Sunteți pe pagina 1din 55

ȘCOALA POSTLICEALĂ F.E.G.

ÎNGRIJIREA BOLNAVULUI CU SINUZITĂ ACUTĂ

COORDONATOR:

ASISTENT MEDICAL PRINCIPAL:

ALINA IVANOV

ABSOLVENT:

MACOVEI VALENTIN VASILE

IAȘI

2015

Cuprins

Argument

 

5

Obiectiv 1

6

Noțiuni generale de anatomie și fiziologie

6

Anatomia nasului

6

Fosele nazale:

6

Sinusurile maxilare:

7

Sinusurile frontale:

8

Labirintul etmoidal:

8

Sinusul sfenoidal:

8

Mucoasa foselor nazale:

8

Vasele si nervii foselor nazale:

9

Fiziologia foselor nazale

10

Obiectiv 2

13

Sinuzita acută

13

Definiție

13

Clasificare

13

Infecția și inflamația:

14

Simptomatologie

16

Etiologie

17

Tabloul clinic

18

Diagnostig

19

2

Tratamentul

20

Obiectivul

23

Rolul asistentei medicale în efectuarea examenului clinic și a examinărilor paraclinice

23

Obiectiv 4

33

Acordarea îngrijirilor specifice pacienților cu sinuzita acuta

33

Obiectiv 5

36

Procesul de ingrijire al unui pacient cu sinuzita acuta

36

Obiectiv 6

53

Educatia pentru sănătate la un pacient cu sinuzită acută

53

III. Bibliografie

 

54

3

Motto:

Virginia Henderson:

„ Rolul esenţial al asistentei medicale constă în a ajuta persoana bolnavă sau sănătoasă să-şi menţină sau recâştige sănătatea ( sau să-l asiste în ultimile sale clipe) prin îndeplinirea sarcinilor pe care le-ar fi îndeplinit singur , dacă ar fi avut voinţa sau cunoştinţele necesare. Asistentul medical trebuie să îndeplinească aceste funcţii astfel încât bolnavul să-şi recâştige independenţa cât mai repede posibil”.

4

Argument

Lucrarea de față am întocmit-o pe baza cunoștințelor acumulate în timpul stagiilor și din literatura de specialitate. Pe perioada celor trei ani de studiu am reușit să acumulez cunoștinte necesare îngrijirii pacientului cu simptomatologia si manifestările bolii sinuzite, astfel încât să nu întâlnesc piedici. Astfel, sper ca această lucrare să-mi fie de mare ajutor în viitoarea mea meserie de asistent medical generalist, pentru a opta în orice situație și de a preveni recitivele bolii și dacă este posibil chiar sa-i dezvolt capacitățile fiziologice și psihologice astfel încât riscul de recitivă al bolii să fie cât mai scăzut. Am ales acest subiect deoarece boala este tot mai frecventă, datorită consecințelor sociale, factorilor de stres, factorilor favorizanți, etc punând probleme destul de grave asupra sănătății individului.

5

Obiectiv 1

Noțiuni generale de anatomie și fiziologie

Anatomia nasului

Nasul reprezintă segmentul inițial al aparatului respirator, cu rol în respirație și fonație. Nasul este constituit din piramida nazală și fosele nazale, la care sunt asociate sinusurile paranazale. Piramida nazală, după cum arată și numele, are forma de piramidă triunghiulară cu trei fețe, trei margini și un vârf. Marginea anterioară a nasului, în mod normal este dreapta, prezentând un unghi anterior de 30°cu verticala corpului (nasului ideal). Dosul nasului poate avea însă diferite forme de la individ la individ sau la diferite rase. Baza piramidei nazale este reprezentată de cele două narine, separate între ele de marginea inferioară a septului nazal și columela. Piramida nazală are o structură osoasă, superior și fibrocartilaginoasă, inferior. Structura osoasă este reprezentată de oasele proprii nazale, apofiza nazală a frontalului și apofizele ascendente ale osului maxilar. Scheletul cartilaginos este reprezentat de cartilajele aripii nasului (cartilajele alare), accesorii si cartilajele laterale sau triunghiulare. Piramida nazală este acoperită de tegument, acesta este aderent în poțiunea inferioară fibrocartilaginoasă și mobil în porțiunea superioară osoasă. La nivelul narinelor există și un mușchi fin pielos, cu rol dilatator sau constrictor.

Fosele nazale:

Fosele nazale sunt două cavități simetrice, cu direcție anteroposterioară, despărțite de septul nazal și care comunică anterior cu exteriorul, prin narine, iar posterior cu rinofaringele, prin orificiile coanale. Porțiunea anterioară din fosele

6

nazale este reprezentată de vestibulul nazal, delimitat decartilajul aripii nasului si septul nazal.

Fosele nazale propriu-zise prezintă câte 4 pereți:

Peretele intern este comun, fiind reprezentat de septul nazal. Septul nazal

prezintă, posterior, o structură osoasă (lama perpendiculară a etmoidului și vomerul), iar anterior, o structură cartilaginoasă (cartilajul pătrat).

Peretele extern este format din apofiza ascendentă a osului maxilar, osul

lacrimal și etmoid. Pe peretele extern se găsesc cele trei cornete (inferior, mijlociu si superior). Sub cornete se gasesc cele trei meate în care se deschid canalul lacrimo-nazal (meatul inferior), sinusul maxilar și celulele etmoidale anterioare (meatul mijlociu) și celulele etmoidale posterioare și sinusul sphenoid

în meatul superior. – Peretele inferior separă fosele nazale de cavitatea bucala și este format de bolta palatină(apofiza orizontală a maxilarului)

– Peretele superior separă fosele nazale de baza craniului și este format de

oasele proprii nazale, lama ciuruită a etmoidului si, posterior, din peretele antero-inferior al sfenoidului.

Sinusurile maxilare:

Se gasesc în osul maxilar și se deschid prin meatul mijlociu în fosele nazale, având o capacitate medie de 1012 cm 3 . Sinusul maxilar are formă de piramidă, baza piramidei corespunzând peretelui extern al fosei nazale. Peretele anterior corespunde fosei canine, peretele posterior fosei pterigomaxilare, iar peretele superior separă sinusul maxilar de orbită. Sinusul maxilar este în raport cu premolarii și primii doi molari superiori.

7

Sinusurile frontale:

Sunt două cavități continute în grosimea osului frontal, având dimensiuni variabile de la individ la individ.Sinusul frontal prezintă mai mulți pereți anterior, postero-superior, inferior (orbitonazal) si intern(septul intersinusal). Capacitatea sinusului este de cca 5–6 cm3. Sinusul frontal se drenează în fosa nazală prin canalul fronto-nazal, care se deschide în meatul mijlociu. Canalul fronto-nazal are o lungime de aproximativ 1,5 cm, este îngust si sinuos.

Labirintul etmoidal:

Este format din două mase laterale cu structură pneumatică (7–8 celule separate între ele desepturi foarte subțiri). Cele două mase laterale sunt unite între ele prin lama ciuruită a etmoidului, prin care pătrund terminațiile nervului olfactiv în fosele nazale. În raport cu inserția cornetului mijlociu pe fața internă a masei laterale, celulele etmoidale sunt împărțite în două grupe: un grup antero- inferior, a cărui celule se deschid în meatul mijlociu, si un grup postero-superior care se deschide în meatul superior. Prin fața externă (lamina papiracee), labirintul are raporturi intime cu conținutul orbitei.

Sinusul sfenoidal:

Este conținut în masa osului sfenoid și are raporturi cu fosa nazală și rinofaringele, contribuind la formarea tavanului acestor cavități.

Mucoasa foselor nazale:

Mucoasa foselor nazale captușește pereții foselor nazale și prin orificiile de drenaj pătrunde în sinusurile paranazale pe care le tapetează.

8

Posterior, se continuă cu mucoasa faringelui și a trompelor lui Eustachio. Fiziologic, fosele nazale sunt împărțite în două etaje, inferior/respirator și superior/olfactiv. În porțiunea respiratorie, mucoasa prezintă un epiteliu ciliat pluristratificat. În corion se gasesc vasele, nervii ș glandele mucoasei nazale. În structura mucoasei se mai gasesc celule caliciforme care secretă mucus, sub care se află un strat seros fluid. Etajul olfactiv, localizat superior, este tapetat de o mucoasă subțire, de culoare galbuie și conține celulele neurosenzoriale ale olfactiei. Organul olfacției este format din celulele olfactive, axonii străbat lama ciuruită și ajung în endocraniu, la bulbii olfactivi.

Vasele si nervii foselor nazale:

Arterele provin atât din carotida externă, cât și din carotida internă. Porțiunea superioară a foselor nazale este vascularizată de arterele etmoidale anterioare și posterioare, ramuri terminale ale arterei oftalmice, la rândul ei, ramura din artera carotidă interna. Din carotidă externă provin maxilara internă și artera facială, care, prin arterele sfenopalatine, pterigopalatine și artera septală anterioara, vascularizează etajul inferior al foselor nazale. La nivelul părții anterioare a septului, toate aceste ramuri formează pata vasculară a lui Kisselbach. Inervația senzitivă este realizată de trigemen. Inervația senzorială (olfactiva) este realizată de nervul olfactiv. Cei mai importanți nervi ai sensibilității generale sunt reprezentați de nervul sfenopalatin și nervul etmoidal anterior. Sistemul nervos vegetativ este format din fibre simpatice, urmează sistemul arterial și au un rol vasoconstrictor. Acești nervi formează o rețea foarte bogată în toată mucoasa nazală. Intervația parasimpatică are rol vasodilatator și secretor. Fibrele nervoase provin din ganglionul fenopalatin care primește marele pietros superficial și profund. De aici, fibrele urmează calea nervilor sfenopalatini la mucoasa foselor nazale.

9

Fiziologia foselor nazale

Fosele nazale, prin structura lor complexă și formațiunile bogate vasculare, limfatice, glandular și nervoase, îndeplinesc un rol fiziologic deosebit de important.

Funcțiile sunt urmatoarele:

– funcția respiratorie;

– funcția de aparare;

– funcția fonatorie;

– funcția olfactivă;

– funcția reflexă.

Funcția respiratorie:

Fosele nazale reprezintă segmentul cel mai înalt al cailor respiratorii, cu importanță deosebită în mecanismul respirator general. Calibrul foselor nazale, prin arhitectonica sa și integritatea morfo-funcțională a mucoasei, prin funcția sa vasculo-erectilă, contribuie la reglarea debitului de aer respirator. Mucoasa nazală, datorită structurii morfologice, asigură funcția de condiționare a aerului inspirator, prin urmatoarele trei procese: încălzirea, umidifierea și filtrarea.

1.Funcția de apărare

10

Este realizată, în primul rând, prin aparatul muco-ciliar „covorul rulant“ care realizează un proces de autocurățire (self-cleansing). Factorii de apărare sunt nespecifici, conținuți în mucus (lizozim, interferon, inhibitori airoteazelor, complement) și specifici (IgA, IgM, IgG). Lizozimul conținut în secreții are capacitate bacteriostatică și bactericidă. Mucoasa nazală mai are capacitatea de a fagocita microbii, iar prin structurile limfatice din constituție (infiltratele limfocitare) are rol în producerea de anticorpi.

2.Funcția fonatorie

Fosele nazale si sinusurile paranazale au rol de cavitate de rezonanță, putând modifica calitatea vocii prin modificarile de volum si permeabilitate. Timbrul vocii se poate modifica în raport cu calibrul foselor nazale: rinolalie închisă în cazul obstructiei nazale (rinite acute, alergice, polipozanazala) sau apare rinolalie deschisa, dacă prin fosele nazale trece o coloană de aer mult prea mare.

3.Funcția olfactivă

Această funcție este realizată de nervii olfactivi care reprezintă prelungirea axonică a celulelor neurosenzoriale olfactive, care se gasesc în mucoasa olfactivă din etajul superior al foselor nazale. Excitantii fiziologici ai celulelor olfactive sunt moleculele odorivectoare care prezintă vibrații moleculare specifice fiecărei substanțe odorante hidrosolubile si liposolubile. Impulsurile olfactive sunt conduse prin caile nervoase olfactive spre centrii de perceptie corticală unde se face integrarea.

4.Funcția reflexă

Excitația exteroceptorilor din mucoasa nazală (termici, tactili, olfactivi) informează centrii nervoși superiori și scoarța cerebrală, care intervin reflex pentru menținerea echilibrului functional respirator. Mucoasa nazală, prin

11

excitarea terminatiilor trigeminale, determină, în mod reflex, modificări în ventilatia pulmonară, în ceea ce privește ritmul, frecvența și amplitudinea.

12

Obiectiv 2

Sinuzita acută

Definiție

Sinuzita este inflamarea

unuia sau a tuturor sinusurilor oaselor feței:

frontal, etmoidan, sfenoidal, maxilar.

Clasificare

Sinuzitele, din punct de vedere fiziopatologic, sunt de trei tipuri:

a) Sinusitele acute, la care infecția sinusală durează mai puțin de două saptamâni

si în general spund la tratament medical;

b) Sinusite cronice, infecția sinusală este mai veche de două săptămâni, necesită perioade lungi de tratament medical, uneori fiind necesar tratamentul chirurgical.

c) Sinusitele recidivante acute si cronice: inițial, evoluție spre rezolvare, ulterior,

recidivează, fie din cauza unui tratament inadecvat, fie al unui tratament stopat prematur.

Sinusitele sunt secundare:

1.

infecției;

2.

inflamației;

3.

alergiei;

4.

anomalii structurale si anatomice;

5.

varietati anatomice nazale și sinusale.

13

Din punct de vedere anatomoclinic, sinuzitele acute sunt: catarale, supurate și necrozante. Din punctul de vedere al sinusurilor interesate, acestea sunt : monosinusite (mai rar) si polisinusite (mai frecvent). Obișnuit, în apariția unei sinusite sunt responsabili doi sau mai mulți dintre factorii enumerați.

Infecția și inflamația:

Inflamația este cauzată cel mai frecvent de infecție, dar poate fi și un răspuns la fumat, mediu poluant sau la inhalarea altor factori iritanți. Sinusurile paranazale sunt ca un grup de camere conectate una la alta prin niște pasaje foarte înguste. Când mucoasa sinusală se inflamează, edemul și mucusul să circule liber între nas sinus. Fluidul conectat intrasinusal reprezintă mediul favorabil pentru dezvoltarea florei microbiene, rezultând o infecție sinusală. Germenii patogeni obisnuiți, în sinusitele acute la adult și copii sunt bacteriile aerobe : Streptococcus pneumonae, Hemophilus influenzae și Moraxela cataharalis. Bacteriile anaerobe sunt responsabile la aproximativ 10% din sinusitele acute. Infecțiile virale, mai ales prin rinovirus și virusurile gripale, realizează 10–20% din cauzele sinusitele acute. Bacteriile anaerobe joacă un rol mult mai semnificativ în sinusitele cronice decât în cele acute, singure sau în asociere cu o bacterie aeroba. Speciile anaerobe care cauzează sinusitele cornice includ: Moraxella, Streptococus, Peptococus si Viellonella etc. Cele mai frecvente bacterii aerobe, implicate în sinusitele cronice, sunt sterptococii alfahemolitici si streptococii aurii. Intubația nazotraheală poate produce sinusite nazocomiale, care cel mai des sunt determinate de: Pseudomonas aeruginosa, Klebsiella pneumonaie, Enterobacter species si Proteus mirabilis. Infecția fungică a sinusurilor paranazale poate fi și ea luată în considerare în diagnosticul diferențial al sinusitelor, în special la pacienții a căror tomografie computerizată arată opacități hiperdense în sinusuri.

14

Alergia determină congestia mucoasei, crescând riscul obstrucției sinusului sau ostiumului mental și infecția sinusală consecutivă. Infecția sinusulă determină modificari polipoide ale mucoasei sinusale. Rinita alergică (periodică) este o reacție inflamatorie exagerată ca răspuns la alergenica: polen, praf de casă, alimentele și drogurile alergene etc. Testele cutanate sau sanguine, pot diagnostica alergia pacientului. Prevenirea contactului cu alergenul este cel mai bun tratament al alergiei. Desensibilizarea specifică cu alergeni incriminați este cel mai specific tratament, indicând formarea de anticorpi blocanți, împiedicând declanșarea unui atac alergic.

Obstrucția și blocajul meatal:

Anomaliile de structură ale sinusurilor pot îngusta și mai mult ostiumul deja mic. Aceste anomalii pot fi determinate de:

- traumatisme

- transformări legate de vârstă ( creștere, îmbatrânire). Dacă ostiumurile mici ale oricarori sinusuri sunt închise, ori dacă mucoasa în contact cu oricare dintre acestea, diminuarea clerance-lui mucociliar, duce la stagnarea secrețiilor, edematierea și posibilitatea apariției infecției.

Cele mai comune anomalii de dezvoltare și care cauzează obstrucția sinusală sunt urmatoarele:

- Concha bullosa, obstrurează cavitatea nazală, ocupă meatul mijlociu;

- Bula etmoidală largită și celula Haller pot bloca spre meatul mijlociu;

- Celula agger nasi, poate împiedica drenajul de la sinusul frontal;

- Cornet mijlociu paradoxal, poate cauza un contact mucos extins între cornetul mijlociu și procesul uncinat sau bula etmoidală;

- Deviația de sept posttraumatică (7%, din cauza traumatismului obstetrical);

15

- Vegetatii adenoide;

- Corpi străini intranazali, la copii adesea rămân nedetectați până dezvoltarea infecției.

Simptomatologie

la

Simptomele cele mai caracteristice sunt cefaleea şi durerile feţei (prosopalgia). Durerea se accentuează în mod specific la aplecare, la ridicarea unei greutăţi, la tuşire etc., deci în condiţii în care presiunea din sinusurile maxilare devine mai puternică, creşte. În cazurile de sinuzită acută durerea este mult mai puternică decât în formele cronice. Durerile sinusale se caracterizează şi prin senzaţia de presiune intracraniană şi/sau la nivelul etajului anterior al craniului, durere cu caracter sfredelitor, perforant, pulsatil. În cazul infecţiilor acute se observă o sensibilitate la presiune sau la percuţie a teritoriului supraiacent sinusului afectat (în sinuzita maxilară = la nivelul feţei, deasupra dinţilor; la sinuzită frontală = sensibilitatea regiunii frontale; în sinuzita etmoidală= cantul intern este sensibil la presiune). În cazul inflamaţiei sinusului sfenoidal durerea tipică apare la nivelul occiputului, în zona temporală sau la mijlocul capului). În cazul sinuzitei maxilare bilaterale cel mai frecvent apare o durere intensă la nivelul etajului mijlociu al feţei, pe partea afectată. Este caracteristică senzaţia de plenitudine în partea respectivă. Deasupra dinţilor canini apare sensibilitate la presiune şi la percuţie. Pielea feţei este înroşită, hiperemică. Concile nazale de pe părţile afectate se tumefiază. Se observă o secreţie purulentă la nivelul meatului nazal mijlociu, respectiv la baza cavităţii nazale. În cazul sinuzitei maxilare cronice durerea este cel mai frecvent de intensitate scăzută, apare mai mult ca o senzaţie de presiune. Nasul este înfundat pe partea afectată şi se observă o secreţie

16

mucoasă sau purulentă (coriză unilaterală). Apar de asemenea dureri pe teritoriul de inervaţie a nervului infraorbital. Pot să apară perturbări ale simţului olfactiv (cacosmie), eventual rinoree fetidă. Concile nazale sunt tumefiate, mucoasa de asemenea tumefiată, secreţie purulentă în meatul nazal mijlociu şi la baza cavităţii nazale, eventual se pot forma polipi.

Cea

mai

frecventă

cauză

în

Etiologie

apariția

sinuzitelor

o

reprezintă

infecțiile

respiratorii virale. De asemenea alți factori care cauzează sinuzitele sunt:

- rinitele alergice care produc obstruarea orificiilor sinusale prin edemul mucoasei sau polipi;

- adenoiditele acute;

- intubia nazo-traheală sau nazo-gastrică reprezintă un risc major pentru apariția sinuzitelor nozocomiale în secțiile de terapie intensivă;

- infecțiile dentare constituie 5-10% din totalul sinuzitelor. Propagarea infecției se produce din rădacinile dinților posteriori ai arcadei dentare superioare, care se află în vecinătate nemijlocită cu planșeul sinusului maxilar;

- anomaliile mucusului( fibroza chistica);

- barotrauma;

- corpi străini nazali;

- tumorile.

17

Tabloul clinic

Sinusitele pot fi trecute cu vederea atât la copii, cât și la adulți, deoarece semnele și simptomele sunt variate și uneori subtile. Deseori aceste simptome pot mima o raceală comună sau o alergie nazosenzorială. Deoarece copiii nu sunt capabili să-și descrie simptomele, ei cresc cu infecții bacteriene ale sinusurilor, care pot să le afecteze intermitent plămânii ( astm, bronșite etc.). Adulții cred deseori că simptomele lor sunt normale, deoarece ei au trait cu ele de atâta vreme. Semnele majore ale unei sinusite acute sunt: rinoreea purulentă, febra, leucocitoza, înghițirea secrețiilor nazale și sinusale. În sinusita frontală, durere și presiune frontală sau la nivelul feței: în sinusita etmoidală între sau în spatele ochilor și la nivelul obrajilor sau deasupra dinților în sinuzitele maxilare. Sinusita etmoidală de obicei determină durere în creștetul capului sau în spatele ochilor. Cefaleea în sinusită poate fi medie până la dezagreabilă. Copiii mici de obicei nu se plâng de presiune facială sau cefalee, în schimb ei sunt agitați. Cele mai frecvente simptome la copii constau din rinoree purulentă, halenă fetidă, obstrucție nazală și tuse mai acentuată noaptea. Sub-febrilitatea este mai rară. Când un ostium sinusal este blocat pentru o perioadă de timp mai îndelungată, poate apărea o sinusită cronică cauzând o varietate de simptome. Semnele clinice ale unei sinusite cronice sunt urmatoarele:

- Disconfort retronazal;

- Senzație de plenitudine nazală;

- Congestie sau obstrucție nazală;

- Absența sau diminuarea mirosului sau gustului;

- Edeme palpabile.

Aceste infecții mai pot produce;

- Rinoree purulentă;

18

- Febră septic;

- Leucocitoză cronică

Alte simptome includ: dureri în gât, laringite, dispnee, epistaxis, astenie, iritabilitate etc. Infecția sinusurilor poate duce la o diminuare a ventilației pulmonare, determinând tuse cronică, bronșite, exacerbarea astmului bronsic sau suferință pulmonară cronică (BPCO).

Diagnostig

Diagnosticul pozitiv este dat de însumarea informațiilor aduse de anamneza, examenul clinic și cel paraclinic. Diagnosticul sinuzitelor bacteriene poate fi dificil, deoarece simptomatologia poate fi asemanatoare celei de infecție a tractului respirator superior, care a determinat sinuzita. Persistența simptomelor celii timp de 7 pana la 10 zile (sau mai mult decat de obicei pentru un anumit pacient) reprezintă cea mai consistentă caracteristică clinică a sinuzitei bacteriene, după unii autori. Opacifierea completă a sinusului, evidențiată de transiluminarea sinusurilor maxilare și frontale cu ajutorul unei lanterne puternice într-o camera întunecată, constituie o bună dovadă pentru prezența sinuzitei; transmisia normală a luminii este bine corelată cu absența infecției. Transmisia parțială (voalare) nu este utilă din punct de vedere diagnostic,

deoarece indică infecția doar în 25% din cazuri. Transiluminarea nu are valoare diagnostica la pacienții cu oasele sinusale îngroșate, inclusiv copiii sub 10 ani și pacienții cu sinuzită cronică. Radiografiile sinusale în patru incidente sunt utile

în

diagnosticarea sinuzitelor acute : opacitatea radiologică, un nivel lichidian sau

o

îngroșare de 4 mm sau mai mult a mucoasei sinusale se corelează bine cu

infecția bacteriană activă. Tomografia computerizată (TC) a sinusurilor este

19

mult mai sensibilă decât examenele radiologice de rutină, în special pentru sinuzitele etmoidale și sfenoidale. Totuși, utilizarea TC trebuie rezervată cazurilor complicate și pacienților spitalizați. Deoarece s-a descoperit recent TC a sinusurilor evidențiază deseori modificări acute reversibile la pacienții cu răceli banale, este evident utilizarea precoce de rutină TC ar duce la supradiagnosticarea sinuzitelor bacteriene.

Tratamentul

Tratamentul igienico-dietetic Tratamentul igienico-dietetic este important pentru a nu agrava evoluția sinuzitei. Pacientul cu sinuzită trebuie să evite fumatul, să stea în încăperi bine aerisite, dar ferite de curenți de aer, să adopte un regim hidric, să aplice căldura umedă (cu ajutorul unui prosop fierbinte) nu are restricții de ordin alimentar decât eventual cele impuse de alte afecțiuni de care poate suferi. Tratamentul medicamentos Scopul tratamentului medicamentos este acela de a ameliora sau a vindeca sinuzita acută sau cronică. Tratamentul în sinuzita maxilară are ca scop dezobstruarea si decongestionarea mucoasei foselor nazale. Tratamentul sinusitelor acute este, în primul rând, medical. Se recomandă antalgice, antibiotice și medicație descongestionată, care reduce edemul, crește clearance-ul și drenajul sinusal. Acest tratament este eficient la majoritatea pacienților. Antalgicele uzuale sunt reprezentate de aspirină și codeine. Unii autori au obținut, la peste 75% dintre pacienți, vindecări numai cu antalgice, aniinflamatorii administrate timp de 2 săptămâni, asocierea antibioticelor dovedindu-se inoportună.

20

Antibioticele. În general se consideră că tratamentul cu antibiotice, cel puțin 10 zile este suficient în sinusita acută supurată. În cazul sinusitelor acute recidivate sau cronice reacutizate, tratamentul trebuie se prelungească până la 6 săptămâni. În majoritatea cazurilor, tratamentul se face fară cultură microbiană, pe baza rutinei. Antibioticul ales trebuie fie eficient asupra Streptococului pneumoniae, Hemophilus influenzae și Branhamella catarralis. Se pot administra Amoxicilina, Amoxiclav, Augumentin etc. Cefalosporinele (Zinat) au efect și asupra germenilor gram negativi. Dacă pacientul nu răspunde la tratament, trebuie făcut lavajul sinusal și cultura microbiană. În plus, la pacienții cu imunodeficiență se pot întâlni infecții cu Pseudomonas și alți germeni foarte rezistenți la antibioticele uzuale. Decongestionantele produc vasoconstricția mucoasei nasosinuzale, îmbunătățindu-se respirația și drenajul sinusal. Decongestionantele nu trebuie utilizate mai mult de câteva săptămâni, pacientul putând dezvolta o rinită medicamentoasă.

Evoluţii, complicaţii

Evoluția sinuzitei este foarte importantă în stabilirea sau nu a unei intervenții chirurgicale. Situațiile care pot necesita tratament chirurgical includ:

- Eșecul tratamentului de a îmbunătați simptomele, după ce au fost încercate mai mult de două antibiotice timp de 4-6 saptamani (sau 2-3 luni in cazul copiilor) ;

- Persistența simptomelor datorate membranei mucoase dense, tumorilor (polipilor nazali) care se dezvoltă în interiorul nasului sau a altor afecțiuni care cauzează obstrucția ;

21

- o scanare CT care evidențiază sinuzita cronică sau blocarea deschiderii ii de drenaj a sinusurilor ;

- o sinuzita cauzată de fungi ;

- dezvoltarea unei complicații grave a sinuzitei.

Aceste complicatii sunt neobișnuite, dar de obicei implicate în răspândirea infecției dincolo de sinusuri. Oasele faciale se pot infecta (osteomielita) sau membrana ce captușește creierul poate dezvolta infecția (meningita). De asemenea, infeția se poate răspândi în afara sinusurilor și determină apariția de colecții purulente (abcese) la nivelul orbitei, creierului, oaselor feței sau țesuturilor moi ale feței.

22

Obiectivul 3.

Rolul asistentei medicale în efectuarea examenului clinic și a examinărilor paraclinice

În cazul în care apare durere sau presiune în partea superioară cefalică, însoțită de congestie nazală sau hipersecreție, sectreție nazală posterioară sau respirație urât mirositoare, nefiind legată de afecțiuni dentare se recomandă consultul de specialitate.

Consultul O.R.L. Se face examenului foselor nazale si al faringelui. Rinoscopia anterioară care se execută în cazul sinuzitelor constă în plasarea succesivă în fiecare nară a unui speul în formă de con scobit, care permite să se orserve partea anterioară a foselor nazale.

Medicii specialiști O.R.L. pot vizualiza direct meaturile nazale și orificiile de la nivelul sinusurilor, cu ajutorul unui intrument numit nasofaringoscop. Acesta este un tub flexsibil, din fibra optică care se inseră prin orificiul nazal, permițând medicului specialist vizualizarea meaturilor nazale și analiza orificiillor sinusale pentru a observa dacă sunt libere și dacă drenează adecvat.

În majoritatea cazurilor sinuzita acută nu necesită investigații complexe. Însă, în cazurile nesigure, se poate efectua scanare tomografică care evidențiază cu exactitate arhitectura sinusurilor paranazale, meaturilor nazale și a structurilor învecinate. Ecografia este tot o metodă non-invazivă. Această metodă este rapidă, sigură și mai puțin costisitoare, însă scanarea tomografică oferă o imagine mult detaliată a structurii anatomice, putând fi de ajutor pentru planificarea unei posibile intervenții chirurgicale.

Intervențiile asistenei medicale:

23

- pregătește fizic și psihic pacientul ;

- pregătește materiale și instrumentarul necesar examinării;

- pregătește documentele medicale ale pacientului;

- asigură lumina pentru oglinda frontală - fixează și menține poziția

pacientului ;

- notează datele privind evoluția stării generale a pacientului și evaluarea

bolii în foaia de observație ;

- masoară pulsul, TA, respirația și temperatura pentru monitorizarea funcții

lor vitale ale pacientului ;

- notează indicațiile medicale, prescripțiile de medicamente și administrarea

lor, examene de laborator.

Supravegherea pacientului cu sinuzita

este

supravegheată de medicul ORL-ist. Planul de supraveghere și investigare va fi

întocmit individualizat pentru fiecare pacient. În evaluarea evoluției stării

generale a bolnavului va fi implicat și medicul de familie.

Evoluția

pacienților

diagnosticați

cu

sinuzită

Pe timpul internarii asistentul medical va urmări păstrarea tamponamentul

ui nazal și a dispozitivelor de administrare intravenoasă. În funcție de situație,

asistentul medical va schimba tamponamentul de câte ori este necesar pentru a

păstra igiena la locul intervenției medicale. Pacientul va fi informat asupra

poziției în care trebuie să stea dupa intervenția medicală.

Rolul asistentului medical în examinarea paraclinică

Asistentul medical recoltează probe biologice pentru examenele de

laborator în funcție de cerințele medicului curant. Însoțește bolnavul pentru

efectuarea examenului radiologic.

Radiografia standard - sunt utilizate patru incidenţe pentru explorarea

radiologică a sinusurilor paranazale.

o Incidenţa frunte-nas-placă (Caldwell) pentru explorarea sinusului frontal;

24

o Incidenţa nas-menton-placă (Waters) pentru studiul maxilarlui şi etmoidului anterior ;

o Incidenţa bazei craniului (Hirtz) pune în evidenţă modificări din sfenoid si etmoidul posterior ;

o Incidenţa de profil evidenţiază modificările din sinusul frontal, sfenoidal

si maxilar. Radiografiile standard pot fi utile pentru demonstrarea nivelurilor hidroaerice din marile sinusuri ale feţei, dar nu sunt în măsură să evidenţieze cu acurateţe îngroşarea de la nivelul mucoasei sinusale (semn al inflamaţiei cronice). Leziunile din sinusul maxilar vizibile în incidenţa Waters pot fi clasificate în patru tipuri principale:

o

tipul 1 normal;

o

tipul 2 – leziune polipoidă izolată sau îngroşare omogenă a mucoasei

antrale sub 4 mm;

o tipul 3 – polipi multipli sau îngroşare omogenă a mucoasei antrale peste 4

mm cu persistenţa unui spaţiu aerian în cavitatea sinusului;

o tipul 4 leziuni radiografice majore. Ecografia - este altă metodă de explorare imagistică a sinusului maxilar. Prezintă o serie de avantaje precum: metoda simplă de examinare, nedureroasă şi fără riscuri dar prezintă şi o slabă sensibilitate; o ecografie negativă nu exclude sub nici un motiv diagnosticul de sinuzită. Tomografia computerizată - faţă de radiografia clasică, examenul CT. are o sensibilitate mult crescută în depistarea leziunilor etmoidale şi a modificărilor discrete antrale; în prezent CT. este considerată examinarea imagistică de elecţie în rinosinuzite. Dezavantajul examenului CT. constă în costul ridicat şi în iradierea relativ importantă. Cantitatea de radiaţii la care este expus un pacient în timpul unei examinări CT. pentru patologie sinusală este de 28 de ori mai mare decât iradierea din timpul unei examinări radiografice standard.

25

Rezonanta magnetică nucleară produce imaginile pe baza conţinutului de apă al ţesuturilor. Avantajul constă în vizualizarea mai bună a ţesuturilor moi; dezavantajul constă în imposibilitatea de evidenţiere a osului cortical. Examinarea R.M.N. nu evidenţiază anatomia complicată a etmoidului și a pasajelor de drenaj sinusal, deci examinarea nu poate constitui un ghid pentru intervenţia chirurgicală endonazală. 1. Injecţia intramusculară

Constituie introducerea unor soluţii izotonice, uleioase sau a unei substanţe coloidale în stratul muscular prin intermediul unui ac ataşat la seringă. Scop: introducerea în organism a unor substanţe medicamentoase. Locuri de elecţie - regiunea superexternă fesieră, deasupra marelui trohanter; faţa externă a coapsei, în treimea mijlocie, faţa externă a braţului în muşchiul deltoid.

Materiale necesare:

Tăviţă renală Casoletă cu tampoane sterile sau comprese de tifon, alcool Seringi de unică folosinţă de mărime corespunzătoare cantităţii substanţei de administrat 2 – 3 ace de unică folosinţă pile de metal pentru deschiderea fiolelor fiole cu substanţe de administrat. Tehnica:

asistenta îşi spală mâinile pregătirea psihică a bolnavului se aşează bolnavul în decubit ventral, lateral, poziţie sezândă sau în

picioare

se degresează locul injecţiei cu un tampon de vată cu eter şi se dezinfectează cu un alt tampon cu alcool

26

se invită bolnavul să-şi relaxeze musculatura şi să se înţeapă perpendicular pielea cu rapiditate şi siguranţă, cu acul montat la seringă se verifică acul, poziţia acului prin aspirare se injectează lent soluţia se retrage brusc acul cu seringa şi se dezinfectează locul se masează uşor locul injecţiei pentru a activa circulaţia favorizând

rezorţia

râmânând în

după injecţie bolnavul se aşează în poziţie comodă, repaus fizic 5-10 minute.

Incidente şi accidente durere vie, prin atingerea nervului sciatic sau a unor ramuri ale sale paralizie prin lezarea nervului sciatic hematom prin lezarea unui vas : - ruperea acului , supuraţia septică embolie, prin injectarea accidentală într-un vas de sânge în

suspensie

Intervenţii Retragerea acului, efectuarea injecţiei în altă zonă (se evită prin respectarea zonelor de elecţie ) extragerea manuală sau chirurgicală se previne prin folosirea unor ace suficient de mici pentru a pătrunde în masa musculatură se verifică prin verificarea poziţiei acului

2. Recoltarea exudatului faringian Scop / Indicaţii - izolarea şi identificarea germenilor care populează nazofaringele în vederea stabilirii

27

diagnosticului sau a stării de purtător;

- stabilirea sensibilităţii la antibiotice;

- monitorizarea tratamentului.

Pregătirea pacientului

- se oferă pacientului instrucţiuni clare, precise, adaptate nivelului de înţelegere;

- în cazul în care pacientul este copil instruirea trebuie făcută aparţinătorului;

- deoarece modifică rezultatele;

- în dimineaţa recoltării pacientul:

- nu mănâncă, nu bea;

- nu face gargară, nu-şi instilează picături în nas;

- nu-şi face igiena orală;

- se atenţionează pacientul că este posibil să aibă senzaţie de vomă.

Erori de recoltare - nerespectarea condiţiilor de asepsie şi antisepsie determină contaminarea probei;

- folosirea antisepticelor orale poate induce inhibiţia dezvoltării germenilor;

antibioticelor

se

recomandă

efectuarea

recoltării

înaintea

administrării

- atingerea limbii sau buzelor, a dinţilor cu tamponul poate modifica rezultatul datorită germenilor existenţi în aceste zone;

- atingerea luetei poate declanşa reflexul de vomă. Materiale necesare

- tavă pentru materiale;

- eprubetă cu tampon steril;

- spatulă linguală sterilă;

- mănuşi de unică folosinţă;

- mască de protecţie;

- colector pentru materiale;

- etichete. Efectuarea recoltării

- se verifică dacă pacientul a respectat recomandările privind procedura;

28

- pacientul este rugat să colaboreze şi să respecte întocmai sfaturile celui care

recoltează;

- dacă pacientul este un copil, poziţia sa va fi asigurată de aparţinător sau altă

persoană;

- se orientează pacientul cu faţa spre lumină, în poziţie şezând pentru a asigura o

mai bună vizibilitate a zonei;

- se spală mâinile cu apă şi săpun;

- se îmbracă mănuşile de unică folosinţă;

- se pune masca de protecţie;

- pacientul este invitat să deschidă larg gura, să inspire adânc şi să stea nemişcat;

- se scoate tamponul pentru recoltare din eprubetă;

- cu ajutorul spatulei se apasă limba;

- se şterge depozitul faringian şi amigdalian, orice zonă inflamată sau ulcerată;

- se retrage tamponul cu atenţie pentru a nu atinge limba, dinţii si buzele;

- se introduce imediat tamponul în eprubeta protectoare;

- se etichetează şi se trimite la laborator comunicând dacă pacientul a luat

medicamente, ce fel.

3. Injecţia intravenoasă Definiţie Injectia intravenoasa consta in introducerea solutiilor cristaline, izotonice sau hipertonice in circulatia venoasa. Scop Furnizarea unei linii pentru administrarea intravenoasă a medicamentelor în scop explorator sau terapeutic. Linii directe - tehnica aseptică va fi respectată atunci când se execută această procedură;

29

- injecţia intravenoasă nu va fi efectuată în venele de la braţul cu fistulă

arterio-venoasă sau shunt arterio-venos, cu mastectomie, cu paralizie sau alte tulburări circulatorii şi neurologice;

- venele din extremitatea distală (de jos) a membrului superior sau inferior

nu vor fi utilizate decât la recomandarea medicului întrucât viteza de circulaţie a

sângelui la acest nivel este de regulă, mai mică şi predispune la embolism; - se va evita utilizarea braţului dominant pentru injecţia intravenoasă, când este posibil, pentru a ajuta pacientul să-şi păstreze independenţa;

- puncţiile venoase vor fi iniţiate de jos în sus, progresiv centripet (deci în

sensul circulaţiei venoase) întrucât, dacă nu se respectă acest principiu, sângele curgând din vena lezată sau iritată poate cauza o nouă complicaţie;

- tuturor pacienţilor cu terapie intravenoasă li se va face bilanţul hidric;

- tipul şi mărimea acului folosit va fi determinată de mărimea / calibrul venelor pacientului şi tipul de soluţie ce urmează a fi administrată. Locuri de elecţie Venele abordate pot fi:

- venele de la plica cotului – cefalică, bazilică;

- venele de pe partea dorsală a mâinii;

- venele de pe partea posterioară a gambei;

- venele jugulare;

- venele epicraniene la nou născut şi sugar. Pregătirea materialelor

- tavă medicală sau cărucior rulant;

- seringi sterile cu amboul situat periferic de capacităţi adecvate cantităţii de medicament prescris;

- ace cu bizoul ascuţit dar scurt;

- comprese sterile/tampoane de vată;

- fiolă sau flacon cu soluţia izotonă sau hipertonă;

- mănuşi de unică folosinţă;

- materiale pentru puncţia venoasă.

30

Pregătirea pacientului

- se informează, se explică pacientului procedura;

- se obţine consimţământul informat;

- se asigură intimitatea pacientului;

- se verifică locurile de elecţie evitând zonele cu echimoze, pilozitate

accentuată sau cu semne de infecţie;

- se stabileşte locul pentru injecţie;

- se poziţionează pacientul în funcţie de locul ales şi de starea sa generală; decubit dorsal, poziţie semişezândă.

Efectuarea tehnicii

- se verifică prescripţia medicală;

- se obţin informaţii suplimentare dacă medicamentul este nou;

- se spală mâinile;

- se folosesc mănuşi de unică folosinţă;

- se aspiră soluţia din flacon conform procedurii standard;

- se elimină bulele de aer din seringă menţinând seringa în poziţie verticală;

- se schimbă acul cu altul capişonat;

- se leagă garoul, se palpează traiectul venei;

- se dezinfectează larg zona aleasă pentru injecţii;

- se îndepărtează capacul de la ac prin tracţiune;

- se efectuează puncţia venoasă conform procedurii;

- se verifică poziţia acului prin aspirare;

- se desface garoul dacă acul este în venă;

- se injectează lent soluţia medicamentoasă observând locul puncţionat şi reacţiile pacientului;

- se extrage rapid acul adaptat la seringă;

- se comprimă locul injecţiei cu tampon cu alcool, 3-5 minute pentru hemostaza completă. Incidente/Accidente

31

- flebalgie prin injectarea prea rapidă a soluţiei sau prin introducerea unor substanţe iritante pentru intima vasului (ex.: soluţiile hipertone);

- hematom prin perforarea venei sau prin retragerea acului fără eliberarea garoului;

- ameţeli, lipotimie, colaps;

- reacţii anafilactice la soluţiile injectate în scop explorator

32

Obiectiv 4

Acordarea îngrijirilor specifice pacienților cu sinuzita acuta

Asistenta medicală își desfășoară activitatea în mod responsabil, conform reglementarilor profesionale, preia pacientul nou internat și pe insoțitorul acestuia (în funcție de situație), verifică toaleta personală, ținuta de spital și îl repartizează în salon.

Comunicarea

Asistentul medical informează pacientul si aparținătorul cu privire la structura sectiei și asupra obligativității respectării regulamentului de ordine interioară și acordă prim ajutor în situații de urgentă, cheamă medicul.

De asemenea va identifica problemele de ingrijire ale pacientilor, stabileste prioritatile, elaboreaza si implementeaza planul de ingrijire si evalueaza rezultatele obtinute pe tot parcursul internarii, prezinta medicului de salon pacientul pentru examinare si il informeaza asupra starii acestuia de la internare si pe tot parcursul internarii. Va observa simptomele, starea pacientului, masoara febra, TA, pulsul, diureza, drenajul, administreaza tratamentul si le inregistreaza zilnic in foaia de observatie clinica, fara a-si depasii competentele profesionale si informeaza medicul.

Hidratarea

Asistentul medical raspunde de ingrijirea bolnavilor din salon si supraveghează efectuarea de către infirmieră a toaletei bolnavului, schimbarii lenjeriei de corp si de pat, crearii conditiilor pentru satisfacerea nevoilor

33

fiziologice, schimbării poziției bolnavului. Observă apetitul pacientilor, supraveghează și asigură alimentarea pacientilor dependenți, supraveghează distribuirea alimentelor conform dietei consemnate in FO.

De asemenea, va identifica problemele de ingrijire ale pacienților, stabilește prioritățile, elaborează și implementează planul de ingrijire și evaluează rezultatele obținute pe tot parcursul internării, prezintă medicului de salon pacientul pentru examinare și îl informează asupra stării acestuia de la internare și pe tot parcursul internării. Va observa simptomele, starea pacientului, masoară febra, TA, pulsul, diureza, drenajul, administrează tratamentul și le înregistrează zilnic în foaia de observație clinică, fără a-și depăși competențele profesionale și informează medicul. Pregătește bolnavul și ajută medicul la efectuarea tehnicilor speciale de investigații și tratament. Individual, pregătește bolnavul prin tehnici specifice pentru investigatii speciale, organizează transportul bolnavului și, la nevoie, supraveghează starea acestuia pe timpul transportului ( in incinta spitalului). Recoltează produse biologice pentru examene de laborator, conform prescripției medicului și le transport la un laborator. Asistentul medical răspunde de îngrijirea bolnavilor din salon și supraveghează efectuarea de către infirmieră a toaletei bolnavului, schimbării lenjeriei de corp și de pat, creării condițiilor pentru satisfacerea nevoilor fiziologice, schimbării pozitiei bolnavului. Observă apetitul pacientilor, supraveghează și asigură alimentarea pacienților dependenți, supraveghează distribuirea alimentelor conform dietei consemnate în FO. Administrează personal medicația, efectuează tratamentele, testările biologice, etc. conform prescripției, asigură monitorizarea specifică a bolnavului conform prescripției medicale. Pregătește echipamentul, instrumentarul și materialul steril necesar intervențiilor, semnalează medicului orice modificări depistate, pregătește materialele, instrumentarul, barbotoarele și dispozitivele în vederea sterilizării acestora.

34

Supraveghează modul de desfășurare al vizitelor, apărținătorilor, conform regulamentului de ordine interioară. Efectuează verbal și în scris preluarea/predarea fiecărui pacient și a serviciului în cadrul raportului de tură, în care menționează toate problemele ivite pe perioada serviciului. Utilizează și păstrează în bune condiții echipamentul și instrumentarul din dotare, supraveghează colectarea materialelor și instrumentarului de unică folosință utilizat și se asigură de depozitarea acestora în vederea distrugerii. Poartă echipament de protecție prevăzut de regulamentul de ordine interioară, care va fi schimbat ori de câte ori este nevoie, pentru .păstrarea igienei și a aspectului estetic personal. Se preocupă de actualizarea cunoștințelor profesionale, prin studiu individual sau alte forme de educație medicală continuă și conform cerințelor postului. Supraveghează și coordoneaza activitățile desfășurate de personalul din subordine. Stabilește prioritățile privind îngrijirea și întocmește planul de îngrijire. Alimentația Pentru pacienții cu sinuzită nu sunt restricții în ceea ce privește regimul alimentar, excepție făcând pacienții care suferă de alte boli care îi restricționează în acest sens. Singura indicație pentru pacienții cu această patologie este respectarea unui regim hidric consistent. Educația sanitară Înainte de fiecare consult, aplicare de tratamente sau efectuarea unor inter ventii medicale, pacientul este consiliat în sensul respectării unei toalete în zona nazală ( bărbierit, spălat, dezinfectat). Administrarea medicamentelor

Se realizează conform indicațiilor medicului curant, pe cale orală, intramu sculară sau intravenoasă în funcție de caz.

35

Obiectiv 5

Procesul de ingrijire al unui pacient cu sinuzita acuta

CULEGEREA DE DATE

DATE RELATIV STABILE:

Nume: L

Prenume: M

Vârsta: 28 ani

Sex: feminin

Religie: ortodox

Rasă: albă

Limba vorbită: româna

Domiciliul: Lețcani, jud. Iași.

Ocupație: vânzătoare

Relaţia cu familia şi colectivitatea – Bunǎ.

Condiţii de locuit:

Locuieşte împreunǎ cu soţul într-o casǎ compusǎ din 2 camere spaţioase salubre.

Obiceiuri de igienǎ:

Deprinderi bune de igienǎ. Se spalǎ singurǎ, îi place sǎ fie curatǎ.

Motivele internarii: jenă respiratorie, cefalee fronto-maxilară puternică, rinoree, nevralgie dentară, tuse;

Alergii: nu se cunoaște alergică la niciun medicament;

AHC: fără importanță;

APP: - bolile copilăriei prezente;

- apendicectomie la 17 ani;

- repetate afectiuni rinosinuzale la 20, 25 ani.

36

Simtomatologia în curs : Aparatul respirator : dispnee ( dificultate

respiratorie)

Aparatul cardio - vascular:

frecventa cardiaca crescută însoţită de

creşteri ale tensiunii arteriale,tulburări de ritm,zgomote cardiace uşor asurzite;

Grup sangvin: 0 I;

Rh: ,,+’’

   

Tehnica de

 

Valori

 

Valori

Analiza

recoltare

obtinute

normale

VSH

Punctie venoasă:

1h=13

2h=28

1h= 2-13 mm/2h= 12-17 mm

1,6 ml sânge + 0,4

 

ml

citrat de Na

 

3,8%

Hemoglobina

Punctie venoasă

15

g%

12

16 g%

Hematocrit

Punctie venoasă: 2

44

g%

45

50 g%

ml

sânge pe

   

cristale de EDTA

Leucocite

Punctie venoasă

8400

 

4200 8000 mmc

UDRL

Punctie venoasă

Negativ

Negativ

:

37

GRILA DE STABILIRE A GRADULUI DE DEPENDENŢĂ

Nr. Crt.

Nevoile

Manifestari de dependenţă

Surse de

Fundamentale

dificultate

1

1.A respira și a avea o bună circulație

Obstructie nazala

Anxietate

2

2.A mânca și a bea

Inapeten,

Durere

Scădere

ponderală

3

3.A elimina

-

-

4

4.A se mișca și a avea o bună postură

-

-

5

5.Adormi și a se odihni

Insomnie

Cefalee

6

6.A se inbrăca și dezbrăca

-

-

7

7.A menține temperatura corpului in limite normale

Febră

Potential de

deshidratare

8

8.A fi curat,îngrijit și a proteja tegumentele si mucoasa

-

-

9

9.A evita pericolele

Teama

 

Vulnerabilitate

Boala

10

10.A comunica

-

-

11

11.A actiona conform propriilor convingeri si valori, de a practica religia

-

-

12

12.A fi preocupat in vederea realizarii

-

-

13

13.A se recreea

Stare de boala

Durere

14

14.A invata cum sa-si pastreze sanatatea

Cunostinte insuficiente despre boala

Lipasa de

informatii

38

PLAN DE ÎNGRIJIRE

Problema

de

dependenta

Obiective

Intervenții autonome si delegate ale AM

Evaluare

Cefalee

Pacienta să nu mai prezinte cefalee în primele 3 zile de la spitalizare

- i-am explicat pacientei necesitatea respectării tratamentului prescris de catre medic.

- am administrat medicația prescrisă de către medic:

*Fasconal 1 comprimat pe cale orala, seara.

- Dupa prima zi, cefaleea a cedat din intensitate

- După primele 3 zile de la internare cefaleea a dispărut

39

Rinoree

unilaterala

Pacienta să

nu mai

prezinte

rinoree în

urmatoarele

2 zile.

- am explicat pacientei necesitatea supunerii la tratament și mai ales necesitatea inhalațiilor cu Hidrocortizon Hemisuccinat

- am administrat același tratament prescris de către medic, mai puțin următoarele medicamente:

*Penicilina;

*Paracetamol;

*Vitaminele B1, B6,

B12

Dupa 5 zile de spitalizare pacienta nu mai prezintă rinoree.

r/m=19

40

Starea de sănătate să se mențină optimă pe o perioadă de timp cât mai îndelungată.

Sa se previna

- aceleași intervenții din perioada 21-

23.11.

- am administrat acelasi tratament medicamentos din perioada 21-23.11.

Starea de sanatate a pacientei s-a menținut optimă în ultimele 2 zile.

Pacienta

41

Imobilitate

Pacienta să

aibă tonusul

muscular şi

forţa

musculară

păstrate

-am efectuat un program de exerciţii fizice în funcţie de cauza imobilizării şi de capacitatea pacientei

(exerciţii fizice de extensie, flexie,

rotaţie, încrucişarea membrelor superioare şi inferioare, de ridicare şi coborâre a copilului în şezut, apoi culcat pe spate);

-am schimbat poziţia pacientului la

fiecare 2 ore

-mama a

înţeles

importanţa

efectuării

programului

de exerciţii;

42

Hipertermie

Pacienta să-şi

menţină

temperatura

corpului în

limite

fiziologice, să

fie echilibrată

hidroelectrolitic şi să

aibă o stare de bine

fizic şi psihic.

-am aerisit

încăperea;

-am asigurat lenjerie lejeră, adecvată pentru a permite schimburile de căldură cu mediul exterior;

-am aplicat comprese reci şi împachetări reci;

-am administrat medicamente

prescrise de medic:

antitermice şi

antibiotice;

-am administrat pacientei canti-tate mare de lichide pentru a-i

asigura echilibrul hidroelectrolitic;

-am schimbat des

Pacienta încă

mai prezintă

febră,valoarea

temperaturii

scăzând la

37,9 grade C.

43

lenjeria de pat şi de corp pentru menţinerea

igienei

tegumentelor;

-am înregistrat temperatura în F.O.

Incontinență

urinară

Pacienta să fie echilibrată hidroelectrolitic şi acidobazic, să nu prezinte complicaţii urinare, diureza să fie

în limite normale şi să fie echilibrată psihic.

-am efectuat zilnic bilanţul hidric

corectănd dezechilibrul acidobazic în funcţie de rezerva alcalină, la indicaţia medicului;

-am cântărit zilnic pacienta;

-am asigurat igiena corporală,

schimbând lenjeria de pat şi de corp ori de câte ori este nevoie;

-urina pacientei este de

culoare

galbenă,dar

cantitatea nu este în limite normale.

T.A.=13/8.5

44

-am notat diureza în F.O.

Dispnee

Pacienta să respire liber, pe nas; să prezinte mucoase respiratorii umede şi integre, să înghită fără dificultate, să prezinte căi permeabile şi o

bună respiraţie, să fie bine hidratată pentru a i se fluidifica secreţiile, să nu devină sur-să de infecţie şi să fie echilibrată psihic.

-am umezit aerul din încăpere cu ajutorul vaselor cu apă puse

pe calorifer sau cu apă alcoolizată;

-am administrat profilactic în prima zi oxigen înaintea sevirii meselor şi după mese;

-am supravegheat în permanenţă respiraţia sugarului pentru depistarea unor complicaţii respiratorii;

-am dezobstrurat căile respiratorii superioare prin instilaţii nazale cu

Pacienta

respiră mai

bine, dar încă mai prezintă tuse, rinoree, secreţii nazale, tahicardie, iar ritmul respirator se apropie de valori normale.

45

ser fiziologic;

-am efectuat pacientei gimnastica respiratorie;

-am instituit PEV conform indicatiilor medicului, pentru a realiza hidratarea copilului;

-am educat mama pentru a folosi batista de unică folosinţă pentru evitarea împrăştierii secreţii-lor nazale.

Dificultate de a se odihni

Pacienta să

prezinte un

somn

corespunzător

cantitativ şi

calitativ

corespunzător

vârstei

-am aerisit salonul pentru reîn- prospătarea aerului înainte de culcare şi am efectuat exercitii respiratorii;

-am asigurat liniştea şi am înlăturat sursele luminoase

Pacienta are un somn

liniştitor, dormind 4 ore, dar încă mai prezintă

treziri repetate în timpul nopţii

46

pe timpul nopţii;

-am efectuat pacientei o baie caldă înainte de culcare;

-am observat şi am notat toate

schimbările care survin în starea pacientei;

-am observat somnul, calitatea acestuia, raportul dintre starea de veghe şi somn.

Dificultate în

alimentaţie

Paicenta să-şi reia apetitul, să înghită fără

dificultate şi să fie echilibrată hidroelectrolitic,

-am explorat preferinţele pacientei asupra alimentelor, lăsând-o să aleagă după gusturile sale,

Pacienta a primit bine tratamentul şi regimul igieno-dietetic, dar încă mai

47

nutriţional şi

psihic

respectând contraindicaţia regi-mului,în vederea înlocuirii unui

aliment cu altul;

-am administrat tratamentul pre- scris de madic;

-am administrat regim hidrozaharat;

-am administrat lichide (ceaiuri) la temperatura camerei, în cantitate mică, la intervale egale de timp;

-am alimentat

pacienta cu

linguriţa,stimulând-

o să mănânce;

-am asigurat pacientei un climat

prezintă dificultate în a se alimenta prin lipsa poftei de mâncare

48

cald si confortabil;

-educ mama cum trebuie să continue alimentarea pacientei.

Vulnerabilitate faţă de pericole

Pacienta să beneficieze de un mediu de siguranţă, fără accidente si infcţii şi să fie echilibrată psihic.

-am asigurat condiţii de mediu a

decvat pentru a evita pericolele;

-am plasat pacienta în salon în funcţie de starea sa, afecţiune şi

receptivitate;

-am luat măsuri sporite de evitare a transmiterii infecţiilor în cazul îmbolnăvirilor cu boli transmisibile;

-prin izolarea pacientei respec- tând circuitele,

Pacienta este

în siguranţă,

find

supravegheată

permanent de

mamă.

49

   

măsurile de igienă spitaliceşti (sterilizare, curăţenie, dezinfecţie);

 

-am favorizat adaptarea pacientului cu noul mediu.

Comunicare

Pcienta să poată folosi mijloacele de comunicare adecvate stării

şi vârstei sale, să comunice cât mai mult cu personalul medical

-am familiarizat

Pacienta nu mai este speriată, nu mai prezintă teamă faţă de personalul medical, devenind prietenoasă şi comunică cu acesta.

ineficientă

pacienta cu mediul sau ambiant;

-am asigurat un mediu de securitate liniştit;

-am administrat tratamentul prescris de medic;

şi să fie bine echilibrată psihic si fizic.

-am cercetat posibilitatea de co- municare cu pacienta, furnizân- du-i mijloacele de comunicare, având

 

50

o atitudine

prietenoasă,

abordând-o in

diferite jocuri;

-am învăţat mama să utilizeze mijloacele de comunicare con- form posibilităţii copilului.

Dificultate de a îndeplini activităţi recreative

Pacienta să prezinte o stare de bună dispoziţie şi să- şi amelioreze condiţiile fizice.

-am explorat ce activităţi recreative îi produc plăcere pacientei;

-am analizat şi am stabilit dacă acestea sunt în concordanţă cu starea sa fizică şi psihică adecvată vârstei;

-am organizat activităţi recreati- ve specifice pacientei care să nu

Pacienta s-a antrenat în activităţile recreative, buna dispoziţie revenindu-i şi capătând încrederea în personalul medical, cât şi a persoanelor din jurul său.

51

o suprasolicite, să nu o obosească, ci să -i creeze o stare de buna dispoziţie;
o suprasolicite, să nu o obosească, ci să -i creeze o stare de buna dispoziţie;
o suprasolicite, să nu o obosească, ci să -i creeze o stare de buna dispoziţie;
o suprasolicite, să nu o obosească, ci să -i creeze o stare de buna dispoziţie;

o suprasolicite, să nu o obosească, ci să-i creeze o stare de buna dispoziţie;

-am notat reacţiile şi manifestările pacientei cu referire la starea de plictiseală şi tristeţe.

dispoziţie; - am notat reacţiile şi manifestările pacientei cu referire la starea de plictiseală şi tristeţe.
dispoziţie; - am notat reacţiile şi manifestările pacientei cu referire la starea de plictiseală şi tristeţe.

Medicament

15.02

16.02

17.02

18.02

19.02

20.02

Cefort fl

2 fl

2 fl

3 fl

3 fl

2 fl

2 fl

Epicriza Bolnava L. M. a fost internată în secția ORL a Spitalului Clinic Județean Iași, cu diagnosticul : sinuzită maxilară dreapta Pe perioada internării se administrează urmatoarele medicamente : cefort, oxigen Pacienta se externează cu stare generală bună, evoluția favorabilă, cu urmatoarele recomandări :

-tratament medicamentos cu anticongestionale nazale si analgezice la nevoie. Se recomanda revenirea pentru control de specialitate după 7 zile

52

Obiectiv 6

Educatia pentru sănătate la un pacient cu sinuzită acută

Odată ce infecția s-a instalat este nevoie adesea de un tratament cu antibiotice pentru vindecare. Sinuzita cronică la copii necesită un tratament mai îndelungat cu antibiotice, astfel încât sinusurile să nu fie permanent afectate.

Antibioticele orale nu pot ajuta în cazul sinuzitei virale la copii, astfel încât infecția va trebui să fie lăsată să-și urmeze cursul și monitorizarea acesteia se va concentra pe înlăturarea simptomelor.

Decongestionantele ajută la eliminarea excesului de mucus din sinusuri. Umidificatoarele ajută la înmuierea mucusului, astfel încât acesta să poata fi eliminat mai ușor.

Se recomandă suflatul nasului frecvent și ușor. Hidratarea corespunzătoare menține sinusurile moi. Compresele calde înlătură durerea și presiunea din sinusuri. Menținerea sinusurilor curate este importantă pentru prevenirea sinuzitei. În cazul copiilor cu alergii, trebuie evitate cauzele cunoscute ale alergiilor și se recomandă decongestinarea sinusurlor pe cât posibil.

Buna gestionare a alergiilor reduce semnificativ condițiile favorabile apariției sinuzitei la copii. Sinuzita la copii este un alt motiv întemeiat pentru a ține sub control alergiile.

53

III. Bibliografie

1. Albu, R., Anatomia si fiziologia omului, Editura Corint, Bucuresti, 1998.

2. Anghelide R.; Sbenghe-Țețu L.: ,,Aspect de patologie otorinolaringologică", Ed. Medicală, Bucureşti 1986

3. C. Borundel, Manual de medicină internă, Editura Corint, Bucuresti, 1996.

4. Chiru Fl. și Colab, Îngrijirea omului sănătos și bolnav, Editura Cison, Bucuresti, 2001.

5. Gârbea Şt.; Moga I.: "Rinologie, patologia nasului şi a sinusurilor paranazale", Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti 1985

6. Ifrim M. et al. – Atlas de anatomie umană, Vol III, Sistemul nervos organele de simț, Editura Stiintifică si Enciclopedică, Bucuresti, 1985.

7. L. Morariu și Colab, Bazele teoretice si practice ale omului sănătos și bolnav, Editura Universul, 2002.

8. Poenaru, Prof. Univ. Dr.Marioara- Elemente de semiologie si patologie O.R.L, Timisoara 2006

9. Titircă, Lucreţia, Breviar de explorari functionale si ingrijiri speciale

acordate bolnavului, Ed. Viata Medicala Romaneasca, Bucuresti, 2008. 10.Titircă, Lucreţia, Ghid de nursing cu tehnici de evaluare si ingrijiri corespunzatoare nevoilor fundamentale, vol. I, Ed. Viata Medicala Romaneasca, Bucuresti, 2008. 11.Titircă, Lucreţia, Tehnici de evaluare şi îngrijire acordate de asistenţii medicali, Editura Viata Medicală Românească, București, 2008.

54