1

Motto:

„În viaţă nu ne amintim momentele când respirăm, ci

momentele care ne lasă fără respiraţie, trăieşte viaţa
fără frica, atacă obstacolele din calea ta şi
demonstrează că le poţi suporta”

FRANK OUTFAV

1
 MOTIVAŢIA

Viata oricarui cetatean poate fi amenintata la un moment dat de o suferinta aparuta brusc,

care-l aduce intr-o situatie critica acuta ce trebuie rezolvata de personalul medical cu
promptitudine si deosebita competenta.

Eficienta asistentei medicale presupune o munca exercitata in echipa, unde cadrele medii
sunt “mana dreapta” a medicilor. Aceasta munca in echipa, pentru a fi eficientizata la maxim,
cere din partea fiecaruia multa daruire, dar in acelasi timp si multa responsabilitate, constiinta si
competenta profesionala.

Lucrarea de fata scoate in evidenta toate aceste calitati pe care orice cadru medical
trebuie sa le posede, iar arsura, o boala chirurgicala a intregului organism, este prilejul cu care
orice asistent medical isi poate demonstra competenta profesionala.

Arsura reprezinta o mare urgenta chirurgicala, de corectitudinea si precocitatea masurilor

terapeutice de prim ajutor, depinzand viata bolnavului. Cu cat aceste masuri vor fi aplicate mai
prompt si mai corect, cu atat cresc mai mult sansele de viata ale pacientului.

Arsura este o entitate patologica de neconfundat, o afectiune complexa, care te obliga sa

fi responsabil, constiincios si competent.

Acestea sunt cateva din motivele care au facut sa-mi aleg ca tema pentru Lucrarea de
diploma “Ingrijirea pacientilor cu arsuri”.

1
 CUPRINS

Capitolul I
ANATOMIA PIELII
1.1. Noţiunea de anatomie a pielii
1.2. Caracteristicile pielii
1.3. Structura microscopică
1.4. Anexele pielii
1.5. Fiziologia pielii
1.6. Importanţa pielii pentru buna funcţionare a organismului

Capitolul II
DATE DESPRE LITERATURA DE SPECIALITATE: ARSURA
2.1. Definirea arsurii ca boală chirurgicală
2.2. Etiologie
2.3. Patogenie
2.4. Clasificare
2.5. Simptome şi evoluţie
2.6. Complicaţii
2.7. Diagnostic
2.8. Prognostic
2.9. Tratament

Capitolul III
NURSING - ELEMENTE GENERALE ŞI ÎNGRIJIRI DE NURSING

Capitolul IV
PLAN DE ÎNGRIJIRE A PACIENTULUI CU ARSURI
Studiu de caz
CAZ I
CAZ II
CAZ III

2
Fişa tehnologică
BIBLIOGRAFIE

3
 Capitolul I

ANATOMIA PIELII

1. 1. Noţiunea de anatomie a pielii

Suplă şi rezistentă, îmbrăcămintea fină care ocroteşte corpul – pielea – are nenumărate
funcţii :

 protecţie împotriva mediului înconjurător şi a agresiunilor exterioare (diversele corpuri

străine, şocurile mecanice, radiaţiile);
 reglarea termică;
 răspunsurile imunologice;
 medierea senzaţiilor.

PIELEA - constituie un înveliş neîntrerupt, care se continuă la nivelul marilor orificii cu o

semimucoasă (parţial keratinizată) şi care în interiorul cavitaţii respective
devine o mucoasă propriu-zisă. Pielea este în acelaşi timp un imens câmp
receptor, datorită multelor şi variatelor terminaţiei nervoase care informează
centrii nervoşi superiori asupra proprietăţilor obiectelor, fenomenelor cu care
organismul vine în contact.

Structura pielii se prezintă schematic în figura următoare:

1. 2. Caracteristicile pielii

Structura pielii
Pielea prezintă următoarele caracteristici:
4
1. Suprafaţa pielii
Aceasta nu este uniformă, pe ea fiind prezente:
 orificii;
 cute;
 proeminenţe.
foliculi piloşi
mici
glande sudoripare
ORIFICIILE pot fi:
mari nas, gură, etc.

congenitale (structurale – axilară, inghinală, etc. )

CUTELE pot fi:

funcţională – apar prin îmbătrânire

2. Culoarea

Culoarea pielii se datorează pigmentului negru numit melanină. Melanina se găseşte de

asemenea în păr şi în iris. Ea este formată din celule denumite melanocite, situate în stratul bazal
al tegumentului.
Indiferent de tipul rasial, acelaşi număr de melanocite este întâlnit în pielea fiecărei fiinţe
umane. Cantitatea de melanină produsă de aceste celule prezintă mari variaţii. La rasa neagră,
melanocitele sunt mai mari şi produc mai mult pigment. Funcţia melaninei este de a proteja
pielea faţă de radiaţia solară, cu cât pielea are o culoare mai închisă cu atât sunt mai puţin
probabile arsurile datorită radiaţiei solare.
Procesele chimice complexe ale organismului ce convertesc aminoacidul, terosina, in
melanină au loc la periferia melanocitului. Odată format, pigmentul se deplasează spre centrul
celulei pentru a acoperi şi proteja astfel nucleul celular. Expunerea la lumină ultravioletă, fie prin
surse artificiale, fie prin radiaţie solară stimulează producerea de melanină printr-un proces
fiziologic de bronzare. Are loc formarea melaninei, celulele se măresc şi culoarea pielii devine
mai închisă. Răspunsul este valabil de la individ la individ, dar toate persoanele, în afară de
albinoşi, devin mai pigmentate ca urmare a acestei expuneri prelungite la lumina solară. Alţi
factori care contribuie la coloraţia pielii sunt: sângele din vasele sanguine tegumentare şi
coloraţia galben naturală a ţesutului.
Coloraţia pielii poate fii modificată ca urmare a unei stări particulare a nuanţei sângelui
din vasele pielii. Astfel devenim palizi în condiţiile de frică, când vasele mici se închid, „roşii
sau pletorici” la mânie datorită creşterii fluxului sangvin şi cianotici „albaştrii” la frig, când
mare parte din oxigenul din sânge este transportat spre ţesuturi pe măsură ce fluxul sanguin
scade.

3. Suprafaţa pielii
Suprafaţa pielii la un om matur de talie mijlocie este de 1, 5 - 1, 8 m².

4. Greutatea pielii
5
 Greutatea pielii totală este de circa 20% din greutatea totală a corpului (aproximativ 14-
16 kg).

5. Grosimea pielii
Grosimea pielii este variabilă:
 în palmă şi pe talpă este groasă, la fel şi pe spate;
 pe frunte, gât şi faţă pielea este subţire.

6. Elasticitatea pielii
Elasticitatea pielii se datorează sistemului fibrelar dermic şi mai ales fibrelor elastice.
Mai contribuie şi ţesutul adipos.

7. Mobilitatea pielii
Mobilitatea pielii este variabilă. Scade în procesul de scleroza (cicatrice, scleroze
secundare, sclerodermă).
Pielea este un analizator fizic de contact. Un analizator este alcătuit din 3 segmente:
 periferic;
 de conducere;
 central.
Segmentul periferic cuprinde receptorul, care are rol de a recepţiona excitantul specific şi
de a-l transforma în excitaţie.
Segmentul de conducere este alcătuit din calea nervoasă aferentă
Segmentul central este reprezentat de o anumită parte a scoarţei cerebrale.

Funcţionarea analizatorului este condiţionată de integritatea anatomică şi funcţională a

fiecărui segment. Dacă unul din segmente este lezat, analizatorul nu poate funcţiona.
Pielea, fiind un analizator fizic de contact, segmentul periferic este reprezentat prin
exteroreceptori specializaţi pentru a primi diferite excitaţii din mediul extern (atingere, presiune,
rece, cald) şi se află la nivelul tegumentelor şi mucoaselor.

1. 3. Structura microscopică a pielii

Din punct de vedere microscopic, pielea este constituită din trei straturi principale:
1. epiderma
2. dermul
3. hipodermul

1. Epidermul
Este partea externă a pielii de origine ectodermică şi este format dintr-un ţesut epitelial
stratificat, în care se poate distinge două pături:
 pătura cornoasă – superficială;
 pătura mucoasă – profundă.
 Pătura cornoasă
Este un complex de straturi epiteliale, în care se pot distinge celule în diferite stadii de

6
evoluţie. În profunzimea stratului sunt celule care au un aspect mai luminos decât cele din restul
lui. Acestea alcătuiesc stratul transparent care primeşte celule noi din corpul mucos Malpighi. În
timpul deplasării lor, celulele suferă modificări atât ca forma, dar şi în ceea ce priveşte
metabolismul.
În ele se adună o mare cantitate de lipide, iar proteinele se transformă în keratină.
Celulele păturii cornoase cu cât sunt mai superficiale, cu atât au mai mult aspectul unor solzi,
pierd legăturile cu celulele vecine, se desfac şi cad, acest fenomen numindu-se descuamare.
Se vede aici că epidermul este intr-o continuă regenerare, în pătura cornoasă nu sunt
terminaţii nervoase, nici vase sanguine.

 Pătura mucoasă (sau cum mai este numit – corpul mucos Malpigh )
Este format din mai multe staturi de celule cu citoplasmă bogat în ribozomi şi cu nucleu
sferic sau oval. În citoplasma acestor celule se găsesc granulaţii de melanină – substanţa care
determină culoarea pielii. Celulele stratului se găsesc aşezate pe o membrană bazală şi au
proprietatea de a se divide după planuri paralele cu suprafaţa pielii.
Stratul celulelor poliedrice. La exteriorul stratului bazal se găsesc straturi de celule
poliedrice legate între ele prin desmozoni ce provin din stratul bazal, formând aşa numitul strat
de celule poliedrice – spinos.
Stratul granular. Este format din celule turtite dispuse paralel cu suprafaţa pielii. În
aceste celule se găsesc granule de keratină.
În pătura mucoasă se găsesc fibre nervoase terminate în buton. Dacă pătura mucoasă este
lezată, excitaţia acestor terminaţii provoacă senzaţii dureroase. Dar nici aici nu există vase de
sânge.

2. Dermul
Dermul este format din ţesut conjunctiv şi este de origine mezodermică. Acesta este
format din două straturi:
 stratul papilar;
 stratul reticular.
Stratul papilar este alcătuit din celule de formare variate şi din fibre elastice şi colagene.
Se caracterizează prin aceea că trimite spre epiderm nişte proeminenţe conice numite papile
dermice. În stratul papilar se găsesc capilare sanguine şi limfatice precum şi trunchiuri nervoase,
alcătuind plexul superficial cutanat. Din acest plex se ridică terminaţiile nervoase, formând
terminaţii intradermice şi terminaţii intraepidermice. Cele intradermice se prezintă sub formă de
terminaţii libere şi sub formă de corpusculi tactili Meissner, ce au rol de a recepţiona excitaţia
tactilă de atingere.
În derm, la diferite niveluri, se mai găsesc şi corpusculi Vater – Pacini. Dermul este
caracterizat printr-o mai mare elasticitate, important pentru rolul protector. La nivelul lui se află
glandele sebacee şi muşchii erectori ai părului. Important este şi faptul că în stratul reticular se
mai găsesc leucocite şi elemente ale ţesutului reticuloendolial, dând pielii şi un caracter de organ
hemopoetic.

3. Hipodermul
Hipodermul este alcătuit din ţesut conjunctiv lax, format din numeroase fascicole

7
conjunctive. Între aceste fascicole sunt celule care acumulează grăsimea, numite celule adipoase.
În această parte a pielii se găsesc glomerulii glandelor sudoripare, bulbii firelor de păr,
vas sanguine, limfatice, terminaţii nervoase reprezentate prin corpusculii Vater – Pacini,
corpusculii Golgi şi coşuleţe nervoase (receptorii excitaţiei tactile a firelor de păr).

Vascularizaţia şi inervaţia
Vasele sangvine şi limfatice formează două plexuri paralel cu suprafaţa pielii; unul
superficial, subpapilar, şi altul profund, subdermic. Corionul este slab vascularizat. Plexul
subpapilar este format din vase subţiri, cel sudermic este format din vase limfatice mai groase.
Vasele limfatice sunt analoage cu cele sanguine dar fără strat musculos. Au rol în drenarea
excesului de lichide, a substanţelor macromoleculare, a microbilor, a imunoglobulinelor, etc.
Nervii cutanaţi sunt:
 senzitivi;
 motori – asupra vaselor de sânge;
 secretori – asupra secreţiei glandulare sudorale.
Terminaţiile periferice ale fibrelor nervoase senzitive se prezintă sub trei aspecte:
 terminaţiile nervoase libere, care sunt de două feluri: reţeaua intraepidermică,
terminaţiuni iederiforme;
 terminaţii nervoase incapsulate – cu localizări în derm şi hipoderm;
 terminaţii nervoase peritrichiale, firele de păr având şi funcţia de receptori
tactili.
Numărul receptorilor nervoşi variază, densitatea maximă la nivelul pulpei degetelor, la faţă şi la
nivelul organelor genitale.
1. 4. Anexele pielii

Anexele cutanate sunt reprezentate de:

 fanerele
 glandele pielii,
formaţiuni special diferenţiate pentru apărarea ei.
 Fanerele
Acestea sunt organe sunt organe anexe ale pielii, fiind prezente la om sub forma
unghiilor şi a părului.

Unghiile sunt două forme particulare de cheratină. Deşi unghiile sunt produse de celule
vii ale pielii, unghia propriu zisa este un ţesut mort şi nu va durea şi nu va sângera în caz de
leziune. Partea vizibila a unghiei este numită corp unghial si forma ei este determinata în parte de
factori genetici. Partea de la baza unghiei, implantata intr-un şanţ al pielii, este denumita
rădăcina unghiei. Acoperind rădăcina se găseşte cuticula. Structura externă a tegumentului
acoperă cuticula aflată la baza unghiei. Stratul cellular inferior al pielii ce compune pliul unghiei
este denumit matrice generala.
Celulele acestuia se divid şi cele superioare cresc şi se încarcă cu cheratina. Când celulele
mor, devin părţi ale unghiei propriu-zise. Daca matricea este puternic afectată, întreaga unghiei
se pierde.
Părul este de produs de celulele foliculilor piloşi şi exista doua tipuri; părul fin prezent
pe suprafaţa corpului, cu excepţia palmelor şi a tălpilor şi părul mai gros si pigmentat , prezent la

8
nivelul capului, sprâncenelor, bărbiei şi zonelor genitala.
Parte vizibilă a părului se numeşte tijă; ea este formată din celule moarte cheratinizate. Tija
este implantată într-o depresiune tubulară a pielii(folicul).
Părul creşte prin rădăcină, papila dermică, care se găseşte la baza foliculului, fiind
alimentată de fluxul sanguin. Daca rădăcina este lezată, creşterea părului încetează, uneori
ireversibil.
Foliculul conţine de asemenea, o glandă sebacee şi muşchi erectori ai firului de păr. În
condiţiile de expunere la frig sau stres, aceşti muşchi se contractă determinând contractarea
tegumentului în jurul firului de păr şi ridicarea acestuia , formând ceia ce se numeşte piele de
găină.
Adulţii au aproximativ 120.000 de fire de păr pe corp, roşcaţii au mai puţin , cei blonzi mai
multe. Tipul firului de păr este variabil; există păr fin şi moale , care se întâlneşte în diferite
porţiuni ale corpului; fire lungi care cresc pe scalp şi fire scurte şi rigide ce compun sprâncenele,
părul negru are structura cea mai rigidă.
Forma tijei părului determină aspectul drept sau ondulat al părului. O tijă cilindrică este
asociat cu un fir de păr drept .iar o tijă ovală cu părul ondulat, tija aplatizată cu un păr cârlionţat.
Celulele care produc cheratina părului sunt dintre cele care se divid cu o viteză crescută,
părul scalpului creşte în medie cu 1, 25 cm pe lună. Creşterea părului nu este continuă şi la
fiecare cinci-şase luni părul intră într-o fază de repaus, în timpul căreia încetează procesul de
creştere. Rădăcinile părului restant iau o formă de treflă şi îşi pierd pigmentaţia normală. Până la
zece la sută din rădăcina părului scalpului se găseşte în faza de repaus în fiecare moment.
Firele îmbătrânite sunt cele care ne rămân pe păr când ne spălăm părul.
Nu se produce nici o leziune a foliculelor, iar când rădăcina a terminat repaosul începe
din nou creşterea normală a părului.

 Glandele pielii
În interiorul dermei se află glandele sudoripare, sebacee, apocrine, foliculii piloşi, vase
sangvine şi nervi. Nervii penetrează epiderma dar vasele sanguine rămân în dermă. Părul şi
conductele glandulare trec prin epidermă până la suprafaţă.
Fiecare glandă sudoripară este formată dintr-un conduct contorsionat de celule epiteliale
care se deschid in ductul sudoripar, deschizându-se la suprafaţa pielii. Secreţia glandelor
sudoripare este controlată de creier şi este stimulată de emoţii, stres sau de alte necesităţi
calorice.
Glandele sebacee se deschid în foliculii piloşi şi sunt constituiţi din celule epiteliale
specializate ,care produc sebumul o secreţie uleioasă. Sunt foarte numeroase pe cap, faţă, piept şi
spate. Ele au funcţia de a lubrefia părul şi tegumentul şi sunt controlate de hormonii sexuali.
Glandele endocrine se dezvoltă la pubertate şi sunt prezente la nivelul axilelor, sânilor şi
lângă organele genitale.
Ele au un miros specific şi sunt o caracteristică sexuala. Când încep să se dezvolte,
secreta un produs cu o densitate asemănătoare laptelui. Există o reţea fină de terminaţii nervoase
în ambele straturi ale pielii, care sunt mai numeroase în mod particular la nivelul pulpei
degetului. Ele transmit stimuli de căldură la atingere la fel ca şi la rece, mâncărime şi durere care
pot iniţia reflexe de protecţie.
Mucoasele
Mucoasa este foarte asemănătoare ca structură cu pielea. Deosebirile constau mai ales în

9
absenţa cheratinizării şi a fanerelor. Celulele nu conţin pigmenţi deşi există melanocite inactive.
Din această cauză epiteliul este transparent Şi o altă deosebire constă în absenţa anexelor ( dar pe
marginea liberă a buzelor există glande sebacee).

1. 5. Fiziologia pielii.

1. Functia de protecţie
 protecţia împotriva loviturilor - este îndeplinită de pătura cornoasă, care prin
rezistenţa celulelor sale amortizează într-o mare măsură loviturile. Un rol important
in această funcţie îl are şi elasticitatea dermei;
 protecţia împotriva microbilor - este îndeplinită tot de pătura cornoasă. Orice ruptură
a acestei pături reprezintă o poartă de intrare a microbilor;
 protecţia contra radiaţiilor solare – pielea are un rol foarte important de protecţie
împotriva unor radiaţii solare ce pot deveni periculoase pentru organism. Această
funcţie se îndeplineşte prin stratul bazal al epidermei;
 protecţia contra unor lichide şi gaze - pielea împiedică pătrunderea prin ea a unor
substanţe lichide şi gazoase. Un rol important în această funcţie îl au grăsimile, care
se găsesc la suprafaţa pielii şi care sunt produse de glandele sebacee. Sunt totuşi unele
substanţe care fiind solubile în grăsimi pot pătrunde în organism, determinând
intoxicarea acestuia.
2. Funcţia de respiraţie
 la nivelul pielii are loc o uşoară respiraţie cutanată. La adulţi se elimină prin piele
în 24 ore, 4 litri de bioxid de carbon. Această respiraţie redusă se datorează păturii
cornoase şi faptul că vasele sanguine sunt situate destul de departe de suprafaţa
pielii.
3. Funcţia de execuţie
 glandele sudoripare au proprietatea de a elabora sudoarea, pe care o elimină la
suprafaţa pielii prin pori. Procesul de eliminare se numeşte transpiraţie.
Eliminarea sudorii este o funcţie excretoare prin care pielea îndeplineşte
funcţia de curăţire a organismului de produsele metabolice; uree, amoniac,
acid uric. Din acest punct de vedere transpiraţia este o funcţie ajutătoare a
funcţiei renale, ea reprezintă 21% din excreţia renală. Cantitatea medie este de
600-1000 ml pe 24 de ore.
4. Funcţia de termoreglare
 temperatura normală a corpului este de 36,5-37°C. Aceasta poate să crească în
anumite condiţii. În asemenea momente organismul caută să-şi menţină
temperatura normală prin mecanismul de vasodilataţie şi vasoconstricţie.
Menţinerea temperaturii normale (constante) se datorează existenţei unui
echilibru funcţional de autoreglare între cei doi centri termoreglatori unul
situat în parte anterioară a hipotalamusului cu rol antitermic, iar celălalt în
parte posterioară cu rol termoenergetic. În reglarea temperaturii, un rol
important îl are şi sudoarea. Prin eliminarea unei cantităţi mai mare de sudoare
se consumă o mare parte din căldura corpului.
5. Funcţia de sensibilitate

10
  pielea este un organ al sensibilităţii cutanate. Ea reprezintă segmentul periferic
al catalizatorului cutanat şi îşi îndeplineşte rolul de organ de simţ prin
terminaţiile nervoase ce se găsesc în diferite părţi ale ei. Au fost identificate 3
forme de sensibilitate cutanată:
 sensibilitatea tactilă are o importanţă deosebită, deoarece
contribuie la perceperea tăriei, formei, greutăţii corporale;
 sensibilitatea termică este importantă pentru că datorită ei
putem lua la cunoştinţă de diferitele temperaturi ale corpurilor
care vin în contact sau se găsesc aproape de suprafaţa corpului;
 sensibilitatea dureroasă, are o mare importanţă pentru viaţa
organismului pentru că datorită ei, organismul reacţionează,
apărându-se contra unor factori neprielnici de mediu.
6. Funcţia de depozit
 hipodermul acumulează o importantă cantitate de grăsime, care reprezintă o
rezervă energetică a organismului în caz de nevoie. De asemenea datorită
faptului că pielea este puternic vascularizată, ea îndeplineşte şi o funcţie de
depozit de sânge. La nevoie, aceasta poate fi mobilizată şi trimis în circulaţie.
7. Funcţia metabolică
 prin secreţia sudorii intervine în metabolismul sărurilor. În alcătuirea păturii
cornoase şi a fanerelor intră o substanţă numită cheratină pentru sintetizarea
căreia este nevoie de sulf, pe care pielea îl reţine şi îndeplineşte şi această
funcţie. De asemenea la nivelul pielii se formează pigmentul melanic vitamina
D şi histamina care intervine în vasodilataţie.
8. Funcţia de absorbţie
 deşi pielea este impermeabilă pentru diferite substanţe chimice, totuşi în mică
măsură, ea poate permite trecerea unor substanţe. Aceasta are o importanţă
deosebită în practica medicală, folosindu-se în anumite situaţii; unguente,
frecţii, băi cu anumite substanţe.

1.6. Importanţa pielii

pentru buna funcţionare a organismului

Pielea reprezintă segmentul periferic al analizatorului cutanat. Segmentul de conducere

este reprezentat de fibrele senzitive ale nervilor spinali sau ale nervilor cranieni.
Segmentul central este reprezentat de zonele de sensibilitate din regiunea anterioară a
lobului pariental, zona unde are loc transformarea excitaţilor termice, tactile şi dureroase în
senzaţii.
Pielea joacă un rol fundamental în buna funcţionare a organismului. Condiţia principală
pentru a-şi îndeplini rolul integritatea ei. Dacă pielea nu este intactă, ea nu-şi poate îndeplini
funcţiile şi întregul corp suferă.
Aceasta se poate constata uşor când o parte a pielii este distrusă dintr-o cauză oarecare
(strivire, ardere). Dacă o treime din suprafaţa pielii este scoasă din funcţie, viaţa este primejduită.
Ne putem da seama de importanţa pe care o are pielea în viaţa organismului dacă ţinem
cont de faptul că organismul se oglindeşte în aspectul şi culoare ei. La un organism sănătos,
pielea are un aspect şi o culoare caracteristică. Orice stare de funcţionare defectuoasă a

11
organismului face ca ea să prezinte o culoare şi un aspect deosebit faţă de cel normal.

12
 Capitolul II

DATE DESPRE ARSURI

2.1. Definirea arsurii ca boală chirurgicală

Arsura este o boală chirurgicală a întregului organism determinată direct de amploarea şi

modul evoluţiei leziunii locale. Boala are o desfăşurare dinamică stadială, care întruneşte ca
sindrom major: sindromul pierderilor lichidiene, sindromul dismetabolic, sindromul
hipoxicanemic postagresional, sindromul de infecţie şi prăbuşirea imunitară şi sindromul
denutriţiei grav prelungite.

ARSURA TERMICĂ - este o boală determinată exclusiv de energia termică la nivelul

ţesuturilor; necroza tisulară din leziunea locală iniţială nu
recunoaşte un alt factor asociat.

2.2. Etiologie

Agentul etiologic al arsurilor este căldura. Ea devine lezantă pentru celulele vii când
depăşeşte 45º C. Agenţii termici vulnerabili diferă în principal prin variaţia a doi factori
fundamentali: nivelul energetic şi durata de contact.

Nivelul energetic sau intensitatea termică a agentului se exprimă în grade Celsius şi este
cantitatea de energie termică pe care agentul este capabil să o descarce în ţesuturi. Flacăra este
un generator constant de energie. Arsurile prin flacără sunt mai brutale, mai profunde şi mai
generatoare de şoc decât cele cu lichide fierbinţi.

Durata de contact este întotdeauna proporţională cu gravitatea leziunii, adică leziunea

este cu atât mai profundă cu cât durata de contact a agentului termic cu ţesutul este mai mare şi
intensitatea este mai mare. Pătrunzând în straturile de sub piele, procesul de distrugere evoluează
mai rapid, deoarece muşchii, articulaţiile şi oasele au posibilităţi mult mai slabe de ecranare
decât pielea.

 Arsuri prin flacără
- flacăra este energia termică pură, acţionând prin aglomerarea
masivă a fotonilor. Ea este generatoare perpetuă şi constantă de
energie termică.
Realizând degajări termice înalte şi bruşte, ea „sparge” până
la mari profunzimi bariera naturală de rezistenţă termică a
tegumentelor şi mucoasei.
Veşmintele pot proteja tegumentul atât timp cât nu se aprind
sau nu se topesc ca în cazul ţesăturilor din material sintetic.
Arsurile imediate sunt produse în urma expunerii la o sursă
care emite căldura; ca în cazul soarelui, cuptoarelor cu temperatură
înaltă.
În afară de aceste cauze, arsurile mai iau naştere ca urmare a
13
 acţiunii razelor Rontgen, ultraviolete şi a energiei atomice.

 Arsuri prin lichide
fierbinţi
- lichidele fierbinţi conţin energia termică a capacităţii lor termice
şi a energiei captate. Ele nu fac decât să transfere această energie
preluată de la o sursă termică, acţiunea vulnerantă terminându-se
odată cu pierderea energiei conţinute.
Arsurile prin lichide fierbinţi sunt, la durată egală de
expunere, mai puţin grave decât cele prin flacără.
Acţiunea vulnerabilă a lichidelor fierbinţi continuă chiar şi
după ce contactul cu sursa de energie termică s-a rupt datorită
aderenţei în continuare a lichidului pe tegumente.
Lichidele fierbinţi nu instalează escară instantanee şi deci
nu ecranează acţiunea în profunzime; la durate lungi de expunere
arsurile prin lichide fiind mai profunde decât cele prin flacără.

 Arsuri prin - gazele şi vaporii inflamabili generează, aprinzându-se descărcări

explozie energetice înalte şi bruşte.
Exploziile prin combustie a gazelor şi vaporilor sunt în cel
mai înalt grad vulnerante, depăşind uneori gravitatea celorlalte
tipuri de arsuri, prin înaltele niveluri energetice lezante, datorită
combinării efectului fizic al presiunii cu cel termic.
Caracteristică acestor arsuri este timpul extrem de scurt de
consumare la o foarte înaltă expunere termică, ceea ce determină şi
gravitatea lor prin aparatul respirator, proiectând jetul gazos
fierbinte în căile respiratorii.
Exploziile în spaţiu închis au arsuri foarte grave ale
tegumentelor şi de regulă arsuri grave asociate ale căilor
respiratorii datorită efectului direct şi instantaneu ale descărcării
energiei prin explozie.
Se mai produc arsuri datorită unor substanţe chimice (care
distrug pielea extrem de rapid şi care sunt deosebit de periculoase),
curent electric şi radiaţii.

2. 3. Patogenie

Căldura este din punct de vedere fizic o energie sintetică produsă de mişcările de
translaţie, rotaţie şi vibraţie ale moleculelor care intră în alcătuirea unui substrat.
Arsura termică este în esenţa ei rezultatul unui transfer de energie cinetică asupra
ţesuturilor.
Impactul termic întâlneşte tegumentul. Aceasta are calitatea de a funcţiona ca un ecran
protector. Ecranarea energiei calorice este eficientă numai pentru un impact termic a cărei
intensitatea, viteză de transfer şi durată de acţiune nu depăşesc limitele critice de rezistenţă ale
substratului, în sensul că un ecran are o capacitate proprie, cantitativ limitată, de a absorbi
energia care acţionează asupra lui şi pentru care este adaptat. Rezistenţa tegumentului la
agresiunea termică se exprimă prin capacitatea acestuia de a reţine şi înmagazina căldura.

14
Pierderile şi dislocările atât leziunea termică cât şi secundar, sindromul de
hidroelectrolitice - senzemic diseminat şi hipoxia sistemică determină
eliberarea locală şi secundar sistemică anemie,
catecolamine, histomine, serotinină, care provoacă soza şi
permeabilitatea vasculară.
Prin scheletul conjunctiv denudat lichidele şi celulele
sanguine trec „ca printr-o stropitoare” în spaţiul
interstiţial. Acesta la rândul său şi-a crescut mult prin
acidoză şi hipoxie interstiţială presiunea osmotică. Ca
urmare lichidele circulante nu numai că vor trece anormal
în interstiţii, dar sunt fixate aici, determinând edemul.

În aceste moment fenomenele sunt ireversibile, atât

timp cât leziunea nu este extensivă şi fixată pentru că acest
moment constituie primul prag al dislocării
hidroelectrolitice.
Al doilea prag este situat la membrana bazală.
Depolarizată, membrana îşi pierde definitiv independenţa
termodinamică.
Mai târziu, tulburările hidroelectrolitice antrenează
grav probleme la nivel sistematic la distanţă de zona arsă şi
agravate de administrarea neindicată de soluţii hipotonice.

 Hipovolemia - este urmarea plasmorogiei şi evaporării prin escara de

arsură, la care se adaugă mai mulţi coeficienţi secundari:
vasodilataţie, plegia viscerelor şi cea pulmonară,
vărsăturile, hemoragiile digestive, ileusul, diareea.
Rezultă pierderi progresive de masă circulară, mai ales
componenta plasmatică determinând „eficiente şi puţin
rezistente hemoconcentraţie” a cărei semnificaţie nu este
poliglobulina, ci pierderea masivă de soluţie.
Caracteristic hipovolemiei plasmoexodice este
viteza relativ redusă a pierderilor, încetineală înşelătoare,
care ascunde primejdia şi care face ca în momentul apariţiei
colapsului, arsul să fie pierdut.

15
 Anemia Arsul este un mare anemic, aşa cum arată determinările
după revenirea durabilă a volemiei.
Mecanismele acestei anemii sunt:
 distrugerea şi blocarea iniţială, deci scoaterea din
circuit a unui coeficient de celule sanguine din aria
de arsură;
 scurtarea vieţii hematiilor;
 creşterea agresivităţii mediului sanguin pentru
celulele sanguine;
 exagerarea hemolizei fiziologice intravasculare la
pintenii astomozede bifurcaţie;
 antrenarea în circulaţie a elementelor imature, puţin
Asocierea acestor coeficienţi determină anemia arsului pe
care viitorul biologic al acestuia nu o poate repara: măduva
hematogenă a bolnavului este devastată în aceiaşi masură ca
toate ţesuturile mezanchinale, repararea sa presupunând
investiţii costisitoare pentru economia şi aşa destul de
dificilă a arsului.

 Anoxia arsului - cunoaşte înmănunchiate toate cele patru mecanisme

fundamentale:
 hipoxia - este determinată de diminuarea
suprafeţei de secţiune a conductelor
respiratorii, de creşterea spaţiului mort,
endemul interstiţial, scăderea elasticităţii
pulmonare şi grave modificări structurale
alveolare;
 hipoxia anemică - este determinată de factori
care determină anemia gravă şi progresivă a
arsului;
 hipoxia de stază - se datorează procesului de
vasoconstricţie colaterală cu deschiderea
largă a anastomozelor arterovenoase;
 hipoxia citotoxică - insuficienţa utilizării
oxigenului la nivel celular se datorează
defectării transportului de electroni .

 Deteriorarea hemato – este determinant primar şi secundar de valoarea şi calitatea

arheologică - schimburilor tisulare, fiind unitatea de microcirculaţie in
fiecare din componentele ei.
Microcirculaţia este rapid şi grav afectată de arsura
instantaneu la sediul leziunii şi imediat după aceea în restul
circulaţiei sistemice.
Deteriorarea hemato-arheologică recunoaşte
16
 următorii factori:
 hipercoagulabilitatea postagresională;
 modificări grave de regim electrochimic;
 decaparea endotelială şi embolizarea în
pereţi prin obstruarea vaselor vasului;
 declanşarea inflamaţiei reactive la scară
sistemică septică sau aseptică, dar
totdeauna septicizantă.

 Acid afectează toate componentele şi compartimentele biologice,

oza - recunoscând în toate componenţa gazoasă când se
acumulează acid bicarbonic în dauna bicarbonaţilor şi una
metabolică când se acumulează acizi metabolici în dauna
sărurilor lor.
Acidoza arsurilor este însoţită totdeauna de cetonimie
şi azotermie.

 Azot în energogeneza arşilor, combustibilul convenţional sunt

emia - glucidele şi lipidele, iar combustibilul de „supravieţuire”
este proteina proprie.
Consumarea proteinelor atinge la arşi valori
neobişnuite, ceea ce generează azotemia, totdeauna prezentă
şi marcată la arşi.
La arşi, ambii factori responsabili (ficat, rinichi) sunt
variabil afectaţi.
Când ficatul a devenit deficitar, sindromul azotermic
este prezent şi grav, indiferent de performanţele renale.

 Hip la arşi, unde cererile energetice persistă îndelungat după

oproteinismul - reechilibrarea respiratorie, circulatorie, proteinele ard într-o
proporţie din ce în ce mai mare, atunci când lipidele s-au
epuizat.
Sacrificarea unor contingente de celule în bloc nu cruţă
celulele de supravieţuire de un „impozit” aminoacid drastic.
Rezultă criza proteică la scară sistematică.
Fără proteine, organismul nu poate sintetiza mediatori
chimici şi nici hormonii, nu poate forma anticorpi, nu poate
elabora secreţii normale digestive şi respiratorii, fără ele
organismul nu poate repara dunele anemiei, nu poate reface
fondul celular pierdut, nu poate cicatriza.
Hipoproteinismul este cea mai gravă dintre
condiţionările sistematice ale arsurii şi în ele îşi are originea
17

 Tul
burări în sfera respiratorie
- bolnavul nu are leziuni termice directe ale căilor aeriene
 Tul
burări în sfera digestivă
deficienţa gravă de apărare şi defectele de reparare,
recuperare şi reabilitare biologică armonioasă.
Atât căile respiratorie cât şi masa alveolară şi interstiţiile
pulmonare sunt la început grav afectate, chiar atunci când
prin multiple mecanisme:
 endemul rapid
progresiv şi totdeauna exagerat determină
frecvenţa pseudocrupului;
 insuficienţa
energoenergetică sistematică paralizează
mişcările cililor respiratori şi alterează
componenţa mucusului respirator;
 creşterea spaţiului
mort;
 congestia, staza şi
endemul interstiţial determină creşterea distanţei
alveolă-vas;
 mobilizarea celulară;
 acumularea de
particule grase care declanşează coagularea
intravasculară.
Deci, aparatul respirator este afectat în domeniul
circulaţiei aerului, a sângelui, în domeniul apărării, purităţii
aerului inhalat şi în domeniul performanţelor fizice ale
hematozei. Arsul este în primul rând periclitat pulmonar:
plămânul fiind considerat „călcâiul lui Ahile”
sunt grave şi precoce ca şi cele din sfera pulmonară fiind
aproape tot atât de frecvent incriminate în determinarea
complicaţiilor în evoluţia arşilor.
Insuficienţa elaborării mucusului lasă mucoasa fără
apărare în faţa agresiuni sucurilor digestive şi în faţa florei
de putrefacţie, determinând decolările mucoasei şi
transformarea tubului digestiv într-o placă vastă.
De la nivelul tubului digestiv grav afectat se
reabsoarbe în circulaţie o toxină specifică care se consideră
a fi responsabilă de depresionarea miocardică terminală.
Tubul digestiv rămâne tot timpul evoluţiei arsului şi
îndelungată vreme după, vindecarea cutanată subiect de
complicaţii şi recurenţe nu rareori dramatice şi de obicei
persistente.
18
 Sufe
rinţa renală -
 Sufe
rinţa cordului şi a vaselor
 Sufe
rinţa aparatului imunitar
rinichiul este scurtcircuitat sanguin, devenind sediu a
numeroase focare de microtrombare.
Obliterarea microtrombotică determină focarul de
necroză parenchinoasă, care antrenează ceilalţi factori
patogeni:
 inundarea spaţiului interstiţial cu urină;
 depunere de precipitate hemoglobulinice
şi rezidual-metabolice în nefronul distal
eliminându-l funcţional;
 creşterea presiunii intrarenale (endemul
interstiţial);
 eliberarea sistemului renină-angiotensină.
Rezultatul acestei înlănţuiri patogenice este anularea
rinichiului. Determinantul major şi primordial al tuturor
acestor modificări este creşterea intensivă a catecolaminelor
care induc ischemă renală gravă şi bruscă.
După trecerea şocului, amploarea distrugerii în
profunzime va determina restituirea sau apariţia
insuficienţei renale acute.
pe fondul mecanismelor adaptor-sistematice, cordul şi
vasele suferă afectări specifice. Cordul arşilor cu risc vital
dezvăluie electrografic insuficienţa energodinamică cu
predominarea a cordului drept, insuficienţa coronariană,
focare variabile de infarctizare.
Administrare lichidiană ritmică, medicaţia diuretică,
condiţionarea digitalică micşorează frecvenţa acestor
accidente. Vasele mari şi mijlocii sunt sediul frecvent al
sindromului de inschemie periferică acută şi al maladiei
tromboembolice.
Cordul, vasele mari şi mijlocii nu trebuie omise în
investigarea zilnică a evoluţiei, aproape toate endemele
timpurii ale arşilor fiind de fapt tromboflebitice. Insuficienţa
venoasă cronică este una din sechelele constante ale marilor
arşi „vindecaţi”.
arsul este întotdeauna un deficitar imunitar şi un deviat
imunitar.
Arsul este deosebit de „fragil” la diseminările
microbiene, dar este în schimb foarte tolerant cu grefele de
piele şi sânge. Suferinţa imunitară mai este influenţată de
suferinţele celorlalte aparate şi sisteme.
La fel, sindromul metabolic cu diferitele sale
19
 consecinţe are o mare influenţă asupra aparatului imunitar.
Pierderile mari de proteine care au loc la un ars diminuează
forţa de apărare a organismului.
În principiu un ars rămâne după vindecare cu
anticorpii formaţi de către organism pentru a se apăra dacă
din nefericire ar mai suferi un accident.

2. 4. Clasificarea arsurilor

Leziunea produsă de arsură este reprezentată de aria arsă în suprafaţă şi cuprinde toate
ţesuturile subdiacente afectate de căldură, în grade variabile, mergând spre profunzime.
Deci leziunea de arsură este o entitate anatomoclinică tridimensională, caracterizată car
orice volum prin suprafaţă şi înălţime, deci prin întindere şi profunzime.
Arsurile se clasifică în grade după adâncimea până la care s-a produs necroza.
Pentru necesităţile practice ale medicului generalist, clasificarea în trei grade de
adâncime este operativă şi mai uşor de reţinut:
 arsura de gradul I, congestivă sau eritematoasă;
 arsura de gradul II flictenulară;
 arsura de gradul III în care sunt cuprinse ceruhestia cerupletă a tegumentului şi
hipordemului până la carbonizarea unui membru.
Supuraţia şi tratamentele lezante inadecvate pot transforma escara de gradul trei în una
de gradul patru.

 Arsura de gradul 1
Este cea mai superficială. Tipică este arsura produsă de razele solare. În acest tip de
arsură sunt interesate celulele superficiale ale epidermului. Dar datorită faptului că sunt iritate şi
prelungirile melanocitelor, care ajung în epiderm acestea eliberează pigment melanic care după o
perioadă de timp colorează pielea în brun şi ajută apoi să se creeze un ecran protector pentru
straturile subepidermice.
Arsurile de gradul I mai pot fi produse şi de alţi agenţi termici: apă fiartă, flacără, corpuri
încălzite, agenţi electrici sau chimici care acţionează într-o perioadă de timp mai scurtă şi care au
o intensitate moderată.
20
 Arsură de gradul I

După acest strat de arsură, straturile epidermului se descuamează mai devreme decât cele
normale. Din punct de vedere histopatologic în arsura de gradul I se distrug numai straturile
superficiale ale pielii leziunea oprindu-se la stratul cornos.
Cea mai frecventă cauză a arsurii excesive este expunerea intempestivă la soare. Uneori
acesta se înroşeşte şi dă o suferinţă sistematică caracterizată prin: cefalee, vărsături şi o stare de
rău care poate merge până la lipotimie şi colaps. Originea acestor tulburări este congestia vaselor
meninge, produsă ca urmare a preluării unei cantităţi mari de căldură la nivelul corpului.
Ansamblul acestor modificări este cuprinsă în categoria clinică de insolaţie sau helioză.
Insolaţia trebuie deosebită de „şocul caloric” acesta fiind expresia clinică a epuizării funcţionale
a centrilor termoreglatori.
Şocul caloric se produce în urma expunerii organismului la o temperatură ridicată într-un
mediu încărcat cu vapori de apă. În aceste condiţii temperatura corpului depăşeşte 40º C şi nu
mai poate fi readusă pe linia; vasodilataţiei cutanate – transpiraţie – evaporare. Hiperpirexia
determină leziuni cerebrale grave care pot fi ireversibile.
Clinic şocul caloric se manifestă prin roşeaţa intensă a feţei, tahicardiei şi pierderea
subită a cunoştinţei.

 Arsura de gradul 2
Dintre arsurile cu caracter patologic este cea mai răspândită. Se produce atunci când
intensitatea căldurii este mare şi straturile epidermice se distrug, lăsând neatinsă membrana
bazală.

Vasele limfatici precum şi terminaţiile nervoase subepidermice fiind iritate produc

eliberarea de plasmă care desparte straturile distruse de cele vii.

21
 Ca urmare, apar flictenele, ce au aspectul unor pungi cu pereţii transparenţi, având drept
conţinut plasmă de culoare gălbuie clară, serocitrină. Flictenele sunt consecinţa creşterii brutale a
permeabilităţii capilare. Aceasta este produsă pe linie neurocemorală.
Trecerea apei, electroliţilor şi proteinelor în interstiţii este masivă. Lichidul extravazat
datorită presiunii marii se acumulează în interstiţii. Datorită presiunii marii şi scăderii
continuităţii dintre straturi lichidul se acumulează între planurile degradate şi cele vii.

 Arsura de gradul 3
În acest tip de arsură acţiunea lezantă a degajării termice a depăşit epiteliul şi membrana
bazală şi a afectat porţiunii variabile din derma.

Arsură de gradul III

Când grosimea stratului dermic necrozat este inferior grosimii dermului viu exudatul
lezional clivează ţesutul mort de cel viu determinând flictena roşie cu amputaţie vasculară şi
rupturi de vase cu hemoragii în flictenă cu amputaţie de glande sebacee şi sudoripare cu
întrerupere a membranei bazale.

 Arsura de gradul 4
Supuraţia şi tratamentele lezante inadecvate pot transforma escara de gradul trei în una de
gradul patru.
Arsura de gradul 4 se caracterizează prin escară dermică totală‚ uscată rigidă retractantă
casantă anestezică.
Acţiunea lezantă a degajării energetice a pătruns până la mari profunzimi distrugând
epidermul si dermul în totalitate şi anulând şansele vindecării spontane.

22
 Arsură de gradul IV

Un alt criteriu clasifică arsurile în raport cu agenţii vulneranţi astfel:

 termice – produse în urma acţiunii căldurii asupra tegumentului şi
ţesuturilor; căldura devine lezantă pentru ţesuturile vii în momentul în care
depăşeşte 46 °C;
 chimice – rezultat al acţiunii unor substanţe chimice;

2.5. Simptome şi Evoluţie

Boala generală a arşilor consecinţă a gravităţii leziunii locale este de fapt rezultanta
deteriorării a numeroase funcţii fundamentale ale organismului, deteriorare dinamică şi rapid
evolutivă în funcţie de corectitudinea şi promptitudinea tratamentului.

Stadii evolutive
Caracteristic bolii arsului este progresivitatea desfăşurată în timp, a fenomenelor
patologice care în cazul tratamentului necorespunzător devin repede ireversibile.
În schimb tratamentul corect şi adecvat poate stopa o evoluţie malignă şi chiar împiedica
apariţia unor întregi etape ale desfăşurării bolii netratate.

 STADIUL 1 ( primele trei zile )

Este perioada şocului ,adică a complexului de reacţii la agresiune şi se caracterizează prin
mari dislocări hidroelectrolitice, cu edem hipovolemic grav anemie, hipoxie intensă, oligoanurie
catabolism profund în condiţii de anorexie.
La sfârşitul acestei perioade bolnavul ars corect tratat, trebuie să aibă diureza restabilită,
să fie conştient, liniştit, cu constantele circulatorii şi respiratorii aproape de limitele normale cu
tranzit intestinal reluat.

 STADIUL 2 (a 4-a până la ziua 21)

Este perioada când rezultă deşeuri şi produşi intermediari ce se acumulează şi determină
scăderea bruscă şi masivă a performanţelor imunitare.
Aceste condiţii favorizează şi determină instalarea infecţiei generale, febra şi semnele
locale de extensie a procesului infecţios, sunt prezente după a 3-a zi şi pot deveni o problemă
majoră în evoluţia bolnavului.

 STADIUL 3 ( primele două luni)

Este perioada de stare adică perioada stabilirii unui echilibru precar al fenomenelor
23
sistemice care au o terapeutică standardizată pot fi menţinute şi dirijate este în special perioada
grefării bolnavului şi a vindecării lui chirurgicale.
La sfârşitul acestei perioade bolnavul trebuie să fie complet vindecat cutanat.

 STADIUL 4
Starea de convalescenţă în care repararea înceată şi progresivă a leziunilor locale şi a
stigmatelor organelor interne se desfăşoară lent, capricios, întreruptă de nenumărate incidente.

2.6. Complicaţii

Cele mai frecvente şi mai grave sunt:

 rinichiul de şoc;
 hemoragiile digestive;
 tromboza şi emboliile;
 septicemia;
 edemul pulmonar;
 infecţia;
 intoxicaţia;
 Rinichiul de şoc - leziunea de „rinichi de şoc” suferă orice ars, mai ales cei la
care s-a întârziat reanimarea eficientă şi la care hipotensiunea arterială prelungită a
instalat leziuni renale grave. Când apare „rinichiul de şoc” bolnavul este sau devine brusc
oligoanureic şi utilizarea cu abilitate a terapiei intensive, a diurezei ostmotice, a
furosemidului, se impune necesitate. Toţi bolnavii arşi cu probleme renale în perioada de
şoc trebuie consideraţi bolnavi cu rinichiul afectat.
 Hemoragiile digestive - staza sanguină, hipoxia gravă intestinal pancreatică şi
hepatică, inhibarea secreţiei de mucus, conduc toate la hemoragii digestive de gravitate
variabilă.

 Tromboza şi emboliile – hipercoagulabilitatea post - agresională staza

venoasă şi lezarea endovenei întrunesc triada completă a trombozei venoase. Embolia
venoasă poate fi considerată totdeauna prezentă la arşi, în această perioadă, dar ea nu este
înregistrată clinic ca embolie decât atunci când îmbracă forma unei embolii pulmonare
mortale.

 Septicemia – toţi arşii sunt bacterieni, germenii intră în circulaţia sistemică

încă din primele ore ale instalării leziunii edemul este întodeauna infectat, limfa drenată
din aria lezionată este septică.

 Edemul pulmonar acut – este de obicei mărturia unei terapii intensive

exagerate şi necontrolate, edemul pulmonar are o evoluţie în timp şi că de la tusea
iritativă cu raluri alveolare rare şi cu turgescenţa jugularelor, până la comă există timp de
intervenţie.

24
 Infecţia - suprafaţa de piele neprotejată este un teren extraordinar de bun
pentru dezvoltarea infecţiei, infecţia poate distruge puţinele insule epiteliale cu
posibilităţi regenerative, distruge fire de păr, glande sebacee şi sudoripare.
2.7. Diagnostic

Diagnosticul se pune pe baza datelor:

 clinic: prezenţa flictenelor şi a escarei;
 date de laborator:
 hemoconcentraţie care este cu atât mai mare cu cât flictenele sunt pe o
suprafaţă mai mare. Numărul hematiilor poate depăşi 600.000 mm³ iar cel
al leucocitelor 10000-12000 mm³ hemoglobina şi hematocritul pot fi
crescute. Este vorba de o hemoconcentraţie prezentă numai în prima
perioadă deoarece după câteva zile de tratament incorect se constată o
anemie accentuată.
Anemia este şi mai accentuată atunci când bolnavul prezintă şi hemoragii digestive.
Din celelalte examene:
 ureea sanguină poate fi crescută
 glicemia creşte moderat
 scad proteinele şi clorurile plasmatice.
Urinele sunt de aspect normal ,dar concentrate şi în cantitate reduse ,dacă şocul a durat
mult sau nu a fost corect tratat se pot produce alterări renale care dau naştere la albuminurie
,glucozurie, sau chiar hematurie. În acest caz creşte şi creatinina din sânge.

2.8. Prognostic

Prognosticul unei arsuri care depăşeşte 25-30%din suprafaţa corpului este rezervat.
Evoluţia bună sau rea depinde de vârsta şi de echilibrul fizic şi psihic al bolnavului şi de calitatea
şi promptitudinea tratamentului.
Foarte grave sunt arsurile la copii pentru că la ei stările de şoc se manifestă cu mare
violenţă şi sunt mai greu de tratat.
Bătrânii din cauza constantelor lor biologice defectuoase şi reactivităţii lor deficitare au şi
ei o evoluţie foarte grea cu un prognostic adeseori rezervat. Evident o evoluţie dificilă pot avea
arsurile la femei dar mai ales la gravide sau lăuze.
Este bine de ştiut că o analiză atentă a psihicului pacientului, cunoaşterea reacţiilor
acestuia şi intervenţia corectă prin psihoterapie poate influenţa in mod favorabil evoluţia bolii.

2.9. Tratament

Precocitatea şi calitatea tratamentului iniţial atât general cât şi cel local‚ determină
fundamental prognosticul şi evoluţia bolii.
Există două modalităţi de tratament local la arşi:
 tratamentul închis;
 tratamentul deschis.

25
 Tratamentul deschis
Constă în expunerea plăgii în ambianţa atmosferică după toaleta prealabilă. Acest
tratament ar putea prezenta o serie de avantaje:
 uscarea pielii;
 observarea mai uşoară a bolnavului şi posibilitatea intervenţiei rapide;
 confort crescut pentru bolnav;
 lipsa traumatismului prin pansament.

 Tratamentul închis
Constă în izolarea plăgii faţă de mediul ambiant prin pansarea ei creându-se un
„microclimat terapeutic” uşor de condiţionat şi manipulat pentru controlarea evoluţiei locale.
Pansamentul trebuie schimbat cât mai des (la nevoie de două ori pe zi) iar aplicarea
necesită toate materialele cuprinse în sala de pansamente.

În legătură cu tratamentul, se prezintă câteva noţiuni despre:

 măsuri de prim ajutor;
 tratament general;
 chirurgia arsului.

 MĂSURILE DE PRIM AJUTOR

 Se acordă la locul accidentului şi constau în:

 scoaterea rapidă din mediul termic, dus departe, la aer curat şi culcat
orizontal;
 stingerea focului de pe haine cu mijloacele existente;
 explorarea funcţiilor vitale, respiraţie, circulaţie şi susţinerea acestora
(dacă este cazul, respiraţia artificială, masaj cardic);
 aplicarea unui prosop udat în apă rece peste zonele arse pentru diminuarea
durerii şi a gradientului termic;
 dacă prezintă şi alte traumatisme se va proceda la hemostaza provizorie şi
imobilizarea fracturilor;
 dacă este posibil se administrează analgezice I.V, oxigen şi perfuzii cu
soluţii cristaloide;
 transportarea la spital este obligatorie pentru orice ars cu o suprafaţă mai
mare de 5%; pe timpul transportului nu se administrează alimente sau lichide pe
cale orală;
 La spital se aplică tratament local şi general în funcţie de
gravitatea arsurii.
 Criterii de internare a bolnavilor arşi:
 arsurile chimice;
 arsurile termice cu suprafaţa arsă > 10%;
 arsurile electrice;
 arsurile cu suprafaţa mică dar la persoane în vârstă, copii;
 arsurile perineului şi extremităţilor, indiferent de suprafaţă;
26
  arsuri profunde, limitate, beneficiind de EGP;
 arsuri pe suprafaţa mică situate în zone funcţionale sau estetice.
 În serviciul de chirurgie atitudinea faţă de bolnav trebuie să fie
codificată astfel:
1. Obţinerea de informaţii privind bolnavul (date de identitate, vârsta,
antecedente fiziologice şi patologice, condiţiile accidentului);
2. Efectuarea unei examinări generale care să surprindă leziunile asociate (plăgi,
fracturi, leziuni craniocerebrale, arsuri inhalatorii);
3. Se va începe profilaxia antitetanică;
4. Recoltarea unui eşantion de sânge şi urină pentru efectuarea unor prime
analize de urgenţă (HLG, transaminaze, electroliţi plasmatici, proteinemie,
uree sangvină, grup sangvin ş.a.);
5. Însămânţări bacteriologile de pe tegumente şi mucoase înainte de a se practica
orice toaletă tegumentară;
6. Efectuarea unei băi generale;
7. Asigurarea unei căi venoase care să permită efectuarea anesteziei generale şi
reechilibrarea hidroelectrolitică; se alege o venă plasată în afara leziunii de
arsură;
8. Prelucrarea arsurii este de dorit să fie efectuată la sala de operaţie după o
prealabilă baie;
9. Începerea profilaxiei antipocianice: ser şi vaccin;
10. Asigurarea oxigenoterapiei pe tot itinerariul urmat de bolnav;
11. La salon bolnavul va beneficia de:
 poziţie elevată a membrelor afectată de arsură;
 temperatura ambiantă de circa 28-30°C;
 patul bolnavului va fi prevăzut cu un cort care să permită o izolare
de ambient;
 oxigenoterapie intermitentă.

Tratamentul local
 Scopul tratamentului local:
1. Crearea de condiţii de asepsie care să permită plăgii şi ţesuturilor vecine o
bună evoluţie;
2. Diminuarea pierderilor lichidiene şi prevenirea tulburărilor ischemice;
3. limitarea agravării leziunilor;
4. limitarea resorbţiei de toxine;
5. diminuarea fenomenelor algice;
6. evitarea reacţiilor alergice sau hipersensibilizante;
7. protecţia antibacteriană, menţinerea sub control a infecţiei;
8. grăbirea detersării escarelor şi obţinerea unui pat granular optim şi cât mai
rapid apt procesului de grefare;
9. protecţia, asistenţa şi dirijarea epitelizării;
10. vindecarea leziunilor să se producă cât mai rapid, cu minimum de sechele
estetice sau funcţionale, cu dezvoltare minimă de ţesut scleros sau cheloidian.
 Variante de tratament local

27
 1. tratamentul local este predominant conservativ, cu epitelizare spontană controlată
a leziunilor de gradul 2 şi 3, detersarea completă a escarelor de gradul 4 cu
grefarea cât mai rapidă după ziua 21 cu autogrefe;
2. tehnicile de excizie, grefare imediată, precoce sau secvenţială sunt forme de
tratament chirurgical agresiv; de aceste tehnici beneficiază electrocuţiile,
escarele termice de gradul 4 şi cele de gradul 3 situate pe zone funcţionale
(acoperirea cu grefe este obligatorie). Alegerea variantei de tratament se va
face după trecerea a 24 de ore, timp în care bolnavul va fi reechilibrat
biologic;
3. prelucrarea primară a leziunilor de arsură: toaleta locală este una din cele mai
importante măsuri de desocare. Plaga de arsură reprezintă o largă cale de
acces pentru germenii din exterior; tot pe la acest nivel au loc importante
pierderi de lichide şi proteine; leziunea propriu-zisă este sursa din care se
resorb enzime lizozomale, kinine, endotoxine microbiene, de aceea
prelucrarea primară se va efectua în cel mai scurt timp;
4. Inciziile de decompresiune: consecutiv arsurii, în zona imediat subiacentă, se
constituie un edem care determină fenomene ischemice la nivelul lojelor
inextensibile, respectiv leziuni de tip garou în cazul arsurilor circulare.
Fenomenul de poate întâlni inclusiv la torace şi abdomen, limitând excursiile
toracice. Singura modalitate de a evita complicaţiile de mai sus o reprezintă
inciziile de decompresiune;
Principiile de efectuare ale inciziilor de decompresiune:
 Incizia se face în axul segmentului;
 Incizia de practică din ţesut sănătos până în ţesut sănătos;
 Incizia se practică pe linia mediană a fiecărei loji interesate;
 În mod curent incizia interesează epidermul şi dermul; numai în
arsurile foarte profunde se poate ajunge în planul fascial (fasciotomii),
dar cu respectarea reţelei venoase.
5. Inciziile de circumvalare: sunt practicate pentru arsurile prezentate târziu,
neglijate, infectate şi mai rar în cazul în care bolnavul a fost internat şi corect
îngrijit.

 TRATAMENT GENERAL
 Principalii parametrii clinici de supraveghere
- diureza – menţinută între 30-50 ml/sec;
- tensiunea;
- pulsul;
- respiraţia: bolnavul trebuie să prezinte un ritm
respirator normal; se va administra intermitent oxigen pe sonda nazală;
- aspectul mucoaselor şi tegumentelor: ele trebuie să
fie umede, calde, roze, turgorul cutanat să arate un grad bun de elasticitate a ţesuturilor;
- bolnavul trebuie să fie conştient, liniştit, cooperant,
fără să acuze dureri; orice stare de agitaţie este un semnal de alarmă şi se datorează unor
manopere neadecvate şi cel mai adesea hipoxiei;

28
 - clismele zilnice permit eliminarea conţinutului
bacterian intestinal şi surprinderea la timp a HDS-ului.

 Examinări paraclinice utile în conducerea tratamentului

- hemoglobina;
- hematocrit;
- glicemie;
- uree sangvină;
- electroliţi;
- rezerva alcalină;
- gaze sangvine;
- Ph sangvin;
- PVC.
O reanimare a bolnavului ar trebui condusă după seturi de analize care să arate evoluţia în
dinamică, cel puţin de 2, 3 ori pe zi a acestor parametrii biologici.

 Reechilibrarea hidroelectrolitică
Se începe imediat ce bolnavul ajunge la spital pentru prevenirea şocului hipovolemic şi a
insuficienţei renale, întrucât piederea de lichide este foarte mae în arsurile ce depăşesc 20-25 %
din suprafaţa corpului.
Cantitatea de lichide necesară în primele 24 de ore se calculează după formula:

ml/24 ore = suprafaţa arsă % x kg corp x gradul arsurii

Soluţiile perfuzate sunt:

- cristaloide (50%): Na Cl, glucoza izotona, Ringer lactat;
- macromolecule (50%): dextran 40, manitol, sânge;
Ingredientele elementelor perfuzate:
- 1/3 coloizi din care sângele reprezintă jumătate din cantitatea de macromolecule, restul
coloizilor acoperindu-se cu dextran 40;
- 2/3 cristaloide;
- soluţiile administrate vor fi izotone şi izoterme.
Ritmul administrării lichidelor este susţinut; în primele opt ore se administrează ½ din
cantitatea pe 24 ore, iar în continuare ¼ la fiecare opt ore. Mijlocul cel mai eficient de reglare a
ritmului de perfuzie este diureza, care trebuie să se încadreze între 30-50 ml/oră. În următoarele
24 de ore se administrează aceleaşi cantităţi de lichide, repartizate uniform pe durata zilei, sub
controlul diurezei, ionogramei, TA, Hb, Ht, PVC. Reechilibrarea hidroelectrolitică se continuă
până la restabilirea completă a acestor constante.

 Asigurarea respiraţiei şi oxigenarea ţesuturilor

Este obligatorie la cei care au inhalat aburi şi fum, gaze toxice, precum şi la cei intoxicaţi
cu CO2 sau CO. În cazurile de urgenţă se face resuscitare cardiorespiratorie, eventual.
traheostomie.
În caz de leziuni mucoase sau extramucoase a căilor respiratorii se recomandă intubarea
29
bolnavului şi respiraţie asistată.

 Prevenirea infecţiilor
Se adresează tuturor pacienţilor întrucât pielea este contaminată. La prezentarea la spital
bolnavul va fi vaccinat antitetanic, ţesuturile devitalizate se excizează, se prepară cultura din
plaga arsă, iar până la testarea sensibilităţii germenului se administrează antibiotice cu spectrul
larg.
 Suportul nutriţionar
Reprezintă încă o problemă importantă ce se rezolvă în paralel cu reechilibrarea
hidroelectrolitică. Iniţial la bolnavii gravi, se administrează perfuzii cu glucoză. Se recomandă
reluarea cât mai precoce a alimentaţiei per os (după 24 de ore), cu glucide (75%) şi proteine
(25%) care să asigure aproximativ 5000 calorii/zi.

 Asocierea altor tratamente

Este obligatorie pentru prevenirea sau tratarea complicaţiilor.
Se pot administra:
- anticoagulante (heparina);
- antienzime pancreatice (gordox, trasylol);
- insulina;
- pansamente gastrice, antiacide sau antagonişti histamici.
Nu se administrează:
- corticoizi, întrucât sunt deja în exces prin excitarea corticosuprarenalei şi produc
peturbări în redresarea şocului;
- sedative, deoarece pot masca o agravare a şocului, agitaţia arsului fiind dată de hipoxie;
- analgetice vasculare, tip catecolaminic , pentru că arsul nu este depresat vascular şi pot
produce anurie prin microtromboze şi necroze celulare;
- procaina, care întrerupe mecanismele vasopresoare;
- unguente peste arsura ce produc cruste şi favorizează infecţii anaerobe.

 CHIRURGIA ARŞILOR
Clasic, această metodă de tratament se adresează tuturor arsurilor care nu se vindecă
spontan în trei săptămâni şi care includ arsurile intermediare şi profunde.
Tratamentul chirurgical cuprinde două mari grupe de intervenţie:
A. excizia – grefare precoce;
B. grefarea plăgilor granulare.
A. Excizia – grefare precoce
Constă în îndepărtarea escarei şi acoperirea patului viabil rezultat cu autogrefe (cazul
ideal) sau substituenţi de piele (alogrefe, xenogrefe, substituenţi sintetici).
Avantajele acestei metode:
 reduce riscurile septice prin acoperirea rapidă a plăgilor;
 ameliorează statusul metabolic al pacientului permiţând acoperirea nevoilor sale
nutriţionale;
 ameliorează mortalitatea;
 reduce durata spitalizării;
30
  permite obţinerea unor cicatrici de o mai bună calitate;
 reduce costurile;

Indicaţiile acestei metode:

 arsurile profunde gradul 4 indiferent de localizare şi suprafaţă;
 arsurile intermediare, gradul 3 profund cu precădere în zonele cu valoare funcţională
sporită;
 arsurile chimice;
 electrocuţiile.

Contraindicaţiile:
 instabilitate hemodinamică;
 anemie cu Hb sub 7g/dl sau Ht sub 25%;
 hipoproteinemie sub 4g/dl.

B. Grefarea plăgilor granulare

Reprezintă o variantă de tratament chirurgical al arsurilor mai veche, dar este o
intervenţie care se practică încă în ţara noastră şi datorită prezentării tardive la medic a multora
dintre pacienţii cu arsuri profunde.
Plaga granulară este rezultatul evoluţiei naturale al arsurilor de gradul 4 sau a celor
intermediare profunde. Ţesutul granular un ţesut conjunctivo-vascular, cu mare capacitate
proliferativă, format din vase de neoformaţie şi numeroşi fibroblaşti.

Clasificarea arsurilor în funcţie de suprafaţa pe care s-au produs:

Pentru a putea face calculul suprafeţei arse, există o serie de tabele de calcul, în care se
specifică pentru fiecare segment de corp procentul reprezentat de aceasta faţă de suprafaţa totala
a corpului. Cunoscând ca suprafaţa unei palme reprezinta circa 1% se pot calcula aproximativ
procentele lezionale.
Un procedeu mai exact este „regula lui 9” schema de calcul a lui Wallace, care se
bazează pe considerentul că toate parţile corpului pot fi evaluate prin cifra 9 sau multiplii
acesteia astfel:
 capul şi gâtul reprezintă circa 9%; fiecare membru toracic reprezintă circa 9%;
fiecare membru pelvin circa 185; trunchiul posterior circa 185; trunchiul
posterior 18% (din totalul supraţetei corporale).

31
 Regula lui 9 (Schema de calcul a lui Wallace)
Evaluarea cât mai precisă a suprafeţei arse are o mare importanţă. Se consideră că
leziunile, începând de la suprafaţa de 5%, antrenează toate celelalte organe (este deci o boala
generală), iar arsurile care depasesc 15% sunt generatoare de şoc.
Prognosticul unei arsuri care depăşeşte 30% este rezervat. În funcţie de mărimea
suprafeţei şi de profunzimea arsurii, se pot calcula prognosticul vital al bolnavului, „indexul
prognostic” care se calculează înmulţând suprafaţa arsă cu gradul de profunzime.
Se consideră că orice arsuri de gr. II sau III care depăşesc 15% din suprafaţa corpului şi
5% din cea a copilului trebuie să beneficieze de o asistenţă medicală imediată şi completă pentru
a preîntampina constituirea şocului.

32
 CAPITOLUL III

NOŢIUNI DE NURSING

Definiţia O. M. S.

Nursingul este o parte integrantă a sistemului de îngrijire a sănătăţii cuprinzând:

promovarea sănătăţii, prevenirea bolii, îngrijirea persoanelor bolnave (fizic, mental, psihic,
handicapaţi) de toate vârstele, în toate unităţile sanitare, aşezarile comunitare şi în toate formele
de asistenţă socială.

Definiţia Virginiei Henderson

„Să ajuţi individul, fie acesta bolnav sau sănătos, să-şi afle calea spre sănătate sau
recuperare, să ajuţi individul, fie bolnav sau sănătos, să-şi folosească fiecare acţiune pentru a
promova sănătatea sau recuperarea, cu condiţia ca acesta să aibă tăria, voinţa sau cunoaşterea,
necesare pentru a o face, şi să acţioneze în aşa fel încât acesta să-şi poarte de grijă singur cât mai
curând posibil."

Defiţia A. N.A. (North American Association)

Nursingul comunitar nu este numai o sinteză a practicii de nursing şi a educării în

domeniul sanătăţii, ci are scopul de a menţine şi a stimula sănătatea populaţiei.

Îngrijirile au un caracter continuu. Îngrijirea este orientată asupra individului, a familiei

sau a grupului şi contribuie astfel la sănătatea întregii populaţii a zonei respective (sau oras).

Nursa aplică diverse metode pentru a menţine şi a stimula sănătatea, coordonează

activitatea în acest domeniu şi stimulează continuitatea. Scopul ei este şi acela de a-i apropia pe
indivizi, familie sau diverse grupuri. Intervenţiile nursei nu se orientează doar spre pacienţii
individuali, ci cuprind şi mediul social, afectiv şi fizic al acestora.

ICN (Consiliul internaţional al nurselor), defineşte nursa astfel:

1. este o persoană care:

 a parcurs un program complet de formare, care a fost aprobat de Consiliul Asistenţilor
Medicali;
 a trecut cu succes examenele stabilite de Consiliul Asistenţilor Medicali;
 îndeplineşte standardele stabilite de Consiliul Asistenţilor Medicali;
 este autorizată să practice această profesie aşa cum este definită de Consiliul Asiatenţilor
Medicali, în concordanţă cu pregătirea şi experienţa sa;
 este autorizată în îndeplinirea acelor proceduri şi funcţii care sunt impuse de îngrijirea
sănătăţii în orice situaţie s-ar afla, dar să nu facă o procedură pentru care nu este
33
 calificată.

Asistentele medicale răspund de propria lor activitate, de practica lor; supraveghează

îngrijirile auxiliare şi pregătirea elevilor. Deci - asistenta răspunde nu numai pentru ce face, dar
şi pentru categoriile auxiliare.

2. Nursa este pregatită printr-un program de studiu incluzând :

 promovare sănătăţii;
 prevenirea îmbolnăvirilor;
 îngrijirea celui bolnav din punct de vedere fizic, mental, acelor cu deficienţe, indiferent
de vârstă şi în orice unitate sanitară sau în orice situaţie la nivel de comunitate.

Această definiţie a devenit cunoscută şi acceptată în toată lumea şi în prezent este utilizată
şi în România pentru descrierea nursingului.

„Codul pentru asistentele medicale" descrie patru responsabilităţi care definesc direcţiile
importante şi anume:

1. promovarea sănătăţii;
2. prevenirea îmbolnăvirilor;
3. restabilirea sănătăţii;
4. înlăturarea suferinţei.

3. Nursa generalistă presupune:

 pregătire pluridisciplinară-socială, tehnică, practică (în unităţi sanitare şi pe teren în
comunitate);
 însuşirea competenţelor de bază şi nu numai cunoştinţele;
 să aibă cunoştinţe de psihologie (să ştie să incurajeze);
 să aibă atitudine potrivită faţă de pacient şi familia sa;
 să aibă preocuparea de a înţelege ceea ce simt ceilalţi (capacitatea de empatie).

ROLUL NURSEI

Prezentăm concepţia Virginiei Henderson privind rolul esenţial al asistentei medicale.

„RoluI esenţial al asistentei medicale constă în a ajuta persoana bolnavă sau sănătoăsă,
să-şi menţina sau recâştige sănătatea (sau să-l asiste în ultimile sale clipe) prin îndeplinirea
sarcinilor pe care le-ar fi îndeplinit singur, dacă ar fi avut forţa, voinţa sau cunoştinţele necesare.
Asistenta medicală trebuie să îndeplinească aceste funcţii astfel încât pacientul să-şi recâstige
independenţa cât mai repede posibil."

O .M.S. descrie rolul nursei în societate-şi acesta este important pentru noi:
34
 „Rolul nursei în societate este să asiste indivizi, familii şi grupuri, să optimizeze şi să
integreze funcţiile fizice, mentale (psihice) şi sociale, afectate semnificativ prin schimbări ale
stării de sănătate".

Aceasta implică personalul de nursing în activităţile de asistenţă ce se referă la sănătate

ca şi la boală şi care privesc întreaga durată a vieţii de la concepţie până la moarte.

Nursingul se ocupă deci de aspectele psihosomatice si psihosociale ale vieţii, deoarece

acestea afectează sănătatea, boala şi moartea.

De aceea, nursingul foloseşte cunoştinţe şi tehnici din ştiinţele fizice, sociale, medicale,
biologice şi umaniste (arta şi ştiinţa).

Personalul de nursing lucrează ca partener alături de lucrătorii de alte profesiuni şi

ocupaţii, ce participă la asigurarea sănătăţii în activităţi înrudite.

Individul şi unde este cazul, familia sa, vor trebui să fie implicate în toate aspectele -
pentru menţinerea unei bune sănătăţi.

Funcţiile nursei

Funcţiile asistentei medicale sunt de natură: independentă, dependentă, interdependentă.

Funcţiile de natură independent: asistenta asistă pacientul din proprie initiaţivă,

temporar sau definitiv în:

 îngrijiri de confort, atunci când el nu-şi poate îndeplini independent anumite funcţii;
Ajutorul asistentei este în funcţie de vârstă, de natura bolii, de alte dificultăţi, fizice,
psihice sau sociale;
 stabileşte relaţii de încredere cu persoana îngrijită şi cu aparţinătorii;
 le transmite informaţii, învăţăminte, ascultă pacientul şi îl susţine;
 este alături de indivizi şi colectivitate în vederea promovării unor condiţii mai bune de
viaţă şi sănătate.

Funcţia de natură dependenţă: la indicaţia medicului aplică metodele de observaţie, de

tratament sau de readaptare, observă la pacient modificările provocate de boală sau tratament şi
le transmite medicului.

Funcţia de natura interdependent: asistenta colaborează cu alţi profesionişti din

domeniul sanitar, social, educativ, administrativ şi participă la activităţi interdisciplinare cum ar
fi: acţiuni de depistare a tulburarilor de ordin fizic, psihic sau social; acţiuni de educaţie pentru
sănătate, de sensibilizare asupra responsabilităţii şi asupra drepturilor pe care le are populaţia în
materie de sănătate; acţiuni de rezolvare a problemelor psihosociale; acţiuni privind organizarea
şi gestionarea centrelor sau unităţilor de îngrijire.

Alte funcţii:
35
 Funcţia profesională: este vorba de rolul cel mai important al asistentei, acela de a se
ocupa de pacient în scopul menţinerii echilibrului sau de a face pentru el ceea ce el însuşi nu
poate. Aici sunt cuprinse funcţiile: tehnică, preventivă, de umanizare a tehnicii, de psihilog, ca şi
funcţiile din codul asistentei medicale:

 promovarea şi menţinerea sănătaţii

NEVOILE FUNDAMENTALE ALE FIINŢEI UMANE

Generalităţi

Cadrul conceptual al Virginiei Henderson porneşte de la existenţa unor necesităţi

fiziologice şi aspiraţii ale fiinţei umane, numite nevoi fundamentale, şi se bazează pe definirea
celor 14 nevoi fundamentale, cu componentele bio-psiho-sociale, culturale şi spirituale ale
individului. Atingerea de către pacient a independenţei în satisfacerea acestor nevoi este ţelul
profesiei de asistentă medicală.

Pentru a aplica modelul conceptual al Virginiei Henderson, asistenta trebuie să ştie că: o
nevoie fundamental este o necesitate vitală, esenţială a fiinţei umane pentru a-şi asigura starea de
bine, în apărarea fizică şi mental.

 prevenirea îmbolnăvirilor;
 îngrijirea în situaţia îmbolnăvirii şi recuperarea.

Aceasta cere din partea asistentei:

 să acorde direct îngrijirea;

 să educe pacienţii;
 să educe alţi profesionşti din sistemul sănătăţii;
 să participe plenar la activitatea echipei de asistenţă sanitară;
 să dezvolte practica nursingului pe baza gândirii critice şi cercetării.

Funcţia educativă - educare pentru sănătate. Această funcţie presupune, alături de

calităţi psihologice şi aptitudini pedagogice de a şti să comunici, de şti să fii convingător. Rolul

36
educativ reiese şi din relaţiile pacient-asistent şi din relaţiile de muncă cu personalul în
subordine, practicanţi, studenţi.

Funcţia economic - de gestionare constă în gestionarea serviciului, organizarea timpului,

precizarea priorităţilor de aprovizionare, etc. Funcţia economică se realizează prin corelarea ei cu
comportamentul etic.

Funcţia de cercetare impune dezvoltarea unor calităţi specifice, dar şi aceasta pe fondul
unei pregătiri profesionale şi morale superioare. Asistenta, ca participantă în echipa de cercetare
alături de medic, devine o componentă importantă. Prin activitatea pe care o desfăsoară, asistenta
are atribuţia de identificare a domeniilor de cercetare de nursing. În cadrul functiei de natură
interdependentă, asistenta colaborează cu personal din alte compartimente (administrativ,
economic), cu alţi profesionişti ( educatori, psihologi, logopezi, profesori), fapt care-i permite să
desfăşoare şi activităţi de cercetare.

Cele 14 nevoi fundamentale ale fiinţei umane sunt:

1. A respia şi a avea o bună circulaţie reprezintă nevoia fiinţei umane de a capta oxigenul
din mediul înconjurător,necesar proceselor de oxidare din organism, şi de a elimina
dioxidul de carbon rezultat din arderile celulare, iar circulaţia este funcţia prin care se
realizează mişcarea sîngelui în interiorul vaselor sangvine, care are ca drept scop
transportul substanţelor nutritive şi a oxigenului la ţesuturi, dar şi transportul produşilor
de catabolism de la ţesuturi la organelle excretoare.
2. A bea şi a mînca este necesitatea fiecărui organism de a ingera şi a absorbi alimente de
bună calitate şi în cantitate suficientă, pentru a-şi asigura dezvoltarea, întreţinerea
ţesuturilor şi pentru a-şi menţine energia indispensabilă unei bune funcţionări.
3. A elimina reprezintă necesitatea organismului de a se debarasa de substanţele
nefolositoare, vătămătoare, rezultate din metabolism.
4. A se mişca şi a avea o bună postură este o necessitate a fiinţei vii de a fi ăn mişcare, de a-
şi mobilize toate părţile corpului prin mişcări coordinate, de a păstra diferitele părţi ale
corpului într-o poţiţie care să permit eficacitatea funcţiilor organismului.
5. A dormi şi a se odihni este necesitatea fiinţei umane de a dormi şi a se odihni în bune
condiţii, timp sufficient, astfel încât să-I permit orgaismului să obţină randamentul
maxim.
6. A se îmbrăca şi dezbrăca este o necessitate proper individului de a purta îmbrăcăminte
adecvată după circumstanţe, temăeratura zilei, activitate, pentru a-şi proteja corpul de
rigorile climei (frig, căldură, umiditate), permiţandu-i o liberate a mişcărilor.
7. A-şi menţine temperature corpului în limite normale este necesitatea organismului de a
coserva o temperatură la un grad aproximativ constant, pentru a-şi menţine starea de
bine.
8. A fi curat îngrojit, de a proteja tegumentele şi mucoasele este o necessitate a fiinţei
pentru a-şi menţine o ţinută decent şi pielea sănătoasă, aşa încât aceasta să-şi poată
îndeplini funcţiile.
9. A evita pericolele este necesitatea fiinţei umane pentru a fi protejată contra tuturor
agresiunilor interne sau externe, pentru menţinerea integrităţii sale fizice şi psihice.
37
 10. A comunica este o necessitate a fiinţei umane de a schimba imformaţii cu semenii săi.
11. A acţiona contra propriilor convingeri şi valori, de a practica religia este o necessitate a
individului de a face şi exprima gesture, acte conforme formaţiei sale, de bine şi de rău,
de dreptate, de urmare a unei ideologii.
12. A fi preocupat în vederea realizării este necesitatea de a înfăptui activităţi care-i permit
satisfacerea nevoilor sau să fie util celorlalţi.
13. A se recrea este necesitatea fiinţei umane de a se destined, de a se distra, recurgând
pentru aceasta la activităţi agreabile, în scopul obţinerii unei realizări fiozice şi psihice.
14. A învăţa cum să-ţi păstrezi sănătatea este nevoia fiinţei umane de a acumula cunoştinţe,
atitudini şi deprinderi pentru modificarea comportamentelor sale sau adoptarea de noi
comportamente, în scopul menţinerii sau redobândirii sănătăţii.

Fiecare din aceste nevoi comport diferitge dimensiuni ale fiinţei umane, şi anume:
 Dimensiune bilogică (biofiziologică);
 Dimensiune psihologică;
 Dimensiune sociologică;
 Dimensiune culturală;
 Dimensiune spiritual.

Cele 14 nevoi fundamentale îmbracă forme variate după: individ, starea sa de sănătate,
maturitatea sa, obiceiuri personale şi cultural. Fiecare nevoie prezintă component bio – fizico –
psiho – socio - culturale.

Cele 14 nevoi formeză un tot: a considera o nevoie făcând abstracţie de celelalte, constituie o
negaţie a “totului”, a încerca să separi fizicul de psihic este inutil.

După conceptual Virginiei Henderson, scopul ideal a profesiunii de asistentă este independenţa
în satisfacerea celor 14 nevoi fundamentale.

Clasificarea nevoilor umane după teoria lui Maslow

Abraham Maslow, psiholog şi umanist American, afirmă că există 5 categorii de nevoi

umane, ierarhizate, în ordinea priirităţilor astfel:

1. Nevoi fiziologice
2. Nevoi de siguranţă
3. Nevoia de apartenenţă
4. Nevoia de recunoaştere social
5. Nevoia de realizare (depăşire).

38
39
 CAPITOLUL IV

ETAPELE PROCESULUI DE ÎNGRIJIRE

Procesul de îngrijire este o metodă organizată şi sistematică care permite acordarea de

îngrijiri individualizate.

Cuprinde cinci etape:

1. culegerea de date (interviul)
2. analiza şi interpretarea lor (problema, diagnostic de îngrijire)
3. planificarea îngrijirilor (obiective)
4. realizarea intervenţiilor (aplicarea lor)
5. evaluarea.

Culegerea de date începe de la sosirea pacientului în spital, sau de la primul contact

între asistentă şi pacient, prin acea comunicare terapeutică pe toată perioada spitalizării.
Informaţiile culese trebuie să fie complete, concise, sa reflecte starea de sănătate a
pacientului din toate dimensiunile, biofiziologice, sociologice, psihologice, cultural şi spiritual,
obiceiuri de viaţă şi reacţiile emoţionale faţă de boală. Trebuie cunoscute problemele de boală
anterioare (bolile copilăriei, vaccinări, traumatisme, intervenţii chirurgicale, alergii
medicamentoase) precum şi starea de sănătate a familiei (antecedente heredo-colaterale) dacă
familia este luată în evidenţă cu o serie de boli (diabet, afecţiuni cardiace, hipertensiune arterială,
afecţiuni neuropsihice).

Analiza şi interpretarea datelor ne permite să punem în lumină probleme specific de

dependenţă şi sursă de dificultate care le-a generat, adică elaborarea diagnosticului de îngrijire.

Planificarea îngrijirilor ne permite determinarea scopurilor care trebuie urmărite,

determinarea obiectivelor de atins (rezultatul aşteptat) stabilirea mijloacelor pentru rezolvarea
obiectivelor (pentru atingerea rezultatelor).

Realizarea intervenţiilor constituie momentul realizării conştiente şi voluntare a

intervenţiilor planificate pentru a obţine rezultatul aşteptat.
Activităţile desfăşurate de asistenta în această etapă:
- continuarea culegerii de informaţii despre starea de
sănătate a pacientului, efectuarea intervenţiei
- notarea intervenţiei în planul de nursing
- menţinerea la zi a planului de nursing.
-
Evaluarea se face o apreciere asupra rezultatelor obţinute în starea de sănătate a
pacientului, în funcţie de obiectivele propuse. Evaluarea se face periodic, cu regularitate, la
intervale stabillite în obiectiv. În planul de nursing evaluarea este consemnată enunţând
progresele pe care le-a facut pacientul în funcţie de obictivele propuse.

40
41
 STUDIU DE CAZ
CAZUL I

Pacientul Carabula Nicolai în vârstă de 74 ani, născut la data de 8. 04. 1941, cu

domiciliul în Sibiu , pensionar, este adus în urgenţă la data de 01. 11. 2014, în urma unui
accident casnic pe in arsură cu lichid fierbinte, arsurile sunt de gradul II în regiunea adominală,
coapsă dreaptă şi antebraţ şi braţ drept.
A fost transferat la secţia Chirugie Plastică din cadrul Spitalului Judeţean Sibiu cu acelaşi
diagnostic: arsură prin lichid fierbinte de gradul II în regiunea abdominală, coapsă dreaptă şi
antebraţ şi braţ drept.
Antecedente heredo-colaterale – neagă.
Antecedente personale – nu are.
Comportament – nefumător, alcool ocazional.
Motivele internării – arsură prin lichid fierbinte de gradul II
Stare generală – relativ bună
Stare de nutriţie – bună
Stare de conştienţă – prezentă
Facies expresiv, mucoase normal colorate, fanere normale, sistem ganglionar nepalpabil,
sistem muscular normatom, normochinetic, sistem osteo-articular aparent integru, aparat
respirator fără modificări, aparat cardio-vascular T.A: 170/80 mm Hg, A.V: 78b/min, aparatul
digestiv: prezintă abdomen suplu, cu respiraţie, tranzit intestinal fiziologic, ficat, căi biliare în
limite normale, aparat uro-genital: prezintă loje renale nedureroase.
În urma analizelor de laborator rezultatele sunt următoarele:
Ureea – 37 mg/dl
TGO – 474/l
Creatinina – 1. 24 mg/dl
TGP – 224/l
WBC – 11, 20
MCHC – 34, 3
Na – 126
BSO – 0, 01
RBC – 4, 20
PLT – 174
Ca – 1, 12
Glucoză – 47 mg/dl
HCB – 13, 40
RDW – SD – 45, 1
IC – 7, 5
Proteine totale – 7, 5/dl
HCT – 39, 1
RDW – CV – 13, 5
R – LCR – 41, 4
MCV – 93, 1
PDW – 19, 1

42
PCT – 0, 22
MCH – 31, 9
MPV – 12, 5
EO – 0, 11

43
 INTERVENŢII
DATA DIAGNOSTIC OBIECTIVE AUTONOME ŞI EVALUARE
DELEGATE

1 2 3 4 5

44
1. 11. Alterarea stării -combaterea -pregătesc salonul şi -durerea a scăzut
2014 generale cauzate durerii şi a stării patul bolnavului cu în intensitate, dar
de arsuri, manif. de şoc prin lenjerie curată, persistă.
prin dureri reechilibrarea -liniştesc bolnavul şi la WBC - 11,20
intense şi stare de hidroelectrolitică indicaţia medicului îi HCB – 13,4
şoc. -recoltarea administrăm: MCV – 93,1
analizelor de Mialgin 1 fl. I.V TGO – 47 µ/l
sânge pentru -îi recoltez probe de TGP – 22 µ/l
laborator. sînge pt.hemogramă, Na – 126
grup sangvin şi RH, Ca – 1, 12
hematocri, glicemie, IC – 7, 5
probe heparice şi RBC – 4, 20
ionograma sangvină HCt – 39,1
astfel: pregătesc MCH – 31, 9
materialele necesare pe
măsuţa acoperită cu un
câmp steril: holderul,
vacuete sterile de
diferite culori: Cu dop
roşu pentru biochimie,
dop negru pentru VSH,
dop mov pentru
hemoleucogramă,
tampoane de vată,
perniţă, alcool sanitar,
garou, mănuşi sterile,
tăviţă renală, cutia Petri.
Transport măsuţa cu
materialele sterile lângă
patul bolnavului şi îi
explic necesitatea
tehnicii şi îl aşez într-o
poziţie comodă. Mă spăl
pe mâini cu apă şi
săpun, îmbrac mănuşile
sterile. Membrul
superior al braţului este
sprijinit în extensie şi
supinaţie, aşez sub braţul
bolnavului perniţa,
examinez calitatea venelor
de la plica cotului şi îi
aplic garoul la o distanţă
de 7-8 cm de locul de
puncţionat. Dezinfectez cu
tampon de vată îmbibat în
45
 alcool sanitar pe o
porţiune cât mai mare. Cu
indexul mâinii stângi se
palpează locul pentru
puncţie, iar cu policele se
fixează vena la 4-5 cm sub
locul puncţiei exercitând o
compresiune şi o tracţiune
în jos pentru că vena este
rotundă şi fuge. Cu
holderul în mîna dreaptă,
cu bizoul acului în sus se
perforează uşor oblic
tegumentul până întâlnim
o rezistentă elastică,
învingem acea rezistenţă
elastică şi pătrundem în
lumenul venei 1-2 cm.
Ataşez vacuetele şi după
ce s-a umplut până la
semn o detaşez din holder,
dau drumul la garou şi
print-o mişcare rapidă
extrag acul şi aplic un
tampon de vată. Îi dau
bolnavului o poziţie
comodă şi fac
reorganizarea locului de
muncă. Notez pe vacuetă
numele şi secţia şi o trimit
la laborator.

46
 2. Deficit de -bolnavul să-şi -asigur toaleta -bolnavul nu
2-3. 11. 2014 autoîngrijire din menţină individuală la pat, cooperează, ceea
cauza tegumentele şi protejat cu paravan, ce îngreuneză
procesului mucoasele spălând zonele efectuarea
înflamator integre, curate. neafectate de arsură cu tehnicilor de
manifestat prin săpun şi apă caldă la îngrijire.
alterarea temperatura corpului,
tegumentelor şi după care masez uşor
mucoaselor regiunile predispuse la
escare cu alcool, îl
învelesc cu cerşaf steril
şi îl transport în sala de
operaţie aseptice unde
întregul tratament se face
în condiţii perfecte de
asepsie. La indicaţia
medicului îi administrez
perfuzie: Glucoză 5% şi
ser fiziologic astfel:
pregătesc materialele
necesare: trusa pt
perfuzat, soluţie
sterilă,sol.hidratantă la
temp.corpului, garou,
taviţă renală, perniţă,
muşama şi aleză, alcool
sanitar, plasture,
tampoane de vată,
mănuşi sterile şi stativ.
Informez pacientul şi îl
conving de importanţa
tehnicii şi îi dau o poziţie
de decubit dorsal cu
antebraţul în extensie şi
supinaţie.
-mă spăl pe mâini cu apă
şi săpun, îmbrac
mănuşile sterile,
îndepărtez tăbliţa
metalică, dezinfectez
dopul de cauciuc cu
alcool sanitar, intoroduc
trocarul filtru
îndepărtând teaca,
deschid prestubul şi

47
 elimin aerul de pe
tubulatură, îl închid şi
trec la puncţia venoasă,
deschid prestubul pt a
permite scurgerea
lichidului în venă şi
reglez 1 pic/min, îl aşez
într-o poziţie comodă şi
îl supraveghez pe toată
perioada perfuziei, atât
pe bolnav cât şi locul
unde am introdus acul
perfuziei. Fac
reorganizarea locului de
muncă. Tot la indicaţia
medicului îi administrăm
tratament pacientului:
Ampiplus:15 fl II
Clexane: 0,4 f I
Controloc fl II
Algocalmin 1 f II
NaCl: 3000 ml
Sol Ringer: 1000 ml.
3.Alterarea -bolnavul să fie -aerisesc salonul, schimb -în urma
4-5. 11. stării psihice echilibrat lengeria de pat ori de discuţiilor,
2014 cauzată de psihic. câte ori este nevoie pacientul se mai
necunoaşterea -îi explic bolnavului că linişteşte şi a
evoluţiei trebuie să respecte înţeles că trebuie
plăgilor tratamentul prescris de să fie cooperant
manifestată prin medic pentru a nu apărea pentru a favoriza
nelinişte,agitaţi complicaţii, să fie vindecarea
e. cooperant, îi explic plăgilor.
evoluţia plăgilor şi faptul TA – 130/70
că se vor ameliora mmHg
progesiv în urma acestor R – 18/min
tratamente, îi favorizez P – 80 b/min
un climat de linişte şi T - 37°C
securitate, la indicaţia
medicului îi administrez
tratamentul:
Ampiplus 1,5 fl II
Clexane 0,4 f I
Controloc fl I
Algocalmin f III
Diazepam I f

48
 Sol. Ringer 1000 ml
-îi fac baie generală şi
decaparea generală a
zonelor cu arsură şi apoi
pansament cu Dermazin
-măsor şi notez în foaia
de temperatură funcţiile
vitale şi vegetative.
Pentru luarea pulsului
pregătesc ceas cu
secundar, pix cu pastă
roşie şi foaia de
temperatură
-anunţ bolnavul şi îi
explic modul de
măsurare, îi dau o poziţie
comodă, mă spăl pe
mâini cu apă curentă şi
săpun, iar cu cele 3
degete de la mâna
dreaptă (index, mediu şi
inelar) ajutându-mă de
police îmbrăţişez
extremitatea distală a
antebraţului bolnavului,
reperez şanţul radial şi
exercit o uşoară presiune
asupra peretelui arterial
cu vârful degetelor şi
număr zvâcniturile
pulsatile timp de 1 min şi
notez în foaia de
temperatură şi fac
reorganizarea locului de
muncă.
4.Risc de -pacientul -ajut pacientul să se - i-am
6-7. 11. 2014 alterare a trebuie să-şi alimenteze, mă aşez în administrat
nutriţiei prin menţină starea dreapta lui şi îi ridic uşor pacientului
deficit legat de de nutriţie capul cu perna, verific alimente, lichide
tulburări de prezentă şi să temperatura alimentelor cu linguriţa în
deglutiţie fie alimentat şi sub formă lichidă (supe, cantităţi mici
manifestat prin hidratat ceaiuri) -nu prezintă
incapacitatea de corespunzător, -îi protejez lenjeria de semne de
a se alimenta. cantitativ şi corp cu un prosop aşezat deshidratare.
calitativ pe în jurul gâtului, servesc

49
toată perioada alimentele, pe o tavă
spitalizării. acoperită cu un prosop
curat le ofer bolnavului
pe rând, în măsura în
care le consumă, tăindu-i
alimentele solide, iar cele
lichide în pahar sau cană
umplute pe jumătate îl
servesc cu lingura care
nu trebuie să fie nici prea
plină şi nici prea goală. Îl
alimentez încet şi
urmăresc dacă acesta
înghite, după care îl şterg
la gură . Manifest răbdare
în alimentarea
pacientului, educ soţia
acestuia referitor la
modul în care trebuie să-l
alimenteze dându-i
poziţia semişezândă sau
decubit dorsal cu capul
într-o parte. Realizez cu
soţia meniul în funcţie de
recomandarea medicului.
Îi explic necesitatea
consumului de lichide
pentru prevenirea
deshidratării.
-îi îngrijesc plăgile,
îndepărtez crustele
formate şi eventualele
secreţii formate.
-la indicaţia medicului
aplic pe plăgi
pansamente cu Dermagin
şi îi administrez
tratament prescris de
acesta:
Ampiplus fl II
Clexane 0,4 f I
Controloc fl I
Algifen f II
NaCl 3000 ml
Sol Ringer 1000 ml.

50
 5.Alterarea -bolnavul să -discut cu bolnavul şi îl -bolnavul nu
8-9. 11. 2014 somnului din aibă un somn încurajez să coopereze mai este aşa de
cauza durerilor liniştit. pentru a putea suporta agitat, iar
plăgilor mai uşor plăgile somnul este mai
manifestate prin provocate de arsuri, îi liniştit.
insomnii, aerisesc salonul şi îi
agitaţie. creez un climat cât mai
familial
-evaluez situaţiile
obişnuite de odihnă
(somnul normal,
somnolenţa în timpul
zilei)
-observ oboseala şi
iritabilitatea
-verific alimentele şi
băuturile consumate
-la indicaţia medicului
administrez tratament
prescris:
Diazepam tb I
Algocalmin III f
Controloc fl I
Ampiplus 1,5 fl II
Celxane 0,4 f I în
flancurile peretelui
abdominal prin injecţie
subcutanată
-pregătesc materialele
necesare: seringă
preumplută cu soluţie
medicamentoasă, alcool
sanitar, tăviţă renală,
tampoane de vată,
mănuşi sterile. Informez
pacientul şi îi explic
scopul şi inofensivitatea
injecţiei, îi dau poziţia
corespunzătoare, mă spăl
pe mâini cu apă şi săpun,
îmbrac mănuşile sterile,
dezinfectez locul injecţiei
cu un tampon de vată
îmbibat în alcool sanitar
şi prin seringa pregătită

51
 ca un creion în mâna
dreaptă fac o cută a pielii
cu indexul şi policele
mâinii stângi pătrund
brusc cu acul
perpendicular 2-4 cm.
Verific poziţia acului
prin aspiraţie pentru a
vedea dacă nu am
pătruns într-un vas de
sânge, injectez lent
soluţia şi retrag brusc
acul cu seringa,
dezinfectând locul
injecţiei masând uşor
pentru a favoriza
circulaţia şi resorbţia
medicamentului.
Reorganizez locul de
muncă.
6.Alterarea -pacientul să-şi -efectuez toaleta -mucoasele şi
10-11.11.2014 integrităţii păstreze bolnavului pe regiuni tegumentele
mucoaselor şi mucoasele şi cu scopul de a-i asigura bolnavului sunt
tegumentelor tegumentele confortul şi igiena şi de curate şi integre.
prin secreţii în integre şi curate a îşi menţine pielea şi
plăgi. şi asigur o mucoasele într-o
igienă riguroasă perfectă stare de
a plăgilor. curăţenie cu scopul de
a preveni leziunile
cutanate
-nu trebuie să obosesc
bolnavul, închid
ferestrele şi asigur o
temp de 24°C a
camerei, verific să nu
fie curenţi de aer reci şi
nu se deschide uşa în
timpul efectuării
toaletei, apa să nu fie
nici prea rece nici prea
fierbinte (37°C) se
încearcă la plica cotului
sau cu termometru de
baie. Pregătesc 3
prosoape curate
(faţă,corp, organe

52
 genitale),mănuşi de
baie, săpun, lenjerie
corp curată, muşama şi
aleză, cană, bazinet,
lighean, paravan, pudră
de talc, alcool. Încep
prin protejarea patului
cu paravan pentru
intimitatea pacientului.
Faţa o spăl în forma
cifrei 3 (frunte, obraji,
bărbia) insistând în
regiunea peri-orală,
peri-nazală. Urechile,
insistând sub axilă,
plica cotului,partea
posterioară a toracelui,
membrele inferioare
insitând inghinal,
poplitee, interdigital şi
la urmă spălăm
organele genitale.
-observ regiunile
predispuse la escare şi
le fricţionez cu alcool
şi apoi le pudrez cu
pudră de talc.
-unghiile le tai scurt,
desfac pansamentul în
baie de apă pentru a nu
strica cicatrizarea,
îndepărtez crustele
formate şi secreţiile.
Respect toate măsurile
de asepsie şi antisepsie.
-la indicaţia medicului
în funcţie de evoluţia
plăgilor aplic sprayiuri
cu oxitetraciclină,
pansament cu
Dermagin.
-administrarea
tratamentului prescris
de medic:
Ampiplus fl II
Cexane 0,4 f II
Controloc fl II

53
 Algifen f II
Sol.Ringer 1000 ml
Diazepam 76 I
Algocalmin f III.
7. Alterarea -pacientul să -îi explic pacientului -pacientului i s-a
12. 11. 2014 nevoi de a prezinte care este cauza efectuat sondajul
elimina legată diminuarea incontinenţei sale şi că vezical, a
de perturbarea episoadelor de este o situaţie suportat bine
sfincteriană incontinenţă, să remediabilă şi îi explic sonda şi a înţeles
manifestată redobândească necesitatea sondajului necesitatea ei.
prin emisie parţial vezical pentru o -Diureaza
involuntară de incontinenţa perioadă de timp ingerată – 1300
urină. urinarii. -la indicaţia medicului ml lichide
pregătesc materialele
necesare pentru
efectuarea sondajului
vezical: muşama şi
aleză,mănuşi sterile,
sonda Foley 18 cm,
paravan, soluţie
lubrifiantă, pungă
pentru colectarea
urinei.
-îi explic necesitatea
tehnici şi îl aşez în
decubit dorsal cu
picoarele întinse şi uşor
depărtate, izolez patul
cu muşama şi aleză, mă
spăl cu apă şi săpun,
îmbrac mănuşile
sterile, desfac sonda şi
o lubrifiez, dezinfectez
meatul urinar cu ser
fiziologic, se introduce
sonda după care îi dau
o poziţie comodă
pacientului. După
sondaj administrez o
fiolă de algocalmin
pacientului.
-după scoaterea sondei
stabilesc cu pacientul şi
cu soţia acestuia un
program de eliminare

54
 din 2 în 2 ore cu
creşteri progresive a
intervalelor. Urmăresc
diureza zilnic începând
cu ora 8:00, prima
urină nu se calculează
până a doua zi la ora
8:00. Apoi urmăresc
excreta, urmăresc
lichidele pe care le-a
consumat sau întreb
soţia cât i-a dat să bea.
-la indicaţia medicului
adm.tratament prescris:
Zomen 30 mg tb
Leridip 10 mg tb 1/2-0-
0
Diurex caps.0-1-0
Digoxin tb 0-1-0
Aspenter 75 mg 0-1-0
Ampiplus 1,5 fl II
Diazepam tb I
Sol.Ringer 1000 ml
NaCl 3000 ml.
13. 11. 2014 8.Alterarea -pacientul să -îi asigur pacientului o -pacientul
mobilităţii efectueze poziţie adecvată a efectuează
fizice din mişcări uşoare mebrelor, aşez uşoare mişcări şi
cauza arsurilor cu membrele membrele inferioare se poate deplasa
manifestate neafectate depărtate unul de câţiva paşi.
prin -să se deplaseze celălalt cu colăcei de T.A– 60/90
diminuarea cu ajutor câţiva vată sub călcâi mmHg
forţei paşi, apoi până -mobilizez pasiv R – 20 r/min
musculare, la toaletă pentru pacientul la 2 ore, P – 80 p/min
limitarea a atinge un grad schimb poziţia lui din T – 36,8°C
aplitudinilor de de autonomie partea opusă spre
mişcare. maxim. toracele acestuia, mă
aplec şi prind şoldul
pacientului şi îl întorc
spre mine în decubit
lateral, sprijin spatele
cu pătura rulată sau cu o
pernă
-efectuez masaj al
spatelui şi membrelor
prin mişcări de flexie,

55
 extensie şi rotire de 3
ori pe zi a câte 5 minute
-încurajez pacientul
pentru mobilizare activă
a celorlalte segmente
ale corpului
-măsor şi notez funcţiile
vitale
Pentru tensiunea
arterială pregătesc
materialele necesare:
tensiometru, stetoscop,
foaie de temperatură,
pix,
-mă spăl pe mâini cu
apă şi săpun şi
pregătesc pacientul
-aplic manşeta
tensiometrului la
nivelul braţului, iar
antebraţul relaxat,
manometrul la nivelul
arterei humerale, se
aplică tensiometrul, iar
olivele stetoscopului se
şterg cu un tampon de
vată îmbibat în alcool
sanitar, după care se
introduc în urechi şi cu
ajutorul perei de
cauciuc se introduce aer
în manşetă. Se dă încet
drumul la autonomearul
din manşetă dând
drumul încet la ventilul
perei de cauciuc.
Când se aude prima
pulsaţie se înregistrează
T. A max, iar când se
aude şi ultima pulsaţie
se înregistrează T. A
min.Se notează în foia
de temperatură, se dă
poziţie pacientului şi
reorganizez locul de

56
 muncă. Îi administrez
tratament la indicaţia
medicului:
Ampiplus fl I
Clexane 0,4 fl I
Controloc fl II
Algefer f II
Sol. Ringer 1000 ml
Algocalmin f II
Aspenter 75 mg.
9. Anxietate -pacientul să fie -mă asigur că în salon -se observă
14. 11. 2014 cauzată de echilibrat psihic, este linişte, îi asigur expresia unui
spitalizare fizic, ajutând la pacientului liniştea calm şi a unei
manifestată înlăturarea stării care să-i permită seninătăţi pe
prin nelinişte, de anxietate. repaus fizic şi psihic, chipulpacientului.
agitaţie, i-am furnizat R – 19r /min
tristeţe. informaţii asupra
tratamentului şi asupra
îngrijirilor programate
asigurându-l că se va
însănătoşi doar dacă
ne acordă sprijinul
necesar, că noi, echipa
de îngrijire nu vom
reuşi singuri în
îngrijirile pacientului.
-vorbesc cu el, îl
ascult, îi răspund la
eventualele întrebări
pe care mi le pune şi
rog familia să-l
viziteze mai des
-pregătesc materialele
necesare pentru
măsurarea respiraţiei:
foaia de temperatură,
pix, ceas cu secundar,
nu îi fac nici o
pregătire înainte
pacientului pentru a
nu modifica respiraţia
fara intenţie
-aplic faţa palmară pe
toracele pacientului şi
măsor numărul

57
 inspiraţiilor timp de 1
min după care notez în
foaia de temperatură
-la indicaţia medicului
administrăm tratament
prescris de acesta:
Ampiplus 1,5 fl II
Clexane 0,4 f I
Controloc fl II
Algocalmin 1 f I
Diazepam tb I
Digoxim 0-1-0
-se face baie generală
bolnavului, decaparea
parţială a zonelor de
arsuri şi pansament cu
Dermazim, toaleta se
face sub anestezie de
către medic, în
condiţii de strictă
asepsie (mănuşi
sterile, bonetă,
mască), se aplică
pansament pe o
suprafaţă cât mai mare
decât suprafaţa arsă.

10.Alterarea -bolnavul să -am asigurat un mediu -bolnavul se

15. 11. 2014 respiraţiei aibă o respiraţie optim în salon plânge de sonda
cauzată de eficientă. -la indicaţia medicului nazală.
ventilaţie adminostrez O2 R – 19 r/min
insuficientă pacientului prin sonda
manifestată nazală (16-18 r/min)
prin hipoxie, dezobstruez căile
dispnee/polipn aeriene superioare,
ee asigur o ventilaţie
extremităţi eficientă, măsor
reci. lungimea sondei pe
obraz de la narină la
tragus, introduc
cateterul în nazofaringe
cu mişcări blânde,
paralele cu palatul osos
şi perpendicular pe buza
superioară
-fixez sonda cu
leocoplast şi debitul de
4-6 l/mm, observ
58
 pacientul în continuare
pentru prevenirea
accidentelor.Oxigenul îl
umidific înainte de a
ajunge la pacient în
barbotoare speciale, îi
administrez gazul cu
intermitenţă şi îi
supraveghez debitul
-tot la indicaţia
medicului îi administrez
tratament prescris de
acesta:
Zomen 30 mg tb 1h-0-
½-
Leridip 10 mg tb ½-0-0
Dicerex caps 0-1-0
Digoxim tb 0-1-0
Aspenter 75 mg 0-1-0
Miofilin caps 1-0-0
Ampiplus fl II
Clexane 0,4 f I
Controloc fl I
Sol.Ringer 1000 ml

EPICRIZA

Bolnavul Carabula Nicolai în vârstă de 74 ani se internează în ziua de 01. 11. 2014, în
secţia de Chirurgie Plastică a Spitalului Judeţean Sibiu cu diagnosticul de arsură prin lichid
fierbinte de gradul II în regiunea abdominală, coapsă dreaptă şi antebraţ şi braţ drept.
În urma tratamentului medicamentos:
Ampiplus 1,5 fl II/zi Zomen 30 mg ½ /zi
Clexane 0,4 I/zi Leridip 10 mg 0-1-0
Controloc fl II/zi Dicerex 0-1-0
Algocalmin 1 f II/zi Digoxim 0-1-0
Diazepam tb I/zi Aspenter 0-1-0 (5 zile)
NaCl 3000 ml/zi Ringer 1000 ml/zi
Şi a băilor generale, decaparea parţială a zonelor cu arsuri, pansamente cu Dermagin unguent şi
expuneri la aer în ultimele 2 zile, pacientul se simte mult mai bine şi plăgile arse sunt cicatrizate.
Bolnavul se externează în ziua de 15. 11. 2014 în stare ameliorată, prezentând
următoarele valori ale funcţiilor vitale:
T.A – 130/70 mmHg
P – 80 p/min

59
 R – 18 r/min
T – 36,8°C
Bolnavul este sfătuit să conştientizeze importanţa măsuriloe terapeutice indicate în ambulator:
- expunere la aer
- băi călduţe
- respectă tratamentul prescris de medic
- regim alimentar conform indicaţiilor
- să revină la control medical după 10 zile.

CAZUL II

Pacientul Adam Silvestru în vârstă de 46 ani din localitatea Calea Cisnadiei ,Sibiu , fără
ocupaţie, născut la data de 5. 08. 1969, este adus în urgenţă la data de 24. 10. 2014 cu arsuri de
gradul III si IV antepicior dept, 1/3 interioară gambă dreaptă, provocate de o baie cu apă
fierbinte şi sare.
Se decide internarea pentru investigaţii şi tratament de specialitate.
Starea generală este bună şi cea de nutriţie, aparatul respirator – fără modificări, aparatul cardi-
vascular – T. A – 110/60 mmHg, A. V – 68b/min, papartaul digestiv – prezintă abdomen suplu,
mobil, cu respiraţia, aparatul uro-genital prezintă loje renale nedureroase.
Se recoltează sânge pentru analizele:
K – 3, 9 mmdl/l
Na – 14
Cl – 102,
Glucoză – 85
Uree – 18
Creatinină – 0,68
ALT – 12 µ/l

60
AST – 21 µ/l
WBC – 0, 05
RBC – 3, 33
HGB – 10,20
HCT – 30, 5
MCV – 91,6
MCH – 30,6
MCHC – 33,4
PLT – 412
Albumina – 44,7
α2 – 17, 3
β – 15, 5

γ – 16, 8
Este internat la secţia de Chirurgie Plastică din cadrul Spitalului Judeţean Sibiu cu
diagnosticul de arsură de gradul III şi IV antepicior drept, 1/3 interioară gambă dreaptă, dureri,
edeme.
Condiţii de viaţă – mediu, este fumător 1p/zi, alcool ocazional, antecedente heredo – colaterale -
neagă, antecedente personale – nu are.

61
 INTERVENŢII
DATA DIAGNOSTIC OBIECTIVE AUTONOME ŞI EVALUARE
DELEGATE
1 2 3 4 5
24. 10. 2014 1.Anxietate -pacientul să aibă -suţin moral pacientul şi -pacientul este
cauzată de o stare psihică îl ajut să-şi alunge ideile echilibrat psihic
nelinişte în echilibrată prin iraţionale produse de şi anxietatea este
legătură cu starea discuţii deschise anxietate sub control
de sănătate şi răspunsuri cât -asigur condiţiile de K – 3, 9 mmdl/l
manifestată prin mai concrete la linişte care să permită Na – 14
îngrijorare, teamă. întrebări. repausul fizic şi psihic al Cl – 102
Recoltarea pacientului Glucoza – 85
sângelui pentru -pun la dispoziţia Uree – 18
efectuarea bolnavului exemple de Creat – 0,68
examenelor de pacienţi cu evoluţie WBC – 0, 05
laborator. favorabilă îndelungată MCV – 91, 6
La indicaţia medicului HCT – 39, 1
recoltez sânge Hgb – 13, 2
pacienţilor pentru:
Hemogramă, hematocrit,
glicemie, probe hepatice,
ionograma sangvină.
În vederea recoltării
pregătim vacutainere cu
dopuri diferite astfel
încât pentru recoltarea:
HLG – vacutainer cu dop
mov
VSH – vacutainer cu dop
negru
Biochimice -
vacutainere cu dop roşu
şi efectuez puncţia
venoasă conform tehnicii
discutate la cazul 1.
- îi administrez
tratamentul prescris de
medic:
Cefort 2g
Clexane 0, 4
Algocalmin III f
Centroloc I
Diazepam tb I
- îi fac toaleta locală cu
Hydrex, decaparea
flictenelor.

62
 INTERVENŢII
DATA DIAGNOSTIC OBIECTIVE AUTONOME ŞI EVALUARE
DELEGATE
1 2 3 4 5

63
 2.Alterarea nevoii -pacientul să -aerisesc salonul -pacientul
25-26.10.2014 de a fi curat, de a- menţină -mă asigur că este o prezintă
şi proteja tegumentele şi temperatură de 18- tegumente şi
tegumentele şi mucoasele integre 20°C pentru a mucoase
mucoasele şi curate efectua toaleta curate şi
cauzate de -măsurarea şi bolnavului pe îngrijite.
slăbiciune, notarea corectă a reugiuni după ce am P – 68 b/min
adinamie funcţiilor vitale şi protejat patul cu T – 36, 9°C
manifestată prin vegetative. paravan pentru R – 19 r/min
incapacitatea de intimitatea acestuia, T.A – 120/70
a-şi acorda schimb lenjeria mmHg.
îngrijirile igienice patului şi a
personale. pacientului, îl ajut
să- şi facă toaleta
cavităţii bucale, îl
aduc în poziţie
semişezândă,
protejez lenjeria
pacientului cu un
prosop şi aleză, pun
pastă pe periuţa de
dinţi, servesc
bolnavului o cană cu
apă, acesta îşi va
spăla dinţii cu
mişcări verticale,
energice şi va clăti
gura cu apă
aruncându-o în tăviţa
renală, îl servesc cu
un alt pahar de apă
pentru gargară,
reorganizez locul de
muncă.
-măsor funcţiile
vitale şi vegetative:
P, T, T.A, R, ingesta
şi excreta şi le notez
în foaia de
temperatură
-la indicaţia
medicului îi
administrez
tratamentul prescris:
Cefort 2g

64
 Clexane 0,4 I
Algocalmin f II
Controloc I
Diazepam tbI
-toaleta locală cu
Hydrex, decaparea
flictenelor,
schimbarea
pansmentului.
27. 10. 2014 3.Alterarea nevoii -pacientul să -învăţ pacientul să -pacientul nu
de a dormi şi beneficieze de practice metode de mai este agitat
odihni, cauzată de odihnă relaxare şi îl ajut la şi beneficiază de
durere manifestată corespunzătoare şi aplicarea corectă a un somn
prin treziri repetate să-şi păstreze acestora corespunzător
nocturne, insomnii, calmul pentru a nu -identific nivelul şi calitativ şi
anxietate. se agrava situaţia. cauza insomniilor cantitativ.
-urmăresc efectul
medicamentelor asupra
organismului
-evaluez situaţiile
obişnuite de odihnă
-somn normal,
somnolenţă în timpul
zilei, observ oboseala
şi iritabilitatea
pacientului, observ şi
notez calitatea orarul
somnului, gradul de
satisfacere a celorlalte
nevoi, stimulez
încrederea pacientului
în forţele proprii şi în
cei care îl îngrijesc
-la indicaţia medicului
îi administrez trat.
prescris:
Cefort 2g
Clexane 0,4 I
Algocalmin III f
Centroloc I
Diazepam tb I
-baie locală în condiţii
de strictă asepsie,
toaleta Hydrex,
decaparea flictenelor,
pansament Dermazin

65
 4.Alterarea -pacientul să facă -mobilizez pasiv şi -se mobilizează
28-29.10.2014 nevoii de a se mişcări uşoare activ pacientul cu cu greu, dar face
mişca şi a avea o fără a depune mişcări blânde câţiva paşi fără
bună postură din foarte mult efort pentru a nu-i agrava ajutor.
cauza arsurii şi să se deplaseze starea
manifestată prin singur câţiva paşi. -îl ajut să-şi schimbe
imobilitate şi o poziţia în pat pentru
postura a evita constipaţia
inadecvată. -efectuez masaj pe
zonele predispuse la
escare cu alcool,
-încurajez pacientul
pentru mobilizare
activă la început în
poziţie semişezândă
apoi şezândă la
marginea patului şi
ajutat se va ridica
făcând câţiva paşi
fără a pune în pericol
membrul inferior
afectat de arsură
-la indicaţia
medicului îi întrerup
administratrea
antibioticului, îi
administrez:
Clexane 0, 4 I
Algocalmin III f
Diazepam tb I
Controloc f I
-baie locală, toaleta
Hydrex, decaparea
flictenelor, decapare
parţială

66
 5.Hipertermie -pacientul să-şi -aerisesc salonul şi -pacientul
30-31.10.2014 datorită arsurii menţină aplic comprese reci afebril
manifestată prin temperatura pe fruntea T - 37°C.
febră moderată corpului în limite pacientului,
38,8°C, normale. monitorizez
frisoane. temperatura corpului
ori de câte ori este
nevoie şi notez în
foaia de temperatură
-schimb lenjeria de
pat şi corp, menţin
ingiena tegumentelor
-pregătesc
materialele necesarea
pentru luarea
temperaturii:
termomentru care se
găseşte într-un
recipient cu soluţie
dezinfectantă,
casoletă cu comprese
sterile, săpun, tăviţă
renală,pix cu pastă
albastră, foaie de
temperatură,
pregătesc psihic şi
fizic pacientul, mă
spăl pe mâini cu apă
şi săpun, scot
termometrul din
soluţie şi îl şterg cu o
compresă sterilă
pentru a nu irita
tegumentul, verific
ca mercurul să fie
coborât în rezervor,
îl scutur, întroduc
vârful termometrului
în groapa axilară,
după ce am efectuat
toaleta axilei (pentru
că transpiraţia
influenţeză
temperatura), rog
pacientul să menţină

67
 braţul lipi de trunchi
şi antebraţul flectat
pe torace 5-10 min,
citesc valoarea
obţinută, spăl
termometrul cu apă
şi săpun şi îl introduc
din nou în soluţia
dezinfectantă. Aşez
pacientul într-o
poziţie comodă şi
notez în foaia de
temperatură valoarea
şi fac reorganizarea
locului de muncă.
-la indicaţia
medicului îi
administrez
tratamentul prescris:
Clexane 0, 4I/zi
Algocalmin II
Controloc fI/zi.

68
 6.Alterarea -pacientul să aibă -încerc să liniştesc -pacientul nu
1-2-3.11.2014 circulaţiei o bună circulaţie pacientul psihic şi să mai prezintă
sangvine şi să fie echilibrat îi explic metodele, cefalee, iar
datorită din punct de tratamentul şi celelalte
anixietăţii şi a vedere psihic. şansele foarte constante sunt
emoţiilor -măsurarea crescute de a-şi în limite
manifestate prin funcţiilor vitale reveni repede la normale
tahicardie, obişnuinţele de T – 36, 9°C
cefalee, vertij. dinainte P – 90 b/min
-îi măsor şi notez în R – 18 r/min
foaia de temperatură T.A – 140/80
funcţiile vitale T, P, mmHg.
T.A, R
-la indicaţia
medicului îi
administrăm
tratament prescris:
Clexane 0, 4 I
Algocalmin III f
Controloc I/zi
Diazepam tb I
-baie locală în
condiţii de strictă
asepsie
-baie de picior,
decapare parţială
-lăsat la aer
pulverizăm cu
Oximed
-pregătesc
materialele necesare
pentru efectuarea
ingecţiei 1°m cu
algocalmin: seringi
sterile, ace sterile,
soluţie de injectat,
tăviţă renală, alcool
sanitar, tampoane de
vată, pregătesc psihic
pacientul
informându-l şi
recomandându-i
relaxarea
musculatruii fesiere,
fizic îl aşez în

69
 decubit ventral cu
capul într-o parte,
mă spăl pe mâini cu
apă şi săpun, îmbrac
mănuşile sterile,
dezinfectez locul de
lecţie, cadranul
supero-extern fesier
(care rezultă ducând
o linie orizontală
deasupra şanţului
interfesier până la
marginea superioară
a marelui Trohanter,
pe mijlocul acelei
orizontale se duce o
perpendiculară
împărţind fesa în 4
cadrane), întind
pielea între index şi
policele mâinii
stângi şi înţep
perpendicular pielea
cu rapiditate şi
siguranţă, verific
poziţia acului prin
aspirare, injectez lent
soluţia, retrag acul
brusc şi seringa şi
dezinfectez locul,
masez uşor pentru a
activa circulaţia
sangvină favorizând
absorbţia soluţiei.
-îl aşez într-o poziţie
comodă, rămând în
repaos fizic 5-10 min
şi fac reorganizarea
locului de muncă.

70
 7.Alterarea nevoii -pacientul să -informez pacientul să -pacientul are un
4-5-6-7.11.2014 de a elimina aibă un tranzit evite alimentele care tranzit intestinal
cauzată de intestinal în provoacă gaze pentru a în limite
alimentaţia limite evita balonarea fiziologice.
inadecvată şi fiziologice. -să aibă o bună hidratare
hidratare şi alimentaţie bogată în
necorespunzătoare reziduri
manifestată prin (legume,fructe,cereale),
constipaţie, care facilitează
meteorism. eliminarea intestinală
-mesele să fie luate la
ore fixe pentru că
favorizează ritmul
eliminărilor
-să facă activitate fizică,
să fortifice musculatura
abdominală care are un
rol important în
eliminarea intestinală
-urmăresc şi notez în
foaia de observaţie
consistenţa şi frecvenţa
scaunelor
-dau dovadă de
înţelegere şi răbdare
menajând pudoarea
pacientului
-îl liniştesc şi îl
încurajez să-şi exprime
emoţiile şi sentimentele
în legătură cu starea sa
-la indicaţia medicului îi
administrez tratament
prescris:
Clexane 0,4 I/zi
Algocalmin III f I.M
Controloc I
Diazepam tb I I.M
-baie de picior, decapare
parţială, expunere la aer,
pulverizări cu Oximed

71
 EPICRIZA

Pacientul Adam Silvestru în vârstă de 46 ani se internează în ziua de 24. 10. 2014 în
secţia de Chirurgie Plastică a Spitalului Judeţean Sibiu cu diagnosticul de arsură de gradul III şi
IV antepicior drept 1/3 interioară gambă dreaptă.

Cefort 2 g/zi
Clexane 0,4 I/zi
Algocalmin fIII/zi
Controloc I/zi
Diazepam tb 1/zi
Şi a băilor locale cu Hydrex, decaparea flictenelor, pansament cu Dermazin şi expuneri la aer
liber, pacientul se simte mult mai bine şi plăgile arse sunt cicatrizate.

Bolnavul se externează în ziua de 7. 11. 2014 în stare ameliorată, prezentând următoarele

valori ale funcţiilor vitale:
T. A – 130/70 mmHg P – 80 b/min
R – 17 r/min T – 36, 9°C

Se externează cu recomandările:
- baie locală cu apă şi săpun
- expunere la aer
- pulverizare cu Oximed
- control la nevoie în Policlinică la Cabinetul 1.

72
 CAZUL III

În data de 22. 10. 2014, ora 12:00, este adusă de urgenţă în stare de şoc doamna Mardare
Daniela. Este internată în secţia ATI, apoi transferată în secţia de Chirigie Plastică a Spitalului
Judeţean Sibiu, cu diagnosticul de arsuri de gradul II şi III.

Motivul internării: din neatenţie vrând să-şi pună benzină într-un bidon şi-a aprins o
ţigară provocând o explozie. I-a afectat faţa, toracele, membrele superioare şi cele inferioare
parţial. Cuprind aproximativ 30% din suprafţa corpului.
Are 65 ani, căsătorită, are un copil, domiciliul în Sibiu, este fumătoare, băutoare de cafea,
nu consumă băuturi alcoolice.
Interviul a fost realizat cu ajutorul soţului care susţine că pacienta nu a mai fost internată
niciodată.
La internare prezenta: T. A – 150/90 mmHg, A. V – 90 b, R – 20 r/min, mucoase normal
colorate, sistemul muscular normatom, noromochinetic, sistem oste-articular – aparent integru,
aparat respirator – fără modificări, ficat, băi biliare – în limite normale, aparat uro-genital –
prezintă loge renale nedureroase.
I s-a recoltat sânge pentru analizele de laborator:
Creatinină – 1, 20 mg/dl
WBC – 12, 20
RBC – 4, 20
HCT – 94, 1
Na – 127
TGO – 40 µ/l
IC – 8,5
HGB – 12, 20
TGP – 234/l
Ca – 1,12

73
 INTERVENŢII
DATA DIAGNOSTIC OBIECTIVE AUTONOME ŞI EVALUARE
DELEGATE
1 2 3 4 5
1. Anxietate -diminuarea -aersisesc salonul, -pacienta este
22. 10. 2014 datorită pierderii anxietăţii, schimb lenjeria de pat, mai liniştită
imaginii de sine pacienta să creez un mediu psihic
şi a cunoască evoluţia ambiant de linişte şi WBC – 12, 20
necunoaşterii plăgilor arse securitate, explic HGB – 13,20
evoluţiei -să accepte pacientei evoluţia HCT – 94, 1
plăgilor arse ajutorul celor din plăgilor şi faptul că se TGO - 46µ/l
manifestată prin jur vor ameliora progresiv TGP - 23µ/l
nelinişte, -să-şi accepte în urma tratamentului Na – 127
agitaţie, teamă. micile modificări ce-l va urma IC – 8, 5
ale imaginii -pun la dispoziţia Ca – 1, 12
corporale pacientei exemple de RBC – 4, 20
- recoltarea bolnavi cu evoluţie HCt – 38, 1
sângelui pentru îndelungată T – 37, 3°C
efectuarea -la indicaţia medicului P – 75 b/min
examenelor de recoltez sânge pentru T. A – 150/90
laborator. analizele de laborator: mmHg.
hemogramă, glicemie,
hematocrit, probe
hepatice, ionograma
sangvină
-la indicaţia medicului
îi administrez
tratamentul prescris:
Glucoză 5%=500 ml
perfuzie
Ser fiziologic – 500
ml
Clexane 0,4 f I/zi
Ampiplus 2 fl II
Controloc fl II
Algocalmin 1 f/zi
Diazepam tb 1
NaCl 300 ml
-măsor şi notez
funcţiile vitale şi
vegetative.

74
 INTERVENŢII
DATA DIAGNOSTIC OBIECTIVE AUTONOME ŞI EVALUARE
DELEGATE
1 2 3 4 5
2.Disconfort -combaterea -ajut pacienta print-o -durerile au
23-24.10.2014 general cauzat de durerilor şi a comunicare scăzut în
arsură manifestată stării de confort permanentă să se intensitate
prin dureri, stare psihic bună adapteze la noua T.A – 140/80
generală alterată. pentru pacientă situaţie insistând mmHg
-măsurarea asupra probabilităţii P – 70 b/min
funcţiilor vitale vindecării totale. R – 18 r/min
şi vegetative. -îi explic că foarte T – 37,2°C
mult contează voinţa
ei de a depăşi această
fază grea, sfătuiesc
aparţinătorii să nu
plângă în preajma
pacientei deoarece
efectul poate fi
negativ pentru aceasta
-la indicaţia medicului
îi administrez
Algocalmin1 fII/zi
Ampiplus 2 flII/zi
Diazepam tb 1/zi
NaCl – 300 ml
Perfuzie cu glucoză
5%=500 ml
Sol Ringer – 500 l
-decaparea parţială a
zonelor de arsuri şi
pansament cu
Dermizin
-măsor şi notez
funcţiile vitale (T, T.
A, P si R)

75
76
 INTERVENŢII
DATA DIAGNOSTIC OBIECTIVE AUTONOME ŞI EVALUARE
DELEGATE
1 2 3 4 5
3.Alterarea -să aibă -mă îngrijesc ca -integritatea
25-26.10.2014 integrităţii tegumentele pacientei să-i fie tegumentelor
tegumentelor intacte pe toată asigurate condiţiile de este în stare
datorită arsurilor perioada spitalizare: igiena bună.
manifestată prin spitalizării. personală
secreţii în plagă şi -schimbarea poziţiei la
porţiuni de interval de 2 ore,
necroză, flicteul. lenjeria de pat curată,
uscată, cerşaful bine
întins, fără cute
-îndepărtez din pat
resturile alimentare şi
obiecte ce ar putea
produce prin
comprimarea tulburării
locale de circulaţie
-întind bine lenjeria de
corp, efectuez masajul
regiunilor predispuse la
escare cu alcool diluat
timp de 10 min
reactivând circulaţia
sangvină periferică,
pudrez cu talc
-la indicaţia medicului
administrez medicaţia
prescrisă:
Perfuzie cu Manitol
10%=500 ml
Sol Ringer 500 ml
Glucoză 5% =500 ml
Ampiplus 2 fl II
Controloc fl II
Diazepam tb 1
NaCl 300 ml
Clexane 0,4/zi
-baie generală bolnavei
cu decaparea parţială a
zonelor de arsuri şi
pansament cu
Dermozin.

77
78
 INTERVENŢII
DATA DIAGNOSTIC OBIECTIVE AUTONOME ŞI EVALUARE
DELEGATE
1 2 3 4 5
4.Alterarea nevoii -urmăresc ca -sfătuiesc pacienta să Pacienta a
27-28.10.2014 de a elimina pacienta să aibă o bună hidratare cooperat
cauzată de aibă un tranzit şi o alimentaţie bogată pentru
alimentaţia intestinal în în reziduri care efectuarea
inadecvată şi limite normale. facilitează eliminarea clismei şi are
hidratarea intestinală şi un tranzit
necorespunzătoare prevenirea intestinal
manifestată prin deshidratării normal.
meteorism -pregătesc pacienta
abdominal, pentru efectuarea
oligurie, clismei evacuatorie
deshidratare -pregătesc materialele
necesare: mănuşi
sterile, trusa cu canule
rectale, substanţă
lubrifiantă, casolete cu
comprese, stativ
pentru irigator,
irigator, tubul de
cauciuc, apă caldă
(35°C), muşama şi
aleză, tăviţă renală,
bazinet, izolez patul
cu paravan, aşez
pacienta în decubit
dorsal cu membrele
inferioare flectate
uşor, aşez bazinetul
sub regiunea sacrală,
mă spăl pe mâini cu
apă şi săpun,î îmbrac
mănuşile sterile, fixez
canula la tubul
irigatorului şi închid
robinetul. Verific
temp apei şi umplu
irigatorul, evacuez
aerul şi prima coloană
de apă, lubrifiez
canula cu o compresă
de tifon şi fixez

79
 irigatorul pe stativ.Cu
ajutorul a 2 comprese
sterile îndepărtez
fesele pacientei cu
mâna stângă, iar cu
mâna dreaptă introduc
canula prin anus în
rect, perpendicular pe
suprafaţa subiacentă
cu vârful îndreptat în
înainte, în direcţia
vezicii urinare, prin
mişcări de rotaţie până
ce înving rezistenţa
sfincteriană, introduc
canula 10-12 cm,
deschid robinetul şi
reglez viteza de
scurgere a apei, rog
pacienta să reţină apa
10-15 min, închid
robinetul şi îndepărtez
canula. Pacienta o
aduc în poziţie de
decubit lateral drept,
apoi decubit lateral şi
captez scaunul la pat,
apoi îi dau o poziţie
comodă. Fac
reorganizarea locului
de muncă.Administrez
pacientei medicaţia
prescrisă de medic:
Ampiplus 2 flII/zi
Controloc flII/zi
Diazepam tbI/zi
Sol perfuzabilă de
Ringer 500 ml.

80
 INTERVENŢII
DATA DIAGNOSTIC OBIECTIVE AUTONOME ŞI EVALUARE
DELEGATE
1 2 3 4 5
5.Alimentaţie -combat starea de -aerisesc salonul şi -bolnava
29.10.2014 indecvată datorită inapetenţă asigur o ambianţă începe să se
alterării stării de -asigur un regim familială, îi servesc alimenteze
sănătate alimentar masa într-un cadru cât singură.
manifestată prin corespunzător. mai estetic, evaluez în
inapetenţă, permanenţă
alimentaţie capacitatea de
necorespunzătoare deglutiţie, îi protejez
calitativ şi lenjeria de corp cu un
cantitativ. prosop şi încerc
administrarea orală de
alimente şi lichide în
cantităţi mici cu
lingura nici prea goală
nici prea plină
-manifest răbdare în
alimentarea pacientei,
o încurajez să încerce
şi singură
-la indicaţia medicului
îi administrez
tratamentul prescris:
Clexane 0, 4I/zi
Controloc fl II/zi
NaCl 300 ml
Diazepam tb I/zi
-baie generală în
strictă asepsie cu
decaparea parţială a
zonelor de arsuri şi
expunerea la aer.

81
 INTERVENŢII
DATA DIAGNOSTIC OBIECTIVE AUTONOME ŞI EVALUARE
DELEGATE
1 2 3 4 5
6. Deficit de mişcare -pacienta să -îi explic pacientei -pacienta se
30.10.2014 datorită plăgilor arse execute mişcări importanţa menţinerii mobilizeză cu
manifestată prin uşoare fără tonusului muscular, o greutate, dar
durere, limitarea ajutor. ajut să-şi recapete face câţiva
mişcărilor. mobilitatea de paşi.
dinaintea plăgilor arse,
-o ajut să-şi schimbe
poziţia în pat pentru a
evita constipaţia
-la indicaţia medicului
îi administrez
tratamentul prescris:
Clexane 0, 4 fI/zi
Controloc fl II/zi
Diazepam tb II/zi
Algocalmin III f/zi
-baie generală a
bolnavei, decaparea
parţială a zonelor cu
arsuri, toaleta se face
sub anestezie de către
medic în condiţii de
strictă asepsie,
expunere la aer,
pulverizări cu
Oximed.

82
 EPRICIZA

Pacienta Mardare Daniela în vârstă de 65 de ani se internează în ziua de 22. 10. 2014 în
secţia de Chirigie Plastică a Spitalului Judeţean Sibiu diagnosticul de arsură de gradul II şi III, pe
faţă, torace, membrele superioare şi cele inferioare parţial.

În urma tratamentului medicamentos:

Ampiplus 2 flII/zi NaCl 300 ml
Clexane 0, 4 I/zi Sol. Ringer 500 ml/zi
Algocalmin III f/zi Glucoză 5%=500 ml/zi
Controloc I/zi Ser fiziologic = 500 ml/zi
Diazepam tb /zi
Şi a băilor locale, decaparea flictenelor, pansament cu Dermazin, expuneri la aer şi pulverizări cu
Oximed, pacienta se simte mai bine şi plăgile arse sunt cicatrizate.

Bolnava se externează la data de 30. 10. 2014 în stare ameliorată, prezentând următoarele valori
ale funcţiilor vitale:
T. A – 140/80 mmHg P – 75 b/min
R – 18 r/min T – 36, 8°C

Se externează cu recomandările:
- baie locală cu apă şi săpun special.

83
 FIŞA TEHNOLOGICĂ

Perfuzia este o metodă de introducere a soluţiilor medicamentoase pe cale intravenoasă,

picătură cu picătură pentru reechilibrarea hidroionică şi volemică a organismului.

Scop
 Hidratarea si mineralizarea organismului
 Administrarea medicamentelor la care se urmăreşte un efect prelungit
 Depurativ, diluând şi favorizând excreţia din organism a produşilor toxici
 Completarea proteinelor sau a altor componente sangvine
 Alimentaţie pe cale parenterală

 Trusa pt perfuzat, soluţii (sterile)

 Soluţia hidratantă (la temperatura
corpului)
 Garou
 Taviţă renală
 Perniţă tare
1.Pregătirea materialelor necesare  Muşama şi aleză
 Alcool sanitar sau alcool iodat
 Plasture ( leucoplast)
 Tampoane de vată
 Manuşi sterile
 Stativ

Psihic – se informează bolnavul

2. pregătirea psihică şi fizică
3.efectuarea tehnicii
convingându-l de importanţa tehnicii.
Fizic – I se dă poziţie de decubit dorsal cu
antebraţul în extensie şi supinaţie , se roagă
pacientul să meargă la baie pt că va sta o
perioadă mai îndelungată la pat.
- spălarea pe maini cu apă şi săpun,
îmbrăcarea mănuşilor sterile
-se îndepărtează tabliţa metalică, se
dezinfectează dopul de cauciuc al
flaconului cu un tampon îmbibat în alcool
sanitar
-se introduce trocarul filtru îndepărtându-se
teaca
-se deschide prestubul şi se elimină aerul de
pe tubulatură, apoi se închide şi se trece la
puncţia venoasă.
-se deschide prestubul pt a permite
84

4. îngrijiri ulterioare
5. reorganizarea locului de muncă
6. accidente
scurgerea lichidului în venă şi se reglează
numărul de picături pe minut ( 60 pic/min)
-se aşează într-o poziţie comodă
-I se administreaza lichide caldute daca este
permis
- pe toată perioada perfuziei este
supravegheat, precum şi locul unde s-a
introdus acul de puncţie
-înţepătoarele se vor arunca în cutia
galbenă de plastic
-tampoanele de vată se vor arunca în cutia
de carton galbenă
 Hiperhidratarea în exces – la
cardiaci poate determina edemul
pulmonar acut care se manifestă
prin tuse, expectoraţie, polipnee,
creşterea T. A
 Embolia gazoasă – prin pătrunderea
aerului în curentul circulator.
85
 BIBLIOGRAFIE SELECTIVA

1. Antonescu D., Gherasim L., Tulbure D., Jurcuţ R. – Ghid de prevenţie a tromboembolismului
venos. Medicina Internă 2007; 5
2. Bâră C.- Imunologie fundamentală, Ed. Medicală, 1996
3. D’Arpa N., Accardo-Palumbo A., Amato G., D’Amelio L., Napoli B., Pileri D., Cataldo V.,
Mogavero R., Lombardo C., Conte F. - Decrease of circulating dendritic cells in burn patients
Annals of Burns and Fire Disasters - vol. XX - n. 4, 2007
4. Boiangiu I., Stănculea A., Brezeanu C., Ghiţa I., Orban C. - Utilizarea de Drotrecogin a
(Xigris) la pacienţii cu sepsis sever cu punct de plecare arsura infectată, prezentare la
Conferinţa Asociaţiei Chirurgilor Plastici din România, Sinaia, 2005.
5. Chiotan N., Matusz P., Florescu I.- Cicatrizarea – Biologie clinică- tratament, Ed. Naţional,
1999.
6. Enescu D. M., Bordeianu I., Manual de chirurgie plastică, Ovidius Univ. Press, 2001.
7. Grintescu I., Mirea L., Grecu I. – Managementul dezechilibrelor sistemice induse de trauma
multiplă. Actualităţi în anestezie, terapie intensivă şi medicina de urgenţă, Timişoara, 2006
8. Grintescu I. - Actualităţi în diagnosticul şi managementul tulburărilor de coagulare în
traumă. Actualităţi în anestezie, terapie intensivă şi medicina de urgenţă, Timişoara, 2008
9. Herdon D.N., Curreri P.W., Abston S., Rutan T.C., Barrow R.E. - Treatment of burns Curr.
Probl. Surg. 1987
10. Herndon D. N., Total Burn Care, Saunders, 1996.
11. Iovănescu I., Robitu I., Bâlăiţă E., Apostolescu C., Roşculeţ C., Ivan M. – Coagulopatia
septică And. XII, vol 12, Nr. 2/2002
12. Lascăr I., Bordeianu I., Bratu T., Dumitrescu-Ionescu D., Enescu D., Florescu P. I.,
Georgescu D., Matusz P., Mugea T., Stamate T. – Principii de chirurgie plastică şi
microchirurgie reconstructivă. Colecţia Monografii Medicale, Editura Naţional, 2005
13. Lupu A., Szegli G.A., Ciufecu C. – Tendinţe terapeutice în sepsis Viaţa Medicală, nr. 25,
2009
14. Matusz P L, Chiotan N. Actualităţi în cicatrizare Ed. Orizonturi Universitare, Timişoara
1998
15. Moraru I. – Anatomie patologică. Editura Medicală, vol I, 1980.
16. Nedigelea I.: Heparine fracţionate în terapia intensivă – necesităţi şi opţiuni terapeutice,
86
Jurnalul SRATI nr. 2, 2001
17. Nedigelea I.: Principii de tratament anticoagulant, Ed. Augusta 2005.
18. Novac M., Vlădoianu A,. Cernea D., Purcaru Fl. – Reacţia sistemică în arsurile severe
Craiova Medicală Vol 9, Nr 4, 2007
19. Palade, R.S. - Chirurgie, vol. I, Editura Bic All, 2002;
20. Parillo.J.E.,Parker M.M. - Bacterial translocation after thermal injury. Burns. 1990
21. Păuşescu E., Chirvasie R., Nechifor M.- Prostaglandinele în patologie şi terapeutică Ed.
Medicală, 1982
22. Pereţianu D. – Sistemul imun în patologia generală. Ed. All 1995
23. Purcaru F., Iordache V., P. Nicolcescu P., Sosea I., N. Calina N. - Protocoale în
managementul arsurilor severe - Cursul Naţional de Ghiduri şi Protocoale în ATI Timişoara
2004
24. Revathi G, Puri J, Jain BK. - Bacteriology of burns. Burns 1998.
25. Simonart.A. - Etude experimentale de la toxemia des brules. Path. et Biol. 1998
26. Titircă L. - Urgenţe medico - chirurgicale, Ed. Medicală, 2004;
27. Ţuţuianu B. – Fiziologia coagulării – Despre modelul celular. Jurnalul de Chirurgie, Iasi,
Vol. 3, Nr. 3, 2007
28. White J., Horton J. W. – The role oxygen-derived free radicals in burn-induced miocardial
contractile depression. J. Burn Care Rehabil. 9 (1988).
29. Wilmore D. W., Aulick L. H. –Metabolic changes in burned patients. Surg. Clin. North Am.
1988
30. Zarnea G., Mihăescu Gr. - Imunologie, Ed. Universităţii Bucureşti, 1995

87