Proiect de absolvire

Examenul de absolvire a şcolii postliceale sanitare

Calificarea profesională: asistent medical generalist

Îngrijirea pacientului cu Insuficienţă Cardiacă

Globală

Îndrumător, Absolvent,
Prof. Beldiman Celina

Promoţia 2018

1
ÎNGRIJIREA PACIENTULUI CU
INSUFICIENŢĂ CARDIACĂ
GLOBALĂ

2
 STRUCTURA PROIECTULUI DE ABSOLVIRE

I. ARGUMENT

II. CAP.1 NOŢIUNI DE ANATOMIE ŞI FIZIOLOGIE A

APARATULUI CARDIOVASCULAR
1.1. NOŢIUNI DE ANATOMIE
1.2. NOŢIUNI DE FIZIOLOGIE
III. CAP.2 INSUFICIENŢA CARDIACĂ. DEFINIŢIE. TABLOU
CLINIC
2.1. DEFINIŢIE
2.2. ETIOPATOLOGIE
2.3. CLASIFICAREA INSUFICIENŢEI CARDIACE
2.4. INSUFICIENŢĂ CARDIACĂ STÂNGĂ
2.5. INSUFICIENŢĂ CARDIACĂ DREAPTĂ
2.6. INSUFICIENŢĂ CARDIACĂ GLOBALĂ
2.7.EVOLUŢIA ŞI COMPLICAŢIILE INSUFICIENŢEI CARDIACE
2.8.TRATAMENTUL ŞI INTERVENŢII SPECIFICE ÎN
INSUFICIENŢA CARDIACĂ

IV. CAP.3 ROLUL ASISTENTEI MEDICALE ÎN ÎNGRIJIREA

BOLNAVULUI CU INSUFICIENŢĂ CARDIACĂ

1. ROLUL PROPRIU ŞI DELEGAT AL ASISTENTEI ÎN

EFECTUAREA TRATAMENTULUI
2. FIȘA TEHNICĂ NR. 1: Măsurarea, notarea şi
interpretarea tensiunii arteriale
3. FIȘA TEHNICĂ NR. 2: Puncția venoasă
4. FIȘA TEHNICĂ NR. 3: Administrarea Oxigenului
5. FIȘA TEHNICĂ NR. 4: Măsurarea, notarea si
interpretarea Respirației

V. CAP.4. PROCESUL DE ÎNGRIJIRE AL UNUI PACIENT CU

INSUFICIENŢĂ CARDIACĂ GLOBALĂ
A. CULEGEREA DATELOR - INTERVIU
B. IDENTIFICAREA NEVOILOR FUNDAMENTALE AFECTATE
ENUNŢAREA PROBLEMELOR DE DEPENDENŢĂ
C. PLANUL DE INGRIJIRE

3
VI. CAP.5. EDUCAŢIA PENTRU SĂNĂTATE LA UN PACIENT CU
INSUFICIENŢĂ CARDIACĂ GLOBALĂ

VII. CONCLUZII

VIII. BIBLIOGRAFIE

IX. ANEXE

4
 I. ARGUMENT

Insuficienţa cardiacă globală este boala caracterizată prin dispnee de tip

cardiac, raluri de stază, aspect radiologic de „hil de stază”, atacuri de edem
pulmonar, astm cardiac, hepatomegalie de stază, edeme de tip cardiac, cianoză,
oligurie, hipertensiune venoasă periferică şi centrală, etc..
Scopul prezentului proiect este de a identifica problemele de îngrijire
specifice pentru un pacient cu insuficienţă cardiacă globală.
Problemele pe care le poate prezenta un pacient cu insuficienţă cardiacă
globală şi pe care le-am avut în vedere la întocmirea planului de îngrijire sunt:
Obiectivele prezentului proiect sunt:
Obiectiv 1. Noţiuni generale de anatomie şi fiziologie a aparatului
cardiovascular
Obiectiv 2. Prezentarea generală a afecțiunii
Obiectiv 3. Rolul autonom şi delegat al asistentului medical în îngrijirea
pacientului cu Insuficienţă cardiacă globală
Obiectiv 4. Procesul de îngrijire al unui pacient cu insuficienţă cardiacă
globală
Obiectiv 5. Educaţia pentru sănătate la un pacient cu insuficienţă
cardiacă globală
Dezvoltarea obiectivelor proiectului au la baza urmatoarele competenţe
profesionale:
1. Urmărirea şi notarea în foaia de observaţie a funcţiilor vitale si vegetative.
2. Cunoaşterea si aplicarea regimurilor dietetice în diferite boli.
3. Utilizarea rezultatelor evaluării pentru identificarea priorităţilor în îngrijirea
pacientului şi clasificarea unui plan al tuturor activităţilor de îngrijire.
4. Cunoaşterea stilului de viata, a condiţiilor de trai şi de muncă, a efectelor
asupra stării de sănătate.
5. Asigurarea mediului adegvat odihnei şi supravegherea bolnavului.
6. Cunoaşterea metodelor de administrare a medicamentelor.
7. Acordarea de îngrijiri pentru prevenirea complicaţiilor în diferite afecţiuni.
8. Cunoaşterea pregătirii bolnavilor şi a materialelor necesare pentru recoltări de
produse biologice, patologice. Explorări funcţionale, examen radiologie etc.
9. Acordarea de îngrijiri în situaţii de urgentă.
10. Realizarea educaţiei în scopul prevenirii complicaţiilor şi menţinerea unui
grad ridicat de sănătate.

În final am elaborat planul de îngrijire la un pacient cu insuficienţă

cardiacă globală respectand obiectivele generale ale proiectului. În cadrul
planului au fost evidentiate problemele de dependență specifice la nivelul celor
14 nevoi fundamentale – conform principiului Virginiei Henderson, obiectivele

5
 de îngrijire, intervențiile autonome si delegate aplicate, precum şi evaluarea
intervențiilor aplicate.
Am ales să tratez această temă: „Insuficienţa cardiacă globală”, deoarece
este o afecţiune des întâlnită, care afectează sănătatea şi implicit viaţa cotidiană
a celor bolnavi, oferind astfel cunoştinţe care servesc la păstrarea sănătăţii, la
recunoaşterea timpurie a bolii şi la tratarea în bune condiţii a insuficienţei
cardiace.

6
 II. CAPITOLUL 1

NOŢIUNI DE ANATOMIE ŞI FIZIOLOGIE A APARATULUI

CARDIOVASCULAR

1.1. Noțiuni de anatomie

Inima este un organ situat în mediastin, orientat cu vârful în stânga, în jos şi
înainte şi cu baza în sus, la dreapta şi înapoi. Din punct de vedere anatomic,
fiziologic şi patologic se deosebește o inimă (cord) stângă şi o inimă dreaptă.
Inima stângă este alcătuită din atriul şi ventriculul stâng, separate prin
orificiul atrioventricular. Atriul stâng primeşte sânge arterial care vine din
plămân prin cele patru vene pulmonare. Orificiul atrioventricular stâng sau
mitral este prevăzut cu două valve care îl închid în timpul sistolei şi îl lasă
deschis în timpul diastolei.
Ventriculul stâng primeşte în diastolă sângele care vine din atriul stâng, iar
în sistolă îl evacuează în artera aortă prin orificiul aortic, prevăzut cu trei valve
de aspect semilunar (valvula sigmoidă aortică).
Orificiul mitral şi cel aortic constituie sediul de elecţie al cardiopatiilor
reumatismale (stenoza mitrală şi insuficienţa aortică ).
Inima dreaptă este alcătuită din atriul şi ventriculul drept, separate prin
orificiul atrioventricular drept.
Atriul drept primeşte sânge din marea circulaţie prin orificiile venei cave
superioare şi ale venei cave inferioare.
Orificiul atrioventricular drept sau orificiu tricuspid este prevăzut cu trei
valve, care închid orificiu în sistolă şi îl deschid în diastolă.
Ventriculul drept primeşte sânge din atriu drept în timpul diastolei şi îl
evacuează în timpul sistolei în artera pulmonară, prin orificiul pulmonar,
prevăzut ca şi orificiu aortic cu trei valve de aspect semilunar (Figura nr.1 –
Anatomia Inimii).
Inima dreaptă este motorul micii circulaţii. Există deci o mare
circulaţie(Figura 2 – Marea circulaţie) sau circulaţie sistemică şi o mică
circulaţie sau circulaţie pulmonară (Figura 3 – Mica circulaţie).
Pereţii atriilor şi ventriculilor se contractă ritmic: mai întâi cele două atrii,
apoi cei doi ventriculi, sincron , expulzând aceeaşi cantitate de sânge pe care o
primesc. Atriul drept primeşte sângele venos din întreg organismul prin venele
care îl împing în atriul stâng , de unde, prin arterele pulmonare, ajunge în atriul
stâng de unde trece în ventricol şi de aici prin artera aortă este distribuit în toate
ţesuturile şi organele. Inima este alcătuită din trei tunici: endocardul, miocardul
şi pericardul(Figura 4 – Tunicile Inimii).

7
  Endocardul sau tunica internă căptuşeşte interiorul inimii, iar pliurile
sale formează aparatele valvulare.
 Miocardul sau muşchiul cardiac este tunica mijlocie sau muşchiul
cardiac este tunica mijlocie, fiind alcătuit din miocardul propriu-zis sau
miocardul contractil şi din ţesutul specific sau excitoconductor.
Miocardul contractil are o grosime diferită în cei doi ventriculi, astfel,
ventriculul stâng cu rolul de a propulsa sângele în tot organismul are un
perete mult mai gros decât cel drept, care împinge sângele numai spre cei
doi plămâni. Atriile au un perete mult mai gros decât al ventriculilor.
Ţesutul specific este alcătuit dintr-un muşchi cu aspect embrionar foarte
bogat în celule nervoase şi cuprinde :
 nodul sino-atrial Keith-Flack situat în peretele atriului drept, aproape
de orificiu de vărsare al venei cave superioare.
 sistemul de conducere atrio-ventricular, alcătuit din nodul atrio-
ventricular Aschoff-Tawara, situat în partea postero-inferioară a
septului interatrial, şi fasciculul His, care ia naştere din nodul Aschoff-
Tawara, coboară în peretele interventricular şi se împarte în miocardul
ventricular.
 Pericardul este tunica externă a inimii – o seroasă care cuprinde, ca şi
pleura două foi:
 viscerală, care acoperă miocardul şi
 parietală, care vine în contact cu organele din vecinătate.
Între cele două foi se află cavitatea pericardică.
În stare patologică, cele trei tunici pot fi afectate separat ( miocardită,
endocardită sau pericardită) sau simultan ( pancardită) .

Vascularizaţia inimii este asigurată prin cele două artere coronare. Venele
coronare urmează traiectul arterelor şi se varsă în sinusul coronar, care se
deschide în atriu drept. Inervaţia inimii se face prin firişoarele nervoase
primite de la sistemul simpatic şi parasimpatic (Figura 5- Vascularizaţia
inimii).

 Vascularizaţia arterială:
Cordul primeşte sange oxigenat prin intermediul a două artere coronare,
care pleacă din prima parte a aortei ascendente numită bulbul aortic.
Artera coronară stanga, dupa un traiect de 1 cm, se împarte în două
ramuri:
 artera interventriculară anterioară, care coboară în şanțul
interventricular anterior
 artera circumflexă coronară, care merge în partea stangă a şanțului
coronar.
Artera coronară dreapta, intra în partea dreaptă a şantului coronar.
Toate arterele se termină pe faţa diafragmatică a inimii.

8
 Ultimele ramificaţii ale vaselor coronare sunt de tip terminal reprezentând
unica sursa de vascularizaţie a unui teritoriu de miocard.

 Vascularizaţia venoasă:
Cea mai mare venă a inimii se numeşte sinusul coronar şi se gaseste în partea
diafragmatică a şantului coronar. Se deschide în atriul drept, preia prin afluenţii
săi 60% din sangele venos al inimii. In sinusul coronar se deschid venele:
 -vena mare a inimii, care vine din şanţul interventricular anterior, trece
prin partea stangă a sanţului coronar şi se deschide în partea stangă a
sinusului;
 -vena medie a inimii, care vine din şanţul interventricular posterior;
 -vena mică a inimii, care vine din partea dreaptă a şanţului coronar şi se
varsă în partea dreaptă a sinusului venos.
Aproximativ 40% din sangele venos al cordului este preluat de venele anterioare
si venele mici ale cordului. Acestea se deschid prin mici orificii în toate
cavitaţile inimii.

1.2 Noțiuni de fiziologie

Revoluţia cardiacă – reprezintă trecerea sângelui din atrii în ventriculi şi

apoi în arborele vascular împreună cu fenomenele care determină şi însoţesc
această deplasare de sânge. Revoluţia cardiacă durează 0,8 secunde şi cuprinde
contracţia atriilor sau sistola atrială, care durează 0,1 secunde, contracţia
ventriculilor sau sistola ventriculară care durează 0,3 secunde, relaxare
(repausul) întregii inimi sau diastola generală care durează circa 0,4 secunde.
Inima este o pompă aspiratoare- respigătoare, circulaţia sângelui fiind posibilă
datorită contracţiilor ei ritmice. Revoluţia cardiacă începe cu umplerea atriilor în
timpul diastolei atriale, sângele venos din venele cave pătrunzând în atriu drept,
iar sângele din venele pulmonare, în cel stâng. Pătrunderea sângelui destinde
pereţii relaxaţi ai atriilor, până la o anumită limită, când începe contracţia
atrială, deci sistola atrială, care evacuează tot sângele atrial în ventriculi.
Acumularea sângelui în ventricul duce la creşterea presiunii
intraventriculară şi începerea sistolei ventriculare (contracţia ventriculelor ). În
timpul sistolei ventriculare datorită presiunii ridicate din ventriculi care
depăşeşte presiunea din artera pulmonară şi aortă, se închid valvulele
atrioventriculare şi se deschid valvulele sigmoide. După expulzarea sângelui din
ventriculi, pereţii acestora se relaxează şi începe diastola ventriculară, când,
datorită presiunii scăzute din ventricul, se închid valvulele sigmoide şi se
deschid cele atrio-ventriculare. La începutul diastolei ventriculare, sângele este
aspirat din atrii de către ventriculi. La sfârşitul diastolei ventriculare, contracţia
atrială contribuie la vărsarea în ventriculi a restului de sânge din atrii. Rezultă că
în timpul revoluţiei cardiace, atriile şi ventriculii prezintă sistole şi diastole

9
succesive, care se efectuează în acelaşi timp în cavităţile drepte şi cele
stângi(Figura 6 - Revoluţia cardiacă).
La individul normal au loc 70- 80 revoluţii cardiace/ minut care reprezintă
de fapt bătăile inimii. Contracţiile cardiace sunt sub dependenţa a două
mecanisme reglatoare : unul intracardiac şi altul extracardiac. Mecanismul
intracardiac are suport ţesutul specific, iar proprietăţile miocardului sunt:
 automatismul ,
 excitabilitatea ,
 conductibilitatea şi
 contractibiltatea.
Automatismul şi conductibilitatea se datorează ţesutului specific şi explică
activitatea ritmică, regulată a inimii.
Frecvenţa bătăilor cardiace (70-80/minut) este realizată de nodul Keith-
Flack, denumit şi nod sinuzal, care emite stimuli cu această frecvenţă. De aceea
ritmul cardiac normal se mai numeşte şi ritm sinuzal.
Mecanismul cardiac are ca suport stimulul nervos simpatic şi
parasimpatic - simpaticul accelerează ritmul cardiac, iar parasimpaticul îl
răreşte.

10
 III. CAPITOLUL 2
INSUFICIENŢA CARDIACĂ
DEFINIŢIE ŞI TABLOU CLINIC

2.1. Definiție

Insuficienţa cardiacă este un sindrom clinic care rezultă din

imposibilitatea de a expulza întreaga cantitate de sânge primită şi de a
menţine astfel un debit sanguin corespunzător nevoilor organismului, în
condiţiile unei umpleri venoase satisfăcătoare.
Termenul de insuficienţă cardiacă are două componente: una arterială şi
una venoasă.
 Din punct de vedere al componenţei arterială inima insuficientă este
incapabilă ca prin contracţie să expedieze o cantitate suficientă de
sânge. Din această definiţie reiese conceptul dinamic asupra
insuficienţei cardiace care nu ţine seama numai de debitul cardiac
propriu-zis la un moment dat, ci de raportul acestuia cu necesităţile
metabolice. O aplicare concretă a acestui concept o constituie
descrierea unor forme de insuficienţă cardiacă cu debit crescut: cele
din anemie, hipertiroidie, fistulele arteriovenoase, etc.
 Din punct de vedere al componenţei venoase, insuficienţa cardiacă se
caracterizează prin incapacitatea inimii de a accepta întregul volum
sanguin rezultat din întoarcerea venoasă.
În concluzie, putem defini din nou insuficienţa cardiacă fiind un sindrom
clinic caracterizat prin simptome şi semne distincte, consecinţă a perturbărilor
în asigurarea debitului cardiac şi în asigurarea întoarcerii venoase.

2.2. Etiopatologie

Din punct de vedere etiopatogenic se deosebesc factori clinici care

declanşează insuficienţa cardiacă şi cauze profunde ale insuficienţei cardiace .

I.) Factori clinici care declanşează insuficienţa cardiacă sunt următorii:

 Infecţiile - (cum ar fi infecţiile acute ale căilor aeriene superioare ) pot
determina febra, tahicardia, creşterea nevoilor metabolice. Aceşti
factori constituie o suprasolicitare a inimii unui bolnav, cu o
cardiopatie cronică, putând determina decompensarea.
 Emboliile pulmonare - mai frecvente la cardiopaţii nevoiţi să-şi
restrângă activitatea fizică, duc hipertensiune pulmonară cu

11
 suprasolicitare a ventriculului drept şi cu declanşarea decompensării
sau cu întârzierea recompensării.
 Anemia severă - mai ales când este rapid instalată ( în urma unei
hemoragii digestive) constituie o intensă solicitare pentru inimă care
încearcă să asigure nevoile în oxigen ale ţesuturilor printr-o creştere a
debitului; o inimă lezată în prealabil, aprovizionată ea însăşi cu oxigen
în condiţii precare şi în plus suprasolicitată, sfârşeşte prin a ceda.
 Insuficienţa debitului coronarian - la un vechi valvulopat cu
hipertrofie cardiacă(deci un aport de oxigen insuficient), apariţia
aterosclerozei coronariene, cu scăderea consecutivă a debitului
coronarian, constituie un factor important în apariţia manifestărilor
insuficienţei cardiace.
 Tulburări de ritm ale inimii - deseori insuficienţa cardiacă a unui
bolnav cu inima lezată în prealabil, poate fi declanşată de o tahicardie
paroxistică supraventriculară sau ventriculară, fibrilaţie atrială sau de
flutter-ul atrial. Aceste tulburări de ritm pot duce la decompensare
prin: creşterea nevoilor inimii, scurtarea diastolei ca o umplere
ventriculară deficitară.
 Solicitările fizice şi psihice - eforturile fizice mari, căldura excesivă a
mediului ambiant şi emoţiile puternice pot determina o decompensare
cardiacă. La decompensarea inimii mai contribuie şi ingestia unei
cantităţi mari de sare, suprimarea intempesivă a digitalei şi
diureticilor, transfuziile de sânge şi perfuziile saline.
 Tireotoxicoza şi sarcina - hipertiroidia şi sarcina solicită un debit
cardiac crescut, putând declanşa o insuficienţă cardiacă la un vechi
valvulopat.

II.) Cauzele profunde ale insuficienţei cardiace sunt reprezentate de

bolile care lezează miocardul:
II.1. Cauzele insuficienţei cardiace stângi sunt:
 hipertensiunea arterială
 bolile valvulei aortice
 bolile coronarelor
 insuficienţa mitrală
 miocarditele
 unele cardiopatii congenitale

II.2. Cauzele insuficienţei cardiace drepte pot fi grupate astfel:

 bolile ce constituie cauze ale insuficienţei ventriculare stângi, acestea
determinând o congestie şi o hipertensiune pulmonară şi realizând
supraîncărcarea ventriculului drept. Astfel hipertensiunea arterială,
bolile coronarelor, bolile mitrale şi bolile valvelor aortice determină

12
 mai întâi o insuficienţă ventriculară stângă , iar ulterior şi insuficienţa
ventriculară dreaptă.
 bolile ce afectează întregul miocard, dar care pot determina cu
precădere o insuficienţă ventriculară dreaptă. Dintre aceste boli
amintim: miocarditele. anemiile severe, fistulele arteriovenoase,
avitaminoza B1.
 bolile primitive ale plămânului, vaselor pulmonare şi valvulelor
pulmonare. Dintre acestea cele mai importante sunt bolile pulmonare,
şi anume brohopneumopatia obstructivă cronică.
Alături de cauzele prezentate mai sus, care sunt cele mai frecvent
întâlnite, la producerea insuficienţei cardiace drepte mai pot contribui:
stenoza triscupidiana si mixomul atrial drept, inima
dreaptă(pericardita constructivă), tahicardiile heterotrope prelungite.

2.3. Clasificarea Insuficienței Cardiace

A.) După localizare se deosebesc:

 o insuficienţă cardiacă stângă
 o insuficienţă cardiacă dreaptă
 o insuficienţă cardiacă globală
B.) După debut se deosebesc :
 o insuficienţă cardiacă acută ( stângă sau dreaptă )
 o insuficienţă cardiacă cronică( stângă sau dreaptă )
C.) După toleranţa de efort se clasifică în patru stadii:
 în primul stadiu la efort nu apare nici un semn de insuficienţă
cardiacă, în stadiul al patrulea simptomele de insuficienţă apar şi în
repaus, iar în stadiile doi şi trei reprezintă forme intermediare.
D.) Din punct de vedere al debitului cardiac se deosebesc:
 o insuficienţă cardiacă cu debit scăzut (cea din diversele valvulopatii,
hipertensiune)
 o insuficienţă cardiacă cu debit crescut ( hipertiroidie, anemie severă).

2.4. Insuficiența Cardiacă Stângă

Insuficienţa cardiacă stângă apare în urma scăderii debitului inimii
stângi, cu stază şi hipertensiune în mica circulaţie.
Simptomatologia este dominată de disconfortul respirator, care îmbracă
diferite aspecte de dispnee.
a.)Dispneea este simptomul cel mai precoce şi cel mai constant şi se
caracterizează prin respiraţii frecvente şi superficiale. La început apare la

13
eforturi mari, apoi progresiv, pe măsura cedării miocardului, la eforturi din ce în
ce mai mari.
 O formă de dispnee de efort este dispneea vesperală, minimă
dimineaţa, accentuându-se spre seară. În forme avansate de
insuficienţă stângă, dispneea apare şi în repaus, bolnavul luând o
poziţie semişezândă, această dispnee se numeşte ortopnee.
 Un alt tip de dispnee este dispneea paroxistică nocturnă ce apare sub
forma unor crize ce survin după una, două ore de somn – bolnavul se
trezeşte cu sete de aer, este anxios, se ridică în pat în poziţie şezândă
sau coboară şi deschide fereastra să respire aer proaspăt. Dispneea
îmbracă aspectul de tahipnee superficială, regulată, crizele durează
aproximativ 20 de minute până la o oră terminându-se de multe ori cu
câteva chiute de tuse,cu eliminarea unei expectoraţii mucoase.
b.)Edemul pulmonar acut - este cea mai gravă, dar şi cea mai caracteristică
manifestare a insuficienţei cardiace stângi. Apare în atacuri bruşte, brutale,
de obicei nocturne sau după efort mai mare, uneori după încărcarea cu lichide
a organismului. Se manifestă cu o dispnee extremă cu ortopnee stringentă.
Bolnavul este şocat, anxios agitat, palid, cu buze uşor cianotic, cu transpiraţii
reci. El prezintă hipnee amplă zgomotoasă şi tahipnee de 30-40 respiraţii
/minut. Apare tusea care la început este seacă, apoi apare o expectoraţie
serioasă, spumoasă, albicioasă, iar în cele din urmă devine rozată, expresie de
transvazării sângelui din alveolele pulmonare. Edemul pulmonar acut de
origine cardiacă trebuie deosebit de edemul pulmonar toxic, de edemul
pulmonar de origine cerebrală sau de edemul pulmonar al fenolilor.
c.)Respiraţia Cheyne-Stockes - se caracterizează prin succesiunea unor
perioade de apnee şi de hiperventilaţie. Se întâlneşte în special la vârstnici,
hipertensivi şi sclerotici.
d.)Tusea - este un simptom întâlnit frecvent la bolnavii cu insuficienţă
cardiacă stângă, producându-se mai ales cu prilejul crizelor de dispnee
paroxistică nocturnă, dar şi în afara lor. Tusea poate îmbrăca mai multe
forme: tuse de efort, tuse seacă cu senzaţie neplăcută de iritaţie la nivelul
traheei şi laringelui, tuse de decubit, tuse umedă cu expectoraţie mucoasă,
hemoragică sau mucopurulentă.
e.)Hemoptizia - bolnavii pot avea o expectoraţie rozată şi spumoasă în
cazurile edemului pulmonar acut sau franc sangvinolent în cazul infarctului
pulmonar. În insuficienţa pulmonară stângă sau în insuficienţa atrială stângă,
bolnavii pot expectora spute ruginii ce conţin ”celule de insuficienţă
cardiacă”.

14
2.5. Insuficiența Cardiacă Dreaptă

Insuficienţa ventriculului drept determină scăderea relativă a debitului

sanguin din sistemul arterei pulmonare şi stază în sistemul venelor cave.
Simptomatologia insuficienţei cardiace drepte, care constituie şi criteriile sale de
diagnostic, cuprinde următoarele:
a.)Hepatalgia, hepatomegalia de bază creşterea de volum a ficatului, se
manifestă
prin :
 dureri în hipocondrul drept(hepatalgia), care la început apar după eforturi,
apoi devin persistente
 constatarea mărimii anatomice a ficatului(hepatomegalia). Hepatomegalia
de stază trebuie diferenţiată de alte cauze de mărirea ficatului (hepatite
acute / cronice, ciroze hepatice , tumori hepatice etc.)
b.)Cianoza – datorată încetinirii vitezei în mica circulaţie este
generalizată cu predominanţă la extremităţi şi proeminenţe(buze, urechi, pomeţi,
mâini, picioare, etc.), iar tegumentele sunt ceva mai roşii şi mai calde, cu
transpiraţii ( mai ales la palme ), dacă debitul cardiac este crescut, mai palide şi
mai reci dacă debitul cardiac este scăzut.
c.)Turgescenţa venelor superficiale mai ales jugulare – expresia
hipertensiunii din sistemul venos şi este mai evidentă la nivelul venelor gâtului,
deoarece aceste vene mari sunt foarte apropiate de atriul drept, au pereţii subţiri,
iar în mod normal sunt turtite, având o presiune relativ negativă.
d.)Fenomenele de stază renală – apar ca urmare a creşterii presiunii în
venele renale şi scăderii gradientului de presiune dintre artere şi vena renală. Se
manifestă prin nicturie, oligurie cu urină normal concentrată, iar în stazele mai
avansate poate apărea o discretă proteinurie.
e.)Fenomenele de stază portală – se manifestă prin meteorism,
constipaţie, inapetenţă, greaţă, iar în cazul cu aliura mai rapidă prin vărsături şi
diaree.
f.)Fenomenele de stază cerebrală - expresia congestiei venoase a
encefalului, a scăderi relative a debitului arterial si a hipoxiei. Această
encefalopatie se manifestă cu: somnolenţa diurnă şi adesea somnolenţă
nocturnă, apatie şi torpoare , uneori evoluează până la comă , alteori agitaţie
(delir cardiac).
g.)Edeme cardiace – fac parte din manifestările cele mai caracteristice ale
insuficienţei cardiace drepte. Natura cardiacă a edemelor se cunoaşte prin
caracterul lor generalizat, predominant declin, progresiv, la început vesperale,
apoi permanente, cu extindere de la părţile cele mai joase ale corpului ( maleole
şi gambe, regiunea sacrală) în sus.

15
 h.)Hidrotoracele – pentru insuficienţa cardiacă dreaptă este caracteristic
hidrotoracele drept sau în cazuri severe, hidrotoracele bilateral.
i.) Cordul pulmonar cronic - apare după unele boli pulmonare cronice şi
în special după bronhopneumopatia obstructivă cronică. Cele mai obişnuite
cauze sunt: emfizemul pulmonar obstructiv , astmul bronşic ,bronşitele cronice,
diferite scleroze pulmonare.
Simptome: tabloul clinic reuneşte semnele bolii cauzale, semne de
insuficienţă respiratorie şi semne de insuficienţă cardiacă dreaptă. Boala
evoluează în trei stadii:
- Stadiul de pneumopatie cronică în care sunt prezentate semnele bolii
pulmonare şi ale insuficienţei respiratorii, dar lipsesc semnele unei insuficienţe
cardiace. Boala se manifestă în acest stadiu prin dispnee de efort, tuse cu
expectoraţie şi dacă este prezentă insuficienţa respiratorie prin cianoză. În acest
din urmă caz, în sângele arterial scade oxigenul şi creşte dioxidul de carbon.
- Stadiul de cord pulmonar cronic compensat apare după ani de evoluţie,
sub influenţa evoluţiilor acute bronhopulmonare şi a fumatului. Dispneea se
accentuează şi se instalează la cel mai mic efort. Cianoza apare chiar şi în
repaus, fiind foarte intensă. Poliglobulia şi degetele hipocratice devin manifeste .
Apar semne de hipertrofie şi de dilatare a inimii drepte.
- Stadiul al treilea se caracterizează prin apariţia semnelor de insuficienţă
cardiacă dreaptă, constituind cordul pulmonar cronic decompensat. Cianoza
este intensă, nuanţă pământie, de unde şi denumirea de „cardiaci negri” dată
acestor, bolnavi. Dispneea este foarte pronunţată, la fel poliglobulia şi degetele
hipocratice. Uneori apar dureri anginoase şi somnolenţă care poate merge până
la comă.
Semnele insuficienţei cardiace drepte devin evidente: jugulare
turgescente, edeme ale gambelor, tahicardie, hepatomegalie, uneori ascită.
Prognosticul este în general grav, insuficienţa respiratorie odată apărută evoluţia
acestei boli este invariabil către agravare. Apariţia insuficienţei cardiace
agravează şi mai mult diagnosticul.

2.6. Insuficiența Cardiacă Globală

Prin insuficienţa cardiacă globală sau de tip biventricular se înţeleg acele

cazuri care prezintă manifestări evidente clinic atât de insuficienţa cardiacă
stângă cât şi de insuficienţa cardiacă dreaptă.
În consecinţă tabloul clinic prezintă:
a) Fenomene de stază pulmonară: dispnee de tip cardiac,raluri de stază,
aspect radiologic de „ hil de stază” ,eventual chiar atacuri de edem
pulmonar şi astm cardiac.

16
 b) Fenomenele de stază în sistemul venelor cave: hepatomegalie de stază,
edeme de tip cardiac, cianoză, oligurie, hipertensiune venoasă periferică
şi centrală, etc..

Insuficienţa cardiacă globală poate fi:

- Primară, când manifestările de insuficienţă ale celor doi ventriculi apar
şi evoluează simultan. Acesta este cazul insuficienţei cardiace în miocardite şi
miocardiopatii distrofice, ischemice, unde se produc leziuni difuze şi
proporţionale în întregul miocard, ceea ce determină decompensarea în acelaşi
timp a ambilor ventriculi.
- Secundară, atunci când într-o primă fază se manifestă numai insuficienţa
unuia din ventriculi şi mai târziu, într-o a doua fază apar şi semnele
decompensării şi celuilalt ventricul. În acest tip de insuficienţă se pot remarca:
tabloul clinic tinde să fie dominat de semnele insuficienţei cardiace dreaptă şi pe
măsură ce afecţiunea cardiacă se agravează, se accentuează şi gradul de
predominanţă a semnelor de insuficienţă cardiacă stanga. De aceea, de multe ori,
afecţiunea pare ca o insuficienţă cardiacă dreaptă cu toate semnele tipice
descrise, la care se constată în plus raluri de stază, ca semn al coexistenţei unei
insuficienţe cardiace stângi.
În cadrul insuficienţei globale se pot distinge două variante aparte, caracterizate
prin particularităţi fiziopatologice specifice şi care se oglindesc în unele
caractere ale simptomatologiei:
a.)Insuficienţa cardiacă congestivă consecutivă reducerii reîntoarcerii
venoase la inimă şi scăderii debitului cardiac, este aşa-numita insuficienţa
cardiacă de tip hipodiastolic. Acesta este cazul în pericardita consecutivă, în
sindroamele de restricţie cardiacă( hipertrofii concentrice, fibroza, tumori
cardiace mai mari, etc.), în insuficienţa cardiacă din unele tahicardii excesive şi
prelungite. În aceste cazuri, pe lângă tabloul cunoscut al insuficienţei cardiace
globale (cu predominanţa dreaptă) se mai constată următoarele particularităţi:
 tegumentele sunt reci şi palide, cu transpiraţii reci;
 tensiunea arterială este mică, iar formula tensională este convergentă
prin scăderea presiunii sistolice;
 timpul de circulaţie este în general mai prelungit decât în alte cazuri
de insuficienţă cardiacă;
 măsurarea debitului cardiac arată o scădere evidentă a acestuia în
valoare absolută.
b.) Insuficienţa cardiacă congestivă consecutivă creşterii reîntoarcerii
venoase la inimă şi creşterii debitului cardiac , este aşa - numita insuficienţă
cardiacă de tip hiperdiastolic care însoţeşte sindroamele cardio-circulatorii
hiperkinetice, hipertiroidismul, anemiile severe, unele cazuri de cord pulmonar
cronic cu insuficienţă respiratorie pronunţată, în miocardiopatia din boala Paget,
etc..

17
 În aceste cazuri, pe lângă tabloul cunoscut al insuficienţei cardiace globale
(cu predominanţă dreaptă) , se mai constată următoarele particularităţi:
 tegumentele sunt calde, cu transpiraţie apoasă albă, cu roşeaţă
generalizată, dar mai exprimată în palme ;
 pulsul este tahicardic , dar plin, amplu, uneori cu caracter săltăreţ;
 tensiunea arterială sistolică este mai adesea crescută, formula
tensională fiind divergentă;
 timpul de circulaţie este, în general, mai scurt decât în alte cazuri de
insuficienţă cardiacă;
 măsurarea debitului cardiac arată valori absolute crescute uneori
considerabil, dar debitul este totuşi mai mic decât ar fi în acelaşi caz
în lipsa unei insuficienţe cardiace.

2.7. Evoluția si Complicațiile Insuficienței Cardiace

Evoluţia insuficienţei cardiace depinde de gravitatea cardiopatiei cauzale

şi de prezenţa sau absenţa complicaţiilor.
La unii bolnavi, insuficienţa cardiacă stângă poate evolua un număr relativ
mare de ani (10 ani sau peste), fără a apărea insuficienţă cardiacă dreaptă.
În cazul unei cardiopatii cu insuficienţă de cord drept supravieţuirea, care
în urmă a două decenii era de numai 1-2 ani, a devenit astăzi de 5 - 10 ani şi
chiar mai mult.
Complicaţiile insuficienţei cardiace sunt următoarele:
 trombozele venoase ale membrelor inferioare;
 emboliile pulmonare ( secundare trombozelor venoase);
 emboliile arteriale ( ca urmare a formării unor trombi în atriul stâng
sau în ventriculul stâng);
 complicaţiile pulmonare – edemul pulmonar acut, bronhopneumonia;
 complicaţiile cerebrale – tromboza sau embolie cerebrală;
 ciroza cardiacă;
 insuficienţa renală ;
 endocardita bacteriană subacută.

2.8. Tratamentul si Intervenții specifice in Insuficiența Cardiacă

Tratamentul insuficienţei cardiace are trei obiective importante:

 uşurarea activităţii inimii(repaosul fizic constitue una din principalele
măsuri prin care se urmăreşte realizarea acestui obiectiv ; tratamentul
hipotensor este extrem de util în cazul bolnavilor hipertensivi, la care
au apărut manifestările clinice ale insuficienţei cardiace stângi);

18
  mărirea forţei de contracţie şi a eficienţei miocardului( cu ajutorul
tratamentului tonicardic);
 restabilirea echilibrului hidrosalin( prin dieta hiposodată şi prin
tratamentul cu diuretice).

A. Tratamentul igieno-dietetic

Tratamentul igieno-dietetic constă în primul rând în repaus şi în dietă

săracă în sodiu.
Repausul-durata şi gradul repausului depind de afecţiunea cauzală, dar el este
util în toate formele de insuficienţă cardiacă.
Prin repausul fizic se realizează următoarele:
 scăderea tensiunii arteriale,
 diminuarea travaliului muşchilor respiratori,
 rărirea alurii ventriculare.
Alături de repausul fizic, un rol important îl au repausul psihic şi moral.
În insuficienţa cardiacă repausul la pat va fi menţinut acasă sau la spital timp de
1-2 săptămâni. În acest interval bolnavul se va găsi în poziţia semişezândă în pat
sau în fotoliu, această poziţie fiind convenabilă mai ales pentru bolnavii cu
insuficienţă cardiacă stângă. Se va evita, în măsura posibilului imobilizarea
absolută şi prelungită. Reluarea activităţii se face în funcţie de reducerea
semnelor de insuficienţă cardiacă şi de posibilitatea controlării acesteia printr-un
tratament de întreţinere: reluarea activităţii se va face în etape progresive.
Unii bolnavi îşi pot prelua serviciu, dar cei care au de făcut eforturi fizice
trebuie să-şi schimbe locul de muncă. În orice caz, tuturor bolnavilor li se
recomandă un program de muncă redus, cu perioade de odihnă în timpul zilei şi
cu repaus la pat în cele două zile de la sfârşitul săptămânii.
Dieta săracă în sodiu reprezintă, de asemenea un mijloc de mare
importanţă în tratamentul insuficienţei cardiace. De altfel în formele uşoare de
insuficienţă cardiacă, dieta hiposodată plus repausul fizic determină o netă
ameliorare.
Gradul de restricţie al ingestiei de sodiu depinde de severitatea
insuficienţei cardiace. În insuficienţa cardiacă severă se recomandă o restricţie
mare a ingestiei de sare( sub 1 gr/ zi) ceea ce se poate realiza prin regimul
Kempner ( 1 kg . de fructe, 200 gr orez, 30-50 gr .zahăr, 300 gr compot cu un
conţinut de 0,5 gr de NaCl ) sau prin regimul Carel( 800 ml lapte cu un conţinut
de 1 gr de NaCl ). În general, în cadrul regimului hiposodat se evită alimentele
cu sodiu( brânza , mezeluri, cereale, pâine, etc.).
Restricţia de lichide nu este necesară în mod obişnuit. În condiţiile unei
diete hiposodate, bolnavul cu insuficienţă cardiacă poate bea apă după nevoi,
adică 1,5-2 l în 24 h. În cazul hiponatremiei de diluţie, apărută tardiv la bolnavii

19
cu insuficienţă cardiacă ce îşi pierd capacitatea de a excreta apa, se recomandă o
restricţie a ingestiei de apă.
Regimul alimentar constă într-o alimentaţie variată şi bogată în vitamine,
mese fracţionate, regim hipocaloric la obezi, hipertensivi şi coronarieni. Se va
urmări greutatea bolnavului să nu depăşească valoarea normală. Alcoolul,
cafeaua şi ceaiul sunt permise în cantităţi mici, fumatul trebuie interzis. Se vor
asigura proteine suficiente(1 gr/kilocorp ), cantitatea de lipide va fi redusă, iar
fructele, sucurile, zarzavaturile şi zeama de fructe vor fii administrate în cantităţi
mai mari. Se reduce sarea, în formele severe se permit 1 -1,5 gr sare de
bucătărie/ zi, iar în unele cazuri( Nefrix ) se permit 3 gr sare; cantitatea de
lichide zilnică nu va depăşii 1-1/2 litri lichid-iarna şi 2 litri - vara.
Regimul va fi normocaloric, hipocaloric sau hipercaloric, în funcţie de
necesităţile bolnavului în cauză. Trebuie să fie bogată în vitamine, să conţină
proteine (se administrează multe fructe şi legume ), deoarece pierde potasiu prin
diuretice şi va conţine 1 gr proteine/ kg corp, fiind echilibrat în glucide şi
moderat în lipide. Mesele vor fi mici şi fracţionate ( 4-5 / zi), ultima masă va fi
luată înainte de culcare.

A.1. Sunt permise următoarele alimente

 laptele (numai în limita cantităţii permise), caş, urdă, brânză;
 carne de vacă, pasăre slabă în cantitate limitată cca. 100 -150 gr/ zi,
peştele de râu slab, fiert, fript sau copt;
 pâine albă fără sare;
 grăsimile - untul nesărat, smântâna, frişca, uleiul vegetal;
 fructele fierte în compoturi, sucuri de fructe;
 legume sub formă de salate, piureuri, budinci , evitând pe cele care
produc meteorisme şi cele bogate în sodiu ( varză, ţelină, spanacul);
 băuturile sub formă de ceaiuri de plante, sucuri de fructe.
A.2. Sunt interzise următoarele alimente:
 brânzeturi grase (caşcaval, brânzeturi topite);
 carnea grasă de porc, gâscă, raţă, mezelurile, peştele sărat;
 ouăle în cantitate excesivă;
 pâinea cu sare sau făinoasele preparate cu bicarbonat sau sare;
 legumele bogate în sodiu: ţelina, sfecla, spanac;
 dulciuri preparate cu sare sau cu multă grăsime;
 băuturi: alcoolul sub orice formă, apa minerala, iaurtul, ceaiul tare,
cafeaua;
 condimentele cele iuţi, boiaua, piperul;
 muştarul cu sare, ceapa, usturoiul.

20
B. Tratamentul medicamentos

B.1. Tonicardiace - sunt substanţe obţinute din unele plante şi anume:

Digitalis purpureea, Digitalis lanata, Strophantus gratus, Strophantus kombe.
Medicaţia tonicardiacă reprezintă medicaţia de bază a insuficienţei cardiace.
Se administrează ori de câte ori insuficienţa cardiacă nu se compensează prin
repaus şi regim desodat.
Preparatele digitalice acţionează îmbogăţind metabolismul miocardului,
mărind forţa de contracţie a inimii, scăzând frecvenţa cardiacă. Datorită acestor
acţiuni creşte debitul cardiac, scade presiunea venoasă, se reduce volumul
inimii, creşte diureza şi se diminuă edemele.
Tonicardiacele cele mai des folosite sunt Digitala şi Strofantina.
Strofantina are o acţiune rapidă şi de scurtă durată fiind utilizată în formele
acute, dar nu este recomandată în tratamentul cronic. Digitala acţionează mai
lent, are o durată de acţiune mai lungă şi se acumulează în organism.
Cele mai cunoscute preparate de Strofantină sunt: Strofantina
Kombetinul si Duabaina. Se administrează numai intravenos, fiind indicate
doar în cazurile de urgenţă.
Nu se administrează imediat după Digitală, ci după o pauză de 1-2 zile.
Preparatele de Digitală sunt extrase din Digitalis purpureea sau din
Digitalis lanta (Lanatosid-C, Digoxin, Dezlanosid, Cedilanide - substanţe care
se administrează fie pe cale intravenoasă, fie oral).
 Lanatosid- C (0,4 mg/fiolă) îşi manifestă efectul după 10 min., cu
intensitatea maximă de 1-2 h. În tratamentul de atac se folosesc intravenos
1,8- 1,6 mg /zi, administrate în 4 prize sau per os 1-2 mg ( de 3 ori /zi ,I zi
câte 12-25 picături sau 4-8 drajeuri). Tratamentul de întreţinere se
realizează cu picături sau drajeuri cu doza ce reprezintă aproximativ ½
din doza tratamentului de atac ( 0,5 – 1 mg /zi ).
 Digoxin - se prezintă sub formă de comprimate ce conţin 0,25 mg
glicozid şi sub formă de soluţie alcoolică glicerinată ce conţine 0,5 mg
glicozid. La adulţi în tratamentul de atac se folosesc 0,5 mg/ zi,
administrat oral, până la compensare ( câteva zile), apoi întreţinere cu
0,125- 0,5 mg / zi; în urgenţe, dacă pacientul nu i s-a mai administrat
digitala, se injectează intravenos lent 0,5 – 1mg, repetând la nevoie după
4-8 ore încă 0,5 mg. La copii se administrează oral 0,025mg/ kilocorp la
8 ore în 2-4 doze pentru digitalizare, apoi întreţinere cu
0,0125mg/kilocorp şi pe zi.
 Nidacil - în tratamentul de atac se foloseşte doza de 0,6-1mg/zi timp de 3-
5 zile, iar în tratamentul de întreţinere doza de 0,1-0,2mg/zi.
 Dezlanosid - se prezintă sub formă de fiole a 2ml soluţie injectabilă
conţinând dezacetillanatozida 0,4 mg. Are acţiune rapidă, îşi manifestă
efectele după 10 -30 min., intensitatea maximă fiind realizată după 1-2 h .

21
 Pentru digitalizarea rapidă se foloseşte doza de 0,8-1,6 mg ( 2-4 fiole/zi),
dozele fiind fracţionate şi administrate la 4-6 h interval.
 Digitalina - se prezintă sub formă de soluţie hidroalcoolică gicerinată
conţinând digitoxina 1 mg /ml sau 50 picături. Se administrează la adulţi
oral 0,2-0,5 mg /zi ( 10-15 picături), până la corectarea tahicardiei şi
compensare, apoi 0,6 mg/zi timp de 3-6 zile . La copii , după vârstă , în
prima zi se administrează 0,1 -0,4 mg, în 2-3 zi 0,1-0,2 mg, apoi
întreţinere cu 0,025- 0,05 mg zilnic sau la 12 zile .
Contraindicaţiile Digitalei sunt reprezentate de fenomenele de supradozaj
digitalic şi de cazurile de şoc sau colaps. Intoxicaţia cu Digitala se manifestă
prin tulburări de ritm şi conducere (extrasistolă, tahicardii paroxistice), tulburări
gastrointestinale ( greţuri, vărsături, anorexie). În caz de supradozare principala
măsură constă în oprirea tratamentului cu Digitala, apoi încetarea administrării
de diuretice, limitarea efortului fizic, sării de potasiu, chinidinei.
În tratamentul cu Digitala foarte util este să se măsoare în fiecare zi pulsul
pentru a aprecia rezultatele terapeutice şi pentru a surprinde eventualele
fenomene de intoxicaţie.

B.2. Diureticele- reprezintă o medicaţie importantă având drept scop

eliminarea de sodiu şi de apă din organism ameliorând munca inimii. Ele pot fi
administrate în orice formă de insuficienţă cardiacă, având o toxicitate slabă,
efect diuretic prelungit şi important, fără reacţii adverse deosebite şi fără grave
tulburări electrolitice. Pericolul hipopotasemiei se previne administrând
concomitent clorura de potasiu.
Dintre diureticele tiazidice fac parte: Nefrix, Ufrix, Furosemid, ele
putând fi administrate în orice insuficienţă cardiacă.
 Nefrix - se administrează pe cale orală 2-4 tablete zilnic ( 50-100
mg)sau 2-3 ori / săptămână.
 Furosemid - se prezintă sub formă de fiole a 2 ml soluţie apoasă
conţinând furosemid 20 mg. Prezintă un efect important, imediat şi
rapid. Se administrează intravenos lent ( 1-3 fiole a 20 mg) sau 1-3
comprimate a 40 mg /zi sau la 2 zile. La bolnavii cu edeme cardiace 1
doză, de 40 mg, poate duce la pierderea de până la 8 litri de apă.
Furosemidul este eficace la bolnavii rezistenţi la diuretice tiazidice.
Poate fi utilizat în doze de 40 mg până la 500 mg. Poate produce
dezechilibre electrolitice: hiponatremie, hipopotasemie, hiperuricemie,
accidente alergice şi tulburări digestive.
 Alte diuretice utilizate sunt: inhibitorii aldosteronului ( Aldactana,
Spironolactona), acidul etacrinic cu efect important şi rapid, se
administrează comprimate de 0,050 g, 1-4 /zi, după mese şi fiole de
0,025 g, 1-4 /zi – intravenos.
În insuficienţa cardiacă refractară la tratament se administrează cure
discontinue de corticoizi(Prednison).

22
 B.3. Alte tratamente:
- Oxigenoterapia este indicată în cazurile acute şi în cazurile cronice cu leziuni
pulmonare;
- Emisia de sânge (300-500 ml) se practică în insuficienţa cardiacă acută şi
forma cronică severă cu edeme mari;
- Evacuarea colecţiilor lichidiene când respiraţia este stânjenită;
- Morfina se face în edemul pulmonar acut şi cordul pulmonar acut, iar
anticoagulantele, în formele cu accidente tromboembolice.

C . Tratamentul Complicațiilor

a)Tratamentul edemului pulmonar acut se aplică de urgenţă în următoarea

succcesiune: poziţia şezândă cu membrele inferioare în poziţie declină, garouri
prin rotaţie(la 5 minute) la cele 4 extremităţi, oxigen prin sondă nazală, Morfină
intravenos (1-2cg),sângerare (300-500ml în 5 minute), diuretice(Furosemid– 2
fiole, 0,40mg intravenos sau Edecrin 50 mg în perfuzie),
tonicardiace( Lanatosid-C intravenos 1 fiolă, Digoxin sau Strofantină
intravenos), Miofilin intravenos.
Dacă tensiunea artială este scăzută se administrează tonicardiace Isuprel 2-8
fiole de 0,2mg în 250ml ser glucozat 5%, oxigen, Morfină, HHC, Dextran. În
E.P.A. de origine infecţioasă se face sângerare şi se administrează HHC,
tonicardiace şi oxigen. În E.P.A. din marile hipertensiuni se combate energic
hipertensiunea cu Raunervil (1 fiolă intravenos lent), Catapresan sau Regitină.
b)Tratamentul insuficienţei cardiace congestive rapid instalate implică repaus
la pat ( nu absolut), oxigen, restricţie mare de sare, Furosemid, Acid etacrinic,
Lanatosid-C (3-4 fiole intravenos pe zi).

c)Tratamentul cordului pulmonar acut: oxigen pe cale nazală, analgezice

(Algocalmin, Mialgin), Atropină , în caz de bradicardie şi hipotensiune;
Papaverină intravenos , Izoproterenol în perfuzie, Noradrenalină în caz de şoc,
digitalice injectabile (Lanatosid –C ), asociat cu Furosemid intravenos tratament
anticoagulant sau trombolitic, antibiotice în zilele următoare.
Tratamentul cordului pulmonar cronic se adresează, în primul rând, bolii
pulmonare cauzale. Se administrează antibiotice(Tetraciclină 2gr/zi sau
Ampicilină 4gr/zi ), bronhodilatatoare ( Miofilin 1-2 fiole intravenos lent ),
Bronhpdilatin sau Alupent; corticoterapie oral sau H.C.C.; se urmăreşte
dezobstruarea căilor aeriene prin eliminarea secreţiilor bronşice, prin hidratare
corectă, cu Trecid, Bisolvol, oxigen intermitent, antitusive cu prudenţă; în
stadiul de insuficienţă cardiacă: sângerare, diuretice, tiazidice(Nefrix) şi
tonicardiace
IV. CAPITOLUL 3

23
 ROLUL AUTONOM ȘI DELEGAT AL ASISTENTEI
MEDICALE ÎN ÎNGRIJIREA
BOLNAVULUI CU INSUFICIENŢĂ CARDIACĂ

Rolul asistentului medical se împarte în:

 rol delegat;
 rol autonom.

Rolul autonom al asistentului medical:

 planificarea şi promovarea măsurilor de menţinere a igienei personale a

pacientului;
 asigurarea confortului fizic şi psihic atunci când pacientul nu îşi poate
îndeplini independent anumite funcţii;
 pregătirea fizică şi psihică a pacientului;
 comunică permanent cu pacientul în scopul menţinerii unui moral ridicat;
 asigură igiena tegumentelor şi mucoaselor.

În îngrijirea pacientului cu insuficienţă cardiacă intervențiile autonome sunt

următoarele:

 Asigur condițiile de mediu adecvate pentru evitarea pericolelor prin

accidentare;
 Supraveghez în permanență pacientul, urmăresc evoluția bolii și apariția
eventualelor semne de complicații;
 Observ permanent starea pacientului și raportez medicului orice
modificare apărută în starea de sănătate a pacientului;
 Asigur condiții de mediu adecvate, fără curenți de aer, surse de infecție,
zgomote deranjante;
 Mă asigur că bolnavii au maxim de confort, că evită efortul fizic,
psihic(bolnavii cu insuficienţă cardiacă fiind dispneici, vor fi ţinuţi în
poziţie şezândă sau semişezândă, asistenta medicală va avea grijă să le
asigure această poziţie);
 Măsor funcțiile vitale ale pacientului (P, R, T, T.A), diureză, scaun,
greutate corporală;
 Măsor temperatura, greutatea corpului și notez în foaia de observație;
 Supraveghez manifestările de deshidratare, aspectul tegumentelor,
diureza, P, T.A., comportamentul pacientului;
 Se asigură lenjerie curată și o igienă corespunzătoare;
 Se explică pacientului necesitatea îngrijirilor de igienă;

24
  Schimb poziția în pat a pacientului la fiecare 2 ore pentru prevenirea
apariției escarelor;
 Urmaresc cu stricteţe respectarea regimului alimentar care va fi
hipocaloric pentru menţinerea greutăţii corporale; hiposodat pentru a
împiedica reţinerea apei în organism, contribuind la reducerea edemelor
 Asistenta medicală va executa zilnic masajul membrelor inferioare, în
direcţia curentului venos, va asigura ridicarea membrelor inferioare la 35
grade prin ridicarea patului sau prin aşezarea unor suluri sub picioarele
bolnavului, pentru evitarea apariției trombozelor;
 Ajut pacientul să execute mişcări de flexie şi extensie a membrelor
inferioare prin care se împiedică trombozarea şi se elimină edemele;
 Consiliez pacientul si il ajut să-și exprime frustrările în legătură cu boala
sa;
 Educ bolnavul asupra noului regim de viaţă(după externare bolnavul va
duce o viaţă ordonată evitând suprasolicitările; se va evita munca fizică.
Se respectă regimul dietetic, numărul meselor se reduce sarea, cafeaua,
alcoolul, tutunul. În caz de îmbolnăviri respiratorii: viroze, gripe, vor fi
tratate imediat, deoarece orice neglijenţă, poate agrava boala).

Rolul delegat al asistentei medicale (la indicația medicului):

 pregăteşte şi administrează medicamente la indicaţia medicului;

 observă la pacient modificările provocate de tratament şi le transmite
medicului;
 la indicaţiile medicului aplică metodele de observaţie, de tratament sau de
readaptare;
 pregătirea pacientului pentru investigaţii;
 pregătirea materialelor necesare;
 recoltarea de produse biologice sau patologice pentru analize de laborator;
 pregătirea preoperatorie.

În îngrijirea pacientului cu insuficienţă cardiacă intervențiile delegate sunt

următoarele:

 Îl asigur că îngrijirea, tratamentul şi supravegherea în spital duc la

vindecare;
 La indicația medicului administrez medicația;
 Administrez tratamentul antialgic, diuretic, cardiotonic, anxiolitic
recomandat de medic;
 Pregătesc pacientul pentru explorări paraclinice, imagistice;
 Recoltez probe biologice pentru analize;
 Administrez oxigen pacientului la indicația medicului;
Rolul autonom și delegat al asistentei medicale în
administrarea tratamentului

25
 Tratamentul insuficienţei cardiace are trei obiective importante:

 uşurarea activităţii inimii(repaosul fizic reprezintă una dintre

principalele măsuri prin care se urmăreşte realizarea acestui obiectiv;
tratamentul hipotensor este extrem de util în cazul bolnavilor
hipertensivi, la care au apărut manifestările clinice ale insuficienţei
cardiace stângi);
 mărirea forţei de contracţie şi a eficienţei miocardului (cu ajutorul
tratamentului tonicardic);
 restabilirea echilibrului hidrosalin(prin dieta hiposodată şi prin
tratamentul cu diuretice);
Medicamentele sunt substanţe de origine minerală, animală, vegetală şi
chimică de sinteză, transformate prin operaţii farmaceutice într-o formă de
administrare(comprimate, fiole) folosite pentru prevenirea tratarea sau
ameliorarea bolilor.
Căile de administrare a medicamentelor sunt:
 căi directe(calea bucală sau mucoasă);
 căi indirecte(parentale) ce interesează ţesutul celular, intravenos,
intradermic, muscular.
Deoarece medicamentul poate deveni toxic, asistenta trebuie să cunoască
doza de administrare:
 doza terapeutică – cantitatea utilizată pentru obţinerea efectului terapeutic
dorit;
 doza maximă – cantitatea cea mai mare suportată de organism fără
apariţia unor fenomene toxice;
 doza toxică – cantitatea care provoacă o reacţie periculoasă pentru
organism;
 doza letală – cantitatea care provoacă moartea.
Asistenta medicală are obligaţia să cunoască şi să respecte următoarele
reguli de administrare a medicamentelor:
 respectarea medicamentului prescris;
 identificarea medicamentului de administrat prin verificarea etichetei
înainte de administrare sau a medicamentului însuşi;
 verificarea calităţii medicamentului;
 respectarea căii de administraţie;
 respectarea orarului de administraţie;
 respectarea dozei prescrise;
 respectarea somnului fiziologic al bolnavului;
 evitarea incompatibilităţii între medicamente;
 servirea bolnavului cu doza unică de medicament prescris;
 respectarea succesiunii în administrarea medicamentelor;
 lămurirea bolnavului asupra medicamentului prescris;

26
  anunţarea imediată a greşelilor de administraţie a medicamentelor;
 administrarea imediată a medicamentelor deschise;
 prevenirea infecţiilor intraspitaliceşti.
Asistenta medicală va administra medicaţia prescrisă de medici bolnavilor cu
insuficienţă cardiacă, medicaţie ce constă în cardiotonice, cel mai frecvent fiind
Digitala ce acţionează mai lent, are o durată de acţiune mai lungă şi dacă nu se
administrează după prescripţia medicală dă fenomene de supradozare. Se mai
administrează diuretice: Furosemid, ce se administrează intravenos lent (1-3
fiole a 20 mg sau 1-3 comprimate a 40 mg); Nefrix – pe cale orală se
administrează 2-4 tablete/zi (50-100 mg) sau de 2-3 ori pe săptămână.
Reducerea edemelor şi a masei sângelui circulant se face prin atârnarea
membrelor inferioare, reducând astfel fluxul venos spre inimă. Oxigenoterapia
este indicată în cazurile acute şi în cazurile cronice cu afecţiuni pulmonare.
Emisia de sânge (300-500 ml) se face în insuficienţa cardiacă acută şi în
forma cronică severă cu edeme mari. Morfina se face în edemul pulmonar acut
şi cordul pulmonar acut, iar anticoagulantele în formele cu accidente
tromboembolice.

27
 Fișa tehnică nr. 1
Măsurarea, notarea şi interpretarea tensiunii arteriale

Definiție:

Tensiunea arterială: reprezintă presiunea sângelui circulant asupra

pereților arteriali.

Scop:

 Explorator - evaluarea funcţiei cardio-vasculare.

Loc:

 la nivelul brațului, coapsei.

Materiale necesare:

 Stetoscop biauricular;
 Tensiometru cu manşetă adaptată vârstei;
 Comprese cu alcool medicinal;
 Culoare roșie ( pix, cariocă, creion);
 Foaie de temperatură (F.T), carnet de adnotări personale.

Pregatirea psihică:

 explicaţi pacientului procedura pentru a reduce teama şi a obţine

colaborarea.

Pregatirea fizică:

 aşezaţi pacientul în poziţie confortabilă de decubit dorsal ori semişezând

sau în ortostatism conform indicaţiei medicale.

Executie:

 Se şterg olivele şi părţile metalice ale stetoscopului dacă este necesar, cu

comprese cu alcool si se alege braţul potrivit pentru aplicarea manşetei,
permițând pacientului să adopte poziţia culcat sau aşezat cu braţul susţinut
la nivelul inimii şi palma îndreptată în sus;
 Amânaţi măsurarea T.A. dacă pacientul este tulburat emoţional, are
dureri, dacă a făcut exerciţii de mişcare, sau măsurarea TA nu este o
urgenţă;

28
  Descoperiţi braţul pacientului fie prin ridicarea mânecii, fie prin
dezbrăcare dacă aceasta (mâneca) este prea strâmtă pentru a nu creşte
presiunea deasupra locului de aplicare a manşetei;
 Verificaţi dacă manşeta conţine aer, si scoateţi aerul din manşetă, la
nevoie, deschizând ventilul de siguranţă şi comprimând manşeta în palme;
 Închideţi ventilul de siguranţă înainte de a umfla manşeta;
 Aplicaţi manşeta, circular, în jurul braţului, bine întinsă, la 2,5 - 5 cm
deasupra plicii cotului şi fixaţi-o;
 Palpaţi artera brahială sau radială exercitând o presiune uşoară cu
degetele;
 Aşezaţi membrana stetoscopului deasupra arterei reperate şi introduceţi
olivele în urechi;
 Umflaţi manşeta tensiometrului pompând aer cu para de cauciuc în timp
ce priviţi acul manometrului, până când presiunea se ridică cu 30 cm
deasupra punctului în care pulsul a dispărut (nu se mai aud bătăi în
urechi);
 Decomprimaţi manşeta, deschizând uşor ventilul de siguranţă; înregistraţi
mental cifra indicată de acul manometrului în oscilaţie în momentul în
care, în urechi, auziţi prima bătaie clară (lup-dup); această cifră reprezintă
tensiunea sistolică sau maximă;
 Înregistraţi numărul care corespunde bătăii de final în timp ce continuaţi
decomprimarea manşetei; această cifră reprezintă tensiunea diastolică sau
minimă;
 Îndepărtaţi manşeta, curăţaţi şi dezinfectaţi olivele stetoscopului si
înregistraţi valorile măsurate în carnetul personal, notând: numele
bolnavului, data înregistrării, valorile obţinute.

Notare/ interpretare:

Reprezentarea grafică a T.A:

Socotiţi pentru fiecare linie orizontală din foaia de temperatură, 10 mmHg

sau 1 cmHg.

Reprezentaţi grafic valorile înregistrate printr-un dreptunghi de culoare

roșie, aşezat pe verticala timpului (D sau S); latura de sus a dreptunghiului
reprezintă T.S. (tensiunea sistolică) iar latura de jos a dreptunghiului reprezintă
T.D. (tensiunea diastolică).

29
Valorile normale ale tensiunii arteriale diferă în funcție de vârstă:
Vârsta Valori normale ale Limite superioare ale
T.A normalului
1 an 95/65 mmHg nedeterminate
6-9 ani 100/65 mmHg 119/79 mmHg
10-13 ani 110/65 mmHg 124/84 mmHg
14-17 ani 110/70 mmHg 134/89 mmHg
18 – adult 110/70 mmHg 134/89 mmHg

Hipertensiunea arterială apare atunci când sunt depășite limitele

superioare ale valorilor prezentate în tabel.

Hipotensiunea arterială este suspicionată când valorile scad sub limitele

normale.

Îngrijire/intervenții după tehnică:

Pacientul poate avea una sau mai multe din problemele de dependență:

 intoleranță la activitate și alterarea menținerii sănătății;

 alterarea randamentului inimii;
 exces de volum lichidian;
 alterarea nutriției.

Incidente și accidente:

Sunetele obținute nu sunt audibile sau suficient de distincte pentru a

facilita o apreciere exactă a T.A.

Observații:

 Manşeta va fi bine fixată pe braţul pacientului;

 Măsurarea va fi precedată de liniştirea pacientului;
 În caz de suspiciune se repetă măsurarea fără a scoate manşeta de pe
braţul pacientului;
 Se pot face măsurători comparative la ambele braţe.

30
 Fișa tehnică nr. 2
Puncţia venoasă

Definitie:

Puncţia venoasă: reprezintă crearea unei căi de acces într-o venă prin
intermediul unui ac de puncţie.

Scop:

 Explorator - recoltarea sângelui pentru examene de laborator;

 Terapeutic - administrarea medicamentelor;

Loc:

 venele de la plica cotului (bazilică şi cefalică), venele antebrațului, venele

de pe faţa dorsală a mâinii, venele subclaviculare, venele femurale, venele
jugulare şi epicraniene (sugar şi copilul mic).

Materiale necesare:

 Garou;
 Mănuşi de unică folosinţă;
 Seringi;
 Ace;
 O canulă Buterfly (fluturaş);
 Sistem vacutainer (după scop);
 Tampon, alcool;
 Muşama, aleză;
 Etichetă, eprubete;
 Bandă adezivă non alergic;
 Formulare pentru laborator;
 Alte materiale în funcţie de obiectivul urmărit, tăviţă renală;
 Recipient pentru colectarea materialelor.

Pregătirea psihică: se informează pacientul asupra scopului puncţiei; se obține

consimţământul.

Pregătirea fizică: se aşează într-o poziţie confortabilă atât pentru pacient, cât şi
pentru persoana care execută puncţia (decubit dorsal).

31
Executie:

 Identificaţi pacientul;
 Spălaţi mâinile şi puneţi mănuşile pentru a preveni contaminarea;
 Selectaţi locul potrivit (venele distale sau proximale), venele de la plica
cotului, mai rar cele de pe faţa dorsală a mâinii;
 Puneţi muşamaua sub braţul pacientului;
 Aplicaţi garoul la 5-8 cm deasupra locului de puncţie; capetele garoului
fiind direcţionate departe de zona de puncţie;
 Palpaţi vena;
 Montaţi seringa şi ataşaţi acul;
 Recomandaţi pacientului să strângă pumnul;
 Dacă venele nu sunt vizibile şi nu se pot simţi la palpare încercaţi
următoarea tehnică:
a) Rugaţi pacientul să închidă şi să deschidă pumnul;
b) Daţi drumul la garou şi rugaţi pacientul să-şi coboare mâna sub nivelul
inimii pentru a i se umple venele, apoi reaplicaţi garoul şi bateţi încet pe
venă pentru a deveni mai vizibilă;
c) Înlăturaţi garoul şi puneţi o compresă caldă şi umedă pe venă timp de
10-15';
 Dezinfectaţi tegumentul (cu un tampon cu alcool), 60" folosind mişcări
circulare de la centru în afară cu câţiva cm, pentru a evita introducerea
potenţialei flore de pe piele în interiorul vaselor pe perioada efectuării
procedurii;
 Poziţionaţi mâna nedominantă la 4-5 cm sub locul de puncţie şi cu
policele se întinde pielea dreaptă pe venă;
 Ţineţi acul cu bizoul în sus în mâna dominantă şi introduceţi-l la un unghi
de 30°- 45, de deasupra venei;
 Urmăriţi cursul venei şi când sângele se întoarce prin lumenul acului
avansaţi cu acul în venă 1-2 cm;
 În cazul recoltării continuaţi puncţia conform obiectivului;
 Aspiraţi sângele în seringă (cantitatea necesară pentru efectuarea
analizelor indicate de medic);
 Dacă curgerea sângelui este rapidă dezlegaţi garoul pentru a preveni staza
şi hemoconcentraţia care pot modifica rezultatele testelor de laborator;
 Dacă curgerea sângelui este lentă, nu dezlegaţi garoul decât înainte de a
retrage acul cu seringa cu sânge (dacă tehnica nu impune altfel);
 Plasaţi un tampon cu alcool pe locul puncţiei venoase şi uşor retrageţi
acul cu seringa;
 Aplicaţi o presiune blândă pe tamponul cu alcool, pe locul puncţiei 2-3'
sau până se opreşte sângerarea; aceasta previne extravazarea în ţesuturile
din jur, cu cauzarea hematomului;
 După oprirea sângerării aplicaţi o bandă adezivă peste tampon;

32
  Transferaţi sângele din seringă în eprubete, după ce aţi detaşat acul de la
seringă;
 Aplicaţi etichetele pe eprubete, indicând numele şi prenumele bolnavului,
proba recoltată, secţia care trimite proba de sânge la laborator;
 Este contraindicată flexia antebrațului pe braț cu tamponul ținut în plica
cotului.

Notare/interpretare:

Notaţi procedura în fişa de proceduri şi în dosarul/planul de îngrijire:

 Notaţi data, ora, locul puncţiei venoase, timpul când proba a fost trimisă
la laborator;
 Notaţi dacă puncţia a fost facută pentru recoltarea analizelor şi specificaţi
ce probe aţi recoltat, când au fost trimise la laborator.

Ingrijire/intervenții dupa tehnică:

 Aşezaţi pacientul în poziţie comodă;

 Întrebaţi pacientul dacă are stare de greaţă sau vomă;
 Verificați locul puncției venoase pentru a fi siguri că nu s-a dezvoltat un
hematom.

Incidente/accidente:

 Imposibilitatea de puncţionare a unei vene superficiale;

 Hematom la locul puncţiei – prin nerespectarea indicaţiei de comprimare
a venei puncţionate;
 Amețeli, paloare, lipotimie.

Observații:

 Pentru evidenţierea venelor - se pot face mişcări circulare cu braţul, se

poate introduce mâna în apă caldă;
 Pentru puncţia venelor jugulare, pacientul se aşează transversal pe pat, cu
capul atârnând la marginea patului;
 Prin puncţie venoasă se pot fixa şi catetere transcutanate.

33
 Fișa tehnică nr. 3
Administrarea Oxigenului

 Definiție - Oxigenoterapia reprezintă administrarea de oxigen pe cale

inhalatorie, în scopul îmbogățirii aerului inspirat cu oxigen în
concentrații diferite, putându-se ajunge până la 100%.
 Scop – terapeutic - Asigurarea unei cantităţi corespunzătoare de oxigen
la ţesuturi prin combaterea hipoxiei determinată de: scăderea
oxigenului alveolar, diminuarea hemoglobinei, tulburări în sistemul
circulator.
La nivelul tesuturilor O2 este utilizat sub forma dizolvată în plasmă,
cantitatea de 0,3 ml oxigen la 100ml sange. Oxigenoterapia necesita 1,8-2,2ml la
100ml sange la administrarea O2 sub o atmosfera.
 Indicatii:
o hipoxii circulatorii (insuficienta cardiacă, edem pulmonar, infarct
miocardic)
o hipoxie respiratorie (soc, anestezi generale, complicatii
postoperatorii, nou nascuti).
 Materiale necesare
- sursă de oxigen, umidificator (recipient pentru barbotarea oxigenului
conţinând apă sterilă;
- sondă nazală, cateter nazal, mască de oxigen, în funcţie de metoda aleasă
- material adeziv (leucoplast), pentru fixarea sondei, mănuşi de cauciuc
Surse de oxigen:
 stație centrală de oxigen sau microstatie
 butelie de oxigen (de 300-10.000l oxigen comprimat la 150atm.)
 concentratoare/extractoare de oxigen
Pentru a se putea administra, presiunea se reglează cu reductorul de presiune
(debitmetrul, care indică volumul în litri de oxigen pe minut) și se modifică cu
ajutorul barbotorului
Precauţii în utilizarea surselor de oxigen
 deoarece oxigenul favorizează combustia, prezența sa trebuie atenționată
 pacienții și vizitatorii vor fi atenționați asupra pericolului fumatului sau al
unei flăcări în preajma sursei de oxigen
 se vor verifica echipamentele electrice din încăperea respectivă
 se vor evita utilizarea materialelor generatoare de electricitate
statică(materiale sintetice) şi a materialelor inflamabile (uleiuri, alcool)

34
  aparatele de monitorizare sau aspirare vor fi plasate în partea opusă sursei
de oxigen
 transportul buteliilor cu oxigen se va face pe cărucioare, evitându-se
lovirea lor în timpul transportului
 buteliile cu oxigen vor fi așezate în poziție verticală, pe un suport și fixate
de perete cu inele metalice, departe de calorifer sau sobă
 cunoașterea de către personalul care manevrează oxigenul, a locului de
amplasare a extinctoarelor și a modului de utilizare a acestora
 Pregătirea pacientului
a)Psihică: - dacă este conştient informaţi pacientul explicând procedura şi
necesitatea ei pentru a obţine colaborarea
b)Fizică: asiguraţi pacientului o poziţie comodă şi verificaţi libertatea
căilor respiratorii
Interfețe utilizate în administrarea oxigenului:
Măști cu preformanță fixă
 Mască cu rezervor- “The non rebreathing mask”
- are un rezervor de oxigen cu 2 valve unidirecţionale (de fiecare parte a
măştii) care permit ventilarea aerului expirat şi în acelaşi timp previne
inspirarea acestuia în rezervorul ataşat
- se poate asigura un debit de oxigen(10-15 l / min)
- se poate realiza un FiO2 de 0.8-0.95(fracție inspirată a O2=FiO2)
- utilă în urgenţe
- poate cauza iritația tegumentelor feței
 Mască cu reinhalare parțială -“The partial rebreathing mask”
- este o mască simplă, cu un balon din material de plastic care funcţionează
ca un rezervor de oxigen
- ajută la livrarea unor concentraţii crescute de O2 la un flux redus
- la 6 L/min eliberează o concentraţie de oxigen de 40-50 %, iar la 10-
15L/min de 60 %
- se poate ajunge la un FiO2 de 0.7-0.85
- Nu se utilizează la pacienții cu arsuri ale feței
 Mască Venturi
- bazată pe principiul lui Bernoulli, asigură o concentraţie fixă de O2, fără
a fi influenţată de volumul curent
- asigură un FiO2 controlat de 24%, 28%, 35%, 40% sau 60%.
- măştile sunt însoţite de jeturi colorate şi codate ce produc un FiO2
cunoscut la debit de oxigen dat
- FiO2=20%+(4xdebit de O2 în l/min)

35
Măştile cu performanţe variabile
 Mască facială simplă
- Nu prezintă valve sau rezervor ataşat
- Cu un debit de oxigen de 5-15 l/min, o mască facială simplă asigură un
FiO2 de 0.40-0.60.
Avantaje: simplitatea sistemului, fără risc de epistaxis, costuri mici, se pot utiliza
la cei cu obstrucţie nazală
Dezavantaje: disconfortul, interferenţe cu alimentarea, hidratarea şi expectoraţia
Tehnica:
 se verifică scurgerea oxigenului din sursă
 se pune masca în mâna bolnavului pentru a-i ușura controlul măști și i se
susține mâna. Debitul de 10-12 l/minut.
 se așează masca pe piramida nazală și apoi pe gură
 când bolnavul s-a obișnuit cu masca, se așează cureaua de fixare în jurul
capului. In general este greu suportată de bolnav datorită hamului de
etanșeizare.
 Canulele nazale/ochelarii nazali
Ochelarii pentru oxigen se fixează după urechi și prezintă 2 mici sonde de
plastic care pătrund în nări. Se recomandă la copii și bolnavi agitați.
- este metoda cea mai frecvent utilizată
- permit administrarea oxigenului în concentratie de 25-45%
- pot fi utilizați pentru o terapie pe termen lung
- nu pot fi utilizați la pacienții cu afecțiuni ale mucoasei nazale
- permit alimentarea și comunicarea
La flux mai mare de 4l/min apare uscăciunea mucoaselor, iritația și
disconfortul(este necesară umidificarea)
Cateterul nazal (sonda) are orificii laterale multiple. Se introduce în nară prin
faringe, schimbându-se de la o nară la alta. Se poate introduce și în laringe.
Tehnica:
 așezarea pacientului în poziție corespunzătoare(dacă este posibil: poziția
semișezândă care favorizează expansiunea pulmonară)
 se dezobstruează căile aeriene
 se măsoară lungimea sondei pe obraz de la narină la tragus
 se introduce cateterul cu mișcări blânde paralel cu palatul osos și
perpendicular pe buza superioară
 se fixează sonda cu leucoplast

36
 se fixează debitul la 4-6 l/minut
 se va observă bolnavul în continuare pentru prevenirea accidentelor
 oxigenul se umidifică înainte de a ajunge la pacient; neumidificat
oxigenul este iritant pentru mucoasa respiratorie;
 gazul (oxigenul) se va administra cu intermitență și se va supraveghea
debitul
 Cortul de oxigen: nu poate depăși o concentrație de 50% a oxigenului,
realizează o circulație deficitară a aerului, ducând la încălzirea
pacientului. Se impune răcirea cu gheață sau folosirea corturilor cu
refrigerator
 Incidente şi accidente
 dacă recipientul pentru barbotarea oxigenului se răstoarnă, lichidui poate
fi împins de oxigen în căile respiratorii ale pacientului, asfixiindu-l
 în cazul utilizării prelungite a oxigenului, în concentrații mari sau la
presiuni ridicate, pot apărea: iritare locală a mucoasei, congestie și edem
alveolar, hemoragie intraalveolară, atelectazie, pătrunderea gazului în
esofag duce la distensie abdominală.
 Îngrijirea pacientului
- Supravegheaţi bolnavul şi controlaţi frecvent permeabilitatea sondei,
observaţi faciesul, semnele vitale(respiraţia în special), culoarea
tegumentelor, starea de conştienţă
- Asiguraţi îngrijirea nasului şi cavităţii bucale deoarece O2 usucă
mucoasa
- Schimbaţi zilnic sonda şi narina folosind mănuşi
- Notaţi data şi ora începutului şi sfârşitului oxigenoterapie şi debitul /min
Beneficiile oxigenoterapiei precoce
 Reversia/ameliorarea policitemiei(poliglobuliei)
 Ameliorarea hipertensiunii pulmonare
 Ameliorarea funcției ventriculului stâng și drept
 Creșterea toleranței la efort
 Corectarea hipoxemiei
 Reducerea dispneei
 Ameliorarea funcției cerebrale
 Îmbunătățirea calității vieții și a supraviețuirii
Monitorizarea Oxigenoterapiei
Se poate realiza prin
 tehnici invazive: gazometria arterială
 tehnici non-invazive: pulsoximetria, măsurarea transcutană a PO2,
monitorizarea aerului inspirat sau expirat.

37
  patrunderea gazului în esofag;

Fișa tehnică nr. 4

Măsurarea, notarea și interpretarea Respirației

 Definiţie - Respiraţia reprezintă nevoia ființei umane de a capta
oxigenul din mediul înconjurator, necesar procesului de oxidare din
organism, și de a elimina dioxidul de carbon rezultat din arderile
celulare.
 Scop - evaluarea funcţiei respiratorii a pacientului, fiind un indiciu al
evoluţiei bolii, al apariţiei unor complicaţii şi al prognosticului.
 Obiectivele procedurii
 determinarea ratei respiratorii la internare, pentru a servi ca bază de
comparare cu măsurătorile ulterioare;
 monitorizarea efectelor bolii, traumatismului sau stresului asupra
sistemului respirator ;
 evaluarea răspunsului pacientului la medicația sau tratamentele care
afectează sistemul respirator ;
 Elemente de apreciat
 Tipul de respirație: costal superior (femei); costal inferior (bărbaţi);
abdominal (copii, bătrâni)
 Amplitudinea mişcărilor respiratorii.
 Ritmul respirator.
 Frecvenţa respiraţiei.
 Simetria mişcărilor toracice.
 Materiale şi instrumente necesare
 Cronometru (ceas cu secundar).
 Creion verde (albastru).
 Foaie de temperatură.
 Pregătirea bolnavului
 NU SE ANUNŢĂ PACIENTUL ŞI NU SE EXPLICĂ TEHNICA → bolnavul
îşi poate modifica voluntar caracterele respiraţiei (frecvenţa)
rezultând valori eronate în urma măsurării.
 Se aşează pacientul în decubit dorsal.
 Execuţie
 Se observă mișcările de ridicare și coborâre a toracelui cu fiecare
inspirație și expirație prin aplicarea mâinii, cu fața palmară pe
suprafața toracelui bolnavului.

38
  Se numără inspiraţiile timp de 1 minut.

 Notarea
 consemnarea valorii obţinute printr-un punct pe foaia de temperatură
asezat direct pe linia orizontală din rubrica corespunzatoare pentru
dimineața ( D ) sau seara ( S )
 unirea cu o linie a valorii prezente cu cea anterioară pentru obţinerea
curbei
 în alte documente medicale se poate nota cifric valoarea obţinută cât şi
caracteristicile respiraţiilor:
Ex. RS = 20 resp/min
RD = 18 resp/min de amplitudine medie, corespunzătoare, ritm regulat
Prin unirea valorilor succesive rezultă → CURBA RESPIRAŢIEI.
 Interpretarea valorilor obținute
 Normal
 În repaus rata respiraţiei în limite normale caracteristice vârstei:
respirația se face pe nas, este liniștită, fără zgomote, fără efort,
regulată,
 Tegumentele și mucoasele sunt normal colorate, pacientul este
conștient, orientat temporo-spațial
 Frecvenţa normală: în funcţie de vârstă, sex, poziţie, temperatura
mediului ambiant, starea de veghe sau de somn. Nou născut = 40
(50) r/minut. Copil mic 20 r/minut. Bărbat 18 r/minut. Femeie 16
r/minut.
 Patologic:
 Rata respiratorie este mai mare sau mai mică față de valorile normale
caracteristice vârstei
 Pacientul trece printr-o detresă respiratorie manifestată prin zgomote
respiratorii anormale, efort respirator, utilizarea mușchilor respiratori
accesori, ortopnee, piele palidă sau cianotică.
- Pacientul poate avea una sau mai multe probleme de dependență :
 intoleranță la activitate, anxietate
 alterarea confortului
 clearance ineficient al căilor respiratorii
 posibilă insuficiență respiratorie, alterarea schimburilor gazoase

39
Valorile normale caracteristice vârstei
Vârsta Rata medie/minut
Nou-nascut 30-50
Copil mic 20-40
Copil mare 15-25
Adult 16-18
Bărbat 14-18
Femeie 16-20
Vârstnic 15-25

40
 V. CAPITOLUL 4

PROCESUL DE ÎNGRIJIRE AL UNUI PACIENT CU

INSUFICIENŢĂ CARDIACĂ GLOBALĂ

Procesul de îngrijire este o metodă organizată, sistematică, care permite

acordarea de îngrijiri individualizate.
Planul de îngrijire astfel conceput este centrat pe reacţiile particulare ale
fiecărui individ sau grup de indivizi la o modificare reală sau potenţială de
sănătate.
Demersul nu poate fi definit ca un proces fără gândire deoarece el este
compus din diverse etape logic structurate având ca scop obţinerea unei mai
bune stări a pacientului sau demersul mai poate fi definit ca aplicare a modului
ştiinţific de rezolvare a problemelor, de analiză a situaţiilor, de îngrijire care să
corespundă nevoilor fiziologice, psihosociale ale persoanei.
Procesul de îngrijire este un mod de a gândi logic care permite intervenţia
conştientă, planificată a îngrijirilor în scopul protejării şi promovării stării de
sănătate a individului.
Aplicarea cadrului conceptual al Virginiei Henderson în procesul de îngrijire
uşurează identificarea problemelor pacientului în plan bio-psiho-social şi
cultural găsind sursele de dificultate care împiedică satisfacerea nevoilor.
Permite stabilirea intervenţiilor capabile să reducă influenţa acestor surse cu
scopul de a ajuta persoanele să-şi recapete autonomia pe cât posibil.
Procesul de îngrijire cuprinde 5 etape:
 Culegerea datelor – permite să se facă o inventariere a tuturor aspectelor
privind pacientul în globalitatea lui. Se poate spune că ele ne comunică
informații despre pacient, despre afecțiunea lui, despre modul său de
viaţă, despre modul de satisfacere a nevoii.
 Analiza şi interpretarea datelor – (problema sau diagnosticul de îngrijire)
ne permite să punem în lumină problemele specifice de dependenţă şi
sursa de dificultate care i-a generat, adică „elaborarea diagnosticului de
îngrijire”.
 Planificarea îngrijirilor – ne permite determinarea obiectivelor care
trebuie urmărite şi stabilirea mijloacelor pentru rezolvarea acestor
obiective.
 Realizarea intervenţiilor – aici asistenta va executa toate îngrijirile ce
trebuie acordate bolnavilor fie prin acţiuni autonome, fie prin acţiuni
delegate. Intervenţia presupune realizarea obiectivului propus.

41
  Evaluarea – este ultima etapă şi constă în analiza rezultatului obţinut şi
dacă au apărut noi date în evoluţia pacientului.
Procesul de îngrijire constituie un instrument de individualizare şi de
personalizare a îngrijirilor.
A. Culegerea datelor - Interviul

1. Informaţii generale:
a. Numele şi prenumele: Rusu Delia Merceda
b. Vârsta: 56 ani
c. Profesia: profesoară
d. Localitatea de domiciliu: Sînesti, județul Iasi
e. Diagnosticul la internare:
 Insuficienţă cardiacă decompensată,
 Fibrilaţie arterială
f. Data internării: 4.02.2018

2. Obişnuinţe de viaţă:
a. Consumatoare de: Alcool – ocazional; Cafea – da;Tutun – nu ;
Drog – nu ;
b. Alergii cunoscute – neagă;

3. Probleme de sănătate:
a. Antecedente medicale personale: angor/dispnee la efort,
hipertensiune arterială, obezitate, menopauza la 51 ani;
b. Antecedente heredocolaterale: nesemnificative;
c. Motivele internării actuale: stare generală alterată, dispnee cu
ortopnee, edeme gambiene masive, palpitaţii şi dureri retrosternale;
d. Istoricul stării actuale: cunoscută ca fiind bolnavă de 3 ani
datorită nerespectării regulilor de igienă şi alimentaţie, se
internează pentru precordialgii, hipertensiune arterială, dispnee cu
ortopnee, edeme gambiene masive, simptome ce au apărut în urmă
cu 10 zile; pe parcursul spitalizării pacienta a respectat medicația și
indicațile medicului, drept urmare starea s-a ameliorat;

4.Examenul clinic general:

e. Tegumente şi mucoase: tegumente palide/roșiatice în zonele

edematoase, calde, țesutul subcutanat de la nivelul membrelor
inferioare prezintă edeme masive;
f. Greutate: 99,9 kg;
g. Înălţime: 1,71 cm;
h. Sistem ganglionar şi limfatic : nu se palpează;

42
 i. Aparat loco-motor: hipotrofia maselor musculare, dificultate la
mers din cauza edemelor gambiene, discopatie lombară;
j. Aparat respirator: torace normal conformat, dispnee cu ortopnee,
tahipnee;
k. Aparat cardio-vascular: marirea în volum inimii prin hipertrofie si
prin dilatație cavitară, frecvență cardiacă crescută, puls alternant,
aritmii atriale, viteza de circulaţie este încetinită, presiunea venoasă
crescută, sufluri sau zgomote cardiace anormale,
T.A.=159/80 mm Hg, A.V.=68/minut;
l. Aparat digestiv: dentiție cu lipsuri, abdomen moale, mobil; ficat,
splina nepalpabile(din cauza țesutului adipos);
m. Aparat uro-genital: rinichi nepalpabil, oligurie, loje renale libere,
organe genitale externe normal conformate;
n. Sistem nervos şi organe de simţ: pacienta este orientată temporo-
spațial; ROT prezente, dar ușor diminuate; prezintă anxietate şi
raspunde greu la întrebări;

5. Investigaţii:
a. Examenul sângelui :

Numele probei Tehnica de Valori normale Valorile

recoltare pacientului
1. Hb B 14- 17,4 g/dl. 15,62 g/dl.
2.HCT 45-52%. 45 %.
3.Colesterolemi Puncție 1,80 – 2,80 g 0 /00. 1,60mg 0 /00.
venoasă,
e
vacutainer cu
dop roșu.
4.VSH Puncție venoasă 1 – 10 mm/oră; 10 mm/1 oră.
1,6 ml sânge +
7 – 13 mm/2 ore.
0,4 ml citrat de
Na.
5.Ionogramă Puncție venoasă Na=135-152 m Eq/l; Na=170 m
10 ml sânge pe
serică K + =3,5-5,4 m Eq/l; Eq/l;
sticluțe
heparinate. Cl - =94-111 m Eq/l; K +
= 6 m
2+
Ca =4,5-5,5 m Eq/l;
2+
Eq/l; Ca = 4,9
Fe 3+ =80-120 y%; m Eq/l;
I 1 =3-8 y%; Fe 3+
=81 m

43
 P + =2-4 MG; Eq/l.
Mg=1,8-3,4 mg %.
6.Glicemie Puncție venoasă 0,80-1,20 mg/dl. 84 mg %.
5 ml sânge sau
2 ml sânge + 4
ml florură de
Na uscat.
7.Acid uric Puncție venoasă 2- 6 mg%. 4,9 mg%.
4,5 ml sânge +
0,5 ml citrat de
Na.
8.Transaminaze Puncție venoasă TGO=2 – 20 U.I; 17,8 U.I;
5 – 10 ml
TGP = 2 – 16 U.I. 14,60 U.I.
sânge.
9.Creatinină Puncție venoasă 0,6 – 1, 20 mg %. 0, 9 mg %.
5 – 10 ml
sânge.
10.Uree Se recoltează 0,20 – 0,40 g %0. 0,38 g %0.
prin puncție
sanguină
venoasă 5 – 10
ml sânge.

b. Examenul urinei:

11.Examen de Sumar de Culoare galben Urină de culoare

urină urină citrin; galben închis
pH acid < 7; pH = 7;
Densitate 1010 Densitate=1045;
– 1025; Uree 57 mg
Urobilinogen: a. -albumină - absent,
normal<1mg/dl; glucoză - absent,
Glucoză: sediment – rare celule
absentă. epiteliale, corpi
cetonici absenti,
hipoproteinemie,
.

44
12. Ca urinar 100-320 mg/24h -95,76 mg/24h
volumul de
urină/24h
5500ml.
13.Urocultur După toaleta Negativă. Peste 100.000
ă riguroasă a UFC/ml = bacteriurie
organelor semnificativă pentru o
genito – infecție urinară;
urinare, se Sensibil la
recoltează ciprofloxacin.
urina din
mijlocul
jetului urinar
într-o eprubetă
sterilă.

b. Examenul radiologic: se observă o siluetă cardiacă mărită, iar la

examenul plămânilor, se constată o creştere a dimensiunilor arterelor
pulmonare, dar transparenţa pulmonară nu este redusă;
c. Electrocardiograma: aritmii, tulburari de conducere, prezenta
blocajelor impulsului electric, puls accelerat/tahicardie, hipertrofii
ventriculare;

6. Tratamente:

a. Tratament medicamentos

 Digoxin - se prezintă sub formă de comprimate ce conţin 0,25 mg

glicozid şi sub formă de soluţie alcoolică glicerinată ce conţine 0,5 mg
glicozid.(Tonicardiace- sunt substanţe obţinute din unele plante şi
anume: Digitalis purpureea, Digitalis lanata, Strophantus gratus,
Strophantus kombe. Medicaţia tonicardiacă reprezintă medicaţia de
bază a insuficienţei cardiace. Se administrează ori de câte ori
insuficienţa cardiacă nu se compensează prin repaus şi regim desodat);

 Furosemid - se prezintă sub formă de fiole a 2 ml soluţie apoasă

conţinând furosemid 20 mg. Prezintă un efect important, imediat şi
rapid. Se administrează intravenos lent ( 1-3 fiole a 20 mg) sau 1-3
comprimate a 40 mg /zi sau la 2 zile. La bolnavii cu edeme cardiace 1
doză, de 40 mg, poate duce la pierderea de până la 8 litri de apă. Poate
produce dezechilibre electrolitice: hiponatremie, hipopotasemie,
hiperuricemie, accidente alergice şi tulburări digestive.

45
  Spironolactona este un inhibitor al aldosteronului, se administrează
comprimate de 0,050 g, 1-4 /zi, după mese şi fiole de 0,025 g, 1-4 /zi –
intravenos.( Diureticele - reprezintă o medicaţie importantă având
drept scop eliminarea de sodiu şi de apă din organism ameliorând
munca inimii.);

 Oxigenoterapia - este indicată în cazurile acute şi în cazurile cronice

cu leziuni pulmonare;

 Algocalmin (Metamizolul sodic) - este indicat în dureri acute severe

posttraumatice sau postoperatorii, dureri colicative, dureri de cauză
tumorală şi alte dureri severe acute sau cronice, atunci când alte
mijloace terapeutice nu sunt indicate.

 Diazepam – (anxiolitic) un comprimat contine diazepam 10 mg si

excipienti: lactoza monohidrat, lactoza anhidra, celuloza
microcristalina, dioxid de siliciu coloidal, stearat de magneziu.
Indicaţii terapeutice: Anxietate, sevraj alcoolic, tratament profilactic si
curativ in delirium tremens.

 Nifedipin - (blocante ale canalelor de calciu) este utilizată pentru

tratamentul tensiunii arteriale mari sau a anginei pectorale (durerilor
de piept);
 Miofilin - este un medicament folosit pentru tratamentul bolilor
obstructive ale căilor respiratorii utilizat și în formele uşoare şi
moderate de astm bronşic;
 Trecid - fluidifică secreția bronsică, favorizand expectorația; are o
actiune antitusivă înlăturand tusea spastică; ameliorează ventilația
pulmonară;
 Dipiridamol - este un medicament ce aparține unui grup numit
antiagregante plachetare și este utilizat ca vasodilatator în
managementul pe termen lung al cardiopatiei ischemice cronice;
Dipiridamolul este un coronarodilatator, crește fluxul sanguin în
miocard, dilatand mai ales vasele mici;

b. Tratament igieno – dietetic

Tratamentul igieno-dietetic constă în primul rând în repaus şi în dietă
săracă în sodiu. Alături de repausul fizic, un rol important îl au repausul psihic
şi moral. În insuficienţa cardiacă repausul la pat va fi menţinut acasă sau la
spital timp de 1-2 săptămâni. Reluarea activităţii se face în funcţie de reducerea
semnelor de insuficienţă cardiacă şi de posibilitatea controlării acesteia printr-un
tratament de întreţinere: reluarea activităţii se va face în etape progresive.

46
 Dieta săracă în sodiu reprezintă, de asemenea un mijloc de mare
importanţă în tratamentul insuficienţei cardiace. De altfel în formele uşoare de
insuficienţă cardiacă, dieta hiposodată plus repausul fizic determină o netă
ameliorare.
Regimul va fi normocaloric, hipocaloric sau hipercaloric, în funcţie de
necesităţile bolnavului în cauză. Trebuie să fie bogată în vitamine, să conţină
proteine (se administrează multe fructe şi legume), deoarece pierde potasiu prin
diuretice şi va conţine 1 gr proteine/ kg corp, fiind echilibrat în glucide şi
moderat în lipide. Mesele vor fi mici şi fracţionate(4-5 / zi), ultima masă va fi
luată înainte de culcare.

Epicriza şi recomandări la externare:

Pacientă în varstă de 56 ani, în antecedente avand angor/dispnee la efort,

hipetensiune arterială, obezitate, s-a internat în cadrul secţiei de Cardiologie a
Spitalului de Urgenţă SF. Spiridon Iasi, cunoscută ca fiind bolnavă de 3 ani
datorită nerespectării regulilor de igienă şi alimentaţie, se internează pentru
precordialgii, dispnee cu ortopnee, palpitații, edeme gambiene masive,
simptome ce au apărut în urmă cu 10 zile. Diagnosticul este de Insuficienţă
cardiacă decompensată şi Fibrilaţie arterială.
Paciena se externează dupa 7 zile în stare ameliorată, în toată această perioadă
pacienta a respectat regimul alimentar și medicamentos prescris de medic.
Externarea bolnavei s-a făcut cu următoarele recomandări:
 să ducă o viaţă ordonată evitând efortul;
 să respecte regimul prescris de medic;
 se respecte modul de administrare a medicamentelor;
 se se prezinte periodic la control;
 să evite stările de încordare psihică;
 sa evite pe cat posibil stresul;

47
 B. Nevoile fundamentale afectate – enunțarea problemelor de
dependență/diagnosticelor de îngrijire

1. Nevoia de a respira și de a avea o bună circulatie:

Probleme de dependență: dispnee cu ortopnee, precordialgii,
tahicardie/frecventa puls crescută, hipertensiune arterială, hipoxemie, tuse;

2. Nevoia de a dormi și a se odihni:

Probleme de dependență: insomnie, somn cu treziri dese, anxietate, tulburări de
odihnă şi somn cauzate de dispnee;

3. Nevoia de a se mişca si a avea o bună postură:

Probleme de dependență: postură inadegvată, disconfort şi imposibilitatea de a

desfăşura activităţi datorită fenomenelor dispneice, asteniei si edemelor.

4. Nevoia de a fi curat, îngrijit, de a proteja tegumentele și

mucoasele:
Probleme de dependență: tegumente calde, piele lipsită de elasticitate, fragilă,
edeme masive gambiene.

5. Nevoia de a comunica:
Probleme de dependență: tendință la izolare, iritabilitate, dificultate în obținerea
complianței la tratatament;

6. Nevoia de a elimina;

Probleme de dependență: retenție de apa si sodiu, oligurie, edeme;

7. Nevoia de a se alimenta si hidrata:

Probleme de dependență: inapetentă, retenție hidrosalină;

48
 C. Planul de îngrijire al pacientului

Data Probleme Obiective de Intervenţii Evaluare

si îngrijire
manifestă
ri de
dependen
ță
4.02 Dispnee Combaterea Am poziţionat Uşoară reducere a
cu dispneei și pacienta în dispneei si
ortopnee, hipoxemiei poziţie hipoxemiei;
hipoxemie prin asigurareasemişezândă.
oxigenului Am aerisit Pacienta se linișteste
necesar salonul. I-am si respirația se
respiraţiei și cerut pacientei îmbunătățeste;
prin asigurareasă evite efortul
unei poziții fizic, psihic şi să P= 96 b/min,
comode care stea în pat. R = 14 r/min
facilitează Crearea unui TA=159/70mmHg,
îmbunătățirea mediu ambiant
respirației; plăcut; T=36,2°C
I-am administrat Greutate: 99.9
oxigen cu masca Diureza:400 ml/24
facială; ore
Măsor funcțiile Scaun - normal.
vitale ale
pacientului (P,
R, T, T.A),
diureză, scaun.
Precordial Combaterea I-am recomandat Uşoară reducere a
gii la efort durerii; pacientei să stea durerii.
mic Administrarea numai în pat in
medicamentelo poziție
r antialgice; semișezand cu
administrarea 1
fiolă de
Algocalmin I.V.
la indicația

49
 medicului;

Dificultat Combaterea Am Pacienta se linisteste,

e în a se insomniei, supravegheat și capată încredere în
odihni liniştirea, starea psihică a eficiența
manifestat consilierea bolnavei; tratamentului/regimul
ă prin pacientei, Am purtat ui recomandat de
insomnie, discuţii în care i- medic, astfel reușește
anxietate, Explicarea am explicat să adoarmă și întelege
postură importantei poziția corectă importanța poziției în
inadegvat tratamentului, de somn pentru pat pentru facilitarea
ă, tendință regimul sifacilitarea confortului;
de izolare, poziției corecte repirației si am
iritabilitat de încurajat o să se
e, somn/odihnă. linistească;
dificultate Pacienta să fie I-am administrat,
în echilibrată fizicla indicația
obținerea şi psihic; medicului, 1 tb.
complianț Pacienta săde Diazepam;
ei la beneficieze de
tratatamen somn
t; corespunzător,
calitativ și
cantitativ;
Alterarea Combaterea Am urmărit dacă Pacienta prezintă
integrităţii edemelor; pacienta respectă tegumente și mucoase
mucoasel regimul desodat curate;
or şi Asigurarea prescris de Pacienta înțelege
tegumente confortului medic. importanta regimului
lor : fizic al Am efectuat igieno- dietetic,
edeme pacientei; masajul prescris de medic, în
gambiene; membrelor scopul ameliorarării
Pacienta să inferioare în stării generale și il
prezinte direcţia urmează cu strictețe;
tegumente și curentului venos.
mucoase Am indicat Din cauza stării
curate; pacientei să ţină generale uşor alterate,
ridicate părţile edemele persistă în
edemațiate continuare;
punându-şi sub
picioare o pătură Pacienta învată cum

50
 şi să execute sa maseze picioarele
mişcări active cu pentru stimularea
membrele circulației;
inferioare. La
indicaţia
medicului am
administrat 1
fiolă Furosemid.
Hipertensi Urmărirea Măsurarea, Ușoară ameliorare a
une, funcţiilor vitale observarea şi stării;
Tahicardi Asigurarea notarea T.A., Temp.=37gradeC
e confortului puls, respiraţie, Greutate=98 Kg
fizic si psihic diureză, scaun, T.A.=150/80mm
pacientei. cântărire. Hg
După măsurare, A.V.=80/min.
termometrul se P.= Neregulat: 92-94
dezinfectează şi p/min
se păstrează într- R = 16 r/ min
o soluţie Diureza=500ml
dezinfectantă.
Notez în foaia de
observație
valorile;
Dificultat Administrarea La indicaţia Starea pacientei nu
e în a tratamentului medicului i se prezintă nici o
elimina medicamentos administrează 1 schimbare inițial, dar
manifestat diuretic tb. Digoxin, 1 f după administrarea
ă prin Combaterea Furosemid şi 3 medicației diuretice
oligurie, oliguriei/dimin tb. de Nifedipin. diureza începe sa
retenție uatrea retenției crescă/scadere in
hidrosalin hidrosaline; greutate;
ă;
Pregătirea Am însoţit Vizita medicală a
documentelor medicul care a decurs normal.
şi a salonului efectuat o vizită
pentru vizita specială, dată
medicală. fiind starea
bolnavei şi am
notat toate datele
importante.

51
Data Probleme si Obiective de Intervenţii Evaluare
manifestări îngrijire
de
dependență
5.02 Dificultate în Asigurarea Am aşezat Se constată o uşoară
a respira din oxigenului pacienta în îmbunătăţire a stării
cauza necesar poziţie pacientei.
dispneei cu respiraţiei. semişezândă.
oropnee I-am Pacienta respiră mai
persistentă; Asigurarea unei administrat ușor.
respirații normale bolnavei
şi o circulaţie mai necesarul de
bună; oxigen,
indispensabil
pentru
respiraţie.
Am aerisit
salonul pentru
o mai bună
ventilaţie a
aerului.
Am schimbat
lenjeria pat și
lenjeria
pacientei.
Alterarea Combaterea Am efectuat Pacienta respectă fără a
integrităţii edemelor; masajul crea probleme regimul
mucoaselor şi membrelor prescris de medic;
tegumentelor inferioare în
: edeme Pacienta să direcţia
gambiene; prezinte curentului Pacienta prezintă
tegumente și venos şi am tegumente si mucoase
mucoase curate; supravegheat curate;
respectarea
regimului
desodat
prescris
pacientei de
către medic.
Asigur toaleta
pacientei.
Astenie Reducerea Pacienta va sta Se constată o uşoară
asteniei; permanent în ameliorare în starea

52
 repaus absolut pacientei.
la pat, iar
pentru nevoi
fiziologice va
fi ajutată sau
servită la pat.
Urmărirea Măsurarea, Ameliorare a funcțiilor
funcţiilor vitale observarea, vitale;
notarea şi Temp.=37gradeC
înregistrarea în T.A.=150/95mmHg
F.O. a T.A., A.V.=80/minut regulat
puls, diureză, Diureza=700ml/24ore
scaun, Scaun normal
temperatură. Greutate: 97,5
Anxietate Combaterea Pentru Pacienta se linistește si
anxietăţii; combaterea starea ei se
stării de îmbunătăţeşte.
Pacienta să fie anxietate,
echilibrată fizic şi consiliez
psihic; pacienta și îi
administrez, la
indicaţia
medicului,
Diazepam,
dimineaţa şi
seara.
Pregătirea Am pregătit
bolnavului în materialele VSH=10mm/h
vederea recoltării sterile necesare Colesterol=160mg%
probelor recoltării, le- Lipemie=450mg%
biologice. am transportat Glicemie=100mg%
la patul HT=45%
pacientei cu HB=15,62 g
masa de HL=4000 lc
tratament şi am
recoltat sânge
pentru VSH, Urina: hipoproteinemie,
HL, HB, HT, albumina - absent,
colesterol, glucoză - absent,
lipemie, sediment – rare celule
glicemie şi epiteliale,
urină pentru corpi cetonici absenti;
examenul de

53
 urină.
Administrarea La indicaţia Starea pacientei se
tratamentului medicului i-am îmbunătățește;
medicamentos administrat 1
tb de Digoxin,
1 f de
Furosemid, 3
tb. de
Nifedipin.
Pregătirea Am însoţit Vizita medicală a decurs
documentelor şi a medicul la normal.
salonului pentru vizita
vizita medicală medicală, am
notat indicaţiile
date de medic.

Educaţia sanitară I-am explicat Pacienta respectă

în privinţa pacientei că indicaţiile date fără nici
regimului ce trebuie să o împotrivire.
trebuie respectat respecte un
regim
alimentar
desodat
monocaloric,
bogat în
proteine.
Alimentele vor
trebui împărţite
în 4-5 mese
mai mici,
ultima masă
fiind luată cu
mai multe ore
înainte de
culcare.Va
evita efortul
fizic și psihic;
Data Probleme si Obiective de Intervenţii Evaluare
manifestări îngrijire
de
dependență
6/8.02 Dispnee Asigurarea I-am Se observă o uşoară
uşoară oxigenului/confor administrat îmbunătăţire a stării

54
 tului necesar pacientei pacientei.
respiraţiei; oxigenul
necesar, de
asemenea am
aerisit salonul
pentru o mai
bună ventilaţie
a aerului şi am
asigurat o
poziţie
favorabilă.

Edeme Combaterea Am efectuat Pacienta nu ridică nici o

uşoare edemelor; masajul problemă;
membrelor
inferioare Edeme diminuate;
în direcţia
curentului
venos şi am
administrat 1 f
Furosemid. La
indicația
medicului;
Educaţia sanitară Am schimbat Pacienta înțelege
privind igiena lenjeria de corp importanța igienei
personală a şi de pat. Am personale;
bolnavei; ajutat pacienta
să-şi efectueze
toaleta pe
regiuni.
Urmărirea Măsurarea, Temp.=37grade C
funcţiilor vitale notarea şi A.V.=75/minut regulat
înregistrarea T.A.=150/95mm Hg
T.A. puls, Greutate: 97
diureză, scaun, Diureza=900ml/24ore
temperatură. Scaun normal.
Administrarea Am administrat Pacienta este mulţumită
tratamentului tratamentul de felul cum i s-a
medicamentos prescris de efectuat tratamentul.
medic:
Digoxin 3 tb. Starea pacientei se
(1/zi), ameliorează;
Furosemid

55
 3f(1/zi),
Miofilin
6tb(2/zi),
Trecid
9tb(3/zi),
Spironolactonă
3 (1/zi),
Dipiridamol
9dj(3/zi),
înainte de
masă.
Tuse Combaterea tusei În după amiaza După administrarea
zilei de 6.02 tabletelor de Trecid
bolnava a starea bolnavei se
manifestat îmbunătăţeşte.
accese de tuse,
i-am Tusea se ameliorează;
administrat 1
comprimat de
Trecid la
indicația
medicului;

Data Probleme si Obiective de Intervenţii Evaluare

manifestări îngrijire
de
dependență
9/10.0 Notarea în F.O. a Prin puncție VSH=10mm/h
2 analizelor venoasa Colesterol=160mg%
biologice recoltez sange Lipemie=450mg%
petru analize; Glicemie=100mg%
HT=45%
HB=15,62 g
HL=4000 lc
Dificultate de Pacientul să fie Am transportat Pacienta a acceptat
a se alimenta echilibrat la pat alimentaţia si înțelege
și hidrata hidroelectrolitic mâncarea importanța regimului
datorită stării și nutriţional; bolnavei şi am precris în scopul
generale Asigurarea ajutat-o să ameliorarării stării și
alterate: alimentaţiei; mănânce și să afecțiunii ei;
inapetență, se hidrateze;
astenie;
Urmărirea Am urmărit Funcții vitale ameliorate,

56
funcţiilor vitale temperatura, diureza îmbunătățită:
pulsul, T.A., Temp.=36,8gradeC
am cântărit T.A.=150/80mm Hg
bolnava. P. = 80 b./min.
Notez în foaia R = 15r/min
de observație; A.V.=68/minut
Diureza=1200ml/24ore
Greutate=96 kg
Administrarea Am Starea generală a bolnavei
tratamentului administrat se ameliorează; diureză
medicamentos tratamentul normală, dispnee
prescris de diminuată, edeme
medic: diminuate, stare psihică
Digoxin vizibil îmbunătățită;
3tb(1/zi)
Crearea Furosemid
condiţiilor de 3f(1/zi)
mediu Miofilin
6tb(2/zi)
Dipiridamol
9dj(3/zi)
Spironolactoz
ă 3 (1/zi)
Am aerisit Pacienta întelege
salonul pentru importanța igienei
o mai bună corporale.
ventilaţie a
aerului, am
schimbat
lenjeria de
corp şi de pat
a pacientei, am
ajutat o să-şi
efectueze
toaleta pe
regiuni.
Participarea la Am participat Vizita medicală a decurs
vizita medicală la vizita normal.
medicală, am
notat
indicaţiile date
de medic, de
asemenea

57
 datorită
îmbunătăţirii
stării de
sănătate a
pacientei,
medicul a
hotărât să o
externeze.

10 februarie 2018
Externarea bolnavei s-a făcut cu următoarele recomandări:
 să ducă o viaţă ordonată evitând efortul;
 să respecte regimul prescris de medic;
 se respecte modul de administrare a medicamentelor;
 se se prezinte periodic la control;
 să evite stările de încordare psihică;
 sa evite pe cat posibil stresul;

VI. CAPITOLUL 5

EDUCAŢIA PENTRU SĂNĂTATE LA UN PACIENT CU

INSUFICIENŢĂ CARDIACĂ GLOBALĂ

58
 Educaţia sanitară a bolnavilor spitalizaţi presupune o muncă continuă
serioasă şi uneori dificilă din partea personalului sanitar mediu în scopul
obţinerii colaborării bolnavilor pentru vindecarea lor cât mai rapidă.
Ea trebuie efectuată în acelaşi timp pentru prevenirea contaminării de la un
bolnav la altul sau a personalului muncitor care îngrijeşte bolnavii.
Succesul educaţiei sanitare depinde în foarte mare măsură de educaţia
anterioară a bolnavului, de gradul său de cultură precum şi de calitatea asistentei
medicale, de competenţa sa profesională şi de comportamentul la locul de
muncă, de interesul pe care îl arată bolnavului privind îngrijirile şi tot ceea ce
întreprinde pentru vindecarea bolnavului.
Educaţia sanitară în spital are particularităţile sale, vizând între altele:
 Cooperarea strânsă a bolnavului la tratamentul terapeutic
Asistenta medicală explică bolnavului importanţa fiecărui
medicament, orarul de administrare şi efectele lui, instruieşte bolnavul
despre doza ce i se administrează, explicând riscul nerespectării
acestuia.
Explică pericolul transmiterii medicamentelor de la unul la altul sau a
altora introduse în mod fraudulos de aparţinători; va colabora cu
bolnavul pentru a cunoaşte efectul medicaţiei prescrise.
 Asistenta medicală va informa bolnavul despre regimul alimentar care
trebuie să-l urmeze, de ce trebuie regimul prescris, care sunt
alimentele admise şi interzise, riscul consumării alimentelor interzise.
Explică bolnavului importanţa informării de către acesta asupra
modificărilor care apar în intensitatea simptomelor bolii pentru care a
fost internat, simptomele noi de însănătoşire.
 Asigurarea unei atmosfere morale care să evite dezorientarea afectivă
şi sentimentul de însingurare a celui internat.

 Respectarea liniştii bolnavului şi cruţarea sa de stres din partea
familiei şi a vizitatorilor.
 Asigurarea ordinei, curăţeniei în unitatea spitalicească.
 Profitând de internare – administrarea unor lecţii de educaţie sanitară.
Educaţia sanitară trebuie să includă şi noţiunea de igienă a muncii
intelectuale ca şi deprinderea unei bune îmbinări a muncii cu repausul.

Asistenta medicală va explica bolnavului unele măsuri de prevenire,

de profilaxie care constau în:
1. evitarea efortului fizic şi psihic;
2. evitarea consumului de alcool, tutun, cafea şi alimentaţiei bogată în
clorură de sodiu;
3. tratarea corectă a bolilor respiratorii.
4. respectarea regimului igieno – dietetic prescris de medic;

59
 5. prezentarea periodică la control specializat;

VII. CONCLUZII

Insuficienţa cardiacă este un sindrom clinic care rezultă din

imposibilitatea de a expulza întreaga cantitatea de sânge primită şi de a menţine

60
astfel un debit sanguin corespunzător nevoilor organismului, în condiţiile unei
umpleri venoase satisfăcătoare.
Insuficienţa cardiacă este de asemenea un sindrom clinic caracterizat
prin simptome şi semne distincte, consecinţă a perturbărilor în asigurarea
debitului cardiac şi în asigurarea întoarcerii venoase.
La declanşarea insuficienţei cardiace contribuie o serie de factori clinici
cum ar fi: infecţiile, în special cele acute ale căilor aeriene superioare; emboliile
pulmonare, anemiile severe, insuficienţa debitului coronarian, tulburările de ritm
ale inimii, solicitările fizice şi psihice, tireotoxicoza şi sarcina precum şi
hipertensiunea arterială, bolile valvulei aortice, bolile coronarelor, insuficienţa
mitrală, miocarditele şi unele cardiopatii congenitale.
Scăderea debitului cardiac, consecutiv scăderii forţei de contracţie a
miocardului, duce la lipsa oxigenului în ţesuturi şi organe, în special la nivelul
rinichiului, glandelor suprarenale şi hipofizei posterioare, determinând scăderea
filtraţiei glomerulare, creşterea reabsorbţiei tubulare, hipersecreţia de aldosteron
şi AND – fenomene ce explică retenţia de apă şi sare şi apariţiei edemelor.
Prin urmare, bolnavii cu insuficienţă cardiacă necesită o îngrijire
specială care are ca scop:
 reducerea nevoilor energetice ale organismului pentru a putea face
faţă îmbolnăvirilor, deci, pentru a scădea efortul cardiac;
 mărirea forţei de contracţie a inimii, mărindu-se astfel capacitatea
funcţională a eficienţei miocardului( cu ajutorul tratamentului
tonicardic);
 restabilirea echilibrului hidrosalin(prin dieta hiposodată şi prin
tratamentul cu diuretice).

În concluzie, pentru reducerea muncii inimii se impune repaus psihic,

moral şi-n special repaus fizic, controlul retenţiei hidro – saline prin restricţia
aportului de sare, administrarea de diuretice ca: Nefrix, Furosemid; creşterea
eficienţei inimii cu preparate digitale ca: Digoxin, Lanatosid –C, Dezlanosid,
Cedilanide. Evoluţia insuficienţei cardiace depinde de gravitatea cardiopatiei
cauzale şi de prezenţa sau absenţa complicaţiilor.
La unii bolnavi, insuficienţa cardiacă stângă poate evolua un număr
relativ mare de ani(zece ani sau peste), fără a apărea insuficienţă cardiacă
dreaptă. În cazul unei cardiopatii cu insuficienţa de cord, supravieţuirea, care în
urmă cu două decenii era de numai 1-2 ani, a devenit astăzi de 5-10 ani şi chiar
mai mult.

VIII. BIBLIOGRAFIE

1. „DIAGNOSTUCUL BOLILOR CARDIOVASCULARE”, Roman

Vlaicu, Corneliu Dudea, Editura Medicală, Bucureşti, 1979, p. 48-78;

61
2. ”MEDICINĂ INTERNĂ PENTRU CADRE MEDII”, Corneliu Borundel,
Editura Medicală, Bucureşti, 2009, p. 391-397;

3. ”BREVIAR EXPLORĂRI FUNCŢIONALE SI ÎNGRIJIRI SPECIALE

ACORDATE BOLNAVULUI”, Lucreţia Titircă, Editura Viața Medicală
Romanească, Bucureşti, 2008, p. 21-44;

4. ”TEHNICA ÎNGRIJIRII BOLNAVULUI”, Carol Mozeş, Editura

Medicală, Bucureşti, 2006, p. 173-299;

5. ”GHID NURSING. TEHNICI DE EVALUARE SI ÎNGRIJIRI

ACORDATE DE ASISTENŢI MEDICALI ”, Vol. II, Lucreţia Titircă,
Editura Viața Medicală Romanească, Bucureşti, 2008;

6. ”TERAPEUTICĂ MEDICALĂ”, Gabriel Ungureanu, Maria Covic,

Editura Polirom, Bucuresti , 2000; p. 202 – 232;

7. ”INSUFICIENŢA CARDIACĂ”, Acad. I. Enescu, Editura Academiei

Republicii Populare Romane, București , 1960, p. 28-49;

8. ”CARTE DE MEDICINĂ INTERNĂ”, Vol. I, Petru Scripcariu, Editura

Performantica, Iasi, 2005, p. 37 – 57;

9. ”CARDIOLOGIA”, Vol. II, sub redactia Prof. B. Theodorescu și Vlad

Cunescu, Editura Medicală, Bucuresti, 1961, p. 250 – 341;

10.”MEDICINĂ INTERNĂ”, Vol. IV Inima, sub redacția Prof. Dr. P.

Theodorescu, Editura Medicală, Bucureşti, 1957, p. 405- 458;

IX. ANEXE

62
Figura 1- Anatomia Inimii

63
Figura 2 – Marea Circulație

64
Figura 3 – Mica circulație

65
Figura 4 – Tunicile Inimii

66
Figura 5 - Vascularizația Inimii

Figura 6 – Revoluția Cardiacă

67