Cuprins

CUPRINS
A. PARTEA TEORETICĂ ................................................................................................pag. 3

1. Argument .......................................................................................................................pag. 3
2. Noțiuni generale de anatomie și fiziologie a aparatului auditiv .............................pag. 4
3. Otita externă ...........................................................................................................pag. 18
3.1 Definiție ............................................................................................................pag. 18
3.2 Etiopatologie ....................................................................................................pag. 18
3.3 Diagnostic (pozitiv și diferențial) ....................................................................pag. 18
3.4 Evoluția ............................................................................................................pag. 20
3.5 Complicații .......................................................................................................pag. 20
3.6 Prognostic ........................................................................................................pag. 20
3.7 Tratament .........................................................................................................pag. 21
3.8 Profilaxia ..........................................................................................................pag. 22
B. PARTEA PRACTICĂ .................................................................................................pag. 23
Prezentare de caz nr. 1 ...............................................................................................pag. 25
C. ROLUL ASISTENTEI ÎN TRATAREA PACIENTULUI CU OTITĂ EXTERNĂ .pag. 62
Anexe ...............................................................................................................................pag. 68
Bibliografia ......................................................................................................................pag. 71
A. PARTEA TEORETICĂ
1. Argument
MOTTO:
”Avem tendința să credem că medicul vindecă. Nimic nu este mai puțin adevărat.
Medicina este chirurgia membrelor și organelor, nici chirurgia, nici medicina nu pot face
altceva decât să înlăture obstacolele, nici una nici alta nu vindecă; numai natura poate
vindeca. Ceea ce face medicina în ambele cazuri este să asigure bolnavului cele mai bune
condiții pentru ca natura să își facă opera.”
Florence Nightingale
Lucrarea de față am întocmit-o pe baza cunoștințelor acumulate în timpul stagiilor și

din literatura de specialitate.
Pe perioada celor trei ani de studiu am reușit să-mi acumulez cunoștințele necesare
despre această afecțiune astfel încât pusă în situația de a acorda îngrijirile necesare unui
pacient cu simptomatologia și manifestările bolii otice să nu întâlnesc piedici în scopul redării
acestuia în cel mai scurt timp, familiei și societății.
Astfel, sper ca această lucrare să îmi fie de mare ajutor în viitoarea mea meserie de
asistentă medicală pentru a fi aptă în orice situație de a preveni o recidivă a bolii și dacă este
posibil, chiar să îi dezvolt capacitățile fiziologice și psihologice, pentru ca riscul de recidivă a
bolii să fie cât mai scăzut. Profesiunea de asistentă medicală este o profesiune nobilă, calitatea
principală a unei asistente medicale fiind dragostea față de semenii săi.
3
2. Noțiuni generale de anatomie și fiziologie
a aparatului auditiv
Din punct de vedere anatomic, urechea este împărțită în două mari componente:
1. Urechea periferică alcătuită din:
A) urechea externă (pavilionul și conductul auditiv extern)
B) urechea medie (cutia timpanului, trompa lui Eustachio și mastoida)
C) urechea internă (labirintul osos și membranos)
2. Urechea centrală formată din căile și centrii acustici și vestibulari.
A. Urechea externă (Anexe Fig. 1)

a) Pavilionul urechii este situat între apofiza mastoidă și articulația temporo-
mandibulară.
În 4/5 superioară prezintă o serie de reliefuri caracteristice, care diferă de la individ
la individ și care sunt determinate de scheletul fibrocartilaginos de susținere. Aceste reliefuri
sunt: helix, antehelix, tragus, antitragus, incizura intertragiană, foseta naviculară sau scafoidă
și conca. Ele au semnificația amprentelor digitale, servind în medicina legală la identificarea
indivizilor.
În 1/5 inferioară există lobul auricular, moale, rotunjit și format din grăsime.
La exterior pavilionul este acoperit de tegumente, care se continuă cu cele din jur
(față, gât, craniu).
b) Conductul auditiv extern continuă pavilionul în profunzime până la timpan,
începând printr-un orificiu numit meat auditiv extern. Conductul auditiv extern este sinuos,
turtit antero-posterior și prezintă o dublă concavitate, care privește în sus și înainte la sugar și
în jos și înapoi la copil și adult.
În 1/3 externă are o structură fibrocartilaginoasă și este acoperit cu piele bogată în
glande sebacee, ceruminoase și foliculi piloși.
În 2/3 internă, conductul este osos, în alcătuirea sa intrând: scuama temporalului - în
sus, mastoida - înapoi și osul timpanal - în jos și înainte. Între cele două porțiuni există o
îngustare numită istm.
Conductul se învecinează cu cutia craniană - în sus, cu parotida - în jos, cu mastoida-
înapoi și cu articulația temporo-mandibulară - înainte.
4
B. Urechea medie
Urechea medie este interpusă între urechea externă și cea internă, fiind săpată în
porțiunea petro-mastoidiană a osului temporal.
a) Cutia timpanului este o cavitate acrată, de forma unei lentile biconcave, care
prezintă trei etaje suprapuse:
- etajul superior - atica sau epitimpanul
- etajul mijlociu - atrium sau mezotimpanul
- etajul inferior - hipotimpanul sau recesul hipotimpanic, care se află sub nivelul
conductului auditiv extern.
Epitimpanul este compartimentat în mai multe cămăruțe, numite pungile lui
Prussack, Troeltch și Kretschmann, datorită prezenței la acest nivel a oscioarelor și a
ligamentelor lor. De aceea, supurația aticei (aticita sau epitimpanita) este mai favorizată la
cronicizare și complicații.
Cutia timpanului are șase pereți:
- Peretele extern sau timpanic este reprezentat la nivelul atriumului de pârș tensa a
timpanului, iar la nivelul aticei de peretele osos al lojetei și sub el de membrana lui Schrapnell
(pârș flaccida a membranei timpanului); pârș tensa este o membrană fibroasă, elastică și
rezistentă, de formă rotundă și îndreptată oblic, de sus în jos și din afară înăuntru (cu atât mai
oblic, cu cât vârsta este mai mică) și care este alcătuită din trei straturi: un strat extern,
superficial, epidermic, continuare a pielii conductului; altul intern, mucos sau epitelial
(mucoasa casei timpanului) și un strat intermediar, fibros, format din fibre conjunctive,
radiare și circulare.
La periferie stratul intermediar se îngroașă, formând bureletul inelar al lui Gerlach,
prin care membrana timpanică se inseră pe marginea inferioară a osului timpanal, într-un șanț
(sulcus timpanicus).
În partea antero-superioară, unde osul timpanal lipsește (incizura lui Rivinius),
bureletul lui Gerlach formează ligamentele timpano-maleolare anterioare și posterioare, care
se înseră pe baza scurtei apofize a ciocanului, deasupra acestora se găsește pârș flaccida sau
membrana lui Schrapnell, care este lipsită de stratul fibros, intermediar și deci are o rezistență
mai mică.
- Peretele intern sau labirintic prezintă o proeminență centrală (promontoriu), care
corespunde primului tur de spiră al nucleului, deasupra și înapoia promontoriului se află
fereastra ovală, iar sub aceasta, fereastra rotundă. Deasupra ferestrei ovale se găsește canalul
lui Fallope, cu nervul facial și deasupra acestuia, canalul semicircular extern.
5
- Peretele superior, cerebral sau tegmen timpani este subțire, uneori dehiscent și
separă cutia timpanului de endocraniu.
- Peretele inferior sau jugular vine în raport cu golful venei jugulare, fiind și deseori
dehiscent.
- Peretele anterior sau tuba-carotidian prezintă în partea superioară orificiul tubar,
iar deasupra acestuia se află canalul mușchiului ciocanului, iar dedesubt canalul carotidei
interne.
- Peretele posterior sau mastoidian stabilește, în partea superioară, legătura dintre
atice și antrul mastoidian printr-un canal (aditus ad antrum); sub acesta există o proeminență
osoasă (piramida) pe care se înseră tendonul mușchiului scăriței.
Conținutul cutiei timpanului este format din lanțul osicular, ligamentele osiculare și
mușchii osiculari. Tot acest ansamblu constituie sistemul timpano-osicular cu rol în transmisia
undelor sonore de la urechea externă la urechea internă.
Lanțul osicular este alcătuit din ciocan, nicovală, scăriță și se întinde de la timpan la
fereastra ovală, fiind acoperit de mucoasa casei.
Ciocanul, cel mai extern, este inclus în pârș tensa a membranei timpanice, iar scărița,
cel mai intern, este inclavată în fereastra ovală prin palatină și cu ajutorul unui ligament
inelar.
Nicovala este interpusă între capul ciocanului și capul scăriței. Articulațiile dintre
oscioare se solidarizează între ele, permițând buna lor funcționare. Articulațiile dintre ciocan
și nicovală se anchilozează din primii ani de viață, formând un bloc unic ciocan-nicovală, în
schimb, articulația dintre nicovală și scăriță rămâne mobilă tot restul vieții, fiind funcțională.
Ligamentele osiculare sunt în număr de patru: trei pentru ciocan (ligamentul
suspensor sau superior, ligamentul extern ce se întinde ca un evantai la marginea inferioară a
zidului atical și ligamentul anterior fixat pe scurta apofiză a ciocanului) și unul singur pentru
nicovală - posterior.
Mușchii osiculari sunt: mușchiul ciocanului care se prinde pe fața internă a
mânerului, apropiindu-l de peretele intern al casei (este inervat de trigemen) și mușchiul
scăriței pe care îl trage înapoi și înafară (este inervat de facial).
b) Trompa lui Eustachio sau tuba este un conduct care leagă căsuța timpanului cu
rinofaringele. Prezintă două segmente tronconice, turtite transversal și opuse prin vârf: un
segment postero-extern osos, mai mic (protimpan) și altul antero-intern, mai mare, sau
segment fibrocartilaginos, care se deschide în timpanul deglutiției, sub acțiunea mușchilor
peristafilini, care se inseră în jurul său, spre deosebire de trompa fibrocartilaginoasă, cu rol
6
fundamental în patologia urechii medii, trompa osoasă sau prototimpanul exercită doar un rol
pasiv în aerarea casei timpanului, având pereți rigizi, nefuncționali. Locul de unire al celor
două segmente este mai îngustat și se numește istm. Trompa este căptușită de o mucoasă cu
epiteliu ciliat, în continuitate cu mucoasa casei și a rinofaringelui.
c) Mastoida este un masiv osos al osului temporal, de formă triunghiulară, cu vârf
inferior, situată înapoia conductului auditiv extern. La exterior prezintă pereți formați din os
compact (tablele mastoide), între care se găsesc celule pneumatice, veritabile funduri de sac
aerice ale cutiei timpanice. Sistemul pneumatic mastoidian nu are nici un rol în fiziologia
auzului, mastoidectomia neproducând surditate. Dintre celulele mastoidiene, una este
constantă, mai mare (antrul mastoidian) și comunică cu casa timpanului printr-un mic canal
(aditus ad antrum).
Structural, mastoida este denumită diferit în funcție de volumul și numărul celulelor
pneumatice. Când celulele sunt mari și numeroase, mastoida se numește pneumatică; atunci
când sunt mici este vorba de mastoida diploică, iar când celulele sunt aproape dispărute,
mastoida este eburnată sau scleroasă. În peretele anterior al mastoidei se află porțiunea a treia
a apeductului lui Fallope cu segmentul vertical al nervului facial, iar în partea posterioară a
peretelui intern există amprenta sinusului venos lateral. Peretele extern situat sub tegumente
este peretele chirurgical de abordare a mastoidei.
C. Urechea internă (Anexe Fig. 2)

Urechea internă conține aparatul cohlear, destinat auzului și aparatul vestibular,
destinat echilibrului, organe senzoriale situate în cavități membranoase (labirint membranos),
la rândul lor așezate în cavități osoase de forme, direcții și dimensiuni diferite (labirint osos).
În labirintul osos circulă perilimfa, lichid care scaldă spațiul dintre labirintul membranos și cel
osos, de unde și denumirea de labirint perilimfatic, iar în labirintul membranos se găsește un
alt lichid, endolimfa, care îi dă numele de labirint endolimfatic.
a) Labirintul membranos-endolimfatic este alcătuit dintr-un sistem de cavități închise
care comunică între ele prin canale. Există o cămăruță anterioară sau saculă și o alta
posterioară sau utriculă, ambele fiind situate în vestibulul osos, anterior acestor două cămăruțe
se află melcul membranos sau cohleea care comunică cu sacula prin canalul Hensen, iar
posterior trei canale semicirculare care comunică cu utricula. Din saculă și utriculă pornesc
două canale care confluează în canalul endolimfatic care se termină printr-o dilatație ascunsă
într-o dedublare a durei mater (sacul endolimfatic).
7
Peretele labirintului membranos este subțire, fragil și format din două tunici: o tunică
periferică, conjunctivă și o tunică internă epitelială, diferențiată pe alocuri în porțiuni
senzoriale. În structura stratului epitelial există celule de susținere, celule neurosenzoriale
ciliate și o membrană extracelulară în raport intim cu cilii celulelor senzoriale. Zonele neuro-
senzoriale diferă cu fiecare cavitate a labirintului membranos. În saculă și utriculă sunt petele
sau maculele acustice, ale căror celule ciliate sunt acoperite cu membrane otolitice, numite
„lapili” pentru utriculă și „sagite” pentru saculă. În extremitățile dilatate ale canalelor
semicirculare (ampule) există crestele acustice sau ampulare, al căror epiteliu senzorial este
acoperit cu o formație gelatinoasă numită cupulă. Canalele semicirculare sunt orientate în cele
trei planuri ale spațiului. În cohlee sau melc, epiteliul senzorial este situat în organul lui Corti,
așezat pe membrana bazilară, în canalul cohlear delimitat de membrana lui Reissner și stria
vasculară. Organul lui Corti este format din celule senzoriale auditive și din celule de
susținere Deiters și Claudius. Deasupra acestor celule se află membrana tectoria, care intră în
contact cu celulele auditive în momentul trecerii undei sonore.
b) Labirintul osos-perilimfatic cuprinde:
- o cavitate centrală, vestibulară, care comunică cu cutia timpanului prin fereastra
ovală și cu conductul auditiv intern prin mai multe orificii.
- trei canale semicirculare (extern, superior și posterior) situate în afara și înapoia
vestibulului și care comunică cu vestibulul.
- un canal cohlear sau melcul, răsucit de două ori și jumătate în jurul unui ax central
numit columelă și care comunică cu partea anterioară a vestibulului și cu casa timpanului prin
fereastra rotundă.
Întregul labirint (membranos și osos) este înconjurat de o carcasă osoasă cu structură
specială, derivată din cartilaj, fără zone periferice de creștere, care nu poate fi înlocuită prin os
cu structură haversiană și al cărei volum maxim este dobândit în luna a cincea de viață
intrauterină (capsula otică). Această capsulă rezistentă apără organul auzului și echilibrului și
se află situată în piramida pietroasă (stânca) a osului temporal.
Urechea internă constituie locul de origine aparentă a nervului cranian perechea a
VIII-a, care este format din două ramuri: nervul vestibular, care provine din maculele otolitice
și din crestele acustice ampulare și nervul auditiv, care se formează în organul lui Corti.
Ambele ramuri se unesc, străbat conductul auditiv intern, apoi unghiul ponto-cerebelos și
pătrund în bulb prin șanțul bulboprotuberanțial. Ele reprezintă, de fapt, elemente anatomice
ale urechii centrale, cu alte cuvinte, căile și centrii acustici și vestibulari a căror complexitate
depășește cazul unei prezentări sumare. De reținut că axonii centrali acustici se găsesc în
8
câmpurile corticale auditive din lobul insulei și din prima circumvoluție temporală a lui
Henschl și că pentru căile vestibulare există o serie de nuclei bulboprotuberanțiali vestibulari
în strânse legături cu măduva spinării, cu cerebelul, cu nucleii musculaturii globilor oculari,
cu nucleii bulbari ai vagului și care explică manifestările sindromului vestibular.
Vascularizația urechii se face diferențiat pentru fiecare segment anatomic.

Pentru urechea externă, arterele provin din artera auriculară posterioară și artera
temporală superficială, ramuri din carotida externă, iar venele, satelite ale arterelor, se termină
în venele jugulare externă și internă. Limfaticele se varsă în trei grupe ganglionare: ganglionii
parotidieni, subauriculari și mastoidieni sau retroauriculari.
Pentru urechea mijlocie, arterele emană din ramura auriculară a arterei maxilare
interne, artera stilomastoidiană din auriculara posterioară, artera timpanică inferioară din
faringiana ascendentă, artera timpanică anterioară din maxilara internă, artera timpanică
superioară din meningeea mijlocie, toate ramuri din teritoriul carotidei externe și artera
caroticotimpanică, ramură din carotida internă. Venele, analoge ale arterelor, ajung în plexul
pterigoidian și sinusul pietros superior.
Pentru urechea internă, artera auditivă internă, ramură a arterei cerebeloase antero-
inferioare, irigă întregul labirint membranos prin trei ramuri: artera vestibulară, vestibulo-
cohleară și cohleară. Venele sfârșesc în sinusul venos lateral. Limfaticele se îndreaptă spre
spațiile subarahnoidiene, în parte, sau drenează prin intermediul limfaticelor cutiei timpanului,
de-a lungul trompei lui Eustachio, în ganglionii rinofaringelui.
Inervația urechii este și ea diferențiată. Nervii senzitivi ai urechii externe emană din
auriculo-temporal (ramură din mandibular) și din ramura auriculară a vagului, care explică
reflexul de tuse care apare în timpul explorării conductului.
Urechea medie primește sensibilitatea din nervul lui Jacobson (ramură din
glosofaringian) și nervul caroticotimpanic (ramură a plexului carotidian). Nervii motori
asigură mobilitatea mușchilor urechii externe prin facial și a mușchilor oscioarelor prin
trigemen (pentru mușchiul ciocanului) și prin facial (pentru mușchiul scăriței).
9
Fiziologia și fiziopatologia urechii
Urechea participă la două funcții importante: auzul și echilibrul, fiind un organ de

simț sensibil la excitații vibratorii (sunet) și la efectele gravitației mișcării (accelerație-
decelerație). În ambele situații, urechea este mecano-receptor sau un transductor, care traduce
sau transformă energia mecanică primită (unde sonore sau presiunea accelerării și decelării),
în energie electrică.
Auzul sau funcția auditivă cuprinde două procese succesive de natură diferită: unul
fizic, mecanic, de transmisie vibratorie a undei sonore până la organul Corti, unde stimulează
celulele auditive și altul nervos, de percepție, care începe cu apariția influxului nervos la
nivelul celulelor ciliate și se termină cu integrarea centrală a mesajului sonor.
Căile și conducerea mecanică a vibrațiilor sonore

Undele sonore (vibrații periodice ce variază între 16 și 20.000 duble vibrații pe
secundă) sunt captate de pavilion și sunt conduse de conductul auditiv extern la urechea
medie. Pavilioanele urechii la om sunt organe puțin importante din punct de vedere acustic.
Fiind așezate pe laturile capului, permit diferențierea intensității și a timpului de latență a
undelor sonore, ceea ce ușurează localizarea spațială a sunetului. Pavilioanele umane sunt
mobilizate odată cu capul, spre deosebire de animale, unde pavilioanele sunt orientate separat.
Urechea medie este un adaptor de impedanță dintre aerul din conductul auditiv
extern și lichidele labirintice, cu alte cuvinte permite un transfer maxim de energie prin
multiplicarea presiunii transmisă asupra ferestrei ovale, în raport cu cea exercitată de timpan.
Undele sonore ajunse la timpan îl pun în vibrație împreună cu lanțul osicular. Mișcările
lanțului timpano-osicular fac un bloc în jurul unui ax, ce trece prin polul superior al
timpanului. Prin sistemul timpano-osicular, vibrațiile sonore ajung la urechea internă, în
dreptul ferestrei ovale, unde pun în vibrație lichidele labirintice. Forța totală care se exercită
asupra ferestrei ovale este aproape aceeași cu cea care se exercită pe timpan, cu deosebirea că
ea este concentrată pe o suprafață mai mică. În acest fel, presiunea exercitată asupra lichidelor
este cu mult mai mare și astfel rolul de adaptor al urechii medii este realizat.
Rolul trompei lui Eustachio, pentru buna funcționare a sistemului timpano-osicular
este capital. Tuba deține două funcții principale: funcția echipresivă și funcția de drenaj.
Prima funcție asigură menținerea unor presiuni egale, de o parte și de alta a membranei
timpanice, prin trecerea intermitentă de aer prin trompă, cu ocazia deschiderii orificiului
faringian sau pavilionului tubar, la fiecare înghițire, sub acțiunea mușchilor peristafilini. O
10
înghițitură de salivă se produce, în medie, o dată pe minut, în stare de veghe și la 5 minute în
timpul somnului. Acest mecanism este indispensabil în cursul variațiilor mari ale presiunii
atmosferice ce au loc la schimbări bruște de altitudine din aviația supersonică sau în timpul
scufundărilor submarine. Funcția de drenaj a trompei permite eliminarea din urechea medie
către rinofaringe a secrețiilor normale sau patologice, prin deschiderea intermitentă a tubei din
cursul funcției echipresive, dar și datorită mișcărilor ciliare ale mucoasei tubare, mișcării
orientate de la casă spre rinofaringe.
La buna funcționare a urechii mijlocii mai contribuie reflexele mușchilor osiculari.
Contracția mușchiului ciocanului mărește tensiunea timpanului, iar contracția mușchiului
scăriței o scade astfel încât acțiunea lor este antagonistă. Contracția lor reflexă este provocată
de sunete intense și deci, are rol protector asupra urechii interne. Totuși, ea poate proteja
urechea împotriva sunetelor prea puternice, care pot surprinde mușchii urechii mijlocii. De
asemenea, o expunere prelungită la sunete intense duce la o oboseală a contracției musculare
și astfel la o scădere a protecției.
Undele sonore, odată ajunse la urechea internă pun în vibrație lichidele labirintice
(perilimfa și endolimfa), pentru ca acestea, cuprinse într-o cavitate osoasă inextensibilă, să
poată vibra este necesar să existe un „spațiu compensator” al vibrației. Acest spațiu este creat
prin jocul ferestrelor, adică în timp ce platina scăriței este împinsă în labirint de unda sonoră,
membrana ferestrei rotunde bombează în afară, către casa timpanului. Astfel, vibrațiile
sonore, prin intermediul lichidelor labirintice, pun în vibrație membrana bazilară și membrana
tectoria, care acționează la rândul lor asupra organului Corti.
Structurile anatomice ale urechii externe, medii, capsulei otice (ferestre) și ale urechii
interne (lichidele labirintice, membrana bazilară și tectoria) reprezintă „aparatul de
transmisie” al vibrațiilor sonore până la organul Corti.
Căile și conducerea nervoasă a informației acustice

La nivelul organului Corti, mișcarea vibratorie sonoră (fenomen fizic, mecanic) este
transformată în energie nervoasă printr-un fenomen bioelectric. Totodată, membrana bazilară
reprezintă analizatorul mecanic de frecvență periferic. Deci, urechea internă este un analizator
de frecvență și un transductor. Proprietățile de analizator se datorează transformării mișcărilor
periodice ale scăriței în mișcări aperiodice care acționează asupra membranei bazilare sub
forma unei „unde călătoare”. Astfel se constituie o mișcare sau o deplasare a rampei medii
care înaintează de-a lungul ei până la helicotremă. Lungimea de undă a deplasării este cu atât
mai mică cu cât se apropie de helicotremă, în schimb, amplitudinea ei devine mai mare.
11
Deplasarea maximă dintre membrana tectoria și membrana bazilară, provocată de unda
călătoare, se află în puncte diferite pentru fiecare frecvență. Pentru frecvențele joase,
amplitudinea maximă este mai aproape de helicotremă, iar pentru frecvențele înalte este mai
aproape de fereastra ovală (platina scăriței). La punctul de maximă amplitudine se realizează
stimularea celulelor auditive. Astfel se obține prima analiză a sunetelor în funcție de frecvența
stimulului (teoria undei călătoare a lui Bekesy sau teoria dispersiei). Ipoteza undei călătoare
este, până la un punct, asemănătoare cu teoria rezonanței a lui Helmholtz după care fiecare
punct al membranei bazilare corespunde unei frecvențe specifice, conform structurii
anatomice care posedă fibre diferențiate pentru fiecare tonalitate în parte.
Proprietățile de transductor ale urechii interne aparțin celulelor auditive ciliate.
Acestea sunt stimulate prin deplasările verticale ale membranei bazilare, care împing polul
superior celular către membrana tectoria, unde are loc deformarea cililor. Torsiunea ciliară
provoacă o degajare de energie biologică prin transformarea energiei mecanice în energie sau
influx nervos. Influxul nervos este apoi condus sub forma potențialului de acțiune pe căile
acustice până la centrii corticali, unde se transformă în conștiință sonoră. Influxul nervos
parcurge trei relee pentru a ajunge la cortexul temporal. Primul releu se întinde de la baza
celulelor auditive ciliate până la nucleii cohleari bulbari (nucleul dorsal și ventral) și este
reprezentat de nervul cohlear. Al doilea releu este constituit de neuronul bulbo-talamic are un
aspect heterogen, prezentând fibre scurte sau lungi, directe sau încrucișate, care se întind de la
nucleii bulbari la corpii geniculați interni. Ultimul releu leagă corpii geniculați interni de
cortexul temporal. Aria auditivă la om este situată în partea mijlocie a primei circumvoluțiuni
temporale în lungul versantului său silvian (circumvoluția lui Henschl). La acest nivel,
neuronii corticali sunt așezați în ordinea frecvențelor realizând o adevărată hartă sonoră sau
localizare fonală, numită tonotipie. Rezultă că urechea contribuie la realizarea auzului prin
trei aparate: aparatul de transmisie, format din urechea externă, urechea medie, ferestrele și
lichidele labirintice; aparatul de recepție reprezentat de organul lui Corti, nervul acustic și
căile nervoase superioare și aparatul de percepție, constituit din centrul cortical.
Alterarea funcției auditive are loc în urma lezării acestor aparate și se traduce prin:
scăderea auzului, vâjâituri (acufene), hiperacuzie și paracuzie.
 Scăderea auzului este denumită prin termeni diferiți. Prin hipoacuzie se înțelege
scăderea parțială, într-un grad oarecare, a auzului. Prin cofoză se admite pierderea totală a
acuității auditive, unilaterală sau bilaterală, iar prin surditate se definește, ca termen general,
orice fel de pierdere de auz, parțială sau totală. După sediul leziunilor care le determină,
12
surditățile se împart în trei categorii: surditate de transmisie, surditate de percepție și surditate
mixtă.
a) Surditatea de transmisie este hipoacuzie, deoarece leziunea aparatului de
transmisie nu produce scăderi de auz mai accentuate de 60db pe cale aeriană. Ea este datorată
unor leziuni situate în urechea externă sau medie, la nivelul timpanului, lanțului osicular sau
ferestrelor. Mecanismul apariției surdității de tip transmisie este creșterea impedanței
sistemului timpano-osicular. Timpanul, lanțul osicular și lichidele labirintice formează în
totalitate un conductor a cărui masă, rigiditate și frecare sunt variabile în anumite limite
fiziologice. Prin impedanță se înțelege forța care se opune trecerii undei sonore prin acest
conductor și ea este crescută ori de câte ori cei trei factori de care ea depinde (masă, rigiditate,
frecare) sunt măriți.
b) Surditatea de percepție sau nervoasă este determinată de leziuni ale traiectului
nervos, începând de la cohlee și mergând până la cortexul temporal. Prin acest traiect pot fi
identificate mai multe tipuri de surdități de percepție: surdități cohleare, surdități radiculare și
surdități centrale (bulbare, protuberanțiale, pedunculare și corticale). Termenul de surditate de
percepție este impropriu, deoarece înglobează toate aceste tipuri de surdități și nu doar pe cele
corticale cum ar fi normal (cortexul este sediul percepției sunetelor). Surditatea de percepție
poate prezenta diverse grade, mergând până la cofoză.
c) Surditatea mixtă prezintă caracterele ambelor tipuri precedente și este determinată
de leziuni ale urechii medii și ale cohleei. Poate avea grade diferite, ajungând până aproape de
cofoză, în funcție de extensia leziunilor.
Cauzele surdității sunt variate, eșalonate pe tot parcursul vieții, începând din viața
intrauterină există cauze genetice (mutații genetice și anomali cromozomiale) produse de
factori de mediu cu acțiune mutagenă asupra structurilor genetice și cauze embrionare sau
embriopatii, apărute în urma unor noxe exercitate asupra femeii gravide în primele trei luni de
sarcină (traumatisme abdominale, lues, toxicoză gravidică, gușă endemică, alcoolism etc.).
Dintre factorii de mediu cu acțiune mutagenă, trebuie să rețină atenția: factori fizici (radiații
ionizante, ultraviolete, vibrațiile și schimbările mari de temperatură), factori chimici
(medicamente citostatice, unele antibiotice, medicația psihotropă - Diazepam,
anticonvulsivante, unii hormoni ca progesteronul și tiroxina, unele toxice ca plumbul și
alcoolul) și factori biologici (bacterii - Troponema pallidum și virusuri). Intrapartum au fost
descrise drept cauze: anoxia neonatală, care provoacă atrofie cohleo-vestibulară și
traumatismele obstetricale care produc hemoragii și fracturi labirintice. Cauzele postnatale
sunt cele mai numeroase și diferite. Sunt cunoscute: inflamațiile urechii (otite medii,
13
neorolabirintice virotice sau luetice), intoxicațiile endogene (diabet, hiperazotemie) sau
exogene (medicamente ototoxice ca Streptomicina, Kanamicina, Neomicina, Chinina,
Salicilat), traumatisme cranio-cerebrale, tumori ale urechii sau ale unghiului ponto-cerebelos
(neurinom de nerv acustic).
 Vâjâiturile sau acufenele (tinitus) sunt zgomote auriculare sau senzații sonore,
care nu își au originea în vreun sunet exterior. Ele sunt percepute de bolnav în mod diferit, sub
formă de fluierături, țiuituri, șuierături, zgomote de motor, jet de abur. Există acufene
obiective auzite și de anturaj sau de examinator și care au ca origine, fie cauze musculare
(spasme ale mușchilor peristafilini, spasme ale musculaturii periauriculare), fie cauze
vasculare (anevrisme sau malformații arterio-venoase, tumori de glomus jugular), fie cauze
articulare (cracmente în articulația temporo-mandibulară). Acufenele subiective sunt zgomote
auzite numai de pacient și sunt cele mai frecvente, fiind întâlnite în toate afecțiunile
auriculare. Acufenele din bolile urechii externe și medii au un caracter grav și monoton, pe
când cele din maladiile urechii interne și cele ale nervului acustic-neurinom sunt de tonalitate
înaltă, muzicală.
 Hiperacuzia semnifică un auz mai puternic și poate fi pură sau dureroasă. Ea
poate fi însoțită de paracuzie.
 Paracuzia semnifică un auz mai bun în zgomot decât în liniște. Ambele perturbări
sunt mai rar întâlnite, doar în anumite boli, cum ar fi: otoscleroza, paralizia mușchiului
scăriței, relaxarea ligamentelor osiculare.
Echilibrul sau funcția vestibulară este o funcție complexă a mezencefalului, la care
aparatul vestibular (labirintul posterior) participă alături de alte elemente informaționale. Prin
urmare, este cu totul impropriu ca urechea internă să fie considerată aparat al echilibrului.
Labirintul este doar o componentă în cadrul unui mecanism complex, care asigură simțul
statochinetic, adică tonusul postural, atitudinea și mișcările corpului, cu alte cuvinte funcția de
echilibru. Trei sisteme informaționale concură la menținerea echilibrului: vederea,
sensibilitatea proprioceptivă superficială-cutanată, profundă (tendoane, mușchi, articulații) și
aparatul vestibular. Informațiile culese de aceste trei sisteme sunt integrate, în mod conștient,
în sistemul nervos central, mai precis în trunchiul cerebral, de unde iau naștere impulsuri
centrifuge sub forma unor reacții motorii, ca mișcări, contracții și relaxări musculare. Aparatul
vestibular, în acest context, generează o activitate permanentă, chiar în repaus, care este
modulată după cea mai mică mișcare prin interacțiunea cu structurile anatomice amintite.
Trebuie subliniată simetria funcției vestibulare în stare normală. Cele două labirinte
posterioare acționează ca două jumătăți separate, care emit potențiale de acțiune egale,
14
constante și simetrice și care sunt însumate, ca un tot, în centrul de integrare mezencefalic.
Tocmai această simetrie justifică tonusul postural și echilibrul. Ori de câte ori potențialele de
acțiune labirintice sunt modificate numai de o parte, starea de echilibru este alterată. Organele
receptoare vestibulare sunt sensibile la schimbări de mișcare (accelerație, decelerație),
modificări de poziție ale capului, gravitație și vibrații. Toți acești excitanți mecanici sunt
transformați la nivelul maculelor și crestelor acustice în potențiale de acțiune electrice, care
ajung la sistemul nervos central unde alături de celelalte potențiale vizuale, proprioceptive și
senzitive, iau parte la menținerea orientării spațiale. Cerebelul contribuie la menținerea
posturii și echilibrului prin folosirea acestor informații în vederea coordonării mișcărilor.
Stimulii fiziologici ai aparatului vestibular reprezentați de accelerația și decelerația
unghiulară și lineară, există canalele semicirculare, pe de o parte și sacula și utricula, pe de
altă parte. Canalele semicirculare îndeplinesc funcția cinetică, adică înregistrează mișcările
corpului și capului în spațiu, având sub dependența lor mișcările rotatorii. Excitantul lor
fiziologic este accelerația unghiulară, exprimată în grade/secundă, care impresionează crestele
ampulare prin curenții endolimfatici pe care îi generează. Întrucât cele trei canale
semicirculare din fiecare ureche sunt situate în cele trei planuri ale spațiului, se înțelege că
sunt astfel percepute toate mișcările din toate sensurile. În acest fel, canalele semicirculare
participă la mișcările corpului și mai cu seamă ale capului în stare normală și contribuie la
efectuarea anumitor gesturi sau atitudini. La baza fiziologiei canalelor semicirculare stă
mișcarea curenților endolimfatici, care ascultă de legile lui Ewald și Flourens, conform cărora
mișcarea excitatorie este dată de curentul ampulipet pentru canalele semicirculare orizontale
și de cel ampulifug pentru canalele verticale, iar nistagmusul se produce întotdeauna în planul
canalului excitat. Utricula și sacula exercită funcția statică, prima având sub dependența sa
înclinarea în plan sagital a capului și tonusul mușchilor extensori și flexori, pe când sacula are
sub dependența ei mișcările laterale ale capului și tonusul mușchilor abductori și adductori.
Excitantul lor fiziologic este accelerația liniară, exprimată în m/sec și care este imprimată de
poziția capului în spațiu. Accelerația liniară sau gravitațională stimulează otolitele care
acționează asupra celulelor senzoriale de la nivelul maculelor. Prin greutatea lor, otolitele
produc o tracțiune asupra cililor receptori din macule la fiecare schimbare de poziție a
capului. Funcția aparatului otolitic permite, deci, identificarea poziției individului în orice
moment, indiferent dacă este verticală sau orizontală, și redresarea capului după schimbarea
poziției corpului (reflex de redresare labirintic), precum și asigurarea unui tonus muscular al
corpului în funcție de poziția capului (reflexe tonice labirintice).
15
Sistemul vestibular are un rol important în controlul posturii, care se realizează prin
integrarea complexă a informațiilor exteroceptive, vizuale și vestibulare. Mișcările capului,
prin contracțiile mușchilor membrelor și gâtului pe care le generează, readuc capul la poziția
anterioară sau la cea normală. Aparatul otolitic restabilește poziția normală a capului în raport
cu verticala.
Dereglarea analizatorului vestibular sau a unor elemente ale complexului funcțional
legat de echilibru declanșează bolnavului o suferință caracteristică, denumită sindrom
vestibular. Un asemenea sindrom produce: vertij sau amețeală (falsă senzație de deplasare),
tulburări de echilibru și fenomene vegetative (grețuri, vărsături, transpirații). Vertijul apare fie
prin informații senzoriale anormale vizuale, proprioceptive sau vestibulare, deci prin leziuni
ale căilor aferente, centripete, fie prin defecțiuni de integrare centrală. Tulburările de echilibru
reflectă dezordini neuro-musculare secundare unor leziuni ale căilor aferente, centrifuge,
motorii. Ele pot exista și separat, fără vertij. Aceste tulburări subiective sunt însoțite de
următoarele manifestări obiective: nistagmus orizontal-rotator, care bate de partea bolnavă,
când labirintul este iritat, sau de partea sănătoasă, când labirintul este distrus; devieri
segmentare ale membrelor superioare și inferioare și instabilitatea bolnavului (proba
Romberg).
După sediul leziunilor de-a lungul căilor vestibulare se vorbește de: sindroame
vestibulare periferice, când este alterat labirintul posterior din urechea internă în urma unor
infecții (otite labirintice), intoxicații endo sau exogene ale labirintului, traumatisme (fracturi
de stâncă), tulburări vasculare și vasomotorii ale urechii interne (răul de mare, de avion, de
transport), modificări ale lichidelor labirintic (hidropsul labirintic din maladia lui Meniere),
sindroame vestibulare radiculare sau tronculare, unde nervul vestibular este lezat prin
inflamații (nevrita sau neuronita vestibulară), intoxicații, fracturi de stâncă și tumori ale
unghiului ponto-cerebelos (neurinom acustic), sindroame vestibulare centrale, când sunt
afectate structurile creierului, nucleii vestibulari și conexiunile lor prin leziuni degenerative,
vasculare, de scleroză sau prin prezența unor tumori.
În ceea ce privește mecanismele de producere ale leziunilor aparatului vestibular,
predomină modificările lichidelor endolabirintice pe de o parte și tulburări de irigație ale
labirintului membranos pe de altă parte. Hidropsul labirintic stă la baza fiziopatologiei bolii
Meniere și stă în ectazia labirintului membranos prin hipersecreție de endolimfă și ruperea
echilibrului tensional dintre endolimfă și perilimfă. Creșterea tensiunilor lichidelor labirintice,
produce atrofia vaselor sangvine, subțierea striei vasculare și a membranei tectoria, precum și
modificări degenerative ale elementelor senzoriale. Cauza hidropiziei nu este perfect
16
elucidată. Ea ar fi atribuită unor perturbări ale metabolismului sodiului și potasiului, unui
dezechilibru vasomotor, creșterii permeabilității capilare sau unei toxiinfecții labirintice.
Tulburările vasculare produc, în ultimă instanță, asupra celulelor neuro-senzoriale labirintice,
leziuni ischemice prin anoxie.
Ischemia urechii interne poate fi realizată pe multiple căi. Îngustarea vaselor
labirintice și a trunchiului vertebro-bazilar (din care emană aceste vase) este întâlnită la
hipertensivi și arteroscleroză prin procese de ateromatoză. Insuficiența cardiacă este o altă
cauză de ischemie labirintică, la fel ca și anomaliile și bolile sângelui. Anomaliile arteriale ale
vaselor de la gât și craniu, ca și compresiunile extrinseci ale acestora, prin variații anatomice
congenitale sau prin leziuni osoase ale coloanei cervicale vertebrale (spondiloză, osteofitoză)
contribuie la instalarea insuficienței vertebro-bazilare, sursă de ischemizare a labirintelor.
Un alt mecanism este spasmul vascular al arterei auditive sau al ramurilor ei.
17
3. Otita externă
3.1 Definiție
Otita externă reprezintă inflamația acută sau cronică a epiteliului urechii externe
(meat extern și uneori timpan).
3.2 Etiopatologie
Anumite categorii de persoane – cele care suferă de alergii, psoriazis, eczemă sau
dermatită seboreică – sunt predispuși la apariția otitei externe.
Otita externă poate fi cauzată de o alergie, infecție bacteriană, virală sau cutanată
(furuncul), de un traumatism, o eczemă sau de apa care rămâne în conductul auditiv extern.
Incidența acestui tip de otită este egală la copii și la adulți.
Otita externă este o infecție a conductului auditiv extern cauzată de un stafilococ
(bacterie Gram pozitivă). Infecția cu o ciupercă (infecție micotică) este posibilă, dar survine
mult mai rar.
Otita poate fi rezultatul unui traumatism extern, de exemplu curățarea excesivă sau
agresivă a conductului auditiv extern.
Alte cauze pentru otita externă sunt o dermatoză (eczemă suprainfectată) sau înotul
într-o apă ce conține derivați ai clorului. Persoanele care utilizează dopuri pentru urechi sau
proteze auditive sunt mai predispuse la apariția otitei externe, în special în condițiile curățării
necorespunzătoare a acestor dispozitive.
Stafilococul auriu este o altă bacterie responsabilă de infectarea canalului auditiv
extern, ce duce la formarea unui furuncul. Diabeticii și subiecții alergici sunt predispuși la
otită externă.
3.3 Diagnostic (pozitiv și diferențial)
Diagnosticul se bazează pe simptomatologie și pe examenul medical clinic, care

pune în evidență modificările prezente la nivelul urechii.
18
În cazul otitei externe acute, durerea poate îmbrăca o formă localizată sau difuză.
Bolnavul acuză dureri puternice care provoacă insomnii. Acestea sunt agravate de mișcarea
urechii în timpul mesei. Deseori afecțiunea este asociată cu starea febrilă. În cazul durerilor
difuze, bolnavul simte o senzație de arsură, însoțită curând de dureri locale. Tipul clasic de
descriere a simptomelor este cel al otitei acute la copil. Aceasta începe prin faza congestivă în
care bolnavul prezintă febră, hipoacuzie (slăbirea auzului) moderată. În stadiul următor, care
se instalează în câteva ore sau în maxim două-trei zile de la debut, otita externă se manifestă
prin dureri intense, pulsatile, stare generală alterată, insomnie, lipsa poftei de mâncare,
transpirații. În etapa de vindecare starea de normal revine ușor-ușor.
Alte simptome care însoțesc debutul otitei externe sunt:
· mâncărime
· înroșirea urechii (atât a pavilionului cât și în interior, spre conductul auditiv
extern)
· descuamări ale epiteliului (pielea se „cojește”)
· scurgeri
La consultul ORL se observă tumefacția conductului auditiv, durere la tracțiunea
pavilionului auricular și presiunea pe tragus, secreție purulentă, adenopatie satelită. Este
necesară și efectuarea unei audiograme sau chiar un examen videoendoscopic otic.
Furunculul de conduct auditiv extern: este o formă localizată de otită externă acută
ce constă în dezvoltarea unei infecții la nivelul foliculilor piloși de la nivelul conductului
auditiv extern.
De obicei este o infecție stafilococică.
Simptomatologia: durere (otalgie), secreție (otoree), stenoză CAE, adenopatie
satelită.
Otomicoza (otita externă micotică): reprezintă o infecție a tegumentului CAE
produsă de fungi.
Există o serie de factori favorizanți: căldura, pătrunderea apei în conduct, absența
cerumenului, dopul epidermic, diabet zaharat, factori hormonali, stări imunosupresive,
prezența unei infecții bacteriene la nivelul CAE, cavitate de evidare, purtarea unei proteze
auditive.
Simptomatologia otitei externe micotice:
- prurit (senzația de mâncărime locală),
- senzație de plenitudine auriculară,
- hipoacuzie ușoară,
19
- uneori otalgie.
La examenul otoscopic și otomicroscopic se observă la nivelul conductului auditiv
extern depozite alb-gri sau negre, uneori cu aspect de sugativă.
Diagnosticul diferențial se face cu:
· artrita temporo-mandibulară
· faringoamigdalita, amigdalita acută
· nevralgii
· afecțiuni dentare
· otite medii acute, otomastoidita acută
3.4 Evoluția
Evoluția depinde de corectitudinea tratamentului.

Otita prost tratată cu antibiotice poate realiza o evoluție mascată, cu dispariția
semnelor subiective și generale. Otita corect tratată cu drenaj realizat de medicul ORL-ist
duce la vindecare fără complicații în două-trei săptămâni. Este foarte importantă prevenirea
reinfectării urechii, evitându-se manevrele de curățare cu obiecte improvizate - băț de chibrit,
scobitoare etc., ce pot produce leziuni și infecții.
3.5 Complicații
Complicațiile otitei externe sunt: scăderea auzului, repetate infecții locale,

mastoidita, otomastoidita, infecții cerebrale, infecții locale, tromboza de sinus cavernos etc.
Unele dintre aceste complicații sunt foarte grave și pot avea un sfârșit neprevăzut, chiar fatal.
3.6 Prognostic
Prognosticul otitei externe este bun, otita externă răspunzând bine la tratament; în
lipsa tratamentului pot apărea complicații (mai ales la cei cu diabet zaharat, stare de
imunodeficiență).
20
3.7 Tratament
Otita externă ușoară poate avea o evoluție autolimitată, astfel încât renunțarea pentru
câteva zile la înot sau spălatul părului, la folosirea de bețigașe auriculare poate duce la
vindecare. Autotratamentul este foarte periculos pentru că membrana timpanică poate fi
perforată și se poate ajunge la o otită medie. Tratamentul este de obicei local, practicându-se
zilnic toaleta CAE de către medicul specialist ORL cu aspirarea secrețiilor cu ajutorul
aspiratorului medical și a instrumentarului otologic, instilații cu soluții antiinflamatoare,
antiseptice, antiedematoase, urmate de aplicarea unei meșe de tifon peste care se instilează
diferite soluții, timp de mai multe zile. Aceste soluții auriculare pot conține substanțe
antibiotice, antifungice, cortizonice sau substanțe ce modifică pH-ul local. Aceste manevre
medicale, deși ușor dureroase, nu necesită anestezie.
Pe cale generală se administrează antialgice și antiinflamatorii, iar dacă apare febra
sau simptomatologia nu se ameliorează, se instituie tratament antibiotic pe cale generală.
Odată vindecată otita externă, conductul auditiv extern își reia singur funcția de autocurățare.
Este foarte importantă profilaxia otitei externe:
· eliminarea factorilor favorizanți (nu se introduce nimic în ureche, după baie/înot
uscarea CAE cu ajutorul feonului, evitarea înotului sau a spălatului părului dacă apar
simptome de otită externă)
· administrarea de vaccin antistafilococic,
· tratarea stărilor de imunodeficiență, etc.
Tratamentul furunculului de conduct auditiv extern constă în aplicații locale zilnice
de soluții slab alcoolizate, Rivanol, Burrow de către medicul specialist ORL. Tratamentul se
completează cu administrarea de antalgice, antiinflamatoare, antibiotice sistemice.
Dacă există recidive frecvente se recomandă vaccin antistafilococic tipizat sau
autovaccin.
Tratamentul otitei externe micotice este local, constând în toaletarea CAE prin
aspirații auriculare zilnice sub control otomicroscopic și aplicarea la nivelul conductului a
unor meșe cu alcool boricat, sol. iodate sau antimicotice, meșe ce sunt schimbate zilnic de
către medicul ORL-ist.
Tratamentul va dura cel puțin două săptămâni pentru evitarea recidivelor.
21
3.8 Profilaxia
1. Măsuri de profilaxie primară:

· măsuri pentru fortificarea organismului prin sport și activități în aer liber
· asigurarea unui mediu curat, nepoluat cu praf, substanțe chimice în orașe și la
locul de muncă
· umezirea aerului din încăperi, saloane și locuințe
· asigurarea unei temperaturi constante de 16-18 grade în încăperi
· evitarea substanțelor iritante ale căilor respiratorii superioare: alcool, tutun,
condimente
· folosirea aspiratoarelor de praf, ventilatoarelor și măștilor de protecție la locurile
de muncă, cu praf și pulberi
· folosirea de căști pentru amortizarea zgomotelor puternice și trepidațiilor
(cazangii, lăcătuși, telefoniste)
· efectuarea de controale periodice ale auzului
2. Măsuri de profilaxie secundară:
· depistarea tuturor îmbolnăvirilor acute ale nasului, gâtului, urechii și tratarea lor
corectă pentru prevenirea cronicizării și a unor infirmități: surditate, tulburări de fonație și
respiratorii
· tratarea corectă a rinofaringitelor sugarului pentru prevenirea otitelor
· reeducarea vorbirii, auzului la persoanele cu suferințe ale urechii
3. Măsuri de profilaxie terțiară:
· îndrumarea persoanelor cu surditate medie pentru protezare auditivă
· educarea pacienților purtători de proteză cum să o utilizeze pentru a se adapta
progresiv la mediul sonor
· educarea anturajului pentru a susține psihic pacientul cu hipoacuzie
· examinarea periodică a hipoacuzicului pentru a aprecia din timp accidentele
surdității și necesitatea schimbării protezei
22
B. PARTEA PRACTICĂ
Prezentare generală
Procesul sau demersul de îngrijire este o metodă organizată și sistematică care

permite acordarea de îngrijiri individualizate. Este centrat pe reacțiile particulare ale fiecărui
individ la o modificare reală sau potențială de sănătate.
Demersul mai poate fi definit ca un proces intelectual compus din diverse etape,
logic ordonate, care au ca scop obținerea unei bune stări de sănătate a pacientului.
După Genevieve Dechanoz, procesul de îngrijire reprezintă aplicarea modului
științific de rezolvare a problemelor, a analizei situației, a îngrijirilor pentru a răspunde
nevoilor fizice, psiho-sociale ale persoanei, pentru a renunța la administrarea îngrijirilor
stereotipe și de rutină, bazate pe necesități presupuse, în favoarea unor îngrijiri individuale,
adaptate fiecărui pacient.
Aplicarea cadrului conceput de Virginia Henderson în procesul de îngrijire ușurează
identificarea nevoilor pacientului pe plan bio-psiho-social, cultural și spiritual și găsirea
surselor de dificultate care împiedică satisfacerea nevoilor. De asemenea permite stabilirea
intervențiilor capabile să reducă influența acelor surse de dificultate, în scopul de a ajuta
persoana să-și recapete autonomia pe cât posibil.
Etapele procesului de nursing:
1. Culegerea de date
2. Analiza și interpretarea datelor
3. Planificarea îngrijirilor
4. Realizarea și aplicarea intervențiilor
5. Evaluarea
1. Culegerea de date
 Ne permite să facem o inventariere a tuturor aspectelor privind pacientul în
globalitatea sa
 Ne informează asupra a ceea ce este pacientul, asupra suferinței, obiceiurile sale
de viață și stările de satisfacere a nevoilor fundamentale
 Este faza inițială, debutul procesului de nursing de la care începe derularea acestui
proces
23
 Culegerea informațiilor este un proces continuu, în sensul că pe tot parcursul
muncii sale asistenta nu încetează de a observa, de a întreba, de a nota date despre fiecare
pacient.
Tipuri de informații culese:
- date obiective (observate de asistentă despre pacient)
- date subiective
- date conținând informații trecute și actuale
- date legate de viața pacientului, obiceiurile sale, anturajul său cu mediul
înconjurător.
2. Analiza și interpretarea datelor
Datele culese trebuie analizate și interpretate
 Analiza datelor se face prin:
- examinarea datelor
- clasificarea datelor (care sunt independente, permit satisfacerea autonomă a
nevoilor)
- date de dependență
- stabilirea problemelor de îngrijire
- recunoașterea problemelor prioritare
 Interpretarea datelor înseamnă a da un sens, a explica originea sau cauza
problemelor de dependență, adică a defini sursele de dificultate.
Analiza și interpretarea datelor vor conduce asistenta la stabilirea diagnosticului de
îngrijire.
Dificultățile în clasificarea datelor după priorități provin din: numărul mare de date
culese, varietatea surselor de informație, caracterul schimbărilor unui mare număr de date,
subiectivitatea persoanei care culege datele, caracterul adesea urgent și grav al situației.
 Diagnosticul de îngrijire - definirea lui a început prin anii 1854-1855 de către
Florence Nightingale
 Diagnosticul de îngrijire este o formă simplă și precisă care descrie răspunsul sau
reacția persoanei sau grupului la o problemă de sănătate, el constituie o judecată practică
bazată pe colectarea și analiza datelor și servește de pivot la planificarea îngrijirilor
 Diagnosticul de îngrijire este un enunț concis actual sau parțial al manifestărilor
de dependență ale persoanei, grupate sau nu și legate de o sursă de dificultate.
24
3. Planificarea îngrijirilor
Reprezintă stabilirea unui plan de intervenție, prevederea etapelor, a mijloacelor de
desfășurare și a precauțiilor care trebuie luate.
Planul de intervenție sau de afecțiune are loc după formularea diagnosticului de
îngrijire, trebuie să influențeze pozitiv starea fizică și psihică, să reducă problemele de
dependență și să țină cont de prescripțiile medicale.
Prezintă două componente:
 Obiective de îngrijire care pot fi definite ca un rezultat pe care dorim să-l obținem
în urma intervențiilor sau descrierea unui comportament pe care îl așteptăm de la pacient.
 Intervențiile sunt a doua componentă, alegerea intervenției permite determinarea
modului de a acționa pentru a corecta problema de dependență a pacientului; ele trebuie să fie
măsurabile, evaluabile.
4. Realizarea și aplicarea intervențiilor
 Constituie momentul realizării conștiente și voluntare a intervențiilor planificate
pentru a obține rezultatul așteptat.
5. Evaluarea îngrijirilor
 Constă într-o apreciere asupra progresului pacientului în raport cu intervențiile
asistentei.
 Evaluarea este o condiție absolută a calității îngrijirilor, ea trebuie să se facă cu
regularitate pe tot parcursul procesului de îngrijire.
Avantajele procesului de îngrijire
Demersul se sprijină pe date furnizate de pacient sau din surse sigure, deci constituie
un instrument de individualizare, de personalizare a îngrijirilor.
O altă calitate a demersului constă în faptul că informarea constituie o sursă foarte
utilă pentru controlul calității de îngrijire.
Pune la dispoziția întregii echipe de îngrijire detaliile planificării îngrijirilor făcând
posibilă raționalizarea îngrijirilor, coordonarea și stabilirea priorităților.
Prezentare de caz nr. 1
Sursa de informare
- pacientă;
- aparținători;
25
- foaia de observație;
- echipa de îngrijire.
Date privind identificarea pacientei
 Date fixe:
Numele și prenumele: P.G.
Vârsta: 25 ani
Sex: feminin
Religie: ortodoxă
Naționalitate: română
Ocupație: coafeză
Stare civilă: căsătorită
 Date variabile
Domiciliul: Rural
Condiții de viață și muncă: locuință – apartament confortabil, 3 camere în care
locuiesc 2 persoane.
Gusturi personale: alimentație bazată pe proteine animale și salate; ascultă muzică
populară.
Mod de petrecere a timpului liber: îi place să-și petreacă timpul liber cu familia sa în
parc sau în aer liber; îi plac excursiile la munte.
Starea de sănătate anterioară:
a) Date antropometrice:
- greutate: 70 kg;
- înălțime: 170 cm;
- grupa sanguină: A II, Rh pozitiv;
b) Limite senzoriale:
- alergii: negativ;
- proteze: absente;
- acuitate vizuală în limite normale, corespunzătoare vârstei;
- acuitate auditivă redusă la U.D.;
- somn: se odihnește 5-6 ore pe noapte, somnul fiind de cele mai multe ori întrerupt
de durere;
- mobilitate: bună, în limite normale;
- alimentație: adecvată;
- eliminări: micțiuni spontane nedureroase, tranzit intestinal prezent.
26
d) Antecedente heredo-colaterale:
- fără importanță.
e) Antecedente personale patologice:
- bolile copilăriei;
- apendicectomie la 13 ani.
Informații legate de boală
a) Motivele internări: hipoacuzie urechea dreaptă, inapetență, insomnie.
b) Istoricul bolii:
Boala a debutat în urmă cu 2 săptămâni cu durere, alterarea stării generale,
hipoacuzie urechea dreaptă și inapetență, pacienta refuzând alimentația și prezentând dispnee,
motiv pentru care se prezintă la camera de gardă a secției O.R.L. unde este internat pentru
investigații și tratament.
c) Diagnosticul la internare: otită externă U.D. (Anexe Fig. 3)
d) Data la internare: 19.03.2023, ora 11.
e) Examenul pe aparate și sisteme:
- facies suferind: tegumente umede, transpirație, palide; mucoase palide;
- țesut celular subcutanat normal reprezentat;
- sistem osteoarticular: integru, mobil;
- sistem muscular: normoton, normokinetic;
- sistem ganglionar: ganglioni superficiali nepalpabili;
- aparat respirator: torace normal conformat, simetric; discretă disfonie; murmur
vezicular ușor diminuat bilateral; F.R. = 20/min;
- aparat cardiovascular: șoc apexian în spațiul V intercostal stâng, zgomote cardiace
ritmice bine bătute (A.V. – 125 bătăi/minut), fără zgomote patologice supraadăugate, puls
prezent bilateral la arterele periferice;
- aparat digestiv: faringe ușor hiperemic, abdomen suplu mobil cu mișcările
respiratorii, cicatricea ombilicală prezentă normal conformată; ficat la rebord, splină
nepalpabilă; tranzit intestinal prezent;
- aparat uro-genital: loji renale libere, nedureroase; micțiuni spontane, nedureroase;
organe genitale externe normal conformate;
- sistem nervos: fără semne de iritație meningiană; reflexe osteotendinoase prezente
bilateral.
27
EXAMENUL CLINIC O.R.L.:
* nas și sinusuri: piramidă nazală cu aspect și conformație normală, simț olfactiv
normal dezvoltat, fose nazale permeabile, meate și cornete de aspect normal; mucoasa nazală
ușor hiperemică;
* urechi: pavilionul urechii drepte inflamat și tumefiat, canal auditiv extern fără
secreții mucoase la nivelul urechii drepte.
Audiograma efectuată depistează surditate de transmisie la nivelul U.D.
Probleme actuale:
- otoree mucoasă U.D.;
- hipoacuzie U.D.;
- facies anxios, suferind;
- inapetență.
Probleme potențiale:
- alterarea respirației;
- tulburări ale stării de conștiență;
- hipoacuzie.
ANALIZA SATISFACERII NEVOILOR FUNDAMENTALE
Nevoia Manifestări Manifestări Probleme Sursa de

fundamentală de independență de dependență de dependență dificultate
1. Nevoia de a Frecvența resp. Dispnee de tip Dispnee Mediu spitalicesc
respira și a avea 20/min inspirator cu o
o bună circulație Tahicardie: puls discretă
120/min bradipnee
2. Nevoia de a Cavitatea bucală Inapetență Refuz de a se Agitație
bea și a mânca liberă: dentiție moderată, alimenta și Durere
bună, reflex de scădere hidrata
deglutiție prezent ponderală
3. Nevoia de a Urina: de aspect
elimina normal
28
4. Nevoia de a Integritate Dificultate de a Refuzul de a Durere
se mișca și a avea osteoarticulară; rămâne în face activități Anxietate
o bună postură Mișcări adecvate postură
funcțională
5. Nevoia de a Adoarme ușor
dormi și a se
odihni
6. Nevoia de a Veșminte alese Dificultate de a Neîndemânare în Durere
se îmbrăca și după gust și se îmbrăca și a se îmbrăca și
dezbrăca vârstă, adecvate dezbrăca dezbrăca
climatului și
statusului socio-
cultural
7. Nevoia de a Tegumente
menține integre, rozate
temperatura
corpului în limite
normale
8. Nevoia de a Păr tuns scurt,
fi curat, îngrijit, îngrijit; unghii
de a proteja tăiate, curate
tegumentele și
mucoasele
9. Nevoia de a Măsuri de prevenire Tristețe Durere Neacceptarea
evita pericole a accidentelor, Probabilitate a bolii
infecțiilor și atingerii
agresiunilor integrității
psihice
10. Nevoia de Acuitatea vizuală și Dificultate de a Comunicare Hipoacuzie
a comunica auditivă în limite vorbi ineficientă
normale
11. Nevoia de a Convingeri
acționa conform personale față de
29
propriilor realitate
convingeri și Posibilitatea de a
valori, de a acționa conform
practica religia propriilor credințe
12. Nevoia de Integritate psihică
a fi preocupat în Autocritică:
vederea realizării folosirea timpului
liber în mod plăcut,
fără dificultate în a-
și asuma roluri
sociale
13. Nevoia de a se Sentiment de Dificultate de a Dezinteres în a Lipsa de
recrea mulțumire participa la îndeplini interes
activități activități
recreative recreative
14. Nevoia de a Deprindere
învăța cum să-ți Acumulare de
păstrezi cunoștințe
sănătatea Modificări
comportamentale
APLICAREA ÎNGRIJIRILOR
30
Nevoia Intervenții
Diagnostic
Data fundamental Obiective autonome și Evaluare
de nursing
ă delegate
19.03.202 Nevoia de a Dispnee dată Respirație și Intervenții Pacienta
3 respira și a de durere și circulație în autonome prezintă
avea o bună mediu limite Am asigurat condiții respirație în
circulație spitalicesc normale de îngrijire, salon limite normale
curat cu temperatura
moderată 18-20
grade C, umiditate,
ventilație, aerisire
ritmică a salonului
Am umezit aerul din
încăpere cu apă
alcoolizată
Am sfătuit pacienta
să-și găsească
poziție comodă
Am făcut cu pacienta
exerciții respiratorii
și de relaxare
Am pregătit pacienta
pentru explorări
clinice și paraclinice
Intervenții delegate
Am recoltat sânge
pentru efectuarea
unor analize de
laborator
(VSH, H.L.G.,
glicemie, uree)
Am însoțit pacienta
31
la audiometrie
Am administrat la
indicația medicului
Ibuprofen 1 tbx2/zi
Nevoia de a Somn Pacienta sa Intervenții Somn indus
se odihni inadecvat, prezintă autonome medicamentos
oboseală, somn Asigur pacientei
anxietate, cantitativ și condiții de
manifestat calitativ microclimat (cameră
prin somn conform aerisită,
agitat, treziri vârstei semiobscuritate,
frecvente liniște)
Asigur lenjerie de
corp și de pat curate
Am efectuat exerciții
de relaxare cu
pacienta
La indicația
medicului am
administrat pacientei
Diazepam 1cp/zi
înainte de culcare
20-21.03. Nevoia de a Vulnerabilitat Prevenirea Intervenții Pacienta se
2023 evita e față de complicațiilor autonome simte în
pericolele pericole dată Am monitorizat siguranță
de durere și funcțiile vitale
eventualele dimineața și seara și
complicații mențin temperatura
corpului în limite
normale
Am asigurat condiții
de microclimat
32
La indicația
medicului am aplicat
meșe de tifon cu
Betadină de 4-5 ori
pe zi, Oxacilină 500
mg. la 6 h,
Gentamicină 2 ml. 1
fi./12 h, Aspirină
tamponată 2tb/zi,
Otis-T retard 2
picx2/zi, Romergan
1dj.x2/zi
Nevoia de a Comunicare Pacienta să Intervenții Pacienta este
comunica deficitară din comunice autonome echilibrată fizic
cauza bine cu Explic pacientei că și psihic și
hipoacuziei echipa starea sa este comunică ușor
medicală și trecătoare cu cei din jur
cu colegii de Asigur pacientei
salon mediu de securitate
și liniște
Am cercetat
modalitățile de
comunicare ale
pacientei (verbale,
non verbale)
Furnizez pacientei
mijloace de
comunicare
Manifest înțelegere
și compasiune față
de suferința sa
Am învățat pacienta
să utilizeze
33
mijloacele de
comunicare conform
posibilităților sale
Las pacienta să facă
ceea ce poate cu
propriile mijloace
Nevoia de a Inapetență Pacienta să Intervenții Pacienta nu
se alimenta moderată, fie alimentată autonome prezintă
scădere și hidratată Am hidratat pacienta simptome de
ponderală conform pe cale orală intoleranță
dată de vârstei sale Am instituit o
refuzul alimentație ușor
alimentar digerabilă, fără
condimente și
grăsimi
Am supravegheat
toleranța pacientei la
alimentele ingerate
22-23.03. Nevoia de Dificultatea Pacienta să Intervenții Pacienta
2023 a fi curat, de prezinte autonome prezintă
îngrijit, de a- a-și acorda tegumente și Am asigurat tegumente și
și proteja îngrijiri mucoase condițiile necesare mucoase curate
tegumentele igienice curate și acordării îngrijirilor și își efectuează
și mucoasele integre pe de igienă zilnic igiena
perioada Asigur temperatura bucală, a
spitalizării în salon (20-22oC) și părului
a apei (37-38oC)
Am ajutat pacienta și
o învăț cum să-și
protejeze urechea
afectată în timpul
dușului
Am redat încrederea
în sine în ceea ce
34
privește capacitatea
de a-și efectua
singură îngrijirile
Asigur climat de
siguranță și confort
Verific aspectul și
culoarea
tegumentelor
Nevoia de a Durere și Pacienta să Intervenții Pacienta nu
evita anxietate fie ferită de autonome mai prezintă
pericolele accidente pe Am explorat durere
perioada pericolele reale și Pacienta este
spitalizării cele potențiale supravegheată
Pacienta să Am determinat în permanență
nu prezinte factorii de risc Se mențin
risc de Am asigurat mijloacele de
complicații condițiile de mediu siguranță
pe perioada adecvate pentru a
spitalizării evita pericolele prin
accidentare
Am favorizat
adaptarea pacientei
la noul mediu
Am calmat durerea
La indicația
medicului am
administrat
medicația prescrisă
Nevoia de Dificultatea Pacienta să se Intervenții Pacienta își

a se recrea de a se recrea recreeze în autonome satisface
măsura Explorez activitățile nevoia de a se
posibilităților preferate ale recrea în limita
35
pe perioada pacientei posibilităților
spitalizării Îi ofer reviste, cărți, Pacienta a
etc. înțeles că este o
Antrenez pacienta în perioadă
discuții trecătoare
Am facilitat ieșirea Poartă discuții
în parcul din curtea cu colegii de
spitalului să poată salon
juca șah Stare
Liniștesc pacienta cu îmbunătățită
privire la starea sa și pe perioada
îi explic că este o spitalizării
stare trecătoare și își
va putea relua
activitățile preferate
după ce se vindecă
Nevoia de a Deficit de Pacienta să Intervenții Pacienta
învăța cum cunoștințe acumuleze autonome prezintă
să-ți păstrezi noi Explorez nivelul de suficiente
sănătatea cunoștințe, să cunoștințe al cunoștințe
dobândească pacientei privind despre boala sa
atitudini, boala, modul de Conștientizează
obiceiuri și manifestare, importanța
deprinderi măsurile preventive intervențiilor
noi și curative, modul de echipei de
participare la îngrijire, are
procesul de încredere în
recuperare echipa de
Stimulez dorința de îngrijire
cunoaștere Evoluție
Motivez importanța satisfăcătoare
acumulării de noi
cunoștințe
36
Conștientizez
pacienta asupra
propriei sănătăți
ANALIZE DE LABORATOR
Metode de Valori Valori

Data Examen cerut
recoltare normale obținute
19.03.2023 Calcemie Puncție venoasă 5-6 9-11 mg% (4,5- 8 mg% (4mEq/l)
ml. sânge pe 4 mg. 5,5 mEq/l)
Florură de Na
Glicemie Puncție venoasă, 8-10 80-120 mg/dl 83 mg/dl
ml. sânge fără
anticoagulant
Ht hematocrit Puncție venoasă, 2 ml 40-52% la bărbat 33%
sânge + 0,2 ml EDTA 35-47% la
femeie
V.S.H. – viteza Puncție endovenoasă, 2-13 mm/h la 1 7 mm/1h
de sedimentare a seringă 2 ml., 0,4 citrat oră 16 mm/2h
hematiilor de Na, 1,6 ml. sânge 12-17 mm/h la 2
ore
Hb hemoglobină Puncție venoasă 13-18 g/100ml la 7,03 g%
2 ml sânge + 0,2 ml bărbat
EDTA 12-16 g/100ml la
femeie
EXTERNAREA BOLNAVEI
Data externării: 24.03.2023
Diagnosticul la externare: Otită externă UD vindecată
37
Starea pacientei la externare:
Pacienta în vârstă de 25 ani se internează în Secția de ORL pentru: hipoacuzie,
durere, inapetență, refuzul alimentației. Se instituie tratamentul de urgență. Boala a evoluat
favorabil, pacienta externându-se vindecată.
Recomandări la externare:
- să evite pe cât este posibil contactul cu persoane bolnave, aglomerații;
- să revină la control peste 7 zile;
- să continue tratament la domiciliu cu Ibalgin, Oxacilină;
- igiena strictă a urechilor;
- evitarea răcelii, curent, frig.
Sursa de informare
- pacienta;
- aparținători;
Date privind identificarea pacientei
 Date fixe:
Numele și prenumele: A.M.
Vârsta: 31 ani
Sex: feminin
Religie: ortodoxă
Ocupație: educatoare
Stare civilă: căsătorită
 Date variabile
Domiciliul: Rural
Condiții de viață și muncă: locuință – apartament confortabil, 3 camere în care
locuiesc 3 persoane.
Gusturi personale: alimentație bazată pe proteine animale și salate, ascultă muzică,
tricotează.
38
Mod de petrecere a timpului liber: îi place să-și petreacă timpul liber cu familia sa, îi
plac drumețiile.
- greutate: 67 kg;
- grupa sanguină: A II, Rh pozitiv;
- alergii: negativ;
- proteze: fixe dentare la nivelul maxilarului inferior;
- acuitate auditivă redusă la U.D.;
- somn: se odihnește 3-4 ore pe noapte, somnul fiind de cele mai multe ori întrerupt
de durere;
- bronhopneumonie la 18 ani.

a) Motivele internări: hipoacuzie urechea dreaptă, inapetență, insomnie, prurit,
durere.
b) Istoricul bolii:
Pacienta declară că simptomele au debutat acum 7 zile cu inflamația pavilionului
urechii, dureri la nivelul urechii (otalgie) care cresc în intensitate la apăsare. Mâncărimi
intense și prurit local.
c) Diagnosticul la internare: otită externă micotică U.D. (Anexe Fig. 4).
d) Data la internare: 21.03.2023 ora 11.
- facies suferind: tegumente umede, transpirație, palide; mucoase palide;
39
bilateral.
* nas și sinusuri: piramida nazală cu aspect și conformație normală, simt olfactiv
ușor hiperemică;
* urechi: pavilionul urechii drepte inflamat și tumefiat. La examenul otoscopic și
otomicroscopic se observă la nivelul conductului auditiv extern depozite alb-gri sau negre,
uneori cu aspect de sugativă.
Probleme actuale:
- otalgii U.D.;
- hipoacuzie U.D.;
- durere.
- inapetență;
- surditate.
40

fundamentală de independență de dependență de dependență dificultate
1. Nevoia de a Frecvența resp.
respira și a avea 20/min
o bună circulație
bea și a liberă: dentiție moderată, alimenta și Durere
mânca bună, reflex de scădere hidrata
3. Nevoia de a Urina de aspect
elimina normal
4. Nevoia de a Integritate
se mișca și a avea osteoarticulară
o bună postură Mișcări adecvate
5. Nevoia de a Dificultate de a Insomnia Durere
dormi și a se dormi
odihni
6. Nevoia de a Veșminte alese după Dificultate de a Neîndemânare în Durere
se îmbrăca și gust și vârstă, se îmbrăca și a se îmbrăca și
dezbrăca adecvate climatului dezbrăca dezbrăca
și statusului socio-
cultural
temperatura
corpului în limite
normale
8. Nevoia de a fi Păr tuns scurt,
curat, îngrijit, de îngrijit; unghii
a proteja tăiate, curate
tegumentele și
41
mucoasele
psihice
10. Nevoia de a Acuitatea vizuală și Dificultate de a Comunicare Hipoacuzie
comunica auditivă în limite vorbi ineficientă
normale
12. Nevoia de a fi Integritate psihică
preocupat în și motorie
vederea realizării
13. Nevoia de Sentiment de Dificultate de a Dezinteres în a Lipsa de
a se recrea mulțumire participa la îndeplini interes
14. Nevoia de Deprindere, Deficit de Dezinteres Boala
a învăța cum acumulare de cunoaștere
să-ți păstrezi cunoștințe,
sănătatea modificări
comportamentale
Data Nevoia Diagnostic de Obiective Intervenții autonome Evaluare

fundamental nursing și delegate
42
ă
21-22.03. Nevoia de a Dificultate de Pacienta să Intervenții autonome Pacienta este
2023 se alimenta a se alimenta fie Am explorat alimentată
dată de durere echilibrată preferințele pacientei corespunzător
nutrițional asupra alimentelor
permise și interzise
Am servit pacienta
cu alimente la o
temperatură
moderată, la ore
regulate și prezentate
atrăgător
Am învățat pacienta
categoriile de
alimente din ghidul
alimentar și
echivalentele
cantitative și
calitative ale
principiilor
alimentare, în
vederea înlocuirii
unui aliment cu altul
Am lăsat pacienta să
aleagă alimentele
după gusturile sale
Am hidratat
corespunzător
pacienta cu: apă
plată, sucuri, supe,
lapte, ceaiuri
Am făcut zilnic
bilanțul ingesta-
43
excreta
Nevoia de a Dificultate de Pacienta să Intervenții autonome Pacienta se
se mobiliza a se mobiliza nu prezinte Am asigurat condiții mobilizează cu
probleme de de microclimat ușurință
mobilizare Am ajutat pacienta să
se deplaseze
Am sfătuit pacienta
să se ajute în
deplasările sale de
obiectele din jur
Am manifestat
compasiune față de
suferința sa
Am suplinit pacienta
în satisfacerea
celorlalte nevoi
Am pregătit pacienta
pentru explorările
La indicația
medicului am
recoltat sânge pentru
laborator
Am administrat
medicația prescrisă,
meșe cu Rivanol la
nivelul conductului
auditiv extern, ce se
umezesc din 2 în 2
ore și se schimbă de
către medic la 24 de
ore, Ibalgin 1 tbx2/zi,
Exoderil cremă
44
1aplx3/zi,
Augmentin 1gr.x2/zi,
Omez 1cp/zi
Nevoia de a Vulnerabilitat Pacienta să Intervenții autonome Pacienta nu
evita e față de nu mai Am menținut o mai prezintă
pericolele pericole dată prezinte igienă locală durere
de durere și durere satisfăcătoare
eventualele (efectuarea instilației
complicații auriculare cu rivanol)
Am asigurat
confortul fizic:
lenjerie curată,
poziție comodă în pat
Psihoterapie și
meloterapie
Am asigurat
confortul pacientei
Am supravegheat
funcțiile vitale ale
pacientei
La indicația
medicului
administrez
Algocalmin 1fix2/zi,
Aerius 1 cp/zi
Nevoia de a Dificultate de Asigurarea Intervenții autonome Pacienta
avea a efectua igienei la Am învățat pacienta cunoaște
tegumentele igiena nivelul să spele pavilionul realizarea
curate pavilionului urechii cu apă și corectă a
urechii săpun, să nu meargă igienei
mai departe decât
poate ajunge degetul
Să evite apele
45
poluate
Să păstreze urechile
uscate, după baie sau
duș, să aplece capul
într-o parte și să
șteargă urechea cu un
prosop sau o pânză
uscată
Să folosească dopuri
auriculare etanșe
înainte de înot
23-24.03. Nevoia de a Comunicare Pacienta să Intervenții autonome Pacienta
2023 comunica senzorială comunice cu Am asigurat condiții resimte
deficitară ușurință de mediu scăderea în
Am așezat pacienta intensitate a
în poziție comodă și durerii și
confortabilă comunică mult
Am încercat să mai ușor
stabilesc un mod de
comunicare cu
pacienta care să nu o
stânjenească
Am rugat pacienta să
folosească termeni
pentru a exprima
intensitatea durerii
ca: ușoară, moderată,
intensă, insuportabilă
Am administrat
medicația la indicația
medicului
Nevoia de a Insomnie dată Pacienta să Intervenții autonome Pacienta
dormi de durere, prezinte Am identificat cauza doarme 7 ore
46
anxietate și somn și nivelul anxietății pe noapte și își
mediul cantitativ și Am rugat pacienta amintește
spitalicesc calitativ să-și exprime visele
neliniștile
Am răspuns cu calm
la întrebările adresate
Am observat și notat
calitatea, orarul
somnului, gradul de
satisfacere a
celorlalte nevoi
Am întocmit un
program de odihnă
corespunzător
organismului
Am oferit pacientei o
cană cu lapte cald
înainte de culcare
Nevoia de Dificultatea de Pacienta să Intervenții autonome Pacienta își
a se recrea a se recrea se recreeze Explorez activitățile satisface
în măsura preferate ale nevoia de a se
posibilitățilo pacientei recrea în limita
r pe perioada Îi ofer reviste, cărți, posibilităților
spitalizării etc. Pacienta a
Am antrenat pacienta înțeles că este
în discuții o perioadă
Am facilitat ieșirea în trecătoare -
parcul din curtea poartă discuții
spitalului să poată cu colegii de
juca șah salon
Liniștesc pacienta cu Stare
privire la starea sa și îmbunătățită
îi explic că este o pe perioada
stare trecătoare și își
47
va putea relua spitalizării
activitățile preferate
după ce se vindecă
25.03.202 Nevoia de a Deficit de Pacienta să Intervenții autonome Pacienta
3 învăța cum cunoștințe acumuleze Explorez nivelul de prezintă
să-ți păstrezi noi cunoștințe al suficiente
sănătatea cunoștințe, pacientei privind cunoștințe
să boala, modul de despre boala
dobândească manifestare, măsurile sa,
atitudini, preventive și conștientizeaz
obiceiuri și curative, modul de ă importanța
deprinderi participare la intervențiilor
noi procesul de echipei de
recuperare îngrijire, are
Stimulez dorința de încredere în
cunoaștere echipa de
Motivez importanța îngrijire
acumulării de noi Evoluție
cunoștințe satisfăcătoare
Conștientizez
pacienta asupra
Metode de Valori Valori

Data Examen cerut
recoltare normale obținute
48
21.03.2023 Calcemie Puncție venoasă, 5-6 ml. 9-11 mg% (4,5- 9,8 mg% (4
sânge pe 4 mg. florură 5,5 mEq/l) mEq/l)
de Na
Glicemie Puncție venoasă, 8-10 ml. 80-120 mg/dl 88 mg/dl
sânge fără anticoagulant
Ht hematocrit Puncție venoasă, 2 ml 40-52% la bărbat 33%
sânge + 0,2 ml EDTA 35-47% la femeie
V.S.H. – viteza Puncție endovenoasă, 2-13 mm/h la 1 5 mm/1h
de sedimentare seringă 2 ml., 0,4 ml. citrat oră 11 mm/2h
a hematiilor de Na, 1,6 ml. sânge 12-17 mm/h la 2
ore
Hb Puncție venoasă, 2 ml 13-18 g/100ml la 8,03 g%
hemoglobină sânge + 0,2 ml EDTA bărbat
12-16 g/100ml la
femeie
EXTERNAREA BOLNAVEI
Diagnosticul la externare: Otită externă micotică UD - vindecată
Starea pacientei la externare:
Pacienta în vârstă de 31 ani se internează în Secția de ORL pentru: hipoacuzie,
tumefacția pavilionului auricular, otalgii, inapetență. Se instituie tratamentul de urgență.
Boala a evoluat favorabil, pacienta externându-se vindecată.
- să continue tratament la domiciliu cu Ibalgin, Oxacilină;
- igienă strictă a urechilor;
- evitarea răcelii, curent, frig.
Sursa de informare
49
- pacient;
- aparținători;
Date privind identificarea pacientului
Date fixe:
Numele și prenumele: C.C.
Vârsta: 42 ani
Sex: masculin
Religie: ortodox
Ocupație: Inginer
Stare civilă: căsătorit
Date variabile
Domiciliul: Urban
Condiții de viață și muncă: locuință – casă confortabilă, 5 camere în care locuiesc 4
persoane.
Gusturi personale: alimentație Fast food; ascultă muzică, urmărește fotbal și filme
polițiste;
Mod de petrecere a timpului liber: îi place să-și petreacă timpul liber cu familia sa,
merge săptămânal la cursuri de înot.
- greutate: 77 kg;
- grupa sanguină: 0 I, Rh pozitiv;
- alergii: negativ;
- proteze: ochelari de vedere;
- acuitate auditivă redusă la U.S.;
- somn: se odihnește 8 ore pe noapte, somnul fiind de cele mai multe ori întrerupt de
durere;
50
- apendicectomie la 16 ani, fractură de antebraț la 21 de ani
a) Motivele internări: inflamația pavilionului urechii, dureri la nivelul urechii
(otalgie) care cresc în intensitate la apăsare. Mâncărimi intense și prurit local.
b) Istoricul bolii:
Pacientul declară că simptomele au debutat acum 4 zile după ce a practicat înotul la
piscine cu inflamația pavilionului urechii, dureri la nivelul urechii (otalgie) care cresc în
intensitate la apăsare. Mâncărimi intense și prurit local.
c) Diagnosticul la internare: otită externă US.
d) Data la internare: 21.05.2023 ora 11.
- facies suferind: tegumente umede, transpirate, palide; mucoase palide;
bilateral.
51
* nas și sinusuri: piramida nazală cu aspect și conformație normală, simț olfactiv
ușor hiperemică;
* urechi: pavilionul urechii stângi inflamat și tumefiat. La examenul otoscopic și
otomicroscopic se observă la nivelul conductului auditiv extern depozite alb-gri sau negre,
uneori cu aspect de sugativă.
Probleme actuale:
- otalgii U.S.;
- hipoacuzie U.S.;
- durere.
- inapetență;
- surditate.

fundamentală
52
de independență de dependență de dependență dificultate
1. Nevoia de a Frecvența resp.
respira și a 21/min
avea o bună TA=130/65 mmHg
circulație
bea și a mânca liberă: dentiție moderată, alimenta și Durere
bună, reflex de scădere hidrata
3. Nevoia de a Urina: de aspect
elimina normal
4. Nevoia de a se Integritate
mișca și a avea o osteoarticulară
bună postură Mișcări adecvate
5. Nevoia de a Dificultate de a Insomnia Durere
dormi și a se dormi
odihni
6. Nevoia de a Veșminte alese după
se îmbrăca și gust și vârstă,
dezbrăca adecvate climatului
și statusului socio-
cultural
temperatura
corpului în limite
normale
8. Nevoia de a fi Păr tuns scurt,
curat, îngrijit, de îngrijit; unghii
a proteja tăiate, curate
tegumentele și
mucoasele
53
psihice
10. Nevoia de Acuitatea vizuală și Dificultate de a Comunicare Hipoacuzie
a comunica auditivă în limite vorbi ineficientă
normale
12. Nevoia de a fi Integritate psihică,
preocupat în fără dificultate în a-
vederea realizării și asuma roluri
sociale
13. Nevoia de a se Sentiment de Dificultate de a Dezinteres în a Lipsa de interes
recrea mulțumire participa la îndeplini
14. Nevoia de a Deprindere, Deficit de Dezinteres Boala
învăța cum să-ți acumulare de cunoaștere
păstrezi cunoștințe,
sănătatea modificări
comportamentale
Data Nevoia Diagnostic Obiective Intervenții autonome Evaluare
54
fundamentală de nursing și delegate
21-22.05. Nevoia de a se Dificultate de Pacientul să Intervenții autonome Pacientul este
2023 alimenta a se alimenta fie echilibrat Am explorat alimentat
dată de nutrițional preferințele corespunzător
durere pacientului asupra
alimentelor permise și
interzise
Am servit pacientul
cu alimente la o
temperatură
moderată, la ore
regulate și prezentate
atrăgător
Am învățat pacientul
categoriile de
alimente din ghidul
alimentar și
echivalentele
cantitative și
calitative ale
principiilor
alimentare, în vederea
înlocuirii unui aliment
cu altul
Am lăsat pacientul să
aleagă alimentele
după gusturile sale
Am hidratat
corespunzător
pacientul cu: apă
plată, sucuri
Am făcut zilnic
bilanțul ingesta-
55
excreta
Nevoia de a se Dificultate de Pacientul să Intervenții autonome Pacientul se
mobiliza a se mobiliza nu prezinte Am asigurat condiții mobilizează cu
probleme de de microclimat ușurință
mobilizare Am ajutat pacientul să
se deplaseze
Am sfătuit pacientul
să se ajute în
deplasările sale de
obiectele din jur
Am manifestat
compasiune față de
suferința sa
Am suplinit pacientul
în satisfacerea
celorlalte nevoi
Am pregătit pacientul
pentru explorările
La indicația
medicului am recoltat
sânge pentru laborator
Am administrat
medicația prescrisă,
meșe cu Rivanol la
nivelul conductului
auditiv extern, ce se
umezesc din 2 în 2
ore și se schimbă de
către medic la 24 de
ore, Ketonal 1 tbx2/zi,
Exoderil cremă
1aplx3/zi, Augmentin
56
1gr.x2/zi, Omez
1cp/zi, instilații locale
cu apă oxigenată
Nevoia de a Vulnerabilitat Pacientul să Intervenții autonome Pacientul nu
evita pericolele e față de nu mai Am menținut o igienă mai prezintă
pericole dată prezinte locală satisfăcătoare durere și are
de durere și durere (efectuarea instilației stare de
eventualele auriculare cu rivanol) confort
complicații Am asigurat confortul
fizic: lenjerie curată,
poziție comodă în pat
Am supravegheat
funcțiile vitale ale
pacientului și am
notat valorile în F.O.
La indicația
medicului administrez
Algocalmin 1fix2/zi,
Romergan 1 cp/zi
Nevoia de a Dificultate de Asigurarea Intervenții autonome Pacientul
avea a efectua igienei la Am învățat pacientul cunoaște
tegumentele igiena nivelul să spele pavilionul realizarea
curate pavilionului urechii cu apă și corectă a
urechii săpun, să nu meargă igienei
mai departe decât
poate ajunge degetul
Să evite apele poluate
Să păstreze urechile
uscate, după baie sau
duș să aplece capul
într-o parte și să
șteargă urechea cu un
prosop sau o pânză
57
uscată
Să folosească dopuri
auriculare etanșe
înainte de înot
23-24.05. Nevoia de a Comunicare Pacientul să Intervenții autonome Pacientul
2023 comunica senzorială comunice cu Am asigurat condiții resimte
deficitară ușurință de mediu scăderea în
Am așezat pacientul intensitate a
în poziție comodă și durerii și
confortabilă comunică mult
Am încercat să mai ușor
stabilesc un mod de
comunicare cu
pacientul care să nu îl
stânjenească
Am rugat pacientul să
folosească termeni
pentru a exprima
intensitatea durerii ca:
ușoară, moderată,
intensă, insuportabilă
Am administrat
medicația la indicația
medicului
Nevoia de a Insomnie Pacientul să Intervenții autonome Pacientul
dormi dată de prezinte Am identificat cauza doarme 8 ore
durere, somn și nivelul anxietății pe noapte și își
anxietate și cantitativ și Am rugat pacientul amintește
mediul calitativ să-și exprime visele
spitalicesc neliniștile
Am răspuns cu calm
la întrebările adresate
Am observat și notat
58
calitatea, orarul
somnului, gradul de
satisfacere a celorlalte
nevoi
Am întocmit un
program de odihnă
corespunzător
organismului
Am efectuat cu
pacientul exerciții
respiratorii și de
relaxare
25.05. Nevoia de a Deficit de Pacientul să Intervenții autonome Pacientul
2023 învăța cum să- cunoștințe acumuleze Explorez nivelul de prezintă
ți păstrezi noi cunoștințe al suficiente
sănătatea cunoștințe, pacientului privind cunoștințe
să boala, modul de despre boala
dobândească manifestare, măsurile sa,
atitudini, preventive și curative, conștientizeaz
obiceiuri și modul de participare ă importanța
deprinderi la procesul de intervențiilor
noi recuperare echipei de
Stimulez dorința de îngrijire, are
cunoaștere încredere în
Motivez importanța echipa de
acumulării de noi îngrijire
cunoștințe Evoluție
Conștientizez satisfăcătoare
pacientul asupra
59
Examen Metode de Valori Valori
Data
cerut recoltare normale obținute
21.05.2023 Calcemie Puncție venoasă, 5-6 ml. 9-11 mg% (4,5- 9,8 mg% (4
sânge pe 4 mg. florură de 5,5 mEq/l) mEq/l)
Na
Glicemie Puncție venoasă, 8-10 ml. 80-120 mg/dl 88 mg/dl
sânge fără anticoagulant
Ht hematocrit Puncție venoasă, 2 ml sânge 40-52% la bărbat 33%
+ 0,2 ml EDTA 35-47% la femeie
V.S.H. – Puncție endovenoasă, 2-13 mm/h la 1 oră 5 mm/1h
viteza de seringă 2 ml, 0,4 ml citrat 12-17 mm/h la 2 11 mm/2h
sedimentare a de Na, 1,6 ml sânge ore
hematiilor
Uree serică Puncție endovenoasă 0,1-0,4 g/l 0,37 g/l
Leucocite Puncție venoasă, 2 ml sânge 4000-8000 ml3 7300/ml3
+ 0,2 ml EDTA
Hb Puncție venoasă, 2 ml sânge 13-18 g/100ml la 8,03 g%
hemoglobină + 0,2 ml EDTA bărbat
12-16 g/100ml la
femeie
EXTERNAREA BOLNAVULUI
Diagnosticul la externare: Otită externă U.S. - vindecată
Starea pacientului la externare:

Pacientul în vârstă de 42 ani se internează în Secția de ORL pentru: hipoacuzie,
tumefacția pavilionului auricular, otalgii, prurit, anxietate. Se instituie tratamentul de urgență.
Boala a evoluat favorabil, pacientul externându-se vindecat.
60
- să continue tratament la domiciliu cu Algocalmin, Augmentin, soluție otică
Otocalm;
- să se informeze mai mult la modul în care își poate păstra sănătatea;
- să evite curentul, să respecte regulile de igienă a urechilor în mod strict, evitând să
ajungă apă în conducturile auditive externe cu ocazia băilor de curățenie sau înot.
61
C. ROLUL ASISTENTEI ÎN TRATAREA
PACIENTULUI CU OTITĂ EXTERNĂ
Nevoile umane reprezintă originea îngrijirilor infirmiere în toate serviciile de

sănătate.
Trebuie menționat că rolul asistentei medicale se schimbă de la un deceniu la altul.
Nu numai rolul ei se schimbă, dar și situațiile în care se găsește.
Rolul asistentei medicale constă în a "ajuta persoana bolnavă sau sănătoasă să-și
câștige sănătatea (sau să o asiste în ultimele sale clipe) prin îndeplinirea sarcinilor pe care le-
ar fi îndeplinit singură dacă ar fi avut voința sau cunoștințele necesare".
Asistenta medicală trebuie să îndeplinească aceste funcții, a îngriji astfel bolnavul să-
și recâștige independența cât mai repede posibil. Va ajuta bolnavul să respecte prescripțiile
terapeutice ale medicului.
Unii pot considera foarte limitat acest rol al asistentei medicale de a suplini la bolnav
ceea ce-i lipsește pentru a fi complet întreg sau independent din cauza slăbiciunii fizice, a
lipsei de voință sau de cunoștință. Cu cât ne gândim mai mult, cu atât rolul asistentei medicale
este mai complex.
Asistentele medicale trebuie să înțeleagă foarte bine ceea ce vrea pacientul și care
sunt nevoile sale pentru a se menține în viață și pentru a-și câștiga existența. Ea va fi pentru
un timp: "conștiința celui lipsit de cunoștință, dorința de a trăi pentru cel ce a gândit la suicid,
membru pentru cel căruia i-a fost amputat, ochiul pentru cel ce a orbit, mijlocul de locomoție
pentru copil, cunoștințe și încredere pentru mama tânără, vocea celor prea slabi pentru a se
putea exprima".
Rolul ei este cu totul aparte deoarece fiind în locul unde este nevoie de ea, poate
dărui dragoste celor suferinzi. De mai multe ori, un zâmbet, o vorbă bună, o ascultare sunt
mult mai benefice decât un tratament complex.
În unitățile sanitare, în general se tratează suferința fizică, nepunându-se mare preț pe
cea sufletească. Oamenii sunt niște ființe minunate, de aceea trebuie tratați ca atare. Ei merită
toată atenția noastră și tot efortul nostru trebuie îndreptat spre a-i aduce la starea de bine.
Viața oricărui cetățean poate fi amenințată la un moment dat, de o suferință apărută
brusc, care-l aduce într-o situație critică acută ce trebuie rezolvată de serviciul sanitar cu
promptitudine și deosebită competență.
62
Asistenta medico-chirurgicală solicită zi și noapte corpul sanitar. Eficiența asistenței
de urgență impune o muncă dusă în echipă, pentru a fi eficientă, cere din partea fiecăruia
multă dăruire, dar în același timp multă responsabilitate. Spiritul acestei responsabilități cere
la rândul ei conștiință și competență profesională, care să asigure pentru bolnavul de urgență,
a cărui viață este amenințată a se sfârși uneori în câteva zile, dar și în câteva ore sau minute
chiar, aplicarea imediată a tuturor măsurilor terapeutice care să înlăture cauzele care se opun
supraviețuirii.
Competența corpului sanitar, pusă în valoare de o bună organizare și dotare a
asistenței de urgență, impune, din partea medicilor și a cadrelor medicale, o continuă pregătire
și perfecționare.
În examinarea și tratamentul pacienților cu otită externă, asistenta medicală trebuie
să folosească întotdeauna un limbaj și o atitudine adecvată. Înaintea aplicării oricărui
tratament antialgic, asistenta medicală are obligația de a informa pacienții despre acestea,
făcându-i cunoscute incidentele și accidentele ce pot apărea. Trebuie avut mereu în vedere să
nu producem suferințe suplimentare inutile cu tratamentul prescris, care pot accentua durerea
sau suferința de bază. La stabilirea dozei de medicamente se va ține cont de o serie de factori
individuali legați de greutate, dimensiuni corporale, vârstă, bioritm, starea de boală.
Pacienților în vârstă li se vor administra medicamente puține, bine alese, absolut necesare,
administrate după scheme simple, în doze minime eficiente. Durerea fiind un sindrom
complex, afectiv-emoțional și motivațional cu implicații familiale, profesionale și sociale, este
însoțită de tulburări psihice, anxietate, depresie, care îi dau pacientului un comportament
stigmatizat. Pacientul are tendința de izolare, are sentimentul de inferioritate și o viziune
anticipativă negativă asupra bolii și durerii sale, fenomen care îi agravează durerea și îi fac
dificil tratamentul. Asistenta medicală va acționa asupra pacienților prin controlul atenției,
prin distracții, învățarea unor manevre de abilitate, jocuri logice, manevre de relaxare fizică și
psihică. O modelare socială se poate face prin prezentarea altor cazuri și prin discuții
cu pacienții, lucru care îi determină creșterea tonusului psihic și distragerea atenției de
la propriile preocupări. Pacienții vor avea o stare anticipativă pozitivă, optimistă. La nevoie se
apelează la ajutorul medicului psihiatru, la specialistul de asistență socială, în cazul în
care pacientul are și alte probleme familiale, sociale care se adaugă suferinței bolii și care
îl pot duce la neputință sau refuzarea aplicării tratamentului.
63
Asigurarea condițiilor de spitalizare
Asistenta medicală trebuie ca pe tot parcursul spitalizării unui bolnav să-i asigure
acestuia toate condițiile, corelat cu boala sau bolile sale. Ea va educa pacientul să îşi asigure
condițiile igienice din salon și va contribui personal la aerisirea acestuia. De asemenea, va
schimba lenjeria de corp sau de pat (eliminări, otoree etc.), asigurând și igiena locală
riguroasă atunci când este cazul.
Supravegherea funcțiilor vitale și vegetative
Asistenta urmărește la indicația medicului:

- temperatura – se măsoară dimineața și seara, se notează în foaia de temperatură;
dacă este cazul, combate febra cu antipiretice, comprese sau împachetări reci;
- pulsul – se măsoară de 2-3 ori/zi la artera radială, după un repaus de 15 minute și se
notează;
- tensiunea arterială – se măsoară cu ajutorul tensiometrului, la nivelul arterei
humerale și valorile se notează;
- frecvența respirațiilor – se măsoară numărând mișcările de expansiune ale toracelui
și se notează;
- eliminările de materii fecale și urina și corelarea lor cu vârsta, ingestia de lichide,
starea de nutriție astfel încât pacientul să fie echilibrat hidroelectrolitic și nutrițional.
Recoltarea produselor biologice și patologice
Asistenta se ocupă de recoltarea de sânge venos și capilar în vederea cercetării

valorilor analizelor de laborator ale pacientului, în seringi sterile cu ace sterile (numai de
unică folosință). Participă activ la investigațiile imagistice, pregătind psihic pacientul pentru
ele și îi oferă acestuia cât mai multe informații corecte privind explorările paraclinice la care
va fi supus.
Administrarea tratamentului simptomatic și etiologic
La indicația medicului, administrează pacientului medicația simptomatică și

etiologică fie intramuscular, fie subcutan, fie în perfuzie endovenoasă sau local.
64
Tehnici impuse de afecțiune
Acumetrie fonică - este explorarea funcțională a capacității de auz folosindu-se

vocea. Prin această metodă se măsoară distanța la care urechea percepe distinct, în mod clar,
vocea șoptită.
Etape de execuție:
a). Asigurarea condițiilor de examinare și pregătirea bolnavului
- bolnavul este adus într-o încăpere cu izolare fonică;
- persoana este așezată pe un scaun, în profil cu urechea de examinat spre direcția de
unde vine vocea examinatorului, la distanță de 6 m;
- se execută o OTOSCOPIE (inspecție - să nu fie dop de cerumen);
- urechea cealaltă se astupă cu mâna.
b). Examinarea
- examinatorul pronunță cu voce șoptită cuvinte bisilabice de tonalitate joasă
(„nouă”, „lună”), de tonalitate înaltă („trei”, „cinci”);
- dacă persoana examinată nu aude, examinatorul se apropie progresiv și repetă
cuvintele;
- se notează distanța de unde persoana repetă cuvintele.
c). Interpretarea
- vocea șoptită se aude în mod normal la distanță de 6 metri;
- vocea de conversație se aude în mod normal la 20 metri;
- când vocea nu se aude decât sub 5 metri înseamnă că este o surditate ușoară;
- când nu se aude sub 1 m vorbim de surditate accentuată.
Observație: Prin această metodă nu se poate defini tipul de surditate, ci numai gradul.
Recoltarea secreției otice

Secreția otică (otoreea) (Anexe Fig. 5) este un simptom caracterizat prin scurgerea
din ureche a unei secreții care poate fi seroasă, mucoasă, mucopurulentă, hemoragică etc., în
funcție de patologia care a determinat-o.
Pregătirea psihică:
- se anunță și i se explică tehnica.
Pregătirea fizică:
- se așează pacientul pe un scaun.
65
Recoltarea se face, cu tamponul, sub control vizual (OTOSCOP), din conductul
auditiv extern.
- flora normală a pavilionului urechii și a conductului auditiv extern este reprezentată
de bacteriile ce se întâlnesc pe piele;
- în etiologia otitei medii acute se întâlnesc: stafilococi, streptococi, Haemophilus;
- la nou-născuți și copii se întâlnesc: E. coli, Klebsiella, stafilococ, Pseudomonas etc.
Spălătura auriculară (Anexe Fig. 6)

Definiție:
Prin spălătură auriculară se înțelege spălarea conductului auditiv extern prin
introducerea unui curent de lichid.
Scop terapeutic:
- îndepărtarea secrețiilor (puroi, cerumen);
- îndepărtarea corpilor străini ajunși în urechea externă accidental sau voluntar;
- tratamentul otitelor cronice.
Materiale necesare:
- De protecție: două șorturi de cauciuc, mușama, prosop, aleză;
- Sterile:
 seringă Guyon, vată;
 lichidul de spălătură la 37oC;
 soluția medicamentoasă prescrisă, sol. de bicarbonat de Na 1:1000;
- Nesterile: masă de tratamente, tăviță renală, scaun.
Pregătirea pacientului:
 Psihic - se anunță pacientul, i se explică scopul tehnicii.
 Fizic:
- În cazul dopului de cerumen, cu 24h înainte se instilează în conductul auditiv extern
de 3 ori/zi de Bicarbonat de Na în glicerină 1/20.
- În cazul dopului epidermic se instilează soluție de Acid Salicilic 1% în ulei de
vaselină.
- În cazul corpilor străini hidrofili (boabe de legume și cereale) se instilează alcool.
- În cazul insectelor vii, se fac instilații cu ulei de vaselină, glicerină sau se aplică un
tampon cu alcool cu efect narcotizant.
- pacientul se așează în poziție șezând pe scaun;
66
- se protejează cu prosopul și șortul;
- se așează tăvița sub urechea pacientului care va ține capul înclinat spre tăviță.
Execuție:
Asistenta se spală pe mâini și îmbracă șortul de cauciuc:
- verifică temperatura lichidului de spălătură și încarcă seringa Guyon;
- solicită pacientul să deschidă gura (conductul se lărgește și conținutul patologic se
îndepărtează mai ușor);
- trage pavilionul urechii în sus și înapoi cu mâna stângă, iar cu dreapta injectează
lichidul de spălătură spre peretele postero-superior și așteaptă evacuarea;
- operația se repetă la nevoie;
- se usucă conductul auditiv extern;
- medicul controlează rezultatul spălăturii prin OTOSCOPIE;
- se introduce un tampon de vată în conduct;
- se așează pacientul în decubit dorsal 1/2-1 oră;
- se examinează lichidul de spălătură.
Reorganizare:
Notare în F.O. - se notează tehnica și rezultatul spălăturii (corpi străini extrași etc.).
De știut!!!
Pot apărea accidente ca vărsături, amețeli, lipotimie, dureri, traumatizarea timpanului
datorate presiunii prea mari sau temperaturii scăzute sau crescute a lichidului de spălătură.
67
Anexe
Fig. 1
Fig. 2
68
Fig. 3
Fig. 4
69
Fig. 5
Fig. 6
70
Bibliografia
§ Lexicon al diagnosticului în otorinolaringologie – vol. I, Ed. Didactică și Pedagogică –

București, 1998;
§ Lexicon al diagnosticului în otorinolaringologie – vol. II, Ed. Didactică și Pedagogică
– București 1998;
§ Pană I. – Radiodiagnosticul și radioterapia în otolaringologie, Ed. Medicală, București
1973;
§ Schmitzer Gh. – Radiologie medicală – vol. I, Ed. Didactică și Pedagogică, București
1963;
§ Costinescu N., Gârbea St. – Otorinolaringologie, Ed. Medicală, București 1964;
§ Ataman T., Dinescu V., Burtea F. – Colesteatomul, ORL 1996;
§ Ataman T., Anghel Elena, Rusu Rodica, Dantis Gabriela – Osteita polipoasă și
colesteatomatoasă a osului timpanal, Pagini Medicale Bârlădene 2000;
§ Buruiană M., Maria Ivanovici, Mustățea N. – Otorinolaringologie, Ed. ALL, București
1998;
§ Călărașu R., Ataman T., Zainea V., Bogdan C., Pascu A., Luana Achimescu, Mădălina
Georgescu, Anca Iliescu, Mihaela Negrilă – Manual de patologie otorinolaringologică
și chirurgie cervicofacială, Ed. Universitară „Carol Davila”, București;
§ Stroiescu Valentin – „Farmacologie”, Editura ALL, București 1994;
§ Titircă Lucreția – „Ghid de nursing”, Editura Viața Medicală Românească, București
2001;
§ Titircă Lucreția – „Tehnici speciale de îngrijire a bolnavilor”, Editura Didactică și
Pedagogică, București 2001.
71

Cuprins

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Cuprins

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

CUPRINS

A. PARTEA TEORETICĂ ................................................................................................pag. 3

Lucrarea de față am întocmit-o pe baza cunoștințelor acumulate în timpul stagiilor și

A. Urechea externă (Anexe Fig. 1)

C. Urechea internă (Anexe Fig. 2)

Vascularizația urechii se face diferențiat pentru fiecare segment anatomic.

Urechea participă la două funcții importante: auzul și echilibrul, fiind un organ de

Căile și conducerea mecanică a vibrațiilor sonore

Căile și conducerea nervoasă a informației acustice

3.3 Diagnostic (pozitiv și diferențial)

Diagnosticul se bazează pe simptomatologie și pe examenul medical clinic, care

Evoluția depinde de corectitudinea tratamentului.

Complicațiile otitei externe sunt: scăderea auzului, repetate infecții locale,

1. Măsuri de profilaxie primară:

Procesul sau demersul de îngrijire este o metodă organizată și sistematică care

Prezentare de caz nr. 1

ANALIZA SATISFACERII NEVOILOR FUNDAMENTALE

Nevoia Manifestări Manifestări Probleme Sursa de

Nevoia de Dificultatea Pacienta să se Intervenții Pacienta își

Metode de Valori Valori

Prezentare de caz nr. 2

Informații legate de boală

Nevoia Manifestări Manifestări Probleme Sursa de

Data Nevoia Diagnostic de Obiective Intervenții autonome Evaluare

Metode de Valori Valori

Prezentare de caz nr. 3

ANALIZA SATISFACERII NEVOILOR FUNDAMENTALE

Nevoia Manifestări Manifestări Probleme Sursa de

Data Nevoia Diagnostic Obiective Intervenții autonome Evaluare

Starea pacientului la externare:

Nevoile umane reprezintă originea îngrijirilor infirmiere în toate serviciile de

Supravegherea funcțiilor vitale și vegetative

Asistenta urmărește la indicația medicului:

Recoltarea produselor biologice și patologice

Asistenta se ocupă de recoltarea de sânge venos și capilar în vederea cercetării

Administrarea tratamentului simptomatic și etiologic

La indicația medicului, administrează pacientului medicația simptomatică și

Acumetrie fonică - este explorarea funcțională a capacității de auz folosindu-se

Recoltarea secreției otice

Spălătura auriculară (Anexe Fig. 6)

§ Lexicon al diagnosticului în otorinolaringologie – vol. I, Ed. Didactică și Pedagogică –

S-ar putea să vă placă și