Sunteți pe pagina 1din 50

ȘCOALA POSTLICEALĂ

DOMENIUL/CALIFICARE PROFESIONALĂ:
ASISTENT MEDICAL GENERALIST

PROIECT DE CERTIFICARE
ROLUL ASISTENTULUI MEDICAL ÎN ÎNGRIJIREA
PACIENTULUI CU ARSURI

COORDONATOR:

ABSOLVENT

SESIUNEA AUGUST
2018
Rolul asistentei medicale în îngrijirea și tratarea pacienților cu arsuri

MOTTO:
„ Jur pe Apollo medical, pe Asclepios, pe Panacea și iau ca martori pe toți zeii, să
respect, după puterea mea următorul legământ:

·0 Să prețuiesc ca și pe părinții mei pe cel care m-a învățat această artă. să trăiesc în
comun cu el și dacă este necesar, să împart bunurile mele cu el, să-i consider
copiii ca pe proprii mei frați, să-i învăț pe aceștia arta, dacă ei astfel doresc, fără
plată sau vreo promisiune scrisă, să împărtășesc fiilor mei și fiilor învățătorului
meu, care m-a învățat pe mine, și discipolilor care s-au legat ei înșiși și au fost de
acord cu regulile profesiunii, iar numai acestora, perceptele și învățăturile.

·1 Voi prescrie tratament pentru binele bolnavilor mei după capacitatea și priceperea
mea și niciodată nu voi vătăma pe nimeni ca să fiu pe placul cuiva, nu voi prescrie
un tratament ucigător și nu voi da un sfat care să-i cauzeze moartea.

·2 Nu voi da vreunei femei un presar pentru a provoca avortul.

·3 Îmi voi păstra puritatea vieții mele și artei mele.

·4 Nu voi tăia să scot pietre, chiar la bolnavii la care boala se manifestă. Voi lăsa ca
operația să fie făcută de cei ce o practică, specialiști în această artă.

·5 În fiecare casă unde ajung, voi intra numai pentru binele bolnavilor mei, ținându-
mă deoparte de orice rău făcut cu intenție și de orice ademenire și mai cu seamă
deoparte de plăcerile dragostei cu femei sau bărbați, fie ei liberi sau sclavi.

·6 Tot ce pot sa ofer în timpul exercitării profesiunii mele, în afară acesteia sau în
relațiile zilnice cu oamenii, ceea ce nu ar trebui răspândit voi păstra ca taină și nu
o voi destăinui niciodată

·7 Dacă voi păstra acest jurământ cu credință, să mă pot bucura de viață și să-mi pot
practica arta respectată de toți si de-a pururi, iar dacă îl voi nesocoti sau îl voi
încălca, soarta să-mi aducă numai nenorociri.”

JURĂMÂNTUL LUI HIPOCRATE


Rolul asistentei medicale în îngrijirea și tratarea pacienților cu arsuri

CUPRINS

CAPITOLUL I
1. SCOPUL
LUCRĂRII................................................................................................. 3
2. DEFINIȚIA
ARSURILOR......................................................................................... 4
3. ETIMOLOGIA
ARSURILOR.................................................................................... 4
4. FIZIOPATOLOGIA ȘI ANATOMIA PATOLOGICA A ARSURILOR..................
8
4.1. Șocul
primar................................................................................................... 9
4.2. Șocul secundar.............................................................................................
11
4.3. Sindromul toxic în arsuri............................................................................
12
4.4. Evoluția procesului septic in arsuri..............................................................
12
4.5. Fiziopatologia cicatrizării.............................................................................
13
4.6. Fiziopatologia convalescenței arsilor...........................................................
14
5. CLASIFICAREA ARSURILOR..............................................................................
15
A. Clasificarea arsurilor în funcție de închiderea lor la suprafață............................
15
B. Gradele arsurilor în funcție de profunzimea leziunilor........................................
16
1. Noțiuni de anatomie a pielii..........................................................................
16
2. Gradele de arsuri în funcție de profunzimea arsurii........................................
17
6. ASPECTE CLINICE DE LABORATOR..............................................................
19
7. SIMPTOMATOLOGIE ȘI DIAGNOSTIC.............................................................
20
8. EVOLUȚIA CLINICĂ ȘI COMPLICAȚTIILE ARSURILOR.............................
22
9. PROGNOSTIC..........................................................................................................
24
10. TRATAMENTUL ARSURILOR...........................................................................
26

Rolul asistentei medicale în îngrijirea și tratarea pacienților cu arsuri

CAPITOLUL II

ROLUL ASISTENTEI ÎN ÎNGRIJIREA BOLNAVILOR CU


ARSURI........36

CAPITOLUL III
Plan de îngrijire

Studiu de caz...............................................................................................
38

CONCLUZII................................................................................................................
41

BIBLIOGRAFIE.........................................................................................................
42

Rolul asistentei medicale în îngrijirea și tratarea pacienților cu arsuri

SCOPUL LUCRĂRII
Lucrarea de față are ca scop îmbogățirea cunoștințelor privind modificările ce
survin în organism în cursul arsurilor precum și a tratamentului general a întregului
organism, de prevenire a complicațiilor grave din primele zile și săptămâni post
combustive de recuperare a tegumentului și a altor țesuturi în limite acceptabile, de a face
ca familia (aparținatorii) și colegtivul din care face parte să înțeleagă pe deplin
evenimentul prin care a trecut persoana să-l poată susține social,economic și emoțional.
Arsurile au devenit în ultimii zece ani centru atenției biologilor și chirurgilor,
formând una dintre problemele viu disputate.
Experiența clinică din ultimii zece ani, ca și cercetările amănunțite
fiziopatologice, au orientat problema arsurilor pe teme noi care s-au dovedit fructoase
mai ales în aspectul therapeutic. Putem spune că fiziopatologia și tratarea arsurilor au fost
complet reformate. Astfel, grație achizițiilor câștigate în domeniul mecanismului de
producere a grefelor, s-au putut obține succese nesperate altădată.
În concepția actuală, arsura trebuie privită ca o urgență, iar traumatizatul termic
trebuie scos din șoc în timp util.
Acordarea asistenței medicale cazurilor de urgență constituie una din cele mai
importante obligații ale întregului personal medico-sanitar.
Chirurgia de urgență este totodată una din cele mai frumoase specialitații ale
profesiei noastre pentru că ea permite prin eforturi deosebite salvarea vieții multor
bolnavi.
Azi, arsurile nu mai sunt înțelese ca o leziune locală ci ca o boală a întregului
organism.

Rolul asistentei medicale în îngrijirea și tratarea pacienților cu arsuri

CAPITOLUL I

DEFINIȚIA ARSURILOR
Arsurile sunt leziuni ale învelișului cutanat și uneori ale structurilor subdiacente
datorate agenților termici, electrici sau radiațiilor. Consecința lor este distrugerea mai
mult sau mai puțin întinsă a barierei naturale de protecție și alterarea homeosferei
organismului.

ETIOLOGIA ARSURILOR
Este foarte important de cunoscut etiologia, pentru că așa cum spunea R.
Villain: ,,diagnosticul de prfunzime a arsurii se poate face la telefon, stabilind
anamnestic agentul cauzal și circumstanțele de producere”. Agenții termici vulneranți se
diferențiază între ei prin intensitatea termică exprimată în grade Celsius care reprezintă
cantitatea de energie pe care o pot descărca în țesuturi. Bineînteles că gravitatea leziunilor
este proporțională cu durata de contact, temperaturi mici acționând o perioadă
îndelungată determină arsuri severe.

Agentul etiologic al arsurii este căldura, care devine lezantă pentru țesuturile vii
peste 46⁰C în funcție de timp.

Temperaturi mai mari pot determina:

- precipitarea enzimatică la peste 80⁰C;

- necroza de coagulare celulară la peste 100⁰C

- carbonizarea regiunii respective la peste 600⁰C

- calcinarea la peste 1200⁰C

A. Arsuri termice

Lichidele fierbinți dau 40% din arsuri, putând afecta tegumentul în trei
circumstanțe în funcție de stagnarea agentului termic.
Lichidele vâscoase (crema caramel, smola) determină arsuri profunde din cauza
temperaturii ridicate și a contactului prelungit.
Vaporii supraîncălziți – în condițiile unor accidente casnice sau industriale
determină arsuri superficiale sau intermediare.

Rolul asistentei medicale în îngrijirea și tratarea pacienților cu arsuri


În cazul exploziilor în spații închise, gazele și vaporii fierbinți pot determina
arsuri de căi respiratorii superioare, care agravează foarte mult prognosticul.

Este de reținut că, de câte ori punem anamnestic și clinic (voce răgușită, arsuri
perioro-nazale, arsuri ale vibrezelor nazale, hiperemie faringiană), diagnosticul de arsură
C.R.S. internăm obligatoriu pacientul chiar dacă leziunile tegumentare sunt minime.

Solidele fierbinți dau arsuri profunde și bine delimitate. Arsurile prin flacără sunt
profunde, dacă acțiunea este prelungită, putăndu-se ajunge la carbonizarea zonei
respective.

B. Arsuri chimice

Arsura chimică evoluează local mult mai grav decât o arsură termică, factorii de
gravitate fiind: concentrația substanței, durata contactului, penetrabilitatea ei.

Cele mai multe determină necroza de coagulare, altele determină necroze


dezintegrative cu extindere în profunzime.

a. Arsurile prin acizi:

- acizii tari acționează prin dezhidratare, rezultând escare uscate, cartonate,


de culoare cenusie (acidul sulfuric), gălbuie (acidul clorhidricâ),
portocalie-roșiatică. Leziunile sunt brutal instalate, profunde, dar sunt
,,fixate”, extinzându-se ulterior puțin în profunzime

- acizii slabi dau leziuni mai torpide, cu escare moi, culori șterse cu
extinderi în suprafață, profunzime și evoluție septică

b. Arsurile prin baze:

Leziunile sunt mult mai grave, bazele având și efect keratolitilic și


calagenolitic.
Escare evoluează umed, transformându-se într-o masă mucilaginoasă.

c. Arsurile cu anhidride:
Sunt foarte grave din cauza posibilităților de resorbție rapidă în circulația
sistematică
cu afectarea ficatului și rinichiului.
Rolul asistentei medicale în îngrijirea și tratarea pacienților cu arsuri
d. Arsurile prin fosfor și magneziu:

Fosforul alb dă arsuri de o gravitate deosebită prin degajarea rapidă și brutala


de căldură.
Are acțiune dezhidratantă necrozată, difuză în profunzime cu afectare hepatică.

e. Arsurile cu substanțe fotosensibilizante:

Cele mai frecvente sunt cele din maladină, substanță care crește reactivitatea
melanoforelor cutanate la ultraviolete cu activarea melanosintezei; de regulă arsurile sunt
superficiale, dar la suprafețe ce depășesc 15% din suprafața corpului, apare pericolul
instalării insuficienței renale acute.

C. Arsuri electrice

Se grupează în trei tipuri de leziuni:


- marca de intrare-ieșire și eventuale necroze de coagulare la trecerea curentului
electric prin organism;
- arsura prin arc electric, in cazul electrocutării prin curenți de înaltă frecvența;
- flama electrică care produce practic arsuri termice în două circumstanțe cu sau
fără aprinderea îmbracăminții.

D. Arsurile prin iradiere

Razele solare, razele surselor foarte puternice de lumină artificială, razele


ultraviolete produc arsuri superficiale, de obicei de gradul I (eritem), mai rar ajung de
gradul al II-lea (formarea de flictene).
Aceste arsuri superficiale pot fi grave prin suprafața pe care o afectează.
Arsura nu este produsă de căldura soarelui sau de aceea degajată de o sursă
luminoasă, deoarece ea se produce și în frig pe zăpadă. Arsurile sunt provocate în aceste
cazuri de razele ultraviolete și de razele similare, emise de soare sau de sursa de raze,
odată cu cele luminoase. O caracteristică a acestor arsuri este apariția lor după un timp
variabil de la aplicație.
Razele emise de radiu și de aparatele radiologice, dau arsuri foarte grave, tenace,
foarte greu de vindecat, cu atât mai grave cu cât incubația este mai lungă.
Rolul asistentei medicale în îngrijirea și tratarea pacienților cu arsuri

FIZIOPATOLOGIA ȘI ANATOMIA PATOLOGICA A


ARSURILOR

A. Pantogenia
Căldura este din punct de vedere fizic o energie cinetică produsă de mișcările de
translație, vibrație și rotație ale moleculelor care intră în alcătuirea unui substrat. Arsura
termică este în esența ei rezultatul unui transfer de energie cinetică asupra țesăturilor.

Intensitatea impactului termic depinde de gradientul termic, de debitul termic și de


durata acțiunii agentului vulnerat.

Gradientul termic reprezintă diferența dintre temperatura agentului vulnerant,


momentul acțiunii sale și cea a tegumentului asupra căreia acționează. Debitul termic se
referă la cantitatea de energie electrică cinetică eliberată pe unitatea de timp respectiv la
viteza cu care se face transferul asupra substratului biologic

B. Fiziopatologia arsurilor

Fiziopatologia arsurior poate fi privită în mod schematic, ea având cinci momente


evolutive. În ordinea succesiunii în timp cele cinci perioade sunt următoarele:

1. Faza de șoc:

Se instalează imediat după arsură și ține maximum 2-3 zile în arsurile foarte
întinse ajungând până la 6 zile.

2. Faza de toxemie:

Dacă un ars supraviețuiește în faza de șoc, viața lui este amenințată din nou în
faza care urmează, faza de toxemie, ce ține în mod schematic între a 5-a și a 9-a zi.

3. Faza septică:

Apare după aceea un nou pericol – infecția care este prezentă în oricare arsură
tratată incorect din primul moment.

Rolul asistentei medicale în îngrijirea și tratarea pacienților cu arsuri

5. Faza covalescenței:

Ar fi o greseală să socotim un ars cu leziuni cicatrizate, drept un om sănătos.


Tulburările grave ce interesează întregul metabolism au produs modificări serioase care
dispar într-un timp destul de lung.

Vom prezenta în studiul de față fenomenele ce țin de această boală, fiecare etapă
ridicând probleme diferite.

Problema șocului în arsuri – faza de șoc

Intenția în acest capitol este de a fixa sumar cadrul general al problemei șocului,
cadrul în care vom analiza aspectele particulare și caracteristice ale unei varietăți speciale
de șoc: șocul prin arsură.

Șocul este conceput ca o gravă tulburare funcțională a întregului organism,


exteriorizată clinic printr-o prăbușire a circulației și a schimburilor metabolice. Odată
apărută starea de șoc, nu-și mențtine în cursul evoluției aceleași caractere. Variațiile
acestea ne fac să deosebim două perioade în evoluția șocului:

a. Șocul primar sau nervos;

b. Șocul scundar sau plasmatic.

1. Șocul primar

Șocul primar se instalează imediat după arsură și poate să țină ,variind de la


bolnav la
bolnav, câteva minute până la maximum 2-3 ore.
Stimulii respectivi porniți din regiunea arsă ajung în regiunea talamica, de unde
sunt transmiși spre scoarță. În felul acesta, ,,etajul superior” a sistemului nervos este
tulburat în funcțiile sale.
Trebuie subliniat că dacă numim șocul primar-nervos, iar șocul secundar-
plasmatic, nu înseamnă că numai șocul primar ar fi cauzat de dereglări nervoase, iar cel
secundar ar fi cauzat exclusiv de tulburări umorale, neavând deloc componente nervoase
în lanțul său fiziopatologic.
Atât șocul primar cât și șocul secundar își au o componență fundamentală
fiziopatologică în dereglări nervoase.

Rolul asistentei medicale în îngrijirea și tratarea pacienților cu arsuri

Factorii nervoși care duc la apariția șocului primar – importanța durerii în geneza
șocului primar

Nenumărate cercetări interesante au fost făcute de I. A. Muhin (1947) pentru


stabilirea factorilor ce condiționează apriția și evoluția șocului primar la arși.

Muhin își pune de la început întrebarea: cauza șocului primar se datorează unor
reflexe nervoase sau toxinelor eliberate la nivelul suprafeței arse?

El experimentează pe două loturi de câini: câinii din primul lot care au fost arși
fără a fi anesteziați au intrat foarte repede în șoc. Starea generală și curba tensiunii
arteriale dovedesc acest lucru. De la 120 mm Hg; 1/3 din câinii acestui lot prin fenomene
de șoc dupa 1, ½ ore de la masă.

Injectarea cu adrenalină ridică pentru moment tensiuniea, care apoi scade și mai
puternic.

Durerea apare instantaneu (câinii se agită, urlă) ține cam un minut apoi animalele
se liniștesc brusc, cu toate că arsura continuă.

Reacția pupilară dispare și animalele nu mai reacționează la o altă durere. Inițial


se notează o bradicardie, după care urmează o tahicardie. Apare o polipnee accentuată.

Tabloul clinic al șocului primar este realizat din plin.

Concluzia acestor experiențe este că durerea joacă cel mai important rol în geneza
șocului primar al arșilor, prin influența asupra sistemului nervos. Toxinele nu joacă nici-
un rol în declanșarea șocului primar deoarece condițile de producere a toxemiei au fost
egale la ambele loturi de animale.
Recapitulând noțiunile fundamentale asupra genezei și evoluției șocului primar,
putem trage următoarele concluzii:

a. Șocul primar la arși își are originea în inhibiția centrilor nervoși prin stimulii
dureroși porniți în regiunea arsă;

b. Inhibiția intereseaza în special functțiile scoartței și ale centrilor vegetativi


vasomotori;

c. Efectul este vasoplegi agberalizată, care are ca urmare reducerea marii


circulații;

Rolul asistentei medicale în îngrijirea și tratarea pacienților cu arsuri

d. Consecința acestor modificări în dinamica circulatorie este instalarea unei


hipoxii tisulare, factori ce contribuie la creșterea permeabilității capilare în tot
organismul;

e. Șocul primar se poate manifesta din primele minute durând maxim 2-3 ore,
după care apare șocul secundar.

Asistăm la instalarea unui cerc vicios, durere – inhibiția sistemului nervos și a


centrilor vasomotori – vasoplegia, staza periferică, reducerea volumului sangvin circulant
– anorexie – inhibiția centrilor vasomotori care dacă nu este întrerupt energetic prin
tratament (combaterea durerii, transfuzii de plasmă, oxigenoterapie) duce la prăbușirea
întregii reglări a hemodinamiei .

2. Șocul primar

Hipoxia și acidoza, stări finale ale șocului primar, reprezintă cele mai puternice
toxine capilare.

Trebuie adăugat și efectele toxinelor din regiunea arsă care după acest interval
începe să se absoarbă în sânge.

La toate acestea trebuie să mai adăugăm și reducerea masei sangvine, prin


pierderile de plasmă la nivelul arsurii.
Petrov și Fried (1950) au arătat experimental că șocul primar la arși poate fi
agravat brusc, dacă diminuăm masa circulantă – prin luări de sânge chiar în cantități mici.
Ne găsim așadar la un moment cand permeabilitatea capilară este alterată în tot
organismul. Plasma părăsește în cantități mari arborele circulator spre a inunda țesuturile,
dar mai ales regiunea arsă.

Consecința acestor fenomene este edemul. Pe măsură ce vâscozitatea sangvină


crește, condițiile circulatorii periferice sunt din ce în ce mai grele. Masa sângelui
circulant se reduce treptat.

Clinic tensiunea scade și mai mult, bolnavul suferă de o sete chinuitoare, starea de
șoc se accentuează.

Semnul dinstinctiv ni-l poate da examenul elementelor figurative ale sângelui. De


unde în șocul primar tabloul sangvin exitriritar era abia schimbat în șocul secundar
plasmatic, tabloul sangvin se modifică profund prin creșterea pronunțată a numarului
eritrocitelor cu toate că conținutul proteinelor în plasmă este în continuă scădere.

Rolul asistentei medicale în îngrijirea și tratarea pacienților cu arsuri

Se instalează un nou cerc vicios: permeabilitatea capilară crește – plasmexodia


devine generalizată – se produce o hemoconcentrație, o hipervâscozitate sangvină,
fenomene ce explică accentuarea reducerii mesei sangvine circulante – hipoxia se
agravează – inhibiția centrilori vasomotorii progresează.

3. Sindromul toxic în arsuri

Sindromul toxic al arsurilor se explică printr-un mecanism complex în care


intervin factorii patologici locali si generali.

Factorii patologici locali sunt: substanțe toxice (de natură proteică în cea mai
mare parte) și enzimele proteolitice nocive plecate de la suprafața arsă.

Factorii patologici generali sunt: metaboliții intermediari toxici care survin în


urma vicierii metabolismului în faza de șoc (metabolism în condiții de anaerobioză)
hemoconcentrație, insuficiența funcției antitoxice a ficatului, carența de vitamină C1, B1.

Funcția organelor în aceste noi condiții este puternic dereglată, metabolismul în


general devine viciat, fapt care conduce la apariția sindromului toxic.
4. Evoluția procesului septic în arsuri

A treia problemă este aceea a infecției. Flora microbiană în arsuri prezintă o serie
de caractere interesante de cunoscut. Flora este polimicrobiană, foarte variată și instabilă,
variază de la o zi la alta, depinzând foarte mult de starea generală a bolnavului;
predomină streptococul B hemolitic și stafilococii; există și germeni penicilino și
sulfanidorezistenți (proteus, piocianic).

În ultimul timp se insistă asupra gravității infectției provenind din cavitățile


nazale ale bolnavului sau personalului medical din saloanele și sălile de pansamente; s-a
constatat că aerul din saloanele de arși este mai infectat decât cel din saloanele de bolnavi
septici chirurgicali. Trebuie subliniat pericolul destul de frecvent al infecției tetanice.

De asemenea, infecția erizipelatoasă și cea scarlationoasă se pot inocula prin


plaga arsă. Trebuie insistat asupra pericolului infecției fiindcă;

a. Infecția transofrmă o arsură superficială în una profundă;

Rolul asistentei medicale în îngrijirea și tratarea pacienților cu arsuri

b. Toxinele microbiene măresc gradul toxemiei;

c. Infecția îngreunează cicatrizarea plăgii, prin acțiunea hemolitică și proteolitică a


germenilor;

d. Există întotdeauna pericolul unei sceptimii;

e. Infecția accentuează hipoproteinemia și anemia, ducând la cașectizarea


individului;

f. Pericolul mare al infecției este mai evident mai ales la arsurile mâinii, feței sau
articulațiilor. Se creează tot felul de deformări, retracțtii, cicatrice cheloide

5. Fiziopatologia cicatrizării

Cicatrizarea suprafeței arse se conduce după legile de cicatrizare ale orcărei plăgi.

Epitelizarea pleacă de la marginile plăgii și din micile insule epiteliale rămase în


jurul glandelor sudoripare și foliculilor piloși
În arsurile de gradul al doilea, unde aceste insule persistă, epitelizarea se face rapid
și cicatrizarea este suplă. În arsurile de gradul al treilea, unde distrucția este mare,
cicatrizarea se face greu și e urmată de cicatrice vicioasă.

Cicatrizarea trebuie grăbită și dirijată, pentru a evita pierderile de plasmă prin


suprafața arsă și apariția infecției.

Cicatrizarea spontană e îngreunată din cauză că organismul arșilor prezintă carențe


multiple: proteiinice, vitaminice, hormonale. Se crede că, cortexul suprarenal produce doi
hormoni care sunt eliminați în cantitatea crescută în primele 24 de ore după arsură.

Un hormon ,,N” analog formulei testosteronului, care cauzează o retenție de azot,


celălalt, hormonul ,,S” ajută la neoglicogenoză. După primele 24 ore, în urină, nu se mai
elimină hormoni ,,N”. În acest stadiu administrarea testosteron prezintă avantaje și ajută
cicatrizarea.

Pentru a nu tulbura cicatrizarea, este mai bine să umblăm cât mai rar la pansament și
să împiedicăm aderarea pansamentului la suprafața arsă.

Rolul asistentei medicale în îngrijirea și tratarea pacienților cu arsuri

6. Fiziopatologia convalescenței bolnavilor

Orice bolnav cu suprafața mare arsă nu este complet vindecat după cicatrizare.

Organismul este epuizat după perioada cicatrizării. Slăbirea organismului provine


din două mari cauze:

a. funcțiile viscerale nu sunt complet revenite la normal, deseori ficatul


rămâne mărit în volum multă vreme și poate să apară ictere. Rinichii și
suprarenalele se resimt multă vreme;

b. rezervele organismului (proteiice și glucide), au fost consumate pentru


cicatrizare.

Problemele care impresionează la un convalescent după arsură sunt:


hipoproteinemia persită multă vreme datorită pierderilor și consumului prea mare
de proteine în fazele inițiale ale arsurii. În ceea ce privește pierderea și consumul
de proteine în timpul ,,bolii arșilor” un bolnav cu 60% suprafață arsă, pierde
primele zece zile de boală, aproximativ, 2200g de proteine. S-ar putea ca această
carență să fie mai rapid conbătută, dcă nu ar interveni al doilea factor
hipoproteinizant, anorexia arșilor.

Cauzele acestor anorexii sunt multiple. Se constată la arși o serie de tulburări


anatomice și funcționale ale tubului digestiv ca: hipokinezie gastro – intestinală, gastrita
și ulcerațiile intestinale, hipofuncție hepatică. Toate acestea împiedică o corectă absorție a
substanțelor nutritive, fapt care face imposibilă refacerea rapidă a organismului.

În afară de hipoproteinemie, ne impresionează sindromul anemic al arsurilor.


Aceasta apare în primele zile ale arsurii și atinge punctul maxim cam a patra zi, pentru a
reveni la normal abia în perioada convalescenței.

După perioada inițială de hemoconcentrție, unde se poate ajunge cam în medie la


5-8 milione eritrocite/mm³, urmează o scădere treptată a eritrocitelor ajungându-se uneori
cam la 2-3 milioane.

CAUZELE ANEMIEI SUNT:

1. Fenomene care duc la distrugerea eritrocitelor:

a. hemoliză datorită căldurii sau fermentaților proteolitici;

b. infecția suprafeței arse cu streptococul hemolitic;

c. hipovitaminizarea C care face ca siuprafață arsă să sângereze ușor la fiecare


pansament;

Rolul asistentei medicale în îngrijirea și tratarea pacienților cu arsuri

2. Fenomene care împiedică regenerearea eritrocitelor.


Aceste fenomene duc fie la inhibarea formării eritrocitelor prin lezarea măduvei
hematoproteice, fie la o carență de fier sau proteine necesare eritropoezei.

a. toxinele microbiene inhibă într-un oarecare grad măduca hematogenă;

b. lipsa proteinelor care să formeze suportul organic al eritrocitelor;


c. lipsa de fier utilizabil. Fierul chiar dacă dacă este absorbit nu este utilizat la fabricarea
eritrocitelor ci se fixează în focarul de arsură infectat sau este blocat în sistemul
reticulohistocitar.

Rolul asistentei medicale în îngrijirea și tratarea pacienților cu arsuri

CLASIFICAREA ARSURILOR

Atunci când se apreciază gravitatea arsuri se ține seama de doi parametri;


întinderea în suprafața și gradul de profunzime al acesteia.

A. Clasificarea arsurilor în funcție de întinderea lor în suprafață

Pentru a putea face calculul suprafeței arse, tabele de calcul în care se specifică
pentru fiecare segment de corp procentul acestuia față de suprafața totală a corpului.

Cunoscând că suprafața unei palme reprezintă circa 1%, pot fi calculate din ochi
cu aproximație, proporțiile leziunii.

Un procedeu aproximativ, dar mai exact este schema de calcul a lui A.B. Wallace
care se bazează pe farptul că toate părțile corpului pot fi evaluate prin cifra 9 sau multiplii
ai acestuia. Astfel:

- capul și gâtul însumează circa 9%, fiecare membru toracic circa 9%, fiecare
membru pelvin circa 18%, trunchiul posterior circa 18%, trunchiul anterior circa
18%, perineu 1%.

Evaluarea cât mai precisă a suprafeței arse are o mare importanță. Se consideră că
leziunile începând de la suprafața de 5% sunt generatoare de șoc, iar prognosticul unei
arsuri care depășește 30% este rezervat.

În funcție de mărimea și profunzimea arsurii, se pot calcula prognosticul vital al


bolnavului, ,,indexul prognostic” ( I.P.). Indexul prognostic se calculează înmulțind
suprafața arsă cu gradul de profunzime.

De exemplu:

- 20% arsuri gr. II = 20 x 2 = 40 I.P.

- 20 % arsuri gr. III = 20 x 3 = 60 I.P.

- 20 % arsuri gr. Iv = 20 x 4 = 80 I.P.

180 valoare globală a I.P.

B. Gradele arsurilor în funcție de profunzimea leziunilor

1. Noțiuni de anatomie a pielii

Epidermul este format din afară înspre profunzimea din două pături:

Rolul asistentei medicale în îngrijirea și tratarea pacienților cu arsuri

a. pătura cornoasă, cuprinzând stratul cornos cu celule cheratinilizate,


moarte fără nucleu, care și-au terminat ciclul metabolic si care se
descumează treptat; stratul lucid, format din celule transparente care se
apropie din ce în ce mai mult de suprafață, pentru a lua locul celulelor
cornoase ce se descumează și stratul granular;

b. pătura germinativă, formată din stratul celulelor poliedrice, care din


cauză că celulele au prelungiri spiniforme, prin care se leagă unele de
altele se numește și strat spinos; stratul bazal din celulele de formă
prismatică. Așezate pe o membrană bazală.

Ambele structuri au celule ca se divid activ. În citoplasmă celulele conțin un


pigment melanic care dă colorația mai închisă sau mai deschisă a pielii, în funcție de
cantitatea în care se găsește. Pigmentul melanic provine din lemn, care conține celule
melanoformatoare (melanocitele) și care au prelungiri ce ajung în epiderm, prin aceste
prelungiri cedând pigmentul. În epidermă nu există vase sangvine și terminați nervoase.

Dermul este o pătură conjunctivă densă. Are o suprafață neregulată, sub formă de
ridicături conice, denumite papile dermice (stratul Malpighi). În papile se găsesc tețele
capilare sangvine și receptori nervoși-senzitivi.

Sub papile se găsește o rețea de fibre calogene și elastice, care conferă o mare
rezistență și elasticitate dermului și care este întrețesută de o bogată rețea de capilare
samgvine, limfatice și fibre nervoase.

Hipodermul este situat imediat sub derm, fiind format din celule conjuctive, în
ochiurile cărora se găsește grăsimi constituind stratul adipos.

Anexele pielii sunt de două feluri: cornoase și glandulare.

Anexele cornoase. Perii sunt de sunt de natură epidermică și au o parte care se


vede pe suprafața pielii: tulpina si o altă profundă rădăcină.

La baza rădăcinii se găsește o porțiune îngroșată numită bulb, în care pătrund


țesutul conjunctiv, vase sangvine și fibre nervoase ce alcătuiesc papila. Bulbul împreună
cu papila și tecile de înveliș formează foliculul părului.

Anexele glandulare. În piele se mai găsesc glande sebacee (anexate rădăcinilor


firelor de păr) și glandele sudoripare, care se deschid la suprafața pielii printr-un canal ce
se termină la exterior cu un por.

Rolul asistentei medicale în îngrijirea și tratarea pacienților cu arsuri


2. Gradele arsurilor în funcție de profunzimea arsurii

Școala românească împarte arsurile în patru grade de profunzime, fiecare din


aceste grade având semne caracteristice.

Arsura de gradul I – este cea mai superficială.

Tipul acesteia este produsă de razele solare, eritemul solar. Sunt interesante în
această arsură celulele superficiale ale epidermului, pătură cornoasă și o parte din cea
germinativă.
Întrucât sunt iritate și prelungirile melanicitelor care ajung în epiderm, acestea
eliberează un pigment melanic care colorează pielea în brun și ajută să se creeze un ecran
protector pentru straturile subepidermice.
În mod normal, o astfel, o astfel de arsură nu produce nici o senzație dureroasă,
deoarece în epiderm nu există terminații nervoase.
În caz că expunerea la soare nu a produs flinctene și pielea prezintă numai
înroșire, ușor edem, usturimi și puruit, arsura se încadrează în gradul I.
Arsuri de acest tip se pot produce si de apă fiartă, flacără, corpuri încălzite, agenți
electrici sau chimici care acționează un timp sau au o valoare termică nu prea înaltă.

Arsuri de gradul II se pot produce când intensitatea căldurii este așa de mare
încât straturile epiermice se dristrug parțial dar lasă întreaga membrană bazală.

Vasele ca și terminatțiile nervoase subepidermice, fiind iritate produc eliberare de


plasmă, care disecă straturile distruse de celule vii.

Ca urmare apar flictene făcute din straturi de epiderm având drept conținut
plasmă.

Flictenele au aspectul unor pungi cu perete tranparent.


Datorită faptului că în epidermul conține germeni patogeni, rezultă că aceștia
găsesc un merdiu excelent de înmulțire în plasma existentă în flictene, încât trebuie să
considerăm că flictenele sunt întodeauna infectate și să le excizăm imediat ca sa putem
acorda tratament într-un mediu aseptic.

Arsura de gradul II, corect îngrijită se va vindeca fără nici o cicatrice.

Dacă suprafața pe care s-a produs arsura este mai mare, cantitatea de lichid care
iese din vase ete și ea foarte mare, ceea ce fără îndoială va înrăutății starea generală a
accidentatului.

Această fugă de lichid, din patul vascular în flictene, împreună cu durerea care
este rezultatul excitației putenice a terminațiilor nervoase șocului prin arsură, șoc care
este cu atât mai grav, cu cât suprafața interesată este mai mare.

Arsura de gradul III – interesează tot epidermal și o parte din derm.

În acest caz vasele sangvine vor fi lezate ca și glandele și foliculii piloși.


Toate acestea iși varsă conținutul în flictene, ceea ce explică de ce aceste flictene
sunt serosangvinolente sau în funcție de numărul vaselor sangvine lezate chiar intens
serosangvinolente.
Această culoare roșiatică a conținutului flictenelor deosebește arsura de gradul II
de arsura de gradul III.
Leziunile sunt dureroase, cu edem și flictene cu conținut heoragic sau apar escare
edemarice elastice, lucioase.
Arsura de gradul IV – interesează epidermul și întreg dermul. Tot aici se
încadrează arsurile care trec dincolo de piele, afectând mușchii, oasele.

Rolul asistentei medicale în îngrijirea și tratarea pacienților cu arsuri


Se datorează de obicei acțiunii de lungă durată sa extrem de puternice a agentului
cauzal. Țesututile sunt necrozate și dau naștere la escare. Ele se suprainfectează, fapt care
îngreunează mult mersul bolii.

Caracteristic pentru acest tip de arsură este faptul că regiunile arse sunt totdeauna
sensibile. Aceasta se datorează faptului că terminațiile nervoase din derm au fost complet
distruse. Aceste arsuri, de obicei, sunt mai provocatoare de șoc din cauză că terminațiile
nervoase din derm sunt distruse, iar plasmoragia nu se mai produce, fiindcă dermul este
carbonizat dar se formează în schimb un derm în țesuturile de sub el.

Culoarea escarei variază de la alb la negru, în raport cu gradul de temperatură.

ASPECTE CLINICE ȘI DE LABORATOR

Arsurile de gradul I care nu interesează cea mai mare parte din suprafața corpului
si cele de gradul II care acoperă mai puțin de 10% din această suprafață și nu se însoțesc
de complicații septice importante, nu prezintă gravitate.

Simpotomele generale se rezumă la: febră variabilă, tahicardie, cefalee,


inapetență, greață, câteodată vărsături. Dar după scurt timp totul reintră în ordine.
Arsurile care interesează o suprafață mică nu determină apariția simptomelor generale.

Șocul nervos (primar) apare imediat după arsură, datorită inhibiției centrilor
nervoși corticali vasomotori prin impulsuri nervoase venite anormal de la nivelul plăgii,
datorită emoției produse de accident, iritației căilor respiratorii și a conjunctivitelor prin
gaze. După o scurtă perioadă de agitație, bolnavul devine apatic, indiferent, cu fața
palidă, buzele și extremitățile ușor cianozate, limba uscată, are o sete intensă, sensibilitate
scăzută.

Poate prezenta sudori reci și vărsături. Respirația este superficială și fecventă.


Ritmul este tahicardic, pulsul ste moale, depresibil, imperceptibil, filiform și uneori se
obesrvă bradicardie.

Bolnavul este hipotensiv și hipotermic. Acest tablou clinic corespunde șocului


decompensat, care se întâlnește cel mai des în arsurile intense. Există cazuri de șoc
compensat, caracterizate printr-o simptomatologie clinică foarte discret: ritm tahicardic,
puls bine bătut, tensiunea arterială fiind maximă, peste 100mm Hg, sensibilitate păstrată.
Aceste stări nediagnosticate și netratate la timp, se pot transforma, cu mare ușurință în
șoc decompensat

Rolul asistentei medicale în îngrijirea și tratarea pacienților cu arsuri

Tabloul de laborator

Se caracterizează prin hemoconcentrație, care este cu atât mai mare cu cât


flictenele sunt pe o suprafață mai intensă și deci cantitatea de plasmă care a ieșit din vase
este mai mare.

Numărul hematiilor poate depăși 600.000/mm³, iar al leucocitelor între 10.000 –


12.000/mm³.

Este vorba de o hemoconcentrație prezentă numai în prima perioadă. Deoarece


după câteva zile de evoluție (netratată) se constată o anemie accentuată, care poate ajunge
in jur de 1,5-2 milioane hematii și o scădere accentuată a cantității de hemoglobină.

Anemia este proporțională cu leziunile profunde (gradul III și gradul IV) fiind și
mai accentuate atunci când bolnavul prezintă si hemoragii digestive (hematemză,
melană). Dintre celelalte examene de laborator vom mai cita ureea, care poate fi crescută,
ajungând la cifra de peste 0,60g% și glicemia care crește de asemenea moderat. Sunt
scăzute clorurile și proteinele plasmatice datorită pierderilor mari de plasmă în zona arsă.
Bolnavul preizintă un grad variabil de acidoză. Urinele bolnavului suferind de arsură sunt
de la început cu un aspect normal dar concentrate și în cantitate redusă. Dacă șocul inițial
a durut mai mult sau nu a fost tratat corect se produc alterări renale dau naștere la
albuminurie, glicozurile sau chiar hematuri.

SIPTOMATOLOGIE ȘI DIAGNOSTIC

A. Semne locale

Local arsurile prezintă semne caracteristice care împreună cu istoricul bolii permit
precizarea diagnosticului fără nici o greutate.

ERITEM. Bolnavul acuză o senzație de arsură sau dureri destul de vii. La nivelul
arsurii pielea este ușor tumefiată, roșie, culoare care dispare la presiunea digitală.
Presiunea este dureroasă. După 1-2 zile senzația de arsură se atenuează și pot fi înlocuită
printr-un PURUIT de intensitate variabilă. Tumefacția pielii scade în intesitate, apoi
roșeața care pălește progresiv. Pielea se descumează apoi revine la normal.

Rolul asistentei medicale în îngrijirea și tratarea pacienților cu arsuri

FLICTENE. Au o evoluție rapidă și fără complicații. Durerile sunt foarte vii.


Flictenele apar imediat dupa arsură sau după câteva ore. Flictenele de obicei se sparg și se
lasă să curgă un lichid limpede sero-citrin. Fundul flictenei este roșu aprins și foarte
dureros la presiune. După 2-3 zile roșeața pălește durerea și secreția se diminuează.După
vindecare nu rămâne cicatrice.

În cursurile mai grave apar flictene cu lichid tulbure sau sangviolent, fundul
flictenei de culoare albă-cenușie-gălbuie, sensibil la presiune profundă, dar insensibilă la
atingerea superficială și mai puțin dureros spontan prin expunerea la aer. Fundul flictenei
se escarifică, care - după un timp variabil - se elimină, plaga secretă abundent, iar sub
escară apar muguri, care epidermează de la perriferie spre centru. Vindecarea se produce
după un timp îndelungat lăsând o cicatrice.

ESCARA. Pielea escarificată este de culoare alb-cenușie, galbenă-brună, fără


circulație, insensibilă, suplă, când se găsește între zonele cu flictene ea poate fi
confundată la un examen superficial cu pielea sănătoase.

CARBONIZAREA. Prezintă aspectul și evoluției gangrenelor uscate.

B. Semne generale

Toate arsurile mai întinse prin independeță dintre diferitele părți ale organismului
și sistemului nervos, arsura influențează întregul organism, producând o boală generală.

Arsurile de gradul I, care nu interesează cea mai mare parte din suprafața
corpului, precum și cele de gradul II care acoperă mai puțin de 10% din această suprafață
și nu se însoțesc de complicații septice importante, nu prezintă gravitate.

Simptomele generale se rezumă la: febră variabilă, tahicardie, cefalee,


inapetență, greață, vărsături.
În arsurile întinse apare șocul primar imediat după arsură, datorită inhibiției
centrilor nervoși și vasomotori prin impulsuri anormarle venite de la nivelul plăgii. După
o scurtă perioadă de agitație bolnavului devine apatic, indiferentă, cu fața palidă, buzele
și extremitățile ușor ceanotice, limbă uscată, are o sete intensă, sesibilitate scăzută,
luciditatea păstrată. Poate prezenta sudori reci și vărsături. Respirația este superficială,
frecventă. Ritmul este tahicardic, pulsul moale, depresibil, imperceptibil, filiform; uneori
se observă bradicardia.

Rolul asistentei medicale în îngrijirea și tratarea pacienților cu arsuri

Tensiunea maximă și minimă sunt scăzute. Bolnavul este hipotermic. Cantitatea


de urină secretată este scăzută putând ajunge până la anurie. Acest tablou clinic
corespunde șocului decompesat care se întâlnește cel mai des la arsurile întinse.

Există cazuri de șoc compensat, caracterizate printr-o simptologie clinică foarte


discretă: ritm tahicardic, puls bine bătut, TA cu maxima pe 100mm HG, sensibilitatea
păstrată

EXAMENUL SÂNGELUI

Hemoconcentrația crește: numărul eritrocitelor, cantitatea de hemoglobină,


numărul leucocitelor și numărul trombocitelor.

Timpul de coagulare este scăzut. Proteinele plasmatice scad. Glicemia și ureea în


sânge cresc. Polipeptidele cresc. Rezerva alcalină și pH-ul scade.

EXAMENUL URINEI

De obicei cantitatea de urină este scăzută, poate ajunge până la anurie. Clorul
urinar este scăzut, iar ureea în urină este crescută. Este prezentă o eliminare masivă de
aminoacizi și polipeptide, glicozurie, creatinurie, elbuminurie, hemoglobinurie. În
sediment se găsesc frecvent cilindri și eritrocite: expresie a leziunii renale.

EVOLUȚIA CLINICĂ ȘI COMPLICAȚIILE ARSURILOR


EVOLUȚIA CLINICĂ

În evoluția unui ars se observă patru etape, care diferă de la un individ la altul și
care nu pot fi strict delimitate.

Stadiul I: în primele 3 zile: Este perioada șocului postcombustional, se


carecterizează prin mari dizlocări hidroelectrice, poate să apară sindromul deshidratare
( hopovolmie, edem, hipoxie, oligo-anurie) se pot adăuga sindromul digestiv (vărsături ,
hemoragii) care vor agrava hipoxia și oligo-anuria.

Rolul asistentei medicale în îngrijirea și tratarea pacienților cu arsuri

Stadiul II: primele trei săptămâni (între 4 și 21 zile) evoluția este diferită în
funcție de întinderea și profunzimea arsurii.

Pentru arsurile severe există o perioadă critică determinată de complicațiile care


pot surveni, în special invazia microbiană și toxemică, ce poate să ducă la sceptimie sau
șoc toxic și septic.

La sfârșitul acestei perioade leziunile de arsură de gradul II și III sunt vindecate,


escarele de gradul IV sunt complet decapate, cu apariția patului granular optim pentru
grefare.

În această perioadă bolnavul evoluează de rugulă cu anemie, hipoproteinemie.

Stadiul III: primele două luni (între 22 și 60 de zile). Este perioada în care
șansele de vindecare cresc din punct de vedere chirurgical, se pot aplica grefe(perioada
chirurgicală).

Stadiul IV:la bolnavii tratați corect echivalează cu covaleșcența. În cazul


bolnavilor arși. care nu au beneficiat de tratament corect și precoce, persistența plăgilor
granulare intense spoliază organismul epuizându-i rezervele biologice. Se intalează astfel
tabloul clinic al șocului cronic.

Un organism aflat în această situație biologică precară este decompensat


ireversibil la agrsiuni minore. datorită absenței rezervelor funcționale în toate sistemele și
organele.
COMPLICAȚIILE ARSURILOR

Cele mai frecvente și mai grave complicații sunt:infecția, nefrita acută, embolia
pulmonară, hemoragia digestivă, escarele. Toate aceste complicații explică de ce bolnavul
netratat chiar cu arsuri nu prea întinse(20%-30%) poate fi pierdut.

Ele sunt relevante, semnalizate și de datele de laborator specificate mai sus.


Suprafața intensă neprotejată de piele este un teren foarte bun pentru dezvoltarea
infecției.Urmările acesteia sunt deosebit de grave: toxinele care se resorb de la acest nivel
pe căi bogat vascularizate determină o stare de intoxicație gravă a bolnavului, care se
epuizează și fără măsuri energetice, moare.

Totodată infecția poate să distrugă: puținele insule epiteliale cu posibilități


regenerative care au rămas în piele, fire de păr, glande sebacee și sudoripare. Vindecarea
se va face numai cu cicatrici retractile

Rolul asistentei medicale în îngrijirea și tratarea pacienților cu arsuri

În aceste cazuri, în loc de neopiteliu apar mugurii cărnoși axuberanți. Nefrita


acută, bronhopneumonie, embolie pulmonară, hemoragie digestivă relevantă, prin
hematemeză și melenă se datoresc leziunilor în general difuze, care se produc la nivelul
diferitelor organe: rinichi, plămâni, tub digestiv din cauza unei intoxicații masive a
organismului cu substanțe toxice și resorbite de regiunea arsă.

La arșii incorect îngrijiți poate apărea escare de decubit în regiunile neatinse de


arsură, care umbresc și mai mult prognosticul. Altă complicație foarte gravă este
cancerizarea cicatricilor de arsură, mai ales cicatricile vicioase și celoide, ele fiind
considerate adevărate stări precanceroase.

Acest fapt ne obligă la tratarea arsurilor în așa fel încât procesele de cicatrizare
vicioase să fie cât mai rare.

PROGNOSTIC

În fața unei arsuri importante, prognosticul vital este evident angajat. Numeroși
autori au încercat să stabilească indici care să permită evaluarea riscului vital în funcție
de anumiți parametri.

Sachs și Watson în 1969 au propus un indeice prognostic ținând cont de


procentajul arsurilor de gradul IV (UBS- United Burn Standard).

UBS=% suprafața totală arsă +3x% din arsurile de gradul IV.

Exemplu: pentru o arsură de 60% din care 35% sunt leziunile de gradul IV:

UBS=60+3x35=165

Pentru un adult valorile UBS indică următorul prognostic:

0-50=arsură benignă;

50-100=arsură mijlocie;

100-150=arsură gravă.

Școala românească calulează indicele prognostic înmulțind procentul de suprafață


arsă cu profunzimea arsurii.

Exemplu: pentru o arsură de 60% din care 25% sunt leziuni de gradul III, iar 35%
de gradul IV, indicele prognostic = 25x 3 +35x 4=215.

Rolul asistentei medicale în îngrijirea și tratarea pacienților cu arsuri

Fără a ține cont de starea generală a bolnavului și vârsta, semnificație I.Pr se


traduce

astfel:

0-40=prognostic bun, fără complicații;

50-80=apar complicațiile la 50% din cazuri;

80-100=complicațiile sunt majoritare;

100-140=toate cazurile evoluează cu complicații;

140-180= decese 50% din cazuri;

Peste 200= decese în toate cazurile.

Indicii prezentați țin cont de suprafață și profunzime, nu și de vârstă, nepermițând


stabilirea unui prognostic corect la bătrâni și copii.

Localizarea arsurii este un alt determinant al gravității ei. De asemenea, nu trebuie


uitat că o arsură tegumentară minimă poate fi asociată cu o arsură severă.

După cum s-a arătat prognosticul unei arsuri care depășește 25-30% din suprafața
corpului este rezervată. Evoluția bună sau rea a bolnavului ține fără indoieală și de vârstă
și de echilibrul psihic sau fizic, ca și de calitatea și promtitudinea tratamentului aplicat.

Evoluția arsurii este în funcție și de locul unde se produce.

Astfel, arsurile din regiunea perineală, datorită faptului că pielea regiunii este
cronic vaccinată contra infecției, se tratează mai ușor. Arsurile din regiunea patelui obligă
pacientul să stea numai pe fața verticașă, ceea ce pe lângă faptul că este foarte incomod,
îngreunează respirație și deci oxigenarea sângelui.

Grave sunt arsurile din regiunea gâtului, care pot să intereseze și traheea.
Probleme foarte serioase pun și arsurile din regiunea nasului, regiunea orbitală sau cele
din zonele în care oasele se află imediat sub piele(fața antero internă a gambei, spre
exemplu, deoarece rămâne descoperit și se poate necroza).

Cicatricile deformate, mutilate sau invalidante ce pot rezulta întunecă adeseori


prognosticul anatomofuncțional al celor cu arsuri.

Rolul asistentei medicale în îngrijirea și tratarea pacienților cu arsuri

TRATAMENTUL ARSURILOR

Obiectivul principal în tratamentul arsurilor reduse ca suprafață este recuperarea


funcției segmentului lezat, iar în arsurile intense este salvarea vieții și apoi restabilirea
capacități funcționale.

În ultima decadă, grație achizitțiilor terapeutice importante, mortalitatea prin


arsură a scăzut considerabil.
Bolnavii cu arsuri care interesează peste 20% din suprafața corpului nu se mai
combat cu șoc, grație mijloacelor actualea de deșocare-reanimare, iar în ceea ce privește
arsurile profunde, pericolul grav al unei infecții și al sechelelor prin cicatrizare
defecțioasă este înlăturat astăzi cu succes prin antibiotice și metoda grefelor precoce.

Primele îngrijiri trebuie acordate la locul accidentelui și cu caracter de urgență.

A. Primul ajutor la locul accidentului

Arsura reprezintă o urgență chirurgicală, soarta bolnavului depinzând de primele


îngrijiri și promtitudinea tratamentului.

1. Evacuarea victimei de sub infuența agentului vulnerant:

Este prima măsură organizatorie de prim ajutor.

Aceasta trebuie făcută rapid: bolnavul care este cuprins de flacără trebuie învelit
într-o pătură, plapumă, haină groasă (din țesătură neinflamabilă) pentru a stinge focul.

În cazul arsului cuprins de flăcări, se acționează imediat, imobilizându-l, pentru că


accidentatul fuge cuprins de panică și flacăra se întețește.

Stingerea flăcării prin rostogolire în nisip sau pe pământ, prin stropire cu apă este
interzisă deoarece agravează evoluția ulterioară.

2. Acordarea primului ajutor în funcție de starea bolnavului:

După scoaterea victimei din focar nu se va întreprinde nici o măsură terapeutică


locală în afara acoperirii corpului cu un cearceaf, folie sau pătură curată.
Nu se îndepărtează hainele de pe bolnav (acținea este sacogenă)decât dacă
manevra se poate face cu ușurință.

Rolul asistentei medicale în îngrijirea și tratarea pacienților cu arsuri

Fac exepție bolnavii cu arsuri chimice sau lenjeria din material plastic care
continuă să ardă, precum și arșii cu lichidele fierbinți. De asemenea, nu se va urmării
desprinderea de pe piele în cazul arsurilor cu bitum(asfalt) lichid.

Bolnavul se va învelii cu un cearceaf curat peste haine.


Nu este permisă nici o manevră de tratament local, spre exemplu ungerea cu
substanțe grase:vaselină sau aplicarea de medicamente sub formă de pulberi.

Arsurile pot fi acoperite cu pansament aseptic, dacă există un prosop curat. În


felul acesta se face o protecție antiinfecțioasă.

Funcția cardiopulmonară trebuie menținută la fel ca la orice pacient traumatizat.


Șocul cardiorespirator este rar, putând să apară în electrocutările cu curent de voltaj mare.

Menținerea permeabilității căilor aeriene constituie, de asemenea, o


prioritateabsolută.

Obstrucția căilor aeriene superioare la pacienții cu arsuri ale capului și gâtului


poate surveni în primele 48 de ore de la accident, fiind în relație cu edemul țesuturilor
moi ale orofaringelui și al corzilor vocale, datorită expunerii la gaze fierbinți.

Tratamentul constă în intubația orotraheală imediată, trahectomia fiind rezervată


cazurilor în care intubația este imposibilă.

La pacienșii arșii în spații închise este posibilă intoxicația cu oxid de carbon, gaz
incolor cu afinitate pentru hemoglobină de 210 ori mai mare ca a oxigenului.

Simptomatologia poate merge de la tapinee pronunțată cu agitație-până la stop


respirator-resuscitare cardiorespiratorie dacă e nevoie prin metodele cunoscute.

Liniștirea bolnavului și calmarea durerii

În arsurile în care durerea este mare se administrează o fiolă de algocalmin sau o


fiolă de mialgin, administrate intravenos.

În lipsa acestora, se poate administra algocalmin injectabil sau peroral.

Se notează ce s-a administrat, data și ora accidentării.

În arsurile de gradul I cu suprafața mică este suficient ca pielea înroșită să fie


bandijonată cu alcool dublu rafinat. În general nu este nevoie de pansament.

Rolul asistentei medicale în îngrijirea și tratarea pacienților cu arsuri


3.Transportul bolnavului

Trebuie făcut cât mai rapid la spital în serviciul chirurgical, are o mare importanță
și se face cu cel mai rapid mijloc disponibil.

Senzația de sete se va calma prin umezirea gurii,dar nu se vor administra lichide


peroral, deoarece supraîncărcarea digestivă expune la vărsături.

În cazul că s-ar impune o perfuzie și nu se poate instala acelui ars, i se dă să bea


apă sărată cu ceai.

La arsuri de 10-15% când transportul victimei se face cu salvarea și este prevăzut


să dureze mai mult de o oră. se montează o perfuzie cu soluție de glucoză 5% sau ser
fiziologic.

Înainte de instalarea perfuziei se recoltează sânge pentru determinarea grupei


sangvine.

În timpul transportului bolnavul va fi supravegheat permanent și se administrează


oxigen,dacă se constată o slăbire a pulsului, accidentatul va fi așezat cu capul mai în jos,
ridicându-i-se picioarele pe un sul (poziție Trendelenburg).

În cazul arsurilor prin flacără, pentru prevenirea edemului glotic se adaugă în


perfuzie romergam, algocalmin.

B. Tratamentul bolnavilor arși în spital

Bolnavului cu arsură ajuns în spital trebuie să fie aplicată terapia intensivă de


urgență pentru mențierea funcțiilor vitale, corectarea dezechilibrărilor hidroelectrolitice,
acido-bazice, hemodinamice, a anemiei, de promptitudinea ei depinzând evoluția arsului.
Tratamentul trebuie să urmărească în primul rând:

1. Prevenirea șocului

Generatoare de șoc este durerea. Combaterea ei se face cu mialgin sau fortral, în


cazul durerilor foarte mari de administrează morfină intravenoasă.

Se face aprecierea rapidă a funcțiilor vitale: hemodinamice(tensiunea arterială,


puls), respiratorii, neurologice(arsul este conștient, chiar dacă arsura este foarte
importantă).

Dacă este posibil se face anamneza, care trebuie să urmărească: natura agentului
cauzal, circumstanțele de producere a accidentului, tratamentele deja interprinse la locul
accidentului sau în timpul transportului, vârsta. antecedente personale.

Primele gesturi trebuie să vizeze prevenirea șocului hipovolemic,instituindu-se


terapia de deșocare.

Rolul asistentei medicale în îngrijirea și tratarea pacienților cu arsuri

2. Reechilibrarea hidroelectrolitică și volemică

Echilibrul hidroelectrolitic și hemodinamic necesită administrarea de soluții


perfuzabile, Glucoză, Dextran, etc., având drept criteriu de calcul suprafața arsă în
procente față de suprafaîa corporală totală și greutatea corporală, folosind următoarea
formulă:

Gr.corp. S % 2,5 total lichide (2,5 fiind indicele de arsură, arsura fiind leziune de
volum, suprafață sau profunzime).

De exemplu, un bolnav de 70 kg cu o suprafață arsă în proporție de 40% va primi


în 24 de ore: 70.40.2,5=7000 ml de soluție, din care 1/2 macromoleculară (nu lipsește
sângele integral) și 1/2 micromoleculară.Schema este orientativă, nu absolută,
administrarea de lichide se adaptează în funcție de teren, vârstă, evoluția bolii. La nevoie
se adaugă și transfuzii de sânge și plasmă.

Orientativ, ritmul administrării în primele 24 de ore se planifică astfel încât în


primele ore bolnavul să primească 50% din cantitatea globală calculată și apoi 25% în
următoarele 8 ore. Criteriul direct de apreciere al cantităților real necesare este criteriul
diurezei. Diureza trebuie să fie în jur de 50ml/oră. În cazul în care nu se reușește
asigurarea unei diureze orare satisfăcătoare, se va administra diureticul prescris de medic
(manitol, furosemid).

Pulsul tahicardia este inevitabilă datorită hipovolemiei, hipocatabolismului, dacă


frecvența este sub 120/min, încărcarea volemică este adecvată, în care frecvența cardiacă
este de 130/min traduce o hipovolemie.

Soluțiile folosite pentru echilibrarea hidroelectrolitică sunt:

-soluții coroidale: Dextran 40, Dextran 70, albumina umană, plasmă, NaCl 5,8%,
KCl 7,4%.

-soluții cristaloide: NaCl 9%, glucoză 5%, glucoză 10%, soluție Ringer (conține
electroliți Na + K + Mg + Cl în concentrații fiziologice).

Echilibrul acido-bazic va fii monotorizat prin determinarea paramentrilor Astrup.


Deficitul bazic reflectă o oxigenare tisulară insuficientă datorită hipovolemiei sau
toxicității concomitente prin ceanură, Co, care blochează hemoglobina. Pentru corectarea
echilibrului acido-bazic se folosește soluția de Nal CO3 8,4% (echimolară, 1ml=1ml mol)
sau 1,4%. În primele 24 de ore se administrează 50% din cantitate.

Constitue o urgență profilaxia antitetaică. Se va administra A.T.P.A 0,5 ml și ser


antitetanic 3000 U deoarece plăgile prin arsuri sunt foarte susceptinile de infecție
tetanică.

Rolul asistentei medicale în îngrijirea și tratarea pacienților cu arsuri

3. Tratamentul local

a. Pregătirea pacientului pentru toaleta locală primară

Bolnavul va fii dezbracat sub analgezic și va fii înbăiat, preferabil baia în cadă.
Imediat după baie, bolnavul învelit în cearceaf steril se transportă în sala de operații
aseptice, unde întregul tratament se face în condiții perfecte de apsesie.

Toaleta primară a oricărui ars se face numai sub anestezie. Se puncționează vena
cea mai mică și mai distală accesibilă și se recoltează probe de sânge pentru
hematogramă, grup sangvin si Rh, hematocrit, uree sangvin, glicemie, probe hepatice,
ionograma serică când este cazul și pentru determinarea alcoolemiei. După indicația
medicului se instalează la caz perfuzie de glucoză 5% sau ser. Se face apoi anestezie
generală intravenos cu un barbituric sau Ketelar.

b. Toaleta primară

Toaleta chirurgicală primară se face într-o sală de operație aseptică cu respectarea


regulilor de asepsie și antiasepsie. Medicul și cadrele medicale echipate cu echipament
steril lucrează cu pansamente și instrumente sterile. Se spală suprafața arsă cu bromocet
1%, cu ser fiziologic sau apă sterilă și soluție sterilă de săpun până la îndepărtarea
completă a corpurilor străine de pe plagă. După aceasta, medicul execută toaleta
chirurgicală, indepărtează flictenele (sparte sau nesparte) și conținutul lor, precum și
tegumentul sau restul țesăturilor arse. În continuare se clătește tegumentul cu ser
fiziologic steril și se badijonează zonele arse cu alcool 70 grade, care aseptizează
suprafața arsă, are rol anestezic și diminuează plamoragia prin coagularea proteinelor
exudate.

În arsurile profunde, care acoperă mai mult de 2/3 din circumferința unui segment
se fac incizii de degajare - de compresiune pentru evitarea fenomenului de gariointern
determinat de edemul disular, apărut sub escare tegumentare inextensibile. În continuare
îngrijirea trebuie să fie foarte riguroasă, deoarece acele incizii constituie o poartă de
intrare suplimentară pentru infecții.

După toaleta chirurgicală primară pacientul este pansat. Pansamentul în arsuri


trebuie să fie ocluziv și absorbant, iar bandajarea trebuie să fie elastic compresivă.

Calitatea pansamentului de a fi ocluziv se obține prin depășirea largă a suprafeței


arse și prin împiedicarea comunicării plăgii cu exteriorul prin intermediul plasmei, care
"străpunge" și inhibă abundent pansamentul. Pentru a preveni această linine de
continuitate secundară, primul pansament trebuie sa fie bogat vătuit, vata fiind steril și
manevrată steril.

Rolul asistentei medicale în îngrijirea și tratarea pacienților cu arsuri

Este recomandabil să se folosească numai comprese foarte mari 30/30. Peste


pansament se trag cu atenție fașe și acestea sterile. La cel mai mic semn de "străpungere"
se așează peste fașa sterilă un nou strat de vată sterila, gros și se trage o nouă fașă.
Această manevră se va repeta ori de câte ori este nevoie. Dacă în zilele următoare
temperatura bolnavului nu crește, dacă intensitatea durerilor a scăzut și starea generală
este bună, nu se va schimba pansamentul decât în cea de-a doua, treia zi. Prin această
temporizare, riscul de suprainfectare a arsurii scade. Ori de câte ori se apreciază necesare,
pansamentele se vor vor face sub mialgin, frontal sau anestezie generală.

La schimbarea pansamentului trebuie respectate la fel toate măsurile de apsie


necesare. Se îndepărtează tot până la ultima compresă și se înlocuiește cu un pansament
uscat sau îmbibat în soluții de cloromină 2-4% în funcție de aspectul plăgii de arsură.

Dacă se procedează în condițiile arătate există mari șanse ca plăgile să nu se


infecteze. Este suficient ca unele zone de arsuri să fie tratate cu neatenție și să supureze,
pentru ca apoi cu toate eforturile depuse, celelalte zone să se infecteze și să supureze.

Când se obesrvă semne de infecție locală (tegumentul din jur este roșu, sticlos,
edematos, inițiat de secreția purulentă), tratamentul arsurii infectate necesită băi zilnice
cu apă la 30 de grade cu soluție de detergnt (bromocet), Băile au fost introduse în
tratamentul arsurilor încă din secolul trecut de Von Hebbra, dar au fost părăsite un timp și
reluate în secolul nostru (după 1940) de către Harkins și Reiss. Avantajele bilor generale
sunt:

- îndepărtarea secrețiilor abundente de pe păgi;


- detașarea cu dureri minime a escalelor și sfacelurilor aderente;

- mișcări active și pasive ale segmentelor indemne sau afectate, care refac tonusul
muscular combatând astfel atrofia musculară și rodonile articulare.

După baie, plăgile vor fi acoperite cu pansament îmbibat în soluție de cloramină


4% sau rivanol 1% (după ce s-a luat secreția pentru antibiogramă) după care vor fi
acoperite cu pansament și fașe sterile.

Dacă există condiții de micromediu spitalicesc și nu există infecție se poate trece


la tratament local deschis; expunere la aer a plăgilor, de obicei la început parțial, a unui
singur segment, urmărindu-se uscarea lor. Se folosește metoda lăsând bolnavul la
expunere sub cort (coviltir metalic acoperit cu cearceaf steril și apoi pături); pentru
realizarea unei temperaturi corespunzătoare sub cort folosim un bec de 60 W. Fața nu se
pansează. Este recomandabil și regiunile perineale să nu se panseze.

Rolul asistentei medicale în îngrijirea și tratarea pacienților cu arsuri

4. Îngrijirile generale și supravegherea bolnavului

La bolnavii la care se estimează I.P. peste 15 deși fără risc vital se instalează totuși
sonda vezicală pentru urmărirea diurezei orale. Se administrează medicamentele prescrise
de medic; anticoagulant ca heparină, vitamina C, B1, B2, B6, tonicardice, traszlol și
antibiotice.

Se urmărește starea generală, colorația feței, funcțiile vitale (tensiunea arterială,


pulsul, respirația, temperatura) semnele specifice ale unori eventuale complicații. Foarte
important este urmărirea diurezei orale și lanțul hidric.Este interzis la arși cu risc vital
orice administrare perorală. De asemenea nu se hidratează, nu se alimentează bolnavul pe
gură, pentru a se evita complicațiile (ileus, hemoragie, vărsături)

Imediat ce este posibil se va permite bolnavului să ingereze lichide. Se vor da de


asemenea sucuri de fructe, de mere, de struguri, de portocale. Din acest moment
cantitatea de lichide introdusă parental trebuie să scadă.

Rația calorică la un om normal este de 1800 calorii/zi, la covalescenți după arsură


se va dubla și tripla, ajungând la 3400-5000 calorii/zi, predominând proteinele și
hidrocarbonatele.
C. Grefele cutanate

Din ziua a 14-a sau chiar a 16-a bolnavul îngrijit corect ete pregătit pentru
grefarea zonelor grabulare postcombustiționate. Aplicarea grefei recoltată cu
electrodermatonul din zonele sănătoase – în caz excepțional de la donatori, deoarece
acestea nu se mențin decât 1-2 săptămâni – este singura șansă de vindecare a bolnavului
cu arsuri întinse. Numai acoperirea defectului tegumentar poate să pună arsul la adăpost
de complicațiile vitale.

Se folosește metoda de excizie – grafre imediată cu foarte bune rezultate în


special în arsuri sub 15% din suprafața corporală.

Sunt descrise 2 tipuri de excizie:

a. excizia fascială - rezervată arsurilor foarte profunde și implică înlăturarea în bloc a


zonei arse, până la nivelul faciei musculare, uneori și aceasta;

b. excizia tangențială - se excizează secvențial straturi subțiri de escară, până la


apariția unui pat dermic sănătos (culoare albă, lucioasă la sângerare).

Aceste excizii sunt gesturi chirurgicale care comportă riscuri grave de șoc, hemoragie,
descărcări septice, implicând o reanimare de mare calitate.

Rolul asistentei medicale în îngrijirea și tratarea pacienților cu arsuri

După excizie se pune problema acoperirii defectului tegumentar creat. Acest lucru se
poate realiza cu substituenți sintetici de piele sau cu hemografe. Substituenți sintetici de
piele permit o acoperire temporară, protejând plaga și favorizând granularea. Dintre
preparatele cele mai cunoscute amintim: Eoigraful, Biobrane, dermul artificial.

Hemogrefele pot fii recoltate de la donatori vii sau de la cadavre, În prezent există
bănci de piele în care grefele cadaverice stau conservate pentru a avea la îndemână
rezerve ușor utilizabile. Aplicarea hemografelor duce la ameliorarea stării generale,
readucerea țesutului necrozat este accelerată, plaga devine curată.

Se pot exciza și grefa cu leziuni de arsură până la maxim 15% din suprafața
corporală. Dacă suprafața arsă este mai mare, vor avea prioritate în acoperirea cu
autografe mâinile, plicile coatelor, spațiile poplite, gâtul, axila.

În arsurile profunde și cu peste 50% suprafață corporală arsă este vital sa utilizăm
mult discernământ tegumentului nelezat care costituie capitalul donator de autogrefe.

Pregătirea preoperatorie a grefei constă în măsurile combinate de tratament general și


local care urmăresc să-i aducă pe pacienți în condiții mai ”ideale” pentru actul grafării să
decurgă fără nici un incident de ordin local sau sistemic.

Trebuie urmărite: diminuarea febrei, un oarecare echilibru ponderal, normalizarea


apetitului, înbunătățirea stării psihice a bolnavului și înbunatățirea pricipalelor constante
umoral-biochimice (nr. Hematii, Hb, proteinemte, probe hepatice, ex. de urină.

Pregătirea preoperatorie a zonelor donatoare

În cursul tratamentului local al plăgilor postcombustionate, vom acorda atenție


deosebită viitoarelor zone donatoare evotând traumatizarea lor, apariția proceselor
infecțioase de tipul foliculitelor sau a leziunilor trofice de decubit.

Controlul și îngrijirile ulterioare ale regiunilor grefate constă în:

Schimbarea primului pansament aplicat operației se va face la 96 de ore de la grefare,


fie la 48 de ore; cu ocazia schimbării pansamentului, în condiții de absolută sterilitate se
verifica:

colorația grefei (roză sau roșie) uneori cianotică sau palidă cenușie ori chiar verzuie,
indiciu al escarificării și devitalizării mai mult și mai puțin avansate; prezența unor
colecții sub transplante care vor fii evacuate în locul de tensiune maximă.

După inspecție și evacuarea colecții, regiunea grefată se spalaă cu ser fiziologic sau cu
soluții de detergent.

Suprafața grefată este apoi uscată prin tamponament cu comprese și eventual pansată
(impregnat în cloramină sau soluții antibiotice) sau dacă aspectul este satisfăcător
regiunea va rămâne expusă la aer. Din a 6-a zi, a 8-a zi de la intervenție o baie generală
cu detergent permite o bună toaletă atât a regiunilor grefate cât și a zonelor donatoare.
Din a 2-a săptămână și până către a 5-a, a 6-a săptămână, grefa începe să se retracte.
Rolul asistentei medicale în îngrijirea și tratarea pacienților cu arsuri

CAPITOLUL II

ROLUL ASISTENTEI MEDICALE


Asistentei medicale îi revin sarcini deosebit de importante în tratarea bolnavilor
care au suferit arsuri; de priceperea și calitatea îngrijirilor pe care le acordă depinzând
adesea de evoluția bolnavilor.

Bolnavii cu arsuri sunt extrem de greu de îngrijit, dar satisfacția salvării unor
astfel de bolnavi este mai mare. Acești bolnavi intră adeseori în stări grave de șoc, au
nevoie de grefe și numeroase pansamente. Fiecare ședință de grefare este operație mare,
care poate șoca din nou bolnavul.

Fiecare pansament făcut în condiții improprii poate decompensa sau infecta


bolnavul ori îi poate provoca dureri violente, care are influență asupra stării lui generale.
Asistenta medicală urmărește respectarea de sterilizare și asepsia în toate manoperele
executate (tensiunea arterială, puls, diureză, temperatură), colorația feței, semnele
specifice unor eventuale complicații.

Asistenta medicală pregătește, administrează medicamentele prescrise de medic și


are rol în asigurarea microcilimatului adecvat; salon ferit de infecții de vecinătate,
temperatură încăperii trebuie să fie în jur de 24 de grade C și eventual să existe surse care
să mărească la nevoie temperatura locală; patul trebuie să fie confortabil și vai fii pregătit
cu mușama aleza și cearceaf steril.

Majoritatea bolnavilor nu se pot alimenta singuri, mai ales in primele zile,


asistenta medicală va trebui să asigure acest lucru zilnic. Moralul bolnavului este de cele
mai multe ori foarte scăzut. Asistenta medicală are rolul de a întreține moralul bun al
bolnavului, să creeze o atmosferă de optimism, de dorința de a lupta până la obținerea
vindecării definitive.

În relațiile sale cu bolnavul, cel care îl îngrijește, oricât de ridicat ar fii nevelul
priceperii si experienței sale, nu poate fii apreciat și ascultat dacă nu este în același timp
și un psiholog. De aceea cunoașterea psihicului bolnavului rămâne prima din îndatoririle
fundamentale ale celui care îngrijește bolnavul. Se poate spune chiar că un climat creat în
mod favorabil este tot atât de necesar vindecării ca si tratamentul medicamentos, igienic
și dietetic.

În fine, asistenta medicală în toată amploarea ei actuală a mijloacelor tehnice de


investigație și tratament ale medicinei trebuie să rămână un bun psiholog penrtu a realiza
acea apropiere caldă și prietenoasă atât de apreciată de bolnav și care să comstituie o
premisă favorabilă succesului: obținerea însănătoșirii.

”Qoud medicamentum nunc sanat, verbum sanar” ( Ceea ce medicamentul nu mai


vindecă, vindecă cuvântul) spune un vechi proverb. Deci asistenta medicală poate realiza
multe și prin cuvântul cald și explicația răbdătoare și liniștitoare.
Rolul asistentei medicale în îngrijirea și tratarea pacienților cu arsuri

CAPITOLUL III
STUDIU DE CAZ

Surse: pacientul, familia, echipa de susținere, foaia de observație nr. 2535,


literatură de specialitate
Nume: IORDĂNESCU
Prenume: MARIA
Data nașterii: 04.04.1970
Vârstă: 35 ani
Domiciliul: jud. Alba, loc. Alba Iulia, str. Vladimirescu nr.9
Data internării: 10.02.2007, ora 10:00
Data externării: 03.05.2007, ora 12:00
Ocupație: director la SC ,, D & G “ SRL
Diagnostic: arsură de gradul III pe ambele membre superioare și inferioare
Antecedente:
a. heredo-colaterale: fără importanță
b. personale: amigdalectomie
Condiții de viață și e muncă: bune
Comportament față de mediu: orientat în timp și spațiu
Istoricul bolii: boala actuală a debutat în urmă cu 35 de minute, consecutiv unui accident
prin explozia unui rezervor de benzina într-un spațiu închis.
Victima a fost scoasă de sub influența agentului vulnerant de către tatăl ei și a fost adusă
imediat la spital. Se internează în secția chirurgie plastică în vederea tratamentului de
specialitate.
Analize de laborator:
Grupa sagvină: AB IV
Rh+
Hemogramă: 13,5
TQ: 80%

Rolul asistentei medicale în îngrijirea și tratarea pacienților cu arsuri


Glicemia: 174mg %
Ionograma: Na 148; K4,1; ca 4,5
Uree: 18mg %
Creatină: 0,98mg %
RA: 17/38
Ex. Urină: negativ

Tratament general:
Dextrază: substituient de plasmă
Ser fiziologic pentru refacerea volemiei, pentru menținerea presiunii asmatice
Ser glucozat 10%: sursă de energie ușor disponibilă
Xilină: amestec local
Piafen: analgezic, antipiretic
Algocalmin: analgezic, antipiretic
Fortral: antialgic
Diazepam: tratament sedativ
Fenobarbital: sedativ cu efect tardiv
Extraveral: sedativ

Oxigenoterapie
Hemisuscinat de hidrocortizon: antiinflamator, antialgic, diuretic
Heparină: anticoagulant, trombolitic
Trombostop: anticoagulant, trombolitic
Romergan: antihistominie
Ampicilină: antibiotic, antimicrobian
Gentamicină: antibiotic, antimicrobian
Gefobid: antibiotic, antimicrobian
Rolul asistentei medicale în îngrijirea și tratarea pacienților cu arsuri
Intervenții
Autonome Delegate Evaluare
Data Nevoia Diagnostic Obiective
Asistenta explică
bolnavului importanța Treptat, c
Nevoia de a Alterarea Pacientul să mișcării; face gimnastică Administrarea începere
20.I se mișca funcției de aibă o pasivă prin mișcarea de analgezice semnelor
I mișcare mobilitate membrelor superioare și prescrise de vindecar
datorită corespunzăto inferioare; face exerciții medic: piafen pacientu
durerii are singur sau izometrice pentru și algocalmin începe să
manifestată susținut in cel menținerea tonusului mobilizez
prin impotența mai scurt muscular ușor
de a face timp
exerciții
Administrarea
Alterarea Pacientul să Asistenta asigură un de sedative și
Nevoia de a somnului beneficieze microclimat tranchilizante După a do
dormi datorită de un somn corespunzător, un confort prescrise de seară de
durerii corespunzător optim, poziția comodă. medic; administra
manifestată calitativ și Asistenta învață tehnici diazepam, bolnavu
prin stres cantitativ de relaxare fenobarbital, doarme 5
psihic și extraveral. ore/noap
insomnii Administrarea
de analgezice:
algocalmin
Asisntenta face toaleta
Nevoia de a Discomfort Pacientul să bolnavului pe regiuni:
fi curat si a fizic datorită își respecte începe cu spălarea feței, Administrarea Tegument
proteja arsurilor confortul în gâtului, apoi membrelor
de analgezice sunt curat
tegumentel manifestata urma îngrijirii superioare, toracelui și
e abdomenului, toaleta prescrise de pacientul
prin tegumentelor
imposibilitatea părului și cea bucală. medic: piafen simte ma
de a-și îngrijii Asistenta va efectua algocalmin, bine
tegumentele și pansamentul steril pentru antibiotice(am
mucoasele prevenirea picilină,
suprainfecțiilor gentamicină,
cefobid)
Asistenta oferă
pacientului o cană cu
lapte înaite de culcare; o
21.I Nevoia de a baie caldă. Învață
I dormi pacientul care se trezește
Alterarea Pacientul să Administrarea După
somnului beneficieze devreme să se ridice din de analgezice aplicarea
datorită de un somn pat câteva minute, să prescrise de tratamentu
durerii corescunzator citească să asculte medic: piafen i pacientu
manifestată calitativ și muzică, apoi să se culce și algocalmi va prezen
prin stres cantitativ din nou un somn
psihic și linistit
insomnii

Rolul asistentei medicale în îngrijirea și tratarea pacienților cu arsuri

Asistenta asigură
un microclimat
adecvat: salon
aerisit, fără curenți Pacientul
Durere de aer, Administrarea să prezinte
generalizată temperatura de de analgezice și o
Nevoia de datorită arsurilor Predispun 24⁰C evitarea anestezice temperatur
a evita extinse de la erea stării mișcărilor prescrise de ă în limite
pericolele membrele de șoc dureroase. medic: piafen, normale
superioare și datorită Psihoterapie, algoclamin și (36,4⁰
inferioare durerii liniștirea antibiotice axilar 37,⁰
manifestată prin bolnavului, ampicilină, bucal,
agitație psiho- ingrijirea plăgilor gentamicină 37,6 rectal
motorie arse în termen
de 24 de
ore
Asistenta
indentifică
Refuzul de a se capacitatea și Administrează Pacientul
îmbrăca, limitele dizice ale medicația a învățat
dezbraca datorită persoanei îngrijite. prescrisă de mișcările
Nevoia de durerilor de pe Pacientul Acordă timp medic: xilină care se fac
a se membrele să se suficient (amestec local), pentru a se
îmbrăca și inferioare și poată bolnavului. algocalmin îmbraca și
dezbraca superioare îmbrăca și Sugerează (analgezic), dezbrăca
manifestate prin dezbrăca apariținătorilor să piafen
slăbiciune/obose sigur procure
ală pacientului haine
largi și ușor de
îmbrăcat

Asistenta ajută
pacientul în
Atingerea funcție de starea
integrității sa generală, îi
tegumentelor Pacientul Administrează
efectuează toaleta
Nevoia de datorită să medicația Pacientul
pe regiuni,
a fi curat și incapacității de a prezinte pregătește apa, prescrisă de preszintă
a proteja se mișca tegumente medic: tegumente
cada, temperatura
tegumentel manifestată prin și analgezice(piafe le intacte
apei, dezbracă
e tegumente mucoase n, algocalmin) și o stare
pacientul,
înroșite curate de bine
taieunghile, îl
piaptănă

Rolul asistentei medicale în îngrijirea și tratarea pacienților cu arsuri

CONCLUZII

Arsura este un accident care se datorează acțiunii exercitate asupra corpului de


către unii agenții traumatici specifici.
Industrializarea, mașinismului, folosirea din ce în ce mai largă, atât în industrie
cât și în domeniul casnic al surselor care pot provoca arsuri, fac ca numărul accidentaților
să fie în continuă creștere.
Din cazurile cercetate, am putea vedea că în producție ca și în domeniul casnic,
producerea arsurilor depind de materialele fierbinți cu care lucreaza și de lipsa de
cunoștințe a lucrătorilor și neglijența lor.
Prognosticul bolnavului depinde mult de îngrijirile acordate la locul accidentului,
transportul de urgență la spital, prevenirea șocului și efectuarea tratamentelor locale,
respectarea condițiilor de asepsie perfecte.
Este suficient ca unele zone de arsuri să fie tratate cu neatenție și neglijență,
pentru ca apoi, cu toate eforturile depuse, toate celelalte zone să se infecteze, prelungind
astfel cu mukt evoluția bolii
Preocuparea primiodială a medicinei contemporane este promovarea, întărirea,
ocrotirea sănătății. Ea se ocupă de promovarea acestor factori și condiții, care asigură
oamenilor sanătatea deplină și îndelungată, prelungesc durata de viieții și fac ca
bătrânețea să vină cât mai târziuși cu un grad mai redus al scăderii capacitații de lucru.
Medicina modernă, datorită importantelor progrese tehnice, s-a obișnuit cu
obținerea unor succese terapeutice și profilactice considerabile. Dar acestea nu ne pot
face să uităm complexitatea ființei umane și nici să trecem cu vederea particularitățile
vieții psihice a omului.
Ce răsunet poate avea un psihic ținut sub tensiune asupra sănătății omului este nu
numai o problemă riguros demonstrată științific, ci poate fi un fapt de observație pe care
îl cunoaște toată lumea.

Rolul asistentei medicale în îngrijirea și tratarea pacienților cu arsuri

BIBLIOGRAFIE

1. Anghelescu, N., Patologie chirurgicală, București, 1997;


2. Caloghera, C., Chirurgie de urgență, București 1993;
3. Chircuță, I., Arsurile, București, 1972;
4. Constantinescu, M., Chirurgie – Specialități înrudite – Nursing în chirurgie;
5. Dr. Grigoriu, Vasile, M., Chirurgie – și specialități înrudite ( manuale pentru scoli
sanitare post-liceale;
6. Ionescu, A., Arsurile: clinică-fiziopatologie, tratament, București, Ed. De Stat,1972;
7. Mihăilescu, M., Chirurgie pentru cadre medicale, București 1980;
8. Rădulescu, P., Elemente de patologie și terapeutică chirurgicală, București 1980;
9. Titircă, L., Breviar de explorări funcționale și îngrijiri speciale acordate bolnavului
(manual pentru scoli sanitare post-liceale);
10. Titircă, L., Urgențe medico-chirurgicale, București 1989;
11. Titircă, L., Urgențe medico-chirurgicale 9Sinteze pentru asistenți medicali)