu cadrele 18.03.2016
cunoştinţe datorită pacientei cu cunoştinţe al pacientei medicale. Pacienta are cunoştinţe
lipsei informaţiilor privire la privind boala, modul de Continuarea tratamentului, suficiente despre boală,
manifestată prin manifestările manifestare, masurile revenirea la controlul evoluţie şi tratament.
cunoştinţe bolii, cât şi preventive si curative, medical periodic.
insuficiente. despre modul de participare la
evoluţia interventii si la procesul
acesteia. de recuperare.
Ii stimulez dorinţa de
cunoaştere şi determinare
pe înţelesul pacientei
având grijă la limbajul
folosit, ca aceasta să îl
47
înţeleagă;
Ii explic necesitatea
repausului la pat-
amelioreaza circulatia
hepatica.
Informez aparţinătorii
despre nevoile acesteia şi
necesitatea tratamentului.
Constientizez pacienta
asupra propriei
responsabilitati privind
sanatatea.

48
 EVALUARE FINALĂ

Pacienta în vârstă de 17 de ani s-a internat pe data de 12.03.2016 pentru

următoarele manifestări de dependență: astenie, tegumente icterice, greață
vărsături,scaune decolorate si urina hipercroma.
În urma examenelor clinice și paraclinice (Hemoleucograma, VSH, TC, TS,
TGO, TGP, Bilirubina, Fibrinogen, Glicemie, Uree, Creatinina, Colesterol,
Trigliceride, ecografie abdominal) s-a stabilit diagnosticul de : HEPATITĂ
VIRALĂ ACUTĂ DE TIP A.
Datele culese au fost analizate și interpretate definindu-se ploblemele de
dependență, diagnosticile de îngrijire și obiectivele de îngrijire.
Datorită intervențiilor cu rol propriu si delegat, a tratamentului administrat
(glucoza,, solutie Ringer, ser fiziologic, Metroclopramid, Vitamine B1, B6,
Arginina, Ampicilina, Aspirina, Paracetamol), obiectivele de îngrijire au fost
realizate.
Pacienta prezintă stare bună, tranzit intestinal normal, micțiuni fiziologice,
mișcare și postură adecvată, somn fiziologic odihnitor, echilibrată psihic și fără
complicații.
Întrucât evoluția a fost favorabilă pacienta va fi externată în data de
19.03.2016 cu următoarele recomandări:
-respectarea regimului alimentar conform indicațiilor;
-evitarea efortului fizic execesiv;
-control la medicul de familie și repetarea analizelor o dată la 3 luni;
- continuarea tratamentului prescris de medic.
Evaluez nivelul de intelegere a pacientei asupra măsurilor pe care trebuie să le
aplice pentru evitarea complicaților, sa se prezinte la medic daca are febra sau
tulburari de transit intestinal și verific dacă a înțeles informațiile primite.

49
Caz nr. II.
A. DATE RELATIV STABILE

DIAGNOSTIC MEDICAL: HEPATITĂ VIRALĂ DE TIP B

NUME: S
PRENUME: V
VÂRSTĂ: 19 ani
SEX: M
RELIGIE: ortodoxă
RASĂ: albă
LIMBA VORBITĂ: română
OCUPAŢIE : student
AHC: nesemnificative
DEFICITE SENZORIALE: nu
ALERGII: neagă
ÎNALŢIME: 1,75 m

B. DATE VARIABILE
T.A.: 120/80 mmHg
PULS: 97 pulsaţii/minut
TEMPERATURĂ: 36,3C
RESPIRAŢII: 14 resp/minut
GREUTATE: 58 kg
DATA INTERNĂRII:12.02.2016

MOTIVELE INTERNARII: În urma cu 3 saptămâni a fost la stomatologie

pentru a-si termina o lucrare dentară . Se prezinta la spital cu astenie, greață,
vărsături, urină hipercromă, scaune decolorate, senzatie de jena in hipocondrul
drept, stare generală alterată.

50
 EXAMINĂRI PARACLINICE. INVESTIGAŢII DE LABORATOR

Valori normale Valori pacient

Hemoleucograma:leucocite 4200 –8000/mm³ 5300/mm³
hemoglobina Femei = 13  2 g% 13,2g%
Bărbaţi = 15 ± 2 g%
hematii Femei= 4,2– 4,8mil/mm³ 4,1mil/mm³
Bărbaţi =4,5-5,5mil/mm³
Bărbaţi =
Viteza de sedimentare a la 1 oră = 1 -10 mm la 1 oră =11 mm
hematiilor (VSH) la 2 ore = 7 -15 mm la 2 ore =16 mm
Transaminaze
T.G.O. 2 - 20 U.I. 67 U.I.
T.G.P. 2 -16 U.I. 55 U.I
Bilirubina : - totala 0,6 -1 mg % 3,9 mg %
Fibrinogen 200-400 mg % 258 mg%
Glicemie 80 – 120 mg % 83 mg%
Uree 20-40 mg % 39 mg%
Creatinina : - în sânge 0.6 -1.2 mg % 1 mg%

Colesterol 180 – 280 mg% 231 mg%

Trigliceride 74 – 172 mg% 146 mg%

Ecografia abdominala : Ficat ecostructura omogena, marit de volum.

51
 GRILA DE STABILIRE A GRADULUI DE DEPENDENŢĂ

Nevoia Manifestări de Surse de Problema Grad de

fundamentală dependenţă dificultate de dificultate
dependenţă
1. Nevoia de a - - -
respira şi a avea o Independent
bună circulaţie - - - Independent
2. Nevoia de a bea şi Scadere în Afecțiune Diminuarea Dependent
a mânca greutate, hepatică nutriţiei
dezechilibru
alimentar,dator
ită vărsăturilor
si grețurilor

3. Nevoia de a eli Scaune Afecțiune Deficit de a Dependent

mina decolorate, hepatica elimina
urină
hipercromă
4. Nevoia de a se Independent
mişca şi a avea o
bună postură
5. Nevoia de a Durere Afecțiune Perturbarea Dependent
dormi şi a se odihni hepatică somnului
6. Nevoia de a se -
îmbrăca, a se Independent
dezbrăca
7. Nevoia de a - - -
menţine temperatura Independent
corpului în limitele
normale
8. Nevoia de a fi - - -
curat, îngrijit, de a Independent
proteja tegumentele
şi mucoasele
9. Nevoia de a evita Neliniste Nerespectarea Risc de Dependent
pericole regimului de cronicizare
viață și
alimentatie
52
10. Nevoia de a Anxietate Afectiunii Incapacitatea
comunica hepatice de a Independent
comunica
11. Nevoia de a - - -
acţiona conform Independent
proprilor convingeri
12. Nevoia de a se - - -
realiza Independent
13. Nevoia de a se - - -
recrea Independent
14. Nevoia de a Cunoştinţe Lipsa Deficit de
învaţa cum să îşi insuficiente informaţiilor cunoştinţe Dependent
păstreze sănătatea despre boala

53
 INTERVENŢII EVALUARE
DIAGNOSTIC DE
OBIECTIVE
ÎNGRIJIRE ROL PROPRIU ROL DELEGAT
Diminuarea nutritiei Asigurarea unui aport Constientizez pacientul Administrez 12.02.2016
datorita afecțiuni nutrițional adecvat şi o dietă asupra importantei tratamentul la
hepatice manifestată echilibrată în decurs de 72 ore. dietei alimentare pentru indicatia medicului: Pacientul se
prin lipsa apetitului și refacerea sanatatii. internează în
scăderea în greutate. Vitamine B1, B6, C, unitatea noastră
Explorez preferintele saruri minerale, iar fiind subnutrit
pacientului asupra pentru refacerea datorită
alimentelor permise si celulei hepatice Liv vărsăturilor și
interzise. tb. 3/zi. grețurilor.

Incurajez pacientul. Impreună cu 13.02.2016

dieteticianul
Ajut pacientul zilnic să stabilesc un meniu Pacientul începe
se alimenteze, oferindu- în funcţie de regimul alimentaţia în
i alimente la permis, tinand cont cantităţi mici şi
temperatură moderată, de preferinţele prezintă o stagnare
la ore fixe şi prezentate pacientului. a greutăţi.
cât mai atragător.
Informez
Alimentez pacientul cu aparţinătorii că
mese în cantităţi mici şi pacientul trebuie să 14.02.2016
aibă o dietă

54
 consistente. echilibrată. Pacientul prezintă
o creştere în
Notez în F.O. greutate de 0,5 kg.
cantitatea de alimente
ingerate de pacient. Se observă o pofta
de mâncare
Efectuez bilanţul hidric continuă.
ingesta-excreta şi notez
valorile în F.O.

Cantaresc pacientul.
Eliminare deficitara Pacientul să prezinte scaune și Asigur repaus fizic si La indicatia 12.02.2016
datorită procesului urină normală și să nu mai alimentar. medicului intrerup
infecțios hepatic prezinte vărsături. alimentatia per os si Pacientul prezinta
manifestată prin scaune Asez pacientul in alimentez pacientul o stare de sănătate
decolorate, urina pozitie semisezand sau parenteral, prin alterată.
hipercroma, greață și in decubit dorsal cu perfuzii cu glucoza,
capul intr-o parte. vitamine si 14.02.2016
vărsături.
electroliti.
Susțin pacientul în Stare de sănătate
timpul vărsăturilor și îi Recoltez produsele ameliorată, nu
ofer un pahar cu apă pentru examen mai prezintă
pentru a-și clăti gura. bacteriologic(coproc varsaturi.
ultura),
Schimb lenjeria de corp sange(hemocultura).
si de pat a pacientului
ori de câte ori este 15.02.2016
nevoie.
Pacientul prezinta
55
 Monitorizez functiile o stare de sănătate
vitale(respiratie, bună.
temperatura, puls,
tensiune) si le notez in
F.O.

Corectez dezechilibrul
hidric, facand bilantul
ingesta-excreta.

Incep rehidratarea orala

cu cantitati mici de
lichide.

Linistesc pacientul din

punct de vedere psihic.

Perturbarea somnului Pacientul să aibe un somn Asigur un mediu La indicatia 12.02.2016

manifestată prin dureri liniştit, fara dureri. ambiental plăcut. medicului Pacientul nu se
epigastrice. administrez odihnește
Asigur alimentaţie pacientului: corespunzător din
uşoară seara. Dicarbocalm 1 tb. x cauza durerilor.
3/zi,
Indepărtez factorii de Anghirol 1 tb.x 14.02.2016
stres. 3/zi,
Algocalmin 1f După
Ii explic pacientului administrarea
56
 despre importanta
repausului la pat si
renuntarea pe timpul
zilei la activitatile fizice
si psihice care il
suprasolicita.
x 3/zi. tratatamentului
pacientul prezintă
un somn liniștit și
odihnitor.

Evaluez somnul
pacientului.
Risc de cronicizare Pacientul sa-si exprime Identific cu pacientul Colaborarea cu 16.02.2016
datorat nerespectarii anxietatea si sa nu devina sursa cauza anxietatii – teama psihologul si
regimului de viata si de infectie pentru persoanele de cronicizare. familia. Pacientul a inteles
alimentar manifestat din jur. Efectuarea tehnicilor masurile ce trebuie
prin teama, neliniste Ajut pacientul sa-si cu risc minim si a respectate pentru a
recunoasca anxietatea. imunizarilor impiedica
specific. raspandirea bolii.
Asigur evitarea
transmiterii infectiilor
prin izolarea
pacientului, respectarea
circuitelor, masurilor
de igiena spitaliceasca,

respectarea normelor de
sterilizare si dezinfectie
pentru fiecare material

57
 folosit de pacient.

Deficit de cunoştinţe Informarea pacientului cu Evaluez nivelul de - colaborarea cu 18.02.2016

datorită lipsei privire la manifestările bolii, cunoştinţe al cadrele medicale; Pacientul are
înformaţiilor cât şi despre evoluţia acesteia. pacientului cu privire la - continuarea suficiente
manifestată prin boala suferită şi igiena tratamentului; cunoştinţe despre
cunoştinţe insuficiente. personal. - revenire la control boală, evoluţie şi
Explic manifestările periodic; tratament.
bolii, a simtomelor şi
evoluţia ei.
Stimulez dorinţa de
cunoaştere şi
determinare pe înţelesul

58
pacientului având grijă
la limbajul folosit, ca
acesta să îl înţeleagă.
Informez aparţinătorii
pacientului despre
nevoile acestuia şi
necesitatea continuarii
tratamentului.
Educarea anturajului
pacientului sa elimine
riscul transformarii
cazului in focar de
infectie.

59
 EVALUARE FINALĂ

Pacient în vârstă de 19 de ani s-a internat pe data de 12.02.2016 pentru

următoarele manifestări de dependență: astenie, greață, vărsături, urină
hipercromă, scaune decolorate, senzatie de jena in hipocondrul drept, stare
generală alterată. Pacientul afirma ca boala a debutat in urma cu sapte zile, dupa
ce a efectuat o lucrare dentara la stomatologie.
În urma examenelor clinice și paraclinice s-a stabilit diagnosticul de
HEPATITĂ VIRALĂ ACUTĂ DE TIP B.
Datele culese au fost analizate și interpretate definindu-se ploblemele de
dependență, diagnosticile de îngrijire și obiectivele de îngrijire.
In urma interventiilor cu rol propriu si delegat, a tratamentului administrat
(glucoza, solutie Ringer, ser fiziologic, Metroclopramid, Algocalmin, Anghirol,
Liv, Vitamine B1,B2), obiectivele de îngrijire au fost realizate. Pacientul
prezintă stare bună , micțiuni fiziologice, mișcare și postură adecvată, somn
fiziologic odihnitor, echilibrat psihic și fără complicații.
Întrucât evoluția a fost favorabilă pacientul va fi externat în data de
19.02.2016 cu următoarele recomandări:
-respecatrea regimului alimentar conform indicațiilor: trei mese principale pe
zi si doua gustari intre mese-fructe, dieta va cuprinde alimente si preparate usor
digerabile, care sa asigure un aport suficient de glucide si aminoacizi necesari
regenerarii celulare;
-sa evite alimentele prajite, tocaturi, codimente;
-evitarea efortului fizic excesiv;
-control la medicul de familie și repetarea analizelor o dată la 3 luni;
- continuarea tratamentului prescris de medic;
- respectarea tratamentului prescris de medic pentru a nu ajunge la complicații
.
Educ pacientul si familia asupra măsurilor pe care trebuie să le aplice pentru
evitarea complicaților și verific dacă a înțeles informațiile primate.

60
Caz nr. III.

A. DATE RELATIV STABILE

Diagnostic Medical: HEPATITĂ ACUTĂ VIRALĂ DE TIP B
NUME: C
PRENUME: M
VÂRSTĂ: 42 ani
SEX: F
RELIGIE: ortodoxă
RASĂ: albă
LIMBA VORBITĂ: română
OCUPAŢIE : salariat
APP. HTA,
AHC: nesemnificative
DEFICITE SENZORIALE: nu
ALERGII: neagă
ÎNALŢIME: 1,70 m
DATA INTERNARII: 20.04.2016

B. DATE VARIABILE
T.A.: 160/70 mmHg
PULS: 95 pulsaţii/minut
TEMPERATURĂ: 39,5C
RESPIRAŢII: 19 resp/minut
GREUTATE: 76 kg
MANIFESTĂRI DE DEPENDENŢĂ: greață, vărsături, febră, astenie
pronunțată, scaune decolorate, HTA, stare generală alterată

61
 EXAMINĂRI PARACLINICE. INVESTIGAŢII DE LABORATOR

Valori normale Valori pacient

Hemoleucograma:leucocite 4200 –8000/mm³ 7 800/mm³
hemoglobina Femei = 13  2 g% 13,2g%
Bărbaţi = 15 ± 2 g%
hematii Femei= 4,2– 4,8mil/mm³ 4,9mil/mm³
Bărbaţi =4,5-5,5mil/mm³
Bărbaţi =
Viteza de sedimentare a la 1 oră = 1 -10 mm la 1 oră =13 mm
hematiilor (VSH) la 2 ore = 7 -15 mm la 2 ore =28 mm
Transaminaze
T.G.O. 2 - 20 U.I. 21 U.I.
T.G.P. 2 -16 U.I. 17 U.I
Bilirubina : - totala 0,6 -1 mg % 6,6 mg %
Fibrinogen 200-400 mg % 188 mg%
Glicemie 80 – 120 mg % 88 mg%
Uree 20-40 mg % 32 mg%
Creatinina : - în sânge 0.6 -1.2 mg % 1 mg%

Colesterol 180 – 280 mg% 279 mg%

Trigliceride 74 – 172 mg% 152 mg%

Ecografia abdominala: ficat ecostructura omogena, marit de volum.

62
 GRILA DE STABILIRE A GRADULUI DE DEPENDENŢĂ

Nevoia Manifestări Surse de Problema Grad de

fundamentală de dificultate de dificultate
dependenţă dependenţă
1. Nevoia de a HTA Afecțiune Alterarea
respira şi a avea o cardiacă circulației Dependent
bună circulaţie
2. Nevoia de a bea şi Greţuri, Afecțiunii Deteriorarea
a mânca varsături hepatice starii de Dependent
nutriţie
3. Nevoia de a eli Scaune Afecțiunii Eliminare
mina decolorate, hepatice inadecvata Dependent
urină
hipercromă
4. Nevoia de a se Dureri Stari generale Diminuarea
mişca şi a avea o musculare alterate mobilităţi Dependent
bună postură generalizate

5. Nevoia de a Treziri Afecțiunii Incapacitatea Dependent

dormi şi a se odihni frecvente hepatice de a se
odihni
6. Nevoia de a se - - -
îmbrăca , a se Independent
dezbrăca
7. Nevoia de a Febra 39,5 C Proces Hipertermie
menţine temperatura infecţios Dependent
corpului în limitele
normale
8. Nevoia de a fi Astenie Proces Deficit de
curat, îngrijit, de a pronuntata patologic autoingrijire Dependent
proteja tegumentele
şi mucoasele
9. Nevoia de a evita Neliniste si Nerespectării Risc de
pericole vulnerabilitate regimului de complicatii Independent
viață
10. Nevoia de a
comunica Independent

11. Nevoia de a
acţiona conform Independent
proprilor convingeri

63
12. Nevoia de a se
realiza Independent
13. Nevoia de a se
recrea Independent
14. Nevoia de a Cunoştinţe Lipsa Deficit de
învaţa cum să îşi insuficiente informaţiilor cunoştinţe Dependent
păstreze sănătatea

64
 PLAN DE ÎNGRIJIRE

DIAGNOSTIC OBIECTIVE INTERVENŢII EVALUARE

DE ÎNGRIJIRE
ROL PROPRIU ROL DELEGAT
Alterarea Pacientul să Monitorizez functiile vitale: Insotesc pacientul pentru 20.04.2016, ora 12:
circulației, prezinte TA, in primele 2 ore tensiunea efectuarea EKG- ului, a In urma administrarii
datorită în limite arteriala si pulsul vor fi radiofrafiei toracice. medicamentelor hipertensive,
afecțiunii normale. monitorizate la 10 minute, Recoltez sange pentru pacientului incepe sa ii scada
cardiace notand datele in foaia de analize de laborator; TA.
manifestată prin observatie. Administrez la indicația După 6 ore pacientul prezintă
HTA. Evit ca pacientul să facă efort medicului: vitamine, o TA de 120/60 mmHG.
fizic. Noriprol de 2,5 o
Linistesc pacientul din punct tabletă/zi, Preductar de
de vedere psihic. 35/2*1, Hipertensiv de
Informez pacientul și familia 1,5 1t/ zi.
cu privire la regimul Asigur regim alimentar
alimentar permis. hiposodat.

Deteriorarea Combaterea Asigur repaus fizic si Administrez pacientului 20.04.2016

starii de nutritie varsaturilor alimentar. la indicatia medicului:
datorata Varsaturile s-au remis dupa

65
afectiunii Asez pacientul in decubit Glucoza 10% - 1000ml, instaurarea regimului hidric.
hepatice dorsal cu capul intr-o parte,
manifestata prin Solutie Ringer 500ml, 21.04.2016
aproape de marginea patului.
greturi , varsaturi
Ser fiziologic 500ml, Pacientul a mai prezentat o
Sustin pacientul in timpul
singura varsatura.
varsaturii si pastrez produsul Metroclopramid 3f/zi-1f
eliminate pentru a-l prezenta i.v. Obiectivul a fost realizat.
medicului si pentru a calcula
bilantul hidric.

Servesc pacientul cu un pahar

cu apa pentru a-si clati gura
dupa varsatura.

Invat pacientul sa inspire

profund.

Monitorizez functiile vitale.

Calculez bilantul ingesta-

excreta pe 24 ore.

Incep rehidratarea orala cu

cantitati mici de lichide.

Linistesc pacientul din punct

de vedere psihic.

66
Eliminare Pacinetul sa Explic necesitatea repausului Recoltez probe 20.04.2016
inadecvată nu mai la pat-amelioreaza circulatia bacteriologice pentru Pacientul prezintă diaree
datorită afecțiuni prezinte hepatica. coprocultura. 21.04.2016
hepatice diaree în Monitorizez functiile vitale. Insotesc pacientul la După administrarea medicație
manifestată prin decurs de 6 Evaluez raportului ingesta- explorari radiologice. diareea persistă însă culoarea
diaree cu scaune ore excreta. Administrez la indicația scaunelor s-a modificat
decolorate. Evaluez integritatea medicului vitamine b1, 21.04.2016
tegumentelor. b6, hepatoprotectoare și Numărul scaunelor s-a
Păstrarea riguroasa a igienei la nevoie perfuzie cu micșorat
prin schimbarea patului si a arginină. 22.04.2016
lenjeriei de corp ori de cate ori Pacientul prezinta scaune
este nevoie. normale.
Asigur condiții de intimidate
izoland patul cu un paravan.

Incapacitatea de Pacientul să Evaluez somnul pacientului. Administrez tratamentul 21.04.2016

a se odihni prezinte un la indicatia medicului: Pacientul nu prezintă somn
datorită afecțiuni somn relaxant Determin gradul de anxietate perfuzii cu arginină, odihnitor din cauza trezirilor
hepatice şi liniştit. (echilibru psihic, tendinta de a vitamin b1, b12 și b6. frecvente.
manifestată prin plange usor). 22.04.2016
treziri frecvente. Asigur un mediu favorabil Pacientul prezintă un somn
pentru somn. liniştit, dar încă are stări de
Asigur alimentaţie uşoară fatigabilitate.
seara. 23.04.2016
Educ pacientul sa se aseze in Pacientul prezintă un somn
pat doar atunci cand vrea sa odihnitor şi liniştit.
doarma.

67
 Ofer lapte cald, posibilitatea
unei băi calde seara pentru a
favoriza un somn liniştit.
Planul de îngrijire se
efectuează în funcţie de
somnul pacientului.
Recomand evitarea
zgomotelor, ora de stingere a
luminii să fie la ora 2200.
Imposibilitatea Pacientul sa Asigur repaus la pat. Administrez medicatia 20.04.2016
de a-si mentine prezinte Monitorizez functiile vitale. antiemetica prescrisa de Pacientul prezinta febră:
temperature temperature Asigur o cantitate de lichide doctor: Seara: 39,5 C, frison;
corpului in limite in limite pentru a prevenii Paracetamol și Dim: 38,5 C.
normale datorita normale in deshidratarea. hepatoprotectoare. 21.04.2016
procesului decurs de 6 Aplic comprese reci pe frunte Dupa administrarea
infectios ore si extremități. medicatiei, febra a inceput sa
manifestat prin Asigur schimbarea lenjeriei de scadă:
febra 39,5 0 pat și de corp. Seara: 37,6 C;
Asigur imbracaminte lejera Dim: 37,2 C.
din bumbac. 22.04.2016
In timpul frisonului aplic Temperatura pacinetul se afla
buiote cu apa calda si linistesc în limite normale.
psihic pacientul.

68
Deficit de Pacientul sa Evaluez capacitatea Colaborarea cu familia. Pacientul a prezentat pe
autoingrijire din prezinte pacientului de a se autoingriji perioda spitalizarii tegumente
cauza tegumente si si apreciez deficitele de si mucoase curate si integre.
intolerantei la mucoase autoingrijire.
efort manifestat curate Evaluez gradul de igiena al
prin neputinta de pacientului si obiceiurile
a respecta privind igiena personala.
prescriptiile de Monitorizez toleranta la efort
igiena (temperature, TA, puls).
Asigur conditii optime in
timpul efectuarii igienei, pe
regiuni, pentru a evita
oboseala pacientului.
Asigur intimitatea prin
izolarea patului cu un paravan.
Educ pacientul si familia
acestuia despre importanta
ingrijirilor de igiena in
evolutia favorabila a
afectiunii.

69
Risc de Pacientul sa Explicarea masurilor de Colaborarea cu 25.04.2016
fie informat igiena. nutritionistul. Pacientul a inteles care sunt
cronicizare despre boala Educ pacientul sa recunoasca Informarea familiei riscurile de a se complica
datorita pentru a putea semnele de infectie precum asupra regimului boala si regimul de viata pe
evita riscul febra, inapetenta, astenia si sa alimentar indicat. care ar trebui sa-l respecte
nerespectarii complicatiilor se prezinte la medic. Colaborarea cu pentru a avea o stare generala
regimului de bolii Educ pacientul privind psihologul. buna.
viata modalitatile de transmitere a Colaborarea cu medicul
manifestata prin virusului si mijloacele de specialist in vederea
neliniste si protectie a persoanelor din jur. monitorizarii periodice
vulnerabilitate. Incurajez pacientul despre pentru a corecta rapid
buna evolutie a bolii eventualele dereglari ale
respectand masurile de igiena functiei hepatice.
personala si regimul
alimentar recomandat de
medicul specialist.
Asigur suport psihic
pacientului.

Deficit de Informarea Evaluez nivelul de cunoştinţe Colaborarea cu - Pacientul să aibe cunoştinţe

cunoştinţe pacientului cu al pacientului cu privire la medicul. suficiente despre boală,
datorită lipsei privire la boala suferită. Continuarea evoluţie şi tratament.
informaţiilor manifestările Ii explic manifestările bolii, tratamentului.
manifestată prin bolii, cât şi simtomele şi evoluţia ei Revenire la control
cunoştinţe despre ( boala poate sa evolueze, sa periodic.
insuficiente. evoluţia stationeze sau sa se vindece).
acesteia. Ii stimulez dorinţa de
70
cunoaştere şi determinare pe
înţelesul pacientului având
grijă la limbajul folosit, ca
acesta să îl înţeleagă.
Informez aparţinătorii
pacientului despre nevoile
acestuia şi necesitatea
tratamentului.

71
 EVALUARE FINALĂ

Pacientul în vârstă de 42 de ani s-a internat pe data de 20.04.2016 pentru

următoarele manifestări de dependență: greață, vărsături, febră, astenie pronunțată,
scaune decolorate, HTA, stare generală alterată.
In urma examenelor clinice si paraclinice (paraclinice (Hemoleucograma,
VSH, TC, TS, TGO, TGP, Bilirubina, Fibrinogen, Glicemie, Uree, Creatinina,
Colesterol, Trigliceride, ecografie abdominal) s-a stabilit diagnosticul de :
HEPATITĂ VIRALĂ ACUTĂ DE TIP B.
Datele culese sunt analizate și interpretate definindu-se ploblemele de
dependență, diagnosticile de îngrijire și obiectivele de îngrijire.
Datorită intervențiilor cu rol propriu si delegate, a tratamentului administrat
(glucoza,, solutie Ringer, ser fiziologic, Metroclopramid, Vitamine B1, B6,
Arginina, Ampicilina, Aspirina, Paracetamol), obiectivele de îngrijire au fost
realizate.
Obiectivele propuse pentru problemele de dependenta au fost rezolvate,
astfel ca in data de 25.04.2016 pacientul prezintă stare generala bună , afebrilă,
micțiuni fiziologice, transit intestinal, mișcare și postură adecvată, somn
fiziologic odihnitor, echilibrat psihic și fără complicații.
Întrucât evoluția a fost favorabilă pacientul va fi externat cu următoarele
recomandări:
-respecatrea regimului alimentar conform indicațiilor;
-evitarea consumului de alcool si tutun
-evitarea efortului fizic execesiv;
-control la medicul de familie și repetarea analizelor o dată la 3 luni;
- continuarea tratamentului prescris de medic;
- explicare riscurilor la care se poate expune dacă nu isi continua tratamentul
prescris de medic.
Evaluez nivelul de intelegere a pacientei asupra măsurilor pe care trebuie să le
aplice pentru evitarea complicaților, sa se prezinte la medic daca are febra sau
tulburari de transit intestinal și verific dacă a înțeles informațiile primite.

72
 CONCLUZII

Hepatiata viralǎ A este numită boala a mâinilor murdare,de aceea se impun

măsuri de prevenire prin :

 Respectarea igienii personale

 Respectarea igienii locuinței și locului de muncă
 Fructele și legumele trenuie spǎlate numai decât deoarece nu se poate
ști dacǎ acestea sunt sau nu contaminate.
 Respectarea depozitǎrii și pregǎtirii alimentelor Supravegherea și
educarea copiilor de a nu pune mâinile sau obiectele murdare în
gură.Spǎlarea și dezinfectarea tegumentelor.
 Cel mai afectat în aceastǎ boalǎ este în primul rǎnd ficatul,organ
important cu funcții și rol decisiv în buna funcționare a organismului.
 Cunoscǎnd corelația bunǎ între alimentatie și ficat,se întelege de ce
regimului alimentar îi revine un rol important în cadrul tratamentului
acestei boli.
 Bolnavii cu hepatitǎ viralǎ tip A vor fi învǎtați sǎ respecte un regim
igieno-dietetic,sǎ elimine factorii nocivi care ar dǎuna sǎnǎtǎții și sǎ
urmeze întocmai indicațiile medicale primite.

73
 NOUTĂȚI ȘI PROPUNERI

Comisia Europeană a aprobat utilizarea unui nou tip de tratament în cazul

infecției cronice cu virusul hepatitic C. Acesta,în urma testelor, a prezentat o rată
de vindecare de până la 100%, inclusiv la pacienți în stadii avansate, ori la cei care
nu au raspuns până acum la alte scheme de tratament.
Noul tratamentul conține primul inhibitor al complexului NS5A aprobat in
Uniunea Europeană (UE), și va fi disponibil pentru utilizare, asigurând o durată
mai scurtă de tratament chiar cu 12 sau 24 de săptămâni, comparativ cu 48 de
săptămâni, conform actualelor scheme utilizate la scară largă.
O nouă șansă pentru pacienții care nu au răspuns la alte tratamente
Aprobarea noului tratament permite comercializarea și utilizarea în toate cele 28
de state membre ale UE într-un timp relativ scurt și oferă o nouă speranță
bolnavilor de hepatită.
“Virusul hepatitei C este un virus dificil de combătut care necesită mai multe cai
de atac. Acum avem o nouă clasă de medicamente care acționează asupra virusului
pe două căi – prin inhibarea atât a replicării virale, cât și a asamblării virionului ,
iar în asociere cu alte tratamente poate conduce deseori la vindecare chiar și în
cazul pacienților dificil de tratat,” a afirmat Dr. Michael P. Manns, profesor la
Facultatea de Medicină Hanovra din Germania.
Vindecare de până la 100%
Aprobarea noului tip de tratament este susținută de mai multe studii care au
relevant chiar și vindecarea de 100% în unele cazuri.
Conform ultimelor estimari, in lume exista peste 150 milioane de oameni care
poarta virusul hepatic, dintre acestia circa 9 milioane locuind in Europa. Romania
se afla pe primele pozitii in topul tarilor cu cei mai multi bolnavi.

Un alt tip de tratament este cel cu interferon alfa

Interferon alfa (IFN) este un tratament eficient pentru o varietate de condiții,

inclusiv trombocitemie (ET) (essential thrombocythemia), hepatita B și C etc.
Deoarece aceste condiții apar inclusiv la femeile care pot deveni gravide,

74
informații cu privire la siguranța acestui medicament în timpul sarcinii sunt
esențiale. Această recenzie încearcă să rezume toate datele publicate privind
evoluția sarcinilor expuse la interferon alfa, incercând să diferențieze între efectele
bolii și efectele tratamentului.

Metode

Rapoartele cu privire la utilizarea interferonului alfa în timpul sarcinii umane și

rapoarte privind trombocitemia, fără a folosi nici un medicament în timpul sarcinii
au fost identificate printr-o căutare sistematică a literaturii medicale. Această
recenzie a reusit să identifice câteva cazuri de expunere la interferon alfa în timpul
sarcinii. Astfel, dintr-un total de 63 de cazuri, 40 dintre ele au fost diagnosticate cu
trombocitemie (ET). Tot odată au fost colectate 71 de cazuri în care pacienții au
fost diagnosticați cu trombocitemie în timpul sarcinii, dar care nu au primit nici un
medicament pe durata ei.

Rezultate
În cazul celor 63 de expuneri la interferon alfa în timpul sarcinii, vârsta medie a
mamei a fost de 30 ± 6 ani, iar greutatea medie a copiilor la naștere a fost de 3096
± 463 g. Durata medie a sarcinii a fost de 37 ± 3 săptămâni. Au fost 55 de sarcini
simple și 4 sarcini cu gemeni. Nu a fost raportat nici un caz de malformații
congenitale majore sau de copii născuți morți. A fost un singur caz de avort
spontan și 13 nașteri premature (reprezentând 20% din totalul cazurilor expuse).

În cazul celor 71 cazuri de trombocitemie netratate în timpul sarcinii, 46 (65%) au

avut pierderi de sarcină (până în maxim săptămâna a-20 a nasterii). Totodată au
existat 3 cazuri (4%) de naștere a unui făt mort și 4 cazuri (5,6%) de nașteri
premature. Doar 18 femei (25%) au născut copii sănătoși la termen.

Concluzie
Rezultatele acestei analize sugerează ca interferonul alfa (IFN-a) nu crește
semnificativ riscul de malformații majore, avort spontan sau nașteri premature. De
asemenea, este posibil ca interferonul alfa sa aibă un efect împotriva pierderii
sarcinii, în cazurile de trombocitemie (ET).

Metodele generale de protecție contra hepatitei B se referă la căile de

transmitere ale acestei boli. Astfel se face controlul donatorilor de sânge,
sterilizarea instrumentarului chirurgical, utilizarea seringilor de unică
folosință, contactul sexual protejat, dar mai ales se va apela la imunizarea activă
prin vaccinare.

75
Există vaccinuri contra hepatitei A, hepatitei B și vaccinul combinat, contra
ambelor forme de hepatită.

76
 BIBLIOGRAFIE

1.Roxana Maria Albu –Anatomia și fiziologia omului- București Corint

1996 ,Editura a-II-a

2. Bruckner Silvia Bustilă Vladimir, Franche Maria, Gavrilă Ion, Kelemen

Lădislău , Voiculescu Marian- Boli infecțioase-1964

3.Brad Segal, Gavrilă Popa, Sebastian Dumitrache – Toxicologia produselor

Alimentare București 1984

4.Carol Mozes - Manual de Medicina Interna Specialitati înrudite si îngrijiri

paliative, Editura Bucuresti,1998.

- Radiodiagnostic, Radioterapie si Anatomie functionala. Editura Bucuresti,

1997.

- Breviar de exporari functionale si de îngrijiri speciale acordate bolnavului

Editura Viata Româneasca, Bucuresti, 1997.

- Tehnici de îngrijire a bolnavilor Editura Medicala1974.

www.hepatităacutăvirală.ro

77
 ANEXE

ANEXA 1

78
79
ANEXA 2

80
ANEXA 3

81
ANEXA 4

82
ANEXA 5

83
ANEXA 6

84
ANEXA 7

85
ANEXA 8

86
ANEXA 9

87
 CUPRINS
MOTTO

ARGUMENT

SCURT ISTORIC AL AFECŢIUNII ........................................................................1

CAPITOLUL I ANATOMIA ȘI FIZIOLOGIA FICATULUI ..................................6
1.1. ANATOMIA FICATULUI ...........................................................................6
1.2. FIZIOLOGIA FICATULUI...........................................................................10
CAPITOLUL II HEPATITA ACUTĂ VIRALĂ ....................................................12
2.1. DEFINIȚIE ....................................................................................................12
2.2. ETIOLOGIA HEPATITELOR VIRALE ......................................................12
2.3. FIZIOPATOLOGIE .......................................................................................13
2.4. ANATOMIE PATOLOGICĂ .......................................................................13
2.5. TABLOU CLINIC .........................................................................................14
2.6. FORME CLINICE .........................................................................................17
2.7. INVESTIGATII .............................................................................................17
2.8. DIAGNOSTIC ...............................................................................................18
2.8.1. DIAGNOSTIC POZITIV ........................................................................20
2.9. TRATAMENT ...............................................................................................20
2.9.1. TRATAMENT PROFILACTIC ..............................................................20
2.9.2. TRATAMENT IGIENO-DIETETIC ......................................................22
2.9.3. TRATAMENT MEDICAMENTOS .......................................................24
2.10 EVOLUȚIE. PROGNOSTIC. COMPLICAȚII............................................25
CAPITOLUL III Rolul asistentei medicale în îngrijirea pacientului cu hepatită
acută virală ...............................................................................................................28
3.1. ROLUL PROPRIU ........................................................................................28
3.1.1. Asigurarea condițiilor de mediu ..............................................................28
3.1.2. Rolul asistenţei medicale în examinarea clinică a pacientului. ...............28
3.1.3. Supravegherea pacientului .......................................................................29
3.1.4. Rolul asistentei medicale în alimentaţia pacientului. ..............................29
3.1.5. Rolul asistentei medicale în educaţia sanitară a pacientului. ..................30

88
 3.2. ROLUL DELEGAT .......................................................................................30
3.2.1. Rolul asistenţei medicale în examinarea paraclinică a pacientului. ........30
3.2.2. Rolul asistenţei medicale în administrarea tratamentului........................31
3.3. DESCRIEREA A DOUĂ TEHNICI .............................................................31
3.3.1. TEHNICA RECOLTĂRII CU HOLDER ȘI VACUTAINER ..............31
3.3.2. PERFUZIA ..............................................................................................35
CAPITOLUL IV .....................................................................................................37
STUDIU DE CAZ ....................................................................................................39
Caz nr. I. ................................................................................................................39
Caz nr. II. ..............................................................................................................39
Caz nr. III. .............................................................................................................61
CONCLUZII ............................................................................................................61
NOUTĂȚI ȘI PROPUNERI ....................................................................................74
ANEXE

89