Cursul 1 .

Dermatologie

Anatomia și fiziologia pielii

Analizatorul cutanat: Sensibilitatea dureroasă spre deosebire de celelalte sensibilități nu are un

stimul adecvat.Durerea putând fi declanșată de orice stimul puternic care produce leziuni
celulare.

Senzația de durere: Are uneori o importanță deosebită deoarece semnalizează prezența unor
boli și ajută la diagnosticarea lor.Receptorii durerii sunt terminațiile nervoase libere prezente în
tegumente și în alte structure ( tendoane , mușchi,submucoasa viscerelor).La nivelul
tegumentului densitatea acestor terminații este mai mare decât în viscere ceea ce explică
posibilitatea localizării precise a durerii cutanate și caracterul vag al durerii viscerale.

Anexele pielii: -anexele cornoase reprezentate de păr și unghii

- Anexele glandulare reprezentate de glandele sudoripare și sebacee.

Funcțiile pielii:

1. De protecție :mecanică , antiinflamatoare , termică și împotriva radiațiilor solare;

2. De termoreglare;
3. De sensibilitate: tactilă, dureroasă și termică;
4. Funcția metabolică.

Principalele condiții ca pielea să-și îndeplinească rolul este integritatea acesteia.

Embriologia pielii: embriologic la formarea pielii participă două foițe diferite:

- Foița superficială ( ectoderm) care va genera epidermul;

- Foița mijlocie ( mezenchin) din care se va forma dermul și hipodermul.
Pielea are 3 straturi :

- Epidermul
- Dermul
- Hipodermul

Structura histologică a pielii:

1. Epidermul: este compus din mai multe straturi de cellule denumite generic
KERATINOCITE,datorită funcției de bază de a forma cheratinele.

Straturile epidermului:

I. Stratul bazal
II. Stratul ( corpul) mucos al lui MALPIGHI ( stratul spinos sau filamentos)
III. Stratul granulos
IV. Stratul lucidum
V. Stratul cornos

Principalele funcții ale epidermului:

a) Cheratinogeneza : este funcția proprie a epidermului prin care acesta produce

cheratina.Există două tipuri de cheratină: moale ( sintetizată și prezentă în epiderm și în
teaca externă a firului de păr) și cheratina tare prezentă în unghii și în corticala firului de
păr.
b) Melanogeneza: unele melanocyte și produsul lor de secreție constituie sistemul
pigmentar al epidermului.Funcția lor este elaborarea pigmentului natural al acestuia
( Melanină).Rolul esențial al melaninei este de fotoprotecție având capacitatea de a
absorbii radiațiile ultraviolete , secundar participă și la culoarea pielii.

2. Dermul: este situate imediat sub epiderm și este constituit din trei zone:
a) Una superioară , dermul superficial (papilar)
b) Una mijlocie ( corionul) , dermul reticular
c) Una inferioară ,dermul profund.

Prin structura și componentele sale , dermul asigură alasticitatea , tensiunea , rezistența

la presiune și protecția mecanică a pielii.
 3. Hipodermul:este constituit dintr-o rețea de trasee conjunctivoelastice ale cărei ochiuri
sunt ocupate de lobuli grăsoși constituiți din celule adipoase numite lipocite.Sub
hipoderm este țesutul celular ( lax) subcutanat.

Inervația pielii: se efectuează prin nervi cerebrospinali,centripeți ( senzitivi) și prin filete

simpatice centrifuge care au terminațiile în mușchii netezi cutanați în pereții vaselor și în
glandele sudoripare având acțiune mai ales vasomotorie și secretorie.

I. Sensibilitatea tactilă : este atribuită corpusculilor MEISSNER și discurilor MECKEL

( ambele fiind constituite din celule și terminații nervoase libere).
II. Sensibilitatea termică : este asigurată de corpusculii KRAUSE (pentru frig) și corpusculii
RUFFINI ( pentru cald).
III. Sensibilitatea tactilă și la presiune : este reprezentată de corpusculii VATER-PACINI.
IV. Durerea: își are corespondentul anatomic în terminațiile nervoase libere din dermul
superior.
V. Pruritul: nu are terminații nervoase specializate ci ar reprezenta doar o formă atenuantă
specială a durerii.