1

Scoala Postliceala Sanitara "V. Henderson", Sibiu

Prof. Badanac Gabriela

Analizatorii

1. Definitie

Analizatorii sunt sisteme complexe morfo-functionale care au rolul de a

receptiona, conduce si transforma in senzatii specifice, excitatiile primite din mediul
intern sau extern.
Excitatiile propagate pe cale senzitiva la nivel cortical determina formarea de
senzatii: vaz, auz, gust, miros, senzatie de atingere, termica, dureroasa).

2. Structura unui analizator

Analizatorul este alcatuit din 3 segmente: - periferic, intermediar, central.

a. Segmentul periferic sau receptorul

- este o structura specializata pentru receptionarea anumitor stimuli, care sunt

variatii ale diverselor forme de energie - electromagnetica, mecanica, termica,
chimica.
Receptorii transforma energia stimulilor specifici in potentiale de actiune care vor
fi preluate si transmise de catre segmentul de conducere.

3. Clasificarea receptorilor:

dupa localizare:

- exteroceptori - la exteriorul corpului, cuprind receptori ai sensibilitatii

superficiale cutanate (termici, tactili, durerosi) si telereceptori (auz, vaz, miros);

- interoceptori - in interiorul corpului, pot fi: baroreceptori, chemoreceptori,

osmoreceptori, etc.

- proprioceptori - prezenti in muschi, tendoane, oase si

articulatii responsabili de sensibilitatea profunda

dupa natura stimuluilui:

- fotoreceptori - receptioneaza variatii ale energiei electromagnetice

- chemoreceptori - receptioneaza anumite substante chimice

- termoreceptori - receptioneaza variatiile de temperatura

- mecanoreceptori - receptioneaza variatiile mecanice

1
 2

b. Segmentul intermediar sau de conducere

Este alcatuit din caile senzitivo - senzoriale prin care sunt transmise impulsurile
nervoase generate de receptori catre scoarta cerebrala.

Aceste cai pot fi directe (spino-talamo-corticala, impulsurile sunt conduse rapid,

prezinta sinapse putine) si indirecte (sistemul reticulat ascendent activator,
impulsurile sunt conduse mai lent si proiectate difuz pe scoarta cerebrala).

c. Segmentul central

Este localizat in cortex, unde informatiile primite de la receptori sunt analizate,

sintetizate si decodificate, rezultand senzatiile.

I. Analizatorul cutanat

Pielea (cutis) constituie un înveliș neîntrerupt care se continuă la nivelul marilor

orificii (gură, nas, etc.) cu o semimucoasă (parțial keratinizată) și care, în interiorul
cavităților respective, devine o mucoasă propriu-zisă.

1. Funcțiile pielii

Pielea reprezintă o suprafață receptorie extrem de vastă, care asigură o

sensibilitate diversă, protejează corpul de leziuni mecanice, substanțe toxice, radiații
și microorganisme, participă la secretarea unor produse finale ale metabolismului,
îndeplinește un important rol in termoreglare, conține rezerve energetice, asigura
comunicarea organismului cu mediul înconjurător prin funcția de organ de simț;
pielea este considerata un rezervor de celule embrionare, fapt pentru care este
folosită de chirurgie în transplanturi.

2. Structura pielii

Pielea este constituită din 3 învelișuri: epidermul de origine ectodermică, dermul și

hipodermul (stratul celular subcutanat) de origine mezodermică (mezenchimală).

2
 3

Structura pielii

a. Epidermul

Epidermul este alcătuit dintr-un epiteliu stratificat și pavimentos, cornificat, celulele

sale fiind în permanentă regenerare.

El este lipsit de vase sangvine, nutriția celulelor are loc prin difuzarea limfei
interstițiale din derm, prin intermediul membranei bazale.

Epidermul este un protector mecanic contra pierderilor de apă din straturile

profunde ale pielii și împiedică pătrunderea microbilor în ele.

Celulele epidermului se împart, după origine, aspect microscopic și funcții, în două

linii distincte: keratinocitele, care constituie marea majoritate a masei celulare și
melanocitele mult mai puțin numeroase.

Keratinocitele provin din celulele stratului bazal, care se divid permanent, celulele
fiice fiind împinse spre suprafață.

Melanocitele elaborează pigmentul melanic, care, eliberat din ele, este stocat atât
în celulele epidermice (mai ales în stratul bazal) cât și în macrofagele dermice, care
astfel devin melanofore.

b. Dermul

Dermul constituie scheletul rezistent conjunctivo-fibros al pielii. El este separat de

epiderm prin membrana bazală.

Dermul este compus din două straturi.

Stratul superficial, subepidermic, cuprinde papilele dermice și o zonă subțire

situată sub ele.

3
 4

Stratul profund numit dermul propriu-zis sau corionul este mult mai gros, este mult
mai rezistent și e compus preponderent din fibre colagenice, elastice și reticulare.

c. Hipodermul

Hipodermul este stratul care separă pielea de straturile subiacente. El este

alcătuit din celule grase (lipocite) conținând trigliceride, cu rol de rezervă nutritivă și
de izolator termic și mecanic.

3. Anexele pielii

a. Anexele cutanate sunt reprezenate de fanerele și glandele pielii.

- Fanerele sunt organe anexe ale pielii diferențiate la suprafața ei, cu funcție de
apărare a organismului, fiind prezente la om sub forma unghiilor și a părului.

b. Glandele pielii sunt reprezentate de:

- Glanda sebacee este o glanda acinoasă (în ciorchine). În regiunile numite

seboreice (nas, frunte, ureche, mediosternal etc.) aceste glande sunt hipertrofiate.
Ele secretă grăsimea pielii, care unge stratul cornificat al epidermusului și părul, îi
apără de apă, microorganisme, înmoaie pielea. Canalele glandelor sebacee se
deschid de obicei în sacii pieloși.

- Glandele sudoripare sunt tubulare, fiind terminate cu un glomerul secretor. Glandele

sudoripare secretă sudoarea, care conține mari cantități de apă și, evaporând-o
reglează astfel temperatura corpului. În afară de apă sudoarea conține produsele
metabolismului azotos (ureea) și diferite săruri.

4. Receptorii sensibilitatii tactile sunt de tipul mecano-receptorilor, descriindu-se 6

tipuri:

4
 5

- terminatii nervoase libere din epiderm si derm, care receptioneaza durerea,

tactul, presiunea;

- corpusculii Meissner din derm, sunt foarte numerosi in varful degetelor zona
palmei, varful limbii, buze, fata plantara a picioarelor.

Au rol in sesizarea caracteristicilor spatiale ale obiectelor, sunt sensibili la

atingerile fine;

- corpusculii Merkel, sunt situati in epiderm, zone acoperite cu par, sunt

stimulati de atingerile puternice;

- terminatiile nervoase amielinice din jurul foliculilor pilosi, sesizeaza miscarile

de indoire a firului de par;

- corpusculii Ruffini sunt localizati in hipoderm, sunt receptori specializati

pentru caldura;

- corpusculii Pacini sunt localizati in tesutul subcutanat, muschi, articulatii,

detecteaza presiunea, vibratiile care produc modificari rapide in starea mecanica
a tesuturilor (indoire, deformare, elongare).

5. Caile de conducere ale sensibilitatilor cutanate sunt reprezentate de:

a. Sensibilitatea tactilă si dureroasa

- protoneuronul localizat in ganglionul spinal;

- deutoneuronul: localizat in cornul posterior medular, de unde pleaca calea

spino-talamica ventrala si dorsala (conduc sensibilitatea protopatica tactila, de
presiune, termica si dureroasa). Deutoneuronul poate fi localizat si in nucleii Goli
si Burdach, care primesc aferente pe calea spino-bulbara, ce conduce informatii
privind tactul epicritic, senzatiile vibratorii si de presiune;

- al III-lea neuron se gaseste in nucleii talamici

b. Sensibilitatea termica generala

Receptorii pentru cald (Ruffini) si pentru rece (Krause) sunt localizati in derm.
Senzatiile de rece, cald sunt apreciate subiectiv in raport cu zeroul fiziologic
(echivalent cu temperatura suprafetei tegumentelor, de la 20 - 36°C.

Caile de conducere sunt:

- protoneuronul localizat in ganglionul spinal;

- deutoneuronul localizat in cornul posterior medular, de unde pleaca

fascicolul spino-talamic dorsal;

- al III-lea neuron este localizat in talamus.

5
 6

Caile ascendente ale sensibilitatii termice realizeaza conexiuni cortico-hi-

potalamice, talamo-hipotalamice, conexiuni ce participa la homeostazia termica.

c. Sensibilitatea proprioceptiva generala

II. Analizatorul proprioceptiv sau kinestezic receptioneaza excitatiile legate

de miscarile si pozitia diferitelor segmente ale corpului, transmise de la nivelul
muschilor, tendoanelor, ligamentelor si suprafetelor articulare.

A. Receptorii sensibilitatii proprioceptive sunt de 4 tipuri:

- fusurile neuro-musculare, care receptioneaza intinderea si modificarile de

tensiune musculara;

- organul tendinos Golgi localizat la jonctiunea musculo-tendinoasa

receptioneaza tensiunea realizata in tendon in timpul contractiei musculare;

- corpusculii Vater-Pacini sunt localizati in tendoane, articulatii, periost fascii

musculare, au rol in receptionarea presiunii, elongatiei;

- terminatiile nervoase libere din articulatii, tendoane, muschi participa si la

transmiterea durerii profunde.

6
 7

Receptorii musculari asigura tonusul muscular bazai si postura inconstienta a

membrelor, iar receptorii articulari asigura simtul pozitiei.

B. Caile de conducere ale sensibilitatii proprioceptive constiente sunt asigurate de

caile spino-bulbare Goll-Burdach. Din aceste cai se trimit colaterale la motoneuronii
din coarnele posterioare ale maduvei (asigura arcuri reflexe senzitivo-motorii), la
calea spino-cerebeloasa si formatiunea reticulata (controleaza adaptarea automata).

Sensibilitatea profunda inconstienta ce receptioneaza si transmite informatii

privind starea fusurilor neuro-musculare si a organelor tendinoase Golgi, prin calea
spino-cerebeloasa spre cerebel.