CAPITOLUL 1

ARGUMENT

1.1 Aspecte teoretice:

Angina pectorală este expresia unei ischemii miocardice (aport insuficient de sânge la muşchiul
cardiac) şi reprezintă forma cea mai frecvenţa de cardiopatie ischemică.

Scopul prezentului proiect este de a identifica problemele de îngrijire specifice pentru un pacient cu
angina pectorală.

1.2 Aspecte practice care evidenţiază rolul asistentului medical în îngrijirea

pacientului cu angina pectorală:

Problemele pe care le poate avea un pacient cu angina pectorală şi de care trebuie să ţină cont
asistentul medical la întocmirea planului de îngrijire sunt:

1. Noţiuni de anatomie şi fiziologie a aparatului cardio-vasculară;

2. Prezentarea generală a anginei pectorale;

3. Rolul delegat şi autonom al asistentului medical generalist în îngrijirea bolnavului cu angina

pectorală;

4. Procesul de îngrijire al unui pacient cu angina pectorală;

5. Educaţia pentru sănătate în legătura cu această boală.

1.3 Competenţele vizate:

Dezvoltarea obiectivelor proiectului au la baza următoarele competente profesionale:

- Asigurarea igienei bolnavului;

- Identificarea problemelor de dependenţa şi stabilirea diagnosticelor de îngrijire;

- Urmărirea şi notarea în foaia de observaţie a funcţiilor vitale şi vegetative;

- Cunoaşterea şi aplicarea regimurilor dietetice în boală hipertensivă;

- Cunoaşterea metodelor de administrare a medicamentelor;

[7]
- Acordarea de îngrijiri pentru prevenirea complicaţiilor;

- Cunoaşterea pregătirii bolnavilor şi a materialelor necesare pentru recolta de produse biologice şi

patologice, explorări funcţionale, examinări radiologice, etc.;

- Acordarea îngrijirilor în situaţii de urgenţă;

- Realizarea educaţiei în scopul prevenirii complicaţiilor şi menţinerea unui grad ridicat de sănătate;

1.4 Scopul şi obiectivele proiectului:

Aplicarea procesului de îngrijire la pacienţi cu angina pectorală s-a finalizat prin analiza a trei cazuri
cu angina pectorală. Pe baza acestora s-au evidenţiat problemele de dependenţa specifice la nivelul
celor 14 nevoi fundamentale – conform principiului Virginiei Sanderson.

În final s-au elaborat planurile de îngrijire a pacienţilor cu angina pectorală, respectând obiectivele
generale ale proiectului.

Pe plan au fost evidenţiat diagnosticul de nursing, obiectivele de îngrijire, intervenţiile autonome şi

delegate, precum şi evaluarea.

[8]
 CAPITOLUL 2

NOŢIUNI DE ANATOMIE ŞI FIZIOLOGIE

APARATULUI CARDIOVASCULAR

2.1. Anatomia

Sistemul circulator este format din: inima, vase sanguine şi limfatice, care
alcătuiesc o unitate funcţionala coordonată şi permanent adaptată nevoilor
organismului.

INIMA

Inima este un organ musculos, cavitar, tetra cameral, care pompează ritmic în artere sângele pe
care îl primeşte din vene.

Selecţionând inima, se constată că este constituită din două atrii şi două ventricule separate complet
prin septurile inter atrial şi inter ventricular; fiecare atriu comunica cu ventriculul respective prin
orificiile intraventriculare, prevăzute cu valve, care se deschid doar într-un anumit sens, spre
ventricule: stânga (bicuspida) şi dreapta (tricuspida).

Inimă poate fi considerate din punct de vedere funcţiona ca o dublă pompa, fiecare deservind o
circulaţie complet separată:

- Circulaţie mare (sistemica) care începe din ventriculul stâng şi este formată din aorta, arterele mari
şi mici, arteriole, capilare, venule, vene mijlocii şi mari, venele cave, care se deschid în atriu drept;

- Circulaţia mică (pulmonara), constituită din artera pulmonară, cu origine în ventriculul drept,
capilare, venele pulmonare care se deschid în atriu stâng.

[9]
 STRUCTURA HISTOLOGICA A INIMII

Inima este alcătuită din trei straturi concentrice: endocard, miocard şi epicard, stratul mijlociu având
o importanţă specială atât prin dezvoltare cât şi prin proprietăţile sale.

ENDOCARDUL este constituit dintr-un endoteliu, situat pe o membrană bazală ce se continua cu

stratul sub endotelial, format din fibre colagene, fibre de reticulina, fibre elastice, rare celule
conjunctive şi numeroase terminaţii nervoase senzitive.

Miocardul-muşchiul inimii - este mai gros în ventricule decât în atrii şi este constituit din fibre
muscular cardiac, orientate circular în peretele atriilor şi în fibre oblic spiralate în ventricule.

Miocardul atrial este separate de cel ventricular prin inele fibroase intraventriculare. Miocardul atrial
este neted pe fata internă iar cel ventricular prezintă muşchi papilari şi trabecule cărnoase de care se
prind, prin cordaje, valvele intraventriculare.

Ţesutul muscular cardiac este constituit din fibre muscular având diametrul şi lungimea mai mici
decât ale fibrelor muscular scheletice. Fibrele muscular cardiace se leagă longitudinal şi lateral cu
fibrele vecine.Se constituie astfel, o structură comparabilă cu un sinciţiu (masa citoplasmatica cu mai
mulţi nuclei proveniţi de la celule diferite). Din punct de vedere structural, nu este vorba de un
adevărat sinciţiu, deoarece, microscopul electronic evidenţiază limitele de separare intre membranele a
două celule miocardice unite longitudinal.

Fibra cardiacă prezintă o sarcolemă subţire, nucleul mic situate central, sarcoplasma abundentă,
miofibrile numeroase cu structura striata, asemănătoare cu a celor din fibrele muscular scheletice,
multe mitocondrii şi un reticul endoplasmei bogat.

În peretele inimii, în afară de celulele miocardice mai exista celule specializate în generarea şi
conducerea impulsurilor de contracţia conducător nodal grupat în mai multe formaţiuni:

- Nodulul sinoatrial - situat în peretele atriului drept lângă orificiul de valoare al venei cave
superioare;

- Nodulul atrio ventricular – în septul inter atrial;

- Fasciculul Hist.. - Porneşte din nodulul atrio ventricular şi se distribuie prin două ramuri, sub
endocardic celor două ventricule;

- Reţeaua Purkinje - în fibrele miocardului ventricular.

[10]
 Ţesutul nodal este constituit din celulele miocardice modificate, alungite, fusiforme, care păstrează
striaţiile dar sunt incomplet delimitate, au mai mult glicogen şi mai multă sarcoplasma decât fibrele
miocardului adult, în schimb au mitocondrii mai puţine şi reticul endoplasmatic redus.

EPICARDUL – membrana conjunctivă subţire, ce acoperă suprafaţata cardiac şi constituie foita

viscerală a pericardului. Între foitele pericardului se găseşte cavitatea pericardică cu o lamă subţire de
lichid care favorizează alunecarea în timpul activităţii cardiace.

VASCULARIZAŢIA INIMII este foarte bogată, asigurată de cele două artere coronare, care se
desprind de la originea aortei şi se împart în ramuri, care nu se anastomozează între ele. Construcţia
unei coronare sau a ramurilor sale provoacă necroza teritoriului cardiac deservit. Sângele venos al
cordului este colectat de venele coronare care se varsă în sistemul coronarian ce se deschide în atriu
drept.

INTERVENŢIA EXTRINSECĂ A INIMII este realizată prin fibrele vegetative simpatice şi

parasimpatice, formând plexul cardiac. Fibrele simpatice provin din ganglionul cervical şi stimulatoare
asupra miocardului şi vasodilatatoare coronariene. Fibrele parasimpatice provin din nervii vagi,
inervează predominant nodulii şino atriali şi atrio ventriculari şi au ca efect, diminuarea activităţii
cordului.

PROPRIETĂŢILE MUŞCHIULUI CARDIAC

1. RITMICITATEA - proprietatea cordului de a se contracta ritmic, ca urmare a impulsurilor

contracţiile generate de nodulul sinoatrial.

2. Conductibilitatea proprietatea ţesutului nodal de a conduce unda de contradicţie de la nivelul

nodulului sinoatrial în întreg cordul. Lezarea sistemului de conducere produce tulburări ale
activităţii cardiace, denumite bloc.

3. EXCITABILITATEA - proprietatea miocardului de a răspunde printr-o contracţie, la stimuli

adecvate. Miocardul este inexcitabil în timpul cât este contractat, ceea ce asigură ritmicitatea
activităţii cardiace.

4. CONTRACTIBILITATEA - proprietatea miocardului de a se contracta atunci când este stimulat

adecvat. Contracţie miocardului se numeşte sistola, iar relaxarea lui diastola.

[11]
2.1. Fiziologia

ACTIVITATEA INIMII

REVOLUŢIA CARDIACĂ - este alcătuită dintr-o succesiune de contracţii şi relaxări ale atriilor
şi ventriculilor, cunoscute sub numele de sistole şi diastole.

Revoluţia cardiacă începe cu sistola atrială (0,1secunde), urmează sistola ventriculară (0,5 secunde)
care începea, când atriile se găsesc în diastola atrială (0,7secunde). Aproximativ 0,4 secunde inima se
afla în diastola generală.

Valorile în timp ale sistolelor şi diastolelor sunt:

- Sistolă atrială =0,1 sec.;

- Diastola atrială =0,7sec.;

- Diastola generală =0,4sec.;

- Sistolă ventriculară =0,3sec.;

- Diastola ventriculară=0,5sec..

Pentru un ritm de 70 contracţii/minut, revoluţia cardiacă durează 0,8 secunde.

Travaliul inimii în timp de 24h este echivalent cu 10 000 kg. /m. şi se poate dubla în timpul efortului.

MANIFESTĂRI MECANICE - se exteriorizează prin şocul care poate fi văzut sau simţit, prin
aplicarea palmei, în dreptul spaţiului al cincilea intercostal stâng (şoc apexian). Este datorat
contractului intern pe care vârful inimii îl stabil este în timpul sistolei, cu peretele toracic.

MANIFESTĂRI ELECTRICE - în timpul contracţiei se produc biocurenţi care pot fi înregistrat cu

aparate speciale (electrocardiografe). Graficul obişnuit –electrocardiograma - ne dă informaţii
valoroase despre felul în care se desfăşoară revoluţia cardiacă.

MANIFESTĂRI ACUSTICE:

- Zgomotul sistolic= zgomotul I = are intensitate şi durată mai mare şi tonalitate mai joasă;

- Zgomotul diastolic= zgomotul ÎI = mai scurt şi are tonalitate mai înaltă;

Intre zgomotul I şi ÎI este o pauză mică, egală cu durata sistolei ventriculare. Între zgomotul ÎI şi
următorul zgomot I, este o pauză mai mare, egală cu durata diastolei ventriculare.

[12]
 PRESIUNEA ARTERIALĂ - presiune sub care circulă sângele în artere şi care se transmite
pereţilor vasculari. Ea este corelată cu sistola şi diastola.

- Presiunea (tensiunea) arterială maximă = sistolica= 120-140mm. Hm.

- Presiunea (tensiunea) arterială minimă = diastolica= 70-80mm. Hg.

PULSUL ARTERIAL - perceput când se comprimă o arteră pe un plan osos, este rezultatul undei
determinate de distensia pereţilor aortei, ca urmare a evacuării bruşte a sângelui din ventriculul stâng.

Palparea pulsului informează asupra frecventei şi ritmului cardiac, iar înregistrarea grafică a undei
pulsului –sfigmograma - da informaţii asupra particularităţilor ei.

CIRCULAŢIA SANGUINĂ SISTEMICA

Circulaţia sistemica asupra transportului sângelui de la inima spre organe şi ţesuturi, prin sistemul
arterial şi capilar, iar reîntoarcerea la inimă, prin sistemul venos.

CIRCULAŢIA PULMONARĂ

Este cuplata în serie de cea sistemică, sângele din ventriculul drept fiind propulsat prin artera
pulmonară spre plămâni, unde are loc schimbul de gaze, după care revine, prin venele pulmonare, în
atriul stâng.

[13]
 CAPITOLUL 3

CARDIOPATIA ISCHEMICĂ DUREROASĂ

(C.I.D.)

ANGINA PECTORALĂ

3.1 Definiţie

CARDIOPATIA ISCHEMICĂ DUREROASĂ (C.I.D)

Termenul de cardiopatie ischemică, desemnează, o suferinţă cardiacă, consecinţă a ischemiei

cardiace, ischemice care rezultă dintr-un dezechilibru intre aportul de oxigen şi nevoile miocardului
într-un moment dat. Termenul este sinonim cu cel de boala coronariană. Orice proces patologic care
interesează arterele pulmonare poate sfârşi prin a determina ischemie miocardică. În cadrul
cardiopatiei ischemice dureroase au fost izolate următoarele forme:

- Angina pectorală;

- Infarctul acut de miocard;

- Sindromul intermediar.

ANGINA PECTORALĂ

Angina pectorală (angina de piept) este o entitate chimică care face parte din cardiopatia ischemică
dureroasă. Este un sindrom care se defineşte, în primul rând, printr-o durere ischemică miocardica, cel
mai adesea specifică, la care se pot asocia modificări EKG, biumorale sau cronografice succesive. Se
mai poate defini ca un sindrom clinic, determinat de o ischemie miocardică pasageră, însoţită de
durere.

[14]
3.2. Etiologie

1. Ateroscleroza coronariană (peste 85% din cazuri);

2. Sifilisul – responsabil sub 3% din cazuri;

3. Arteritele coronariene - 5-6% în cursul poliartritei nodoase, arterite cu celule gigantice, infecţii
riketsiene, R.A.A.;

4. Cardiopatii valvulare – stenoza aortică strânsă, insuficienta aortei, stenoza pulmonară, stenoza
mitrală – 10-30%;

5. Diabetul zaharat insulino dependent, noninsulino - dependent, chimic se asociază adesea cu

A.T.S şi H.T.A 15% diabet;

6. Boala trombozica 0.5 – 1% prin embolii directe coronariene sau tromboembolii pulmonare;

7. Anemii severe – prin diminuarea marcată a aportului de oxigen sau tulburări termodinamice;

8. Bronhopneumopatii cronice – ca urmare a hipoxemiei (angina hiper cianotică) sau ca urmare a

hipertrofiei şi dilataţiei ventriculare drepte sau a asocierii cu HTA şi ATS coronariană;

9. Endocrinopatiile (hiper şi hipotiroidia, hiperinsulinismul, ferocromocitomul);

10. Tulburările de ritm şi conducere;

11. Anomaliile anatomice coronariene – anomalii de origine a trunchiurilor coronariene,

traumatisme urmate de fistule arterio venoase sau de disecţii coronariene;

12. Factori de risc:

- Dieta bazată pe grăsimi săturate şi colesterol, bogată în zaharuri rafinate şi cu număr mare de
calorii;

- Hipercolesterolemia;

- HTA; fumatul.

Alţi factori: diabetul zaharat, obezitatea, guta, hiper uremia, hipotiroidismul, sedentarismul, tipul
de personalitate, stressul, vârsta, sexul.

[15]
 3.3. Simptomatologie

PATOGENIE – apare un dezechilibru intre necesităţile de oxigen ale miocardului într-un moment
dat, şi aportul furnizat de reţeaua coronariană în acel moment. Durerea din angina de piept este de
natura ischemică şi este rezultatul acumulării în miocard de metaboliţi hipoxiei: lactaţi, adenozina,
inosina, hipo xantina, kinine, etc.

Hipoxemia miocardică, rezulta în principal din alterarea autonomica a arterelor coronare, epicardice,
prin ateroscleroza stenozata şi obliteranta, dar şi prin intervenţia spasmului coronarian.

MORFOPATOLOGIA

Majoritatea leziunilor care produc cardiopatia ischemică sunt de natura atero sclerotica în diverse
stadii de dezvoltare, de obicei avansate.

Leziunea de bază – se dezvolta în inima arterială, fiind alcătuit dintr-o zonă centrală, cuprinzând
celule şi resturi celulare şi o calotă fibroasă de protecţie, la periferie. Celulele din miezul leziunii sunt
cele spumoase, încărcate cu lipide, în special colesterol.

În angina pectorală, leziunile atero sclerotice focale sunt situate de cele mai multe ori, în segmentul
sub epicardic al arterelor coronariene principale. În general, bolnavii anghinoşi au afectarea
semnificativă a unei singure coronare în aproape 1/3 din cazuri. Afectarea a doua coronare în aceeaşi
proporţie şi afectarea semnificativă a tuturor celor trei coroane în ceva mai mult de o treime. Stenoza
tri unchiului principal a coronarei stângi apare în aproximativ 10% din cazuri.

În funcţie de etiologia anginei pectorale, cordul poate fi: normal, hipertrofiat sau dilatat.

TABLOU CLINIC

Accesul angino se defineşte clasic, prin trei elemente: durere precordială de natura coronariană,
constricţie toracică, anxietate.

1. DURERE PRECORDIALĂ – apare în majoritatea cazurilor la efort sau emoţie iar în unele cazuri
şi în repaus, mai poate apare după mese abundente, expunere la frig, mers împotriva vântului, etc.
Durerea este descrisă de bolnav ca având un caracter constrictiv - gheară sau menghină, arsura sau
apăsare.

Sediul durerii este retrosternal sau pe întreaga arie precordială. Durerea poate fi limitată doar la
aceste zone sau poate iradia în umărul şi braţul stâng şi pe marginea cubitala a acestuia până la degetul

[16]
mic (exceptând în cel drept) şi uneori bi brahial, putând cuprinde toracele şi ambele membre
superioare.

Durerea mai poate iradia în regiunile interscapulara stânga, interscapulo - vertebrală, submaxilara,
latero cervicala stânga, în maxilar, bolta palatină sau chiar într-o măsea cariată. Iradierea durerii se
poate extinde spre regiunea occipitală sau spre epigastru şi chiar în regiunea lombar şi scrot. În unele
cazuri durerea poate debuta într-una din regiunile menţionate în care iradiază şi ulterior este resimţita
precordial.

Intensitatea durerii este variabilă, de la o simplă jena sau apăsare precordială la durerea violenta cu
caracter de zdrobire.

Durata accesului este variabilă, de la câteva secunde la câteva minute, rar depăşind 10-15minute. Un
acces angios care depăşeşte 20 de minute este suspectat de o iminentă de infarct sau chiar infarct
miocardic. Durerea dispare la încetarea efortului sau după câteva minute după administrarea de
nitroglicerină.

2. SENZAŢIA DE CONSTRUCŢIE TORACICĂ - este o senzaţie penibilă care se asociază

durerii precordiale şi amplifica anxietatea bolnavului. Aceasta constricţie toracică este consecinţa
contractării muşchilor intercostali.

3. ANXIETATEA – în unele cazuri poate fi absentă, în altele se manifestă ca o stare de nelinişte sau
ca o senzaţie de moarte iminentă.

Manifestări de însoţire: dispnee, transpiraţie, greaţă, eructaţii, foarte rar vărsăturile sau o emisie
foarte abundenţa de urină.

Intensitatea şi coloratura subiectivă (construcţia toracică, senzaţie de moale iminentă) imobilizează

de cele mai multe ori bolnavul până la dispariţia accesului anginos.

Modul de exprimare clinic a accesului anginos poate fi fizic sau poate prezenta o serie de
particularităţi, unele simptome fiind absente, altele, mai şterse, sau altele având intensitate particulară

[17]
3.4. Diagnostic

EXAMENUL FIZIC

În timpul accesului anginos se pot remarca următoarele elemente utile diagnosticului:

- uşoara creştere tensională;

- modificări ale frecvenţei şi ritmului cardiac;

- apariţia unui suflu sistolic apexian, expresia de cele mai multe ori a unei discuţii de pilor;

- apariţia unui ritm de galop, ca o expresie a ischemiei miocardice şi a unor tulburări tranzitorii
de contractibilitate miocardică

Este important de a se exprima cu grijă vasele periferice, de a se consemna supleţea sau,

dimpotrivă, existenţa de artere humerale sinuoase, adesea îndurate, sau de a semnala absenţă de
plus, întâlnita uneori la membrele inferioare (femurala, poplitee, tibiale posterioare).

FORME CLINICE

§ Angina pectorală stabilă – sindrom clinic caracterizat prin durere şi/sau disconfort
toracic, de obicei, retrosternal sau în zonele adiacente, apărute tipic la efort sau stres
emoţional, care se ameliorează până la 10 minute de repaus sau la administrare de
Nitroglicerină. Durerea adesea iradiază tipic spre umărul şi membrul superior stâng, dar
poate iradia şi în ambii umeri, braţe, regiunea scapulară stangă şi/sau spate, mandibula
epigastru.

§ Angina de piept însoţită de dispnee – angina de piept se asociază cu o insuficientă

cardiacă congestiva. Crizele angioase pot diminua ca frecvenţa în perioada insuficientei
cardiace, survin la efort, apar uneori în cursul nopţii;

§ Angina de piept de primo decubitus – se manifestă ca o durere anginoasa care apare

imediat la culcare, seara;

§ Angina de piept care coexista cu un sindrom de ischemie periferică – interesant

membrele inferioare;

[18]
 § Angorul intricat – manifestări anginoase cu unele anomalii simptomatice sau chiar
evolutive, determinate de o spină iritativă extra coronariană;

§ Angorul însoţit de stări sincopale – apariţia sincopei se explică prin existenţa unor
tulburări de ritm sau de conducere;

§ Angina prânz metal (’’ angina variată ’’) – angina de piept, de repaus, de obicei
nocturnă sau matinală, cu normalizarea ECG după încetarea crizei.

3.5Tratamentul

Tratamentul vizează pe de o parte suprimarea ischemiei miocardice şi pe de altă parte ameliorarea

circulaţiei coronariene pentru a evita sau amâna instalarea infarctului miocardic sau moartea subită.

Măsurile terapeutice vor trebui să vizeze combaterea aterosclerozei coronariene ca element de fond,
suprimare a accesului prin mijloace medicale sau pe cale chirurgicală.

TRATAMENTUL ACCESULUI ANGINOS

Se realizează, în primul rând, prin derivaţi nitraţi, care şi astăzi constituie drogul de bază.
Nitraţii produc relaxarea musculaturii netede, în principal, din pereţii vaselor post capilare din
teritoriul de joasă presiune a circulaţiei, dar şi acţiune directă pe coronare, având drept
consecinţă a dilatării lor, un aport direct de oxigen.

Măsuri ce trebuie luate de către pacienţi în timpul atacului anginal acut:

- Pacientul trebuie să stopeze rapid activitatea ce a declanşat angina pectorală şi să rămână în

repaus;

- În caz că simptomatica anginoasa nu se va diminua în repaus timp de 3-5min, pacientul va

aplica sublingual Nitroglicerină;

- Dacă angina pectorală persista mai mult de 10-20 min. în repaus şi/sau nu răspunde la
administrarea de nitraţi sublingual, pacientul trebuie să se prezinte la un medic specialist.

Nitroglicerina sau Trinitrina – constituie drogul de selecţie. Drogul se afla sub forma unor
comprimate în doza de 0,5 mg şi se administrează pe cale sublinguală, după ce în prealabil
drogul a fost sfărâmat între dinţi. Efectul este prompt, durerea anginoasa dispare în 1-2 minute.
Dacă durerea precordială nu cedează în 10-15 min, se repeta doza.

[19]
 Efecte secundare: cefalee intensă, stare de ameţeală de scurtă durată sau chiar stare prelipotimica,
uneori scădere tensională marcată.

ANGINA INSTABILĂ – prezintă statutul intermediar între infarctul miocardic şi cel cronic al
anginei stabile, este sinonimă cu termenii: sindrom intermediar şi angina de preinfarct.

TABLOU CLINIC

- Unii bolnavi se prezintă cu angina cu debut recent (mai puţin recent de o lună) sau cu un prim
acces de angor. Caracterele clinice ale accesului anginos sunt cele clasice: durere precordială,
constricţie toracică, anxietate.

- Modificarea caracterelor acceselor anginoase – la un coronarian cunoscut la care după ani de

evoluţie, accesele devin de intensitate din ce în ce mai mare, fie ca accesele devin din ce în ce mai
frecvente, pentru că la un moment dat bolnavul să intre dintr-un acces în altul, nitroglicerina sau
derivaţii săi au efect minim sau mai sunt eficace.

Când durerea depăşeşte mai mult de 30 min. Ca durată, se folosesc termeni de sindrom intermediar
sau insuficienta coronariană acută.

- O altă metodă clinică priveşte pe cei coronarieni la care accesele anginoase survin în repaus. Este
vorba de o agravare a bolii ischemice cardiace.

- Unii bolnavi cu” angina variată ’’ pot intra în categoria de angor instabil, mai ales când accesele
dureroase de repaus au o intensitate şi durată mare, devin mult mai frecvente şi sunt mai puţin
influenţate de terapie. Aceste cazuri sfârşesc prin apariţia unui infarct de miocard sau prin moarte
subită.

- Angina precoce preinfarct – dureri anginoase care apar la 7-14 zile de la debutul infarctului
miocardic acut.

MORFOPATOLOGIE

- Ateroscleroza rapid evolutiva care conduce la apariţia stenozelor coronariene critice;

- În 10% din cazuri caracteristica este hemoragia din interiorul plăcii de aterom;

- Fisurarea şi ulcerarea plăcii de aterom, ulterior apare un trombus, parţial sau total obstruat al
lumenului coronarian.

[20]
 Tratamentul anginei pectorale instabile îmbrăca doua strategii:

- Una conservativa, în care coronarografia se efectuează doar dacă reapare ischemia după
tratamentul medicamentos iniţial (angor de repaus sau la eforturi minime sau modificări ale
segmentului ST în dinamică) şi dacă testele de provocare a ischemiei sunt intens pozitive în
aceleaşi condiţii de terapie;

- Una invaziva, în care toţi pacienţii vor efectua coronarografia (dacă nu au contraindicaţii).

Coronarografia deschide calea spre o eventuală intervenţie şi totodată reprezintă un mijloc de

evaluare a riscului evolutiv: exclude pe cei cu artere normale, apreciază fracţia de ejecţie şi mai
ales obiectivează boala de trunchi, leziunea proximala de LAD şi leziunile mulţi vasculare.

INDICAŢIILE TRATAMENTULUI CHIRURGICAL:

a) La bolnavii cu leziuni pluri tronculare şi cu disfuncţie importanta a ventriculului

stâng;

b) Bolnavii cu angina post infarct miocardic şi la care crizele sunt prezente şi puţin sau
greu influenţate prin medicamentaţie antianginoasă comună.

3.6. Prognosticul

În medie supravieţuirea la 5 ani de la debut este 80%, la 10 ani de cca. 60% iar la 15 ani ceva mai
mult de 40%.

Dacă angina pectorală este instalată recent, simptomele au şanse să se repeta la 1/3 din bolnavi.

Angina pectorală veche de obicei nu se remite.

Durerea mai frecvenţă şi mai intensă agravează prognosticul.

Evoluţia mai gravă au bolnavii cu H.T.A sau arteriopatie asociată, cei cu cardiomegalii, fumătorii.

În ceea ce priveşte angina instabilă, prognosticul este mai grav, mortalitatea în primul an variind între
10-60%, iar riscul de infarct miocardic între 20-80%.

[21]
 CAPITOLUL 4

ÎNGRIJIREA BOLNAVULUI CU ANGINA PECTORALĂ

4.1. Rolurile autonome şi delegate ale asistentului medical generalist în îngrijirea

bolnavului cu angina pectorală

4.1.1 Îngrijiri igienico - dietetice:

A) regim dietetic: alimentaţie echilibrată cu evitarea grăsimilor animale, reducerea cantităţilor de

hidrocarburi, evitarea alimentelor bogate în colesterol (creier, carne grasă, mezeluri, unt, ouă,
brânzeturi grase, smântâna, ciocolată);

B) reducerea consumului de tutun, alcool, cafea;

C) îndepărtarea stresului psihic, tensiunea psihică de orice gen (nelinişte, frică, contrarietatea, etc.)
survenite în familie sau la locul de muncă, trebuie evitate;

D) instituirea antrenamentului fizic: sub strictă supraveghere medicală se trece la practicarea unor
sporturi uşoare.

4.1.2 Investigaţii clinice şi paraclinice:

1. EXPLORAREA BIUMORALA – urmăreşte aprecierea unor tulburări

Metabolice (hiperlipoproteinomie, scăderea toleranţei la glucide, etc.) aprecierea stării funcţionale

hepatice, precum şi studiul enzimelor serice mai mult sau mai puţin specifice ţesutului miocardic:

- lipidele totale, colesterolul seric şi trigliceridele, ca indicator global al tulburaţilor metabolice;

- determinarea glicemiei – la persoanele cu valori uşor crescute,

- determinarea acidului uric, dată fiind relaţia – guta - hiper uremie - cardiopatie ischemică;

- efectuarea de teste funcţionare hepatice (probe de disproteinemie, transaminaze, electroforeza

proteinelor plasmatice, etc.);
[22]
 - efectuarea de teste funcţionale renale, în special ureea şi creatinina sanguină;

- dozarea enzimelor specifice ţesutului miocardic (CK, CK-MB, LDH, TGO) mai ales în angina
instalată, când se impune un diagnostic diferenţial cu infarctul de miocard.

2. ELECTROCARDIOGRAMA (ECG) – se efectuează atât în intervalul dintre crizele

anginoase cât şi în timpul crizelor de angina.

*Electrocardiograma de repaus, între crizele anginoase, poate fi normală până la aproape jumătate
din bolnavi; la 30-70% din cazuri se regăsesc însă modificări:

- Modificări ale undei T, de tip ischemie sub pericardica negativă, amplă, simetrică;

- Modificări ale segmentului St - de tip leziune sub endocardica, cu sub denivelare de 1mm, cu
durata de 0,8 s şi aspect orizontal sau descendent; aspectul este mai frecvent în deviaţiile stângi.

3. EXPLORARE ECOGRAFICĂ - poate evidenţia:

- Hipokinezie segmentara sau akinezie localizată, ale unor zone ventriculare stângi (sau drepte);

- Sechele ale unui infarct miocardic, ca subţierea cu akinezie a unuia din pereţi;

- Prezenţa unui anevrism ventricular;

- Existenţa unei hipertrofii ventriculare.

4. EXPLORAREA RADIOLOGICĂ

- Teleradiografia - poate evidenţia la bolnavii anginosi o cardiomegalie globală sau numai o mărire a
ventriculului stâng;

- Dilataţia sau elongaţia aortei;

- Calcificări ale aortei şi uneori şi uneori ale coronarelor;

- Angiografia coronariană – permite studiul morfologic al arborelui coronar. Este contraindicata la

persoanele care ai alergie la iod sau produse iodate, la cei cu manifestări hemoragripale sau cu

[23]
insuficientă hepatică sau renală, manifestată la persoanele cu cardiomegalie stânga apreciabilă, în
obezitate extremă.

5. EXPLORĂRI CU RADIOIZOTOPI:

- Scintigrafia miocardică de perfuzie;

- Angiografia radioizotopa computerizată.

Diagnostic diferenţial

În formele atipice, se impune diagnosticul diferenţial cu o serie de afecţiuni care, în tabloul lor
clinic, au şi durere toracică cu localizare în hemi toracele stâng şi anterior, în regiunea precordială:

· Afecţiuni reumatismale:

- Spondiloza cervico-dorsală stânga;

- Artrită scapulo-humerală stânga;

- Artroza capulo - humerala stânga;

- Tendinita bicipitala stânga;

· Afecţiuni pluropulmonare:

- Pleurita difragmica;

- Pneumonie stânga;

- Pneumotorax stâng.

· Afecţiuni digestive:

- Cardiospasmul;

- Reflux gastro esofagian şi esofagita de reflux;

- Ulcer esofagian;

- Hernie hiatala;

- Ulcer gastric sau duodenal;

[24]
 - Colecistita cronică;

- Pancreatita acută.

· Alte afecţiuni:

- Stări anxioase;

- Nevroză cu manifestări predominant cardiace;

- Sindroame fobice;

- Psihonevroze;

- Zona zoster;

- Metastaze vertebrale, costale;

- Inflamaţii, abcese, neoplasme mediastinale.

4.1.3 Administrarea tratamentelor:

· Nitriţii - în funcţie de modul de acţiune se clasifica în:
A) nitriţi cu acţiune rapidă şi de scurtă durată:
- Nitroglicerină: tablete, sublingual;
- Nitrit de amil: fiole, se inhalează 2-5 picături;
B) Nitriţi cu acţiune mai întârziată şi prelungită:
- Izochet: administrat pe cale orală;
- Isodril: capsule;
- Nitroglicerină retard: administrat peroral;
- Unguent cu nitroglicerină: absorbţie lentă pe cale trans cutanata conferă unguentului o eficacitate
sporită, mai ales pentru cazurile de angor pectoral nocturn.

· Sedative:
- Diazepam;
- Oxazepam;
- Nitrazepam, s.a.;

[25]
4.1.4 Educaţie pentru sănătate

Cunoaşterea şi combaterea factorilor de risc

Este esenţial pentru bolnavul cu angina pectorală, ca şi pentru orice formă de cardiopatie
ischemică, să se depisteze factorii de risc şi în măsurile posibile, să se întreprindă măsuri pentru
controlarea lor. Dintre aceştia pot fi în bună măsură controlate: fumatul, hipertensiunea arterială,
hiper lipidemia, excesul ponderal, sedentarismul şi stressul. În această direcţie unele măsuri sunt
esenţiale.

1. Obiceiuri alimentare

Dietele bogate în grăsimi săturate şi colesterolul sau dovedit a agrava ateroscleroza în general şi
ateroscleroza coronariană în special. De aceea ele trebuie suprimate din alimentaţie. De asemenea,
regimurile alimentare care furnizează un mare număr de calorii şi conţin o cantitate importantă de
zaharuri rafinate.

Aplicarea unor diete corecte conduce nu numai la scăderea ponderală dar şi la un control mai bun
a H.T.A., lipidemiei şi colesterolului. O dietă corespunzătoare poate opri sau poate conduce la
regresul leziunilor de ateroscleroza coronariană.

Se acordă o atenţie deosebită regimurilor vegetariene bogate în acizi graşi polimerizarăţi şi un

aport de colesterol nu mai mare de 300 mg/zi.

Regimurile care conţin carne de peste au dovedit o scădere a mortalităţii şi morbidităţii prin boala
ischemică coronariană.

Este necesară în vederea prescrierii unei diete corespunzătoare să se evalueze prezenta hiper
lipidemiei, hipercolesterolemiei, hipertrigliceridemiei.

Pentru practică trebuie să rămână ca element fundamental că regimul alimentar cu un conţinut de

lipide mai mic de 25% din totalul caloric şi un aport de colesterol în medie de 100 mg/zi, constituie
piatra de temelie a tratamentului hipolipermiant şi hipocolesterolemianta.

2. Tratamentul corect al H.T.A.

Constituie un element esenţial al tratamentului şi al profilaxiei anginei de piept.

Aceasta impune că H.T.A. să fie depistata cât mai precoce, să se controleze periodic eficienta
terapiei, modelând-o s-au schimbând-o atunci când se dovedeşte ineficienta.

[26]
3. Fumatul

Reprezintă un factor de risc major controlabil care se asociază cu ateroscleroza precoce şi severă,
şi cu o incidenţă crescută a cardiopatiei ischemice.

Efectele sale asupra aparatului cardiovascular:

- Creşte frecvenţa cardiacă;

- Rezistentele vasculare periferice şi consumul de oxigen miocardic;

- Stimulează SNA cu creşterea catecolaminelor circulante;

- Determină formarea de carboxihemoglobina şi diminuează cantitatea de oxigen furnizată

ţesuturilor.

Elementele privind fumatul şi angina pectorală se referă la:

- Fumatul pasiv - care agravează evoluţia anginei la subiecţii nefumători;

- Fumatul interferează cu unele droguri antianginoase (blocanţi ai canalelor calcice, beta blocante)
scăzând nivelul sanguin al acestora.

Suprimarea fumatului determina o diminuare a frecvenţei acceselor ai o îmbunătăţire a

electromiogramei la efort.

4. Tipul de personalitate, tensiunea psihoemoţională, stressul şi stilul de viaţă

Boala ischemică are o incidenţă mai mare cel puţin pentru persoanele în vârstă medie şi cel puţin
pentru infarctul miocardic la subiecţii continuu presaţi de timp, ambiţioşi, care depun un efort
deosebit pentru realizarea profesională. Aceşti subiecţi, adesea stresaţi de problemele cotidiene,
fumează excesiv, sunt anxioşi, adesea au o viaţă sedentară. Sedentarismul şi lipsa de condiţie fizică
se consideră că un factor de risc independent de alţi factori de risc.

Efortul fizic bine dozat şi adaptat în primul rând subiectului dat poate avea decât afecte benefice
asupra circulaţiei. Asupra sistemului nervos central, asupra hipo proteinelor serice, asupra greutăţii
corporale.

[27]
 4.2. Planuri de îngrijire

NEVOILE FUNDAMENTALE ALE PACIENTULUI CONFORM PRINCIPIILOR

VIRGINIEI HENDERSON:

1. Nevoia de a respira;

2. Nevoia de a se alimenta;

3. Nevoia de a elimina;

4. Nevoia de a se mişca şi a menţine o postură corectă;

5. Nevoia de a se odihni;

6. Nevoia de a se îmbrăca şi dezbrăcat;

7. Nevoia de a-şi menţine constantă temperatura;

8. Nevoia de a fi curat, îngrijit şi de a-şi proteja tegumentele;

9. Nevoia de a evita pericolele;

10. Nevoia de a comunica cu semenii;

11. Nevoia de a comunica după credinţele proprii;

12. Nevoia de a se ocupa cu ceva în scopul realizării;

13. Nevoia de a se recrea;

14. Nevoia de a învăţa, a descoperi.

[28]
 PREZENTARE DE CAZ

CAZ A

1. DATE PERSONALE:

- Data naşterii: 22. Ianuarie.1960;

- Sex: feminin;

- Ocupaţie: muncitor;

- Căsătorită;

- Diagnostic de trimitere: C.I.D., angina pectorală de efort, hipertensiune arterială, sindrom anemic,
hipotiroidism, boala artrozică vertebro periferica;

- Diagnostic de internare: C.I.D., angina pectorală de efort, hipertensiune arterială, sindrom anemic,
hipotiroidism, boala artrozică vertebro periferica;

2. MOTIVELE INTERNĂRII:

- Durere precordială cu iradiere în omoplatul stâng;

- Dispnee la efort mediu;

- Astenie fizică marcată;

- Edeme palpebrale şi pre tibiale;

- Dureri pe coloana cervico-dorsală.

3. ANAMNEZA:

- Antecedente heredo - colaterale: mama cu afecţiune cardiacă;

- Antecedente personale: - fiziologice: naşteri=2; avorturi=0;

[29]
 - Patologice: reumatism la 40 de ani; fibrom uterin operat în 1983; neagă lues şi
TBC-ul;

- Condiţii de viaţă şi de muncă: mediocre;

- Comportare faţă de mediu: normal, nefumătoare, neagă consumul de băuturi alcoolice, consum
moderat de cafea, duce o viaţă sedentară, nu este alergică.

4. ISTORICUL BOLII – de aproape un an de zile reclama durere retrosternală cu iradiere în

omoplatul stâng, dispnee la efort, astenie fizică marcată, în ultima perioadă edeme
generalizate.Se internează pentru diagnostic şi tratament.

5. EXAMENUL CLINIC GENERALIZAT – stare prezentă:

- G=80kg; I=1.67 m;

- Tegumente şi mucoase vizibile – palide, uscate, infiltrate; edeme prezente la gambe, mâini, fata;

- Sistem musculo - adipos în exces;

- Sistem ganglionar limfatic nepalpabil;

- Sistem osteo - articular: sub artralgii, redoare articulara matinală;

- Aparat respirator: torace normal conformat, sonoritate toracică normală, murmur vezicular
normal;

- Aparat cardiovascular: şoc apexian SP.V.I.C. stânga la 10 cm de linia medio sternala, zgomot I-II
îndepărtate; TA=150/30 mm Hg; VA=68/min;

- Artere periferice permeabile;

- Aparat digestiv: abdomen digestiv, nedureros la palpare, tranzit intestinal normal, prezent, uşoară
hepatomegalie;

- Aparat urogenital: rinichi nepalpabili, diureza scăzută, micţiuni normale ca frecvenţa cu emisiuni
reduse de urină.

[30]
 6. EXAMENE PARACLINICE:

- Ex. Sânge: HG:14,4 g%

- FL: NS = 66%, E= 3%, L=27%, M=4%;

- VSH: 44mm/1H; -82 mm/2H;

- Uree: 0,33 g%;

- Acid uric: 50,7 mg%;

- Glicemie: 1,04g%;

- Colesterol: 2,25 g%;

- Lipide: 0,8 g%;

- Trigliceride: 3,20 g%;

- TGD = 59 ui; TGP = 57 ui

- Bilirubina: T= 0,44mg%; S=0,15 mg %;

- Ex. Sumar urina;

- Albumina: urme fine;

- Glucoză, urobilinogen: absent;

- Sediment: epitelii, rare leucocite, relativ frecvente hematii;

- Urocultura: negativ;

- Examen electrocardiografic;

- Examene radiologice: rgf. Toracică: cord cu arc mijlociu stâng liniar, hiluri cu arc de proiecţie şi
intensitate limitată; rgf. Coloana cervicală: producţiuni osoase anterioare C4-C8. Cu precădere în
INV.C5. Microproducţiile osoasă anterioară a coloanei toracice;

- Examen ginecologic: anexita stânga;

- Examene anatomopatologice: metabolism bazal: RĂ=360 mm/s;

[31]
 - Examen ecografic: colecist – ficat cu hiper reflexivitate difuză; colecist destins de volum cu pereţi
îngroşaţi, fără calculi.

STABILIREA GRADULUI DE DEPENDENŢĂ

1. Nevoia de a respira:

- Dependent: dispnee efort mediu de tip inspirator, datorită durerii precordiale şi senzaţiei de
constricţie toracică, consecinţa contractării muşchilor intercostali;

2. Nevoia de a se alimenta:

- Independent: respecta un program de masă ordonat, regim hiposodat, hipoglicemic;

3. Nevoia de a elimina:

- Dependent: datorită edemelor şi infiltraţiilor tegumentare, mai ales la nivel palpebral, al gambelor,
tranzit intestinal normal;

4. Nevoia de a se mişca şi de a păstra o bună postura:

- Dependent: căuta o poziţie adecvată respiraţiei – parartralgii, dureri pe articulaţiile mari

(cefalicooccipitala);

5. Nevoia de a se odihni:

- Dependent: bolnavă anxioasa, neliniştită, insomnii frecvente, agitaţie;

6. Nevoia de a se îmbrăca şi dezbracă:

- Independent: bolnavă este îmbrăcată de cent, se îmbrăca şi se dezbracă singură;

7. Nevoia de a-şi menţine constantă temperatura:

[32]
- Independent: bolnavă este afebrila (T=36,8 C);

8. Nevoia de a fi curat, îngrijit şi de a-şi proteja tegumentele:

- Independent: bolnavă îşi face singură toaleta zilnică; aspect normal al tegumentelor şi mucoaselor;

9. Nevoia de a evita pericolele:

- Dependent: bolnavă prezintă sete de aer, nelinişte, frică de moarte;

10. Nevoia de a comunica cu semenii:

- Dependent: în criză;

11. Nevoia de a acţiona după credinţele proprii:

- Independent: creştin ortodox;

12. Nevoia de a se ocupa cu ceva în scopul realizării:

- Independent: bolnavă este căsătorită, are 2 copii, multiple preocupări legate de gospodărie,
îndeletniciri manuale;

13. Nevoia de a se recrea:

- Independent: după crize, bolnava se linişteşte, participa la discuţiile din salon, primeşte vizita
familiei, face mici plimbări;

14. Nevoia de a învăţa, de a descoperi:

- Independent: pacienta este interesată de evoluţia bolii, de rezultatul analizelor, are o atitudine
cooperantă în ceea ce priveşte regimul igieno-dietetic şi administrarea medicamentaţiei.
[33]
 PLAN DE ÎNGRIJIRE A BOLNAVULUI

NEVOIA DIAGNOSTIC OBIECTIVE DE INTERVENŢII EVALUARE

FUNDAMENT UL DE NURSING
ALĂ NURSING
Nevoia de a Dispnee de efort - Să respire - Liniştirea La câteva minute
respira mediu, senzaţie normal; psihică a după
30.03.2012 de sufocare, - Să aibe un aport pacientului administrarea
accelerarea normal de oxigen; pentru înlăturarea medicamentului şi
ritmului - Dispariţia fricii. fricii; a perfuziilor
respirator - Aşezarea bolnavul se
acestuia într-o linişteşte.
poziţie adecvată
respiraţiei,
decubit dorsal cu
toracele uşor
ridicat;
- Oxigenoterapie,
urmărirea şi
notarea pulsului
şi respiraţiei până
la sfârşitul crizei;
- Recoltarea de
probe biologice;
- Administrare de
Nitroglicerină
sublingual şi
montarea de
perfuzie cu
nitroglicerină+
glucoză (250ml)
+ heparina.

[34]
Nevoia de a se Crampe - Restabilirea - Realizarea În urma
mişca şi de a musculare circulaţiei confortului mobilizării
menţine o poziţie datorită normale la nivelul necesar şi senzaţiilor
corectă imobilizării în membrelor; poziţionarea neplăcute la
timpul perfuziei, - Mobilitatea corectă a nivelul
palpitaţii, articulaţiilor; pacientului în membrelor şi
furnicături şi - Combaterea timpul perfuziei; articulaţiilor
amorţirea distrofiei - Mobilizarea dispar, nu apar
membrelor, musculare. pasivă, escare, ritmul
tahicardie. fricţionarea cardiac se
tegumentelor restabileşte.
pentru stimularea
circulaţiei şi
combaterea
escarelor de
decubit;
- La indicaţia
medicului se
administrează
propranolol
pentru
restabilirea
ritmului cardiac.
Nevoia de a evita Anxietate, Combaterea - Liniştirea Bolnavul se
pericolele agitaţie, anxietăţii, a psihică a linişteşte, astfel
nervozitate, durerii pacientului, dispare frică şi
palpitaţii, risc de explicându-i că încetează durerea.
complicaţii, risc în urma
de infecţie. tratamentului
durerile vor
dispare;
- Explicarea
necesităţii
[35]
 cooperării pentru
eventualele
complicaţii;
- La indicaţia
medicului se
administrează
eritromicina (2
cp/8h)
Nevoia de a se Incapacitatea de - Combaterea - Dacă este Bolnavul devine
recrea a îndeplini o stării depresive; posibil discutarea mai sociabil,
activitate - Evitarea izolării. cât mai mult cu starea de depresie
favorizantă, pacientul, se ameliorează.
diminuarea antrenându-l în
mijloacelor de discuţii şi cu alţi
interes. pacienţi din
salon;
- Se permite
vizita celor
apropiaţi pentru o
perioadă scurtă
de timp pentru a
nu obosi
pacientul.
Nevoia de a se Insomnie, - Restabilirea - I se explică Bolnavul se
odihni dificultate în a ritmului necesitatea linişteşte.
dormi, somn nictemeral; somnului atât în
agitat, trezire - Formarea timpul zile cât di
frecvenţă. deprinderii de a se în timpul nopţii;
odihni şi în timpul - I se va
zilei; administra un
- Realizarea sedativ în cazul
confortului în care nu se
necesar. poate odihni;
- La indicaţia
medicului i se va
administra
[36]
 fenobarbital.

Nevoia de a Apnee de decubit - Să respire - Se linişteşte Bolnavul îşi reia

respira în timpul zilei. normal; bolnavul şi se respiraţia normală
5.03.2012 - Să aibă un aport aşează pentru şi durerile dispar.
normal de oxigen; restabilirea
- Dispariţia normală a
durerii. respiraţiei şi
circulaţiei;
- La indicaţia
medicului i se
administrează:
calci parina în
zona peri
ombilicala de
2ori/zi, 17500
U.I., sub control
T.A.,
Nitroglicerină
sublingual,
perfuzie lentă cu
nitroglicerină şi
glucoză (250ml).
Nevoia de a se Furnicături, - Restabilirea - Se continua În urma
mişca şi de a amorţirea circulaţiei la activitatea de mobilizării pasive
menţine o extremităţilor, nivelul mobilizare pasivă nu apar escare,
postură corectă tahicardie, membrelor şi activă, tegumentele au un
palpitaţii în inferioare; kinetoterapie; aspect normal,
timpul nopţii. - Mobilitatea - I se schimbă ritmul cardiac se
articulaţiilor; permanent restabileşte.
- Combaterea poziţia
atrofiei bolnavului pentru
musculare. prevenirea
pneumoniei
hipostatice şi a
[37]
 escarelor de
decubit;

- Se continua
administrarea, la
indicaţia
medicului, de
propranolol,
hidroxizii,
eritromicina.
Nevoia de a se Anxietate, - Realizarea - Se continua Bolnavul se
odihni nervozitate, somn confortului sedarea linişteşte şi se
neliniştit, necesar pacientului; poate odihni.
dificultate în a respiraţiei; - Se poziţionează
dormi, palpitaţii - Normalizarea bolnavul în timp
de scurtă durată ritmului respirator crizelor de apnee,
în timpul nopţii. şi circulator. concomitent cu
asigurarea unui
aport
corespunzător de
oxigen;
- I se crează
condiţii bune
necesare odihnei
şi în timpul zilei.
Nevoia de a se Tulburări de - Restabilirea - Se linişteşte Bolnavul îşi
mişca şi de a echilibru, echilibrului şi bolnavul, recăpătă
menţine o ameţeli, tulburări vederii. explicându-i că echilibrul şi se
postură corectă de vedere. este un fenomen linişteşte.
6.03.2012 pasager;
- Se aşează uşor
în decubit dorsal
cu capul mai sus
decât trunchiul,
spunându-i să
respire adânc şi
[38]
 rar.

Nevoia de a se Anxietate, - Dispariţia - Se continua Bolnavul se

odihni insomnie, neliniştii şi a sedarea şi îl linişteşte.
insomnie, teamă. fricii; încurajăm psihic;
- Realizarea - I se realizează
confortului confortul necesar
necesar odihnei înlăturării
fizice şi psihice. stresului;
- Se permit
vizitele pentru
încurajare şi
liniştire;
- La indicaţia
medicului se
administrează
fenobarbital,
diazepam.
Nevoia de a evita Agitaţie, - Ameliorarea - Se discută cu Starea bolnavului
pericolele anxietate, stării de depresie; pacientul, se ameliorează,
nervozitate, - Dispariţia explicându-i dispar palpitaţiile
palpitaţii rare durerilor; actuala etapă a şi durerea.
nocturne, - Dispariţia tratamentului şi
ameţeli. palpitaţiilor. necesitatea de a
fi cooperant;
- La indicaţia
medicului i se
administrează:
diazepam,
senoran,
cordarone.

Nevoia de a Teamă, - Liniştirea - Discutarea cu

învăţa de a nervozitate, bolnavului şi pacientul şi
[39]
descoperi nesiguranţă. dobândirea informarea în
15.04.2012 încrederii în legătură cu
forţele proprii; stadiul bolii în
- Respectarea momentul
regimului igieno - externării şi
dietetic şi educarea acestuia
medicamentos. în ceea ce
priveşte regimul
alimentar,
tratamentul
medicamentos,
necesitarea
prezentării
periodic la medic
pentru control şi
observaţie.

CAZ B
[40]
 1. DATE PERSONALE:

- Data naşterii: 26.06.1957;

- Sex: feminin;

- Ocupaţia: pensionata medical;

- Dată internării: 21.01.2012; oră:8:15;

- Diagnostic de trimitere: C.I.D., angina pectorală la efort, sindrom ischemic periferic, spasmofilie
cu cauza medulara, hipertiroidism operat, nodul restant;

2. MOTIVELE INTERNĂRII:

- Crize: palpitaţii rapide însoţite de lipsa de aer, anxietate;

- Dureri precordiale de efort;

- Dureri în hipocondrul drept, gust amar, balonări postprandiale;

3. ANAMNEZA:

- Antecedente heredo-colaterale: fără importanţă;

- Antecedente personale: hepatită edemica (1980); guşa nodulară - hipertiroidism - operată; neagă
luesul şi TBC-ul;

- Condiţii de viaţă şi de muncă: bune;

- Comportare faţă de mediu: normală, nefumătoare, nu consuma băuturi alcoolice, nu este alergică;

4. ISTORICUL BOLII – se afla în evidenţă secţiei de boli cronice cu diagnosticul de

hepatopatie cronică – guşa nodulară hipertiroidiana operată, pentru care a fost pensionata
medical. Reclama crize, palpitaţii rapide, însoţite de anxietate şi lipsa de aer, dureri
precordiale la efort, motiv pentru care e spitalizată.

5. EXAMEN CLINIC GENERAL:

[41]
- Stare prezentă: G=75kg; I=1,65m;

- Tegumente şi mucoase: aspect normal, cicatrice postoperatorie la baza gâtului;

- Sistem musculo adipos: normal;

- Sistem ganglionar limfatic: nepalpabil;

- Sistem osteo-articular: aparat integru;

- Aparat respirator: torace normal conformat, sonoritate toracică normală, murmur vezicular normal;

- Aparat cardio-vasculară şoc apexian CP V.I.C. stg. La 10cm de linia mediană; ZG.I accentuat,
TA=160/90mm Hg, AV-112/s fără ex. Pulsaţii greu perceptibile tibiale posterioare;

- Aparat digestiv: abdomen sensibil la palpare în hipocondru drept cistic; ficat la rebord, consistenta
uşor crescută, sensibil; splina nepalpabila; tranzit intestinal prezent, normal;

- Aparat urogenital: micţiuni normale, loje renale libere nedureroase, rinichi nepalpabili;

- Sistem nervos: normal.

6. EXAMENE PARACLINICE RECOMANDATE:

- Examen de sânge: VSH-25mm/1h; HG-12G%; GLA-4600; FL: NS=64%; L=27%; E=3%; M=6%;
UREE=0,26 G%; Glicemie=0,87%; Colesterol=2,0 G%; TGP=5UI; TGO=12UI; Bilirubina -
1,04mg%; Electroforeza: PT=8G%; A=52%; x1=4%; x2=9%; p=13%; 8=22%; Calcemie =4,6
mg/l.

- Examen de urină: sumar urina: albumina, glucoză, uree, absent sediment, frecvente epitelii, relativ
frecvente leucocite, rare hematii, flora microbiană mobila;

- Examen radiologic – rgf. Toracică: cord cu arc mijlociu stâng liniar; pulmonar normal;

- Examene electrocardiografice.

[42]
 STABILIREA GRADULUI DE DEPENDENŢĂ

1. Nevoia de a respira:

- Dependent: în perioada de criză bolnavă acuza dispnee de efort, lipsa de aer;

2. Nevoia de a se alimenta:

- Independent: bolnavă respecta regimul alimentar, se hrăneşte singură

3. Nevoia de a elimina:

- Independent: bolnavă are diureza normală, micţiuni normale cu aspect cu aspect normal al urinei;

4. Nevoia de a se mişca şi de a avea o bună postura:

- Dependent: căuta poziţie adecvată respiraţiei în timpul crizei;

5. Nevoia de a se odihni:

- Dependent: bolnavă este anxioasa, neliniştită, are insomnii;

6. Nevoia de a se îmbrăca şi dezbracă:

- Independent: bolnavă este îmbrăcată decent, adecvat, se poate îmbrăca şi dezbracă singură;

7. Nevoia de a-şi menţine constantă temperatura:

- Independent: bolnavă este afebrila;

8. Nevoia de a fi curat, îngrijit şi de a-şi proteja tegumentele:

[43]
- Independent: bolnavă îşi face toaleta tegumentelor şi mucoaselor zilnic, nu prezintă modificări
tegumentare, prezintă interes pentru aspectul exterior şi igienă;

9. Nevoia de a evita pericolele:

- Dependent: în perioada de criză bolnavă prezintă nelinişte, sete de aer, anxietate;

10. Nevoia de a comunica cu semenii:

- Dependenta: în perioada de criză bolnavă se izolează, este neliniştită;

11. Nevoia de a acţiona după credinţele proprii:

- Independent: creştin ortodox, ne practicant;

12. Nevoia de a se ocupa cu ceva în scopul realizării:

- Independent;

13. Nevoia de a se recrea:

- Dependenta: după criza bolnavă se linişteşte, însă menţine o stare de teamă în legătură cu boala să,
ceea ce accentuează anxietatea;

14. Nevoia de a învăţa, de a descoperi:

- Independent: bolnavă cunoaşte suficiente date privitoare la boala să şi este cooperantă în ceea ce
priveşte regimul igieno-dietetic şi medicamentos prescris.

PLAN DE ÎNGRIJIRE A BOLNAVULUI

[44]
NEVOIA DIAGNOSTIC OBIECTIVE DE INTERVENŢII EVALUARE
FUNDAMENT UL DE NURSING
ALĂ NURSING
Nevoia de a Dispnee - Să respire - Îi înlăturăm La câteva minute
respira inspiratorie efort normal; frică, asigurându- după încetarea
21.01.2012 mediu, senzaţie - Calmarea l că vom face tot crizei anginoase
de sufocare, sete durerii; posibilul să iasă respiraţia se
de aer. - Să aibe un aport din criză; normalizează.
normal de oxigen. - Deschidem
ferestrele;
- Îl poziţionam
pentru ai uşura
respiraţia-decubit
dorsal;
- Urmărim şi
notam pulsul şi
respiraţia până la
sfârşitul crizei;
- La indicaţia
medicului se
recoltează sânge
pentru examenele
biologice;
- Se
administrează
Nitroglicerină
sublingual.
Nevoia de a Infiltraţie - Dispariţia - La indicaţia Dispar edemele şi
elimina tegumentară, edemelor; medicului se restabileşte
edeme la nivelul - Reglarea durerii; recoltam urina tranzitul
palpebral şi a - Reluarea pentru examenele intestinal, precum
membrelor, tranzitului biologice; şi reluarea
constipaţie intestinal; - Urmărim şi emisiunilor
uşoară, notam în foaia de normale de urină.
transpiraţii în observaţie:
criză. diureza, aspectul
[45]
 urinei emise,
cantitatea de
lichide
administrate;
- I se
administrează
Furosemid şi
supozitoare cu
glicerina.
Nevoia de a se Insomnie, - Calmarea - I se explică Bolnavul se
odihni dificultate în a durerilor; pacientului linişteşte şi are un
dormi, trezire - Realizarea necesitatea de a somn liniştit în
frecvenţă, somn confortului se odihni şi de a timpul nopţii.
agitat. necesar; dormi mai ales în
- Sedarea timpul nopţii;
pacientului şi - I se explică
reglarea ritmului faptul că i se va
nictermal. administra un
sedativ;
- La indicaţia
medicului i se
administrează
Bromoval.
Nevoia de a se Alternarea - Combaterea - Se poziţionează În urma
mişca şi de a ritmului cardiac edemelor corect bolnavul administrării
menţine o şi a circulaţiei, membrelor pentru stimularea medicaţiei
postură corectă edeme ale inferioare; întoarcerii bolnavul acuza
membrelor - Mobilitate venoase; dureri mai reduse
inferioare, crescută a - Mobilizare şi se poate
redoare articulaţiilor; activa şi pasivă; deplasa în sala de
articulara, căuta - Combaterea - Îngrijirea mese, toaletă, etc.
poziţie adecvată atrofiilor punctelor de
în timpul crizei. musculare. sprijin pentru
prevenirea
escarelor;

[46]
 - La indicaţia
medicului i se
administrează:
Paduden.
Nevoia de a evita Anxietate - Dispariţia - Liniştim psihic Dispare durerea,
pericolele moderată, teamă, durerii; pacientul; bolnavul începe
nelinişte, - Normalizarea - Se aşează să se liniştească şi
hiperventilaţie, respiraţiei; pacientul în dispare frică după
nervozitate, frică - Liniştirea poziţie de decubit criză.
de moarte. bolnavului. dorsal cu
trunchiul uşor
ridicat pentru
uşurarea
respiraţiei;
- La indicaţia
medicului se
administrează
Nitroglicerină
sublingual, în
criză,
Nitropector,
Aspacardin,
Nifedipin.
Nevoia de a Edeme reduse la - Dispariţia - Notam în foaia Se reiau
elimina nivelul edemelor; de observaţie emisiunile
21.01.2012 membrelor - Reglarea diureza şi normale de urină
inferioare. diurezei; cantitatea de şi dispar edemele.
- Notam în foaia lichide
de observaţie administrată
diureza şi zilnic;
cantitatea de - La indicaţia
lichide medicului
administrată continuăm
zilnic. administrarea de
Furosemid.
Nevoia de a se Insomnie, stare - Restabilirea - I se asigura Bolnavul se
[47]
odihni de agitaţie, ritmului bolnavului linişteşte şi se
nervozitate, nictemeral; condiţii poate odihni în
nelinişte, - Formarea favorabile de timpul zilei.
dificultate în a se deprinderilor de a odihnă şi în
odihni. se odihni şi în timpul zilei;
timpul zilei; - I se explică
- Realizare faptul că i se
confortului administrează în
necesar. continuare
sedative;
- La indicaţia
medicului i se
administrează
Bromoval.
Nevoia de a se Redoare - Dispariţia - Realizarea Pacientul prezintă
mişca şi de a articulara, dureri durerii articulare confortului o mai bună
menţine o pe articulaţiile şi cea din necesar pentru mobilitate a
postură corectă mari, dureri în regiunea realizarea articulaţiilor,
regiunea hipogastrică. mişcărilor active durerea din
hipogastrică şi pasive; regiunea
dreapta cu - Eliminarea din hipogastrică
iradiere alimentaţie a dispare.
posterioară. alimentelor
colecistocinetice;
- La indicaţia
medicului se
administrează
Paduden.
Nevoia de a evita Anxietate - Dispariţia - Se discută calm Bolnavul se
pericolele moderată, teamă, durerii; cu bolnavul şi i linişteşte, dispar
nelinişte, - Liniştirea se explică faptul durerile şi starea
nervozitate bolnavului. că ameliorarea de anxietate.
redusă. durerii se face
treptat, este
necesar să aibă
răbdare şi să
[48]
 colaboreze;
- La indicaţia
medicului se
administrează
Nitropector,
Aspacardin,
Nifedipin.
Nevoia de a Comunicarea - Evitarea izolării - Prin modul Bolnavul devine
comunica cu ineficace la nivel prin accesul folosirii tonului mai activ,
semenii afectiv, apatie, familiei în timpul şi amabilităţii răspunde prompt
neîncredere, orelor de vizită. câştigăm la indicaţiile
plâns frecvent, încrederea medicale.
singurătate, pacientului în
aparent tristă actul medical şi
izolare. în recuperare;
- Se permite
vizita familiei
pentru a evita
izolarea
bolnavului.
Nevoia de a Teamă, - Liniştirea - Se discută bu Starea bolnavului
învăţa, de a nesiguranţa, pacientului şi bolnavul şi i se se ameliorează,
descoperi neîncredere. redarea încrederii explică stadiul dispar palpitaţiile
30.01.2012 în forţele proprii bolii în şi durerea.
în vederea momentul
respectării externării şi
regimului astfel îl educam
medicamentos şi în legătură cu
igieno-dietetic regimul de viaţă
prescris. permis,
necesitatea
controlului
periodic la
medic.

[49]
 CAZ C

1. DATE PERSONALE:

- Data naşterii: 4. August.1953;

[50]
- Ocupaţia: pensionar;

- Dată internării: 20.10.1011; oră:8:00;

- Diagnostic de trimitere: C.I.D., angor sever, IM vechi, arteriopatie obliterantă membrele inferioare,
ateroscleroza generalizată;

2. MOTIVELE INTERNĂRII:

- Dureri retrosternale la efort;

- Palpitaţii neregulate de scurtă durată;

- Dispnee efort mediu, dispnee paroxistică nocturnă;

- Insomnie;

3. ANAMNEZA:

- Antecedente heredo-colaterale: fără importanţă;

- Antecedente personale – patologice - discopatie lombară, neagă lues şi TBC;

- Condiţii de viaţă şi de muncă: mediocre;

- Comportament faţă de mediu: normal, nefumător, consum de băuturi alcoolice moderat, consum
moderat de cafea, nu este alergic.

4. ISTORICUL BOLII – spitalizat în 1996, în secţia de cardiologie cu diagnosticul de infarct

miocardic acut, cu angor postinfarctic cu evoluţie progresivă spre angor agravat şi insuficientă
ventriculară stânga. Este sub tratament cronic, igieno - dietetic şi medicamentos cu nitraţi, beta
blocante, blocante de calciu, antiagregante, plachetare.Se internează pentru acuzele de mai sus.

5. EXAMENUL CLINIC GENERAL:

- G=72kg; I = 1,77m;

- Tegumente şi mucoase vizibile - aspect normal, fără edeme;

[51]
- Sistem musculo adipos: normal;

- Sistem ganglionar limfatic: normal;

- Sistem osteo-articular: aparent integru;

- Aparat respirator: torace normal conformat, murmur vezical normal;

- Aparat cardiovascular: şoc apexian SP.V.IC stg. La 10 cm de linia mediană, zgomotul I diminuat,
suflu sistolic gr. ÎI la aplex; TA=130/80mm Hg, AV=90/s; palpaţii greu perceptibile la arterele
tibiale posterioare şi pedioase;

- Aparat digestiv: abdomen suplu, nedureros la palpare; ficat, splina în limite normale; tranzit
intestinal prezent normal;

- Sistem nervos: normal.

6. EXAMENE PARACLINICE:

- Coagulograma: TH=85’’; TQ=18’’; FBG=2,5G/L;

- Uree: 2,0G%;

- Glicemie: 2,40G%;

- Colesterol: 2,40G%;

- VSH: 11mm/1h; 23mm/2h;

- HB: 11,8G%; HT=4G%; L=6400/mm;

- TQ=17’’; TH=10’’; FBG=2,1G/L;

- Examen de urină: albumina, glucoză-absent; sediment: rare epitelii, rare leucocite;

- ECG - 29-30;

STABILIREA GRADULUI DE DEPENDENŢĂ

1. Nevoia de a respira:

[52]
- Dependent: bolnavul acuza dispnee la efort mediu şi dispnee paroxistică nocturnă;

2. Nevoia de a se alimenta:

- Independent: bolnavul prezintă tranzit intestinal normal, se poate alimenta singur, respecta regimul
alimentar prescris;

3. Nevoia de a elimina:

- Independent: bolnavul nu prezintă afecţiuni urogenitale, are micţiuni normale, cu aspect normal al
urinei, nu prezintă constipaţii, nu prezintă transpiraţii;

4. Nevoia de a se mişca şi de a păstra o bună postura:

- Dependent: bolnavul căuta poziţii adecvate calmarii durerilor şi regularizării respiraţiei în

perioadele de criză, datorită alterării ritmului cardiac şi circulaţiei;

5. Nevoia de a se odihni:

- Dependent: bolnavul prezintă insomnie, are somn agitat datorită dispneei paroxistice nocturne, în
timpul zilei este anxios, neliniştit;

6. Nevoia de a se îmbrăca şi dezbracă:

- Independent: bolnavul este îmbrăcat decent, se îmbrăca şi de dezbracă singur;

7. Nevoia de a-şi menţine constantă temperatura:

- Independent: bolnavul este afebril;

8. Nevoia de a fi curat, îngrijit şi de a-şi proteja tegumentele:

[53]
- Independent: bolnavul îşi face toaleta zilnic, nu prezintă erupţii, prezintă mucoase normal colorate,
prezintă interes pentru înfăţişarea sa;

9. Nevoia de a evita pericolele:

- Dependent: bolnavul prezintă anxietate, durere, stare depresivă, teamă, mai ales în timpul crizelor;

10. Nevoia de a comunica cu semenii:

- Independent: bolnavul prezintă un nivel intelectual normal, este sociabil şi nu se izolează de

pacienţii din salon;

11. Nevoia de a acţiona după credinţele proprii:

- Independent: creştin ortodox;

12. Nevoia de a se ocupa cu ceva în vederea realizării:

- Independent: bolnavul are un program zilnic propriu, citeşte, primeşte vizitele familiei;

13. Nevoia de a se recrea:

- Dependent: după perioadele de criză se linişteşte greu, este anxios, prezintă teamă în legătură cu
boala să;

14. Nevoia de a învăţa, de a descoperi:

- Independent: bolnavul are cunoştinţă despre boala să, cooperează cu personalul medical.

PLAN DE ÎNGRIJIRE A BOLNAVULUI

NEVOIA DIAGNOSTIC OBIECTIVE DE INTERVENŢII EVALUARE

FUNDAMENT UL DE
[54]
ALĂ NURSING NURSING
Nevoia de a Dispnee de efort, - Să respire - Se linişteşte Bolnavul se
respira lipsa de aer, normal; bolnavul psihic linişteşte, ritmul
20.01.2012 anxietate. - Să aibe un aport pentru a înlătura cardiac scade.
normal de oxigen. frică şi starea de
anxietate;
- Se deschid
ferestrele;
- Se poziţionează
bolnavă pentru a
favoriza
expansiunea
toracică;
- Se înregistrează
permanent
respiraţia şi
pulsul;
- I se face
radiografie
pulmonara, se
recoltează sânge
şi urina;
- La indicaţia
medicului se
administrează
Propranolol.
Nevoia de a se Palpitaţii, - Calmarea - I se realizează Bolnavul se poate
mişca şi de a bolnavă căuta durerilor; pacientului deplasa, durerile
menţine o poziţie poziţie adecvată - Combaterea confortul scad în
corectă în criză şi pentru atrofiei necesar; intensitate.
atenuarea musculare; - Ajutăm la
durerilor - Mobilizarea cât mobilizarea
precordiale. mai precoce. activă;
- Se însoţeşte la
examinările de

[55]
 specialitate;
- La indicaţia
medicului se
administrează
Algocalmin,
Aspacardin.
Nevoia de a se Anxietate, - Liniştire psihică; - I se explică Anxietatea se
odihni nelinişte, stare de - Calmarea necesitatea de a diminuează şi
agitaţie durerilor; se odihni mai bolnava se
permanenta, - Restabilirea ales în timpul linişteşte.
epuizare, somnului de nopţii şi că i se
insomnie. noapte; administrează un
- Restabilirea somnifer;
ritmului cardiac. - La indicaţia
medicului se
administrează
Propranolol.
Nevoia de a evita Anxietate - Calmarea - Se linişteşte Durerea dispare.
pericolele moderată, teamă, durerilor; psihic pacienta Bolnavul se
agitaţie, - Calmarea explicându-i că linişteşte şi
palpitaţii, psihică; în urma dispare frică după
tahipnee, - Restabilirea tratamentului criză.
tahicardie, apatie, ritmului cardiac şi durerea va
tremurături, al hipertensiunii dispare şi astfel
inapetenta, idei arteriale; ritmul cardiac şi
pesimiste. - Normalizarea respirator se vor
respiraţiei; restabili;
- Dispariţia - Se aşează
tremurăturilor. bolnavul în
decubit dorsal cu
trunchiul uşor
ridicat pentru a
uşura respiraţia;
- La indicaţia
medicului se
administrează:
[56]
 Nitroglicerină,
Nitropector,
Nifedipin,
Aspacardin.
Nevoia de a Apatie, contact - Evitarea izolării; - Bolnavul este Pacienta devine
comunica cu necorespunzător - Redobândirea în plasat într-un activa şi răspunde
semenii cu realitatea, forţele proprii şi salon unde nu prompt la actele
neîncredere în necesitatea sunt bolnavi medicale.
forţele proprii, cooperării în agitaţi;
aparent tristă, vederea - Prin amabilitate
izolare. ameliorării. se câştigă
încrederea şi
astfel recuperarea
devine mai
uşoară;
- Permitem vizita
familiei;
- I se explică
necesitatea
colaborării cu
personalul
medical.
Nevoia de a se Bolnavul căuta o - Calmarea - Se mobilizează Bolnavul se poate
mişca şi de a poziţie adecvată durerilor; activ pacienta deplasa, durerile
menţine o diminuării - Combaterea plimbând-o prin scad în intensitate
postură corectă durerii. atrofiei salon; şi scade tensiunea
25.10.2012 musculare. - Îngrijirea arterială.
punctelor de
sprijin pentru
combaterea
escarelor;
- I se realizează
confortul
necesar;
- La indicaţia
medicului i se
[57]
 administrează
Verapamil.
Nevoia de a evita Anxietate, teamă, - Dispariţia - I se explică Bolnava se
pericolele frică de moarte, durerii, a bolnavei că linişteşte şi dispar
durere palpitaţiilor; acuzele de palpitaţiile.
precordială, - Liniştirea moment se vor
palpitaţii, bolnavei. ameliora în urma
depresie. tratamentului;
- La indicaţia
medicului se
administrează
Aspacardin,
Propranolol,
Bromoval.
Nevoia de a evita Agitaţie, teamă, - Combaterea - Liniştim psihic Starea de agitaţie
pericolele nervozitate. agitaţiei; pacientul, scade în
30.10.2012 - Dispariţia explicându-i intensitate,
palpitaţiilor şi a necesitatea palpitaţiile dispar
durerii. monitorizării iar bolnavul este
perfuziei pentru mai liniştit.
ameliorarea stării
prezente;
- Explicarea
necesităţii
cooperării pentru
evitarea
complicaţiilor;
- La indicaţia
medicului notam
perfuzie cu
glucoza 5%,
pentofilin,.

Nevoia de a se Incapacitate de a - Combaterea - Dacă este Bolnavă devine

recrea îndeplini o stării depresive; posibil discutăm mai sociabilă,
activitate cât mai mult cu starea de depresie
[58]
 favorizantă, pacientul; se ameliorează.
diminuarea - Dacă este
mijloacelor de posibil şi starea
interes. pacientului e mai
bună permitem
vizita familiei.
Nevoia de a evita Teamă, - Liniştirea - Se discută cu
pericolele nesiguranţa, bolnavului şi pacientul,
5.11.2012 nervozitate. dobândirea informându-l
încrederii în sine; despre stadiul
- Respectarea bolii la externare;
regimului igieno- - I se face
dietetic şi educaţia sanitară
terapeutic în ceea ce
recomandat. priveşte evitarea
factorilor
agravanţi a bolii;
- Necesitatea
prezentării
periodice la
controlul medical
periodic;
- Respectarea
tratamentului
medicamentos.

4.3. Proceduri nursing specifice

Recoltarea sângelui

A) Pentru examinările hematologice şi parazitologice:

Materiale necesare:
[59]
- Ace sterile de unică folosinţă, mănuşi sterile;

- Pipetele Potain separat pentru globulele roşii şi albe;

- Micro pipele pentru determinarea hemoglobinei;

- Lame de sticlă foarte bine degresate;

- Vată sterilă, eter sau alcool, alcool de filtru.

Temperatura camerei va fi de cel puţin 18-20 gr. C, pentru a evita vasoconstricţia periferică.

La adult recoltarea se face din palma degetului mijlociu sau inelar de la mâna stângă. Înţeparea se
face puţin lateral nu în mijlocul pulpei degetului, deoarece aici vascularizaţia este mai bogată.
Recoltarea se poate face şi din lobul urechii.

B) Recoltarea sângelui prin puncţie venoasă:

Se face pentru restul analizelor hematologice şi parazitologice, pentru analize biochimice.

Recoltarea se practică dimineaţa, pe nemâncate, folosind o seringă sterilă, uscată şi curată.

Recoltarea se face la adult din venele plicii cotului: vena medio bazilica şi medio cefalica.

* Pentru determinarea rezistenţei globulare, sângele se recoltează pentru obţinerea globulelor roşii.
Se vor evita hemoliza şi coagularea sângelui. Se recoltează prin puncţie venoasă 5-6 ml sânge care
se defibrinează şi se trimite imediat la laborator. Pentru frotiul obişnuit de sânge se recoltează şi se
întinde sângele pe o lamă de sticlă.

* Pentru determinarea VSH (viteza de sedimentare a hematiilor) se foloseşte seringa de 2 ml în

care se trag 0,4 ml de citrat de sodiu 3,8 % apoi se recoltează 1,6 ml sânge. Se agită de câteva ori
seringa pentru omogenizarea amestecului, care este trecut apoi într-o eprubetă mică.

* Determinarea timpului de coagulare - timpul scurs de la recoltarea sângelui până la coagularea

lui.

Materiale necesare:

- Ac steril de seringă;

- Lame uscate şi curate;

[60]
 - Alcool;

- Ceas de secundar;

- Ulei de parafină.

Valoarea normală: 5-8 minute.

* Recoltarea sângelui pentru examene biochimice - se face prin puncţie venoasă dimineaţa pe
nemâncate. Recoltarea se face fie cu seringă, fie lăsând să curgă sângele singur direct din ac în
recipient, fie cu recoltare speciale. Seringă, acul şi eprubetă trebuie să fie perfect uscate, căci apa
produce hemoliza globulelor roşii.

Anticoagulanţii cei mai folosiţi pentru examene chimice sunt:

- Florura de sodiu;

- Oxalatul de potasiu;

- Amestecul oxalat de amoniu şi potasiu;

- Heparina;

- Hirudina.

După recoltare cu anticoagulant sângele se agita bine.

Recoltarea urinei

Urina poate fi recoltata dintr-o singură emisie sau emisiuni colectate timp de 24 h.

* Pentru examenul fizic - urina trebuie recoltata timp de 24 h. La aceasta se determina:

- Cantitatea;

- Aspectul;

- Culoarea;

- Mirosul;

- Densitatea.

* Pentru examenul chimic - se trimite urina recoltata timp de 24 h sau numai urina proaspătă de
dimineaţă, care este cea mai concentrată. Urina se recoltează în sticle absolut curate, clătite cu apă

[61]
distilată. Cantitatea pregătită pentru laborator va fi 100 - 150 ml. Din această cantitate se va face
sedimentul urinar.

* Pentru examene bacteriologice - urina se va recolta steril. Însămânţările din urina se numesc
uroculturi.

Materiale necesare:

- Sonda Nelaton sterilă şi unsă cu ulei de vaselină steril;

- Eprubete sterile cu dop de vată;

- Lampa de spirt;

- Ser fiziologic steril;

- Vată sterilă.

Tehnica recoltării:

- La bărbaţi: se face fără sonda, după o curăţire minuţioasă a glandului cu apă şi săpun apoi cu ser
fiziologic steril. După eliminarea primului jet de urină, bolnavul urinează în eprubetă sterilă. Gura
eprubetei se flambează după ce s-a scos dopul şi după recoltare.

- La femei: recoltarea se face prin sondarea vezicii. Se face o curăţire a vulvei cu ser fiziologic, se
introduce sonda în vezica urinară. După ce se scurg primele picături de urină se introduce capătul
sondei în eprubetă sterilă a cărei gură a fost flambata. Se astupa şi se trimite la laborator. Cantitatea
de urină recoltata este de 10-20 ml.

CAPITOLUL 5

PREGĂTIREA BOLNAVULUI PENTRU EXAMENUL RADIOLOGIC AL ORGANELOR

TORACICE – INIMA - RADIOGRAFIA ŞI RADIOSCOPIA TORACELUI

[62]
Situaţia organelor intratoracice permite o organizare radiologică fără pregătirea lor în prealabil.
Modificările de volum şi de forma ale inimii, ca şi pulsaţiile ei pot fi înregistrate pe ecran fără o
pregătire prealabilă.

Explorarea radiologică a organelor toracice se începe cu radioscopia care dă o imagine dinamică a

inimii. Examinarea se face în poziţie ortostatică, bolnavul stând în picioare în dosul ecranului, cu
mâinile aşezate în şolduri. Dacă acest lucru nu este posibil, examenul se face şezând. În cazuri
excepţionale examenul se face în decubit.

Se va explica bolnavului cum trebuie să se comporte în timpul expunerii filmului, făcând cu el

câteva exerciţii de respiraţie. Expunerea se va face în apnee după o inspiraţie profundă.

PREGĂTIREA ŞI ÎNREGISTRAREA

ELECTROCARDIOGRAMEI

Reprezentarea grafică a rezultantei manifestărilor bi electrice din cursul unui ciclu cardiac poartă
numele de electrocardiograma. Ea ne furnizează informaţii asupra originii, duratei şi răspândirii
procesului de excitaţie a miocardului normal şi patologic. Înregistrarea electromiogramei se face cu
aparate speciale numite electrocardiografe.

Înregistrarea electrocardiogramei necesită repaus fizic şi psihic absolut al bolnavului. În acest

scop asistenta va pregăti bolnavul din punct de vedere psihic, căutând să îi împrăştie orice
nelinişte, frică sau tensiuni nervoase în preajma examinării.

Bolnavul va fi culcat comod pe masa de examinare. I se va solicita să-şi relaxeze muşchii,

deoarece contracţiile musculare sunt şi ele generatoare de curenţi electrici. Legarea bolnavului în
circuitul aparatului se face cu ajutorul unui cablu blindat contra curenţilor paraziţi. El conţine trei
sau mai multe conducte electrice, fiecare având la extremităţi câte o banană prin care se face
legătura cu electrozii care se fixează pe bolnav. Astfel, conducta roşie serveşte pentru braţul drept,
cea galbenă pentru braţul stâng, cea verde pentru gamba stânga, cea albastră pentru gamba dreaptă
iar cea albă pentru torace.

Contactul conductelor electrice cu suprafaţa corpului se face cu ajutorul electrolizelor – plăci

metalice, inoxidabile care se fixează pe extremităţile bolnavului, deasupra musculaturii şi nu pe
părţile osoase, se va îndepărta stratul izolator de grăsime de pe suprafaţa pielii, spălând-o cu alcool
sau cu benzină.

[63]
 Înregistrarea electrocardiografică se face în diferite derivaţii. În practică curentă se utilizează trei
derivaţii bipolare ale membrelor, 6 derivaţii precordiale, 3 derivaţii unipolare ale membrelor şi
derivaţiile esofagiene.

Analiza sensului, amplitudinii, a formei undelor, durata lor precum şi a intervalelor dintre ele,
situaţia segmentelor faţă de linia electrică, ca şi raportul cantitativ şi calitativ dintre undele
obişnuite în diferite derivaţii, furnizează pentru medic o serie de date importante pentru
diagnosticul şi conducerea tratamentului bolnavului.

TEHNICA INJECŢIILOR

Injecţia este introducerea substanţelor în stare lichidă în organism prin intermediul unor ace care
traversează ţesuturile organismului. Injecţiile pot fi făcute în grosimea pielii (intradermice), sub
piele, în ţesutul muscular (intramusculare), în măduva roşie a oaselor (intră medulare), în spaţiul
arahnoidian (subarahmoidian).

Alegerea căilor de administrare a injecţiilor depinde de scopul injecţiilor, rapiditatea necesară a

efectului prescris şi de compatibilitatea ţesutului organismului cu substanţa injectată.

Avantaje:

- Absorbţia este uşoară, deci efectul se instalează rapid;

- Dozajul este prescris, absorbţia nefiind în funcţie de de condiţiile speciale din tubul digestiv;

- Medicamentele sensibile la acţiunea sucurilor gastrice, că hormoni, vaccinurile, serurile

terapeutice, nu sunt alterate sau modificate în stomac sau intestin;

- Se pot introduce şi medicamente şi în caz de intoleranţă digestivă sau când calea enterala este
contraindicata, că în caz de hemoragii sau intervenţii pe tubul digestiv.

Instrumente necesare:

- Seringi sterile de unică folosinţă;

- Ace injecţie sterile;

[64]
- Pensă anatomică sau pensă pean;

- Substanţe dezinfectate;

- Tampoane sterile;

- Pile de metal pentru deschiderea fiolelor;

- Garou;

- Muşama;

- Lampa spirt;

- Tăviţa renală;

- Materialul de injectat.

Reguli generale de pregătire şi administrare a injecţiilor:

- Sterilizarea perfectă a instrumentelor;

- Montarea seringilor şi a acelor;

- Verificarea soluţiilor de injectat;

- Încărcarea seringilor;

- Injectarea imediată a conţinutului seringilor;

- Dezinfectarea locului de unde se va practica injecţia;

Reguli generale de pregătire şi administrare a injecţiilor:

- Sterilizarea perfectă a instrumentelor;

[65]
- Montarea seringii şi a acului;

- Verificarea soluţiilor de injectat;

- Încărcarea seringilor;

- Injectarea imediată a conţinutului seringilor;

- Dezinfectarea locului unde se va practica injecţia.

Tehnica injecţiilor subcutanate

Injectarea subcutanată face se face cu seringi obişnuite la care se ataşează un ac hipodermic,

ascuţit, cu tăietura lungă.

Se injectează de obicei soluţii cristaline şi numai în cazuri speciale soluţii uleioase.

Injecţiile subcutanate pot fi administrate pe toată suprafaţa tegumentelor, totuşi se vor evita
regimurile pe unde trec superficial trunchiurile mari vasculare şi nervoase că: gâtul, fata internă a
braţelor, plica cotului, mâna, fata antero - laterală a coapsei, regiunea organelor genitale şi perineul,
suprafeţele tegumentare care vin în contact direct cu oasele, precum şi regiunile care sunt supuse la
presiuni prim îmbrăcăminte sau diferite poziţii fiziologice obişnuite. Se preferă regiuni mai bogate
în ţesut. Se va evita injectarea substanţelor medicamentoase în zone de infiltrare a unei infecţii
anterioare.

TEHNICĂ

Locul ales pentru injecţie va fi degresat şi dezinfectat cu un tampon de vată înmuiat în alcool.
Seringă, încărcată şi înarmată cu ac se ţine în mâna dreaptă sub formă de condei. Cu policele şi
indexul mâinii stângi se cutează o porţiune mare de piele, fixând-o şi ridicând-o de pe planurile
profunde. Se pătrunde bine şi cu forţă prin tegumentul fixat de degete de-a lungul axului
longitudinal al citei, în profunzimea stratului subcutanat, până la o adâncime de 2-3-4 cm, paralel
pe suprafaţa regiunii. Trecerea stratului dermic şi pătrunderea în ţesutul celular sunt semnalate de
senzaţia de învingere a unei rezistente, vârful acului putând fi mişcat acum liber. Prin retragerea
uşoară a pistonului se verifică dacă acul nu a rămas într-un vas sanguin. Injectarea soluţiei din
seringă se realizează prin apăsarea pistonului cu indexul mâinii drepte rămas liber. Injectarea se
face lent, sub presiunea uşoară, pentru a nu destinde brusc ţesutul subcutanat.

[66]
După terminarea injecţiei se retrage brusc acul şi se tamponează locul înţepăturii cu un tampon
îmbibat în alcool, masând uşor traiectoria acului, pentru a închide şi favoriza circulaţia locală în
vederea accelerării resorbţiei. În locul injecţiei rămâne o tumefiere, care însă dispare în câteva
minute, pe măsură ce se absoarbe substanţa injectată.

INCIDENTE ŞI ACCIDENTE

Durerea violenţă în cursul injecţiei denotă lezarea unei terminaţii nervoase sau distensia bruscă şi
puternică a ţesuturilor. În aceste cazuri trebuie retras puţin la suprafaţă, pentru a se îndepărta de
locul dureros şi a împrăştia cât mai mult substanţa injectată.

Durerea poate fi provocată şi de o schimbare de medicament, injectând subcutanat o substanţă

interzisă pe această cale.

Acul rupt la suprafaţă poate fi retras cu uşurinţă. Dacă însă ruperea se produce în profunzime şi
acul se pierde în ţesutul subcutan, se poate încerca împingerea fragmentului cu vârful înainte,
căutând să îl scoatem prin altă cale, traversând pielea dinăuntru în afară. În caz de eşec se va
recurge la o intervenţie chirurgicală.

Performarea unui vas sanguin mai mare cauzează hemoragii subcutanate, dând naştere la
hematoame.

Injectarea substanţelor iritante sub piele poate provoca necrozarea ţesuturilor.

Injecţii intramusculare

Pentru efectuarea injecţiilor intramusculare se utilizează seringi prevăzute cu ace de calibru

diferit, în jurul a 1 mm diametru şi cu lungime de 6-8 cm. Acele trebuie să fie foarte bine ascuţite şi
prevăzute cu un vârf lung.

Locurile de elecţie: regiunea supero - externă a muşchilor fesieri şi externi sau anteriori ai
coapsei. Injectarea substanţelor medicamentoase, în regiunea fesieră trebuie să ţină cont de
regiunea primejdioasă, reprezentată de traiectul nervului sciatic. Poziţia bolnavului este de decubit
ventral sau lateral, şezând sau în picioare.

TEHNICĂ

[67]
 Se degresează şi se dezinfectează punctul fixat pentru injecţie apoi se cere bolnavului să nu îşi
contracteze musculatura nici înainte, nici în timpul injecţiei, ci să stea liniştit, cu muşchii fesieri
relaxaţi. Cu degetele mâinii drepte se fixează regiunea, apoi printr-o mişcare bruscă se înfige acul
în musculatura fesieră, perpendicular pe suprafaţa pielii. Pentru a verifica dacă acul nu a pătruns
într-un vas sanguin se va retrage cu putere pistonul.

După terminarea injecţiei se dezinfectează locul înţepăturii cu alcool şi se masează uşor regiunea,
favorizând închiderea canalului de înţepătura şi reabsorbita lichidului.

Este bine că bolnavul să stea în repaus timp de 5-10 min.

INCIDENTE ŞI ACCIDENTE

- Atingerea nervului sciatic sau a ramurilor sale se traduce printr-o durere vie. Se scoate imediat
acul şi se execută injecţia în alt loc;

- Pătrunderea cu acul într-un vas sanguin se constată printr-o refurale de sânge prin ac după
aspiraţie;

- Introducerea unei substanţe medicamentoase uleioase sau în suspensie într-un vas provoacă
embolii. Dacă medicamentul uleios sau coloidal a pătruns în vena, în câteva secunde ajunge la
plămâni. Bolnavul începe să tuşească şi se instalează brusc o senzaţie de presiune sau junghi
toracic foarte accentuat, localizat mai ales retrosternal, însoţit de dispnee şi cianoza. Această stare
poate evolua spre şoc cu inhalarea centrilor cardio respiratorii ducând la moarte. Se anunţă imediat
medicul;

- Înţepătura unei ramuri arteriale foarte mare determina spasmul arterial, durerea vie, arzătoare,
urmată la câteva ore de o coloraţie lividă a tegumentelor şi necroza locală a ţesuturilor.

[68]
[69]
[70]
 Bibliografia

1. Anatomia şi fiziologia omului: - Teodorescu Exarcu;

- Silvia Gherghescu;

- Ileana Ciuhat;

- Maria Şoigan;

2. Medicină internă: - Corneliu Borundel;

- Ştefan Păun;

3. Tehnica îngrijirii bolnavului: Carol Mozes;

4. Îngrijiri speciale acordate pacienţilor de către asistenţii medicali: Lucreţia Titirca;

5. Urgente medico - chirurgicale: Lucreţia Titirca;

6. Principiu de bază a îngrijirii persoanei sănătoase/bolnave – nursing: Virginia

Henderson;

[71]