PROIECT DE CERTIFICARE
CALIFICAREA PROFESIONALĂ
2020
Îngrijirea pacientei cu
traumatisme ale părților
moi la naștere
Moto: Seneca spunea că: ,, Ajungem cu
greutate la însănătoşire fiindcă nu ştim că
suntem bolnavi’’
CUPRINS:
Capitolul I Noțiuni teoretice de anatomie ale aparatului genital feminin........................................6
I.1 Ovarul .......................................................................................................................................7
I.2 Uterul..........................................................................................................................................8
I.3 Colul uterin sau cervixul..........................................................................................................10
I.4 Vulva ......................................................................................................................................11
I.5 Vaginul ....................................................................................................................................11
Capitolul II Fiziologia aparatului genital feminin ........................................................................13
Capitolul III Îngrijiri acordate în Obstretică ................................................................................16
III . 1 Noțiuni elementare despre sarcina și naștere .....................................................................16
1.1 Bazinul osos............................................................................................................................16
III. 2 Modificările morfo-funcționale ale organismului în timpul sarcinii ..................................17
A.2.1 Modifucari generale ............................................................................................................17
2.2 Sistemul nervos .......................................................................................................................17
2.3 Sistemul endocrin ...................................................................................................................18
2.4 Metabolismul ..........................................................................................................................18
2.5 Sistemul osteoarticular............................................................................................................18
2.6 Aparatul respirator .................................................................................................................18
2.7 Aparatul cardiovascular ..........................................................................................................19
2.8 Apartul digestiv........................................................................................................................19
2.9 Aparatul excretor ....................................................................................................................20
2.10 Tulburări neurologice ...........................................................................................................20
III.B. Modificări locale..................................................................................................................21
III .2.1 Glanda mamară.................................................................................................................21
III .2.2 Aparatul genita...................................................................................................................2l
III. 3 Investigații paraclinice în sarcină.........................................................................................22
III 3.1 Examene de laborator .......................................................................................................22
III 3.2 Investigații ultrasonice....................................................................................................... 23
III.3 .3 Examenul radiologic..........................................................................................................23
III3.4 Examenul lichidului amiotic................................................................................................23
III 3.5 Consultația prenatală ..........................................................................................................24
3.5.1 Prima consultație prenatala ..................................................................................................25
3.5.2 Gravida cu sarcina normala în primul trimestru...................................................................26
3.5.3 Gravida cu sarcina normala în trimestrul II .........................................................................27
3.5.4 Gravida cu sarcina normala în trimestrul III........................................................................30
3.5.5 Gravida la termen ...............................................................................................................31
3.5.6 Gravida în travaliu- asistarea nașterii ..................................................................................32
3.5.7 Îngrijiri acordate în lăuzie - Lăuza în primele 2 ore.............................................................34
3.5.8 Îngrijiri în lăuzia patologica..................................................................................................34
3.5.9 Gravida cu risc Obstretical .................................................................................................36
Capitolul IV Traumatismele cranio- cerebrale..............................................................................38
IV .1 Definiție..............................................................................................................................38
IV .2 Cladificarea TCC................................................................................................................39
IV .3 Patogenia leziunilor cerebrale posttraumatice ...................................................................39
IV .4 Etiologia TCC....................................................................................................................39
IV. 5 Diagnosticul paraclinic de TCC .......................................................................................41
IV .6 Principii de tratament în TCC ...........................................................................................42
Capitolul V Hematoamele intrauterine posttraumatice ..............................................................44
V.1 Clasificare.............................................................................................................................44
1. Hematomul Extradural............................................................................................................44
V1.1 Definiție .............................................................................................................................44
V1.2 Etiopatogenie......................................................................................................................44
V.1.3 Tablou clinic ....................................................................................................................44
V.1.4 Explorări complementare .................................................................................................45
V.1.5 Tratament .........................................................................................................................45
2. Hematomul subdural acut ......................................................................................................45
2.1 Definție.................................................................................................................................45
2.2 Etiopatogenie ......................................................................................................................45
2.3 Tablou clinic.........................................................................................................................45
2.4 Explorări complementare......................................................................................................46
2.5 Tratament..............................................................................................................................46
3. Hematomul subdural cronic....................................................................................................46
3.1 Definiție ...............................................................................................................................46
3.2 Etiopatogenie .......................................................................................................................46
3.3 Tablou clinic..........................................................................................................................47
3.4 Explorări complementare......................................................................................................47
3.5 Tratament .............................................................................................................................47
4. Hematomul intracerebral........................................................................................................48
4.1 Definiție ...............................................................................................................................48
4.2 Etiopatogenie........................................................................................................................48
4.3 Explorări complementare.....................................................................................................48
4.4 Tratament.............................................................................................................................48
Capitolul VI Fistule LCR posttraumatice .................................................................................49
VI.1 Definiție.............................................................................................................................49
VI.2 Clasificarea fistulelor LCS................................................................................................49
VI .3 Principii de tratament ......................................................................................................49
VI.4 Diagnostic .........................................................................................................................49
VI .5 Tratament .........................................................................................................................50
Capitolul VII Traumatisme obstreticale ....................................................................................51
VII .1 Definiție...........................................................................................................................51
VII .2 Factori favorizanți ..........................................................................................................51
VII .3 Clasificare ......................................................................................................................51
VII .4 Tratament .......................................................................................................................53
Capitolul VIII Prezentarea cazurilor clinice ............................................................................54
Cazul I ......................................................................................................................................54
Cazul II .....................................................................................................................................83
Cazul III ...................................................................................................................................98
Bibliografie selectivă...............................................................................................................116
CAPITOLUL I. NOŢIUNI TEORETICE DE ANATOMIE ALE
APARATULUI GENITAL FEMININ
Aparatul genital feminin este alcătuit din organele genitale interne, care sunt: ovarele sau
gonadele feminine, calea genitală formată din tubele sau trompele uterine, uter, vagin; organul
genital extern care este vulva şi glandele anexe (glandele mamare).
I.1 Ovarul
Este un organ pereche, glandă sexuală, în care se produc elementele sexuale numite ovule şi
hormonii sexuali, aṣezat în micul bazin, de o parte şi de alta a uterului şi fixat de ligamente largi;
este de mărimea şi aspectul exterior sâmburelui de piersică.
Are forma unei migdale cu lungimea de 3-5 cm şi o greutate de 4-8 g. La femeia adultă are
culoarea roşiatică, iar pe suprafaţă prezintă cicatrici având aspectul sâmburelui de piersică.
Reprezinta gonada feminină, situat în fosa ovariană, sub originea vaselor iliace externe şi interne.
Este o glandă cu dublă secreţie: exocrină, produce ovulul sau gametul feminin şi endocrină,
secretă hormonii sexuali: foliculina şi progesteronul. Se dezvoltă în regiunea lombară pe faţa
mediană a mezonefrosului şi printr-un proces de coborâre se aşează pe pelvis.
Ovarul are formă ovoidală, uşor turtit şi prezintă pe faţă medială, acoperită cu franjuri sau
fimbriile uterine şi o faţă laterală ce vine în contact cu peretele lateral al pelvisului.
Are o margine, mezovarică, la nivelul căreia se află hilul ovarului şi care printr-o plică
peritoneală – mezovar, se leagă de ligamentul lat al uterului şi o margine dorsală. Extremitatea
uterină este legată de uter prin ligamentul propriu al ovarului – ligamentul utero-ovarian, iar
extremitatea tubară este orientată lateral superior spre partea infundibulară a trompei – tubei
uterine.
Ovarul se leagă de tuba uterină printr-o fimbrie mai lungă – fimbria ovarică şi de peretele lateral
al pelvisului prin ligamentul suspensor al ovarului care este străbătut de vasele ovariene în
drumul lor spre ovar.
Prezinta 3 straturi:
1. Stratul epitelial de acoperire
2. Stratul cortical, îndeplinind atât funcţia endocrină, cât si pe cea gametogenă, este
format dintr-o stromă conjunctivă în ochiurile căreia se află unele vezicule – foliculii
de Graaf drept unităţi histomorfofuncţionale principale.
3.Stratul medular profund, un amestec de vase, nervi, fibre musculare netede şi ţesut
conjunctiv.
Tubele sau trompele uterine
Raporturi
Vascularizaţia uterului.
Uterul este hrănit de artera uterină, ramură a arterei iliace interne; ea dă arterele inelare din care
se desprind arterele radiare care pătrund în grosimea miometrului urmând dispoziţia fibrelor
musculare radial-spiralate. Venele
drenează în final în vena iliacă internă. Limfaticele se
varsă în ganglionii lombari, ganglionii inghinali superficiali, ganglionii iliaci interni şi externi şi
ganglionii sacraţi.
Tuba uterină are rol de conducere a ovulelor de la suprafaţa ovarului până în uter şi
aspermatozoizilor din uter în întâmpinarea ovulului; ea, reprezintă, de asemenea. Locul unde are
loc fecundarea.
Uterul are rolul să primească din tubă ovulul fecundat (oul), să-l hrănească ţi să-l expulzeze la
sfarşitul sarcinii;
Vaginul reprezintă organul de copulaţie al femeii, având rolul de a primi penisul în actul sexual.
Aparatul erectil are rolul de a declanşa erecția la femei şi, în sfârşit, să participe cu alte zone ale
mucoaselor genitale, la declanşarea orgasmului.
Funcţia exocrină a ovarului:
Este reprezentată de producerea celulelor sexuale numită ovogeneză şi de expulzarea ovulului
matur în trompa uterină numită ovulaţie. Din ovocit se va forma ovulul şi celulele perif erice,
denumite celule foliculare.
Foliculii primordiali în timpul vieţii sexuale ajung la maturitate câte unul pe lună. Presiunea
lichidului folicular şi acţiunea unor fermenţi, legate de ciclul menstrual, determină ruperea
foliculului şi expulzarea ovocitului – fenomen care poartă numele de ovulaţie.
După expulzarea din folicul, ovocitul devine matur şi pătrunde în trompa uterină, în vederea
fecundării.
Dupa ovulaţie se formează în ovar, corpul galben care produce hormonul progesteron, un alt
hormon ce intervine în funcţia glandelor sexuale feminine.
Dacă ovulul este fecundat şi transformat în ou (zigot), corpul galben se dezvoltă, rămânând în
stare de funcţiune, timp de peste 5-6 luni, în perioada sarcinii; spre sfârşitul sarcinii, după luna a
6-a involueaza rapid şi se transformă într -un ţesut fibros.
Zigotul se fixeaza în mucoasa uterină prin fenomenul de nidare. Nefecundat, ovulul se elimină
cu menstruaţia, iar corpul galben involuează rapid (10-12 zile).
Dezvoltarea foliculului şi a ovarului se face sub influienţa foliculo-stimulinei produsă de
hipofiză.
Funcţia endocrină a ovarului:
Această funcţie constă în secreţia hormonilor estrogeni şi progestaţionali.
Hormonii estrogeni sunt secretaţi de celulele interstiţiale ale foliculului în prima parte a ciclului
menstrual.
Hormonii progestaţionali- Progesteronul
– sunt produşi de corpul galben în cea de a doua parte a ciclului menstrual ( între a 12-a zi şi a
28-a zi). Progesteronul pregăteşte mucoasa uterină pentru implantarea ovarului. Dacă ovarul a
fost fecundat, asigură dezvoltareaoului şi formarea placentei.
Hormonii ovarieni
Influienţează o serie de funcţii ale organismului şi determină caracterele sexuale primare la
femei, maturizarea ovarelor, uterului şi vaginului.
Reglează activitatea organelor sexuale, care trec prin trei perioade legate de ciclul menstrual:
-De pubertate
-De maturitate sexuală
-De menopauză.
Determinarea caracterelor sexuale secundare la femei:
-Forma corpului
-Dezvoltarea glandelor mamare
-Pastrarea unei voci subtiri ( prin ramanerea in stadiul infantil de dezvoltare a laringelui).
- Determina psihicul si comportamentul specific.
Faza menstruală sau menstruţia propriu –zisă care apare în ultimele zile ale ciclului şi durează
aproximativ 5 zile, se datoreaza lipsei de progesteron; degenerarea corpului galben determină
descuamarea mucoasei uterine şi hemoragia.
Faza proliferativă sau preovulatorie durează 7 până la 10 zile, ovulaţia având loc între a 6-a şi a
14-a zi a ciclului menstrual.
Faza progestaţională sau secretorie (pregravidică) durează în medie 14 zile; în această fază are
loc formarea corpului galben şi secreţia progesteronului.
Perioada de climacteriu apare în jur de 50 de ani la femei. Se caracterizează prin involuţia
organelor genitale uter, ovar, atrofia glandelor mamare, tulburări ale activităţii menstruale. Se
termină cu menopauza când activitatea ovariană încetează.
Aceste modificări ciclice vitale sunt determinate de atrofia senilă a ovarului, nu de atrofia
hipofizei.
Deosebim următoarele anomalii mentruale:
- Hipomenoreea –cantitatea prea redusă de sânge.
-Oligomenoreea–hemoragie la intervale prea lungi.
-Hipermenoreea – hemoragie abundentă.
-Polimenoreea– hemoragie la intervale prea scurte.
-Menoragia – hemoragie prea puternică şi prelungită prin reducerea contracţiilor mucoasei
uterine, în urma inflamaţiilor genitale şi a modificărilor de poziţie ale uterului.
- Dismenoreea – este o menstruaţie durereoasă, durerile care iradiază din lombe spre simfiză pot
fi atât de puternice, încât femeia să fie nevoită să stea la pat în timpul menstruţiei. Durerile
abdominale sunt însoţite de cefalee, tahicardie, greţuri, vărsături, irascibilitate.
- Metroragia –este o hemoragie absolut neregulată, provenită din cauza unei mucoase bolnave în
urma inflamaţiilor sau în cazul tumorilor uterine (fibrom uterin, cancer).
Reglarea secreţiei hormonilor ovarieni
Se face pe două cai: pe cale umorală, pe cale nervoasă.
Reglarea umorală:
Secreţia de estrogeni este stimulată de hormonul foliculo-stimulant hipofizar , când scade
concentraţia hormonilor estrogeni din sânge.
Excesul de hormoni estrogeni inhibă secreţia de hormon foliculostimulant, dar excită hipofiza în
producerea hormonului luteinizant .
Hormonul luteinizant stimulează formarea corpului galben şi, în consecinţă, intervine în secreţia
de progesteron.
În acelaşi proces de stimulare, un rol important îl are şi hormonul lactogen hipofizar.
Reglarea nervoasă:
Dacă aproape toate fenomenele ciclului menstrual depind de hormonii gonadotropi hipofizari,
secreţia acestora se află sub influienţa stimulilor nervoşi.
Hipotalamusul este zona subcorticală care transmite stimuli nervoşi la hipofiza anterioară.
La nivelul unor centri hipotalamici se formează o substanţă precursoare
hormonului gonadotrop foliculostimulant , care ar fi transportată ulterior pe cale sanguină în
hipofiza anterioara.
Hipotalamusul nu intervine în secreţia de prolactina.
Capitolul III Îngrijiri acordate în obstetrică
III.1. Noțiuni elementare despre sarcina și naștere.
Fecundatia este procesul de contopire a celulei sexuale maxculine cu cea feminină in urma căruia rezultă oul
sau zigotul. Are loc in treimea externă a trompei de une migrează, in mod normal catre, cavitatea uternină.
Migratia reprezintă deplasarea zigotului către cavitatea uterină datorită curentului produs de cilii vibratii ai
mucoasei tubulare si a contractiilor peristaltice ale trompei.
Ajunge in uter dupa 8-12 zile und rămâne un timp liber, apoi se fixează.
Nidatia sau ovoimplantaţia constă in fixarea ouluiin cavitate,de obicei in zona fundului uterin si are loc in mai
multe faze; faza pregatitoare, impantatia, placentatia.
Sarcina - dezvoltarea produsului de concepţie si starea fiziologică in care se gaseşte femeia din momentul
fecundăriisi până în momentul expulziei. Perioada de sarcină are o durată de 270- 280 de zile.
Nasterea reprezintă totalitatea fenomenelor active şi pasive care duc la expulzia pe căi naturale a produsului
de concepţie ajuns la limita viabilitaţii. Atunci când nasterea are loc pe căi naturale, fără nici o intervenţie, este
vorba de nastere euctocică, iar când apar complicaţii nasterea este patologică sau distocică.
Nasterea produsă la sfarsitul celor 270-280 zile (39-40 săptămâni) este la termen, iar între 28-37 săptămâni
este prematură.
Depasirea termenului de 42 săptămâni este considerată sarcină prelungită sau suprapurtată.
Travaliul reprezintă totalitatea fenomenelor care contribuie la eliminarea produsului de concepţie.
Falsul travaliu este caracterizat de apariţia unor contracţii uterine dureroase, neregulate, de scurtă durată, fără
modificări la nivelul colului.
Adevăratul travaliu este caracterizat de aparţtia unor contracţii involuntare, dureroase, intermitente, ritmice, cu
frecvenţă, durată şi intensitate progresiv crescândă.
Este o centură formată prin articulalarea celor patru oase pelvine; sacrul si coccisul aşezate posterior si median,
cele două oase iliace aşezate anterior si lateral.
Artucularea se face prin trei simfize; anterior prin simfiza piubiană si posterolateral prin simfizele sacro-iliace .
Datorită imbibiţiei gravidice aceste articulaţii permit oarecare mobilitate, având importanţă deosebită in
progresiunea produsului de concepţie, prin modificarea diametrelor.
Bazinul osos are forma unui trunchi de con cu baza mare în sus şi este împarţit în două de linia arcuată sau
nimită; superior, bazinul mare si inferior, bazinul mic.
Bazinul mare are formă de pâlnie şi are importanţă pentru obstetrică, deoarece prin măsurarea unor diametre
externe ( pelvimetria externă) obţinem informatii în legătură cu forma si dimensiunile normale sau patologice
ale bazinului obstetrical. Aceste diametre sunt;
a) antero-posterior Baudeloque ( de la varful apofizei spinoase L5 la marginea superioară a simfizei pubiene) 1=20
cm si permite aprecierea srâmtorii superioare.
b) Bispinos ( între cele două spine iliace antero-superioare) = 24 cm
c) Bicrest ( între punctele cele mai înalte ale crestelor iliace) =28 cm
d) Bitrohanterian ( între feţele externe a celor două mari trohantere) = 32 si apreciaza diametrul transversal al
escavaţiei pelviene.
Bazinul mic numit si bazinul obstetrical este un canal osos cuprins între strâmtoarea superioară care-l separă
de bazinul mare si srâmtoarea inferioară. Strâmtoarea superioara are trei diametre antero-posterioare cel mai
important fiind promonto-retropubian numit si conjugata vera sau diametrul util (DU) = 10,5 cm; doua riametre
transverse important fiind cel mediu (13 cm); diametrul oblic stâng (12-12,5 cm) si diametrul oblic drept (12
cm). Strâmtoarea inferioara închide jos micul bazin.
Escavatia pelvina reprezinta canalul prin care coboara prezentatia si îsi face rotatia.
Unele boli pot produce modificari grave sau moderate ale bazinului. întâlnim bazin nodificat prin schiopatare,
prin deformari ale curburilor coloanei vertebrale (cifotic, scoliotic, lordotic) sau deplasari ale acesteia, bazinul
rahitic, osteomalacic1 sau acondroplazic, prin luxatie congenitala de sold.
BAZINUL MOALE
Este format dintr-o serie de muschi si apronevroze care închid la partea inferioara canalul pelvin reprezentând
planseui pelviperineal cu rol de sustinere a uterului în pozitia sa normala.
Eveniment fiziologic deosebit în viata femeii, sarcina reprezinta o împlinire a menirii acesteia, aceea de a
procrea. Se însoteste, însa, de o serie de modificari determinate de necesitatea adaptarii la noua situatie, impusa
de dezvoltarea fatului.Pentru ca sarcina sa se dezvolte normal, sa se nasca un copil sanatos este necesara o buna
colaborare între gravida si asistenta medicala, comunicarea facundu-se in ambele sensuri; prima sa furnizeze
permanent informatii despre starea sa si sa-si formeze anumite comportamente, a doua sa stie să selecteze
informatiile, sa desprinda problemele, pe care să le rezolve împreună cui femeia şi , la nevoie, cu medicul.
Explocatiile si sfaturile nu vor putea fi receptionate de viitoarea mamă decât dacă asistenta va sti să se facă
intelasă, va dovedi o bună pregatire, vagasi raspuns la toate intrebarile, va şti să dovedescă aspectul normal sau
de cel patologic.
- sarcina creeaza în organism o nouă stare de echilibru, care are la baza stimulii plecati de la uter la ou;
- se consideră că in primul trimestru ar exista o dimunuare a activitatii corexului si o crestere a
excitabilitatii cortexului;
- creste tonusul vagal, ceea ce explică aparitia greturilor, varsaturilor, salivatiei; totul de origine
vegetativa este pervertirea gustului si mirosului;
- pot aparea o serie de tulburari psihice, fatigabiliate in functie de tipul de sistem nervos al gravidei;
- anxietate, tulbuararea somnului reprezintă manifestari destul de fregvente.
III.2.3 Sistemul endocrin
III.2.4Metabolismul
creste in sacina datorita hiperfunctiei tiroidiene, intensificarii activitatii cordului si aparatului respirator;
- temepratura corpului creste usor pana in luna a treia de sacina;
- creste lipemia (1.000- 1.200 mg), care asociata cu hipercoagulabiliatea, explica riscurile flebitelor in
sarcina;
- gravida are nevoie de mai multe proteine (1,5 g/kg corp), scaderea avand influnte negative asupra
fatului;
- se produce imbibitie gravidica prin retentie de apa datorita extrogenilor si hormonilor
corticosuprarenalieni;
- creste volumul plasmatic pana la sapte luni, apoi scade progresiv;
- se modofica metabolismul fosfo-calcic; la termen o gravida cedeaza in medie 30 mg calciu pe zi fatului,
in special in saptamanile 30-40
- cantiatea de caliu scade usor, putand aparea carii dentare, fracturi.
- in ultimele luni de sarcina uterul gravid limiteaza miscarea diafragmului , impingandu-l in sus cu
aproximativ 4 cm; apare o hiperventilatie constanta, ca urmare a nevoilor crescute de oxigen;
- scade concentratia de CO2 din sangele matern si se usureaza trecerea acestuia de la fat prin placenta;
- in sarcina gemelara , in hidramnios numarul respiratiilor creste mai mult.
- la nivelul stomaculuii;
- ficatul este mai solicitat , cresc transaminazele; transforma nu numai subsatantele necesare
organismului matern, ci si pe cele necesare fatului , precum si subsatentele toxice venite de la fat.
- rinichii sunt supusi unor munci suplimantare, deoarece trebuie sa elimine atat substanetele provenite
de la mama, cat si cele de la fat;
- sunt putin mariti ca volum, au circulatia mai activa;
- creste diureza la 1.500- 1.800 ml/24 ore
- scade densitatea urinara;
- spre sfarsitul sarcinii pot aparea; o usoara albuminurie, la 25% pana la 40% din cazuri, o usoara
glicoziurie;
- polakiurie si disurie datorita compresiunii exercitate pe vezica de uterul gravid;
- hipotonia si dilatatia uretro-pielo-calcica, cauzata de compresiunea exercitata de uterul gravid dupa
luna a cincea, produc staza urinara si favorizeaza infectia.
2.1Glanda mamara
a) modificarile uterului ;
- volumul creste ajungand la urmatoarele diamtre la termen ; vertical- 33-37 cm de la 6,5 cm; transvers-
24 cm de la 4 cm ; antero-posterior- 22-23 cm de la 2,5 cm;
- capacitatea creste de la 5-6 ml la 4.000- 5.000ml, iar in cazuri patologice putand ajunge la 10- 15l
- greutatea creste de la 50g la 1.000- 1.200g, chiar 1.500g
- grosimea peretilor creste in primele doua luni de la 10-15 mm la 19mm , pentu caapoi sa se subtieze din
cauza densitati;
- forma- piriform in luna a doua , sferic in lunile 3, 4, 5 si ovoid in linile 6-9;
- consistenta.- păstos , ramolit, la inceput din cauza vascularizatiei abundente si inbibitiei gravidice, in
lunile 3-4 este elastic si renitent dupa luna a cincea, din cauza lichidului amniotic;
- situatia difera in functie de varsta sarcinii; in primele sase luni uterul este organ intrapelvin; in luna a
treia se afla la mijlocul distantei dintre ombilic si simfiza pubiana; in luna a cincea se afla la nivelul
ombilicului ; in luna a saptea se afla la mijlocul dinstantei dintre apendice xifoid si ombilic; in luna a
opta este situat la nivelul costelor false; in luna a opta si jumatate se afla la nivelul apendicelui xifoid; in
luna a noua se afla la doua laturi de deget sub apendicele xifoid;
- modificariule fiziologice constau in ; snsibiliate, excitabiliate, extensibiliate, retractibilitate si
contractibiliate. contracia uterina poate fi provovata si de alti factoi. traumatisem fizice sdai psihice,
frigul, caldura, agenti mecanici sau medicamentele;
c) vulva si vaginul;
- prezinta o congestie locala, de culoare violacee, din cauza cresterii vascularizatiei din zona;
- apare o secretie vaginala fatorita hormonilor estrogeni si progesteron- un lichid vascos.
In urma interogatoriului ( interviului) luat gravidei, a examenului clinic este posibil sa se intrevada o evolutie
complicata a sarcinii, ceea ce presupune examene paraclinice complexe . Explorarile sunt alese de catre medic
in functie de informatiile care trebuie obtinute.
A. teste imunologice
se bazeaza pe identificarea gonadotrofinei corionice ( HCG) , prin reactia antigen-anticorp. se foloseste urina
femeii gravide, ser antigonadotrofinocorionic uman, latex sensibilizat. urina si swrul se pun in contac direct,
apoi se dauga latex. daca femeia este gravida, HCG este fixata de serul antigonadotrofinic si picaturaramane
omogena ( reactie pozitiva). daca se produce aglutinarea = reactie negativa, urina nu contine HCG.
B. Teste radioimunologice
Evidentiaza sarcina din a saptea- a zecea zi de la fecundatie, iinainte ca femeia sa obsereve absenta
menstruatiei . sunt folosite in depistarea sarcinii ectopice, molei hidatiforme si iminentei de avort. pot aparea
rectii false pozitive
C. Teste biologice
Sunt dificil de realizat, din cauza procurarii animalelor de laborator. nu sunt edificatoare.
III.3.2 Investigatii ultrasonice
A. auscultatia Doppler.
Pentru depistarea activitatii cardiace fetale si pentru masurarea fluxului sanguin in vasele ombilicale
si in arterele fetale mari. Se foloseste in saptamanile 12-20, cand nu este posibila auscultatia clinica si dupa
saptamana a 20-a, in caz de hidramnios , obezitate.
B. ecografia
Sunt contraindicate datorita riscului iradierii. Se pot face, in cazuri exceptionale, dupa luna a sasea- a saptea de
sarcina. Se pot aprecia dimensiunile micului bazin radio-pelvimetrie, identificarea punctelor de osificare
A. amnioscopia
B. amniocenteza
principiul; lichidul amniotic poate fi studiat punand in evidenta celulele de origine fetala , compozitie chimica
sau enzimatica.
Indicatii; supravegherea sarcinii cu Rh negativ ( prezenta bilirubinei arata un prognostic rezervat) si depistarea
semenelor de suferinta fetala in sarcina patologica, prin cercetarea meconiului sau dozarea gonadotrofinelor.
Trebui sa cuprinda toate cele trei etape ale profilaxiei; primara- de evitare a aparitiei imbolnavirii. Secundara-
de stabilire a diagnosticului si tratamentului cat mai precoce si corect. Terţiara- de evitare sau agravare a
complicatiilor.
Depistarea sarcinii si luarea in evidenta trebui sa fie realizate cat mai precoce, daca este posibil, din primele
saptamani.
Consultatia prenatala, in baza indicatiilor Ministerului Sanatatii si Familiei, se realizeaza in mod obijnuit ; intre
saptamanile 12 si 28 si bilunar, iintre saptamanile 29 si 40
Obiective;
1. depistarea si tratarea bolilor coexistente ; cardiopatii, tuberculoza, nefropatii, lues, SIDA,
diabet etc. – evaluarea starii de sanatate a femeiii;
2. depistarea si tratamentul precoce al complicatiilor sarcinii; disgravidie precoce si tradive,
amentare de avort sau nastere prematura , placenta praevia, anemii.
3. depistarea si luarea unor masuri corespunzatoare pentru evitarea unor complicatii posibile
ale travaliului; disproportiile cefalo-pelvine, prezentatii distotice, sarcini multiple;
4. depistarea si tratamentul unor boli care pot afecta fatul ; incompatibiliatea Rh insuficienta
placentara;
5. puericultura intrauterina pentru nasterea unui coplil eutrofic;
6. depistarea unor factori de peristaza; pregatirea fizica si psihica pentru nasterea si pentru
crestera armonioasa a copilului.
Consulatatia prenatala se aplica la doua niveluri, care se stabilesc, de regula dupa prima consultatie prenatala;
a) standard- pentru toate gravidele
b) diferentiat- pentru gravidele cu risc , care necesita, pe langa supravegherea sarcinii
si o stransa colaborare cu reteaua de pediatrie si cu celalalte sectoare , in functie de
riscul de identificat.
3.5.1PRIMA CONSULTAȚIE PRENATALĂ
Prima consultatie prenatala urm,areste; verificarea diagnosticului de sarcina, stabilirea bilantului de sanatate si
cunoasterea conditiilor individuale legate de locuinta, de locul de munca al femeii.
Interviul
Urmareste;
- identificarea unei boli genetetice, in vederea unui eventula consult genetic, daca exista motive si nu s-au
facut in prenuptialitate
- depistarea in antecedentele heredocolaterale a cazurilor de gemelariate, a unor; malformatii, boli
vasculo-renale, flebite, diabet, obezitate, care pot avea uneori predispozitie familiala;
- identificarea unor factori de risc; casatorie/cuplu stabil, profesia, daca este fumatoare, consumatoare de
alcool sau droguri, conditii de locuit si munca, resurse materiale;
- identificarea unor antecedente obtreticale / ginecologice; sterilitate primara sau secundara tratata
(eventuala interventie chirurgicala), numarul nasterilor, sarcinilor, modul de desfasurare a nasterilor,
anomalii de durata a sarcinii, avorturi, disgravidii precoce sau tardive, prezentatatii vicioase, interventii
obstetricale.
Examenul clinic
- modificari de forma si volul a uterului in raport cu sarcina, satrea colului, configuatia bazinului ( bazine
viciate) si a partilor moi;
- anomalii ale vulvei si vaginului, ale organelor genitale interne.
dupa bilantul starii de sanatate se va poate aprecia daca sarcina va putea fi dusa la termen fara amenintarea
sanatatii sau a vietii mamei si a produsului de conceptie ( sarcina fiziologica) sau necesita ingrijirea sau
supravegherea speciala ( gravida problema)
este necesar ca asistenta medicala generalista sa cunoasca gravidele cu risc obstetreical, pentru a asigura;
urmarirea si educatia permanenta, echilibrul si sprijinul de care aceasta are nevoie.
Este bine ca sarcina sa fie depistata cat mai devreme, luata in evidenta supravegheata medical.
Culegerea datelor
Semne si simptome;
Probleme
Obiective
- gravida sa cunoasca modificarile organismului in timpu sarcinii,sa inteleaga ca aceste modificari sunt
normale
- sa fie capabila sa diferentieze manifestarile normale ( cum ar fi greturile, varsaturile matinale) de cele
patologice ( imposibilitatea de a se alimenta)
Interventii
- interviu amanuntit pentru a stabili starea de sanatate anterioara sarcinii, daca manifestarile acuzate nu
au alte cauze
- indrumarea femeii sa consulte medicul pentru a stabili existenta sarcinii
- informarea femeii despre modificarile organismului in timpul sarcinii
- aprecierea starii de nutritie a gravidei, sfaturi privind alimentatia ;
- gravida care varsa este sfaturita sa nu se ridice brusc din pat si chiar inainte de a se ridica sa manance
cativa biscuiti, paine prajita sau saratele
- sa evite alimentele grase,prajeli mai ales inainte de culcare
- asigurarea confortului psihicprin dicutii cu sotul atunci cand este necesar
- informarea gravidei asupra datei posibile a nastetrii
- cantarirea, masurarea tensiunii arteriale, informarea privind investigatiilecare trebuie facute in timpul
sarcinii; determinarea grupelor sanguine, Rh, reactie serologica, examen cumar de urina, examenul
secretiei vaginale
- stabilirea ritmului consultatiei
- instruirea gravidei privind semenele de avort,manifestari in sarcina patologica.
Intre saptamanile 14-20, semenele clinice se sarcina sunt de probabilitate iar dupa saptamana a 20-a apar cele
de certitudine.
- prurit tegumentar
- stare de lesin ( hipotensiune ortostatica)
- apetit crescut, arsuri epigastrice
- constipatie, flatulenta cu borborisme
- varice
- leucoree
- migrene, furnicaturi, amorteli ale degetelor
- dureri lombosacratesi pelvine
Probleme
Obiective
Gravida;
Interventii
Asistenta
Culegerea datelor
Probleme
Obiective
Gravida;
Interventii
( 38-40 saptamani)
Gravida sa se prezinte pentru internare in vederea asistentei la nastere acuzand semne premergatoare
declansarii travaliului sau in urma sfatului medical
Examenul gravidei la termen se face de catre medic si cuprinde; interogatoriul, examenul clinic general,
examenul obstetrical ( inspectie, palpare auscultatie, tuseu vaginal, masurarea abdomenului si bazinului)
Asistenta culege informatii utile pentru supravegherea travaliului si asistenta la nastere
Culegerea datelor
Probleme
- alterarea confortului datorita durerii
- anxietate legata de nastere
- deficit de cunostinte privind desfasurarea nasterii
Obiective
gravida
- sa colaboreze cu personalul , sa aiba incredere
- Sa cunosca desfasurarea nasterii, durata travaliului
Interventii
Culegerea datelor
- starea de agitatie
- contractii uterine dureroase, ritmice, cu frecventa si intensitate crescanda
- modificari la nivelul colului ( scurtarea, stergere, dilatare) ajungand la dilatatie completa ( 10-11 cm)
- formarea pungilor apelor, ruprea membranelor
- aparitia senzatiei de screamat
- bataile cordului fetal prezente
Probleme
Obiective
Gravida;
Inerventii
Asistenta;
- supravegheaza bataile cordului fetal la intervale de 30 minute la inceput, apoi la 15 minute , urmareste
succesiunea contractiior uterine, durata
- consemneaza, la indicatia medicului, modificarea colului, starea membranelor in foaia anexa
obstetricala
- semnaleaza aparitia unor fenomene ( tulburari de dinamica suferinta fetala), realizeaza corectarea
medicamentoasa conform prescriptiei medicale
- supravegheaza starea gravidei prin masurarea pulsului, tensiunii arteriale, temperaturii; urmareste
comportamentul
- urmareste aspectul lichidului amniotic, raporteaza asupra modificarilor
- pregateste materialele necesare pentru asistenta la mastere. Campuri sterile, manusi sterile, material de
dezinfectie, pense, forfeci sterile, ata pentru cordonul ombilical, materiale pentru ingrijirea nou-
nascutului, materiale pentru prevenirea oftalmiei gonogocice, medicamente pentru dirijarea travaliului
etc
- colaboreaza permanent cu gravida , sfatuind-o cum sa respire, si sa-si prelungeasca voluntar contractiile
- supravegheaza perineul in timpul expulziei, anunta medicul pentru perinectomie sau epiziotomie in
cazul in care opune rezistenta
- Asista expulzia respectand timpii
- Dezobstrueaza caile respiratorii ale nou- nascutului, sactioneaza si ligatureaza cordonul ombilical
- Observa semenele de dezlipire a placentei; pierderi mici de sange, contractii uterine slabe, coborarea
fundului uterin sub ombilic si a cordonului restant, uter dur contractat, apasarea deasupra sinfizei
pubiene nu determina ridicarea cordonului restant
- Prind placenta cu palmele facute caus, rasucste membranele pentru evitarea ruperii si ramanerii acestora
in cavitate
- Verifica integritatea placentei pe ambele fete, acordand atentie deosebita cotiledoanelor aberante
- Verifica integritatea tesuturilor moi materne ( col, perineu) colaboreaza cu medicul in vederea suturarii
Culegera datelor
Probleme
Obiective
Interventii
Asistenta;
- efectuaza masaj uterin transabdominal pentru favorizarea retractiei si formarii globului de siguranta
- controleaza sangerarea, anuntand medicul in cazul in careeste crescuta, nu apare globul de siguranta
- supravegheaza faciesul si comportamentul lauzei
- antreneaza lauza in discutii pentru a nu dormi
- administreaza ceai, limonada
- controleaza functiile vitale, depisteaza semnele socului hipovolemic
- transporta lauza in salon
Lauzia cuprind primele 6 saptamani dupa nastere. Ciclul ovarian se reia, o noua sarcina fiind posibilachiar daca
se mentine amenoreea de lactatie. Organele genitale revin treptat la normal.
Culegera datelor
Probleme
Obiective
Lauza
Interventii
- explica lauzei importanta iingrijirilor igienice pentru prevenirea infectiior puerperale (dupa nastere)
- efectueaza toaleta locala, schimbarea tampoanelor, observa lohiile ( sspect, miros, culoare, cantiate)
- abserva aspectul plagii perineale, anuntand medicul in caz de modificari
- instrueste gravida se se autoingrijeasca
- controleaza involutia uterina ( scade cu 1-1,5 cm/ zi) devenind organ intrapelvin dupa 12 zile
- involutie uterina;
- masoara, temperatura, pulsul, tensiunea arteriala,pentru depistarea eventualelor complicatii (
hemoragii, infectii, tromboflebita)
- explica modul de instalare a secretiei lactate,a ‚’’furiei laptelui,, care poate fininsotita de cresterea
temperaturii pana la 37,5
- instrueste lauza sa-si spele mainile si sanii inainte si dupa supt; sa evite prelungirea suptului pentru a nu
favoriza aparitia ragadelor
- stimuleaza mobilizarea precoce a lauzeipentru prevenirea complicatiilor
- incurajeaza cresterea cantitatii de lichide din alimtatie
- atentioneaza lauza;
- sa nu consume bauturi alcoolice, excitante ( cafea, ciocolata, cacao, ceai rusesc)
- sa evite alimentele flatulente
- sa nu consume alimte cu fibre in cazul leziunilor perinealepentru evitarea efortului de defecatie
- efectuaza sondaj vezical in caz de retentie urinara in primele ore dupa nastere
- instrueste lauza la externare;
- sa-si metina o buna igiena locala, sa folseasca tampoane vulvare sterile
- sa eviote raporturile sexuale sase-opt sapatamani
- sa nu ia medicamente fara recomandare medicala deoarece unele se elimina prin secretie lactata
- sfauieste familia sa ajute mama in ingrijirea copilului, precum si in plan emotional, pentru a se adapta
noului rol
Evolutia unei sarcinii depinde in mare masura , de medicul fizic, social, familial, de dorinta cu care este
asteptat copilul, de modul in care viitoarea mama colaboreaza cu personalul medico-ssnitar, accepta sfaturile si
intelege sa le aplice.
Este necesara cunosterea cauzelor care deterimina riscul obstetrical, pentru identificarea probelemelor de
ingrijire, stabilirea obiectivelor si actiunilor de nursing, in vedera asigurarii unei supravegheri diferentiate
1. circunstante psiho-sociale
- sarcina nedorita
- familii dezorganizate. Climatul afectiv neprielnic, venit redus, alimenatie deficitara
- domiciliul femeii in zone geografice greu accesibile, fara posibilitati de anunt telefonic, de transport de
urgenta
- nerespectarea prevederilor legislatiei de ocrotire a femeii gravide la locul de munca
2. factori generali
3. antecedentele ginecologico-obstetricale
- cardiopatii
- boala hipertensiva
- anemii
- tulburari endocrino-metabolice ( obezitate, prediabet, diabet, hiperparatiroidism, hipo sau
hipertiroidism)
- pneumopatii
- nefropatii
- infectii cronice ( tuberculoza, sifilis)
- boli infectioase ( rubeola, herpes, toxoplasmoza, listerioza, hepatita, colibaciloza, boalacu incluzii
citomegalice)
- hepatita cronica
- afectiuni ortopedice ( cifoscolioza , schiopatare)
5) intoxicatii
- alcoolism
- tabagism etc
- distocii osoase
- distocii de prezentatie ( inclusiv prezentatie pelvina)
- cresterea anormala in greutate peste 20% fata de greutatea initialain timpul sarcinii ( peste 3% in tim, I,
peste 6% in trim. II si peste 11-12% in trim. III) sau cresterea nesemnificativa a greutatii.
- Trepiedul disgravidiei tardive
- Infectii; urinare, vaginale, cutanate.
- Cresterea anormala a volumului uterului ( genelaritate, oligoamnios, hidramnios)
- Hemoragii dupa a 20-a saptamana a sarcinii
- Incompetenta cervicala
- Fals travaliu
- Incompatibilitati de grup de Rh
- Interventii chirurgicale
- Teste de explorare a potentialului biologic cu valori deficitare ( colpocitohormonologia , estriolul,
hormonul lactogenic placentar, amnioscopia, amniocenteze etc)
7) hemoragie recenta
IV.1 Definiție:
A. Imediate:
B. Tardive:
1. Închise;
1. Leziuni primare
2. Leziuni secundare
IV.3PATOGENIA LEZIUNILOR CEREBRALE POSTTRAUMATICE
1. leziuni directe: sunt leziuni cerebrale în relație directă cu impactul produs asupra craniului de
către agentul traumatic.
2. leziuni indirecte: sunt produse prin deplasarea rapidă a capului, secundară unor procese de
accelerație, decelerație sau rotație.
Leziunile directe și indirecte se asociază frecvent. TCC determină leziuni celulare (neuronale
sau gliale) sau vasculare.
a. focale, când leziunile celulare se dezvoltă în jurul unei zone de distrucție tisulară cu aspect
ischemic sau edematos;
b. difuze, când leziunea inițială interesează membrana axonală ce determină ulterior o alterare a
transmisiei nervoase și o disfuncționalitate neurologică mergând până la comă. Aceste leziuni ale
membranei axonale pot fi reversibile sau nu.
LEZIUNI SECUNDARE: pot apărea din primele minute posttraumatic și vor agrava leziunile
primare ale țesutului cerebral și a ischemiei cerebrale. Evoluția leziunilor secundare determină
instalarea edemului cerebral și a ischemiei cerebrale.
1. Accidente de circulație
2. Agresiune prin: - forță fizică, arme albe, arme de foc, obiecte contondente
4. Lovire de animal
5. Accidente casnice
6. Accidente sportive
7. Accidente de joacă la copii
8. Accidente obstetricale
A. Mecanisme directe:
1. prin accelerație
2. prin decelerație
B. Mecanisme indirecte:
I . Leziunile scalpului:
b. hematomul epicranian;
c. echimoze și escoriații;
c. fracturi mixte.
a. Comoția cerebrală
b. Contuzia cerebrală
c. Dilacerarea cerebrală
d. Hematomul extradural
e. Hematomul subdural:
1. acut;
2. subacut;
3. cronic;
3. Meningita seroasă:
h. Plăgile cranio-cerebrale: prin acțiune directă (cui, cuțit) sau indirectă (eschile), care pot fi:
tangențiale, penetrante oarbe, transfixiante, prin ricoșare;
i. Fistule LCS.
A. Examinări radiologice:
1. Radiografia simplă de craniu își păstrează importanța, mai ales când nu poate fi efectuat un
examen CT cerebral, evidențiind fracturi craniene (lineare sau depresive), pneumocefalie, nivel
lichidian în sinusurile aeriene, corpuri străine penetrante.
- hidrocefalie;
- edem cerebral (obliterarea cisternelor bazale, ventriculi de dimensiuni mici, dispariția șanțurilor
corticale);
- semne de anoxie cerebrală: ștergerea interfaței substanță albă – substanță cenușie; edem;
- fracturi (examinare cu fereastră osoasă) ale bazei craniene, incluzând fractura osului temporal,
ale orbitei, ale calvariei;
- infarct ischemic (semnele sunt minime dacă examinarea este sub 24 de ore de la AVC);
3. Examinarea IRM nu este necesară în leziunile acute (deși examinarea IRM este mai precisă
decât CT, nu există leziuni traumatice chirurgicale demonstrate IRM care să nu fie evidente și pe
CT). Examinarea IRM este utilă mai târziu, după stabilizarea pacientului, pentru evaluarea
leziunilor trunchiului cerebral, a leziunilor din substanța albă (de exemplu punctele hemoragice
din corpul calos în leziunea axonală difuză).
4. Angiografia cerebrală: este rar indicată în TCC (obiecte penetrante, situate în preajma unor
artere mari cerebrale sau în apropierea sinusurilor durale).
Prespitalicesc:
- Bilanț clinic: evaluarea leziunilor externe; evaluarea parametrilor vitali (frecvența respiratorie,
frecvența cardiacă, presiunea arterială), scorul GCS;
- transport rapid;
La camera de garda:
V.1Clasificare:
1. hematomul extradural,
4. hematomul intracerebral.
1. HEMATOMUL EXTRADURAL
V 1.1 Definiție:
Hematomul extradural este o colecție sanguină constituită între tăblia internă a craniului și dura
mater.
V.1.2 ETIOPATOGENIE
Cauza hematomului extradural este cel mai frecvent o leziune arterială posttraumatică, în mod
particular a arterei meningee medii. Aceasta explică predilecția hematomului extradural pentru
fosa temporală, unde dura-mater are aderență minimă (zona Gerard-Marchand). Mult mai rar,
etiologia hematomului extradural este de origine venoasă (ruptura unui sinus venos) sau osoasă
(lacune venoase din diploe) cauzate de un focar de fractură. Este de menționat faptul ca în 5 -
10% dintre hematoamele extradurale nu se evidențiază o fractură a craniului.
Hematomul extradural afectează preponderent sexul masculin și tinerii. Dura mater fiind mai
greu decolabilă la persoanele în vârstă, hematomul extradural este rar întâlnit după 65 de ani.
Evoluția clinică a hematomului extradural este stadială: inițial se produce, de regulă, o pierdere a
conștientei apoi, o revenire la starea de conștientă normală (interval liber) pentru ca, ulterior, să
reapară tulburările de conștientă ce evoluează spre comă. În absența diagnosticului și a
tratamentului apare un deficit motor controlateral ce se agravează progresiv, o midriază
homolaterală (angajarea temporalului cu suferință de nerv oculomotor comun) și semne de
decerebrare (suferință de trunchi cerebral).
V.1.4 EXPLORARI COMPLEMENTARE
Examenul CT cerebral este examenul de elecție, evidențiind aspectul unei lentile spontan
hiperdense biconvexă, dispusă imediat sub tăblia internă. CT-ul cerebral precizează localizarea:
temporal, frontal, parietal, occipital sau subtemporal, formele rare bilaterale și cele localizate în
fosa posterioară. Examinarea cu fereastră osoasă evidențiază fractura craniului.
V.1.5 Tratament:
Mortalitatea globală este de aproximativ 5%. Dacă semnele neurologice sunt minore, vindecarea
postoperatorie este obținută în 100% din cazuri. Din contra, dacă sunt prezente semne de deficit
sau midriază, procentul reușitei scade la 90%. În prezența semnelor de decerebrare sau
decorticare anterior intervenției, mortalitatea este de 60-75%, cu doar 10% vindecare fără
sechele.
Intervenția chirurgicală constă în efectuarea unui volet osos centrat pe hematomul extradural,
evacuarea colecției sanguine formată din cheaguri și hemostaza sursei hemoragice. Suspendarea
periferică a durei mater la os completează hemostaza și evită decolarea extradurală
postoperatorie, un drenaj aspirativ extradural și repunerea voletului osos cu sutura scalpului
încheie actul chirurgical.
Ținând cont de caracterul grav al leziunii și maxima urgență pe care hematomul extradural o
reprezintă, mulți chirurgi generaliști nu ezită să practice o singură gaură de trepan pe traiectul
fracturii, în scop explorator. Evidențierea hematomului extradural permite aspirarea lui parțială și
transferul ulterior într-o clinică de specialitate.
2.1Definiție:
Hematomul subdural acut este o colecție sanguină constituită între dura-mater și creier.
2.2ETIOPATOGENIE
Cauza este întotdeauna traumatică, substratul etiologic fiind ruptura unei vene (temporală
anterioară sau posterioară, venă emisară, sinusul longitudinal superior), a unei artere sau un focar
de dilacerare cerebrală.
2.3TABLOUL CLINIC
Manifestările clinice survin imediat posttraumatic. Cel mai adesea, hematomul subdural acut se
manifestă printr-o comă brutal instalată. Alteori copiază evoluția hematomului extradural, cu
interval liber, urmat de tulburări de conștientă, deficit controlateral, midriază homolaterală,
comă, și în final decerebrare. Uneori, hematomul subdural acut este relativ bine tolerat, pacientul
prezentând semne minime de HIC și tulburări minore de conștiență.
Examenul CT cerebral este esențial, întrucât diagnosticul hematomului subdural acut nu se poate
baza doar pe tabloul clinic. Hematomul subdural acut apare sub forma unei colecții spontan
hiperdense, falciforme, dispuse emisferic, cu contururile slab definite, așezată imediat sub calotă.
Examenul CT cerebral evaluează volumul hematomului, localizarea, efectul de masa și leziunile
asociate.
2.5 TRATAMENT
Atunci când hematomul este voluminos, cu întindere mare și contuzie cerebrală limitată (pacient
vârstnic, traumatism minor), o craniotomie largă prin volet permite evacuarea hematomului și
hemostază. Deseori, edemul cerebral asociat impune o plastie durală în scop decompresiv și
înlăturarea voletului osos.
Dacă hematomul subdural acut este limitat, cu volum mic, iar contuzia cerebrală este extinsă
(pacient tânăr, traumatism major), o craniotomie minimă cu trefina este suficientă pentru
evacuarea hematomului, contuzia cerebrală nefiind tributară tratamentului chirurgical.
Prognosticul este sumbru, mortalitatea globală fiind de 40%. Dacă pacientul traumatizat este
operat în primele patru ore, mortalitatea scade la 30%. După acest interval de patru ore,
mortalitatea creste la 90%.
Volumul hematomului subdural acut, vârsta pacientului și efectul de masă sunt în corelație
directă cu un prognostic nefavorabil. Mortalitatea pacienților tineri, sub 40 de ani, este de 18-
20%, în timp ce vindecarea cu sechele este de 60%.
3.1 Definiție:
Hematomul subdural cronic este o colecție sanguină cu sediul între dura mater și creier.
3.2 ETIOPATOGENIE
Hematomul subdural cronic se constituie lent, în mai multe săptămâni, uneori luni, ca urmare a
unui traumatism minor, ce trece adeseori neobservat. Afectează vârstele extreme: nou-născut,
copil mic și bătrânii.
3.3 TABLOUL CLINIC
Simptomatologia apare posttraumatic după mai multe săptămâni, pacientul acuzând cefalee,
tulburări de comportament cu alură de demență sau lentoare în gândire și activitate. Semnele de
focar sunt frecvente. Adesea pacientul acuza simptome de iritație meningiană.
Diagnosticul clinic se bazează pe secvențialitatea clasică: traumatism minor - interval liber lucid
de săptămâni, sau luni - agravare cu instalarea simptomelor neurologice de focar și a
fenomenelor de HIC.
3.5 TRATAMENT
4.1 Definiție:
4.2 ETIOPATOGENIE
Hematoamele intracerebrale posttraumatice în formă pură sunt rare și întâlnite în plăgile cranio-
cerebrale produse prin arme de foc. Mecanismele traumatice prin impact direct, contralovitură,
prin fenomene de accelerație sau decelerație produc leziuni focale și axonale difuze ce pot
domina tabloul clinic.
4.4TRATAMENT
Fistula LCS reprezintă un traiect de comunicare directă a LCS între spațiile subarahnoidiene și
exterior, având ca substrat anatomic existența unei fracturi craniene și a unei leziuni meningeene.
Apar la 2-3% din totalul pacienților cu TCC, 60% în primele zile, 95% în primele trei luni; 70%
se opresc spontan în prima săptămână și uzual în șase luni, în rest.
1. Rhinoliquoree
Combaterea scurgerii LCS prin rezolvarea leziunii osteo-durale și prevenirea sau combaterea
meningitei (5-10%, procentul crescând dacă fistula persistă peste șapte zile). Sediul leziunii este
în 80% din cazuri la nivelul etmoidului; în rest la nivelul peretelui posterior al sinusului frontal și
plafonului sinusului sfenoidal. Tipul leziunii durale variază după traiectul fracturii: perforarea
meningelui de o eschilă osoasă, ruptura prin forfecare în focarul unei fracturii, invaginare în
traiectul fracturii, dilacerare prin fragmente intruzive (frecvent în fracturile fronto-etmoidale cu
înfundare).
VI.4 Diagnostic:
- radiologic:
a. argument indirect = prezența unei linii de fractură ”cu risc” ce trece prin zona de graniță
dintre cavitatea cerebrală și cavitățile aerice cranio - faciale: sinus frontal, sinus etmoidal 45%,
sinus sfenoidal 1 - 2%; radiografia standard este utilă pentru studiul calotei și sinusului frontal;
examenul CT cerebral și cu fereastră osoasă permite evidențierea leziunilor cerebrale, a sinusului
frontal și etmoido-sfenoidale.
VI 5. TRATAMENT
Imediat după traumatism, observarea este cea mai justificată, deoarece majoritatea fistulelor se
închid spontan.
Tratamentul conservator
1. Profilaxia si tratamentul meningitei posttraumatice Agentul patogen cel mai frecvent întâlnit
este pneumococul (83%), ceea ce impune vaccinarea antipneumococică. Pacientul va fi
monitorizat clinic și în cazul apariției semnelor de iritație meningeală puncția lombară și
examenul LCS vor alege antibioticul. Plăgile cranio-cerebrale și fracturile cu înfundare vor fi
tratate cu antibiotice.
c. puncții lombare zilnice sau montarea unui cateter lombar: 150-200 ml/zi
Tratament chirurgical:
dacă fistula persistă mai mult de două săptămâni, în ciuda tratamentului conservator sau dacă se
complică cu meningită
CAPITOLUL VII. TRAUMATISME OBSTETRICALE
VII 1.Definiție:
Sub numele de leziuni traumatice obstetricale , sunt desemnate totalitatea traumatismelor
mecanice si chimice (hipoxice), legate de actul nasterii.
VII.2 Factori favorizanți:
Factorii responsabili sunt: macrosomia, disproportia cefalopelvina, prezentatii anormale, nasteri
distocice, prelungite sau precipitate, prematuritatea, asistenta obstetricala deficitara.
VII.3 Clasificare:
Leziunile partilor moi:
Eritemul si eroziunile partilor moi
Purpura- localizata mai ales la fata, gat, torace,urmarea cresterii presiunii venoase si
intratoracice in prez. Pelviana sau circularelor de cordon stranse. Evolutie favorabila in 2-3 zile.
Echimozele- in nasterile traumatice si prezentatia pelviana.
Adiponecroza subcutanata- induratii subcutanate nodulare, cu tegumentul rosu-violaceu, cu
aspect de coaja de portocala.Nu necesita tratament.
Traumatisme craniene:
Bosa sero-sanguina (caput succedaneum)-tumefactie edematoasa si hemoragica a tesutului
celular subcutanat, la nivelul partii prezentate a craniului.Se extinde peste liniile de sutura.
Cefalhematomul- hemoragie subperiostala, limitata totdeauna de aria unui os cranian.devine
evident la cateva ore de la nastere. Se poate asocia cu fractura osului cranian. Se resoarbe dupa 2
sapt.- 3 luni.
Fracturile oaselor craniului-fracturile lineare sunt cele mai frecvente. Nu necesita
tratament.Fracturile cu infundare apar dupa aplicare de forceps.
Hemoragiile intracraniene- sunt fie rezultatul traumatismului mecanic fie hipoxic. Hemoragiile
traumatice (epidurale, subdurale, subarahnoidiene) se datoresc: disproportiei fetopelvine, nasterii
prelungite, nasterii precipitate,prezentatiei pelvine.
Fracturile mandibulei- nn prezinta asimetrie faciala, echimoze, edem, crepitatie, dificultati de
alimantatie.
Traumatisme nazale- edem al mucoasei nazale, dislocatii cartilaginoase.
Traumatisme oculare- hemoragii retiniene si subconjunctivale.remisie in 24-48 h, fara sechele.
Traumatismele muschiului sternocleidomastoidian:
-Torticolisul congenital-se datoreste pozitiei intrauterine dar se poate produce si in timpul
nasterii Se observa de la nastere sau in primele 2-3 saptamani de viata.Recuperare in 2-4
luni.20% necesita interventie chirurgicala.
Traumatismele coloanei si maduvei: in distocii ale umerilor in prezentatia cefalica si dificultati in
expulzie in prezentati pelviana.apare sectiune medulara cu sau fara fractura de vertebra.Clinic:
absenta reflexelor arhaice, pierderea sensibilitatii,lipsa motilitatii sub nivelul leziunii.
Traumatismele coloanei si maduvei
-Nn prezinta la nastere tulburari respiratorii,soc, hipertermie si poate evolua rapid spre
deces. Nn poate fi flasc sau hiperalert.Lasupravietuitori in cateva sapt. apare rigiditatea,
hipertonia si spasmul muscular. Hemoragia hemidurala este cea mai comuna complicatie.
Leziunile nervilor periferici
Paralizia de plex brahial- apare mai frecvent la nn macrosomi, in urma tractiunii gatului in
latero-flexie pentru degajarea umerilor in prezentatia craniana sau a intinderiibratelor ramase in
urma, pe langa cap in prezentatia pelviana
a. Paralizia Erb- Duchen- leziune la nivelul C5-C6 Nn nu poate face abductia bratului din
umar, rotatia externa a bratului si supinatia antebratului.Extensia antebratului pastrata. Reflexul
Moro absent pe partea afectata.Motilitatea degetelor pastrata.
b.Paralizia Klumke- cea mai rara si grava paralizie a plexului brahial. Leziune la nivelul
C7,C8,D1.Rezulta paralizia mainii dar si ptoza si mioza(sdr. Horner) daca sunt lezate fibrele
simpatice din radacina D1.
Paralizia faciala
a.Paralizie de tip periferic- este flasca si cand este completa cuprinde intreaga parte a fetei,
inclusiv fruntea. Cand nn plange,se misca doar partea neparalizata a fetei, iar comisura bucala
este cazuta pe partea respectiva.Pe partea afectata fruntea este neteda, ochiul nu se inchide,pliul
nazo-labial absent si coltul gurii cazut.
Paralizia faciala:
-b. paralizia faciala centrala- in timpul plansului este de tip asimetric, exista pliu la nivelul
fruntii pe partea afectata, gura este cazuta.
Paralizia nervului frenic- rezultatul lezarii C3,C4, sau C5 cu paralizia diafragmului. Clinic :
cianoza , miscari respiratorii neregulate, murmur vezicular diminuat pe partea
afectata,abdomenul nu expansioneaza in inspir.
VII.4 TRATAMENT:
-Tratament: nu exista tratament specific. Nn sunt asezati pe partea implicata,oxigenoterapie,
alimentatie parenterala. Recuperare spontana in 1-3 luni. Complicatie- pneumonia.
Traumatisme osoase
.Fractura de clavicula: cea mai comuna leziunr ortopedica neonatala. Produsa in timpul
travaliului si nasterii, in distocia umerilor in prezentatia craniana sau in caz de intindere a
bratelor ramase in urma in nasterea pelviana.
Clinic: imobilitatea bratului de partea afectata,crepitatii osoase, echimoze la nivelul
tegumentului, reflex Moro absent pe partea afectata, spasmul muschiului sternocleidomastoidian,
cu obliterarea fosei supraclaviculare de partea fracturii.
Traumatisme osoase
In fracturile de clavicula in lemn verde poate sa nu existe o limitare a miscarilor, iar
reflexul Moro poate fi prezent.se imobilizeaza bratul si umarul cu pronostic favorabil in 7-10
zile.
CAPITOLUL VIII. PREZENTAREA CAZURILOR CLINCE
CAZUL I
1. CULEGERE DE DATE
IDENTIFICARE
NUME: BOBDAN
PRENUME: Darius
ISTORIC
Prematurul de gr. II
-nascut la 37 saptamani
MOTIVUL TRANSFERULUI
DIAGNOSTICELE LA NASTERE
-suflu sistolic
-reflux gastro-esofagian
-orfalita acuta
STARE DE INTERNARE
-tegumente icterice
-icter clar
MECONIU PREZENT
CARDIAC Ac 100-120 b/minut
FA: ½
-ICTER PRELUNGIT
PREMATURITATE GR. II
EXAMENE DE LABORATOR
HEMOGLOBINA G% 17,5
RETICULOCITE 48%
LI % 28,5
Sg % 66,1
Mo % 5,4
TS 2’
TC 4’30
TQ 20”
TH 3’ 40”
IP 60%
ELECTROFOREZA
BETA % 10
GAMA % 13,1
AST GRUP
PH 7,397
BE μno/1 – 10,4
IMUNOCANTITATIE
IgM 0,49
Igg 0,85
IONOGRAMA
Na mol/1 142
K mol/l 4,38
Ca mol/L 2,5
Cl mol/L 105
Ac lactic ny % 11
OBICEIURI DE VIATA
- cianoza
- semne de dezechilibru
- regurgitatii
3. Nevoia de a elimina.
- 3-4 scaune pe zi
Manifestari de independenta: - sugarul, daca este asezat pe spate,nu poate ridica umerii si
capul
- facies palid
- privire semnificativa
2. IDENTIFICAREA PROBLEMELOR
- prezenta secretiilor
expectoratie
Probleme: - hipertermia
- secretii abundente
Problema: - varsta
- spitalizarea
Problema: - anxietate
- durere
3. PLANIFICAREA INGRIJIRILOR
Problema - durerea
- recolorarea tegumentelor
- diminuarea cianozei
termoreglarii)
Problema - varsta
de imbracaminte corespunzatoare
- aparat pentru aspiratie (reglare – 0,2 bar) si cateter pentru aspiratie marimea (6-12) sau
aspirator bucal cu membrana
- balon cu ventilatie cu autoumplere, ventil si masca (Lecerdeul Penlon) cu limitare de
presiune la 30-35cu H2O si legatura cu masca de oxigen, oxigenul pe cat posibil sa fie
incalzit si umectat. Masca de oxigen marimea 0,2
- aparat de ventilatie cu reglaj in timp, cu flux constant, pe cat posibil cu amestec gazos
- monitor ECG
- stetoscop
- Pensa Mugill
- 5% albumine umane
Nalaxan ml kg IU
- Canule
- Truse de perfuzie
- Sticlute pentru hemocultura; materiale pentru frotiu, eprubete, pipete pentru recoltare de
sange
- Set de cateter pentru venele ombilicale
- Sonda gastrica
- Asistenta are rolul de a mentine salonul de reanimare cu tot necesarul de mai sus in ordine,
sa nu lipseasca nimic
- Si sa colaboreze cu echipa
- injetometru
VITAMINA B1 B6
COLIR CU GENTAMICINA
t = 39,5°
P = 120 bat/minut
FR = 18 resp/minut
- mirosul
- culoarea
HEMOLEUCOGRAMA
ELECTROFOREZA
ASTGRUP
IONOGRAMA
IMUNOCANTITATIA
ZIUA I
- Aleza sterila
- Masuri sterile
- Tampoane sterile
- Eprubete necesare cu
etichete
- Pipete de recoltat
- Recoltarea de urina
- Urocultura
- Coprocultura
- Secretii ombilicale
ZIUA I
-asiguram alimentatia
-asiguram medicatia
T 28°-27°
ZIUA II
Glicemie 4,11
Creastinina μmol/l 54
IMUNOCANTITATIE
IGA <0,36
IgD o,49
ZIUA II
-aspirarea secretiilor
-evacuarea gavajului
4) Paloare Continuarea Urmarim functiile vitale: Pacientul a fost
tegumentara din fototerapiei, dar nu supravegheat in
cauza icterului mai mult de 16 Paloarea tegumentara permanenta
prelungit ore/zi
-i-am acordat
-urmarirea in Amplitudinea respiratiei toate ingrijirile
permanenta a NN necesare
Cooperarea asistentei medicale cu
echipa de medici competenti PH – 7,326
ZIUA III
- culoarea
- mirosul
ZIUA III
-masurarea si notarea in FO
Paloare NN sa nu mai NN sa fie protejat la ochi cu un Pacientului i s-au
tegumentara prezinte bandaj atat timp cat este la fototerapie recoltat probele
persistenta paloare biologice si au fost duse
tegumentara -sa se recolteze probe biologice de urgenta la laborator
Cauza: icter accentuata la ora 900
prelungit TGO HEMATII UREE
-sa fie La ora 1300
echilibrat TGP HS CREATINI
hidroelectrolit NA TGO UI/18
ic sa nu
prezinte BD LEUCOCITE TGP UI/<-30
scadere in
greutate B ind. BD μml 21,23
ZIUA IV
-urmarirea FV
ZIUA V
-sau plescaitul
Ducerea NN la investigatii
paraclinice cum ar fi
EEG
Ecografie de craniu
Ecografie abdominala
Radiologie toracica
Carente ale Nou nascutul sa Se face de catre medic necesarul Prin
alimentatiei prezinte o zilnic energetic, proteic, suplimentare
alimentatie glucidic, lipidic . Se
corespunzatoare: administreaza alimentatie Fe+2mmKg
preparata industrial sunt
-sa urmarim colicile respectate reco-mandarile pentru Nou Nascutul nu
abdominale cele mai multe minerale si mai necesita
oligoelemente alimentatie prin
-sa urmarim in gavaj
continuare -la indicatia medicului
temperatura, pulsul, administram lapte supliment de s-au introdus
frecventa Fe+2+3 2 ny/kg toate mesele cu
respiratorie si tetina
paloarea Cantitatea nutritiva se realizeaza
tegumentara treptat 30 ml la fiecare masa
ZIUA V
-asigurarea microclimatului
corespunzator
-asigurarea lenjeriei
Cianoza NN sa prezinte
perinazala tegumente normal
colorate
5. EVALUARE
Pe parcursul perioadei in care am urmarit sugarul, tusea a cedat treptat, secretiile sunt
in regres iar temperatura corpului este in limitele normale varstei. Se face EPS pentru evitarea
reformarii candidozei si in vederea intelegerii necesitatii ingrijirilor tegumentelor la sugar. Mama
va fi instruita in vederea respectarii baii generale si a toaletei locale. Sugarul se alimenteaza
normal cu 7 mese a 150 mp lapte de mama.
Cazul nr.2.
1. CULEGEREA DE DATE
IDENTIFICARE:
Nume: B.
Prenume: C.
- inaltimea la nastere 40 cm
ISTORIC
Prematur gr.II cu tulburari de adaptare neonatala, cianoza perioronazala, icter. A
primit tratament cu antihemoragice vitamina K, fenobarbital, antibiotice: cefolid, fototerapie. Se
transfera la clinica prematuri pentru tratament si ingrijiri de specialitate pentru recuperarea
ponderala.
- prematuritate gr.ll
- icter neonatal
- prematuritate gr.II
- urocultura - steril
- Na-130
- K-3,2
- proteine - 54,1
-H-
-L-
- Reticulocite - 40%
- CRP - pozitiv
- GOT - 61
- GPT - 20
OBICEIURI DE VIATA
3. Nevoia de a elimina.
- adoarme cu usurinta
- transpiratie minima
generalizata
3. Nevoia de a elimina.
- tahicardie
Problema: - deshidratarea
Problema: - imobilitatea
- nu are probleme
- nu are probleme
8. Nevoia de a fi curat, ingrijit si de a proteja tegumentele.
Manifestari de dependenta: - uscaciunea tegumentelor
Sursa de dificultate - deshidratarea
3 . PLANIFICAREA INGRIJIRILOR
termic
accidentare
4. APLICAREA IN PRACTICA
Ziua I (30.04.2003)
- daca este
necesar
pozitionarea in
unghi de 45 in
decubit dorsal
pentru favorizar
ea respiratiei
- administrarea
tratamentului
inceput in
maternitate
- antihemoragice
vit.KI
- antibiotice:
cefolid
si gentamicina
- anoleptice -
fenobarbital
- foto terapie
- dificultate in a se -copilul sa se alimenteze - se va recolta - copilul
alimenta corespunzator varstei exudat faringian primeste greu
sihidrata inaintea mesei alimentatia
de dimineata
pentru - se mareste
evidentierea numarul
eventualilor meselor la 9 si
germeni se mic
- se va testa - copilul
apetitul copilului stationeaza
ingreutate
- copilul va fi
alimentat
in brate
- copilul va primi
ratii mici si dese
- nu se obliga
copilul sa
manance
- copilul va face
pauze repetate
pentru a nu
obosi
- deshidratarea - copilul - recoltare de - copilul
sa prezintetegumente elastice ionograma, astru prezinta pliucuta
fara pliu cutanat p, proteine nat la pensare
- pev. cu - eliminare de
Aminovenos 6% urina si fecale
in limite
- intralipiol fiziologice
- arginina
sorbitol
bontului ombilical
scaune galbene 2-
3/zi
Ziua a IV-a (03.05.2003)
colorate - se mentine
uscaciunea data
- copilul sa fie
bine de descuamarea
fiziologica
hidratat
Ziua a V-a (04.05.2003)
- cianoza - copilul sa - se administreaza O2 numai la - cianoza este mult
perioronazala prezinte nevoie diminuata
bazic
- se recomanda
mutarea lui din
incubator in patut
Cazul nr. 3
1. CULEGEREA DE DATE
IDENTIFICARE:
Nume: P.
Prenume: C.
INFORMATII MEDICALE:
Diagnostic la internare:
- pneumonie congenitala
- prematuritate gr.IV
- EHIP forma severa
- icter neonatal
ISTORIC:
Mama preeclamsie
Gesta VII
Para VII
V.G. 24 saptamani
G.N. 900g
IA1
prezentatie pelvina
- soc neonatal
- reanimare neonatala
- ventilatie mecanica
STAREA LA INTERNARE
- G - 1160 g
- T - 39 cm
- diureza prezenta
- hipoton
- hiporeactiv
Analize de laborator:
Hematologic Bacteriologic
urocultura: E.coli
sensibil la:
Fortum Gentamicina
Racephin
Biochimic
Na-134
K - 4,11
Ca- 2 , 7
CI-97
proteine 64,6
TGO - 53
TGP- 12
glicemie - 4,36
uree- 17,33
creatinica - 110
OBICEIURI DE VIATA
1. Nevoia de a respira si a avea o buna circulatie.
Manifestari de dependenta: - cianoza generalizata
- tahipnee
- tahicardie
3. Nevoia de a elimina.
- tahicardie
2. IDENTIFICAREA PROBLEMELOR
- cianoza generalizata
- tahicadrie
Sursa de dificultate: - rinita cu staphilococ aureus
- dificultate in respiratie
- deficit de hidratare
3. Nevoia de a elimina.
- tahicardie
Probleme: - imobilitatea
3. PLANIFICAREA INGRIJIRILOR
3. Problema - deshidratare
Obiectivul - copilul sa prezinte o piele supla fara pliuri cutanate Diagnostic de
ingrijire - alterarea integritatii tegumentelor
4. Problema - imobilitatea
5. Problema - varsta
4. APLICAREA IN PRACTICA
ZIUA I (03.06.2003)
- administrarea medicatiei
prescrise
- administrarea tratamentului
cu tului cu HSH 1,5 ml
- ca gluconic 1 ml + 1
mlgl.10% IV
- fenosemid 0,2 ml IV
- seringa de 20 ml sterila
gl 10%, NaHCO3-4ml
ritm 5 h
- - copilul sa prezinte - evitarea baii generale
B.O. nedetasat tegumente integre
- toaleta B.O.
- copilul sa prezinte
B.O. fara secretii - recoltare de secretie ombilicala
- Nitrat de Ag 5%
- comprese sterile
- B.O. se nitreaza
- dificultate in - copilul sa aiba - aspirarea secretiilor nazale de cate ori de cate ori este necesar -
eliberarea cailor secretii nazale reduse
- efectuarea tratamentului prescris de medic -
respiratorii - copilul sa poata de
respira singur pe nas - pozitionarea in decubit lateral pentru drenajul secretiilor
-
- copilul sa prezinte - administrarea de 02 pe masca 2-4 1 la indicatia medicului -
tegumente normal
colorate - recoltare de produse de sange pentru examene biochimice: -
ionograma sangvina, astrup, TQ, TH, IP, glicemie, CRP, VSH, m
GOT, GPT, proteine
-
- urmarirea si notarea functiilor vitale in F.O. cu
- anemie severa - copilul sa fie - se recolteaza hemoglobina de control post transfuzie -
cr
hematologic echilibrat - se administreaza tratament cu antihemoragice vit. K1 - 0,3 ml
I.V.
- comprese sterile
- fasa sterila
- copilul sa fie - instalarea de pev. cu solutie de
- la indicatia
echilibrat glucide 10% + medicului dupa
hidroelectrolitic termina rea pev.cu
NaHCO3 - 3 ml + NaCI -2 ml KCI - 1 gl.si electroliti se va
ml recolta ionograma si
- aminovenos 30 ml+20 ml gl astrup de
- aspatofort 1 ml + 9 ml.gl.
- alimentatie - copilul sa se - se aspira caile respiratorii - copilul primeste
prin gavaj 20 ml
prin deficit alimenteze - se verifica continutul gastric lapte
corespunzator
- se ataseaza seringa la sonda - nu prezinta reziduu
gastric
- se introduc 20 ml lapte lasandu-se sa
curga liber pentru a nu crea reflux - se creste ratia
gastric progresiv cu 1 ml la
fiecare masa
- se extrage sonda
- numarul meselor
- se spala, se sterilizeaza va fi de 7-8/ 24 h
ZIUA a lll-a
(05.06.2003)
PH - 7,326
Bef-5 02 sat -
90%
- alimentatie - copilul sa fie - aspirarea secretiilor - la indicatia
prin alimentat medicului
corespunzator - executarea gavajului alimentatia se
deficit intrerupe
- verificarea continutului gastric
- se va verifica
- se extragem continutul gastric bilios cu continutul gastric
striuri sangvinolente periodic
- se sisteaza alimentatia
ca
ad
tr
Timpii sunt si ei
modificati
- administrarea tratamentului
5. EVALUARE FINALA
In urma ingrijirilor efectuare, cu tot efortul depus, starea copilului s-a inrautatit.
S-au intocmit actele necesare care au cuprins data nasterii, data decesului, ora
decesului si sectia unde s-a produs decesul.
Copilul a fost transferat cu actele insotitoare la laboratorul de anatomie patologica in
vederea efectuarii necropsiei.
BIBLIOGRAFIE SELECTIVA
1. Medicina interna- volumul II, sub redactia acad. Prof.dr.I. Bruckner, V. Rucan;
ed. Medicala, Bucuresti 1980.
2. Compendiu de anatomie- dr. Mircea Ifrim si prof. Dr. Gh. Niculescu; Ed.
Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti 1988.
3. Hepatita cronica- conf. Dr. Gh. Mogos, Ed, Sport, Turism, Bucuresti 1984