ÎNGRIJIREA BOLNAVULUI CU ARSURI TERMICE

MOTTO:

" Viitorul atârnă de ceva mai sigur decât de geniu si talent - atârnă de munca
noastra, a fiecăruia."
Simion Mehedinţi
 CUPRINS

CAP 1. Noţiuni de anatomie şi filozofie a pielii......................

 Ţesutul epitelial..............................................................
 Analizatorul cutanat.......................................................
 Pielea..............................................................................

CAP 2. Arsurile termice...........................................................

 Definiţie..........................................................................
 Timologie........................................................................
 Anatomie patologică.......................................................
 Diagnostic diferenţial......................................................
 Evoluţie clinică................................................................
 Complicaţii......................................................................
 Prognostic........................................................................
 Tratament.........................................................................

CAP 3. Rolul asistentei medicale în pregătirea pacienţilor cu arsuri termice

pentru examene clinice şi paraclinice.....................................................

CAP 4. Îngrijirile generale şi specifice acordate bolnavului cu arsuri termice.......

CAP 5. Prezentarea celor trei cazuri.............................................

CAP 6. Educaţia sanitară................................................................

BIBLIOGRAFIE..............................................................................

2
CAPITOLUL I
NOŢIUNI DE ANATOMIE ŞI FIZIOLOGIE A PIELII

ŢESUTUL EPITELIAL
Ţesutul epitelial acoperă suprafaţa externă corpului si invelește suprafaţa internă
a organelor cavitare (tub digestive, căi respiratorii,c ăi urinare) Ţesutul epitelial
este alcatuit din :
 celule de forme diferite
 substanța intracelulară in cantitate redusă
Intre țesutul epitelial si țesutul conjunctiv există o strânsă legătură condiţionată
de faptul că ţesutul epitelial este lipit de vase si se hrăneşte prin inhibiţie, ţesutul
conjunctiv este bogat vascularizat.
Intre ţesutul epitelial si ţesutul conjunctiv se gǎseste o membranǎ bazalǎ formatǎ
dintr-o substanţǎ amorfǎ bogatǎ in mucopolizaharide şi din fibre foarte fine de
reticulinǎ vizibile la microscopul electronic . .
Clasificarea ţesutului epitelial:
 dupǎ modul de aşezare a celulelor
 ţesut epitelial unistratificat
 ţesut epitelial multistratificat
 dupǎ forma celulelor
 cubic
 pavimentos
 prismatic
 cilindric
 dupǎ funcţia indeplinitǎ
 de acoperire
 sensorial
 granular
ANALIZATORUL CUTANAT
Analizatorul reprezintă un grup de structuri care are ca funcţie principalǎ
integrarea organismului în mediul extern, precum si coordonarea activitǎţilor
unor organe interne.
Analizatorul cutanat are trei componente :
 un segment periferic (receptorul)
 dupǎ teritoriul de recepţie :
 interoreceptori
 exteroreceptori - de contact
 de distantǎ sau telereceptori
 proprioreceptori - receptori din vasele de sânge, muşchi, ligamente,
tendoane.
 in funcţie de natura excitanţilor :
 mecanoreceptori - recepţionează exitaţii produse de atingere, presiune,
lovire sau distensie a unor structuri
 termoreceptori - înregistreazǎ diferenţele de temperaturǎ
 algoreceptori - recepţionează excitaţii fizice şi chimice care produc durere
 chemoreceptori - înregistreazǎ exitaţii produse de diferite substanţe
chimice
 receptori electromagnetici - inregistreazǎ exitaţii produse de radiaţii
luminoase.
 un segment de conducere (intermediar)
alcǎtuieşte cǎi nervoase care conduc influxul nervos de la receptor către un
centru nervos.
 un segment central
este reprezentat de zone din scoarţa cerebralǎ care analizeazǎ informaţii primite
de la receptori pe care le transferǎ apoi in senzaţii specifice.

1
PIELEA (TEGUMENTUL)
Tegumentul (pielea) este un organ conjunctivo-epitelial care acoperǎ corpul in
intregime si care se continuǎ cu mucoase la nivelul orificiilor naturale ale
organismului (cavitatea bucalǎ, cavitatea nazalǎ, anus, vagin).
Grosimea pielii variazǎ in funcţie de varstǎ, de sex si de regiunea anatomicǎ.
Culoarea pielii variazǎ in funcţie de varstǎ si de regiunea anatomicǎ, culoarea
fiind determinatǎ de cantitatea de pigment melanic, precum si de vascularizaţie.
Suprafata tegumentara este neregulata.
Tegumentul prezintă:
a)cute sau pliuri
 depresiuni care se vǎd cu ochiul liber
 pliurile de pe faţa palmelor sau plantelor au aspectul unor şanţuri scurte
care delimiteazǎ nişte proeminenţe numite creste papilare; aceste pliuri au
o dispoziţie particularǎ la fiecare individ formând amprentele digitale.
b)pori sau depresiuni infundibulare
 depresiuni care nu se vǎd cu ochiul liber
 porii corespund orificiilor glandelor sudoripare si a foliculilor poli-sebacei

Structura pielii:
1)Epidermul
 este stratul superficial al pielii,de naturǎ epitelialǎ si este despǎrţit de
derm prin membrana bazalǎ
 este strǎbǎtut de tulpina firelor de pǎr si de canalele de excreţie ale
glandelor sudoripare
 conţine terminaţiile nervoase
receptoare
 are douǎ straturi:
a) un strat mucos: profund,gras şi moale
 conţine melanocite (celule care secretǎ pigment melanic);melanina care
este depozitatǎ în celule cilindrice;tonofibrile care conferǎ elasticitate si
rezistenţǎ faţǎ de presiunea sau tracţiunea exercitatǎ pe suprafaţa pielii
 mai conţine o substantǎ numitǎ keratohialinǎ care se transformǎ in
eleidinǎ.
b) un strat cornos :superficial,uscat si transparent
 conţine eleidina,substanţa care conferǎ pielii proprietatea de
impereabilitate,de supleţe şi de absorbţie selective
 mai conţine celule cornoase si cheratinǎ.
2) Dermul
 este o membranǎ conjunctivǎdensǎ
 este situatǎ sub epiderm de care este despǎrţit de membrana bazalǎ
contine:
 substanţa fundamentalǎ care este formatǎ din mucopolizaharide
 fibre conjunctive
 celule de tipul mastocitelor,plasmocitelor,limfocitelor
 glande sebacee
 canale de excreţie ale glandelor sudoripare
 vase de sânge
 nervi
 corpusculi senzitivi(Meissner,krausse)

3
  dermul este alcǎtuit din douǎ straturi:
 stratul papilar conţine :
 nişte ridicǎturi conice care se numesc papile-creste papilare
 fibre conjunctive ce se leagǎ de epiderm si stratul radicular
 celule papilare, limfocite, plasmocite
 corpusculi senzitivi (Meissner, Krausse).
 stratul reticular conţine :
 fibre de colagen si fibre elastice care se continuǎ cu cele din stratul papilar

si din hioderm.

3) Hipodermul
este stratul profound al pielii, situat sub derm si care se continuǎ cu
aponevrozele subiacente sau cu periostul oaselor este alcatuit din:
 ţesut conjunctiv lax
 celule grase care formeazǎ pediculul adipos
 celule comune tuturor tipurilor de ţesut conjunctiv
 vase de sânge
 nervi
 muşchi pieloşi
 porţiunea secretorie a glandelor sudoripare
 corpusculi senzitivi (Ruffini, Vater-Paccini, Golgo-Mazzoni)

Glandele pielii:
Glandele pielii sunt de trei categorii:
glandele sebacee
 sunt nişte glande de tip acinos
 au unul sau mai mulţi acini
 sunt alcǎtuiţi dintr-un epiteliu pluristratificat aşezaţi pe membrana bazalǎ
 secretǎ sebum care unge firul de pǎr, apoi se intinde pe suprafaţa pielii.
glandele sudoripare
  sunt glande tubuloase simple
 un tip particular de glande sudoripare sunt glandele ceruminoase situate in
conductul auditiv extern
 sunt alcǎtuite din trei porţiuni:
 porţiune secretorie (glomerularǎ)
 conţine celule care secretǎ sudoarea si celule care determinǎ golirea de
produsul elaborate.
 porţiune dreaptǎ (canalul sudoripar)
 strǎbate hipodermul si dermul.
 porţiune in spiralǎ (traiectul sudoripar)
 în care glanda se deschide la exterior printr-un orificiu numit por

glandele mamare
 intrǎ în constituţia mamelelor ca anexe ale glandelor feminine.

Funcţiile pielii:

Funţia de organ de simţ este asigurata de corpusculii senzitivi

exteroreceptorii cutanaţi recepţionează excitaţiile tactile, termice si dureroase
sensibilitatea tactila este determinatǎ de excitanţi macanici ce actioneazǎ prin
presiune sau apǎsare, prin atingere sau tact :
sensibilitatea de apǎsare - este determinatǎ de corpusculii Vater- Paccin
sensibilitatea de atingere - este derminatǎ de corpusculii Meissner, discurile
Merckel, fibrele dispuse in coşuleţul de la baza firului de pǎr. Sensibilitatea
termicǎ este determinatǎ de excitanţii termici, temperatura mediului inconjurǎtor
sau a corpurilor cu care vine corpul in contact:
calitatea de rece este recepţionatǎ de corpusculii Krausse
calitatea de cald este receptionatǎ de corpusculii Ruffini.
Sensibilitatea dureroasǎ este determinatǎ de stimuli durerosi (pragul variaţiei
dureroase, variazǎ de la individ la individ).

5
 Funcţia de protecţie
Se realizeazǎ prin intermediul fibrelor sensitive rezistente şi prin intermediul
ţesutului gras situate in hipoderm care atenueazǎ şocurile protejant organele
situate subiacent stratul cornos oferă rezistenţa la acizii si bazele slabe, dar nu şi
la acizii puternici si bazele puternice corozive (hidroxid de sodium sau potasiu)
la acţiunea agenţilor chimici se mai opune si stratul de grăsime de la suprafaţa
tegumentului produs de glandele sebacee impotriva reacţiilor ultra-violete pielea
este protejatǎ datoritǎ keratinei şi melaninei care absorb o parte din radiaţiile
solare împotriva microorganismelor pielea este protejatǎ de sebum care are
acţiune bactericidǎ prin descuamare continuǎ a epidermului.
Funcţia de excreţie
Alǎturi de rinichi şi tubul digestiv, pielea intervine în excreţia diferitelor
substanţe prin orificiile glandelor sudoripare, prin intermediul cǎrora se
eliminǎ sudoarea.
 în condiţii de temperaturǎ se eliminǎ 200 ml / 24 ore.
 în condiţii de efort intens se.eliminǎ 1000 ml / 24 ore.
 in stări patologice se eliminǎ 10 litri / 24 ore
 99% este reprezentat de apǎ
 1% : săruri minerale, substanţe organice de tipul uree, acid uric,
ammoniac, aminoacizi.
Funcţia de termoreglare
Reprezintă totalitatea mecanismelor care asigurǎ menţinerea temperaturii
corpului in limite fiziologice :
 Termogeneza
 constǎ in producerea de căldură care se face la nivelul tuturor
ţesuturilor si organelor, in special la cele cu metabolism crescut.
 Termoliza
 constǎ in pierderea de căldură la nivelul tegumentelor, membranei
alveolo-capilare, plǎmânilor, urina si materii fecale
  se realizeazǎ prin iradiere, conducţie, convecţie, evaporare.
Funcţia de depozit
Grăsimile se depun in hipoderm, o mare cantitate venind atât din alimente, cât si
din transformarea glucidelor in lipide în hipoderm existǎ vase de sânge, o mare
cantitate fiind distribuitǎ către organele centrale prin vasoconstricţie arterialǎ şi
capilarǎ de la nivelul pielii.
Funcţia de absorbţie
Permeabilitatea pielii este importantǎ pentru anumite substanţe medicamentoase
care sunt absorbite prin orificiile pilosebacei si sudoripari pielea este
impermeabilǎ pentru apǎ din cauza keratinei si a grǎsimelor cel mai uşor este
absorbitǎ lanolina.

7
CAPITOLUL II
ARSURILE TERMICE

NOŢIUNI DESPRE BOALᾸ

Definiţie
ARSURA este un accident datorat acţiunii exercitate asupra corpului de către
agenţii traumatici specifici.Arsura este o leziune cutanatǎ şi mucoasǎ produsǎ de
căldură sau de agenţii fizici, precum si de diverse radiaţii, electricitate etc.
Efectul patologic al arsurii depăşeşte cadru local de acţiune al agentului
traumatic si se transformǎ intr-o boalǎ chirurgicalǎ deosebit de gravǎ, a
intregului organism, determinatǎ direct de amploarea suprafeţei, profunzimea si
modul de evoluţie al leziunii locale.Orice arsura poate fi urmatǎ de complicaţii
deseori foarte grave si invaliditati importante, prognosticul vindecării depinzând
de suprafaţa arsǎ, de profunzimea arsurii, de tipul agentului traumatic, de starea
biologicǎ a accidentatului si de calitatea asistentei medicale acordate.
Clasificarea arsurilor :
In funcţie de agentul traumatic care le-a provocat, arsurile pot fi clasificate :
 arsuri termice - arsuri produse prin : căldură, lichide fierbinţi, gaze si
vapori supraincǎlziţi, corpuri solide incandescente, flacǎra, radiaţii
termice.
 arsuri chimice - arsuri produse prin substanîe chimice : acizi, baze, unele
săruri minerale.
 agresiunea electricǎ- arsuri produse prin : electrocutare, flamǎ electricǎ.
 arsuri produse prin radiaţii: raze X, raze atomice, raze ultra-violete, raze
infrarosii, insolatii.
ARSURILE TERMICE
Etiologie
Iese în evidenţǎ imprudenţa inexplicabilǎ a individului faţǎ de flinta proprie, faţǎ
de familie s- au anturaj, dar şi de avuţia personalǎ sau aparţinând societǎţii.
Chiar in accidentele colective sau in catastrofele soldate cu un număr
impresionant de accidentaţi, anchetele şi expertizele aratǎ de fiecare datǎ
neglijenţa şi incompetenţa condamnabilǎ a uneia sau mai multor persoane. Sunt
rare acele situaţii când accidentul rezultǎ din cauza unor factori de neprevăzuţi
care au aparut in plinǎ desfasurare a unor procese sau fenomene normale.
Numărul mare al copiilor arşi din neglijenţa si ignoranţa asociatǎ cu curiozitatea
specificǎ vârstei, adesea plătită scump, este impresionant.
Pentru vârstnici rǎmân proprii atât condiţiile accidentării (incidental locuinţei
incǎlzitǎ cu mijloace precare, improvizate, contactul prelungit cu sursele de
incǎlzire, cǎderea pe suprafeţe încinse a bǎtrânilor bolnavi, paralizaţi, lipsiţi de
asistenţǎ medicalǎ), cât şi letalitatea ridicatǎ de 65-70%.
Accidentele din mediul casnic rǎmân preponderente şi au fost întotdeauna
majoritare, in peste 70% din cazuri, arsura are loc la domiciliu in cele mai
variate condiţii.Agentul etiologic cel mai des intâlnit este lichidul fierbinte in
50-70% din cazuri, apoi flacǎra si contactul cu resursele de incǎlzire sau
suprafeţele încinse, mai rar curentul electric.Incidentul locuinţei constituie o
eventualitate de excepţie, iar numărul victimelor poate fi important cu letalitatea
consecutivǎ severǎ.Accidentele din mediul industrial reprezintă 20-25% din
totalul arsurilor.
In cazul accidentelor colective generate de explozie, numărul victimelor poate fi
important, iar coafectarea cǎilor respiratorii este constatatǎ in 80% din cazuri.
Desi natura agentului traumatic influenţeazǎ asupra aspectului anatomo- clinic al
plăgilor, pentru leziunile tisulare considerate numai sub raportul reversibilităţii
sau ireversibilităţii, comportǎ interes :
 cantitatea de energie caloricǎ - care acţioneazǎ asupra ţesuturilor;

 durata de expunere - la acţiunea agentului traumatic;

Pielea are largi posibilitǎţi de apǎrare fatǎ de agenţi agresionali care acţioneazǎ
asupra organismului. Faţǎ de căldură ca agent agresional traumatic, pielea joacǎ
un rol important de barierǎ, de ecran, opunându-se pătrunderii in profunzime a
căldurii.Pielea femeii şi a copiilor, mai subţire, are posibilitǎţi de ecranare mai

9
redusǎ decât pielea bǎrbatului.Existǎ mari diferenţe de la individ la individ
privitoare la factori de auto aparare faţǎ de efectele nocive a căldurii. De
asemenea, locuitorii ţǎrilor nordice, unde condiţiile climatice permit expuneri
mai rare la razele solare, au o piele mai sensibilǎ decât cei din tǎrile sudice care
in mod normal au pielea mai pigmentatǎ.Aceastǎ posibilitate de ecranare mai
mare atunci cand durata de acţiune a căldurii este foarte scurtǎ, pilea fiind
capabilǎ sǎ absoarbǎ căldură din straturile ei superficiale, sǎ anuleze acţiunea
patologicǎ a agentului traumatic si sǎ creeze o protecţie pentru restul
organismului, astfel încât în urma contactului cu sursa de căldură sǎ nu se
producă o leziune patologicǎ.
Dacǎ la un contact de foarte scurtǎ duratǎ, chiar la temperaturi de peste 100°C,
pielea este capabilǎ sǎ ecraneze şi sǎ nu se producă o arsurǎ, in schimb contactul
corpului de duratǎ lungǎ cu temperatura chiar mult sub 100°C (45°- 50°C), poate
duce la leziuni foarte grave (limita de căldură nelezatǎ este de 45oC.
In cazul acţiunii de lungǎ duratǎ a temperaturilor de peste 45°C, fenomenul de
producere a arsurii se realizeazǎ progresiv, in timp, straturile de piele (zecimi
sau sutimi de milimetru) "cǎzând" unele dupa altele. Dupǎ ce au exercitat pentru
un anumit timp funcţia de ecranare, aceste straturi energice mor şi îşi pierd rolul
de ecran, lǎsând energia sǎ pătrundă în profunzime spre alte zecimi de
milimetru, unde noul strat executǎ şi el pentru un timp funcţia de ecran
profunzimea arsurii devenind cu atât mai mare, cu cât procesorul de expunere la
căldură este mai lung si intensitatea căldurii mai mare.
 Repere anatomice ale profunzimii arsurilor

Pǎtrunzând în straturile de sub piele, procesul de distrugere evolueazǎ mult mai

rapid, deoarece muşchii, aponevrozele, articulaţiile si oasele au posibilitǎţi mult
mai slabe de ecranare, de apǎrare contra căldurii decât pielea. Sursele cele mai
importante de căldură provocatoare de arsuri si modul lor particular de acţiune :
A)Iradierea solarǎ este arsura prin raza solarǎ:
 eritemul solar - dacǎ expunarea la soare nu se face progresiv se pot
produce arsuri de gradul I sau chiar de gradul II, insoţite de tulburări
generale dezagreabile sau chiar grave
 insolaţie gravǎ.
B)Lichide fierbinţi şi corpurile solide lichefiate prin căldură modul de acţiune al
acestora este similar cu cel descris anterior cu specificaţia ca acţiunea lichidelor
fierbinţi şi mai ales a corpurilor solide lichefiate este extrem de dǎunǎtoare,
întrucât rǎmânând mai mult pe suprafaţa corpului, aderând chiar la acesta,
continuǎ sǎ acţioneze prelungit la o temperaturǎ extrem de ridicatǎ.
C)Flacăra produsǎ de substanţe inflamabile sau de curent electric, poate da
arsuri întinse şi deseori profunde benzna,neofalina si gazul metan sunt substanţe

11
care determinǎ cel mai frecvent astfel de arsuri, fie in industrie, fie in
gospodărie.
D)Gazele şi vaporii supraîncalziţi rezultaţi din combustibili produc arsuri grave
aceste accidente se produc prin explozia cazanelor de înaltǎ presiune, iar in
spitale prin explozia autoclavelor rǎu intreţinute şi manevrate incorect.
E) Reacţiile organismului faţă de agresiune
1)Inflamaţia este o reacţie completǎ de apǎrare a organismului declanşatǎ de
pǎtrunderea unor agenţi patogeni în ţesuturile sǎnǎtoase în procesul inflamator
au loc modificări celulare, vasculare, metabolice, cu caracter de apǎrare şi cu
caracter agresional procesul este dependent de sistemele : neuron-endocrin,
hematologic, imunitar, reticulo-histiocitar şi a numeroşi produşi metabolici
intensitatea reacţiei inflamatorii, evoluţia şi modul sau de terminare sǎ fie
puternic influenţate de natura şi proprietăţile agentului patogen, gravitatea
leziunii celulare rezultate, zona interesatǎ, cât şi proprietăţile reactive ale
terenului respectiv.
2)Reacţia imunologică defineşte capacitatea organismului de a răspunde adecvat
la un "material" străin este o reacţie utilǎ, de apǎrare, cu efect asupra
organismului, de protejare faţǎ de agentul agresor in aceastǎ reacţie intervin o
serie de factori: anticorpi, limfocite, macrofage substanţele străine organismului
sunt denumite antigeni şi sunt capabile sǎ declanşeze apariţia unui anticorp cu
care reacţioneazǎ în mod specific printr-o reacţie denumitǎ reacţie anticorp-
antigen.
3)Congestia (hiperemia) este dilatarea activǎ a vaselor cu intensificarea
circulaţiei sanguine, mai ales in anumite pǎrţi ale organismului, rar in tot
organismul
este produsǎ de factori inflamatori este un simptom şi nu o boalǎ.
4)Edemaţierea edemul este creşterea cantitǎţii de lichid la nivelul unui ţesut
datoritǎ insuficienţei circulatorii, bolii renale sau prezenţei unor obstacole pe
vasele sanguine sau limfatice, inflamaţiei sau modificării compoziţiei plasmei
sanguine regiunea edemaţiatǎ apare umflatǎ şi la presiune digitalǎ lasǎ o urmǎ
persistentǎ.
5)Necroza reprezintă moartea unei porţiuni de ţesut sau organ in organismul viu,
care reacţioneazǎ izolând, lichefiind, reabsorbind şi înlocuind porţiunea
modificatǎ cu ţesut conjunctiv se datoreazǎ suprimării circulaţiei arteriale prin
comprimarea sa într-un cheag la nivelul organelor în contact cu mediul extern
necroza ia aspectul unei gangrene uscate şi a unei gangrene umede când
porţiunea necrozatǎ se infecteazǎ şi supureaza, infecţia acestei porţiuni cu
germeni anaerobi duce la descompunerea rapidǎ a teritoriului necrozat cu
degajare de gaze - gangrena gazoasa.
6)Dezvoltarea tumorală transformarea malignǎ reprezintă o alterare a
diferenţierii celulare care are la baza multiple mecanisme.
7)Atrofia este o tulburare caracterizatǎ prin diminuarea volumului unor celule,
ţesuturi sau organe cu consecinţe inseminate asupra puncţionǎrii acestora
hipertrofia este creşterea de volum a unui organ sau ţesut datorate unei stimulări
a mai multor substanţe în celule şi pânǎ la urmǎ a întregului organism.
8)Erupţia alergică este termenul utilizat pentru cele mai variate modificări ale
tegumentului se întâlneşte în alergia imediatǎ, în unul din cele douǎ tipuri
principale de alergie cu apariţia rapidǎ a reacţiilor organice (câteva minute).
F) Criterii de apreciere a întinderii şi profunzime a unei arsuri gravitatea arsurii
se apreciazǎ ţinându-se seama de doi parametri : întinderea de suprafaţǎ a arsurii
si gradul de profunzime al arsurii. Amândoi parametri au o mare inportanţǎ :
întinderea arsurii determinând prognosticul vital, iar profunzimea arsurii
determinând gradul de invaliditate al accidentatului. Aceşti parametri se
calculeazǎ foarte atent şi se înscriu în documentele medicale ale pacientului.
In cursul evoluţiei bolii, gradul de profunzime al arsurii este posibil sǎ se
schimbe,
o arsurǎ care la început pǎrea în anumite zone sǎ fie numai de gradul II poate
continua şi sǎ evolueze şi sǎ se transforme într-o arsurǎ de gradul III sau chiar
IV, prognosticul ca şi atitudinea terapeuticǎ schimbându-se în acest caz, dupǎ

13
cum şi infectarea arsurilor sau factorul biologic al individului pot schimba
fundamental prognosticul bolii.
1) Suprafaţa arsă în afarǎ de profunzime la o arsurǎ intereseazǎ şi suprafaţa arsǎ
in funcţie de mǎrimea suprafeţei şi profunzimea arsurii, se poate calcula
prognosticul vital al bolnavului pentru a putea face calculul suprafeţei arse
existǎ o serie de tabele de calcul în care se specificǎ, pentru fiecare segment de
corp, procentul reprezentat de aceasta din suprafaţa totalǎ a corpului schema de
calcul al lui A. B. Wallace ia drept referinţǎ cifrei 9 ca procent si cu ajutorul
cǎreia se poate face un calcul rapid a suprafeţei arse schema de calcul dupa
regula "numărul 9" al lui A. B. Wallace : pentru fiecare segment al corpului se
specificǎ procentul acestuia fatǎ de suprafaţa totalǎ a corpului cunoscând cǎ
suprafaţa unei palme reprezintă circa 1%, pot fi calculate cu aproximaţie
proporţiile leziunii; un procedeu aproximativ il reprezintă "regula lui 9" care se
bazeazǎ pe faptul cǎ fiecare parte a corpului poate fi evaluatǎ prin cifra 9 sau
prin multipli ai acesteia, astfel:
 capul si gâtul reprezintă 9%
 fiecare membru toracic reprezintă 9%
 fiecare membru pelvin reprezintă 18%
 faţa anterioarǎ ca şi cea posterioarǎ a trunchiului reprezintǎ câte 18%
 regiunea periniala reprezinta 1%
 suprafata arsa trebuie calculata cat mai precis
 se considerǎ cǎ leziunile incepând de la suprafaţa de 5%, antreneazǎ toate
celelalte organe, este deci o boalǎ generalǎ
 arsurǎ care depăşeşte 10% din suprafaţa corpului poate sǎ determine o
stare de şoc
 arsurile care depǎşesc 30% din suprafaţa corpului pun mari probleme de
reanimare şi de tratament ulterior
 arsurile care ating 60-70% din suprafaţa corpului nu sunt compatibile cu
viaţa, chiar dacǎ sunt numai de gradul II, decât dacǎ s-a făcut un tratament
 extrem de energic într-o unitate bine organizatǎ pentru tratamentul
arsurilor.
In ceea ce priveşte arsurile care depǎsesc 80% din suprafaţa corpului, acestea nu
sunt compatibile cu viaţa şi bolnavii mor, de obicei, in primele ore paralel cu
suprafaţa totalǎ trebuie calculate şi notatǎ si suprafaţa pentru fiecare grad de
arsurǎ.
2) Gradul de profunzime pielea este alcatuitǎ din trei straturi suprapuse :
epiderm, derm si hipoderm din punct de vedere al profunzimii arsurile se
clasificǎ în patru grade, fiecare din aceste grade având semen caracteristice,
afectând succesiv cele trei straturi ale pielii, iar ulterior şi straturile subiacente
gradul de profunzime se apreciazǎ în funcţie de cât de afectate sunt
componentele structurale ale pielii normale (stratul germinativ bazal al
epidermului, stratul dermic deservit de plexul capilar dermic intermediar care
conţine foliculi pilosebacei şi conductele glandelor sudoripare.
a) Arsura de gradul I : este cea mai superficialǎ se manifestǎ prin :
 eritem
 congestie tegumentarǎ
 edem
 căldură localǎ
 senzaţie de usturime dureroasǎ
 pigmentare pasagerǎ a pielii
 vindecare fǎrǎ cicatrici :
 tipicǎ este arsura de razele solare - eritemul solar sunt interesate in aceastǎ
arsurǎ celulele superficiale ale epidermului (pǎtura cornoasǎ şi o parte din
cea germinativǎ) întrucât sunt iritate şi prelungirile melanocitelor, care
ajung in epiderm, acestea elibereazǎ pigment melanic care, în timp,
coloreazǎ pielea în brun şi ajutǎ sǎ se creeze un ecran protector pentru
straturile profunde (subepidermice) orice senzaţie dureroasǎ de usturime
ca si apariţia de vezicule, edem, înrosire marcatǎ dupǎ expunerea la
radiaţiile solare aratǎ cǎ pielea nu a fost expusǎ la soare raţional, progresiv

15
 ca sǎ dea voie în timp pigmentului melanic sa creeze un strat protector
fatǎ de radiaţiile solare şi cǎ arsura este pe cale sǎ se transforme intr-o
arsurǎ de gradul II.
b) Arsura de gradul II este, dintre arsurile patologice, tipul cel mai frecvent
intâlnit se manifestǎ prin :
 arsurǎ superficialǎ, prezintă manifestările de gradul I la care se adaugǎ

flictenele - flictena albǎ cu conţinut serocitrin, limpede, transparent.

 arsura profundǎ prezintă toate manifestǎrile prezentate panǎ acum la care

se adaugǎ durerea de intensitate mica se vindecǎ fǎrǎ cicatrice se produce

când intensitatea căldurii este mare si straturile epidermice se distrug,
lǎsând integrǎ membrana bazalǎ energia calorica actioneaza direct asupra
plexului capilar subepidermic sunt distruse toate straturile epidermice şi
pe porţiuni variabile ca întindere, celulele din stratul germinativ bazal,
membrana bazalǎ a dermului rǎmânând intactǎ vasele limfatice, precum şi
terminaţiile nervoase subepidermice, fiind iritate, produc eliberarea de
plasmǎ care despart straturile distruse de cele vii; extravazarea se produce
rapid si forţa hidraulicǎ create separǎ straturile moarte de cele vii ca
urmare, apar leziuni caracteristice : flictenele de gradul II - flictenele albe
care au aspectul unor pungi cu pereţi transparenţi, având drept conţinut
plasma de culoare galbenǎ, clarǎ, serocitrinǎ;lichidul flictenei se poate
suprainfecta pentru care va trebui excizatǎ
Arsura de gradul II corect îingrijitǎ se vindecǎ fǎrǎ nici o cicatrice dacǎ
suprafaţa pe care s-a produs arsura este mare, cantitatea de lichid care iese din
vasele limfatice este şi ea foarte mare, ceea ce va înrǎutǎţi mult starea generalǎ a
accidentatului aceastǎ cantitate de lichid din patul vascular în flictene, împreunǎ
cu durerea care este rezultatul excitaţiilor puternice a terminaţiilor nervoase din
derm, se aflǎ la baza apariţiei şocului prin arsurǎ, şoc care este cu atât mai grav,
cu cât suprafaţa interesatǎ este mai mare.
c) Arsura de gradul III numitǎ şi arsurǎ necroticǎ intereseazǎ tot epidermul si o
parte din derm se manifestǎ prin :
 flictenǎ roşie cu conţinut sanguinolent tulbure
 necroze întinse care cuprind toate straturile pielii, muşchii, oasele, nervii
si vasele sanguine;durerea dispare.
Vindecarea se face prin granulare si grefare. Degajarea energeticǎ distruge întreg
epidermul şi ajunge în grosimea dermului, lezând plexul capilar dermic
intermediar.In acest caz vasele sanguine ca şi glandele pielii şi foliculii piloşi
vor fi lezaţi şi îşi vor vǎrsa conţinutul în flictene dându-le o culoare sero-
sanguinolentǎ, rezultând flictene de gradul III - flictena roşie ,aceastǎ culoare
roşiaticǎ a conţinutului flictenelor deosebeşte arsura de gradul II de cea de
gradul III.
Pericolul de infectare este foarte mare.Prognosticul arsurilor de gradul III este
mai grav decât a celor de gradul II.Dacǎ în arsura de gradul II existǎ şansa ca
printr-un tratament corect, care face ca arsura sǎ nu se infecteze, sǎ se obţinǎ
"restitution ad integro", pielea sǎ se vindece fǎrǎ cicatrice şi sǎ-şi reia funcţia de
organ de apǎrare şi epurare.In arsurile de gradul III din cauza cicatricilor
vicioase ce urmeazǎ, se vor pierde suprafeţe foarte mari de piele normalǎ şi vor
apǎrea cicatrici cu aspect neplăcut, vicioase, urmate de mari deficiente
funcţionale.
In zonele in care stratul dermic este foarte gros, tot ca leziune de gradul III, se
descrie escara - dermul nu este deposit in profunzime si retrospectiv se constatǎ
epitelizarea spontanǎ care nu apare niciodatǎ într-o leziune de gradul IV.Mai
grav este faptul cǎ, dacǎ suprafaţa de piele arsǎ este foarte mare, capacitatea de
epurare a substanţelor toxice din organism scade, fapt ce poate duce la
intoxicaţie generalǎ şi la un sfârşit letal

d) Arsura de gradul IV intereseazǎ epidermul şi întreg hipodermul, este distrusǎ

toatǎ grosimea tegumentului şi apare escara de gradul IV.Culoarea escarei
variazǎ de la alb la negru în raport cu gradul de temperaturǎ. Epitelizarea

17
spontanǎ este imposibilǎ, plaga rezultatǎ este granuloasǎ care necesitǎ aport de
tegument prin gref cutanatǎ,tot aici se încadreazǎ şi arsurile care merg mai în
profunzime de piele afectând muşchii, oasele. Aceste arsuri se produc, de obicei,
prin acţiuni de lungǎ duratǎ sau extreme de puternice ale agentului cauzal, care
in afara flăcărilor şi a lichidelor fierbinţi mai pot fi : smoala, minereu topit,
substanţe chimice, curent electric, radiţie atomicǎ.Tesuturile sunt necrozate şi
dau naştere la escare
care se suprainfecteazǎ, fapt care îngreuneazǎ mult mersul bolii.
Regiunile arse sunt insensibile datoritǎ faptului cǎ terminaţiile nervoase din
derm au fost distruse.Aceste arsuri sunt mai puţin provocate de şoc (imediat),
din cauzǎ cǎ terminaţiile nervoase din derm sunt distruse, iar plasmoragia nu se
mai produce fiindcă dermul este carbonizat.
Vindecarea arsurilor de gradul IV se însoţeşte de cicatrici vicioase cu invaliditǎţi
grave.O arsurǎ de gradul IV se poate vindeca prin epitelizarea spontanǎ numai
dacǎ are o suprafaţǎ sub 5 cm2.Se poate spune in concluzie cǎ arsurile cu cât sunt
mai puţin dureroase, cu atât sunt mai grave.
Anatomie patologică :
Efectele căldurii asupra ţesuturilor vii pot fi divizate în :
 leziuni tisulare directe de gravitate diferitǎ care merg de la leziuni
minimale cu cert potenţial de reversibilitate pânǎ la leziuni grave
constituie - necroza prin coagulare instalatǎ adesea instantaneu in cazul
unei temperaturi ridicate sau alteori prelungite a agentului termic
 leziuni tisulare indirecte consecutive reacţiei inflamatorii locale
manifestate predominant prin lezarea sistemului capilar ce duce la
alterarea regimului circulator in cadrul zonei traumatice.
Dacǎ primele efecte, leziunile directe sunt contemporane acţiunii agentului
traumatice, celelalte leziuni indirecte apar şi se dezvoltǎ în continuare şi dupǎ ce
agentul termic şi-a încetat acţiunea sa distructivaǎ In raport cu precocitetea şi
calitatea tratamentului local şi general aplicat aceste fenomene pot fî influenţate
pozitiv.
In suprafaţǎ şi profunzime arsurile se întind cu intensitǎţi diferite şi pe distanţe
variabile faţǎ de plaga de arsura propriu-zisǎ. Desfǎşurarea în lanţ şi în
profunzime a acestor fenomene, exprimând caracterul dinamic al proceselor
patologice de ordin local, vine sǎ sublinieze o caracteristicǎ fundamentalǎ a
acestei acţiuni.
Existenţa acestei particularitǎţi a fost observatǎ de clinicieni abili încǎ din
secolul trecut, dar ea a fost pe deplin demonstratǎ experimental abia in ultimii 20
de ani.
A apǎrut necesarǎ noţiunea de evoluţie dinamicǎ a proceselor patologice de
ordin local care, pe langǎ precizarea caracteristicii de bazǎ a leziunii
postcombustionale, dǎ şi posibilitatea întelegerii transformărilor pe care le
încearcǎ masa de ţesuturi lezate.
De sensul evoluţiei acestor fenomene va depinde în ultima instantǎ de
reversibilitatea sau ireversibilitatea leziunilor de ordin local.
Principalele fenomene de ordin local declanşate de acţiunea agresiunii termice,în
afara celor propuse direct prin acţiunea căldurii, sunt bine cunoscute în prezent,
ca urmare a unor îndelungate studii de ordin experimental.
Ele sunt reprezentate prin:
 alterarea marcatǎ a permeabilitǎţii capilare
 modificarea indicilor hemodinamici locali, în funcţie de care apare
perturbarea metabolismului celular, în urma instalǎrii hipoxiei si acidozei
metabolice - expresie a acestor leziuni biochimice sunt leziunile
histopatologice prezente atât la nivelul plăgii arse, cât şi în ţesuturile
adiacente acesteia, situate perilezional şi sublezional.
Aceste fenomene amintite mai sus se reproduc într-o mǎsurǎ mai micǎ sau mai
mare şi pe plan general, in funcţie de intensitatea reacţiei postagresive.
Schematic în cadrul unei zone arse putem distinge detalii legate de prezenţa mai
multor leziuni.Plaga ars cu leziuni date de acţiunea directǎ a agentului termic,
intensitatea leziunii fiind legatǎ de combinaţia valoricǎ respectiv - temperatura
agentului termic şi durata contactului.La periferia plăgii pe distanţe variabile în

19
suprafaţa se găsesc acele porţiuni de ţesuturi în cadrul cǎrora modificările de
ordin morfofuncţional sunt consecinţa acţiunii indirecte a agentului termic.Sub
aceastǎ regiune apare "banda roşie" care reprezintă linia de democraţie şi
mǎrturia unei graniţe histochimice între zona cu leziuni ireversibile situatǎ
supraadiacent şi zona cu leziuni reversibile situatǎ subiacent.
Se distinge apoi o regiune profundǎ subdermicǎ care reprezintă substratul
anatomic al sectorului III - in aceastǎ regiune au loc in funcţie de gradienţii
verticali ai temperaturii subiacente, modificări cu potential reversibil privind
permeabilitatea reţelei capilare, indicii hemodinamici locali şi metabolismul
celuluar. In aceastǎ regiune şi banda roşie se aflǎ o altǎ porţiuneîin care leziunile
sunt încǎ reversibile şi care, deşi redusǎ, activitatea enzimaticǎ persistǎ.
în zona profundǎ subdermicǎ se dezvoltǎ, nişte mecanisme ce vor fi analizate
mai departe, edemul postcombustional - limitele acestui fiind în acelaşi timp
nişte graniţe pentru sectorul III. In zona intermediarǎ reversibilitatea leziunilor
depinde de rata existentǎ între procesele de alterare şi cele de regenerare celularǎ
şi vascularǎ.
Diagnostic diferenţial se face în baza anamnezei şi manifestǎri clinice.
se face în arsurile de diferite etiologii.
Evoluţia clinică
In evoluţia arşilor atrag atentia trei elemente in mod deosebit: şocul, infecţia,
invaliditatea.
1) Şocul este elementul cel mai important de care trebuie sǎ se ţinǎ seama în
primele ore de tratare a unei arsuri.Este un şoc traumatic şi hipovoleic tipic se
datoreazǎ durerii termice pornite de la nivelul focarelor de excitaţie dureroasǎ
din derm,la care se adaugǎ plasmoragia foarte mare atunci cand arsura este
intinsǎ nu rareori arsura este urmarea unei explozii care prin traumatism este un
element şocogen.
2)Infecţia este suprafaţa întinsǎ şi neprotejatǎ de piele este un teren pentru
dezvoltarea infecţiei urmările acesteia sunt deosebit de grave, deoarece toxinele
ce se resorb la acest nivel determinǎ o stare de intoxicaţie gravǎ a bolnavului, ale
cărui forţe de autoapǎrare se epuizeazǎ şi fǎrǎ mǎsuri energice acesta moare
totodatǎ infecţia poat sǎ distrugă puţinele insule epiteliale cu posibilitǎţi
regenerative care au mai rǎmas în piele distruge fire de pǎr, glande sebacee şi
glande sudoripare.Vindecarea se face numai cu cicatrice retractile în aceste
cazuri, în loc de neoepiteliu apar muguri cǎrnosi exuberanţi (granulate) greu de
tratat.
3)Invaliditatea este datǎ de cicatricele deformante, mutilante, invalidante ce pot
rezulta dupǎ arsurile de gradul III si IV.
Stadii evolutive in evoluţia unui ars se observǎ patru etape care diferă de la
individ la individ şi nu pot fi strict delimitate.
 Stadiul I - primele trei zile este perioada socului postcombustional
se caracterizeazǎ prin mari dislocări hidroelectrolitice, poate sǎ
aparǎ:
Sindromul de dezhidratare:
 hipovolemie, tulburări hidroelectrolitice
 edem
 hipoxie, insuficientǎ respiratorie
 oligoanurie, insuficientǎ renalǎ
 insuficientǎ hepaticǎ
 insuficientǎ cardiacǎ
Sindromul digestiv :
 vărsături
 hemoragii;se poate agrava prin :
 hipoxie
 anemie
 oligoanurie.
 Stadiul II - primele trei sǎptǎmâni (între zilele 4 şi 21) este perioada
metagresionalǎ - dismetabolicǎ când bolnavul este ieşit din şoc, dar

21
 când pot apǎrea complicaţii severe, evoluţia este diferitǎ în funcţie
de întinderea şi profunzimea arsurii.
Pentru arsurile severe existǎ o perioadǎ criticǎ determinatǎ de complicaţiile care
pot surveni, in special invazia microbianǎ şi toxemicǎ, ce pot sǎ ducǎ la
septicemie sau la şoc toxic şi septic, aceasta perioadǎ se mai numeşte şi perioada
toxic-infecţioasǎ unde pot sǎ aparǎ urmǎtoarele complicaţii:
 hepatice grave
 digestive - ileus si hemoragie
 tromboembolice
 insuficientǎ renalǎ acutǎ care poate fi reversibilǎ
Pot sǎ aparǎ complicaţii prin greşeli de tratament:
 edem pulmonar acut prin supraâncarcare lichidianǎ
 sindrom hemoragic
Starea bolnavului poate evolua favorabil încât la sfârsitul acestui stadium
bolnavul are vindecate leziunile de gradul I si II, iar arsurile de gradul III cu
escarele total eliminate sau în curs de eliminare.
 Stadiul III - primele douǎ luni (intre zilele 22 si 66) este perioada
catabolicǎ - anabolicǎ a epitelizǎrii sau acoperirii chirurgicale in
care şansele de vindecare cresc;din punct de vedere chirurgical se
pot aplica grefe (perioada chirurgicalǎ).
 Stadiul IV la bolnavii corect trataţi echivaleazǎ cu convalescenţa.
In cazul bolnavilor arşi care nu au beneficiat de un tratament corect şi precoce,
persistenţa plăgilor granulare întise spoliazǎ organismul, epuizându-i rezervele
biologice se instaleazǎ astfel tabloul clinic al şocului cronic.
Un organism aflat în aceastǎ situatie biologicǎ precarǎ este decompensat
ireversibil la agresiuni minore datoritǎ absenţei rezervelor funcţionale în toate
sistemele şi organele.
Evoluţia arsurii este în funcţie şi de locul unde se produc :
 arsurile din regiunea perinealǎ datoritǎ faptului cǎ se pot infecta uşor şi
sunt greu de tratat
  arsurile din regiunea spatelui obligǎ bolnavul sǎ stea numai în decubit
ventral ceea ce, pe langǎ faptul cǎ este foarte incomod, ingreuneazǎ
respiraţia şi oxigenarea sângelui
Grave sunt şi arsurile din regiunea gâtului care pot sǎ intereseze şi
traheea.Probleme foarte serioase pun şi arsurile din regiunea nasului, regiunea
orbitalǎ sau cele din zonele în care oasele se aflǎ imediat sub piele (fata
anterioarǎ a gambei unde osul rǎmâne descoperit şi se poate necroza).
In schimb, arsurile de gradul II şi III care nu intereseazǎ aceste zone, se pot
vindeca uşor şi fǎrǎ cicatrici grave.
Pierderile de suprafaţǎ rezultate prin ardere sau infecţii ulterioare, ca şi
cicatricele deformante, mutilante sau invalidante ce pot rezulta, întunecǎ
adeseori prognosticul anatomofuncţional al celor cu arsuri.
Complicaţii cele mai frecvente complicaţii sunt:
 infecţia
 nefrita acutǎ
 bronhopneumonia
 embolia pulmonarǎ
 hemoragia digestivǎ
 escarele
 intoxicaţia centrilor cerebrali
 contuzii
 pierderea conştienţei
 paralizii
Toate aceste complicaţii explicǎ bolnavul netratat chiar şi cu arsuri nu prea
întinse (20-30%) poate fi pierdut.Nu trebuie neglijat faptul cǎ, dacǎ accidentul s-
a produs într-un spaţiu închis şi bolnavul a inhalat fumul şi gazele produse în
timpul incendiului, el poate muri asfixiat cu monoxid de de carbon chiar înainte
de a i se da primul ajutor. Deasemenea se pot produce complicaţii pulmonare.
Complicaţiile depind de gravitatea arsurilor şi pot fi generale sau locale :

23
1) Complicaţiile generale variazǎ în raport cu perioada evolutivǎ,în perioada
primelor trei zile pot apǎrea :
 şocul irezistibil
 oligoanurie
 edem pulmonar
 acidoza
 coagularea intravascularǎ diseminatǎ
Perioada primelor trei sǎptǎmâni apar aceleaşi complicaţii ca şi în perioada
catabolicǎ-anabolicǎ (stadium III), cum ar fi:
 septicemia
 bronhopneumonie
 infecţie urinarǎ
 complicaţii digestive, mai rar : hemoragii, ulcere de stress
 tromboembolie
 complicaţii urinare
 complicaţii hepatice
 complicaţii neuropsihice
2) Complicaţii locale sunt reprezentate de sechele funcţionale şi cicatriciale de
amploare variabilǎ. Nefrita acutǎ, bronhopneumonia, embolia pulmonarǎ,
hemoragia digestivǎ.
Se datoreazǎ leziunilor, în general difuze, din cauza unei intoxicaţii masive a
organismului cu substanţe toxice resorbite din regiunea arsǎ.
La arşii incorect ingrijiti pot sa apara escare de decubit si in regiuni neatinse de
arsura care umbresc si mai mult prognosticul.
Prognosticul depinde de gravitatea şi evoluţia leziunii locale, de apariţia sau nu a
complicaţiilor şi de corectitudinea tratamentului.
Arsurile care depǎsesc 30% din suprafaţa corpului au prognosticul rezervat.
In funcţie de mǎrimea suprafeţei şi de profunzimea arsurii se poate calcula
prognosticul vital al bolnavului - indexulo de prognostic (I.P.)
Indexul prognostic elaborate este o valoare matematicǎ care apreciazǎ viitorul
evoluţiei şi care se poate calcula prin înmulţirea procentelor de suprafaţǎ
corporalǎ arsǎ cu gradul de profunzime. Exemplu : un ars cu 25% arsuri de
gradul II are un I.P. de 50.

1) Indicele de prognostic FRANK se calculeazǎ înmulţind suprafaţa arsǎ cu

gradul de profunzime :
 20% arsuri de gradul II = 20 x 2 = 40 I.P.
 20% arsuri de gradul III = 20 x 3 = 60 I.P.
 20% arsuri de gradul IV = 20 x 4 = 80 I.P.
Valoarea generalǎ a I.P. este 180.
Se considerǎ ca orice arsurǎ de gradul II sau de gradul III care depăşeşte 15%
din suprafaţa corpului adultului şi 5% din suprafaţa corpului copilului, trebuie sǎ
beneficieze de o asistentǎ medicalǎ imediatǎ şi completǎ pentru a preântâmpina
constituirea şocului.Pe loturi statistice mari au fost determinate limite valorice
ale I.P. (numai la adulţii tineri sǎnǎtoşi):
 pânǎ la I.P. = 40 - cu tratament local corect arsura evolueazǎ fǎrǎ
determinări generale şi fǎrǎ complicaţii - arsurile obişnuite
 la I.P. peste 60 - arsurile au risc vital, necesitǎ tratament general energetic
alǎturi de tratament local corect, deoarece apar fenomene de şoc; la aceste
categorii de arsuri evuluţiile complicaţiilor sunt frecvente
 la I.P. între 100-140 - cazurile de deces sunt frecvente
 la I.P. peste 160 - supravieţuirea este foarte rarǎ
 la I.P. între 160-250 - letalitatea creşte
 la I.P. peste 350 - toate cazurile sunt letale.
In aprecierea gravitǎţii arsurilor se ţine seama şi de vârstǎ, sex, tare organice
(diabet, arterita, insuficienţa hepaticǎ, insuficienţa cardiacǎ), echilibrul fizic si
psihic al bolnavului, localizarea sunt mai grave arsurile capului, gâtului,
organelor genitale şi conteazǎ foarte mult calitatea şi promptitudinea
tratamentului aplicat.Foarte grave sunt arsurile la copii, pentru cǎ la ei stările de

25
şoc se manifestǎ cu mare violenţǎ şi sunt mai greu de tratat .Copii fac arsuri pe
procente mari de suprafaţǎ - la aceeaşi cantitate de apǎ fierbinte care s-ar vǎrsa
pe un adult, copilul suferă o arsura printr-un procent de 10-20 de ori mai mare,
bǎtrânii din cauza constantelor lor biologice defectuoase şi a reactivitatii lor
deficitare au o evoluţie foarte grea.
2) Indicele de prognostic BAUX se calculeazǎ prin adunarea suprafeţei arse cu
vârsta accidentatului:
 dacǎ I.P. este peste 100 - moartea este sigurǎ
 la I.P. intre 75-100 - posibilitatea de supravieţuire este de 50%
 dacǎ I.P. este sub 75 - posibilitatea supravieţuirii este cu atât mai mare, cu
cât cifra e mai micǎ.
In afarǎ de prognosticul vital se mai poate aprecia prognosticul funcţional si
estetic.
Tratament
Intregul tratament se va desfǎţoarǎ în perfecte condiţii de aseptie.
1)Tratamentul profilactic;
 se face profilaxia antitetanicǎ
 se începe profilaxia antipiocianicǎ : ser şi vaccine.
2)Tratamentul igieno-dietetic:
 va fi bogat in lichide, vitamine şi săruri minerale
 regim hipercaloric, hiperproteic, monoglucidic sau hiperglucidic sau
hipolipidic.
3)Tratamentul medicamentos pentru a pune in repaus scoarţa cerebralǎ se
administreazǎ : Morfinǎ, Mialgin, Algocalmin, Romergan, Diazepam, la
indicaţia medicului.Se vor face bolnavului:
 oxigenoterapie
 vitaminoterapie
 antibiotice
 anticoagulante : Heparina - administrate cu grijǎ datoritǎ posibilelor
hemoragii gastrice sau pulmonare.
Ulterior, tratamentul va fi condus in funcţie de : constantele de laborator, starea
tensiunii, starea pulsului, gradul de oxigenare, apariţia sau reapariţia stării de
intoxicaţie septicǎ, a stării de şoc cronic, eventualei insuficienţe renale si
hepatice.
4) Tratamentul chirurgical
A) Intervenţia operatorie pe masa operatorie se face reanimarea bolnavului prin
adaptarea unei perfuzii, la care se adaugǎ la nevoie transfuzare de sânge şi
plasmǎ.
In cazul în care nu se reuşeşte asigurarea unei diureze orare satisfǎcǎtoare se va
administra un diuretic prescris de medic (Manitol, Furosemid), iar in cazuri
foarte grave, când nici dupǎ tratament diuretic nu se reuşeşte, bolnavul va face
dializa.Se vor îndepǎrta complet corpii străini din plagǎ, se îndepǎrteazǎ
chirurgical flictenele sparte sau nesparte, precum şi tegumentele sau alte ţesuturi
necrozate, devitalizate.Toate arsurile se considerǎ infectate,deoarece germenii
tegumentului invadeazǎ flictenele al căror conţinut este un excelent mediu de
culturǎ dupǎ îndepǎrtarea flictenelor şi a ţesuturilor devitalizate se face o
spǎlǎturǎ a pielii prin badijonare cu alcool 70° care are o acţiune triplǎ,precipitǎ
proteinele pielii limitând sau oprind procesul exudativ are acţiune anestezicǎ,
siacţiune antisepticǎ
se estimeazǎ indicele de prognostic si se aplicǎ pansament uscat foarte larg
pentru ca sǎ nu se deplaseze in zilele urmǎtoare; este recomandabil sǎ se
foloseascǎ comprese foarte mari, peste pansament se vor trage fese sterile, la
nevoie fixate cu agrafe.
Dacǎ plaga nu va ramâne descoperitǎ sau acoperitǎ doar cu fasǎ şi dacǎ victima
a ajuns repede la spital existǎ şanse ca plăgile sǎ nu se infecteze.Dacǎ plaga nu
s-a infectat mai ales in arsurile de gradul II este posibil ca bolnavul sǎ se vindece
în perfecte condiţii în 10-14 zile, timp in care pansamentul nu va fi schimbat.
La bolnavii arsi cu leziuni profunde şi circulare pe membre, gât şi trunchi, se
practicǎ de urgentǎ incizii de compresiune care traverseazǎ regiunea de escarǎ
profundǎ, de la un cap la altul, depǎsind-o pânǎ în ţesutul sănătos în profunzime.

27
Astfel apar fenomene de ischemie perifericǎ, dispnee la bolnavii cu leziuni
profunde ale capului, feţei şi gâtului anterior, la care existǎ arsuri ale cǎilor
respiratorii, trebuie practicatǎ de urgentǎ traheostomia, care poate permite
supravieţuirea bolnavului.
B) Grefarea acest tratament este predominant conservativ cu epitelizare
spontanǎ controlatǎ a leziunilor de gradul II şi de gradul III, detersarea completǎ
a escarelor de gradul IV cu grefarea cât mai rapidǎ dupǎ ziua 21 cu autogrefe
tehnicile de excizie, grefare imediatǎ, precoce sau secvenţialǎ sunt forme de
tratament chirurgical agresiv,acoperirea cu grefe este obligatorie.
Alegerea variantei de tratament se va face dupǎ trecerea a 24 ore, timp in care
bolnavul va fi reechilibrat biologic.
Prelucrarea primarǎ a leziunilor de arsurǎ : toaleta localǎ este una dintre cele mai
importante mǎsuri de stocare.Plaga de arsurǎ reprezintă o largǎ cale de acces
pentru germenii din exterior, tot la acest nivel au loc importante pierderi de
lichide şi proteine.Leziunea propriu-zisǎ este o masurǎ din care se resorb enzime
lizozomale, kinine, endotoxine microbiene de aceea, prelucrarea primarǎ se va
efectua în cel mai scurt timp.
Inciziile de compresiune.
Consecutive arsurii imediat subiacentǎ, se constituie un edem care determinǎ
fenomene ischemice la nivelul lojelor inexistibile, respectiv leziuni de tip garou
în cazul arsurilor circulare fenomenul se poate întâlni inclusiv la torace şi
abdomen, limitând excursiile toracice.Singura modalitate de a evita
complicaţiile de mai sus o reprezintă inciziile de compresiune
Principiile de efectuare a inciziilor :
 incizia se face în axul segmentului
 se practicǎ din ţesutul sănătos pânǎ în tesu
 se practicǎ pe linie medianǎ a fiecărei loje interesate
In mod curent, incizia intereseazǎ epidermul şi dermul
numai în arsurile profunde se poate ajunge in planul fascial (fasciotomii), dar cu
respectarea reţelei venoase.
Inciziile de circumvalare :
 sunt practicate pentru arsurile prezentate târziu, neglijate, infectate,
a) excizia - grefare precoce constǎ în depǎrtarea escarei şi acoperirea patului

viabil rezultat cu autogrefe (cazul ideal) sau substituienţi de piele,

 avantaje:
 reduce riscurile septice prin acoperirea rapidǎ a plăgilor
 amelioreazǎ statusul metabolic al pacientului, permiţând acoperirea
nevoilor sale nutriţionale
 amelioreazǎ mortalitatea
 reduce durata spitalizarii
 permite obţinerea unor cicatrici de o mai bunǎ calitate
 reduce costurile
 indicaţii:
 arsurile profunde de gradul IV indiferent de localizare şi suprafaţǎ
 arsurile intermediare, profunde de gradul III cu precădere in zonele cu
valoare funcţionalǎ sporita
 contraindicaţii:
 instabilitate hemodinamicǎ
 anemie cu Hb sub 7g/dl sau Ht sub 25%
 hipoproteinemie sub 4g/dl
b) grefarea plăgilor granulare reprezintă o variantǎ de tratament chirurgical al
arsurilor mai vechi, dar este o intervenţie care se practicǎ încǎ în ţara noastrǎ şi
datoritǎ prezentării tardive la medic a multora dintre pacienţi cu arsuri profunde.
plaga granularǎ este rezultatul evoluţiei naturale a arsurilor de gradul IV sau a
celor intermediare profunde.Tesutul granular este un ţesut conjunctivo-vascular,
cu capacitate proliferativǎ format din vase de neoformatie şi numeroşi
fibroblaşti.
o plagǎ idealǎ granularǎ pentru grefat (eutroficǎ) trebuie sa fie roşie, de
consistentǎ fermǎ, cu granulaţii plane, lucioase, fǎrǎ secreţii sau fibrinǎ
mijloace de acoperire :

29
  clasice
 autogrefele expandate sau nu
 izogrefele (homogrefele provenite de la gemeni identici)
 moderne, care folosesc culture celulare in vitro
 autokeratinocitele de culturǎ
Piele artificialǎ formatǎ din derm rezultat prin cultivarea fibroblaştilor pe reţele
rezorbabile sintetice sau în geluri de colagen asociate cu epiderm produs prin
cultivarea in vitro a keratinocitelor provenite de la pacienţi.
CAPITOLUL III
ROLUL ASISTENTEI MEDICALE ÎN PREGĂTIREA PACIENŢILOR
CU ARSURI TERMICE PENTRU EXAMENE CLINICE ŞI
PARACLINICE
GENERALITĂŢI
Asistenta medicală este persoana care poate acorda îngrijiri calificate cu
devotament, posedând cunoştinţe tehnice necesare şi având un simţ al
responsabilităţii foarte dezvoltat.
Funcţiile ei se concretizează în acordarea acestor îngrijiri competente
persoanelor a căror stare o necesită, ţinând cont de nevoile afective, spirituale şi
fizice şi în observarea şi comunicarea către ceilalţi membri ai echipei de îngrijire
a condiţilor ce exercită un efect important asupra sănătăţii pacientului.
Rolurile asistentei medicale constau în:
 rol de îngrijire;
 promovarea igienei spitaliceşti;
 educarea sanitară a pacienţilor şi persoanelor sănătoase, având ca scop
promovarea sănătății prevenirea îmbolnăvirilor, ajutorul vindecării şi
recuperării.
Asistenta medicală asigură toate îngrijirile prescrise, participă la examinarea
bolnavului, la supraveghere bolnavii pentru examinările radiologice,
endoscopice, asigură tratamentul necesar. .
Participarea asistentei medicale la examenul clinic
În cadrul examenului general al bolnavului, pentru obţinerea informaţiilor
necesare privind starea prezentă de sănătate a pacientului se folosesc metode de
investigaţie clasică:
 inspecţia;
 palparea;
 percuţia;
 ascultaţia.
Aceste metode sunt practici efectuate de către medic dar nu trebuie să-i fie
străine asistentei medicale.
 Inspecţia
Dintre metodele fizice de examinare, inspecţia oferă asistentei medicale cele mai
mari posibilităţi de a-şi valorifica cunoştinţele şi spiritul de observaţie.
 Palparea
Asistenta medicală ajută bolnavul să se dezbrace deoarece palparea prin
îmbrăcăminte este lipsită de sens.
 Percuţia
Prin această metodă se obţin sunete, din a caror interpretare să reiasă informaţii
asupra procesului patologic din regiunea explorată.
 Ascultaţia
Se face cu ajutorul stetoscopului biauricular. Este metoda de investigaţie prin
care se percep fenomenele acustice produse în interiorul corpului.
Rolul asistentei medicale în recoltarea produselor biologice
Produsele biologice sunt recoltate de la pacient şi examinate la laborator, iar
rezulattele obţinute au o mare importanţă în confirmarea diagnosticului clinic.
De aceea asistenta medicală care lucrează la patul bolnavului trebuie să aibă
cunoştinţe teoretice precise şi să execute tehnica cu profesionalism.
Asistenta medicală trebuie:
 să aplice măsuri stricte de asepsie;
 să respecte orarul recoltărilor;
 să pregătească psihic pacientul;
 să pregătească fizic pacientul ( regim alimentar, repaus la pat, aşezare în
poziţie corespunzătoare );
 să completeze cu atenţie şi în totalitate buletinul de analize;
 să eticheteze imediat şi corect produsul recoltat;
 să trimită imediat produsul recoltat la laborator, iar când acesta este trimis
spre altă unitate să-l ambaleze corect.
Recoltarea sângelui venos:
Se face prin puncţie venoasă. Puncţia venoasă reprezintă crearea unei căi de
acees într-o venă prin intermediul unui ac de puncţie.
Scop:
 explorator:  recoltarea sângelui pentru examene de laborator,
biochimice, hematologice, serologice, bacteriologice.
 terapeutice:  administrarea unor medicamente sub forma injecţiei şi a
perfuziei
recoltarea sângelui pentru transfuzie
 executarea transfuzie
 sângerarea 300-500 ml în EPA, HTA.
Locul puncţiei:
 venele de la plica cotului
 venele antebraţului
 venele de pe faţa dorsală a mâinii
 venele subviculare
 venele femurale

 venele maleolare interne

 venele jugulare şi epicraniene.
Pregatirea materialelor:
 de protecţie: - muşama aleză, pernă pentru susţinerea braţului;
 sterile: - pentru dezinfecția tegumentului tip I - ace, seringi, holdere,
vacutainere, eprubete, cilindru gradat, soluții medicamentoase, soluții
perfuzabile, mănuși;
 alte materiale: garou, tăviță renală;
 pregatirea pacientului;
 psihică: - se informează pacientul privind tehnica ce urmează a fi
efectuată, scopul puncției;
 fizică: - se așează pacientul într-o poziție confortabilă
 se examinează calitatea venelor
  se așează brațul pe perniță în abducție și extensie maximă
 se dezinfectează tegumentul
 se aplică garoul la 7-8 cm deasupra locului puncției
 se recomandă pacientului să strângă pumnul.
Execuția puncției:
 asistenta îmbracă mănuși sterile și se așează vis a vis de bolnav;
 se fixează vena cu policele mâinii stângi la 4-5 cm de locul puncției
exercitând o ușoară compresiune în jos asupra țesuturilor vecine;
 se fixează seringa gradațiile fiind în sus, acul atașat cu bizoul în sus în
mâna dreaptă între police și restul degetelor;
 se pătrunde cu acul traversând ordine tegumentul respectând un unghi de
300 apoi peretele venos-înfingându-se o rezistență elastică până când acul
înaintează în gol.
 se schimbă direcția acului 1-2 cm în lumenul venei
 se controlează pătrunderea acului în venă prin aspirația de sânge
 se continuă tehnica în funcție de scopul puncției;
 se aplică tamponul înbinat în alcool pe locul puncției și se retrage brusc
acul;
 se comprimă locul puncției 1-3 minute, brațul fiind în poziție verticală.
Îngrijirea ulterioară a pacientului:
 se face toaleta locală a pacientului
 se asigură o poziție comodă în pat
 se supraveghează pacientul
Reorganizare:
 se strâng materialele folosite și se aruncă la gunoi conform
regulamentului.
Accidente:
 hematom prin infiltrarea sângelui în țesutul perivenos
 perforarea peretelui opus al venei
 amețeli palore lipotimie
Intervențiile asistentei:
 se retrage acul și se comprimă locul puncției 1-2 minute
 se retrage acul în lumenul venei
 se întrerupe puncția, pacientul se așează în decubit dorsal, se anunță
medicul.
Recoltarea secrețiilor din plagă pentru examen biologic
Recoltarea secrețiilor se realizează de pe suprafața tegumentelor, din plagi
supurate, ulcerații, organe genitale, conjuctivită oculară, leziuni ale cavități
bucale și din conductul auditiv extern.
Scop:
 explorator - depistarea florei microbiene și efecrtuarea antibiogramei
 terapeutic - evacuarea și tratarea colecțiilor purulente
Materiale:
 eprubete, ansă de platină
 2-3 lame de sticlă bine degresate

 seringi şi ace

 ser fiziologic
 alcool, iodat
 pipete Pasteur
 lampă de spirt, chibrituri.
Tehnică:
 se curăţă şi se dezinfectează suprafaţa veziculilor pustulilor, ulceraţiilor

 se sterilizează ansa prin încălzire la roşu şi se aşteaptă să se răcească

 se recoltează o mică porţiune de puroi, de sub crustă sau marginea

ulceraţiilor.
 materialul recoltat se pune pe o lamă de sticlă.

 se efectuează frotiu.
Recoltarea urinei:
Scop:
 explorator  informează asupra stării generale a rinichilor cât și a

întregului organism.
Pregatire materiale:
 urinar sau ploscă,mușama, aleză
 materiale pentru toaleta organelor genitale externe
 vas colector
 eprubetǎ
 lampă de spirt și chibrituri
Pregǎtire pacient:
Psihic:
 se anunță pacientul și se instruiește privind folosirea bazinetului
 să urineze fără defecație
 să verse imediat urină în vasul colector
 să nu urineze în timpul toaletei
Fizic:
 se protejează patul cu mușama și aleză
 se așează bazinetul sub pacient
 se face toaleta organelor genitale externe
 se îndepărtează bazinetul și se înlocuește cu altul curat
Execuție:
Recoltarea urinei pentru examen sumar: din urina obtinută se trimite un
eșantion de 100-150 ml
Recoltarea urinei pentru urocultură – la jumătatea micțiuni: urocultura
stabilește prezența bacteriilor în urină , se recoltează urină de dimineață primul
jet de urină se aruncă (50ml) apoi fără a întrerupe jetul se colectează într-o
eprubetă aproximativ 5 ml se flambeazǎ gura eprubetei înainte și după recoltare
se pune imediat dopul , se etichează și se trimite la laborator.
Recoltarea urinei prin sondaj vezical: se utilizează atunci când recoltarea urinei
la jumătatea micțiunii nu este posibilă și când se dorește să se evite puncția
vezicală.
Se folosesc sonde unidirecționale.
În caz de sondă vezicală permanentă, nu se recoltează urina din punga
colectoare, ci numai prin puncție în porțiunea proximală a sondei după o
dezinfecție atentă.
Recoltarea urinei prin puncție vezicală: se face numai în caz de vezică plină
când nu se poate recolta urina la jumătatea micțiunii sau prin sondaj vezical.
Tehnica este executată de medic.
Îngrijirea ulterioară a pacientului:
 este ajutat să se îmbrace
 este așezat în poziție comodă
 se aerisește salonul.
Reorganizarea locului de muncă.
Se strâng materialele folosite și se aruncă la gunoi conform regulamentului.

Rolul asistentei medicale în pregătirea explorărilor funcţionale

Asistenta medicală va pregăti psihic bolnavul explicândui că aceste examinări
nu-i fac rău şi sunt importante pentru confirmarea diagnosticului, pentru
instituirea unui tratament adecvat. Ea îi v-a explica în ce constă fiecare examen,
că va trebui să stea liniştit şi să colaboreze cu medicul în timpul desfășurării lor.
Îl va însoţi la sala unde au loc, îl va ajuta să se dezbrace şi să adopte poziţia
corectă (cerută de medic). La sfârşit îl va ajuta să se îmbrace şi să se întoarcă la
salon.

Pregătirea pacientului pentru explorarea radiologică a aparatului renal.

Această explorare este deosebit de importantă pentru stabilirea diagnosticului
îmbolnăvirilor.
De asemenea ea este un mijloc de evaluare a metodelor de tratament utilizate,
medicale sau chirurgicale, ajutând ameliorarea rezultatelor obținute.

Scop:
Evidențierea conturului rinichilor, cavităților pielocaliccale ale acestora, precum
și ale căilor urinare. Aceastǎ explorare se realizeazǎ fǎ rǎ substanţǎ de contrast.

Pregătirea materialelor necesare:

 cǎrbune animal,
 ulei de ricin,
 materiale necesar pentrau a efectua clisma evacuatorie

Pregǎtire psihică a pacientului:

 se anunță pacientul și i se aplică importanța tehnici pentru stabilirea
diagnosticului.
 i se explică pacientului modul de desfășurare a tehnici și regimul
alimentar necesar pentru reușita acesteia.

Pregătirea alimentară a pacientului:

 cu 2-3 zile înaintea examinării, pacientul v-a consuma un regim fără
alimente ce conțin celuloză
 în ziua precedentă examenului pacientul v-a urma un regim hidric (supe,
limonadă, ceai)
 în seara precedentă pacientul v-a primi o cană cu ceai și pâine prăjită
 înaintea examenului pacientul nu v-a mânca și nu v-a consuma lichide.

Pregătirea medicamentoasă:
 cu două zile înainte se administrează cărbune animal și triferment 2tb/x3zi
 în seara precedentă se administrează 2 linguri ulei de ricin
 în dimineața examinării se efectuează clismă evacuatorie cu apă caldă
  în dimineața zilei examinării, se efectuează, o clismă cu apă caldă

Participarea la examen:
 pacientul este condus in serviciul de radiologie
 este ajutat să se dezbrace și așezat în decubit dorsal pe masa de radiologie

Ingrijirea ulterioară:
 după efectuarea radiografiei, pacientul este ajutat să se îmbrace și să se
întoarcă în solar unde va fi așezat comod în pat
 se notează examenul în F.O.

Pregătirea pacientului pentru examinarea radiologică a organelor toracice.

Scop:
Studierea morfologică și funcționalității plămânilor, a modificărilor de volum și
formă ale inimii, pentru stabilirea diagnosticului.

Pregǎtirea psihică a pacientului:

 se explică pacientului condițiile în care se va desfășura examinarea
(semiobscuritate)
 pacientul va fi condus în serviciul de radiologie
 se explică pacientului cum trebuie să se comporte în timpul examinării

Pregătirea fizică:
 se dezbracă pacientul în regiunea toracică, se îndepărtează obiectele
radioopace, se prinde părul
 se așează pacientul în ortostatism cu mâinile pe șolduri și coatele aduse
înainte cu pieptul apropiat de ecran
Îngrijirea pacientului după radiografie:
  pacientul va fi ajutat să se îmbrace, și va fi condus la pat
 se notează examenul în F.O.

Pregătirea pacientului pentru E.K.G.

Înregistrarea grafică a rezultatei fenomenelor bioelectrice din cursul unui ciclu
cardiac.
Scop:
 Studierea activității cardiace.

Pregătirea psihică a pacientului:

 se explică pacientului tehnica ce urmează a fi efectuată
 se explică faptul că va trebui să stea nemișcat
 se asigură un repaus fizic și psihic de 10-15 minute
Pregătirea fizică a pacientului:
 temperatura camerei va fi de 20-210 C

 se dezbracă regiunea toracică anterioară

 se așează pacientul în decubit dorsal, comod, relaxat, nemișcat
Montarea electrozilor:
 Pe membre:
 membru superior drept-roșu
 membru superior stâng-galben
 membru inferior drept-verde
 membru inferior stâng-negru
 Precordial:
 V1 spațiu 4 intercostal partea dreaptă a sternului-roșu

 V2 spațiu 4 intercostal marginea stângă a sternului-galben

 V3 la mijlocul liniei dintre V2 și V4-verde

 V4 spațiu 5 intercostal pe linia medioclaviculară-maro

 V5 spațiu 5 intercostal pe linia anterioară oxilară-negru

.

CAPITOLUL IV
ÎNGRIJIRILE GENERALE ȘI SPECIFICE ACORDATE BOLNAVULUI
CU ARSURI TERMICE

Primele îngrijiri acordate imediat după producerea arsurii au caracter de urgență,

de rapiditatea și calitatea lor depizând de multe ori viața bolnavului.
După sustragerea bolnavului de sub acțiunea agentului cauzal i se administrează
imediat o fiolă de calmant: mialgin, fortral pentru combaterea durerilor și
evitarea șocului. Bolnavul este apoi învelit într-un cerșaf steril și transportat la
spital.

Îngrijirea bolnavilor în spital

Combaterea durerii:
dacă nu s-au administrat sedative sau dacă acestea mai sunt necesare vor fi
administrate mialgin sau fortral, atropină i.v. la bolnavul culcat.
Se face profilaxie antitetanică prin administrare de A.T.P.A. 0,5 ml și ser
antitetanic 3.000u, deaorece plăgile prin arsuri sunt foarte susceptibile să facă
infecție tetanică.

Pregătirea bolnavului pentru toaleta locală și primară:

bolnavul va fi dezbrăcat (sub analgezic) și va fi înbăiat (de preferat în cadă).
Suprafețele de tegument nears se spală cu săpun.
imediat după baie bolnavul este învelit într-un cerșaf steril și este transportat în
sala de operații aseptice unde întreg tratamentul se face în perfecte condiții de
asepsie. Bolnavul este așezat pe masa de operație și i se administrează O2
se puncționează vena cea mai mică și mai distală și se recoltează probe de sânge,
hemogramă, grup sanguin, Rh, hematocrit, ureesanguină, glicemie, TGP, TGO,
R.A. iomogramă serică. După recoltarea probelor de laborator, la indicația
medicului asistenta instalează o perfuzie de glucoză 5 %, se face apoi anestezie
generală i.v. prin tubul montajului de perfuzie cu un babituric sau ketalar.

Toaletă primară:
se spală suprafața arsă cu ser fiziologic sau apă sterilă și soluție sterilă de săpun
până la îndepărtarea completă a copilor străini de pe plagă. După acesta medicul
execută toaleta chirurgicală, îndepărtează flictenele sparte sau nesparte și
conținutul lor precum și tegumentul sau restul țesuturilor arse. După îndepărtare
flictenelor sau a sfacelelor se face o badijonare cu alcool de 70-900.

Aplicarea pansamentului:
Inainte de a pansa se apreciază gradul de profunzime și întinderea și se
estimează I.P. Se aplică pansament steril, uscat, depășind pe zone nearse circa 10
cm.
peste pansament se trag cu atenție feși sterile. Dacă se procedează în condițiile
arătate există mari șanse ca plagile să nu se infecteze.Dacă se observă semne de
infecție locală pansamentul se face cu soluții antiseptice-cloramiră 4 % sau 1 %
după ce s-a luat secreție pentru antibiogramă.Fața nu se pansează, este
recomandabil ca și regiunile perineale să nu se panseze.

Instalarea sondei vezicale (à demeure)

La bolnavi la care se estimează I.P. peste 15 deși fără risc vital, se instalează
totuși sonda vezicală (a demure) pentru urmǎrirea diurezei orare. Bolnavii sunt
transportați în salon rezervat, ferit de infecții de vecinătate, unde asistenta
urmărește starea bolnavului până la trezire și în continuare.

Îngrijiri generale şi supravegherea bolnavului

Temperatura încăperii trebuie să fie în jur de 24 0C și eventual să existe surse
care să mărească la nevoie temperatura locală. Salonul în care este amplasat
bolnavul trebuie să aibă cât mai puține paturi. Patul bolnavului trebuie să fie
confortabil și va fi pregătit cu un cearșaf steril, peste care se pune mușama și
aleză tot sterile.
Arsul cu risc vital este instalat în pat cu perfuzie intravenoasă din sala de
operație și cu sondă vezicală à demeure. Printr-o sondă nasofaringiană în ritm de
4 L/min. În cazul bolnavilor enfizematoși, oxigenul se administrează cu
intermitență (după 20 de minute de administrare se face o pungă de 10 min. La
30 de minute).
Asistenta medicală supraveghează funcțiile vitale cu multă atenție, bolnavul
aflându-se în perioada șocului combustibional.
Măsurarea respirației
Evaluarea funcției respiratorii constitue un indiciu al evoluției bolii, al apariției
unor complicații și al prognosticului.
Elemente de apreciat:
 tipul repirației;
 amplitudinea mișcărilor respiratorii;
 ritmul;
 frecvența;

Materiale necesare:
 ceas cu secundar;
 foaie de temperatură;
 creion de culoare verde.
Intervenţiile asistentei:
 se aşează pacientul în decubit dorsal, fără a aplica tehnica ce urmează a fi
efectuată
 se plasează mâna cu faţa palmară pe suprafaţa toracelui
 se numără inspiraţiile timp de 1 minut
 se consemnează valorile în F.O.
 aprecierea celorlalte elemente se face prin simpla observarea mișcărilor
respiratorii.
  Valori normale 16-18 respirații/minut
Măsurarea pulsului:
Scop:
 evaluarea funcției cardio-vasculare
Elemente de apreciat:
 celeritatea;
 ritmicitatea;
 frecvența;
 amplitudinea.
Locuri de măsurat: orice arteră accesibilă palpării și care poate fi
comprimată pe un plan osos: - artera radială, carotică, humerală, femurală,
temporală, pedioasă, tibiolă.
Materiale necesare:
 ceas cu secundar
 F.O.
 Pix de culoare roșie
Intervențiile asistentei:
 pregătește psihic pacientul
 asigură repaus fizic și psihic 10-15 minute
 reperează artera
 fixează degetele palpatoare pe traiectul arterei
 exercită o presiune asupra peretului arterial cu vârful degetelor
 numără pulsațiile timp de 1 minut
 notează valorile obținute în F.O.
 Valori normale 60-80 pulsați/minut.
Măsurarea tensiunii arteriale:
Scop:
 evaluarea funcției cardio-vasculare
Elemente de apreciat:
 tensiunea arterială sistolică ( maximă ) – forța de contracție a inimi
  tensiunea arterială diostolică ( minimă ) – rezistența determinată de
elasticitatea și calibrul vaselor

Materiale necesare:
 aparat pentru măsurarea tensiunii
 stetoscop biauricular
 tampon de vată, alcool
 pix roșu
 F.O.
Intervențiile asistentei:
 pregătește psihic pacientul
 asigură repaus fizic și psihic timp de 15 minute
 se aplică manșetă pneumatică pe brațul pacientului sprijinit și în extensie
 se fixează membrana stetoscopului pe artera humerală sub marginea
inferioară a manșetei
 se introduc olivele stetoscopului în urechi
 se pompează aer în manșeta pneumatică cu para de cauciuc până la
dispariția zgomotelor
 se decomprimă progresiv manșeta prin deschiderea supapei și se ascultă
cu atenție pentru a repera primul zgomot arterial-sistola
 se continuă decomprimarea și zgomotele devin tot mai puternice, se reține
ultimul zgomot – diostolică
 se notează valorile obținute în F.O.
 se dezinfectează olivele și membrana stetoscopului cu alcool ,
 Valori normale 110/75-140/95 mmHg
Măsurarea temperaturii
Scop:
 evaluarea funcției de termoreglare și termogeneză
 Locuri de măsurat: axilă, plica inghinală, cavitatea bucală, rect, vagin
Materiale necesare:
  termometru maximal
 tampoane de vată, alcool
 lubrifiant
 ceas
 pix albastru
Intervențiile asistentei:
 pregătirea materialelor lângă pacient
 pregătirea psihică a pacientului
 se scoate termometrul din recipientul cu soluție dezinfectantă, se
sterge, se scutură
 se așează pacientul în decubit dorsal sau șezând
 se ridică brațul pacientului
 se șterge axila prin tamponare cu un prosop
 se așează termometrul cu rezervorul de mercur în centrul axilei
paralel cu toracele
 se apropie brațul de trunchi cu antebrațul flectat pe suprafața
anterioară a toracelui
 dacă este nevoie asistenta v-a menține pacientul în această poziție
 termometrul se menține timp de 10 minute
 se citește gradația, se spală termometrul, se scutură și se introduce
în soluție cloramică 1 %
 se notează valoarea în F.O.

 Valorle normale 370C

Măsurarea diurezei
Reprezintă colectarea urinei pe 24 ore.
Materiale necesare:
 se pregătesc recipiente gradate cu gât larg spălate și clătite cu apă distilată
și acoperite
 vasul va avea o capacitate de 2-4l
Colectarea începe dimineața la o anumită oră și se termină a doua zi la aceiași
oră
să educă pacientul privind modul de colectare a urinei. Prima emisie de urină se
aruncă apoi începe colectare pe 24 ore păstrându-se și ultima emisie de urină.

Rechilibrarea hidroelectrică
Asistenta medicală va administra prin perfuzie cantitatea de lichide care este
calculată de către medic în funcție de greutatea bolnavului și suprafața arsă.
Reechilibrarea bolnavului ars se face cu lichide de substituție prin transfuzii cu
plasmă sau soluții cristoloide.Restabilirea masei sanguine se impune de urgență
și se face cu soluții macro,oleculare, aminoacizi sau plasmă. Se administrează
sânge total chiar de la început deoarece bolnavii cu arsuri sunt anemici și prin
arsuri se distrug un număr mare de globule roșii.In cazul în care nu se reușește
asigurarea unei diureze orare satisfăcătoare după introducerea sondei vezicale se
va administra diureticul prescris de medic (manitol, furosemid).In cazuri grave
când nu se reușește nici după tratament bolnavul va fi pregătit pentru dializă.

Asigurarea medicației
Asistenta medicală pregătește și administrează medicamentele prescrise de
medic trebuind să respecte unele reguli care pot avea efecte nedorite asupra
pacientului.
Astfel asistenta trebuie:
 să respecte medicamentul prescris de medic
 să verifice calitatea medicamentului
 să respecte calea de administrare prescrisă de medic
 să respecte dozele prescrise și orarul
 supraveghează pacientul și observă efectele secundare ale medicamentului
 respectă normele de asepsie, igienă pentru a preveni infecțiile
nosocomide.
Medicamentele prescrise de medic pentru pacientul cu arsuri sunt:
  anticoagulante  heparina
 vitamine  C, B1, B2, B6
 tonicocardiace
 antibiotice
 antialgice.
Este interzisă la arși cu risc vital orice administrare per orală. De asemenea nu se
hidratează, nu se alimentează bolnavul pe gură.
Alimentația bolnavului
regimul alimentar va fi în raport cu starea generală a bolnavului ars
bolnavul ars va fi alimentat pasiv în cazul în care are arsuri ale mâinilor cu
limitarea mișcărilor
setea se combate prin umezirea buzelor cu apă și ingerarea unor cantități mici de
lichide
imediat ce i se va permite bolnavului să ingere lichide, se vor administra sucuri
de fructe, iar cantitatea de lichide introdusă pareneral va scade
regimul va fi bogat în lichide, vitamine și săruri minerale
după restabilirea diurezei se v-a relua alimentația printr-un regim hipercoloric,
hiperproteic, normoglucidic sau hiperglucidic și hipolipidic.
Îngrijiri locale și toaleta bolnavului:
igiena individuală va fi riguros păstrată
regiunile indemne ale suprafeței corpului se vor spăla zilnic, mucoasele vor fi
îngrijite atent
o atenție deosebită se va acorda regiunii perianale și organelor genitale
unghiile vor fi tăiate scurt. Pentru copii se vor folosi mănuși sau manșoane,
eventual se vor fixa membrele superioare pentru a se evita scoaterea
pansamentelor
pansamentul se supraveghează zilnic de mai multe ori să nu se deplaseze sau să
nu împiedice circulația sângelui
schimbarea pansamentelor se va face cât mai rar pentru a proteja țesuturile nou
formate
dezlipirea pansamentelor se face cu grijă pentru a nu provoca sângerări
se pot introduce regiunile arse în băi cu soluție de permanganat de potasiu
dacă suprafața arsă este mai întinsă se utilizează baia
după baie se aplică din nou pansament steril
flictenele se deschid cirurgical, dacă la nivelul plăgilor sunt lambouri de piele
sau sfocele de țesuturi acestea vor fi îndepărtate de medic
Prevenirea sechelelor:
de îndată ce starea generală a bolnavului s-a ameliorat, temperatura a scăzut sub
380, bolnavul va executa sub controlul asistentei mișcări active în articulațiile
membrului ars
mișcările articulațiile pansate se vor face cu ocazia schimbării pansamentelor

PREGĂTIREA PREOPERATORIE
A) PREGATIREA GENERALĂ :
- suţinere psihicǎ în intervenţiile mutilante
- bilanţul stării de sănătate
- investigaţii obligatorii: HLG, gr sânge, Rh, TS, TC, glicemie uree, timp Howel,
timp Quick, ex amen urinǎ, EKG, ex secrreţiei vaginale
- în funcţie de vârsta se mai poate solicita de către medic: colesterol, fibrinogen

B)PREGATIREA SPECIALᾸ:
- alimentaţia în ziua precedentă va fi uşor digerabilă
- seara nu se va mai mânca și se va efectua clismǎ evacuatorie
- tratarea eventualelor infecţii cu antibiotice cf antibiogramei cu mai multe zile
inainte de intervenţie și continuând și după aceasta
- corectarea anemiei (cauza pt soc și tromboze)
- cobaltoterapie pentru combaterea diseminării bolii, în cancere
- baie generala în preziua intervenţiei dacǎ starea bolnavei permite
- raderea și dezinfectarea zonei +pansarea înainte de intervenţie
- se va observa existenţa foliculitei, eczemelor, a intertrigo
- în dimineaţa intervenţiei se vor măsura; TA, temp, pulsul, se va îndepărta lacul
de unghii, rujul
- se va face spalatura vaginalǎ și se va monta sonda vezicalǎ
SUPRAVEGHEREA POSTOPERATORIE
OBIECTIVE
-pacientul:
- sa aibă o respiraţie normalǎ, sǎ i se asigure o ventilaţie normalǎ pentru
prevenirea complicaţiilor pulmonare
- pacientul să își menţină funcţia cardio-circulatorie la un nivel corespunzator, să
aibă o bună circulaţie periferică
- să îşi menţină în limite optime balanţa hidro-electrolitică
- să elimine normal
- să fie capabil să accepte noua imagine corporală
- Asistenta medicală va urmări:
1) FACIESUL:- paloarea exagerata indica hemoragie intema, prabusirea
circulatiei
- cianoza indică asfixie
-buzele uscate indică deshidratare
2) TEMPERATURA:- normal este uşor scăzută după operație, dupǎ care, a doua
zi creste la 380C, pentru ca din a treia zi sǎ revină la normal
-febra după ziua a treia indicǎ o infecţie
3) RESPIRATIA :- normal, după anestezie este amplă și rară, devine uşor
accelerată apoi din cauza durerii şi anxietii
-revine la normal în 2-3 zile
- prezența tahipneei indică complicaţii pulmonare
- prezența zgomotelor respiratorii indică o obstrucţie
- mobilizarea precoce, tusea asistată, tapotajul toracic, exerciţiile respiratorii
previn instalarea complicaţiilor respiratorii
4) PULSUL :- daca va creste frecvența și va scădea volumul circulant în primele
ore după intervenţie, este semn de hemoragie sau colaps
- daca aceste apar în zilele următoare/trebuie să se facă corelaţia cu valorile
temperaturii, deoarece în intervenţiile pe micul bazin riscul tromboembolic este
mai mare
- se va supraveghea de asemenea aspectul venelor membrelor inferioare
5) TENSIUNEA ARTERIALA :
- este în directǎ corelaţie cu pulsul
- se va observa culoarea extremităţilor: buze, unghii, tegumente
6) DIUREZA :- prima micțiune apare după ~6 ore de la intervenţie
- retenția urinară se poate instala de la început datorită dezechilibrului
vagosimpatici sau mai tarziu (secundar) după îndepǎrtarea sondei
- retenția se evidenţiază prin absența micțiunii și apariţia globului vezical, caz în
care se anunţǎ medicul și se sondează bolnavul
- la pacientul cu sondǎ se verificǎ permeabilitatea acesteia, iar după îndepǎrtarea
ei se verifică golirea vezicii la 4 ore
- infecţia urinară determinată de sondaj se previne prin respectarea condiţiilor de
asepsie și antisepsie, prin aplicarea unui unguent cu antibiotice în jurul meatului
urinar
7) STAREA ABDOMINALA:
- bolnavul prezintă în primele zile după operaţie: o uşoara stare de tensiune a
peretelui abdominal, o hiperestezie superficială moderată şi durere
- balonarea se combate prin mobilizarea precoce și stimularea peristaltismului
-la nevoie se va aplica tubul de gaze care nu se va menţine mai mult de 2 ore,
după care se suspendă 2 ore, timp în care circulaţia la nivelul rectului se reface,
apoi se reintroduce, la indicaţia medicului se adminitreazǎ Miostin
8) RESTABILIREA TRANZITULUI:
- primul semn emiterea de gaze, după perioada de pareză intestinală
postoperatorie
- după 2-3 zile apare primul scaun, după care alimentaţia poate fi mai
consistentă și abundentă
9) COMBATEREA DURERII:
- durerea determină creşterea anxietații, favorizează apariţia insomniei și
determină incomfort
- pentru calmare se asigură minim 8-10 ore de somn și se administrează anal
getice, tranchilizante, barbiturice la indicaţia medicului
10) SUPRAVEGHEREA PANSAMENTELOR :
- începe la ieşirea din salǎ
- se urmăreşte imediat după intervenţie să nu sângereze, iar în următoarele zile
să nu se umezească
- la nivelul tuburilor de dren se urmăreşte permeabilitatea și cantitatea eliminată
11) RELUAREA ALIMENTAŢIEI :
- se va face prudent
- după încetarea vărsaturilor se vor administra lichide: ceai, apă, limonadă,
zeamă de compot, în total 300 ml
- în ziua II: supă strecurată=lichide dulci 1000 ml total
- după apariţia scaunului: brânză de vaci, iaurt, carne fiartă
- în continuare alimentaţia va fi completă, variată, vitaminizantă
12) MOBILIZAREA :
- trebuie sa fie cât mai precoce, întrucat scade incidenţa trombozelor și escarelor
precum și creşterea amplitudinii respiratorii
- bolnavul va fi ajutat să se ridice din pat a doua zi, progresiv, până când capătă
încredere în forţele proprii
- vârsta înaintată sau intervenţia dificilă nu constituie o contraindicație
PREVENIREA COMPLICAŢIILOR POSTOPERATORII
l) COMPLICAȚIILE PULMONARE :
- se previn prin exerciţii respiratorii,tuse asistată, tapotaj
- la nevoie se va aşeza bolnava semişezând
2) COMPLICAȚIILE TROMBOEMBOLICE :
- se previn prin depistarea precoce, masaj uşor, ascendent, iar la nevoie cu
anticoagulante
3) INFECȚIA:
- se previne prin respectarea măsurilor de asepsie și antisepsie
- tratament cu antibiotice la recomandarea medicului
ETAPA V: EVALUAREA REZULTATELOR ÎNGRIJIRILOR APLICATE
- Externarea bolnavului este un prilej de reflecţie pentru asistenta medicală care
va face un bilanţ al îngrijirilor acordate, a obiectivelor propuse și realizate:
- obiective realizate - manifestări de dependență absente sau ameliorate
- pacient satisfăcut
- obiective nerealizate - manifestǎri de dependență care se menţin sau nou
apǎrute, pacient nesatisfǎcut, caz în care se trece la reformularea obiectivelor și
adaptarea la resursele fizice ale pacientului, precum și la planificarea adecvată a
manifestărilor de dependență prezente.
CAPITOLUL V
PREZENTAREA CELOR III CAZURI

PREZENTAREA CAZULUI I

1)CULEGEREA DATELOR (INTERVIU)

Nume : S.
Prenume : G.
Adresă : strada Neculai Gane, număr 28, Iaşi.
Vârsta : 25 ani
Sex: F
Religie : ortodoxă
Naţionalitate : română
Profesie : studentă la Facultatea de Matematică
Persoane care pot fi anunţate : părinţii.

MOTIVELE INTERNĂRII
Arsură de gradul II, 5%, prin flacără în regiunea feţei şi a gâtului.

ISTORICUL BOLII
Pacienta relatează că în ziua de 27.01.2011 este victima unui accident casica.
Se internează la o oră de la accident, cu arsură la nivelul feţei şi a gâtului pentru
tratament de specialitate.
ANTECEDENTE PERSONALE FIZIOLOGICE ŞI PATOLOGICE
Greutate : 5 5 kg
Înălţime : 1,65 cm
Respiraţie : 18/minut
Tensiune arterială : 120/70 mm col Hg
Alte probleme de sănătate : simple răceli
Intervenţii chirurgicale : nu
Tratament în curs : nu urmează
Alergii cunoscute : nu prezintă.

ANTECEDENTE HEREDO-COLATERALE
Mama : aparent sănătoasă
Tata : aparent sănătos.

6) SIMPTOMATOLOGIA OBIECTIVĂ ÎN CURS

Facies : flictene cu conţinut sero-citrin
Tegumente şi mucoase : flictene la faţă şi gât; edem postcombustional la faţă
Fanere : părul de pe faţă ars - se va regenera
Sistem ganglionar : superficial facial - submandibular, preauricular,
retroauricular
Ţesut conjunctiv : nu interesează dermul, arsură de gradul II
Sistem muscular : normaton, normatrof, normakinetic
Aparat digestiv : abdomen suplu, mobil cu mişsările respiratorii
Aparat cardio-vascular : arie precordială normal conformată .
Aparat respirator : insuficienţă respiratorie
Aparat uro-genital : normal reprezentat
Sistem nervos : agitaţie psihomotorie
Sistem endocrin: normal
Sistem exocrin : scade secreţia salivară
 Nevoile fundamentale ale bolnavului după modelul conceptual
al Virgin iei Henderson
Nr. Nevoi Manifestări de Manifestări de Sursa de
Crt. fundamentale independenţă dependenţă dificultate
1. A respira - polipnee - obstrucţia căilor
respiratorii
superioare datorată
arsurii
2. A bea şi a- - alimentaţie pasivă - arsura fetei
mânca
3. A elimina - micţiuni şi tranzit - -
normal
4. A se mişca şi a - imobilizată la pat - durere datorită
avea o bună arsurii
postură
5. A dormi şi a se - insomnie durere
odihni anxietate
stare de nelinişte
6. A se îmbrăca şi - se poate îmbrăca - -
a se dezbrăca singură
7. A-şi menţine - febră moderată - proces infecţios
temperatura 39,5°C
corpului în
limite normale
8. A fi curat şi a-şi - se poate îngriji
proteja singură
tegumentele
9. A evita - - este dependentă - imobilizată la pat
de
pericolele executarea - arsura
tehnicilor de
 îngrijire

10. A comunica - este tăcută, descurajare psihică

interiorizată durere
11. A-şi practica - nu poate participa - imobilizată la pat
religia la acţiuni religioase
12. A se realiza - - - imobilizată la pat
13. A se recrea - apatie - boala

14. A învăţa - pacienta doreşte - nivelul de

cât mai multe educaţie s
detalii privind
tratamentul şi
recuperarea
sănătătii

PLAN DE ÎNGRIJIRE - I

Probleme Obiective Interventii Intervenţii Evaluare

autonome delegate

-Disconfort - calmarea -am asigurat - la - arsură de

cauzat de durerilor repaus la pat indicaţia gradul
dureri -am asigurat medicului: II, 5 %, la
violente conditii optime administrez nivelul feţei şi
la nivelul in salon 24oC,aer Mialgin1 gâtului
arsurilor curat, fǎrǎ fiolă -durerile scad
curenţi de aer intravenos, în intensitate
´,fǎrǎ apoi Piafen
zgomot,bine 1 fiolă i.v.
luminat
-am educat
 pacienta sǎ
adopte poziţii
antalgice-

- respiraţia să -am asigurat - la

-Obstuţtia revină la valorile condiţii de indicaţia -respiraţia se
căilor normale - microclimat în medicului efectuează cu
respiratorii poziţia bolnavei salon administrez mai multă
superioare să fie semişezând -am invǎţat 200 mg uşurinţă
datorită pentru a-i uşura pacienta sǎ facǎ hemisuccin 20 R/minut
arsurilor, respiraţia exercitii at de
manifestată respiratorii hidrocortiz
prin -urmǎresc on si
dificultate in respiratia si o oxigen pe
respiraţie şi notez în foaia de mascǎ, 4
polipnee observaţie litri /minut
- 23 R/minut

-Jenă oculară - consult -pregătesc şi -in urma jena ocularǎ

oftalmologie însoţesc tratamentul diminuează
pacientul la uiprescris
secţia de de medicul
oftalmologie specialist
administrez
Optryl 2
picături / zi

-Perturbarea - pacienta să aibă - la pacientul

odihnei un somn indicaţia doarme linistit
manifestată cantitativ şi administrez
prin calitativ Diazepam 1
insomnie satisfăcător tabletă
seara

Alterarea -pacienta să-şi -am aerisit -am pacienta este

echilibrului păstreze salonul -am administrat afebrilǎ
termic temperatura educat pacienta antitermice T/36,90 C
manifestat corpului în limite sǎ schimbe şi
prin febră normale lenjeria de câte antiinflamat
39,50 C ori este nevoie orii:
-am menţinut Ampicilinǎ
tegumentele 500 mg la 6
intacte şi curate ore i.m.
-am aplicat Aspirinǎ
comprese reci pe 3 tab/zi oral
frunte Aminofeno
-am mǎsurat zǎ2 sup/zi
temperatura
-am încǎlzit
pacienta cu
pǎturi la apariţia
frisoanelor
-am educat
pacienta sǎ
consume fructe
-am calculat
bilanţul ingesto-
excreta

Anxietate -pacienta sǎ aibǎ -am pregǎtit - la -pacienta nu

o stare de bine fizic şi psihic indicaţia mai este
 psihic pe perioada pacienta medicului agitatǎ, are
spitalizǎrii -am asigurat un administrez toate
climat de linişte anxiolitic : cunoştinţele
şi securitate Xanax 1 despre boalǎ
-am încurajat comprimat -pacienta nu
pacienta sǎ-şi mai este
exprime temerile anxioasǎ
-am oferit
informaţii
despre boalǎ şi
tratament
-am facilitat
contactul cu
familia

.Risc de Pacienta sǎ fie -am notat zilnic -am -pacienta este

deshidratare echilibratǎ hidro- cantitatea de administrat echilibratǎ
electrolitic pe lichide ingerate Ser hidro-
toatǎ perioada şi eliminate fizilogic electrolitic
spitalizǎrii -am cântǎrit 1000 ml în pe perioada
zilnic pacienta PEV şi spitalizǎrii
-am Glucoza -pacienta
supravegheat 5% prezintǎ bilanţ
funcţiile vitale 250 ml în ingesto-
P.T.T.A.R. perfuzie cu excreto
-am menţinut complex de corespunzǎtor
integritatea vitamine B
tegumentelor
prin educarea
bolnavei sǎ aibǎ
 o igienǎ
riguroasǎ
-am calculat
lichidul ingesto-
excreta

Arsură de -pregătirea pentru -efectuez -ajut -pacient

gradul grefǎ pregătirea fizică medicul la liniştit, valori
II, 5 %, la şi psihică a efectuarea ale funcţiilor
nivelul feţei pacientei intervenţiei vitale în limite
şi gâtului -pregătesc normale:
regiunea de unde -T=36,7C
va avea loc -
prelevarea grefei TA=120/65mm
radere a Hg
pilozităţii, -
toaletă şi R=18respiratii/
aseptizare cu minut
betadină -
-explic pacientei P=80pulsatii/m
necesitatea inut
intervenţiei şi -
obţin diureza=1500/
consimţământul 24ore

EPICRIZA :
Bolnava este externată pe data de 10 .02.2011, in stare favorabilă, cu
recomandările pe care le-a prescris medicul.
Bolnava este sfătuită :
să respecte regulile de igienă pentru a se vindeca complet
să evite traumatismele şi factorii care pot cauza procese infecţioase la nivelul
fetei
să vină la schimbarea pansamentelor
să vină la control după 7 zile
PLAN DE INGRIJIRE II
1) CULEGEREA DATELOR (INTERVIU)
Nume : B.
Prenume : M.
Adresa : strada Vasile Lupu, număr 85, Iaşi
Vârsta: 36 ani
Sex: F
Religia : ortodoxă
Naţionalitatea : română
Profesie : casnică
Persoane care pot fi anunţate : soţ, frate, mama.

MOTIVELE INTERNĂRII
Arsură de gradul III-IV prin flacără in regiunea fesieră şi a coapselor posterior.

ISTORICUL BOLII
Victima relatează că în data de 15.01.2011, aflată la domiciliu, este victima unui
accident prin aprinderea hainelor, soldată cu arsură la nivelul feselor şi coapselor
posterior.

ANTECEDENTE PERSONALE FIZIOLOGICE ŞI PATOLOGICE

Greutate : 70 kg
Înălţime : 1,67 cm
Alte probleme de sănătate : nu prezintă
Interventţii chirurgicale : apendicectomie
Tratament în curs : nu urmează
Alergii cunoscute : nu prezintă.

ANTECEDENTE HEREDO-COLATERALE
Mama : aparent sănătoasă
Soţ: aparent sănătos
Frate : aparent sănătos

SIMPTOMATOLOGIA ÎN CURS
Facies : edem facial
Tegumente şi mucoase : edem postcombustional, flictene hemoragice in
regiunile afectate
Fanere : părul este distrus complet
Sistem ganglionar : ganglionii inghinali
Ţesut conjunctiv : distrus
Sistem muscular : acidoză metabolică, scade forţa contractiei
Aparat digestiv : tranzit intestinal fiziologic
Aparat cardio-vascular : tahicardie, ritm sinusal 104 bătăi / minut
Aparat respirator: polipnee
Aparat uro-genital: oligurie
Sistem nervos : nedureros pentru că sunt interesate şi terminaţiile nervoase
Sistem endocrin : normal.
Nevoile fundamentale ale bolnavului după modelul conceptual
al Virginiei Henderson

Nr. Nevoi Manifestări de Sursa de

Crt. fundamentale dependenţă dificultate
1. A respira - polipnee - obstrucţia căilor
respiratorii
2. A bea şi a mânca - alimentaţie pasivă - apatie
3. A elimina - oligurie - arsură
4. A se mişca şi a - imobilizată la pat - arsură la nivelul
avea o bună membrelor inferioare
postură
5. A dormi şi a se - insomnie durere
odihni anxietate
stare de nelinişte
6. A se îmbrăca şi a se - imobilizată la pat imposibilitatea de a se
dezbrăca mişca
prezenţa pansamentelor
7. A-şi menţine - febră moderată 38,5°C - proces infecţios
temperatura
corpului în limite
normale
8. A fi curat şi a-şi - igiena este asigurată de imposibilitatea deplasării
proteja tegumentele către cadrele medicale pansamente prezente pe
regiunile arse
9. A evita pericolele - dependentă de executarea imobilizare la pat
tehnicilor de îngrijire arsură
10. A comunica - apatie descurajare psihică
durere
11. A-şi practica religia - nu poate participa la acţiuni - imobilizată la pat
religioase
12. A se realiza - - imobilizată la pat
13. A se recrea - apatie - boala
14. A învăţa - apatie - nivelul de educaţie
PLAN DE INGRIJIRE II

Probleme Obiective Interventii Interventii Evaluare

autonome delegate
Obstrucţia -respiraţia -am asigurat -la indicţtia -respiratia se
cǎilor sǎ revinǎ la condiţii de medicului efectueazǎ cu
respiratorii valori microcliat in administrez mai multǎ
superioare normale salon 200mg usurintǎ20respir
manifestat -poziţie -am invǎtat hemisucinat aţii/minut
prin semisezând pacienta sǎ facǎ de hidrocortizon
polipnee,22 pentru a exercţii si oxigen pe
R/minut favoriza respiratorii mascǎ
respirţia -urmǎresc ,4l/minut
respiratia şi o
notez in foaia de
observaţie
Disconfort -calmarea -am asigurat -la indicatia -arsura de
cauzat de durerii condiţii optime mediculu gradul III-IV in
dureri in i administrez regiunea fesierǎ
violente la salon:temperatur Mialin 1 fiolǎ şi a coapselor
nivelul a 240C,aer curat intravenos,apoi posterior
arsurilor farǎ curenţi de Piafen intravenos -stare generalǎ
aer si bine alteratǎ
luminat
-am asigurat
repaus la pat
-am educat
pacienta sǎ
 adopte pozitii
antalgice
Eliminǎri -pacienta sǎ -am fǎcut zilnic -la indicatia -stare generalǎ
urinare aibǎ o bilanţul ingesta- medicului am alteratǎ
inadecvate eliminare excreta recoltat urina T=38·C
cantitativ adecvatǎ -am cantǎrit pentru examene TA=100/60mm
manifestat -pacienta sǎ zilnic pacienta chimice si Hg
prin oligurie nu prezinte -am corectat bacteriologice P=103pulsaţii/m
complicaţii dezechilibru -am ajutat inut
urinare hidric medicul la R=22respiraţii/
-am mǎsurat montarea minut
functiile sondei vezicale Diureza=800ml/
vitale:T,TA,P,R,d zi
iureza,am notat
in foaia de
observatie

Alterarea -pacienta sǎ -linistirea -la indicatia P=102pulsaţii/m

ritmului aibǎ ritmul pacientului medicului inut
cardiac cardiac in -pregǎtirea administrez
manifestat limite pacientului tonice
prin normale pentru efectuarea cardiace:Nifedipi
tahicardie -efectuarea electrocardiogra n 1 tabletǎ
electrocardi mei
ogramei -supravegherea si
monitorizarea
functiilor vitale
Perturbarea -pacienta sǎ -am asigurat un -la indicaţia -pacienta
odihnei aibǎ un mediu ambiant medicului doarme linistitǎ
manifestat somn corespunzǎtor administrez
prin odihnitor -temperatura Diazepam1tablet
insomnie încǎperii sǎ fie ǎ/searǎ
de 24oC
-patul sa fie
confortabil
-
Dificultate -pacienta sǎ -am ajutat -pacienta se -pacienta se
în a se poatǎ sǎ se pacienta sǎ se deplaseazǎ fǎrǎ îmbracǎ fǎrǎ
imbrǎca ş i îmbrace fǎrǎ îmbrace dificultare dificultate
dezbrǎca dificultate -sugerez
datorat aparţinǎtorilor
pansamentel sǎ-i procure
or imbrǎcǎminte
lejerǎ,usor de
imbrǎcat,cu mod
de incheiere
simple
-fac zilnic
exerciţii de
motricitate fine
cu pacienta
descriind gestica
îmbrǎcarii
-încurajez
pacienta sǎ se
îmbrace singur
Alterarea -pacienta sǎ- -am aerisit -am administrat -temperatura
echilibrului şi pǎstreze salonul antitermice si corpului
termic temperatura -am schimbat antiinflamatorii: se remite la37oC
manifestat corpului in lenjeria corpului Ampicilinǎ -
prin febrǎ limite ori de câte ori a 500mg/6ore TA=120/60mm
moderata normale fost nevoie intramuscular; Hg
38,5C -am menţinut Aspirina3 tablete -
tegumentele /zi oral R=20respiraţii/
intacte şi curate Aminofenoza minut
-am aplicat 2supozitori/zi P=80pulsaţii/mi
comprese reci pe nut
frunte Diureza=1000m
-am calculat l/zi
bilanţul ingesta-
excreta
-am supraveheat
funcţiile vitale si
le-am notat in
foaia de
observatie
Alterarea -pacienta sǎ -efectuez toaleta -evolutia
tegumentelo nu devinǎ -efectuez plǎgii cu soluţie plǎgilor
r datorate surǎ de pregǎtirea de cloraminǎ şi favorabilǎ
arsurii infectii psihicǎ a aplicaţii de
nosocomiale pacientei Cicatrol,apoi
-efectez toaleta pansament steril
-pansament plǎgilor în
steril condiţii de
neinfiltrant asepsie
-lenjerie de pat si
 corp sterila
-schimb poziţia
pacientei din 2 în
2 ore pentru
prevenirea
escarelor
-frecţii
alcoolizate pe
regiunile
predispuse si
pudrez cu talc
-colaci de
cauciuc,inveliţi
în tifon şi îi aşez
la nivelul zonelor
predispuse

Anxietate -combaterea -am asigurat un -la indicatia -anxietate

anxieǎţii- climat de linişte medicului am diminuatǎ
şi securitate administrat
-am încurajat Diazepam 1 fiolǎ
pacienta sǎ-şi intravenos
exprime
temerile-
-am facilitat
contactul cu
familia
Risc de - -am notat zilni -am administrat -pacienta este
dezhidratare reechilibrare cantitǎţile de ser echilibratǎ
 hidroelectrol lichide ingerate fiziologic1000ml hidroelecrolitic
iticǎ şi eliminate /zi; -pacienta
-am cântǎrit glucozǎ5%250m prezintǎ bilant
zilnic pacienta l în perfuzie cu ingesto-excreta
-am complex de corespunzator
supravegheat vitamina B -stare generalǎ
funcţiile buna-functii
vitale:T,TA,P,R,d vitale in limite
iureza fiziologice.:
-am menţinut TA=120/60mm
integritatea Hg
tegumentelor T=36,8oC
prin schimbarea P=70
lejeriei ori de pulsatii/minut
câte ori este R=18respiratii/
nevoie minut
-am calculat Diureza=1500m
bilantul ingesta- l/zi
excreta
Lipsa -pacienta sǎ -evaluez -pacienta are -pacientul a
cunostintelo aibǎ capacitatea cunoştinţe despre inceput sǎ
r cunostinţe pacientului de a boalǎ colaboreze cu
cu privire la înţelege echipa de
evoluţia -aduc la îngrijire, şi-a
arsurilor cunostintǎ toate insuşit
modificǎrile cu cunostintele
privire la despre arsuri
evoluţia arsurilor
in limita
 întelegerii sale
-favorizez
discuţiile de grup

EPICRIZA :
Pacienta se externează pe data de 28.02.2011 în stare ameliorată şi evoluţie post
operatorie bună.
Recomandările medicului :
respectarea regulilor de igienă
controlul pansamentelor în caz de necessitate
băi zilnice cu apă şi săpun
repaus la pat
revenirea la control după 10 zile

PREZENTAREA CAZULUI-III
CULEGEREA DATELOR (INTERVIU)
Nume : V.
Prenume: C.
Adresa : strada Ciurchi, număr 121, bloc H, scara A, etaj 5, apartament 13, Iaşi
Vârsta : 21
Sex : M
Religie : ortodoxă
Naţionalitate : română
Profesie : mecanic auto
Persoane care pot fi anunţate : părinţii, fratele.

MOTIVELE INTERNĂRII
Arsură de gradul II-III prin flacără la faţă, ambele mâini, antebraţ şi braţ drept
parcelar, ambele member pelvine, arsură de penis şi regiune scrotală.

ISTORICUL BOLII
Pacientul relateazǎ că în ziua de 23.01.2011, aflându-se la domiciliu a explodat
butelia din încăperea în care se afla.

ANTECEDENTE PERSONALE FIZIOLOGICE ŞI PATOLOGICE

Greutate : 72 kg
Înălţime : 1,70 cm
Tensiune arterială : 120/70 mm col Hg
Alte probleme de sănătate : simple răceli
Intervenţii chirurgicale : simple răceli
Tratament în curs : nu urmează
Alergii cunoscute : nu prezintă.

ANTECEDENTE HEREDO-COLATERALE
Mama : aparent sănătoasă
Tata : aparent sănătos
Fratele : aparent sănătos

6) SIMPTOMATOLOGIA OBIECTIVĂ ÎN CURS

Facies : placard eritematos cu edem si flictene cu conţinut clar
Tegumente şi mucoase : flictene cu lichid sero-citrin
Fanere : leziuni distructive postcombustionale cu implicarea dermului (gradul
III); sunt distinşi şi foliculii piloşi - alopecie
Sistem ganglionar : edem cutanat postcombustional - ischemie şi infecţii
Ţesut conjunctiv : leziuni distructive datorită arsurii de gradul III- distruge
dermul
Sistem muscular : acidoza metabolică scade din cauza contracţiei musculare
 Aparat digestiv : hemoragii digestive superioare; leziuni ischemice şi necrotice
intestinale

Aparat cardio-vascular : scade apetitul de oxigen tisular: instabilitate cardio-

vasculară; "scade volumul plasmatic; scade fracţia ejecţiei cordului (insuficienţă
cardiacă)
Aparat respirator : hipoxie; edem toracic - insuficienţă respiratorie; scade
cantitatea de surfactant Aparat uro-genital:
renal:
scade filtrarea glomerulară
scade diureza:
urini hiperconcentrate (creşte ADH-ul)
hemoglobinurie (hemoliză)
genital:
durere foarte mare - sondaj urinar
Sistem nervos : tulburări de comportament (hipoxie cerebrală şi aminemie);
agitaţie psihomotorie, delir
Sistem endocrin : cresc glucocorticoizii, creşte insulina, creşte ADH-ul imediat,
scade testosteronul
Hematologic : hemoliză, tendinţă la hipercoagulabilitate, emboli, tromboflebite.

Nevoile fundamentale ale bolnavului după modelul conceptualal Virginiei

Henderson
Nr. Nevoile Manifestări de Sursa de
Crt. fundamentale dependenţă dificultate
1. A respira - polipnee - obstrucţia căilor
respiratorii superioare de către
arsură.
2. A bea şi a mânca - alimentaţie pasivă - arsura mâinii şi a feţei

3. A elimina - oligurie arsură la nivelul membrelor

pelvine, penisului şi regiunii
scrotale
sondă vezicală
4. A se mişca şi a avea o - imobilizat la pat - arsură la nivelul membrelor
bună postură inferioare
5. A dormi şi a se odihni - insomnie durere
anxietate
stare de nelinişte
6. A se îmbrăca şi - imobilizat la pat şi arsura membrelor inferioare
dezbrăca imposibilitatea de a se mişca arsura braţului drept parcelar
prezenţa pansamentelor
7. A-şi menţine - febră moderată 38,8°C - proces infecţios
temperature corpului
în limite normale
8. A fi curat şi a-şi - igiena este asigurată de imposibilitatea deplasării
proteja tegumentele către cadrele medicale pansamente prezente pe
regiunile arse
9. A evita pericolele - este dependent de imobilizare la pat
executarea tehnicilor de arsură
îngrijire
10. A comunica - este tăcut, interiorizat descurajare psihică
durere
11. A-şi practica religia - nu poate participa la -imobilizare la pat
acţiuni religioase
12. A se realiza - - imobilizare la pat

Nr. Nevoile Manifestări de Sursa de

Crt. fundamentale dependenţă dificultate

13. A se recrea - apatie - boala

14. A învata - pacientul doreşte cât mai - nivelul de educaţie

multe date în ceea ce
priveşte tratamentul şi
recuperarea sănătăţii

PLAN DE INGRIJIRE III

Probleme Obiective Interventii Intervenţii delegate Evaluare
autonome
Obstrucţia -respiraţia sǎ -am asigurat -la indicatia medicului -respiraţia se
cǎilor revinǎ la valori condiţii de administrez 200mg efectueazǎ
respiratorii normale microclimat în hemisucinat de cu mai multǎ
superioare -poziţie salon hidrocortizon si oxigen usurinţǎ
manifestat semisezând -am invǎţat pe masca,4l/minut 20respiratii/m
prin polipnee pentru a favoriza pacienrul sǎ facǎ inut
respiraţia exerciţii
respiratorii
-urmǎresc
respiraţia şi o
notezîin foaia de
observaţie
Eliminǎri -pacientul sǎ -am fǎcut zilnic -la indicaţia medicului -stare
urinare aibǎ o eliminare bilanţul ingesta- am recoltat urina pentru generalǎ
inadecvate adecvatǎ excreta şi notez examene chimice si alteratǎ
cantitativ -pacientul sǎ nu diureza în foaia de bacteriologice -
manifestat prezinte observaţie -am ajutat medicul la diureza=800m
prin oligurie complicaţii -am cântǎrit zilnic montarea sondei l/zi
urinare pacientul vezicale
-am corectat
dezechilibru
hidric

Dificultate în -pacientul sǎ -am educat -la indicaţia medicului -pacientul

a se deplasa poatǎ sa se pacientul cu recoltez sânge prin poate sǎ se
datorat deplaseze singur privire la modul puncţie venoasǎ deplaseze farǎ
arsurii -prevenirea de folosire a ajutor
membrelor complicaţiilor mijloacelor Hb:17g%
inferioare auxiliare pentru -Ht:42%
schimbarea -L:10000/mm
pozţiei şi -glicemie
deplasare,modul 85mg%
de efectuare a
 unor mişcǎri fǎrǎ
a prejudicia
procesul de
vindecare
-am respectat
mǎsurile de
asepsie pentru a
evita complicaţiile
Perturbarea -pacientul sǎ -am asigurat un -la indicatia medicului -pacientul
odihnei aibǎ un somn mediu ambiant administrez doarme liniştit
manifestat odihnitor corespunzǎtor,tem Diazepam1tabletǎ/searǎ
prin peratura încǎperii
insomnie sǎ fie de 24oC
-patul sǎ fie
confortabil

Dificultate în -pacientul sǎ -am ajutat -pacientul se

a se îmbrǎca poata sa se pacientul sǎ se îmbracǎ
şi dezbrǎca îmbrace îmbrace,susţinând fǎrǎ
datorat fǎraǎdificultate membrul afectat dificultate
pansamentel în timpul
or îmbrǎcǎrii,începîn
d îbrǎcarea mai
întâi cu membrul
afectat şi apoi cu
cel sǎnǎtos şi
dezbrǎcareaîin
mod invers
-sugerez
aparţinǎtorilor sǎ-i
 procure
îmbrǎcǎminte
lejerǎ,uşor de
îmbrǎcat,cu mod
de încheere
simple
-fac zilnic
exerciţii de
motricitate fine cu
pacientul
descriind gestica
îmbrǎcǎrii
-încurajez
pacientul sa se
îmbrace singur
Alterarea -pacientul sa-si -am aerisit salonul -am administrat -temperatura
echilibrului pastreze -am schimbat antitermice si corpului
termic temperatura lenjeria corpului antiinflamatorii: se remite
manifestat corpului in limite ori de câte ori a Ampicilinǎ 500mg/6ore la37oC
prin febrǎ normale fost nevoie intramuscular,Aspirina3
ridicatǎ 39oC -am menţinut tablete /zi
tegumentele oral,Aminofenoza2supo
intacte şi curate zitori/zi
-am aplicat
comprese reci pe
frunte
-am calculat
bilantul ingesta
-excreta
Jenǎ ocularǎ Consult -pregǎtesc şi -în urma tratamentului --jenǎ ocularǎ
 oftalmologic însotesc pacietul prescris de medicul diminuatǎ
la secţia de specialist administrez
oftalmologie Optryl 2 picǎturi/zi
Alterarea -pacientul sǎ nu -iau mǎsuri de -efectuez toaleta -evoluţia
tegumentelor devinǎ sursǎ de prevenire a plǎgilor cu Cloraminǎ şi plǎgilor
datorate infecţii infecţiilor aplicaţii de favorabilǎ
arsurii nosocomiale -lenjerie de pat si Cicatrol,apoi pansament
-pregǎtire pentru corp sterilǎ steril
grefǎ -pregǎtesc psihic -medicul efectueazǎ
pacientul şi oţin grefarea
consimtǎmântul
pentru intervenţia
chirurgicalǎ
Anxietate -combaterea -am asigurat un -la indicaţia medicului -anxietate
anxietatii- climat de liniste si am administrat diminuatǎ
securitate Diazepam 1 fiolǎ
-am incurajat intravenos
pacientul sa-si
exprime temerile-
-am facilitat
contactul cu
familia
Risc de -reechilibrare -am notat zilnic -am administrat ser -pacientul este
dezhidratare hidroelectroliticǎ cantitǎţile de fiziologic1000ml/zi;glu echilibrat
lichide ingerate si cozǎ5%250ml in hidroelecroliti
eliminate -am perfuzie cu complex de c
cântǎrit zilnic vitamina B -pacientul
pacientul -prezintǎ
-am supravegheat bilantţ
funţtiile ingesto-
 vitale:T,TA,P,R excreta
-am menţinut corespunzǎtor
integritatea T=370 C
tegumentelor prin TA=110/60m
schimbarea mHg
lejeriei ori de cate P=80
ori este nevoie pulsatii/min
-am calculat R=19
bilantul ingesta- respiratii/min
excreta diureza=1500
ml/zi

EPICRIZA:
Bolnavul este externat in stare amelioratǎ cu recomandǎrile pe care le-a prescris
medicul.
Bolnavul este sfǎtuit de medic:
-sǎ respecte regulile de igienǎ pentru a se vindeca complet
-repaus la pat
-bǎi zilnice cu apǎ şi sǎpun
-sǎ evite traumatismele fizice,psihice si alcoolul
-sǎ vinǎ la schimbarea pansamentelor
-sǎ vinǎ la control dupǎ 10 zile
CAPITOLUL VI
EDUCAŢIA PENTRU SĂNĂTATE
Educaţia sanitarǎ constituie o parte integrantǎ a complexului de mǎsuri de ordin
curativ si profilacti fiind menitǎ sǎ contribuie la creşterea eficienţei
tratamentului, la scurtarea acestuia, la prevenirea complicaţiilor şi recidivelor
ceea ce se obţine prin informarea şi convingerea bolnavilor privind importanţa
terapiei medicamentoase şi igieno-dietetice.
Restabilirea bolnavului impune suprimarea cauzelor care au putut determina sau
favoriza îmbolnǎvirea, în primul rând al abaterilor de la comportamentul igienic,
anularea factorilor de risc comportamentali.
Tratamentul unui bolnav nu se reduce la administrarea medicamentelor.
Concomitent se aplicǎ tratament dietetic, fizioterapie, se fac recomandǎri pentru
ameliorarea unor condiţii nefavorabile ale mediului extern, urmǎrindu-se
totodatǎ influenţarea in sens pozitiv al psihicului bolnavului. De aceea,
câştigarea încrederii bolnavului în cadrul medical şi in justeţia intervenţiilor
aplicate are o mareînsemnǎtate.
Procesele de restabilire a organismului bolnav sunt legate in mare mǎsurǎ şi de
felul cum este folosit cuvântul ca factor curativ. Cuvântul este un mijloc care
poate avea o mare influentǎ terapeuticǎ asupra bolnavului.
Influenţa directǎ pe care o exercitǎ asistenta asupra bolnavului, pe calea utilizării
cuvântului ca factor terapeutic, se mai realizeazǎ şi prin combaterea şi
înlǎturarea părerilor şi credinţelor eronate, a ideilor greşite pe care le are uneori
bolnavul despre boala sa, cum ar fi inevitabilitatea complicaţiilor sau limitele
medicinii in ai reda sǎnǎtatea.
Efectul psihoterapiei care acţioneazǎ pozitiv asupra funcţiilor sistemului nervos
radicând tonusul neuropsihic al bolnavului este, de asemenea bine cunoscut.
Asistenta are sarcina ca prin activitatea de educaţie sanitarǎ sǎ contribuie la
mǎrirea eficienţii mǎsurilor terapeutice şi la vindecarea bolnavilor. Utilizând
corect mijloacele de educaţie sanitarǎ, ea trebuie sǎ îndrume organizarea
regimului igieno-dietetic, sǎ-1 ajute pe bolnav pentru a deveni un factor activ în
propria vindecare prin îndeplinirea conştientǎ şi corectǎ a recomandărilor.
Educaţia pentru sǎnǎtate a bolnavilor spitalizaţi şi mai ales a celor arsi trebuie
efectuatǎ in acelaşi timp pentru prevenirea şi contaminarea şi apariţia
complicaţiilor.
Asistenta medicalǎ trebuie sǎ urmareasc o serie de obiecte in realizarea instruirii
bolnavului.
Asistenta medicalǎ instruieste bolnavul asupra felului cum trebuie sǎ
foloseascǎ : lenjeria de corp, lenjeria de pat, obiectele personale de toaletǎ, WC-
ul, scuipătoarele, urinarele, bazinetele.
Educaţia sanitarǎ cu bolnavii în stare gravǎ sau cu cei cu prognostic sever se
limiteazǎ la o influenţǎ psihoterapicǎ,la crearea unei stǎri de linişte,de încredere.
In cazul bolnavilor mai puţin gravi şi în special în cazul convalescenţilor, se
recomandǎ însǎ, efectuarea sistematicǎ a educaţiei sanitare. Importanţa educaţiei
sanitare adresate acestor categorii de bolnavi derivǎ, nu numai din necesitatea
formǎrii unui comportament igieno-dietetic corect, ci şi din faptul cǎ în general
bolnavii sunt foarte interesaţi de boala lor. Bolnavii sunt foarte receptivi la orice
sfat privind afecţiunea de care suferă, iar acest interes justificat de către
asistenta, deoarece bolnavul se poate adresa unor persoane necompetente sau se
poate informa din lucrări de specialitate ceea ce conduce, adesea, la concluzii nu
totdeauna lipsite de urmări nefericite.
In cadrul diagnosticul, asistenta medicala trebuie sǎ realizeze in paralel un
diagnostic cultural sanitar şi sǎ stabileascǎ un tratament educativ-sanitar care-
iva da posibilitatea sǎ individualizeze urmările sale. In acest mod asistenta
medicalǎ va putea informa şi sfătui corect bolnavul în ceea ce are de făcut pentru
a grăbi însǎnatoşirea şi a evita recidivele.
Asistenta medicalǎ va informa bolnavul despre investigaţiile care trebuie făcute,
importaţa acestora şi va cǎuta sǎ înlǎture frica bolnavului.
Bolnavului i se explicǎ de ce şi cum trebuie sǎ respecte mǎsurile de prevenire a
recidivelor si/sau a complicaţiilor.
Pe parcursul principalelor momente ale activitǎţii medicale (anamneza, examen
clinic, aprecierea rezultatelor de laborator, stabilirea dignosticului şi a
prognosticului), când cadrele medicale vin in contact şi discutǎ cu bolnavii, se
ivesc atâtea prilejuri pentru o influenţare activǎ, corectǎ a bolnavului în sensul
dorit.
Obiectivele unui sistem educaţional complex în profilaxia bolilor :
obiective directe:
 ridicarea nivelului de culturǎ sanitaraǎ al grupelor de populaţii integrate în

sistem;
 modificări conceptuale privind modul de viatǎ;

 eliminarea factorilor de risc;

 adoptarea unui mod de viatǎ sanogen;

 obiective indirecte:
 reducerea morbiditǎţii;
 scǎderea numărului de zile cu incapacitatea temporarǎ de muncǎ;
 creşterea vigorii şi capacitǎţii de muncǎ;

BIBLIOGRAFIE
Aldea A., Aldea H. - A.B.C.-ul in chirurgie, Ed. Condor, Liga liberilor cigetători,
Bucureşti, 1990.
Daşchievici D., Mihăilescu ML- Chirurgie pentru cadre medii, Ed. Medicală,
Bucureşti, 1999.
Dorobanţi I. - Educaţie pentru sănătate, Ed. Medicală, Bucureşti, 1985.
Ionescu A., Rădulescu V., Vasiliu A. - Arsurile, Ed. Medicală, Bucureşti, 1970.
Ivanovici G. - Interpretarea anlizelor de laborator, Ed. Militară, Bucureşti, 1995.
Mihăilescu M. - Boli chirurgicale, manual pentru şcoli sanitare, Ed. Didactică şi
Pedagogica, Bucureşti, 1979.
Idem - Chirurgie pentru cadre medii, Ed. Medicală, Bucureşti, 1991.
Mozeş C. - Tehnica îngrijirii bolnavului, Ed. Medicală, Bucureşti,
1990.
Mozoş Gh., Ianculescu Al. - Compendiu de anatomie, Ed. Ştiinţifică, Bucureşti.
Ranga V. - Anatomia şi fizionomia omului, Ed. Medicală, Bucureşti,1969.
Titircă L. - Ghid de nursing, Ed. Viaţa medicală românească, Bucureşti, 1995.
Idem - Breviar de explorări funcţionale, Ed. Viaţa medicală românească,
Bucureşti, 1998.
Idem - Urgenţe medico-chirurgicale, Ed. Medicală, Bucureşti, 1989.
Idem - Tehnici de nursing, Ed. Viaţa medicală românească, Bucureşti, 1995.
Idem - Manual de îngrijiri acordate bolnavilor de asistenţii medicali, Ed. Viaţa
medicală românească, Bucureşti, 1998.
Vasile D.,Grigoriu M.- Chirurgie şi specialităţi înrudite, Manual pentru şcoli
sanitare postliceale, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1997.