Sunteți pe pagina 1din 159

CALIFICAREA: ASISTENT MEDICAL GENERALIST

FORMA DE INVATAMANT : ZI

LUCRARE DE
CERTIFICARE

Instructor nursing : ABSOLVENT

2014

1
ÎNGRIJIREA
PACIENȚILOR CU
LITIAZĂ BILIARĂ

2
CUPRINS
Motto…………………………………………………………..……..4
Motivatia lucrarii……………………………………………………..5
Cap.I.Notiuni de anatomie si fiziologie.........................................7
1.1
1.2 Anatomia ficatului.
1.3 Anatomia veziculei biliare.
1.4 Fiziologia veziculei biliare.
Cap. II. Patologia litiazei biliare...............................................26
2.1 Definiţie.
2.2 Incidenţă. Factori etiologici şi favorizanţi.
2.3 Etiopatogenie.
2.4 Simptomatologie şi examen obiectiv.
2.5 Investigaţii de laborator.
2.6 Diagnosticul pozitiv.
2.7 Diagnosticul diferenţial.
2.8 Complicaţii.
2.9 Tratament.
2.10 Conduita de urgență în litiaza biliară
2.11 Evoluţie. Pronostic.
Cap. III. Metode de investigare.....................................................61
3.1 Colecistografia………………………………………………..61
3.2 Colangiografia…………………………………………………65
3.3 Tubajul duodenal………………………………………………70
3.4 Tubajul duodenal minutat…………………………………….70
3.5 Ecografia……………………………………………………….71
3.6 Alte metode de investigare…………………………………… 71
Cap. IV.Educatia pentru sanatate, masuri de preventie a bolilor
digestive .......................................................................................72
Cap.V. FIȘE TEHNICE............................................................80
1.1. Recoltarea sângelui pentru VSH……………………………….81
1.2. Perfuzia……………………………………………………….82
1.3. Captarea vărsăturilor……………………………………………83
Cap.VI.Studiu de caz
CAZUL I……………………………………………………………84
CAZUL II…………………………………………………………..110
CAZUL III………………………………………………………….133
BIBLIOGRAFIE.......................................................................159

3
Moto:

„ Sănătatea reprezintă comoara cea mai


de preţ şi cea mai uşor de pierdut.
Totuşi, cel mai prost păzită.”

R. Augier

4
MOTIVAȚIE

Vezica biliară (colecistul sau "fierea" populara) este un sac


de mici dimensiuni, poziționat imediat sub ficat. Are rolul de a
depozita bila secretată de ficat. Bila ajută la digestia grăsimilor
și este eliminată din vezica biliară în intestinul subțire, prin
intermediul unor canale, căi biliare.
Calculii biliari sunt compuși din colesterol și alți
constituenți ce se gasesc în bilă. Ca dimensiune, pot fi mai mici
decât un bob de grâu sau mai mari decât o minge de golf. Marea
majoritate a acestor calcului nu pun probleme, dar dacă
blochează un canal excretor, necesită tratament.
Litiaza biliară este o afecțiune des întâlnită, mai ales la
populația adultă, 10 – 15% dintre oameni sunt purtători de
calculi. Dintre sexe, fregvența la femei este superioară: raportul
este de 4/1 – 5/1.
Litiaza biliară este cunoscută şi în alte zone geografice ca
Europa, Orientul Mijlociu, S.U.A, este absentă în Indonezia,
Africa Centrală şi rară în India.
5
Prezenţa sau absenţa bolii, precum şi compoziţia calculilor
diferă după zona geografică, după sex, majoritatea calculilor
fiind compuşi din mai multe substanţe, foarte puţini fiind puri.

6
CAP. I. NOŢIUNI DE ANATOMIE ŞI FIZIOLOGIE
1.1. ANATOMIA FICATULUI

Ficatul este cea mai mare glandă anexă a tubului digestiv abdominal
şi din corpul uman, atât în perioada de dezvoltare embrională şi fetală cât
şi la adult.
Are multiple funcţii:
 funcţia de producere a bilei;
 funcţii metabolice multiple
o prelucrarea substanţelor absorbite prin mucoasa intestinală;
 funcţia hemodinamică
o intervine în distribuţia masei circulatorii sangvine din
organism, repartizând şi depozitând sânge după
necesităţi, de aici rezultă că greutatea sa este variabilă la
omul viu, ea fiind de 1/50 din greutatea corpului la adult.
Ficatul este o glandă de constituţie elastică, iar dimensiunile sale sunt
variabile în raport cu vârsta şi cu tipul constituţional 22-25 cm diametrul
transversal, 15-22 cm diametrul antero-posterior, 5-10 cm diametrul vertical
(înălţime).
Situaţie topogrifică
Ficatul este situat în etajul abdominal supramezocolic sub bolta
diafragmatică unde ocupă loja hepatică delimitată superior, posterior,
lateral şi anterior de muşchiul diafragm, iar inferior de colonul şi
mezocolonul transvers.

7
Ficatul se proiectează pe peretele anterior al abdomenului în
regiunea hipocondrului drept, în partea superioară a epigastrului şi partea
stângă a hipocondrului stâng. Loja hepatică comunică larg cu loja gastrică.
Ficatul este delimitat superior de o linie care trece prin coasta a V-a
de partea dreaptă şi coboară oblic spre stânga şi inferior de o linie ce
uneşte rebordul costal drept la nivelul coastei a XI-a cu cel stâng la nivelul
coastei a VIII-a trecând pe sub apendicele xifoid. Posterior se proiectează
pe ultimele trei vertebre lombare.
Configuraţia externă
Ficatul este un avoid secţionat oblic, cu extremitatea mare orientată
la dreapta şi faşă convexă superior.
Are două feţe:
- superioară (convexă) sau faţa diafragmatică;
- inferioară (plană sau faţa viscerală)
Are două margini:
- inferioară, ascuţită care nu depăşeşte rebordul costal drept;
- posterioară, rotunjită în raport cu diafragmul.
Pe faţa diafragmatică a ficatului, peritoneul trece de pe ficat pe
diafragm, formând o plică sagitală numită ligamentul falciform sau
suspensor care conţine în el ligamentul falciform sau suspensor care
conţine în el ligamentul rotund al ficatului care marchează limita anatomică
dintre lobul drept şi stâng.
Faţa viscerală are 2 şanţuri, şanţul şanţul sagital drept şi sagital stâng
împărţite fiecare în două jumătăţi printr-un şanţ transversal.

8
Raporturi
Faţa diafragmatică vine în raport prin diafragm cu baza plămânului
drept, inimă şi pemcard care la nivelul lobului stâng formează impresiunea
cardiacă a ficatului.
Faţa viscerală vine în raport cu rinichiul drept, glanda suprarenală
dreaptă, duoden, flexura dreaptă a colonului, faţa anterioară a stomacului
şi esofagului abdominal. Toate acestea lasă pe faţa viscerală impresiuni cu
acelaşi nume.
Segmentaţia ficatului
Limita reală între lobul stâng şi lobul drept este linia ce trece pe faţa
viscerală prin fosa veziculei biliare şi şanţul venei cave inferioare, iar pe
faţa diafragmatică limita se proiectează la două laturi de deget la dreapta
ligamentului falciform.
Lobul stâng are un segment lateral şi altul medial ce se întinde între
cele două şanţuri sagitale cuprinzând lobul pătrat şi caudat.
Lobul drept este alcătuit dintr-un segment anterior şi unul posterior,
limita dintre ele fiind fisura segmentului drept.
Fiecare din cele patru segmente are câte un pedicul segmentar,
format din ramura segmentară, un canal biliar segmentar, o ramură
segmentară a venei porte, în fisura segmentului drept se găseşte vena
hepatică dreaptă, iar în cea stângă, vena hepatică stângă.
Structura microscopica a ficatului. Ficatul este un organ
intraperitoneal acoperit cu peritoneul visceral hepatic şi este alcătuit dintr-o
stromă conjunctivă şi din celule hepatice. Stroma conjunctivă cuprinde o
membrană de înveliş (Capsula Gilsson) din care pleacă septuri conjunctive
în interiorul parenchimului hepatic care delimitează nuităţi mai mici numite
lobuli hepatici.
9
Unitatea structurală şi funcţională a ficatului este lobului hepatic
format din celule hepatice numite hepatocite, capilare sinusoide care provin
din ramificaţiile cenei parte şi converg către vena contralobulară sau
centrală şi din canalicule biliare.
Hepatocitele sunt dispuse sub formă de plăci celulare anastomozate
între ele, ce formează o reţea tridimensională, cu dispoziţie radicală către
vena centrală.
În ochiurile acestei reţele se află capilarele sinusoide. Între feţele
celulare care vin în contact se află canaliculele biliare intrahepatice care nu
au pereţi proprii şi în care hepatocitele îşi varsă produşii de secreţie (bila).
Către periferie îşi formează peretele propriu numit colangiolă. Aceste
canalicule biliare se continuă cu canalele intralobulare care se varsă în mai
multe canale interlobare.
Pereţii capilarelor sinusoide sunt formaţi din celule litorale sau Kupfter
ce aparţin sistemului reticuloendotelial (macrofage) cu funcţie fagocitară şi
cu rol metabolic pentru că ele încep transformarea metabolică a
substanţelor luate care este continuată de hepatocite.
La periferie spaţiul dintre doi sau trei lobuli învecinaţi se cheamă
spaţiul portal interlobular, de unde pleacă o ramură interlobulară a venei
porte, una a arterei hepatice şi un canal biliar interlobular, limfatice şi nervi.
Ramurile-interlobulare ale venei porte se ramifică şi se deschid într-
un capilar sinusoid periportal în care se deschide vena centrolobulară, care
reprezintă capătul de origine al venelor hepatice care transportă sângele
din ficat în vena cavă inferioară. Toate vasele, arteriale, venoase din lobul
au sfinctere la nivelul fiecărei ramificaţii care reglează fluxul sanguin în
ficat.

10
Anatomia ficatului

11
Vascularizaţia şi inervaţia ficatului
Vascularizaţia nutritivă este dată de artera hepatică, ramură a arterei
celiace care aduce la ficat sângele oxigenat şi la nivelul nilului se ramifică
într-o ramură lobară dreaptă şi alta stângă iar aceasta în ramuri
segmentare, ultimele ramificaţii fiind ramurile din spaţiile portale.
Vascularizaţia funcţională este asigurată de vena portă care adună
sângele venos din tot tubul digestiv sub diafragmatici care la nivelul hilului
hepatic dă o ramură lobară dreaptă şi alta stângă, din care pleacă ramurile
segmentare, ultimele ei ramificaţii capilarizându-se în lobul dând naştere
capilarelor sisnusoide.
Sângele venos al ficatului este drenat în vena cavă inferioară prin
venele hepatice: dreaptă, medie şi stângă; originea lor fiind în venele
centrale la nivelul lobulului hepatic, unde se varsă capilarele sinusoide,
cele 3 vene hepatice.
Limfaticele ficatului drenează limfa spre ganglionii hepatici şi celiaci
pentru faţa inferioară şi în cei sternali, mediastinali anteriori şi
pancreoticolienali pentru faţa diafragmatică.
Inervaţia este asigurată de fibre care împreună cu artera hepatică vin
din plexul celiac şi din fibre parasimpatice din nervul vag.

Căile biliare intrahepatice şi extrahepatice


Căile biliare intrahepatice încep din canaliculele biliare intralobulare
care se continuă cu canalele din spaţiul port şi apropierea hilului din
confluenţa lor se formează un canal drept şi unul stâng , iar prin unirea
acestor două canale rezultă canalul hepatic comun.

12
De aici, încep căile biliare extrahepatice care sunt reprezentate de
calea biliară principală care rezultă din unirea canalului hepatic comun cu
canalul coledoc şi care transportă bila în duoden şi de vezicula biliară care
este de fapt un rezervor de bilă care prin canalul cistic se varsă în coledoc
şi prin care vezicula biliară se leagă de calea biliară principală.

1.2 ANATOMIA VEZICULEI BILIARE


Vezicula biliară (fesica fellea sau colecistul) este un diverticul biliar
care constituie un organ de depozit şi concentrare a bilei. Secreţia biliară a
ficatului este continuă însă evacuarea ei în intestin este ritmată de perioade
digestive, în perioada interdigestivă bila este depozitată în vezicula biliară
unde se concentrează de aproape două zeci de ori prin absorţia apei şi a
sărurilor anorganice, volumul de bilă secretat pe o perioadă de timp
adaptându-se capacităţii reduse a veziculei biliare.

13
Vezicula biliară este situată în fosa veziculei biliare de pe faţa
viscerală a ficatului în segmentul anterior al şanţului sagital drept.
Este un organ cavitar avoid, în formă de pară sau piriformă cu o
lungime medie de 8-10 cm şi o grosime de 3-4 cm şi are trei porţiuni:
 fundul veziculei biliare este porţiunea mai dilatată şi este
orientată spre marginea inferioară a ficatului care prezintă la
acest nivel o incizură. Se priectează pe peretele anterior al
abdomenului la locul unde întâlneşte cartilajul coastei a XI-a,
când volumul ei creşte în cazuri patologice;
 corpul veziculei biliare continuă fundul veziculei biliare în
direcţie ascendentă şi spre hil. Faţa care priveşte spre ficat
aderă de aceasta printr-un mezou numit mezocit. Faţa opusă
sau liberă a veziculei biliare vine în raport cu colonul
transversal şi cu partea superioară şi descendentă a
duodenului;
 colul veziculei biliare este o dilataţie conică ce se continuă cu
canalul cistic. În unghiul dintre corp şi col cu deschidere spre
stânga, se găseşte deseori, un ganglion Mascagni limfatic.
Structura veziculei biliare
Peretele este format din 4 straturi: La exterior se găseşte tunica
seroasă, iar pe faţă lipită de peritoneu, ţesut conjunctiv. Sub peritoneu se
află stratul subseros care este un spaţiu de clivaj cu vase şi nervi, pe care îl
folosesc chirurgii în colecistectomii.
Malformaţiile biliare congenitale pot fi severe, incompatibile cu viaţa.
Cele minore rămân asimptomatice, dar destul de frecvent evoluează cu
simptome dispeptice biliare. Anomaliile câştigate sunt consecinţe ale altor
afecţiuni biliare (inflamaţii, litiază, etc.).
14
Anomaliile veziculei biliare
Anomaliile de formă sunt diagnosticate colecistografic: veziculă
bilobată, veziculă în ceas de nisip, „în bonetă frigiană”, veziculă septată,
etc. Staza şi inflamţia datorită dificultăţilor de evacuare pot favoriza apariţia
calculilor.
Diverticulii veziculei biliare-simptomatici când se complică cu
inflamaţie sau litiază.
Anomaliile de poziţie. Acestea pun probleme deosebite în cazul
intervenţiei chirurgicale pentru litiază complicată, frecvent întâlnită.
Vezicula biliară poate fi situată intrahepatic, transvers, sub lobul
hepatic stâng, în ligamentul falciform, suprahepatic, subcutanat etc.
Anomaliile infundibulocistice sunt mai des congenitale (cuduri ale
cisticului, lumen îngust etc.), mai rar secundare unor aderente inflamatorii
sau stenozei şi fibrozei cisticului.

15
Evoluează cu simptome datorate diskineziei.
Anomaliile de număr. Colecistul dublu poate avea un singur canal
cistic sau două canale separate. Simtomatologia se datorează
complicaţiilor (inflamaţie, litiază) şi diskineziei asociate.
Colecistul triplu este o raritate. Agenezia veziculei biliare nu produce
perturbări digestive şi poate fi însoţită de dilataţia compensatorie a căilor
biliare.
Urmează tunica musculară care este o tunică fibromusculară,
deoarece fibrele musculare netede dispuse mai mult transversal faţă de
axul veziculei se intersectează cu fibre conjunctive şi elastice. Spre interior
fibrele musculare au o dispoziţie plexiformă. Vezicula biliară nu posedă
submucoasă, deoarece tunica mucoasă cu stratul ei profund este aşezată
direct pe tunica musculară. Mucoasa formează o serie de cute numite
plicile tunicii mucoase ale veziculei biliare.

Vascularizaţia şi inervaţia căilor biliare


Vascularizaţia căilor biliare. Vezicula biliară are ca sursa arterială
principală, artera cistică care are originea în ramura dreaptă a arterei
hepatice proprii. Ajunge la colul veziculei biliare şi se ramifică:
- ramura anterioară care irigă peretele vezicii pe faţa peritonală;
- ramura posterioară care irigă peretele corespunzător fosei veziculei
biliare.
Aceste două ramuri se anastonozează la nivelul fundului veziculei
biliare. Venele de pe faţa aderentă se varsă în ramurile intrahepatice ale
venei porte, iar venele din peretele învelit în peritoneu formează o singură
venă cistică, care se varsă în vena portî sau mai frecvent în ramura sa
lobară dreaptă.
16
Venele căii biliare principale formează un plex venos pericoledocian
care drenează în vena portă şi în afluenţii săi.
Limfaticele drenează limfa astfel:
- cele din partea aderentă drenează parţial limfa spre limfaticele din
regiunea învecinată ficatului;
- cele din restul peretelui merg spre un ganglion al colului veziculei
biliare şi în ganglionii hepatici de la nivelul pediculului hepatic.
Limfaticele sunt tributare ganglionilor hepatici biliari.
Inervaţia căilor biliare. Funcţia complexă a căilor biliare este reglată
pe cale nervoasă şi umorală.
Inervaţia este asigurată de fibre vegetative (simpatice şi
parasimpatice) care vin din plexul hepatic anterior şi posterior. Din plexul
anterior pleacă fibre pentru canalul cistic şi vezicula biliară, iar din cel
posterior ramuri pentru coledoc şi canalul hepatic comun. Căile biliare
conţin şi o serie de fibre aferente cu teacă de mielină care conduc stimulii
dureroşi de la acest nivel.
Canalul hepatic se uneşte cu canalul cistic formând canalul coledoc,
care împreună cu vena portă şi artera hepatică formează pediculul hepatic.
Canalul coledoc are o porţiune supraduodenală care lipseşte când
cisticul şi hepaticul se unesc spre a forma coledocul, urmează o porţiune
retroduodenală situată înapoia părţii superioare a duodenului, apoi o
porţiune retropancreatică dinapoia capului pancreasului şi care se varsă în
ampula Vater sau ampula hepato-pancreatică împreună cu canalul
pancreatic Wirsung.
Ampula se deschide în duoden la nivelul papilei duodenale mari. În
partea terminală a celor două canale, respectiv a ampulei Vater se află
sfincterul Oddi.
17
1.3 FIZIOLOGIA VEZICULEI BILIARE
1.3.1. Bila

Proprietăţile şi compoziţia bilei


Secreţia biliară (bila) reprezintă produsul activităţii exocrine a
ficatului, în 24 h ficatul produce aproximativ 800 ml bilă.
Proprietăţile bilei. Bila are gust amar şi un miros aparte. Culoarea ei
este în funcţie de provenienţă:
- bila veziculară are culoarea închisă, castanie şi este
cunoscută sub denumirea bilei B;
- bila coledociană are culoarea galben-aurie şi este cunoscută
sub denumirea bilei A;
- bila hepatică este clară şi este cunoscută sub denumirea de
bilă C.
Bila are o densitate cuprinsă între 1,010-1,035, bilă veziculară având
densitatea mai mare, pH-ul din canalul coledoc şi hepatic variază între 7,4-
8 iar pH-ul celei veziculare între 6 şi 7, deci slab acid.
Presiunea osmatică a bilei este egală cu cea a plasmei (300
mOsm/1).
Bila este un lichid alcalin, nu este un suc digestiv propriu-zis,
deoarece nu conţine enzime, dar totuşi deţine un rol important în special în
digestia lipidelor, prin acizii biliari.
Compoziţia bilei diferă după provenienţa sa.

18
Bila secretată de ficat (bila hepatică) conţine 97% apă, 3% reziduu
uscat, nu conţine mucus. Bila veziculară este mult mai concentrată, are
58% apă, 15% reziduu şi conţine mucus.
Bila reprezintă o cale de excreţie pentru anumiţi constituenţi chimici
care constituie reziduu uscat şi anume: pigmenţi biliari, colesterolul,
anumite droguri (fenolftaleină şi săruri iodate) proprietate care stă la baza
opacifierii căilor biliare şi a colecistului.
Principalii constituenţi chimici ai bilei sunt: acizii biliari, mucusul
pigmenţii biliari, colesterolul şi fosfolipidele.
Acizii biliari reprezintă factori prin care bila intervine în digestie. În
bilă se găsesc patru acizi biliari, care intră în constituţia vitaminei D, a
colesterolului şi a hormonilor steroizi: acidul colic, acidul deoxicolic, acidul
chenodeoxicolic , acidul litocolic. Aceşti acizi sunt conjugaţi în celula
hepatică cu glicocolul şi taurina formând acidul glicolic şi de la acidul
taurocolic, iar aceştia în mediul alcalin biliar formează săruri de Na şi K,
forme sub care se elimină în duoden (gliconatul de Na şi taurocolatul de
Na). Taurina provine din cisteină. Acidul colic provine din colesterol.
Rolul cel mai important al acizilor biliari se exercită în absorbţia
lipidelor şi a vitaminelor liposolubile. Acizii biliari exercită o intensă acţiune
stimulantă asupra biligeneziei, deci are acţiune coleretică.
Sărurile biliare sunt supuse unei circulaţii enterhepatice, 90% din
sărurile biliare eliminate prin bilă provin din acest ciclu, 10% fiind
sintetizate, întreruperea circulaţiei nu scade conţinutul acestora în bilă ceea
ce demonstrează existenţa unui mecanism reglator al sintezei.
Sărurile biliare exercită importante şi multiple roluri în digestia şi
absorbţia lipidelor, prin acţiunea tensioactivă producând emulsionarea
lipidelor oferind o suprafaţă mai mare pentru acţiunea lipazelor.
19
Sărurile biliare activează lipaza pancreatică, dar nu şi pe cea
intestinală.
Lipsa bilei din intestin duce la pierderea prin scaun a 2/3 din lipidele
ingerate, iar în cazul unei absenţe prelungite apar hipovitaminoze
complexe.
Pigmenţii biliari sunt produşi de eliminare a catabolismului
hemoglobinei, luând naştere din Hb pusă în libertate prin distrugerea
globulelor roşii la nivelul ficatului. Ei au un rol fiziologic dau culoarea
galben-verzuie a bilei şi culoarea caracteristică materiilor fecale.
Pigmenţii biliari sunt bilirubina şi biliverdina. Biliverdina se află în bila
umană în cantitate mică, constituind principalul pigment din bila păsărilor.
Bilirubina ia naştere prin descompunerea normală a Hb (colorantul
globulelor roşii) şi este o substanţă de culoare brun-verzuie. Aceasta trece
în sânge, apoi în ficat de unde este eliminată în bilă.
În sânge bilirubina se găseşte în cantităţi mici sub forme:
- bilirubina directă sau conjugată cu valoarea normală de 0,2
mg%;
- bilirubina indirectă sau neconjugată cu valoare normală între
0,8-1 mg%.
Când bilirubina din sânge depăşeşte limitele normale ea trece în
urină, imprimându-i acesteia o culoare brun-roşcată. În cazul unor
obstacole în eliminarea bilei sau în boli de ficat, concentraţia plasmatică a
pigmenţilor biliari creşte şi aceştia colorează intens urina şi ţesuturile dând
icter.
Prin urină se elimină zilnic 1-2 g pigmenţi biliari, iar prin materiile
fecale 150 mg.

20
Colesterolul se găseşte în proporţie de 1-2% având provenienţă
exogenă (alimentară) şi endogenă (metabolică). Se absoarbe cu uşurinţă
din intestin dacă există şi suc pancreatic necesar pentru eliminarea şi
solubilizarea sa.
Ficatul sintetizează din colesterol, acizii biliari pe care îi elimină prin
bilă în intestin. Ficatul elimină o anumită cantitate de colesterol prin bilă, iar
restul este utilizat pentru formarea lipoproteinelor cu densitate mai mică.
Sub forma diferitelor tipuri de lipoproteine, colesterolul este descărcat
în circulaţie unde este extras şi utilizat de celule.

1.3.2. Rolul sărurilor biliare în digestie


Bila are un rol important pentru digestia şi absorbţia lipidelor. Deşi
bila nu conţine fermenţi digestivi (enzime) prin prezenţa sărurilor biliare ea
capătă o funcţie digestivă. Sărurile biliare sunt substanţe tensioactive, ele
scad tensiunea superficială a picăturilor de grăsime şi favorizează
emulsionarea lor.
La nivelul intestinului subţire, sărurile biliare formează cu acizii graşi
insolubili în apă, complexe coleinice şi micelii hidrosolubile care pot
traversa uşor membrana celulelor intestinale. Este favorizată, astfel
absorţia lipidelor şi a vitaminelor liposolubile.
Complexele coleinice ajunse în enterocit sunt desfăcute în acidul în
acidul gras ce va fi convertit în trigliceride şi sarea biliară care trece în
sângele port şi se reîntoarce la ficat, de unde este nou excretată. Acesta
este circuitul hepato-entero-hepatic de economisire a sărurilor a sărurilor
biliare pentru a căror sinteză se cheltuieşte energic.

21
Sărurile biliare au şi rolul de a stimula peristaltismul intestinal,
secreţia biliară a ficatului, adică funcţie coleretică şi rolul de a preveni
putrefacţia proteinelor în intestinul gros adică rol antiputrid.
Ele solubilizează şi colesterolul şi împiedică împreună cu fosfolipidele
apariţia de calculi biliari. Pentru a menţine colesterolul în bilă în stare de
solubilitate este necesar ca raportul săruri biliare/colesterol să fie de 20/1.

1.3.3. Mecanismul secreţiei biliare. Eliminarea bilei


Bila formată continuu în celulele parenchimatoase hepatice şi în
celulele Kupffer ajunge prin canalul hepatic şi canalul cistic în vezicula
biliară de unde este eliminată intermitent în funcţie de alimentaţie prin
canalul coledoc în intestin.
Rolul determinant în mecanismul de eliminare intermitentă a bilei este
îndeplinit de contracţiile veziculei biliare şi de relaxarea sfincterului Oddi
care constă într-o îngroşare a musculaturii circulare la afluenţa canalului
coledoc în ampula Vater.
În perioadele interdigestive coledocul este contractat iar presiunea
depăşeşte 50-70 mm Hg. Bila înmagazinată în vezicula biliară se
concentrează prin reabsorţia apei şi sărurilor minerale, putându-şi reduce
volumul de 10 ori.
Se adaugă în schimb mucus excretat de mucoasa veziculei, bila
veziculară devenind astfel mai vâscoasă datorită mucusului. Eliminarea
bilei este produsă de contracţia veziculei biliare şi relaxarea sfincterului
coledocian.
Vezicula se contractă ritmic de 2 ori până la 6 ori pe minut. Se
produce astfel o creştere a presiunii din veziculă şi din canalele hepatice
până la 250-300 mm Hg care echivalează presiunea secreţiei biliare şi
22
secreţia încetează, fenomen care nu are loc în condiţii normale pentru că
sfincterul Oddi cedează.
Cauza declanşatoare a expulziei bilei în duoden în condiţii normale,
este reprezentată de alimentaţie. Cantitatea şi calitatea bilei evacuate,
depinde deci de felul alimentaţiei, coleistokineticele cele mai eficiente sunt
reprezentate de grăsimi: gălbenuşul de ou, untul, smântâna, acidul oleic,
lecitina, uleiul de olive, de cocos, de ficat, de morun.
Proteinele, mai ales carnea posedă şi ele un rol colecistokinetic.
Glucidele sunt lipsite de acest efect, iar laptele prin conţinutul său în
grăsimi stimulează secreţia biliară şi modifică ritmul evacuării veziculare.

1.3.4. Reglarea secreţiei şi excreţiei biliare


Funcţia de excreţie a bilei se numeşte colereză, iar factorii care o
stimulează se numesc factori coleretici. Funcţia de excreţie a bilei din
vezicula biliară se numeşte colagogă şi este stimulată de substanţe
colagoge.
Reglarea acestor două procese se face conjugat prin mecanismul
neuroumoral.
Mecanismul nervos este asigurat de centrul de bilosecretor din bulb
care prin intermediul vagului excită colereza şi funcţia colagogă a veziculei
biliare.
Există şi un mecanism nervos local de evacuare a bilei.
În perioada dintre mese sfincterul Oddi este de 30 cm, în momentul
pătrunderii alimentelor în duoden are loc prin reflexe locale şi generale
relaxarea sfincterului Oddi şi contracţia peretelui vezicii cu eliminarea bilei.
Sistemul nervos simpatic are efecte opuse, determinând relaxarea
vezicii şi contracţia sfincterului Oddi.
23
Mecanismul umoral constă în acţiunea unor substanţe asupra
secreţiei şi excreţiei biliare. Efecte coleretice au sărurile biliare şi hormonii
duodenali ca hepatocrinina. Secreţia acestor hormoni este stimulată de
alimente grase ca smântâna, gălbenuşul de ou, etc
Efecte biliogene au hormonii duodenali, colecistokinina şi
pancreazinina.
Secreţia colecistokinina este determinată de contactul mucoasei
duodenale cu HCI şi cu diverse alimente cu conţinut lipidic şi diferă de
pancreazinina prin faptul că nu influenţează secreţia pancreatică. Glucidele
inhibă secreţia biliară.
Există şi substanţe farmacodinamice cu rol asupra motricităţii
veziculare:
- acetilcolina provoacă o contracţie veziculară puternică, accentuată de
ezerină şi diminuată de atropină;
- histamina are efect asemănător cu acetilcolina;
- secretina are acţiune modestă, dar sigură;
- cauruleina pare a avea o acţiune de contracţie a veziculei biliare şi
relaxare a sfincterului Oddi;
- morfina, nicotina, izoprenalina, adrenalina, noradrenalina, gastrina, nu au
rol asupra motricităţii veziculare.
1.3.5. Funcţiile veziculei biliare
Bila este secretată de ficat continuu în cantitate de 1-2 l/zi, variind în
funcţie de circulaţia sărurilor biliare şi de acţiunea diferitelor substanţe
asupra colerezei.
1. Funcţia de concentrare este cea mai importantă şi se datorează în
primul rând capacităţii de absorbţie a epitelului vezicular. Vezicula biliară
are capacitatea de a înmagazina 8 moli de acizi biliari, ceea ce corespunde
24
la 3 g de acid colic. Funcţia de concentrare se realizează prin procesele de
transport activ al electroliţilor. Mucoasa veziculară este mai permeabilă
pentru cationi, decât pentru anioni. Alte substanţe absorbite la nivelul
epiteliului vezicular sunt substanţe liposolubile de tipul bilirubinei libere,
acidul chenodexiocolic, fosfolipide. Pigmenţii biliari şi sărurile biliare se
absorb în mică măsură, absorbţia lor creşte în condiţii patologice ca:
inflamaţia sau iritaţia veziculei.
2.Funcţia secretorie constă în secreţia de glicoproteine, predominant
la nivelul colului veziculei cunoscuţi sub denumirea de mucus, mucine,
mucoproteine, mocopolizaharide, glicoproteine. Acestea sunt de fapt
proteine bogate în glucide. Cantitatea secretată este cea de 20ml/zi
crescând în litiaza veziculară.
3.Funcţia motorie constă într-o activitate spontană, ritmică şi lentă a
veziculei care asigură o presiune de 10-30 mm apă în perioadele de
repausale rezervorului biliar.

1.3.6. Funcţiile căilor biliare principale


I. Funcţia de concentrare. Mucoasa coledocului este dotată cu
capacitatea de absorbţie asemănătoare celei a veziculei biliare, astfel încât
între cele două prânzuri când bila hepatică stagnează în coledoc are loc
concentrarea acesteia cu creşterea bilirubinei la 6-13 mg faţă de 3-5 mg în
bila hepatică.
II. Funcţia secretorie constă în secreţia mucusului de către glandele
mticoase ale epiteliului canaliculelor care în lumenul coledocului se va
amesteca cu bila stagnată.
III. Mobilitatea căi biliare principale. În această afirmaţie părerile sunt
împărţite unii susţin doar existenţa unor mişcări peristaltice ale extremităţii
25
inferioare vateriene a coledocului, iar alţii că contracţiile parţiale sau totale
hepatocoledociene precum şi funcţia sfincteriană a hepaticului comun au
rol important în excreţia biliară.
IV. Activitatea sfincterului Oddi constă într-o activitate bazată pe
deschidere (diastolă) şi închidere (sistolă), ritmică uneori întreruptă de
contracţii violente. Creşterile de presiune produc alungirea celor două faze,
perturbând această activitate.

Cap. II. PATOLOGIA LITIAZEI BILIARE

2.1. Definiţie

Litiaza biliară se defineşte ca fiind prezenţa de calculi în vezicula


biliară şi căile biliare intrahepatice şi extrahepatice.
Această boală este frecventă la toate vârstele şi anume la 10-15% în
populaţia adultă, dar cu predilecţie apare la sexul feminin, datorită
diferenţei de compoziţie a bilei.
Litiaza biliară poate fi asimptomatică, fiind descoperită ca urmare a
unui examen radiologic, a unei intervenţii chirurgicale în etajul
supramezocolic sau la necropsie.
Când este simptomatică, principalul simptom, este colica biliară care
este un sindrom dureros paroxistic, ce apare după consumul de alimente
colecistokinetice şi se localizează în hipocondru drept şi/sau epigastru; plus
fenomenele de însoţire.

26
Litiaza biliară se poate complica rezultând litiaza coledocului,
hidropsul vezicular, fistula biliară, ileus biliar, etc.
Tratamentul igieno-dietetic, atât al colicii, cât şi între crize este foarte
important, dar tratamentul clasic chirurgical şi mai nou tratamentul
laparoscopic constituie tratamentul de elecţie, dar care nu remite în
totalitate, simptomatologia pentru care bolnavul s-a internat.

2.2Incidenţă. Factorii etiologici şi favorizanţi

Afecţiunea este relativ frecventă, în populaţia adultă 5-10% din


oameni sunt purtători de calculi. Incidenţa este în continuă creştere paralel
cu cea a nivelului de trai şi a duratei de viaţă.
Frecvenţa litiazei biliare este cea mai mare la vârstnici, dar poate fi
găsită la orice vârstă, chiar la copii.
Creşterea incidenţei litiazei biliare odată cu vârsta a fost explicată
prin accentuarea stazei veziculare la bătrâni (viaţa sedentară, aport
alimentar mai redus, mortilitate diafragmatică diminuată, prin micşorarea
biligenezei şi prin deficitul secreţiei de hormoni sexuali.
Femeile prezintă fenomene clinice de litiază biliară de aproximativ trei
ori mai frecvent decât bărbaţii. Explicaţia diferenţei dintre sexe se află în

27
compoziţia bilei: concentraţia, substanţele solide sunt mai mari la femei, iar
raportul dintre acizii colici şi dezoxicolici este de aproape două ori mai mare
la bărbaţi decât la femei, în al doilea rând la femei hormonii estrogeni
determină variaţiile veziculei biliare care diminua premenstrual, în al treilea
rând poate interveni sarcina care creşte colesterolul şi favorizează staza în
colecist şi în căile biliare , prin presiunea intra abdominală crescută şi prin
hormonii de sarcină, care determină o hipotonie.
Rolul factorilor a fost sugerat de marea frecvenţă a litiazei biliare în
anumite ţări (Europa, Orientul Mijlociu, S.U.A) şi prin absenţa în alte zone
geografice (Indonezia, Africa Centrală) sau raritatea ei (India).
Femeile în unele triburi de indieni americani fac litiază biliară în
proporţie de peste 50% în emisfera nordică domină calculii formaţi din
colesterol şi carbonat de calciu, iar în zonele tropicale cel de bilirubinat de
calciu. În Japonia după cel de-al doilea Război Mondial sau modificat
obiceiurile alimentare şi odată cu aceasta a crescut litiaza colestorolică.
Înainte de război predominau calculii de bilirubinaţi. Femeile fac mai
frecvent calculi de colesterol.
Factorii de risc intervin în apariţia litiazei biliare şi sunt reprezentaţi de
diabet zaharat, obezitate, gută, litiază renală, astm bronşic, unele forme de
reumatism. Litiaza biliară poate apare înainte, concomitent sau în urma
acestor afecţiuni.
Factorii favorizanţi sunt reprezentaţi de sedentarism, abuzuri de
grăsimi şi proteine, surmenaj, traume psihice, nerespectarea orelor de
masă, constipaţie, îmbrăcăminte iraţională, factorii de stază biliară,
malformaţiile congenitale ale căilor intestinale, mai ales infecţii ale căilor
biliare.

28
2.3. Etiopatogenia

Mecanismul de formare a calculilor biliari rezultă din acţiunea unui


mecanism complex la care participă interacţiunea mai multor factori fizico-
chimici, metabolici, de stază şi infecţiile.
Factorii fizico-chimici şi metabolici determină modificări ale
componentelor bilei cu perturbarea stabilirii ei coloidale.
Factorul metabolic este cel mai important, litogeneza biliară
producându-se în două situaţii:
- excesul de substanţe conţinute:
 colesterolul creşte în alimentaţia bogată, în grăsimi, în obezitate
şi când se administrează hipolipemiante;
 bilirubina creşte în hemoliză când se distrug multe hematii, în
talasemii şi în ciroza biliară.
- deficitul de substanţe solubilizante care au rolul de a menţine
colesterolul, sintetizat în ficat, în stare de solubilitate în bilă.
Aceste substanţe sunt reprezentate de acizii biliari şi fosfolipide.
Acizii biliari scad în tulburări ale sintezei hepatice, în reacţii ale
colonului şi ileonului, în diverse infecţii intestinale. Ca urmare a acestei
scăderi, precipită colesterolul, la fel bilirubina şi calciu.
Factorul stază favorizează suprasaturarea bilei prin următorii factori
favorizanţi ai stazei:
- mecanici – colecist septat, malformat
- funcţionali – colecist hipoton.
Staza poate fi realizată şi prin obstrucţii cistice şi oddiene prin atonie
veziculară, prin variante atomice ale aparatului excretor biliar sau prin

29
microstaze create de modificări distrofice (colesteroloza, colecistaza).
Sarcina este şi ea un factor de stază.
Factori infecţioşi participă la formarea clculilor biliari în mai multe
moduri: modifică compoziţia şi ph-ul bilei infectate; ca rezultat al proceselor
inflamatorii vor apărea detrisuturi celulare şi mucus care împreună cu
microorganismele vor forma materialul necesar pentru matricea calculului.
Pancreatita ar pute avea un rol etiopatogenic. Refularea de suc
duodenal şi pancreatic în canalele biliare poate precipita colesterolul.
Intervenţiile pentru ulcerul gastro-duodenal pot favoriza apariţia
litiazei în primele luni după operaţie, mai ales vigotomia şi rezecţia.
Sunt deprimate mecanismele reflexe şi enzimatice care contractă
colecistul şi deschid sfincterul Oddi. Colereza diminiua după vagotomie.
Bolile ficatului, în primul rând ciroza au fost studiate şi s-a ajuns la
concluzia că raportul dintre cele două sexe nu este diferit în privinţa
incidenţei calculilor biliare la cirotici.
Diabetul este asociat litiazei biliare, găsindu-se calculi la diabetici.
Infecţiile au un rol important. În urma infecţiei bilei se reduce
conţinutul acesteia în săruri biliare, capacitatea de resorbţie a mucoasei
inflamate fiind mărită. La litiazici sau descoperit în bila colecistă,
streptococi, „Escherichia coli” care ar putea preceda sau urma formarea
calculior deoarece germenii pot deconjuga sărurile biliare şi hidroliza
glicouronilbilirubina.
Rezecţia ileală favorizează formarea calculilor prin reducerea
reabsorţie acizilor biliari şi anemiile hemolitice care fac ca bilirubina liberă
să ajungă în exces în bilă.
Când acţiunea factorilor litogenetici încetează, calculii rămân la
volumul lor iniţial şi rar pot diminua.
30
Compoziţia calculilor
Calculii sunt formaţi din bilirubinat de calciu, colesterol, carbonat de
calciu, acid palmitic, proteine, cupru, fier magneziu, şi mai conţin şi o
materie proteică (celule, sfărâmituri celulare, mucus, bacterii) peste care se
depune colesterol sau săruri.
Clasificarea calculilor:
- calculii de colesterol sunt solitari, rotunzi sau avalari, conţin 98-99%
colesterol, iar restul calciu şi proteine, sunt transparenţi pentru razele X,
suprafaţa lor este granulată şi au aspect radiar;
- calculii de bilirubină sunt compuşi din bilirubinat de calciu şi survin la cei
cu producere excesivă de bilirubină, sunt mici, multipli, cu aspect uniform,
formă ovală cu suprafaţă rugoasă, sunt duri, opaci la razele X şi pot apare
în afecţiunile careproduc o hemoliză patologică (icter hemolitic);
- calculii de carbonat de calciu sunt alb-cenuşii au suprafeţe netede şi
dimensiunile variabile. Sunt opaci la razele X şi sunt rar întâlniţi;
- calculii combinaţi au în centru un calcul radiar din colesterol iar învelişul
lor are structura calculilor micşti;
- calculii micşti (peste 80%) sunt numeroşi, de formă poliedrică, faţetaţi, nu
sunt omogeni, sunt formaţi din colesterol, bilirubinat de calciu, au culoarea
albă sau cenuşiu deschis până la închis sau negru, datorită pigmentului.
Aceşti calculi se însoţesc frecvent de inflamaţie septică, urmare a stazei
prin obstrucţia cisticului şi sunt radioopaci.
Se presupune că primul format ar fi calculul de colesterol care ar
obstrua cisticul şi ar forma infecţia ceea ce ar determina creşterea acestuia
prin depuneri succesive în straturi concentrice de colesterol şi bilirubinat de
calciu. Cea mai frecventă localizare a calculilor este vezica biliară, inclusiv
canalul cistic. Canalul coledoc conţine calculi în 12% din cazuri. Calculii de
31
dimensiuni mici se pot găsi şi în căile biliare intrahepatice şi pot servi ca
punct de plecare pentru formarea calculilor mai mari în căile extrahepatice.
În majoritatea cazurilor, prezenţa calculilor nu produce leziuni
anatomice ci leziuni inflamatorii acute sau cronice: catarale, supurative,
ulcerative, gangunoase (colecistita acută şi cronică).
Calculul din canalul cistic poate să funcţioneze ca o supapă,
permiţând intrarea bilei în veziculă şi împiedicând evacuarea ei, ducând
astfel la dilataţia veziculei. Dacă obstrucţia cisticului este completă,
vezicula se exclude din circulaţia bilei, conţinutul ei pierde culoarea
galbenă prin absorbţia biliriibinei de către mucoasa inflamată şi devine
albă, iar în interiorul colecistului se formează adevărate „pungi” rezultând
hidropsul propriu-zis al veziculei sau mucocelul.
Compoziţia calculilor diferă după zona geografică şi după sex,
majoritatea calculilor sunt compuşi din mai multe substanţe, foarte puţini
fiind puri.
Litiaza coledociană este urmarea migrării calculilor din colecist în
90% din cazuri, în acest caz nu este usor de stabilit dacă calculii sunt
formaţi pe loc, provin din veziculă sau sunt intrahepatici. În general calculii
de origine colecistică conţin mai mult colesterol, iar cei formaţi în căile
biliare sunt bogaţi în bilirubinat.

2.4. Simptomatologia şi examenul obiectiv

Simptomatologia litiazei biliare este în funcţie de localizarea calculilor


și de complicaţiile cauzate de aceştia şi poate să îmbrace mai multe forme:

32
- litiaza biliară asimptomatică latentă apare în 50% din cazuri şi poate
fi diagnosticată cu ocazia unor explorări radiplogice sau printr-o intervenţie
chirurgicală;
- colica biliară constituie manifestarea clinică cea mai caracteristică şi
este un sindrom dureros paroxistic determinat de contracţia reflexă a
veziculei şi/sau a căilor biliare, ca răspuns la prezenţa calculilor.
Durerea din colica biliară are un debut brusc, apare în deosebi
noaptea după consumul de alimente colecistokinetice, luate în seara
respectivă ca o jenă discretă care creşte brusc în intensitate.
Caracterul durerii este foarte variat, bolnavul descriind durerea sub
formă de crampă, torsiune, asfixiere, presiune, lovitură de pumnal, ruptură.
Durata este variabilă în funcţie de complicaţii şi de terapie da la câteva
minute până la 1-2 ore şi se poate repeta 3-4 zile. După un an antialgic
durerea cedează la 1-4 ore, rareori ori încetează spontan, alte ori se
prelungeşte şi nu cedează până la extirparea veziculei biliare.
Durerea este frecvent paroxistică, se accentuează în decubit lateral
stâng şi în inspir prelungit, manevra Murphy accentuează durerea.
Cauzele de apariţie ale durerii sunt reprezentate de:
- abuzul de alimente colecistokinetice (ouă, grăsimi, ciocolată, frişcă,
maioneză, brânzeturi grase şi fermentate);
- produse – calcolozice (fasole, mazăre, varză);
- trepidaţii ale corpului produse de mijloace de transport;
- medicamente, de exemplu substanţele iodate administrate pentru
colecistografie;
- eforturi fizice neobişnuite;

33
- mişcările inclusiv respiratorii sporesc durerea, bolnavul este: agitat,
anxios, încercând diferite poziţii antologice: cocoş de puşcă, decubit dorsal,
poziţie genupectorală, şi altele;
- la femei colica biliară poate apare înainte de menstruaţie sau în
timpul ei, ori în timpul sarcinii;
- modificări bruşte ale obiceiurilor alimentare:
o localizarea durerii se află în epigastru şi/sau în hipocondrul
drept şi în regiunea vezicală. Când durerea este localizată
numai în hipocondrul drept înseamnă că calculul este
inclavat în cistic sau există o inflamaţie infundibulocistică;
o iradierea durerii se poate face de-a lungul rebordului costal
drept, spre omoplat şi umăr, dar poate avea şi o iradiere
ascendentă în hemitoracele drept, în umărul drept,
subscapular pe traiectul frenicului. Iradieri atipice ale
durerii se întâlnesc în hipocondrul stâng, în coloana
toracică, retrosternal în hipogastrul sau periombilical.
În 20% din cazuri durerea rămâne constantă în epigastru fără iradieri,
având un caracter permanent cu exacerbări în anumite ore ale zilei şi
nopţii.
Intensitatea durerii a fost comparată cu cea din infarctul de miocard
datorită localizării atipice din regiunea precordială.
Durerea din colica biliară poate fi intricată cu:
- durerea din pancreatita acută sau cronică. Atunci când durerea din
colica biliară este localizată în hipocondrul stâng sugerează afectarea
pancreatică (colecistopancreatita);
- durerea din angina pectorală este o durere precordială care poate
iradia în epigastru, la nivelul umărului şi care cedează după încetarea
34
efortului sau după administrarea de nitroglicerină sub lingual. Această
durere are o durată de câteva secunde, minute fără să depăşească 15
minute;
- durerea de colică renală care este o durere violentă, paroxistică,
intermitentă localizată lombar, cu iradiere descendentă în flancuri, organele
genitale externe. Uneori faţa internă a coapsei, este însoţită de agitaţie
psihomotorie, tulburări micţionale, fenomene digestive (vărsături, balonări
abdominale, oprire a tranzitului intestinal).
Fenomenele clinice de însoţire a colicii biliare sunt:
- greţuri, vărsături alimentare şi biloase, intoleranţă la grăsimi,
balonări post prandiale, dureri epigastrice necaracteristice, gust amar mai
ales dimineaţa la sculare, pirozis, dispepsie gazoasă, constipaţie, eructaţie.
Aceste fenomene sunt determinate de alimentaţie şi sunt de scurtă durată
(2-3 zile);
- simptome obiective: febra şi icterul.
Icterul în litiaza veziculară este un fenomen rar şi tranzitoriu discret şi
apare ca urmare a unei complicaţii, se întâlneşte frecvent în litiaza cisticului
şi coledocului, iar când apare la 24 de ore, după colica biliară sugerează o
litiază coledociană, aceasta fiind intens şi persistent.
Pe măsura dezvoltării icterului, urina devine închisă, materiile fecale
se decolorează. Icterul se poate însă manifesta şi într-o formă uşoară prin
bilirubinemie şi bilirubinurie trecătoare.
Simptomatologia clasică a litiazei coledocului este realizată de triada:
durere, icter şi febră. În acest caz durerea iradiază mai mult spre umărul
drept, câteodată spre hipocondru şi umărul stâng. Febra traduce prezenţa
infecţiei şi este însoţită de leucocitoză.

35
În acest caz coloraţia icterică a tegumentelor şi mucoaselor se
instalează la scurt timp după criza dureroasă, iar după câteva zile
progresează ajungând la icter mecanic însoţit de prurit.
Simptome generale – cefalee, stări de agitaţie, convulsii tonico
clonice, mai ales spasmofilice, crize de poliurie, senzaţie de tensiune
intracraniană, ameţeli, urticarie, ieritem poliform cu caracter de aflat la
femeile cu labilitate spsihomoţională; rar tuse seacă, discretă, indusă
reflex.
Examenul obiectiv
Inspecţia generală are în vedere starea generală a bolnavului
(bolnavul este agitat anxios), gradul de nutriţie şi poate de la o coloraţie
icterică sau subicterică a mucoselor şi tegumentelor.
La inspecţia hipocondrului drept se poate observa o bombare rotundă
sau ovală care în timpul inspiraţiei se deplasează în jos.
Palparea se face cu blândeţe cu grijă ca mâinile examinatorului sa nu
fie reci. În mod normal vezicula biliară nu este palpabilă, ea este abordabilă
când este foarte mărită de volum în litiaza biliară complicată (stază de
colecist, hidrops vezicular, tumori sau veziculă umplută cu calculi,
colecistică acută).
Consistenţa este variabilă după cauza care face vezicula palpabilă,
iar sensibilitatea la presiune cunoaşte diverse grade, de la lipsa de durere
până la hiperestezie şi contractura peretelui abdominal.
Palparea pune în evidenţă un punct dureros vezicular, punctul cistic,
situat la întretăierea marginii externe a dreptului abdominal cu rebordul
costal. Presiunea acestui punct este întotdeauna dureroasă iar durerea se
intensifică mult în timp ce subiectul inspiră adânc.

36
Semnul Murphi constă în palparea veziculei biliare în inspiraţie forţată
când se evidenţiază sensibilitate. La examenul obiectiv apare şi puls
accelerat, respiraţie polipneică superficială.

2.5. Investigaţii de laborator

Examenele de laborator apar modificate punându-se baza pe


examenul sângelui, urinei şi materiilor fecale.
Examenul sângelui:
- Hemolucograma evidenţiază:
 hemoglobina scăzută – valoarea normală 13-14,5 g/dl;
 număr normal de leucocite în colica biliară necomplicată şi
crescut (leucocitoză) în colica biliară cu inflamaţie acută şi
supraadăugată.
 valoare normală 4000-8000 elemente/mm cubi.
- VHS crescut – valori normale:
 la bărbaţi: 1-10 mm/h; 7-15mm/2h;
 la femei: 2-16 mm/h; 12-17mm/2h.
- colesterol crescut (hipercolesterolemie) valoare normală -180-
280mg%;
- calciu crescut (hipercalcemie) – valoare normală – 9 – 12 mg%;
- bilirubină crescută (hiperbilirubinemie) – valori normale:
 bilirubină directă – 0 – 0,25 mg%;
 bilirubină indirectă – 0 – 0,75 mg%;
 bilirubină totală – 0 – 1 mg/dl.
- transaminaze crescute – valori normale:
 transaminaza glutamic oxalacetică – 2 – 20 u.i;
37
 transaminaza glutamic piruvică – 2 – 16 u.i.
- fosfataza alcalină crescută – valoare normală: 2 – 4 u. Bodansky.
Fosfataza alcalină este expresia gradului de obstrucţie.
Examenul urinei evidenţiază urina modificată cu:
- creşterea urobilinogebului;
- bilirubinie în stările icterice;
- amilază urinară crescută – valoarea normală 45-85 u.W.
Examenul materiilor fecale.
În materiile fecale apare hipocolia sau acolia, după colici biliare
putând fi găsiţi calculi.
Examenul radiologic este esenţial pentru confirmarea cauzei colicii
biliare.
Radiografia simplă, pe gol fără substanţă de contrast evidenţiază
„bila calcică” sau calculi radioopaci, cu conţinut crescut de calciu.
Importantă este localizarea calculilor în zona colecistului.
Radiografia cu substanţă de contrast a colecistului şi a căilor biliare,
evidenţiază calculi radiotransparenţi, dar şi pe cei radioopaci şi se
realizează prin administrarea per orală sau intravenoasă a substanţelor de
contrast şi nu se efectuează în crize.
1- Colecistografia orală reprezintă radiografierea veziculei biliare
umplută cu substanţă de contrast, administrată de obicei pe cale orală.
Substanţa de contrast folosită este razebilul sau acidul iopanoic.
Această metodă evidenţiază prezenţa calculilor radiotransparenţi dar
şi radioopaci, precizează forma şi funcţia colecistului.
Rezebilul se administrează în cantitate de 3 g (4 comprimate) cu 14-
16 ore înaintea examenului, iar acidul iopanoic în aceeaşi doză (6
comprimate) cu 10-14 ore înainte.
38
2 – Colangiografia venoasă reprezintă opacifierea căilor biliare
inclusiv a colecistului, pline cu substanţă de contrast administrată pe cale
intravenoasă. Substanţa de contrast folosită este pobilanul care se
injectează lent intravenos (6-8 minute) la adult 20 ml prin soluţia 30% sau
50%. Această metodă evidenţiază litiaza coledocului şi obstrucţia cisticului.
Dacă nici după pobilan vezica biliară nu se vizualizează după
aproximativ 30 de minute, se impune forma farmacodinamică, cu morfină,
pentru a determina hipertonia sfinterului Oddi.
În marea majoritate a cazurilor se va opacifica coledocul şi vezicula
biliară dacă nu este exclusă şi cisticul nu este obstruat.
Tubajul duodenal simplu reprezintă introducerea unei sonde Einhorn
dincolo de pilor în duoden, realizând o comunicare între duoden şi mediul
extern.
Este o investigaţie greu de suportat de către bolnavul litiazic şi care
evidenţiază bila B veziculară care este absentă sau în cantitate mică, slab
concentrată şi care conţine cristale de colesterol, bilirubinat de calciu şi
leucocite, bila A coledociană de culoare galben- aurie şi bila C hepatică
care este clară şi provine din ficat.
Lipsa de scurgere a bilei A indică un sfincter Oddi închis (obstacol pe
canalul coledoc, spasm, litiază, neoplasm).
Normal bila este de aspect clar, patologic bila A este tulbure,
vâscoasă în angiocolite, coledocite.
Lipsa de scurgere a bilei B după administrarea MgSO4 sugerează un
obstacol a locului veziculei biliare respectiv al canalului cistic (calcul,
tumoară). Evacuarea în cantitate mare, colorată închis arată o hipotomie
biliară, iar apariţia tardivă a bilei B în cantitate mică, slab colorată asociată
cu durere în hipocondrul drept, orientează spre hipertonia căilor biliare.
39
Lipsa bilei C survine în obstrucţia canalului hepatic comun.
Tubajul duodenal minutat este o metodă dinamică de exploatare a
funcţiei sfincterului şi a veziculei biliare. Se urmăreşte debitul biliar
notându-se din 5 în 5 minute reacţia bolnavului şi caracterele bilei recoltate.
Ecografia veziculei biliare permite vizualizarea calculilor biliari în 95%
din cazuri şi are avantajul faţă de colecistografie că se efectuează şi la
bolnavii icterici.
Contraindicaţii ale radiografiei cu substanţa de contrast: afecţiuni
hepatobiliare acute, insuficienţă renală, reacţii alergice la iod, stări febrile,
în crize. Astăzi examinarea este în mare parte cu ecografia.
Tubajul duodenal nu se efectuează în crize.

2.6. Diagnosticul pozitiv

Diagnosticul pozitiv se bazează pe:


- anamneză, adică existenţa colicilor biliare în antecedente;
- examenul clinic care este important în litiaza biliară când se
evidenţiază colicile biliare tipice, repetate şi declanşate prin abateri
alimentare. Dintre fenomenele de însoţire ale colicilor biliare prezenţa unui
icter sau subicter pledează pentru litiaza biliară;
- examenele radiologice care descoperă existenţa calculilor în
vezicula biliară, în cistic sau coledoc sau poate evidenţia o veziculă
exclusă, în urgenţe ca în colecistele acute şi în icterele obstructive,
diagnosticul nu poate fi ajutat de examene radiologice, el va fi bazat pe
criterii clinice. În icterele obstructive utilizăm colangiografia laparoscopică
sau prin cateterum sub control.

40
- duodenoscopic, mai ales în cazurile prelungite şi în care
originea reală a icterului nu este uşor de stabilit; examenul paraclinic care
are un rol hotărâtor în incertitudini diagnostice, arătând modificări ale
valorilor normale la examenele efectuate;
- tubajul duodenal care declanşează dureri, la care timpul
veziculei este absent sau anormal sau prin care obţinem o bilă în care se
descoperă cristale de colesterol, bilirubinat de calciu. Greutăţi de diagnostic
putem întâmpina în colicile biliare atipice mai ales ca localizare a durerii
sau în cele în care tabloul clinic este dominat de unele fenomene de
însoţire (ileus paralitic, frison urmat de ascensiune termică, colici fără
durere sau cu o modestă jenă în hipocondru drept), în aceste situaţii este
importantă anamneză stabilindu-se legătura dintre alimentele
colecistokinetice şi apariţia acestor fenomene.

2.7. Diagnosticul diferenţial

Diagnosticul diferenţial se realizează în cele două circumstanţe în


care bolnavul se prezintă la medic şi anume în prezenţa colicii biliare şi în
absenţa acesteia.
În prezenţa colicii biliare diagnosticul diferenţial se face cu alte
accidente paroxistice asemănătoare prin intensitatea simptomelor, prin
localizarea durerii în aceeaşi regiune sau într-o zonă apropiată.
Colica renală sau uretrală dreaptă în care durerea are de obicei
sediul de intensitate maximă în regiunea lombară, dar poate iradia
descendent pe traiectul ureterului, în zona organelor genitale.

41
Mişcările respiratorii nu intensifică durerile de origine renoureterală,
dar există fenomene urinare care însoţesc colica (disurie, polakiurie) şi
apare hematurie şi/sau leucociturie la examenul urinei.
Apendicita acută nu ridică probleme de diagnostic, atunci când sediul
apendicelui este normal, deoarece durerea spontană şi mai ales la palpare
are sediul maxim în fosa iliacă dreaptă de unde poate iradia în tot
abdomenul în caz de peritonită acută.
La palpare apărarea musculară sau contractura abdominală în caz de
perforaţie apendiculară se găseşte în aceeaşi zonă.
Apendicita acută ridică probleme de diagnostic atunci când poziţia
apendicelui este normală, ascendentă şi/sau retroceală.
De asemenea, gangrena apendiculară şi colecistică acută pot evolua
cu o simptomatologie asemănătoare încă de la debut (febră, frisoane,
insuficienţă circulatorie acută). Când există incertitudini de diagnostic se
recomandă intervenţia chirurgicală.
Ulcerul gastro-duodenal perforat are un tablou clinic mai dramatic
instalându-se prompt contractura abdominală şi se poate evidenţia clinic şi
radiologic prezenţa pneumoperitoneului.
Pancreatita acută debutează cu fenomene de însoţire mai dramatice
şi mai zgomotoase printre care insuficienţă circulatorie acută, mergând
până la şoc. Durerea cu iradiere în bară imobilizează bolnavul. Creşterea
de peste cinci ori a analizei demonstrează existenţa pancreatitei.
Afecţiunile pleuro-pulmonare sunt mai uşor de diferenţiat, debutul lor
este cu ascensiune termică care precedă durerea, uneori frison solemn. Se
însoţesc frecvent de junghi, tuse, semne stetacustice şi radiologice de
pleurită, pneumonie sau infarct pulmonar.

42
Angina pectorală şi infarctul miocardic inferior creează confuzii când
durerea precordiară iradiază în zona colecistului. Pentru elucidarea
diagnosticului au importanţă: apariţia durerii legate de efort sau digestie,
durata mai scurtă a acesteia, retrocedarea spontană în repaus sau la
nitroglicerină pentru criza de angor; şi anomaliile traseului
electrocardiografic pentru infarctul miocardic inferior.
Ocluzia arterei mezenterice intră rar în discuţia diagnosticului
diferenţial, durerea fiind intensă, difuză, însoţită de greţuri, vărsături şi
urmată la scurt timp de meteorism.
Dischineziile biliare pot fi de două tipuri:
- hipotonia veziculară (colecistotomia) se diferenţiază de litiaza
biliară prin faptul că în sindromul dispeptic biliar poate apare şi constipaţia
alternantă cu diareea; migrenă; veziculă biliară palpabilă, iar în tubajul
duodenal apare bila B veziculară, hiperconcentrată, în cantitate mare care
se scurge timp îndelungat. Colecistografia evidenţiază o veziculă biliară
mare cu contracţie slabă după prânzul Boyden;
- hipertonia veziculară se diferenţiază prin apariţia durerilor
intense după alimente colecistokinetice însoţite de diaree intraprandială.
Tubajul duodenal este dureros, bila B veziculară se scurge discontinuu iar
colcistografia evidenţiază o veziculă biliară mică cu evacuare rapidă.
Colici biliare nelitiazice sunt date de afecţiuni biliare inflamatorii
nelitiazice care au ca simptomatologie următoarele: jenă în hipocondrul
drept, greţuri, gust amar în gură, balonări.
Aceste colici biliare nelitiazice se deosebesc de cele litiazice prin
examenele radiologice la care se evidenţiază calculi radioopaci şi
radiotransparenţi.

43
Ele mai pot fi date şi de afecţiuni neinflamatorii sau colecistoze la
rândul lor determinate de dezvoltarea exagerată a unor elemente
structurale ale veziculei biliare şi anume dezvoltarea mucoasei şi
muscularei peretelui vezicular dă adenomiomatoză, dezvoltarea unor celule
dă colesteroză, dezvoltarea elementelor nervoase dă neuromatoză, iar
calcifierea veziculei dă vezicula calcară sau „de porţelan”.
În absenţa colicii biliare se face diagnosticul diferenţial al
fenomenelor diseptice biliare, al durerilor care ar sugera colici biliare. Mare
importanţă are examenul radiologic la care în lipsa imaginilor calcare pot fi
luate în discuţie:
- hernia hiatală este sugerată de toracele cu deschidere largă şi
confirmată de examenul baritat al esofagului şi stomacului în poziţie
Trendelenburg; frecvent este asociată litiazei biliare;
- ulcerul gastro-duodenal este frecvent la bărbaţi şi se caracterizează
prin ritmicitatea şi periodicitatea durerii;
- hernia epigastrică este foarte dureroasă şi produce reflex tulburări
ale tranzitului gastrointestinal, care este uşor de recunoscut dacă bolnavul
contractă muşchii drepţi abdominali;
- prolaxul mucoasei pilorice. Simptomatologia acestuia sugerează
mai degrabă un ulcer duodenal;
- diverticuloza duodenală are o simptomatologie dispeptică şi
dureroasă, uşor de recunoscut la examenul baritat;
- nevralgia funcţională, zona zoster, pleurita diafragmatică pot fi şi
uşor eliminate prin anamneză şi examen clinic complet.

44
2.8. Complicaţii
Dacă se face abstracţie de colecistita cronică care este un proces
inflamator, care însoţeşte aproape obligatoriu orice litiază biliară se poate
aprecia că 1 din 5 bolnavi fac complicaţii (20%).
Complicaţii mecanice:
- litiaza coledociană complică 25% din cazurile de litiază veziculară prin
migrarea unui calcul în calea biliară principală. Tabloul clinic poate fi
înşelător fiind dominat de fenomene colecistice, iar icterul nu este prezent
totdeauna. Importanţă pentru diagnostic are examenul radiologic. Simptome
prezente: durere intensă, icter şi febră.
- hidrocolecistul (hidropsul vezicular) se datorează obstruării gâtului veziculei
biliare sau cisticului. Vezicula biliară este destinsă, este palpabilă sub
rebordul costal, ca o tumoră rotundă elastică, în tensiune foarte dureroasă.
Destinderea colecistului determină subţierea pereţilor lui. În veziculă se
găseşte bilă sau un lichid clar, albicios sau limpede, denumit „bila albă”,
fiindcă nu are constituenţi biliari, ci este produsul secreţiei mucoasei
colecistului. Hidropsul vezicular poate să dispară prin dezobstrucţie
spontană.
- fistula biliară este deseori consecinţa unei ulceraţii locale produse de
prezenţa calculilor care erodează peretele colecistic şi rareori este urmarea
unei colecistite acute. Fistula se poate deschide în duoden, stomac, colon sau
în arborele biliar şi reprezintă modalitatea prin care calculii se pot elimina
spontan.
- ileusul biliar reprezintă producerea sau micşorarea de calculi biliari în
intestin la nivelul ileonului terminal şi jejunului producând ocluzie
intestinală. Calculii sunt eliminaţi printr-o fistulă colecistoduodenală.
Complicaţii infecţioase :
45
- colecistita acută este cea mai frecventă complicaţie şi este consecinţa
obstrucţiei gâtului colecistului care se manifestă prin colică biliară şi
sindrom toxico-septic. Poate determina abcese pericolecistice, fistule, abcese
hepatice, cangrenă colecistică sau perforaţii libere în marea cavitate
peritoneală.
- colecistita cronică.
- pancreatita acută este o afecţiune caracterizată anatomo-patologic prin
inflamaţie edematoasă, hemoragică, nevrotică sau nevrotic-hemoragică.
Clinic se manifestă ca un sindrom dureros abdominal acut violent însoţit
uneori de stare de şoc datorat unui proces de autodigestie a glandei
pancreatice.
- pancreatita cronică. Durerea este intensă cu localizare în epigastru şi în
hipocondrul stâng sub rebordul costal, este permanentă şi accentuată post
prandial sau după consumul de alcool. Apare maldigestie cu scaune
steotoreice, malnutriţie prin scădere ponderală şi diabet zaharat datorită
lezării pancreasului endocrin.
Alte complicaţii:
- hepatitele cronice satelite sunt expresia efectuării ficatului în suferinţele
biliare obstructive infectate, de regulă litiaza biliară, mai rar coledociană.
Apare inflamaţia canaliculelor poate fi obstruat atât prin tumefacţia
endoteliului, cât şi prin trombi biliari, în jurul canaliculelor se formează
leziuni de pericolangită, manifestate prin infiltrat granulocitar de extinderi
variabile.
Cancerul veziculei biliare este una din cele mai grave complicaţii.
Peste 90% din cancere apar pe veziculă litiazică. Sediul durerii este în
epigastru şi în hipocondrul drept cu iradiere posterioară, la început este de

46
intensitate moderată, apoi din ce în ce mai pronunţată, persistentă,
agravată nocturn. Intermitent apar colici biliare.
- Odditele sunt procese inflamatorii stenozante cu evoluţie recurenţială care se
dezvoltă aproape constant în legătură cu litiaza coledociană.
Simptomatologia constă în icter ondulat şi dureri intermitente în hipocondrul
drept cu iradiere spre stânga. Variabilitatea icterului se datorează
componentei edematoare şi modificare spasticei tranzitorii. Cu timpul se
produc leziuni ireductibile (displazice şi sclerozante). Diagnosticul poate fi
diferenţiat confundându-se cu icterul mecanic şi cu orice obstacol pe calea
biliară principală. Colangiografia dacă este pozitivă evidenţiază coledocul
dilatat şi cu evacuare întârziată.
- ciroza biliară secundară este rar întâlnită, apare în icterele mecanice, de
obicei prin litiază coledociană, complicate de angiocolită şi evoluţie
intermitentă care permite durata lungă a colestazei.
- hemocolecistul se datorează hemoragiilor în cavitatea veziculară.
- hemobilia este rară.
2.9. Tratamentul
Tratamentul general se adresează factorilor etiopatogenetici incriminaţi
în determinismul litiazei biliare (tulburări metabolice, stază, factori
nutriţionali) şi constă în:
- combaterea obezităţii printr-un regim hipocaloric.
- combaterea hiperlipoproteinemiei printr-un regim sărac în grăsimi naturale
sau în hidraţi de carbon;
- igiena alimentaţiei;
- stingerea proceselor inflamatorii;
- consumul moderat de alcool şi tutun.
Tratamentul profilactic.
47
Prin alimentaţie se urmăreşte împiedicarea tulburărilor metabolice şi
diminuarea aportului caloric, îndeosebi pe seama lipidelor. Tulburările
metabolice se adresează hipercolesterolemiei, obezităţii şi
hiperfoliculinemiei.
Regimul alimentar de fond este un regim de cruţare veziculară.
Alimentaţia are ca scop prevenirea formării calculilor, dar şi evitarea
declanşării crizelor dureroase odată ce calculii s-au format.
Dieta are ca scop evitarea aportului excesiv al lipidelor, al alimentelor
cu conţinut crescut în colesterol, având în vedere că organismul
sintetizează colesterol pornind de la o alimentaţie grasă.
Se reduc alimentele bogate în colesterol în primul rând grăsimile de
lux: cârnaţii, ficatul gras, ciocolata, gălbenuşul de ou, creierul, rinichi, ficatul
de vacă, stridii, grăsimi animale şi grăsimi prăjite. Se contraindică la biliare
alimentele faţă de care aceştia se comportă ca alergici.
Pâinea este preferabil să fie consumată veche, prăjită şi în cantitate
moderată. Vor fi evitate mesele copioase care supun organele digestive
unor eforturi deosebite şi care conţin cantităţi importante de grăsimi.
Se evită folosirea alcoolului ca aperitiv dar în timpul mesei se poate
consuma o cantitate moderată de vin, care sa nu fie vechi şi acid. Se
recomandă aportul de fibre vegetative pentru scăderea colesterolului.
La bolnavii cu deficit de acizi biliari, este posibil ca administrarea
îndelungată a acidului chenodexiopolic în doză zilnică de 500 mg, să
prevină formarea calculilor.
Combaterea sindroamelor de malabsorţie şi asigurarea funcţionalităţii
normale a ficatului şi căilor biliare intervin în acelaşi sens. O reducere
brutală a greutăţii nu este indicată, deoarece poate favoriza formarea
calculilor.
48
Tratamentul curativ se adresează manifestărilor dureroase, boli
litiazice, şi complicaţiilor sale.
Tratamentul igieno-dietetic al colicii biliare
- dietă (regim hidrozaharat) pe timpul colicii se consumă numai ceai de tei şi
sunătoare, lapte ecremat îndoit cu ceai, supe de legume, compoturi, pireuri
de legume şi fructe, pâine albă uscată, paste făinoase, griş, orez, brânză de
vaci, carne slabă rasol;
- măsuri igienice – repaus la pat, aplicaţii locale de căldură pe hipocondrul
drept, cu efect antispastic, iar când bolnavul este febril şi se suspectează o
colecistică acută căldura este contraindicată şi se recurge la punga cu gheaţă.
Tratamentul medicamentos al colicii biliare urmăreşte să combată
spasmul şi să atenueze durerea (antispastice si analgetice) şi este un
tratament de urgenţă:
- Atropină 1 fiolă a 1 mg subcutanat la 12 h sau scobutil o fiolă de 10 mg la 8-
12 h în asociere cu papaverină fiole de 40 mg i.m., atropină la 1 mg i.m. sau
0,5 mg i.v. eventual combinată cu xilină 1% cu miofilin 240 mg i.v.
- Algocalmin, per os comprimate sau fiole 2ml 50% nu se administrează
intramuscular (i.m.) sau piafen i.m. sau i.v. Lent 1-3 fiole/zi a 5 ml.
- Se mai poate încerca nitroglicerina sau nitrilul de amil care exercită o
acţiune litică asupra contracţiei sfincterelor biliare ca şi miofilinul.
Dacă cele de mai sus nu sunt eficiente se administrează mialgin,
care este un opiaceu în doză de 100 mg (1fiolă a 2ml) i.m. sau i.v. 1 ml
diluat în 10 ml soluţie glucozată izotonică. Aceasta este şi un antialgic şi
antispastic puternic căruia colica biliară necomplicată nu-i rezistă. Se evită
administrarea deoarece există riscul toxicomaniei.
În loc de mialgin se mai poate administra unul din cele două
amestecuri antispastice la 6 – 8 h.
49
- xilină sau novocaină 1% 10ml, atropină 0,5 mg adică ½ de fiolă şi
papaverină 1 fiolă a 40 mg.
- miofilin 1 fiolă, atropină ½ fiolă, papaverină 1 fiolă.
- lizadonul în supozitoare, ca şi plegomazinul în injecţie intramusculară (fiole
a 25 mg) sunt utile pentru efectul lor antispastic, sedativ şi antivomitiv. Ca
antivomitiv se recomandă supozitoare de emetiral.
Mialginul, morfina, dihidromorfona (hidromorfon, hidromorfon-
atropină, hidromorfon-scopolamină) sunt opiacee şi sunt contraindicate în
colică pentru că determină spasmul sfinterului Oddi şi poate masca un
abdomen acut chirurgical.
Numai după ce s-a stabilit prin examen clinic atent că nu este vorba
de un abdomen acut chirurgical sau atunci când colicele biliare sunt
violente, prelungite şi nu cedează la tratamente se poate administra de
preferinţă hidromorfon-atropină câte 1-2 fiole/zi în injecţie subcutanată.
În toate colicile biliare se administrează antibiotic, ampicilina 500
mg/6 h i.m.
Tratamentul medicamentos între crize:
- coleretice în doze mici – colebil 1-3 drajeuri/zi; fiobilin 1 comprimat, a 250
mg, 1-2 comprimate după mese; rowachol 3-5 picături de 3-4 ori/zi.
- antibiotic intermitent – ampicilină 500 mg/6 h i.m.
- se continuă medicaţia antispastică pe cale orală – scobutil 1-2
comprimate/zi, 1 comprimat=10 mg, bellergan, bergofen, fobenal.
Această medicaţie antispastică durează 2-3 săptămâni după o colică
şi poate preveni o colică atunci când antispasticele sunt administrate la
primele semne ale acesteia:

50
- instilaţie pe sondă duodenală a soluţiei de eter sau cloroform pentru a reduce
spasmul sfincterului Oddi, aceasta fiind urmată de introducerea de ulei de
măsline călduţ sau de parafină în litiaza coledociană;
- litiaza medicamentoasă a calculilor de colesterol (chenodex, chenodolul,
ACDC) dar şi acidul ursodezoxicolc (delural) capsule de 250 mg administrat
singur 10-20 mg/kg corp/zi sau în asociere cu chenodolul în doze egale de 7
mg/kg corp/zi 1-2 ani favorizând dizolvarea calculilor de colesterol în 50 –
60% din cazuri, prin diminuarea sintezei hepatice şi scăderea concentraţiei
colesterolului din bilă.
Tratamentul hidromineral .
Cura internă cu ape dicarbonate şi uşor sulfurate la Slănic Moldova,
Olăneşti, Călimăneşti, Căciulata are efect coleretic şi efect de alcanizarea
bilei.
Curele anuale cu ape minerale sunt indicate la litiazici afebrili cu colici
biliare şi reacţii dureroase moderate, fără calculi inactivi în cistic sau
coledoc. Este necesar un examen medical care să decidă dacă un pacient
trebuie să urmeze sau nu o cură balneară.
Nu se recomandă acest tratament celor cu fenomene inflamatorii
acute, ci litiază biliară în faza dureroasă, cu icter. Trebuie să treacă cel
puţin trei luni de la asemenea manifestări acute până la trimiterea în
staţiune.
Durata unei cure este de trei săptămâni.
Tot medicul stabileşte ce izvoare şi ce proceduri sunt indicate, ce
doze şi în ce ritm. În litiaza biliară nu se aşteaptă topirea calculilor cu
ajutorul apelor, în schimb se poate spera la o acţiune liniştitoare, eventual
la încetinirea evoluţiei afecţiunii.
Tratamentul chirurgical
51
A. Litotritia extracorporeală este o metodă de liză a calculilor biliari
prin mijloace fizice (ultrasunete, rezonanţă magnetică, laser).
După tratament se administrează acid chenodezoxicolic şi rowachol,
se efectuează colecistografia şi/sau ecografia de control.
Contraindicaţii: infecţia căilor biliare, veziculă nefuncţională şi calculi
mai mari de 3 cm.
Complicaţii: obstrucţia coledocului prin fragmentarea calculilor.
Se obţin rezultate pozitive în 50-80% numai din calculii colesterolici şi
nu previne recurenţa acestora.
B. Tratamentul endoscopic al litiazei colecistului şi a litiazei
coledociane constă în sfincterectomia oddină şi permeabilizarea
coledocului şi extragerea calculilor cu ajutorul endoscopului.
Indicaţii: Boală cu risc operator, calculi reziduali după
colecistectomie.
C. Tratamentul chirurgical clasic
Procedee: colecistomie, coledolitotomie, colecistectomie şi altele.
Intervenţia chirurgicală este indicată în forme clinice manifeste şi mai
ales în complicaţii. Colecistectomia s-a impus datorită faptului că nu se
găsise nici o metodă eficace pentru care să rezolve calculii şi care să
permită bolnavului o stare de confort permanentă. În al doilea rând s-a
dovedit că mortalitatea prin colecistectomie este foarte scăzută pentru
cazurile necomplicate (0,3%), iar în lipsa colecistectomiei, bolnavul pe
măsură ce avansează în vârstă apar mai multe complicaţii care se plătesc
cu o mortalitate de 20%. Colecistectomia nu remite simptomatologia pentru
care s-a operat bolnavul, ci doar o ameliorează de 5-10%, iar complicaţiile
după intervenţii se reduc în 10% din cazuri.
Indicaţiile majore de colecistectomie sunt:
52
- complicaţii acute: colecistita acută, perforaţia biliară, hemobilia, fistula
biliară. În perforaţia biliară şi în hemobilie se operează de urgenţă. În
colecistita acută unii operează după răcirea inflamaţiei acute, cu antibiotice,
în acest caz chirurgul are confort în plagă pentru o intervenţie completă şi
tratamentul medical poate da rezultate amânând intervenţia pentru multe
săptămâni, însă alţii de teama gangrenei veziculare şi a posibilităţii instalării
unor complicaţii insidioase (fistulă), sub antibioterapie aplică intervenţia la
cald, care este indicată absolut numai în peritonita biliară, în hemofilie şi
când sunt semne generale severe de toxiinfecţie (colecistită gangrenoasă) sau
când sunt semne totale de empiem (apărare musculară):
- litiaza coledociană demonstrează radiologie sau numai bănuită clinic
(subicter, sindrom colemic frust).
- Calculii veziculari radioopaci cu veziculă nefuncţională.
- Afectarea ficatului.
- Semne de pancreatită cronică.
- Diabet zaharat.
- Cancer vezicular.
- Cardiopatie coronariană asociată.
Datorită îmbunătăţirii pregătirii preoperatorii şi post operatorii, a
anesteziei şi a tehnicii chirurgicale, contraindicaţiile operaţiei sau redus:
- Insuficienţă renală decompensată;
- Insuficienţă pulmonară severă;
- Cancerul cu altă localizare;
- Insuficienţă pulmonară avansată;
- Ciroză hepatică.
Aceste contraindicaţii sunt valabile numai pentru litiaza biliară fără
complicaţii acute. Pregătirea preoperatorie constă în corectarea afecţiunilor
53
asociate (hiperfoliculinemie, colopatie funcţională, hernie hiatală, migrenă,
tulburări nevrotice etc) şi a complicaţiilor (hepatită cronică, pancreatită
cronică). La obezi operaţia va fi amânată până când se va obţine o scădere
ponderală suficientă pentru ca operaţia să se facă fără riscuri mari. La
anestezie se vor evita anestezicele cu hepatotoxicitate (halotanul) sau care
induc anoxie hepatică şi se va avea în vedere să asigure un bun grad de
relaxare.

54
D. Tratamentul laparoscopic
Principul constă în crearea unei pneumoperitoneu în scopul
introducerii endoscopului în cavitatea abdominală fără pericol şi a explorării
unor viscere.
Laparoscopia a devenit un examen de rutină pentru diagnosticarea
afecţiunilor abdominale. Necesitatea unei bune anestezii locale la punctul
introducerii trocarului este evidentă în special pentru tegument şi peritoneu
în scopul evitării durerilor la mobilizarea trocarului în timpul explorării
cavităţii abdominale. După introducerea acului în cavitatea abdominală se
injectează 15-20 cmc aer cu CO2 care evită riscul emboliei gazoase.
Locul de introducere a laparoscopului este ales în funcţie de:
dimensiunile cavităţii abdominale, sediul eventualelor cicatrice, datele
obţinute la palparea abdomenului, existenţa formaţiunilor tumorale
abdominale, probleme de diagnostic. Premedicaţia generală este necesară
mai ales la bolnavii anxioşi şi în cazul peretelui abdominal foarte tonic. La
copil se preferă anestezia generală.
Laparoscopia permite vizualizarea şi inspectarea veziculei biliare,
dacă ea nu este mascată de aderenţe aşa cum se întâmplă în litiaza
biliară.

55
Inspecţia cavităţii abdominale poate fi completată cu alte investigaţii
de diagnostic ca: biopsia cu pensă, cu acul, Menghini, sau puncţia aspiraţie
dirijate sub controlul vederii. Aceste investigaţii sunt utile pentru a stabili un
diagnostic histologic sau cistologic şi se pot practica la nivelul ficatului,
splinei, pancreasului, peritoneului, limfaticelor şi rinichilor.
Contraindicaţii: sindromul hemoragipar, insuficienţă cardiorespiratorie
gravă, peritonită acută, ocluzie intestinală.
După corectarea de urgenţă a tulburărilor de coagulabilitat,
laparoscopia devine posibilă fără riscuri ca: hematomul parietal,
hemoragiile intraperitoneale. Existenţa cicatricelor abdominale poate
împiedica explorarea abdominală datorită aparenţelor peritoneale. În ascită
la cirotici există riscul infecţiei acesteia sau riscul pierderii lichidului de
ascită care poate fi evitat prin reinjectarea acestuia:
- obezitatea poate face imposibilă examinarea organelor abdominale;
- vârsta înaintată şi starea generală precară nu contraindică laparoscopia dacă
acesta este indispensabilă.
Indicaţii: afecţiuni hepatice, ictere, ascită,tumori abdominale, sindrom
abdominal acut.
Laparoscopia este superioară scintigrafiei şi ultrasonografiei în
depistarea ficatului alcoolic.
În colecistita acută laparoscopia evidenţiază o veziculă biliară, mărită
de volum, sub tensiune, cu coloraţie roşu aprins, cu pereţii îngroşaţi,
aderenţi la epiplonul din vecinătate. Mai poate furniza informaţii utile pentru
diagnosticul apendicitei acute. Se pot observa rupturi ale ficatului, leziuni
traumatice ale căilor biliare, ale stomacului, duodenului şi intestinului.

56
2.10.Conduita de urgență în colica biliară
Colicile biliare de intensitate și durată mică, fără complicații, pot fi
tratae la domiciliu prin: repaus la pat, regim alimentar, analgetice,
antispatice (lizadon, scobutil, foladon tablete).
Colicile biliare însoțite de vărsături (cu tulburări hidroelectrolitice) la
cel mai mic semn de evoluție nefavorabilă necesită internarea de urgență
pentru investigații și tratament medico-chirurgical.
În spital:
- recoltarea sângelui pentru examinîri de urgență: numărarea leucocotelor,
bilirubinemiei, transaminază, ionogramă sanguină, rezervă alcalină, azot,
glicemie, amilazemie
- examenul urinii (urobilinogen, pigmenți biliari)
- atenție! Nu se face în crize tubaj duodenal sau colecistografie cu substanță
de constrast
- repaus la pat; alimetație (ceai de mușețel sau mentă)
- calmarfea durerii:
Asistenta medicală pregătește medicamente și instrumetar steril pentru
tratament, dar nu va administra bolnavului nici un calmant fără indicația
medicului, pentru a nu masca evoluția acută a bolii sau o perforație.
 Antispastice: peroral (lizadon, foladon, scobutil în tablete)
- Parenteral:
 Scobutil compus 2-3 fiole
 Sulfat de atropină 0,5 mg s.c.de 2-3 ori pe zi
 Papaverină, 2-4 fiole în 24 ore

57
 Nitroglicrina administrat sublingual sau injectabil reduce spasmul
sfincterului Oddi și contracțiile hipertone ale veziculei biliare; nu
are nici un efect în hipotonii sau atonii
 Antialgice: algocalmin, antidoren, fortral.
Dacă nu cedează colica, se recurge la mialgin 100-150 mg la interval
de 6-8 ore, medicament care are vantajul de a nu provoca spasmul
musculaturii netede.
Atenție! Nu se administrează morfină, deoarece accentuează
spasmul căilor biliare.
- Calmarea vărsăturilor (bolnavul varsă, deci nu se poate administra nimic
peroral):
 Emetiral –supozitoare
 Torecan – fiole
 plegomazin – fiole
- Combaterea infecției:
 Antibiotice: penicilină (se elimină puțin prin căile biliare) 6-10 mil
U/zi, tetraciclină (nu se elimină prin căile biliare)2-3 g/zi, ampicilină
2-3 g/zi peroral sau i.m. (se elimină biliar).
- Corectarea tulburărilir hidroelectrolitice și acido-bazice în funcție de
rezultatele de laborator.
- Administrarea de sedative pentru calmarea stării de agitație (hidroxizin,
barbiturice, bromuri)
- Pungă de gheață pe hipocondrul drept.
- În caz de evoluție nefavorabilă se recurge la trataemnt chirurgical.
-

58
2.11. Evoluţie. Pronostic
Evoluţia este destul de imprevizibilă, unele cazuri pot rămâne latente
toată viaţa, altele pot fi zgomotoase la scurt timp după apariţia calculilor.
Bolnavii cu colecista acută litiazică trebuie specializaţi şi operaţi
deoarece un colecist acut poate perfora şi poate determina o peritonită
generalizată sau una localizată. Uneori procesul supurativ continuă şi se
dizolvă sub această peritonită localizată cu abcese locale, având răsunet
important asupra stării generale a bolnavului.
Când există calculi pe unul din canalele hepatice sau pe coledoc
apare icterul datorită calculilor obstructivi. După n anumit timp de la
simptomatologie, totul are tendinţe de regresiune: icterul cedează,
fenomenele dureroase dispar, scaunele se recolorează, bilirubina revine la
normal. Toate acestea denotă că organismul a reuşit să evacueze calculul
din coledoc în duoden situaţie favorabilă sau fenomenele inflamatorii supra
adăugate s-au atenuat şi spasmul supraadăugat al coledocului a cedat,
drept urmare bila se strecoară pe lângă calcul şi îşi reia circuitul normal.
Când există în continuare calculi în coledoc simptomatologia îşi reia după o
perioadă de timp, astfel: durere, febră, icter.
Când icterul durează mai mult de 7-8 zile este obligatorie intervenţia
chirurgicală şi extirparea calculului care este singura metodă de vindecare
a bolnavului şi evitare a complicaţiilor grave. S-au evidenţiat următoarele
forme evolutive ale litiazei:
- latentă clinic în 11% din cazuri în condiţiile alimentaţiei, de cruţare biliară;
- ameliorare clinică în 62% din cazuri, reducerea importanţei acuzelor
subiective şi lipsa complicaţiilor;
- evoluţie staţionară în 11% din cazuri, ameninţarea acuzelor iniţiale în
pofida terapiei simptomatologiei şi restricţiilor dietetice;
59
- agravarea în 16% din cazuri cu apariţia unor complicaţii.
Fenomenul de repetare a colicilor face din individ un mare suferind,
iar pe măsură ce frecvenţa lor creşte sporeşte şi riscul complicaţiilor. O
colică biliară, de obicei nu este periculoasă şi în majoritatea cazurilor nu
este urmată de complicaţii.
Prognosticul în general depinde de respectarea dietei şi de
inflamaţiile supraadăugate şi este agravat de incidenţa mare a
complicaţiilor.

CONCLUZII

Litiaza biliară este destul de frecventă, în special la femei; netratarea


duce la apariţia unor complicaţii, iar tratată prin tratament clasic chirurgical
de elecţie sau mai sigur prin tratament laparoscopic de ultimă oră şi nu prin
tratamentul medicamentos care se adresează complicaţiilor şi
manifestărilor clinice. Boala se vindecă, dar simptomatologia pentru care
bolnavul s-a internat nu se remite în totalitate.

60
CAP.III. METODE DE INVESTIGARE
3.1. Colecistografia

Colecistografia reprezintă radiografierea veziculei biliare (colecistului)


umplută cu substanţă de contrast, administrată pe cale orală.
Pregătirea materialelor constă în pregătirea unui prânz compus din
ouă, smântână şi unt cu pâine sau 50g de ciocolată, cărbune animal,
triferment, substanţă opacă (RAZEBIL sau acid iopanoic); antihistaminice.
Pregătirea psihică şi fizică a pacientului:
- se anunţă pacientul şi i se explică necesitatea efectuării tehnicii;
- se administrează pacientului cu 2-3 zile înaintea examinării cărbune
animal de 2 ori pe zi, câte două tablete şi regim hiperprotidic;
- cu 1-2 zile înaintea efectuării colecistografiei se administrează
pacientului un regim dietetic uşor digerabil, evitând alimentele cu
conţinut bogat în celuloză şi hidrocarbonate concentrate;
- în ziua precedentă examenului, la orele 12, se administrează
pacientului un prânz compus din ouă, smântână şi unt cu pâine (
provoacă contracţii puternice şi golirea vezicii biliare); dacă acest
prânz provoacă accese dureroase, el poate fi înlocuit cu 50g
ciocolată sau cu sondaj evacuator;
- după masă se efectuează o clismă evacuatoare cu ser fiziologic sau
ceai de muşeţel călduţ, pentru evacuarea gazelor din colon;

61
- se testează toleranţa de razebil: după masă la orele 16, se
administraeză pacientului pentru a observa dacă nu are
hipersensibilitate la iod. Dacă apare roşeaţa, senzaţia de arsură,
furnicături, tahicardie, greţuri, urticarie, ameţeli, stare de rău general,
pacientul are hipersensibilitate la iod şi se întrerupe administrarea.
Dacă pacientul suportă bine iodul (nu apar simptome de intoleranţă la
20-30 minute) se administrează celelalte 3 tablete de razebil în decurs de 5
minute.
- se aşează pacientul în decubit lateral, timp de 30-60 minute;
- înainte de efectuarea radiografiei se efectuează pacientului o clismă
evacuatoare;
- pacientul este condus la serviciul de radiologie (după 14-16 ore şi
respectiv 10-14 ore, când vezicula biliară se umple cu substanţă de
contrast);
- pacientul va fi ajutat să se dezbrace şi aşeze pe masa de examinare,
în cazul în care vezicula nu s-a umplut cu substanţă opacă, se mai
administrează 4 tablete de razebil (sau 6 tablete de acid iopanoic), iar
examinarea se repetă a 3 a zi;
- se administrează prânzul Boyden (două gălbenuşuri de ou frecate cu
30g zahăr sau 50g ciocolată);
- se efectuează radiografii în serie, la 30-60-90 minute.
Îngrijirea pacientului după efectuarea tehnicii:
- pacientul va fi ajutat să se îmbrace şi va fi condus la pat;
- se notează examenul în foaia de observaţie.
De la administrarea substanţei de contrast până la terminarea
examinării, pacientul nu va primi mâncare, băutură, medicamente sau

62
purgativa şi nu va mai fuma. Acidul iopanoic se administrează o tabletă din
10 în 10 minute, cu puţină apă fără a le sfărâma.

3.2. Colangiografia

Colangiografia reprezintă radiografierea căilor biliare, inclusiv a


colecistului pline cu substanţă de contrast, administrată pe cale
intravenoasă.
Pregătirea materialelor – pobilan, antihistaminice, hemisuccinat de
hidrocortizon, medicamente de urgenţă (glucoza pentru perfuzii, romergan,
norartrinal), aparat de perfuzie, aparat de oxigeno-terapie, seringă de 20
mm şi ace sterile pentru injecţii intravenoase, materiale pentru clismă.
Pregătirea psihică şi fizică a pacientului:
- anunţă pacientul şi i se explică necesitatea tehnicii;
- în dimineaţa examinării se efectuează o clismă evacuatoare;
- pacientul nu necesită o pregătire dietetică.
Testarea toleranţei pacientului la iod (substanţa de contrast):

63
- se instalează în sacul conjunctival al unui ochi o picătură din fiola de
pobilan; în caz de reacţie hiperergică în decurs de 5 minute apare o
hiperemie conjunctivală a ochiului respectiv sau prurit intens;
- se injecteajă intravenos foarte lent 1 ml de substanţă şi se
supraveghează pacientul pentru a observa dacă apare reacţie
hiperergică (roşeaţă şi edem al feţei, cefalee, dispnee, greţuri şi
vărsături);
- dacă apar semnele reacţiei, se întrerupe administrarea pobilanului;
- reacţia hiperergică se combate urgent cu norartrimal, se
administrează oxigen şi se anunţă medicul reanimator.
Administrarea substanţei de contrast:
- dacă toleranţa organismului este bună, pacientul este aşezat pe
masa radiologică;
- se administrează substanţa opacă încălzită la temperatura corpului
forte lent (în decurs de 10 minute); la adulţi o fiolă de 20 ml pobilan
30-50%; la copii 1 ml sau 0,45 substanţă activă pe kilocorp;
- după terminarea injecţiei se execută radiografiile. Căile intrahepatice
şi extrahepatice se opacifiază în 15-20 minute, dacă pe filmele
executate nu apar vizibile căile biliare, la 40 minute după terminarea
injecţiei, se administrează 2-3 linguri sirop de codeină 2%.
Îngrijirea pacientului după tehnică:
- pacientul va fi ajutat să se îmbrace, va fi condus în salon şi instalat
comod în pat;
- se notează examenul în foaia de observaţie.
Siropul de codeină se administrează imediat după injectarea
pobilanului la bolnavii cu colecistomie sau la care Colangiografia se repetă.
Prânzul Boyden se administrează după executarea radiografiei, având
64
scopul provocării contradicţiei veziculei biliare, efectuându-se radiografii
ulterioare în serie la intervale de timp de 30-60-90 minute. Aceasta nu se
administrează la pacienţii cu colecistomie, cu calculoză biliară, boala
Basedow, insuficienţă renală acută, icter.
3.3. Tubajul duodenal

Sondajul sau tubajul duodenal reprezintă introducerea unei sonde


Elinhorn dincolo de pilor, realizând o comunicare între duoden şi mediul
exterior.
Scop:
 Explorator:
- Extragerea conţinutului duodenal format din conţinutul gastric, bilă (A,
B, C), suc pancreatic şi secreţie proprie;
- Aprecierea funcţiei biliare hepatice, a căilor extrahepatice;
- Descoperirea unor modificări anatomo-patologice ale organelor care
dau aspectul, cantitatea, compoziţia chimică sau morfologică
sucurilor extrase prin sondaj;
- Evidenţierea unor boli parazitare ale duodenului sau căilor biliare.
 Terapeutic:
- Drenarea căilor biliare şi introducerea unor medicamente care au
acţiune directă asupra ficatului, a căilor biliare sau a tubului digestiv.
Acestea vor acţiona fie local, fie se vor resorbi prin pereţii intestinali,
ajungând prin vena portă în ficat, de unde apoi vor fi excretate
împreună cu bila în căile biliare, urmând calea circulaţiei entero-
hepatice;

65
- Alimentaţia artificială – se introduc lichide hidratante şi alimente
lichide în organismul pacienţilor inconştienţi sau cu imposibilitatea de
înghiţire;
- Aspiraţie continuă: în cazul ocluziilor sau subocluziilor intestinale;
după intervenţii chirurgicale pe tub digestiv (postoperator).
Generalităţi:
- se verifică totodată şi permeabilitatea căilor biliare;
- se pot localiza procesele patologice hepatobiliare, prin separarea bilei
veziculare de cea hepatică din conţinutul sucului duodenal;
- analiza sucului pancreatic urmăreşte dozarea fermenţilor din conţinutul lui;
- recoltarea sucului pancreatic se face prin tubajul duodenal.
Pregătirea materialelor:
- de protecţie: muşama şi aleza, şort de cauciuc sau alt material
impermeabil, prosoape;
- sterile: sonda Einhorn, două seringi de 20 ml, mânuşi de cauciuc
sterile, pensă hemostatică, medii de cultură, eprubete;
- nesterile: tăviţă renală, tavă medicală, stativ pentru eprubete, pahar
cu apă aromată, pernă cilindrică dură sau pătură rulată, hârtie de
turnesol roşie sau albastră;
- medicamente: sulfat de magneziu 30%, ulei de măsline, novocaină,
soluţii necesare hidratării şi alimentării ( materialele se aleg în funcţie
de scopul sondajului);
- pacientul va fi pregătit fizic şi psihic.
Psihic:
- se informează pacientul;
- i se explică necesitatea tehnicii.
Fizic:
66
- pacientul va fi nemâncat;
- se izolează patul cu un paravan;
- se protejează cu muşama şi aleza;
- se aşează pacientul în poziţia şezând la marginea patului
- se protejează şorţul din material plastic;
- se îndepărtează proteza;
- i se dă taviţa renală sa o ţină sub bărbie.
Execuţia – introducerea sondei:
- asistenta se spală pe mâini şi îmbracă mânuşi sterile;
- prinde sonda umezită cât mai aproape de olivă şi o introduce cu
blândeţe prin cavitatea bucală sau nazală până în faringe;
- cere pacientului să respire adânc, cu gura deschisă şi să înghită de
câteva ori până când oliva trece în esofag;
- cu mişcări blânde ajută înaintarea sondei până la marcajul de 45 cm
la arcada dentară, moment în care se consideră co sonda a trecut de
cardia şi a pătruns în stomac;
- se aşează pacientul în decubit lateral drept, cu trunchiul uşor ridicat şi
capul în jos, coapsele flectate pe bazin;
- se introduce perna cilindrică sub regiunea hepatică;
- se împinge uşor sonda spre pilor până la marcajul de 60 cm;
- se continuă introducerea sodei cu răbdare şi atenţie concomitent cu
acţiunea de înghiţire a ei de către pacient (1-2 cm la 3-5 minute);
- când diviziunea 75 cm se află la arcada dentară. Oliva sondei a ajuns
în duoden (după cca 1-1 şi ½ ore de la pătrunderea ei în stomac;
Verificarea poziţiei sondei:
- dacă nu se scurge bilă sau lichidul scurs nu are aspectul bilei se
verifică dacă sonda a ajuns în duoden sau nu s-a încolăcit în stomac;
67
- se insuflă 60 ml de aer prin sondă cu seringa şi după un minut se
aspiră; dacă sonda a ajuns în duoden se recuperează mai puţin de
20 ml;
- se introduc 10 ml de lapte care nu mai poate fi extras dacă sonda a
ajuns în duoden, dar poate fi extras dacă se află în stomac; se face
control radiologic, sonda urmărindu-se sub ecran, ea fiind vizibilă
datorită impregnării cu săruri de plumb.
Captarea bilei:
- după 1-1 ½ de la pătrunderea sondei în stomac, la capătul liber al
sondei apare bila A, coledociană de culoare galben-aurie, care se
colectează într-o eprubetă;
- se verifică reacţia sucului duodenal cu hârtia de turnesol;
- se introduc prin sondă 40 ml soluţie sulfat de magneziu 33%, sterilă,
încălzită la temperatura camerei pentru a favoriza drenarea bilei
veziculare;
- se închide extremitatea liberă a sondei prin înnodare sau cu o pernă;
- după 15-30 minute se deschide sonda şi se colectează 30-40 ml bilă
vâscoasă de culoare castanie – bila B, veziculară;
- la indicaţia medicului se pot recolta 3-5 ml bilă B într-o eprubetă
sterilă sau pe medii de cultură pentru examen bacteriologic;
- după evacuarea bilei B se colectează o bilă clară care provine direct
din ficat – bila C hepatică, aceasta fiind în cantitate mai mare se va
capta într-un recipient corespunzător;
- extragerea sondei se face după ce se insuflă câţiva ml de are şi se
închide capătul liber cu o pensă;
- extremitatea sondei se va ţine sub nivelul stomacului pacientului
pentru a împiedica scurgerea conţinutului ei în faringe sau în
68
cavitatea bucală; se goleşte conţinutul sondei şi se aşează în tăviţa
renală.
Îngrijirea ulterioară a pacientului:
- se oferă un pahar cu apă aromată pentru clătirea gurii;
- se şterg mucozităţile de pe faţă şi bărbie;
- se îndepărtează şorţul din material plastic;
- se aşează pacientul în poziţie comodă.
Pregătirea produsului pentru examen de laborator:
- se determină cantitatea de bilă obţinută;
- se etichetează recipientele;
- se trimit probele la laborator.
Accidente:
- înnodarea sondei datorită contracţiilor pereţilor stomacului în timpul
senzaţiei de vărsături;
- încolăcirea sondei în stomac;
- greţuri şi vărsături;
- imposibilitatea drenării: bilei cauzată de un obstacol funcţional
(spasmul sfincterului Oddi) sau anatomic (coagularea bilei vâscoase,
malformaţii, compresiuni prin tumori de vecinătate).
Sunt situaţii când sonda nu pătrunde în duoden datorită spasmului
piloric în acest caz se încearcă neutralizarea sucului acid stomacal cu
bicarbonat de sodiu soluţie 10%-20-40 ml .
Relaxarea spasmului piloric se face prin administrarea de
medicamente antispastice.
În cazul înnodării sondei în stomac extragerea se va face cu atenţie
pe cale bucală cu ajutorul unei spatule linguale a unei pense.

69
Relaxarea sfincterului Oddi se poate realiza prin introducerea a 5-10
ml novocaină soluţie 1-2 %.
Trebuie evitată aspirarea conţinutului sondei la extragerea ei,
oboseala pacientului prin prelungirea duratei sondajului peste 3 ore;
grăbirea înaintării sondei; depăşirea duratei de execuţie (3 ½ ore).

3.4. Tubajul duodenal minutat

Este o metodă dinamică de explorare a sfincterului şi veziculei biliare.


Prin această metodă se urmăreşte debitul biliar notându-se din 5 în 5
minute reacţia bolnavului şi caracterele bilei recoltate. Tubajul duodenal
minutat are 5 timpi:
- timpul I (coledocian) se scurge un amestec de bilă coledociană, suc
pancreatic şi duodenal, în cantitatea de 10-15 ml; după 5 minute se
introduce 40 ml ulei de măsline;
- timpul II (Oddi închis) apare la 4 minute de la introducerea uleiului de
măsline şi durează 3-6 minute ( nu se scurge bilă);
- timpul III (scurgerea bilei A), durează 3 minute;
- timpul IV (vezicular) apare bila B, durează 20-25 minute şi se scurge 25-30
ml din bilă;
- timpul V (hepatic) începe cu aspiraţia bilei C.
În sfârşit, se administrează prin sondă 30-40 ml de sulfat de
magneziu 33% pentru a verifica dacă vezicula s-a evacuat complet.

70
3.5. Ecografia

Este o metodă modernă de mare viitor ce permite obţinerea de


imagini ultrasonice, care sunt utile pentru diagnostic (chist, neoformaţii
etc.), ea constă în aprecierea diferitelor grade de densitate a ţesuturilor,
prin măsura variaţiilor în ecoul reflectat de vibraţiile ultrasonore şi pune
diagnosticul tumorilor de ficat, al unor ciroze hepatice, al calculilor biliari,
evaluează calibrul coledocului la bolnavii cu icter retenţional, pune
diagnosticul unor boli de pancreas acute sau cronice, a pseudochisturilor
pancreatice, a cancerului de pancreas.
Beneficiază de diagnostic ecografic boli uro-genitale, boli cardiace,
anevrismele aortei abdominale, tumori abdominale cu punct de plecare
necunoscut. Ecogrfia este recomandată de medic, atunci când diagnosticul
nu a putut fi pus prin celelalte metode uzuale de explorare.

3.6. Alte metode de investigare

Tomografia se practică în eventualitatea opacifierii neomogene a


veziculei. Se preferă efectuarea ei în faza de evacuare când concentraţia
de substanţă de contrast este mai redusă.
Colecistometria este o metodă de calculare a volumului veziculei
biliare cu ajutorul colecistografiei.
Colangiografia laparoscopică constă în cateterizarea veziculei prin
laparoscop. Prin această cale se obţine o colangiografie de bună calitate.
Minilaparotomia constă într-o incizie limitată subxifoidiană cu o
lungime de 5 cm care deschide cavitatea peritoneală permiţându-ne o
inspecţie asupra feţei ficatului şi efectuarea concomitentă a următoarelor
71
investigaţii: colangiografia transhepatică, biopsie hepatică şi
omentoportografie.
Este o metodă de excepţie, utilă pentru stabilirea cauzei unui icter
colestatic care nu s-a lăsat dezvăluită cu metode nesângerânde expuse.
Endoscopia caii biliare principale (coledoscopia) necesită o tehnică şi
o aparatură deosebită, constituie mijlocul cel mai sigur de diagnostic în
litiaza coledociană sau în litiaza canalului hepatic.

CAP.IV. EDUCAȚIA PENTRU SĂNĂTATE.


MĂSURI DE PREVENIRE A BOLILOR DIGESTIVE
Măsuri de profilaxie primară :
- vizează reducerea numărului de cazuri noi de îmbolnăvire.
- Constă în :
-dispensarizarea persoanelor cu risc crescut, persoane cu teren ulceros
(descendenți din familii, în care unul sau ambii parinți au ulcer
gastroduodenal) ;
-dispensarizarea persoanelor cu simptome nespecifice ;
-educarea populației privind igiena buco-dentară (dentiție bună
care să asigure masticație) ;
-educarea populației privind igiena alimentară.
- alimetație echilibrată cantitativ și calitativ.
- pregătirea alimetlor – fără excese de condimente, fierbinți sau reci.
- orarul alimetației – mese regulate.
- igiena psihonervoasă – servirea mesei în condiții de relaxare
nervoasă, ambianță plăcută.
- educarea populație privind abandonarea obiceiuriolr dăunătoarte.
- alcoolismul fumatul care favorizează aparișia bolii stomacului, ficatului.

Profilaxie secundară : urmărește, prin măsurile luate, ca în evoluția


bolilor digestive , déjà existente, să nu apară complicații grave, se
realizează prin dispensarizarea bolnavilori digestivi .

72
Profilaxia terțiară – se realizează prin acțiuni destinate diminuării
incapacităților cronice de reducere a invaliităților funcționale ale bolnavilor.

ÎNGRIJIREA PACIENȚILOR CU AFECȚIUNI ALE CĂILOR BILIARE

Angiocolitele sunt inflamații ale căilor biliare extrahepatice și/sau


intrahepatice fără afectarea vezicii biliare.
Colecistitele sunt infalamții ale vezicii biliare acute sau cronice.
Dischineziile biliare sunt tulburări funcționale ale căilor biliare
extrahepatice cu sau fără modificări organice locale. Se pot manifesta sub
formă de hiper- sau hipokinezie.

Culegerea datelor :
 Circumstanțe de apariție :
- incidența maximă la femeie între 30-50 ani, care prezintă malformații
congenitale, litiază biliară ;
- piaciente cu tulburări neuroendocrine .
 manifestări de depndență :
- în agiocolecistită, febră 39-40ºC, frison, dureri colicative, subicter sau icter
la 1-2 zile după debut ;
- în colecistitele acute – frison, febră 39-40ºC, stare generală alterată, durere
intensă în hipocondrul drept, cu iradiere în umărul drept sau în spate,
vărsături biliare, icter ;
- în diskinezia biliară hipokinetică – grețuri, vărsături biliare, constipații,
depresii, inapetență, senzație de plenitudine în hipocondrul drept ;
- în diskinezia biliară hiperkinetică – dureri repetate sub formă de colici în
hipocondrul drept.

Problemele pacientului :
- alterarea confortului ;
- hipertermie ;
- risc de deshidratare ;
- anxietate.

Obiective :
- ameliorarea confortului fizic și psihic al pacientului ;
- echilibrarea hidroelectrolitică ;
73
- combaterea hipertermiei.

Intervențiile asistentei :
- asigură repausul fizic, psihic și alimentar în perioada acută a bolii ;
- supraveghează vărsăturile cantitativ și calitativ și notează în foaia de
temperatură ;
- reechilibrează hidroelectrolitic pacientul cu perfuzii intravenoase cu ser
fiziologic, glucoză 33%, bicarbonat de sodiu, după datele ionogramei ;
- asigură alimetația : în perioadele dureroase – regim hidric îmbogățit cu
făinoase, supe de zarzavat, apoi branză de vaci, carne fiartă de puis au de
vită. În perioadele de liniște sunt contraindicate alimentele grase : carnea,
șunca, mezelurile, prăjelile, conservele ;
- pregătește pacientul pentru examenele radiologice și ecografice în vederea
stabilirii diagnosticului. Examenul radiologic și tubajul duodenal se fac după
ce au cedat fenomenele acute ;
- recolteză sânge pentru pentru examene de laborator : VSH, hemogramă,
bilirubină ;
- adiminstrează tratamentul antispastic (papaverină, scobutil, atropină),
antiemetic și antiinfecțios neopiaceu (ampicilină, gentamicină) prescris de
către medic ;
- supraveghează dererea notând caracteristiciele ei și mijloacele
nefarmacologice (pungă cu gheață) folosită petru diminuarea ei
- monitorizează temperatura corporală, pulsul și tensiunea ;
- instruiește pacientul privind regimulde viață după externarea din spital, îl
învață sa-și prepare alimentele numai prin tehnici simple (fierbere, frigere
înabușire) și să evite excesele alimetare ;
- pregătește psihic pacientul în vederea actului chirurgical atunci când medicul
hotărăște această conduită terapeutică .

74
CAP.V. FIȘE TEHNICE

1.1. RECOLTAREA SANGELUI PENTRU VSH

Obicetivele procedurii
- determinarea rapidității cu care se produce sedimentarea (aşezarea
progresivă) hematiilor pe fundul eprubetei din sangele necoagulabil lăsat în
repaus

Pregătirea materialelor
- tavă medicală/cărucior
- seringă de 2ml, ac steril sau holder şi ac dublu acoperit cu cauciuc
- anticoagulant soluţie de citrat de Na 3,8% sau tub vacuette cu
anticoagulant steril (capac negru)
- stativ, eprubete curate, uscate
- soluţie dezinfectantă, tampoane de vată
- mănuşi de unică folosinţă
- garou, tăviţă renală, muşama
- recipiente pentru colectarea deşeurilor

Pregătirea pacientului
a) psihică:
- informaţi şi explicaţi pacientului procedura
- obţineţi consimţămantul informat
- încurajaţi şi susţineţi pacientul
b) fizică:
- atenţionaţi pacientul să nu mănance şi să stea în repaus fizic
- verificaţi dacă a respectat recomandările
- poziţionaţi pacientul în decubit dorsal cu membrul superior sprijinit pe pat
ca
pentru puncţia venoasa
- asiguraţi intimitatea pacientului
- alegeţi vena cea mai uşor abordabilă

75
Efectuarea procedurii:
a) prin metoda clasică
- spălaţi mâinile cu apă şi săpun
- dezinfectaţi mainile cu alcool
- îmbrăcaţi mănuşi de protecţie
- aspiraţi in seringă 0,4ml citrat de Na 3.8%
- acoperiţi acul seringii cu capacul
- aşezaţi seringa pe o compresă sterilă
- aplicaţi garoul ca pentru puncţia venoasă
- puncţionaţi vena
- dezlegaţi garoul
- aspiraţi în seringă 1,6ml sange
- retrageţi acul după aplicarea tamponului cu alcool
- exercitaţi o compresiune asupra tamponului 2-3'
- transferaţi amestecul sange/citrat in eprubetă şi agitaţi uşor
- aşezaţi eprubeta în stativ
b) prin metoda vacuette
- spălaţi mâinile/dezinfectaţi-le/puneţi mănuşi de unică folosinţă
- montaţi acul dublu la holder prin înşurubare
- îndepărtaţi cauciucul de pe ac - partea superioară
- aplicaţi garoul
- puncţionaţi vena
- dezlegaţi garoul
- fixaţi tubul vacuette destinat recoltării VSH
- umpleţi pană la semn recipientul cu sange
- retrageţi acul după aplicarea tamponului cu alcool
- exercitaţi o presiune asupra tamponului de 2- 3'
- agitaţi lent tubul vacuette

Îngrijirea pacientului
- aşezaţi pacientul in poziţie comodă, aplicaţi o bandă adezivă non alergică
deasupra tamponului
- observaţi faciesul, tegumentele, comportamentul pacientului
- observa ţi locul puncţiei

Reorganizarea locului de muncă


- colectaţi deşeurile în recipiente speciale conform PU
- îndepărtaţi manuşile
- spălaţi mainile

76
Notarea procedurii
- notaţi procedura în dosarul/planul de îngrijire
- notaţi reacţia pacientului în timpul procedurii

Pregătirea produsului pentru laborator


- etichetaţi eprubeta sau vacutainerul pentru laborator
- completaţi fişa de laborator
- transportaţi imediat produsul la laborator

Evaluarea eficacității producerii


 rezultate aşteptate/dorite:
- puncţia venoasă se desfăşoară fără incidente
- pacientul exprimă stare de confort
- sângele nu se coagulează şi nu se hemolizează
- nu apare hematomul local
 rezultate nedorite
- pacientul prezintă ameţeli, paloare accentuată, lipotimie
- Se produce coagularea sangelui
- Se produce hemoliza sangelui
- Greşeala de colectare.
- Cereţi acordul medicului şi pacientului pentru repetarea recoltării
- Perforarea venei şi apariţia hematomului
- Aplicaţi o compresă rece şi apoi un unguent care favorizează resorbţia

1.2. PERFUZIA

Perfuzia este introducerea pe cale parenterală, picătură cu picătură a


soluţiilor medicamentoase pentru reechilibrarea hidroionică şi volemică a
organismului.
Scop: -hidratrea şi mineralizarea organismlui, administrarea
medicamentelor; -depurativ- diluând şi favorizând excreţia din organism a
produşilor toxici;
-completarea proteinelor sau altor componente sangvine;
-alimentaţie pe cale parenterală.

Materiale necesare: tavă medicală acoperită cu un câmp steril, trusă pentru


perfuzat soluţii sterile; soluţiile hidratante; garou de cauciuc, tăviţă renală, stativ
pentru perfuzie, 1-2 seringi de 5-10 cm cu ace pentru injecţii intravenoase sau
intramusculare sterile; o pernă tare, muşama, aleză; 1-2 pense sterile; o pensă
77
hemostatică; casoletă cu câmpuri sterile; casoletă cu comprese sterile; substanţe
dezinfectante alcool, tinctură de iod; romplast, foarfece şi vata.

Pregătirea materialelor: se pregătesc instrumentele şi materialele necesare;


-se scoate ciolofanul steril de pe flacon;
-se desface aparatul de perfuzii şi se închide prestubul;
-se îndepartează teaca protectoare de pe trocar şi se pătrunde cu el prin dopul
flaconului, se dechide cu pensa hemostatică imediat sub ac, tubul de aer se
îndepartează teaca protectoare de pe ac şi se pătrunde cu acesta în flacon prin dopul
de cauciuc fără a atinge trocarul;
-se suspendă flaconul pe suport;
-se fixează tubul de aer la baza flaconului cu o bandă de romplast având
grijă să depăşească nivelul soluţiei sau a substanţei medicamentoase.
-se îndepartează pensa hemostatică deschizând drumul aerului în flacon.
-se îndepartează teaca protectoare de pe capătul portac al tubului, se ridică
deasupra nivelului substanţei medicamentoase din flacon şi se deschide uşor
prestubul lăsând să curgă lichidul în dispozitivul de prefuzie picurătorul fiind
orizontal.
-se coboară progresiv portacul până când tubul se umple cu lichid fiind
eliminate complet bulele de aer.
-se ridică picurătorul în poziţie verticală şi se închide prestubul aparatul
rămânând atârnat pe stativ.

Pacientul: -psihic- se anunţă bolnavul convingându-l de importanţa tehnicii;


-fizic- se aşează bolnavul în pat, în decubit dorsal, cât mai comod,
cu antebraţul în extensie şi pronaţie; sub braţul ales se aşează o pernă tare acoperită
cu muşama şi un câmp steril; se acoperă bolnavul cu o invelitoare de flanelă.

Tehnica: -asistenta îşi spală mâinile cu apă şi săpun;


-examinează caliatea venelor pacientului;
-se aplică garoul de cauciuc la nivelul braţului;
-se dezinfectează plica cotului cu alcool, se badijonează cu tinctură de iod;
-se cere bolnavului să închidă pumnul şi se efectuează puncţia venei alese;
-se verifică poziţia acului în venă, se îndepărtează garoul şi se adaptează
amboul aparatului de perfuzie la ac;
-se deschide imediat prestubul, pentru a permite scurgerea lichidului în venă
şi se reglează viteza de scurgere a lichidului de perfuzat, cu ajutorul prestubului, la
60 picături /minut sau în funcţie de necesităţi;
-se fixează cu benzile romplast şi porţiunea tubului în vecinătatea acestuia,
de pialea bolnavului;
78
-se supraveghează permanent starea bolnavului şi modul de funcţionare a
aparatului.

Îngrijirea ulterioară a bolnavului: se aşează bolnavul confortabil în patul


său; se administrează bolnavului lichide călduţe; se supraveghează.

Reorganizarea locului de muncă: se îndepartează instrumentarul folosit şi se


pregateşte pentru sterilizare, se aruncă acele, seringile şi tampoanele în cutiile
speciale.

1.3. CAPTAREA VĂRSATURILOR

Obiectivele procedurii
• Evitarea murdăririi lenjeriei
• Evitarea aspirării conţinutului gastric in căile respiratorii

Pregătirea materialelor
- 2 tăviţe renale curate, uscate
- Muşama
- Aleză
- Pahar cu apă
- Şerveţele de hartie, prosop

Pregătirea pacientului
a) Psihică:
- Incurajaţi pacientul să respire adanc pentru a reduce puţin senzaţia de
vomă
- Asiguraţi pacientul că sunteţi langă el
b) Fizică:
- Ridicaţi pacientul in poziţie şezand dacă starea permite sau aşezaţi-l in
decubit cu capul intors intr-o parte cu un prosop sau o aleză sub cap

Efectuarea procedurii:
- Indepărtaţi proteza dentară dacă există
- Susţineţi cu o mană fruntea pacientului iar cu cealaltă tăviţa renală sub
bărbie
sau langă faţa pacientului in funcţie de poziţie

79
Îngrijirea pacientului
- Oferiţi pacientului un pahar cu apă să-şi clătească gura şi colectaţi intr-o
taviţă renală curată
- Ştergeţi gura pacientului cu un şerveţel sau oferiţi-i şerveţelul dacă starea
permite
- Ajutaţi-l să se aşeze intr-o poziţie comodă
- Supravegheaţi atent pacientul aşezat in decubit să nu-şi aspire conţinutul
stomacal dacă vărsătura se repetă

Reorganizarea locului de muncă


- Indepărtaţi tăviţa renală din salon
- Goliţi, spălaţi şi dezinfectaţi tăviţa (dacă nu este nevoie să păstraţi
conţinutul)
- Spălaţi mainile

Notarea procedurii
Notaţi:
- Data, ora
- Conţinutul (mucos, alimentar, bilios, fecaloid, sange)
- Cantitatea, mirosul
- Simptome premergătoare
- Alte acuze ale bolnavului

Evaluarea eficacității procedurii


 Rezultate așteptate
- Pacientul exprimă stare de confort, fără senzaţie de vomă
 Rezultate nedorite
- senzaţia de vomă se menţine, vărsătura se repetă
- sfătuiţi pacientul să respire adanc
- nu serviţi aceeaşi tăviţă care conţine voma deoarece simpla vedere
declanşează reflexul de vomă
- anunţaţi medicul
- vărsătura conţine sange, resturi de medicamente sau alimente
- păstraţi vărsătura şi prezentaţi-o medicului
- recoltaţi o mostra din vărsăturile care conţin resturi de medicamente sau
alimente ingerate (dacă este indicat)

80
II. PARTEA PERSONALĂ
1. MATERIAL ŞI METODĂ

Pentru întocmirea prezentei lucrări am luat în studiu 3 cazuri de pacienţi cu


diagnosticului medical de Litiază Renală care au fost internaţi în secţia de boli
interne, Urologie a Spitalului Judeţean IASI
Aceştia sunt:
nume D.A., vârsta 46 ani, sex F mediul rural
- nume V.L., vârsta 61 ani, sex M mediul urban
- nume B.M., vârsta 82 ani, sex M mediul rural
Acestor pacienţi le-am acordat îngrijiri autonome şi delegate pe toată
perioada spitalizării în concordanţă cu nevoile noi alterate. Am participat la
tratamentul impus de această afecţiune, reuşind să-mi însuşesc în bună parte
conduita şi terapeutica corespunzătoare. Am folosit ca materiale de documentare
Foaia de Observaţie clinică a pacienţilor amintiţi, cărţi de specialitate şi Nursing.
Ca metodă de îngrijire pe care am aplicat-o a fost metoda de Nursing, care
are la bază modelul conceptual al Virginiei Henderson, respectiv definirea celor 14
nevoi fundamentale ale omului.
Potrivit concepţiei sale asistenta medicală are rolul de suplinire a ceea ce
pacientul nu poate face singur.
La început am cules datele de la pacient (prin interviu), de la aparţinătorii
acestuia, echipa de sănătate, din Foia de observaţie clinică Generală efectuând şi
Examenul Fizic Asistent. Acestea le-am analizat, interpretat grupându-le pe cele 14
nevoi fundamentale.

81
Am stabilit diagnosticul de Nursing pentru nevoile afectate precum şi
obiectivele, intervenţiile autonome şi delegate pentru fiecare obiectiv de comun
acord cu pacientul.
Privind delimitarea în timp a lucrării studiul meu a fost efectuat în perioada
12.01.2014-29.05.2014 în spaţile din Secţia de Interne a Spitalului Judeţean iASI
Câmpul – în această perioadă am observat şi îngrijirile pe care le-au acordat
ceilalţi membri ai echipei de sănătate, din secţie: medici, asistente, infirmiere şi alţi
profesionişti.

82
Prezentarea CAZULUI Nr. 1
A. Culegerea datelor
Pentru o corectă diagnosticare a bolii şi o bună îngrijire, este important să
cunoaştem cât mai multe date despre pacient. Pentru a ajuta pacientul să ajungă la
o stare de bine, ne vom folosi de procesul de îngriire. Aceasta este o metodă
organizată şi sistematică, care permite acordarea de îngrijire individualizată.
Demersul de îngrjire este centrat pe reacţiiile particulare ale fiecărui individ, la o
modificare renală sau potenţială de sănătate. Este un mod de gândire logică, care
permite intervenţia conştientă, planificată a îngrijirilor, în scopul protejării şi
promovării sănătăţii individului.
Un rol important în procesul de îngrijire îl ocupă culegerea datelor.
Culegerea datelor este faza iniţială, este un proces continuu, în sensul că, pe
tot parcursul muncii sale asistenta nu încetează de a observa fiecare pacient.
Culegerea datelor permite asistentei, să-şi stabilească acţiunile de îngrijire.
Ţinând cont de această etapă a procesului de îngrijire, am cules următoarele
date:

1. Date stabile
Date stabile generale
Nume:D
Prenume: A
Vârsta: 46 ani
Data naşterii: 3 aprilie 1968
Sex: feminin
Stare civilă: căsătorită, doi copii
83
Mediul de provenienţă: rural
Date stabile individuale
a. Caracteristici individuale
Rasa: albă
Naţionalitate: română
Limbă vorbită: română
Religie: ordodoxă
Ocupaţia: vânzătoare
Cultura: 12 clase
b.Obiceiuri şi gusturi personale: alimentaţie mixtă; preferă carnea de porc,
pasăre, produse lactate, dulciuri, fructe, în special merele. Nu consumă toxice,
decât ocazional. Ritm de viaţă: normal.
c. Relaţii sociale – Reţeaua de susţinere: familia (soţul şi cei doi copii),
rudele şi prieteni.
d. Relaţii fizice şi reacţionale: grup sanguin: A II, Rh pozitiv, nu are proteze,
nu este alergică
e. Elemente biografice în legătură cu sănătatea: în copilărie a avut varicelă,
colici renale repetate de doi ani.

2. Date variabile
a) Date fizice (în momentul internării)
Temperatura: 36,60C
T.A. : 140-80 mm Hg
Puls: 80 pulsaţii/minut
Respiraţie: 17 respiraţii/minut
Diureza: 1100 ml/24h
Scaun: 1 scaun/zi
84
G = 70 kg
Î =1,68 m
b. Date psiho-sociale
apetit: scăzut
somn agitat, întrerupt din cauza durerii
poziţia bolnavului este ghemuită
faţa exprimă durere, tristeţe, ochi încercănaţi
dureri colicative renale la micţiune, datorită eliminărilor de calculi renali
capacitatea de comunicare păstrată
pacienta este conştientă, orientată temporo-spaţial
oboseala este pregnantă
are o uşoară stare depresivă, anxioasă

EXAMEN FIZIC –ASISTENT

Sistem neuro- muscular: bolnava este conştientă, orientată temporo-spaţial,


prezintă dureri colicative lombare: tonusul muscular este normal reprezentat.
Sistem respirator: funcţia respiratorie nu este alterată, numărul respiraţiilor
este de 17 resp./min, toracele normal conformat. Tipul respiraţiei este costal
superior, ritmul regulat, amplitudine normală.
Sistem cardio-vascular: zgomote cardiace titmice, fără modificări, puls bine
bătut 80 pulsaţii/min, T.A. – 140/80 mm Hg.
85
Sistem digestiv: greutatea bolnavei este de 70 Kg, înălţimea de 1,68 m
Cantitatea de lichide consumate: 1500 ml/24h iar cantitatea de lichide
eliminate: 1200 ml/24h, abdomenul este suplu, elastic, sensibil la palpare, dentiţia
bună, cavitatea bucală liberă.
Tegumente şi mucoase: normal colorate, pielea este intactă, fără modificări.
Sistem emoţional: pacienta este neliniştită, agitată, expresia feţei exprimă
suferinţă, nu se poate adapta statutului de pacient. Face faţă cu greutate stării
actuale de boală, dar este sociabilă, dornică să cunoască şi să înveţe despre boală şi
posibilităţile de tratament.

Date culese din Foaia de Observaţie clinică


Data internării: 12.01.2014
Data externării: 21.01.2014
Diagnostic de trimitere: Colică renală dreaptă
Diagnostic de internare: Litiază renală dreaptă cu hidronefroză gradul II.
Infecţie urinară
Motivele internării: dureri colicative lombare, cu iradieri în flancuri şi fosa
iliacă dreaptă, anxietate.
Istoricul bolii: Circumstanţe de apariţie: boala datează de aproximativ doi
ani. Criza actuală debutând brusc cu dureri colicative insuportabile care n-au cedat
la antispasticele şi antialgicile obişnuite (Scobutil, Papaverină, Algocalmin).
Antecedente heredo-colaterale: mama hipertensivă, tatăl cardiac.
Antecedente personale: în copilărie a avut varicelă, colică renală în urmă cu
doi ani.

EXAMEN CLINIC GENERAL (efectuat de medic)


86
Tegumente şi mucoase: facies crispat
Sistem musculo-adipos: bine reprezentat
Aparat locomotor: integru, mobil
Aparat respirator: torace simetric, sonoritate pulmonară, murmur vezicular
prezent
Aparat cardio-vascular: fără modificări, şoc apexian în spaţiul V intercostal
stâng, zgomote cardiace ritmice, bine bătute, fără sufluri patologice, TA 140-80
mmHg, Puls: 80 puls/min
Aparat digestiv: abdomen moale, sensibil, dureros paraombilical drept, ficat
şi splină în limite normale, tranzit intestinal normal.
Aparat uro-genital: loje renale sensibile la percuţie şi palpare, micţiuni
spontane reduse cantitativ.
Sistemul nervos: pacienta este conştientă, orientată temporo-spaţial, reflexe
osteotendinoase normale şi simetrice

INVESTIGAŢII DE LABORATOR

Nr Data Analiza cerută Valoarea Valoarea


crt obţinută normală
1 12.01.20 HEMOGLOBINĂ 13,2 g% 14-16 g%
01
2 LEUCOCITE 7400 mm3 5000-10.000
mm3

87
3 GLICEMIE 80 mg% 80-120 mg%
4 HEMATOCRITUL 46 g% 45 g%
(V.E.P)
5 VSH 14-32 mm 1h: 8-12 mm
2 h: 12-20 mm
6 UREE 23 mg% 0,50 mg%
7 ACID URIC 4,8 mg% 3-5 mg%
8 CREATININA 1,2 mg% 0,6 mg-1,3 mg%
9 TYMOL 4 UML 0-5 UML

Se recoltează urină pentru:

Nr Data Analiza cerută Valoarea Valoarea


crt obţinută normală
1 13.01.20 ALBUMINA Pozitiv Negativ
01
2 PUROI Negativ Negativ
3 UROBILINOGEN Negativ Negativ
4 GLICOZURIE Negativ Negativ
5 BILIRUBINA Negativ Negativ
6 SEDIMENT Frecvente 1-2 hematii, rare
cristale de oxid leucocite şi
de Ca celule epiteliale
7 UROCULTURA Negativ Negativ

B. Analiza, interpretarea şi departajarea datelor

88
N Nevoia Manifestări de Manifestări de Sursa de
r fundamentală independenţă dependenţă dificultate
c
rt
1 A respira şi a -respiraţia =18 r/min
. avea o bună -respiraţie profundă
circulaţie de - -
tip costal
superior
-amplitudine
normală
-pulsul=80 p/min
-T.A. =140/80 mm
Hg
2 A bea şi a -dentiţie bună - inapetenţă -anxietate
. mânca -reflex de deglutiţie - ingestie de - durere
prezent alimente -alimentaţie
ce nu satisfac insuficientă
nevoile -slăbiciune,
organismului oboseală
- greutate sub -lipsă de
normal cunoaştere a
- mese echilibrate alimentelor
permi-se,
interzise şi înlo-
cuitorii regimului

89
3 A elimina - dificultate de a -deficit de
. elimina producere a urinii
_ - durere la -insuficenta
micţiune cunoa-ştere a
- micţiuni mijloacelor
frecvente în eficace de a
cantităţi mici elimina
- retenţie urinară -modificarea
integ-rităţii căilor
urinare
4 A se mişca şi a - tonus muscular
. avea o bună păstrat
postură - postură adecvată - -
- exerciţii fizice
5 A dormi şi a se - dificultate de a - micţiuni
odihni dormi frecvente
_ - ore de somn -dureri la
insuficiente micţiune
- treziri frecvente -anxietatea
- somn agitat - nelinişte faţă de
- iritabilitate diagnostic,
- slăbiciune, tratament
oboseală - neacceptarea
- astenie bolii
- nervozitate

90
6 A se îmbrăca şi - mobilitate _ _
a se dezbrăca articulară
-tonus muscular
normal
- veşminte alese
după gust, adecvat
climatului
-preferinţe
vestimentare
7 A comunica - îşi exprimă uşor
nevoile, dorinţele,
emoţiile - -
- limbaj clar, precis
-relaţie armonioasă în
familie
8 A-ţi practica -foloseşte obiecte
religia religioase
-se roagă, citeşte biblia - -
-asistă la ceremonii
7 A menţine - T=36,60C
. temperatura - piele de culoare
corpului în roz - -
limite normale - transpiraţii minime

91
religioase
9 A fi preocupat - are dorinţa de a se
în vederea realiza - -
realizării -dragoste faţă de
munca şi realizările
obţinute
-dragoste faţă de cei
din jur şi recunoştinţă
1 A se recreea - plimbări
0 - exerciţii fizice uşoare - -
- stare de relaxare a
unei
tensiuni nervoase
1 A învăţa cum - interesul de a învăţa, -cunoştinţe -lipsa de
1 să-ţi păstrezi de a-şi însuşi insuficiente despre informaţie
sănătatea cunoştinţele boala, despre - nelinişte faţă
deprinderile, informaţi prevenirea ei de diagnostic şi
despre boala sa, -necunoaşterea tratament
tratamentul necesar trata-mentului - neînţelegerea
obţinerii unei stări de preventiv al bolii şi informaţiei
bine. al regimului -
alimentar inaccesibilitate
a
informaţiei
N Nevoia Manifestări de Manifestări de Sursa de
r fundamentală independenţă dependenţă dificultate

92
c
rt
1 A fi curat - păr curat
2 îngrijit, a - fose nazale libere
. proteja - dentiţie completă - -
tegumentele şi - mucoasa bucală
mucoasele umedă
- unghii, piele curată
- o baie pe zi
1 A evita - agitaţie - nelinişte faţă
3 pericolele - durere în loja de diagnostic
. - renală - stres
dreaptă - modificarea
- facies crispat integrităţii
- insomnie căilor urinare
- anxietate, stres -proces
- nelinişte, inflamator şi
preocupare infecţios
În urma interpretării şi departajării datelor culese de la primul caz luat în
studiu am constatat că au fost alterate următoarele nevoi:

Nevoia de a bea şi a mânca


Nevoia de a elimina
Nevoia de a dormii şi a se odihni
Nevoia de a evita pericolele.
Nevoia de a învăţa cum să-ţi păstrezi sănătatea.

93
C.STABILIREA DIAGNOSTICULUI DE NURSING

N Nevoia Problema de Surse de dificultate Manifestări de Diagnostic


r fundamentală dependenţă dependenţă de nursing
c alterată
rt
1 A bea şi a - alimentaţie - anxietate - inapetenţă Alimentaţie
. mânca neadecvată - durere - ingestie de insuficientă
- alimentaţie alimente ce nu calitativ şi
insuficientă satisface cantitativ
- dezgust alimentar nevoile
- slăbiciune, organismului
oboseală - scăderea
- lipsa de greutăţii
cunoaştere a - mese
alimentaţiei neechilibrate
permise - nu respectă
regimului dieta
2 A elimina - alterarea -insuficienta cuno- -durere la -Eliminare
. eliminării aştere a micţiuni urinară în
mijloacelor -dificultate de a cantitate şi
eficace de a urina calitate
elimina -micţiuni
-deficit de frecvente
producere în cantităţi mici

94
a urinii -urină tulbure
- modificarea
integ-
rităţii căilor
urinare
3 A dormi şi a -incapacitatea -micţiuni frecvente -dificultatea de a Insomnie
. se odihni de a se odihni -dureri la micţiune dormi
-anxietate -ore insuficiente
-nelinişte de
-neacceptarea bolii somn
-insuficienta -trezire
cunoaştere a frecventă
mijloacelor de -somn agitat
somn -nelinişte
4 A evita - durere - nelinişte faţă de - facies crispat Durere
. pericolele diagnostic - gemete
- micţiuni - hipotensiune
- anxietate frecvente arterială
- dureri la micţiune - iritabilitate Anxietate
- dureri puternice - tahicardie
la
migrarea
calculilor
şi la eliminarea
lor
- lipsa de încredere

95
în
sine
- anxietate
5 A învăţa cum - deficit de - inaccesibilitatea - anxietate Insuficientă
. să-şi păstreze cunoştinţe de - cunoştinţe cunoaştere
sănătatea informaţii insuficiente
- nelinişte faţă de faţă
diagnostic, de boală, de
tratament, prevenirea ei
procedurile de
diagnosticare

D. STABILIREA PLANULUI DE NURSING ŞI IMPLEMENTAREA LUI

N Diagnosti Obiective Intervenţii autonome - delegate Evaluare


r c de
c nursing
rt
1 Durere Pacienta să-şi - liniştesc pacienta, încurajând-o că-i După 2h
. exprime va trece durerea; durerea a

96
Anxietate. diminuarea - sfătuiesc pacienta să-şi găsească o cedat în
durerii în decurs poziţie antalgică; intensitate.
de 2 h. - examinez pacienta cu atenţie; După 30
Pacienta să - explorez cauza durerii; minute
beneficieze de -evaluez caracteristicile durerii, durerea a
siguranţă fără localizare, intensitate, factori care-i cedat parţial
accidente. cresc sau diminuează intensitatea la admini-
Pacienta să durerii; strarea de
beneficieze de - utilizez mijloace suplimentare Fortral.
siguranţă psihică pentru reducerea durerii, băi calde,
pentru dacă este indicat;
înlăturarea stării - ajut pacienta în deplasările sale la
de anxietate pe nevoie
toată perioada - pentru diminuarea durerii ajut
spitalizării. pacienta în activitatea zilnică:
alimentaţie, hidratare, igienă,
mobilizare
- administrez antispastic, antialgice
(papaverină, scobutil, piafen,
fortral).
2 Eliminare -pacienta să aibă - explic pacientei că trebuie să existe Pacienta nu
. urinară micţiuni o relaţie între nevoia de a bea, a resuşeşte să
insuficient spontane în 48 mânca, elimina, pentru a-şi putea aibă micţiuni
ă în h. stabili propriul orar de ingestie şi spontane în
calitate şi eliminare; 48h, numai
cantitate - învăţ pacienta poziţia corectă cu ajutorul

97
pentru uşurarea micţiunii şi golirea Furosemidul
completă a vezicii urinare ui.
- îi stimulez evacuarea globului
vezical (introduc sub pacientă un
bazinet cald, pun comprese calde pe
regiunea pubiană
- fac bilanţul hidric
- la indicaţia medicului administrez
diuretice (Furosemid)
N Diagnostic Obiective Intervenţii Evaluare
r de nursing
c
rt
3 Alimentaţi -pacienta să aibe - calculez raţia alimentară -pacienta
. e trei mese /zi echilibrată în funcţie de numărul consumă 3
insuficientă -să bea 2000 ml de calorii şi regim alimentar; mese/zi şi bea
calitativ şi lichide în 24h - stabilesc regimul dietetic 2000 ml ceai
cantitativ -pacienta să fie corespunzător produse lactate, în 24h.
echilibrată fructe, legume, proteine în
hidroelectrolitic cantităţi limitate;
şi acido bazic în - interzic să consume carne de
decurs de 24h. miel, conserve de carne,
brânzeturi nefermentate;
- asistenta face zilnic bilanţul
hidric măsurând cu
conştinciozitate ingestia şi

98
excreţia;
-cântăresc zilnic pacienta;
- corectez dezechilibrul hidric, - pacienta este
prin hidratarea sau reducerea echilibrată
aportului de lichide şi electroliţi în hidroelectrolit
funcţie de ionograma mică şi ic şi acido
urinară; bazic după 24
- corectez dezechilibrul acido- h
bazic în funcţie de rezerva
alcalină;
- rog pacienta pe lângă ceaiul de
dimineaţă pe parcursul zilei să
consume încă 2000-2500 ml
lichide în special ceai din cozi de
cireşe.
4 Insomnie - pacienta să - rog pacienta să-şi golească -pacienta
. beneficieze de vezica urinară înaintea culcării; doarme în
somn atât - identific prin discuţii cu pacienta timpul nopţii
calitativ, cât şi care este cauza insomniei şi îmi 5h
cantitati, să spune că nu doarme din pricina -pacienta a
doarmă 6-8h durerii, nu se poate acomoda cu beneficiat de
fără întreru-pere somnul în spital; confort fizic
în aproximativ - învăţ pacienta tehnici de şi psihic în tot
3-4 zile relaxare; timpul
- pacienta să - îi asigur odihna şi liniştea; spitalizării
beneficieze de - creez condiţii optime de somn,

99
confort fizic şi prin schimbarea lenjeriei patului şi
psihic pentru a întinderea ei, aerisirea salonului
se odihni bine - administrez Diazepam înainte de
din primele 3 culcare cu 30 minute.
zile de la
internare.
N Diagnostic Obiective Intervenţii Evaluare
r de nursing
c
rt
5 Insuficient - pacienta să - explorez nivelul de cunoştinţe -pacienta
. ă acumuleze noi al pacientei privind boala înţelege
Cunoaştere cunoştinţe, pe - modul de manifestare, măsurile informaţiile
tot parcursul preventive şi curative, modul de primite, şi-a
spitalizării participare la intervenţii şi îmbogăţit
- pacienta să procesul de recuperare; cunoştinţele
dobândească - verific dacă a înţeles mesajul despre boala
atitudini, corect şi dacă şi-a însuşit noile sa pe
obiceiuri şi cunoştinţe; perioada
deprinderi noi - să aibă un mod de viaţă spitalizării
raţional; - pune în
- să-şi mărească rezistenţa aplicare
organi-smului prin consum de noile
fucte, legume şi activitate în aer cunoştinţe
liber acumulate
- conştientizez pacienta de

100
necesitatea intervenţiei
chirurgicale
- această muncă de educaţie
pentru sănătate o fac prin
conversaţie, ocazie cu care şi
verific dacă înţelege ceea ce îi
explic.

E. Alimentaţia bolnavului

Alimentaţia raţională reprezintă aportul unor alimente în concordanţă cu


nevoile organismului, diferenţiate după vârstă, muncă, stare de sănătate sau de
boală, stare fiziologică.
Alimentaţia echilibrată asigură integral factorii nutritivi necesari în raport
energetic pentru existenţă.
Glucidele şi lipidele sunt substanţele energetice iar proteinele deţin rolul
primordial între substanţele plasmatice.

Principiile alimentaţiei
asigurarea raportului de vitamine şi săruri minerale necesar metabolismului
normal, creşterii şi celorlalte funcţii
favorizează procesul de vindecare
prevenirea unor evoluţii nefavorabile în boli latente, transformările bolilor
acute în cronice şi apariţia recidivelor.
101
consolidarea rezultatelor terapeutice obţinute prin alte tratamente.

TRATAMENTUL DIETETIC AL LITIAZEI RENALE

Tratamentul dietetic al Litiazei Renale depinde de tipul calculozei dar au


însă şi unele indicaţii generale comune.
urina fiind soluţia din care se depun precipitaţiile de care vor da calculul, va
trebui crescută cantitativ, astfel încât să depăşească 2000 ml în 24h. Aceasta se
poate obţine prin lichide obişnuite sau prin tratament cu ape minerale. Ora când
sunt ingerate lichidele are o mare importanţă. Este preferebil ca ele să fie băute
înafara meselor sau seara şi dimineaţa pe nemâncate.
se va evita supraalimentaţia, preferându-se un regim hipocaloric. Se
recomandă exerciţii fizice.
se recomandă reducerea aportului de calciu, având în vedere rolul acestuia în
formarea Litiazei renale.
În Litiaza urică, tratamentul dietetic este lacto-fructo-vegetarian şi
alcalinizant.
În Litiaza oxalică tratamentul dietetic implică în primul rând o ingestie
crescută de lichide. Vom exclude din alimentaţia pacientului alimentele bogate în
glucide, în calciu şi acidifiant.
Litiaza calcică necesită unele măsuri dietetice cum ar fi: asigurarea unei
diureze optime, regim hiposodat şi acidifiant, alimente sărace în calciu.
Litiaza fosfatică impune dezinfectarea urinei şi apoi un tratament acidifiant.
Dieta va fi acidifiantă, bogată în pâine albă, făinoase, grăsimi (fără excese),
reducând concomitent alimentele bogate în calciu.

102
CALCULAREA RAŢIEI ALIMENTARE

Raţia alimentară poate fi exprimată în calorii, factori nutritivi şi în alimente.


Necesarul de proteine este de 1 gr. /kg corp/zi.
Necesarul de lipide este de 1 gr. /kg corp/zi.
Necesarul de glucide este de 4-7 gr. /kg corp/zi.

1 gr. proteine = 4,1 calorii


1 gr. glucide = 4,1 calorii
1 gr. lipide = 9,1 calorii

Calcularea unei raţiii alimentare a unui pacient cu greutatea =70 kg:

Proteine: 1 gr /kg corp 24h 70 x 1 = 70 gr. proteine /zi


Lipide: 1 gr /kg corp 24h 70 x 1 = 70 gr. lipide /zi
Glucide: 4 gr /kg corp 24h 70 x 4 = 280 gr. glucide /zi

Necesarul de calorii:
70 g proteine/zi 70 x 4,1 = 287 calorii
70 g lipide/zi 70 x 9,1 = 637 calorii
280 g glucide/zi 280 x 4,1 = 1148 calorii

Necesarul total de calorii/zi al pacientei D.A. este de 2072 calorii.

Meniul pe o zi la pacienta D.A.


103
Timpul Denumirea
de alimentului Alimentul Canti- P G L Calori
administrar tatea i
e
Dimineaţa Ceai de plante Ceai de plante 250
Pâine Pâine ml
Şuncă slabă Zahăr 50 g
Total Şuncă slabă 10 g 19 35 13 30 g
50 g
Prânz Felul I Morcovi 100 g
Supă de zarzavat Ţelină 25 g
cu fidea Cartofi 50 g
Roşii 50 g
Ulei 5g
Fidea 50 g
Total 5 25 5 173
Felul II Carne de vită 150 g
Şniţel dietetic cu Făină 15 g
salată de ardei Ulei 10 g
Ardei gras 200 g
Pâine 50 g
Total 58 40 27 576
Cină Cartofi Cartofi 100 g
Salată verde 100 g
Fructe Piersici 150 g

104
Total 3 7 - 50
30 16 7 264-
36

F. TRATAMENTUL MEDICAMENTOS

N DATA Denumire Doza administrată Calea de


r medicament administrare
c
rt
1 12.01.2014 SCOBUTIL compus 2 fiole i.v.
. PAPAVERINĂ 4 fiole i.m.
PIAFEN 1 fiolă i.m.
2 13.01.2014 FUROSEMID 1 fiolă i.v.
. GLUCOZĂ 10% în pungi i.v. perfuzie
CYSTENAL 3xzi 5 picături oral
PAPAVERINĂ 2 fiole i.m.
3 14.01.2014 SCOBUTIL compus 1 fiolă i.v.
. PIAFEN 1 fiolă i.m.
GLUCOZĂ 10% 1 pungă i.v. perfuzie
CYSTENAL 3xzi 5 picături oral
PAPAVERINĂ 1 fiolă i.m.
4 15.01.2014 ROMERGAN 1 comprimat/zi oral
. PIAFEN 1 fiolă i.m.
SCOBUTIL compus 1 fiolă i.v.
5 16.01.2014 ROMERGAN 1 comprimat/zi oral

105
. PIAFEN 1 fiolă i.m.
SCOBUTIL compus 1 fiolă i.v.
6 17.01.2014 ROWATINEX 3x5 picături oral
. AMPICILINĂ 500 4x1 flacoane i.m.
mg 1 capsulă oral
FUROSEMID
7 18.01.2014 ROWATINEX 3x5 picături oral
. SCOBUTIL compus 1 fiolă i.v.
FUROSEMID 1 capsulă oral
AMPICILINĂ 500 4x1 fl. i.m.
mg
8 19.01.2014 AMPICILINĂ 500 4x1 fl. i.m.
. mg 3x5 picături oral
ROWATINEX 1 fiolă i.v.
FUROSEMID 1 fiolă i.v.
SCOBUTIL compus 1 fiolă i.m.
PIAFEN
9 20.01.2014 PIAFEN 1 fiolă i.m.
. AMPICILINĂ 500 4x1 fl i.m.
mg 1 capsulă oral
FUROSEMID 1 fiolă i.v.
SCOBUTIL compus
1 21.01.2001 PAPAVERINĂ 2 fiole i.m.
0 AMPICILINĂ 500 4x1 fl. i.m.
. mg 3x5 picături oral
ROWATINEX 1 fiolă i.v.

106
SCOBUTIL compus 1 capsulă oral
FUROSEMID

G. Tehnică legată de cazul nr.1

Radiografia renală simplă

3. Pregătirea alimentară a pacientului.


Cu 2-3 zile înaintea examinării, pacientul consumă un regim uşor de digerat,
fără alimente care dau reziduri multe şi conţin celuloză (fructe, legume,
zarzavaturi, paste făinoase, pâine) şi apoi gazoase.
În seara precedentă examenului pacientul va consuma o cană de ceai şi pâine
prăjită.
În ziua de examinare, pacientul nu mănâncă şi nu consumă lichide înaintea
examenului. După examen, pacientul poate consuma regimul său obişnuit.
4. Pregătirea medicamentoasă a pacientului
Cu 2 zile înaintea examinării se administrează cărbune animal şi
TRIFERMENT câte 2 tb. De 3 ori/zi. În seara precedentă zilei de radiografie, se
administrează 2 linguri de ulei de ricin.
În dimineaţa zilei examinării, se efectuează o clismă cu apă călduţă.
5. Participarea la examen
Pacientul este condus la serviciul de radiologie, este ajutat să se dezbrace şi
va fi aşezat în decubit dorsal pe masa radiologică.
După efectuarea radiografiei, pacientul este ajutat să se îmbrace, să se
întoarcă în salon, unde va fi instalat în pat.

107
Examinări paraclinice
Radiologice: Rx abdominal pe gol, opacificarea neomogenă, segment latero-
renal stâng.

EVALUAREA FINALĂ A CAZULUI Nr.1

Pacienta D.A. în vârstă de 31 ani, cu repetate colici renale în antecedente, se


internează după ce a urmat tratament ambulator cu scobutil compus, piafen,
papaverină, dezinfectante urinare. După acest tratament durerile din regiunea
lombară n-au cedat. În urma examenelor clinice s-a stabilit diagnosticul de
certitudine: Litiază renală dreaptă. Colică renală dreaptă. Infecţie urinară.
Pacientei i s-a administrat la serviciul de urgenţă, tratamentul de urgenţă:
algocalmin, papaverină, scobutil compus, papaverină. Durerile colicative n-au
cedat complet, decât după administrarea unei fiole de mialgin intramuscular.
După ce s-a liniştit pacienta, i s-a întocmit foaia de observaţie clinică, apoi a
fost internată în secţia Interne a Spitalului Judeţean din Buzau.
În urma îngrijirilor date, conform planului de Nursing stabilit şi în urma
tratamentului medicamentos recomandat, pacienta evoluează favorabil.
În a 12-a zi de tratament, elimină 7 calculi mici, de 2-3 mm fiabili.
Se externează în stare ameliorată, reuşind să aibe micţiuni spontane, să-şi
golească complet vezica, să nu mai fie anxios, având un vocabular de cunoştinţe
bogat despre boala sa, cu metode profilactice şi curative, pe care le va aplica în
practică.
Se externează cu următoarele recomandări:

regim alimentar echilibrat;


consum de lichide: 2,5 litri/zi;

108
evitarea efortului fizic, frigului şi umezelii;
menţinerea unui pH urinar: 6-6,5;
tratament cu: Rowatinex, Nefrix, Papaverină, Scobutil compus la nevoie;
control în policlinică.

109
Prezentarea CAZULUI Nr. 2

A. Culegerea datelor

1. Date stabile
Date stabile generale
Nume:V
Prenume: L
Vârsta: 61 ani
Data naşterii: 4 aprilie 1953
Sex: masculin
Stare civilă: căsătorit, un copil
Mediul de provenienţă: urban
Date stabile individuale
a. Caracteristici individuale
Rasa: albă
Naţionalitate: română
Limbă vorbită: română
Religie: ordodoxă
Ocupaţia: tâmplar
Cultura: şcoală medie
b.Obiceiuri şi gusturi personale: alimentaţie mixtă; preferă carnea de porc şi
de pasăre, consumă o cafea pe zi fumează 10 ţigări pe zi, consumă alcool
ocazional. Ritm de viaţă: normal.
c. Relaţii sociale – Reţeaua de susţinere: soţie şi un copil, locuieşte într-o
casă corespunzătoare.

110
d. Relaţii fizice şi reacţionale: grup sanguin: A II, Rh pozitiv, nu are proteze,
poartă ochelari.
e. Elemente biografice în legătură cu sănătatea: în copilărie a avut rujeolă, a
suferit de apendicectomie la vârsta de 20 de ani, operat de hemoroizi în urmă cu 10
ani, colici renale repetate de 3 ani.

2. Date variabile
a) Date fizice (în momentul internării)
Temperatura: 360C
T.A. : 125-80 mm Hg
Puls: 80 pulsaţii/minut
Respiraţie: 16 respiraţii/minut
Diureza: 1100 ml/24h
Scaun: 1 scaun/zi
G = 75 kg
Î =1,98 m
b. Date psiho-sociale
apetit: scăzut
somn agitat, întrerupt din cauza durerii
poziţia bolnavului este ghemuit
faţa exprimă durere, agitaţie, ochi încercănaţi, privire anxioasă
dureri renale puternice cu iradiere spre organele genitale şi faţa internă a
coapsei;
capacitatea de mişcare bună
pacientul este conştient, orientat temporo-spaţial
oboseală, anxietate

111
EXAMEN FIZIC –ASISTENT

Sistem neuro- muscular: pacientul este conştient, orientat temporo-spaţial,


prezintă dureri colicative lombare: tonusul muscular slab reprezentat.
Sistem respirator: funcţia respiratorie nu este alterată, respiraţia este
normală. Tipul respiraţiei este costal inferior, ritmul regulat, amplitudinea normală,
nu prezintă tuse sau expectoraţie.
Sistem cardio-vascular: zgomote cardiace titmice, puls bine bătut, 80
pulsaţii/min, T.A. – 125/80 mm Hg.
Sistem digestiv: greutatea pacientului este de 75 Kg, înălţime 1,98 m. A
pierdut în greutate din cauza inapetenţei.
Cantitatea de alimente consumate nu este suficientă nevoilor organismului.
Cantitatea de lichide consumate este de aproximativ 1400 ml/24h iar cantitatea de
lichide eliminate: 1200 ml/24h, abdomenul este suplu, elastic, sensibil la palpare,
dentiţia bună, cavitatea bucală liberă.
Tegumente şi mucoase: normal colorate, pielea este intactă, fără modificări.
Sistem emoţional: pacientul este neliniştit, agitat, expresia feţei exprimă
suferinţă. Consideră boala ca o pedeapsă, nu se poate adapta statutului de pacient.
Se consideră o victimă.
Date obţinute din Foaia de Observaţie clinică.
Data internării: 13.05.2014
Data externării: 21.05.2014
Diagnostic de trimitere: Colică renală bilaterală
Diagnostic de internare: Litiază renală dreaptă
Motivele internării: dureri colicative în regiunea lombară, cu iradieri spre
organele genitale şi faţa internă a coapsei, disurie, astenie, adinamie, polakinurie.

112
Istoricul bolii: - pacientul cu repetate colici renale în antecedente, a urmat
tratamentul la domiciliu cu piafen, papaverină, dezinfectante urinare.Au persistat
durerile în regiunea lombară şi a fost trimis la spital pentru internare.
Antecedente heredo-colaterale: părinţi decedaţi, tatăl a suferit de
hipertensiune arterială.
Antecedente personale: în copilărie a avut rujeolă, la vârsta de 20 de ani a
avut apendicectomie, la 35 ani a fost operat de hemoroizi, colici renale în ultimii 3
ani.

EXAMEN CLINIC GENERAL


Tegumente şi mucoase: normal colorate
Sistem musculo-adipos: slab reprezentat
Aparat locomotor: integru, mobil
Aparat respirator: torace simetric, sonoritate pulmonară, murmur vezicular
prezent
Aparat cardio-vascular: şoc apexian în spaţiul V intercostal stâng, pe linia
medio-claviculară, zgomote cardiace ritmice, bine bătute, fără sufluri patologice,
TA 125-80 mmHg, Puls: 80 puls/min
Aparat digestiv: abdomen suplu, sensibil la palpare în hipegastru. , Ficat şi
splină în limite normale, loje renale dureroase, cavitatea bucală liberă
Sistemul nervos: pacientul este conştient, orientat temporo-spaţial, ROT
prezente şi simetrice

113
INVESTIGAŢII DE LABORATOR

Nr Data Analiza cerută Valoarea Valoarea


crt obţinută normală
1 13.05.2001 HEMOGLOBINĂ 12,7 g% 14-16 g%
2 LEUCOCITE 8000 mm3 4000-10.000
mm3
3 VSH 24-41 mm 24h: 25-50 mm
2 h: 5-10 mm
4 V.E.P 46 g% 45 g%
5 GLICEMIE 123 mg% 80-120 mg%
6 UREE 50 mg% 20-50 mg%
7 ACID URIC 6,6 mg% 3-5 mg%
8 TYMOL 3 UML 0-5 UML

Se recoltează urină pentru:

Nr Data Analiza cerută Valoarea Valoarea


crt obţinută normală
1 14.05.200 ALBUMINA Pozitiv Negativ
1
2 PUROI Negativ Negativ
3 UROBILINOGE Negativ Negativ
N
4 GLICOZURIE Negativ Negativ
5 BILIRUBINA Negativ Negativ

114
6 SEDIMENT Frecvente 1-2 hematii, rare
cristale de oxid leucocite şi
de Ca celule epiteliale
7 UROCULTURA Negativ Negativ

B. Analiza, interpretarea şi departajarea datelor


N Nevoia Manifestări de Manifestări de Sursa de
r fundamentală independenţă dependenţă dificultate
c
rt
1 A respira şi a -respiraţia =16 r/min
. avea o bună -respiraţie ritmică,
circulaţie amplitudine - -
normală
- respiraţie de
tip costal inferior
- nu prezintă tuse
sau expectoraţie
-P =80 p/min
-T.A. =125/80 mm
Hg
2 A bea şi a -dentiţie bună - inapetenţă -anxietate
. mânca - mucoasă bucală - ingestie de - durere
roz şi alimente -XXX alimentar
umedă interzise - tabagism
-reflex de deglutiţie regimului -slăbiciune,

115
prezent - scade în greutate oboseală
- mese echilibrate -lipsă de
- consumul cunoaştere a
lichidelor alimentelor
interzise permi-se
regimului
3 A elimina - durere la - insuficienta
. micţiune cunoaştere a
_ - dificultate de a mijloacelor
elimina eficace
- micţiuni de a elimina
frecvente în - diminuarea
cantităţi mici debitului urinar
4 A se mişca şi a - pacientul are
. avea o bună postură - -
postură şi mişcări
adecvate
- exerciţii fizice
5 A dormi şi a se - nelinişte - anxietatea
odihni - somn agitat - dezechilibru
_ întrerupt - surmenaj
de treziri repetate - dificultate în a
din cauza durerii stăpâni stresul
lombare - schimbarea
- iritabilitate modu-
- stare permanentă lui de viaţă

116
de - nelinişte faţă de
somn diagnostic
- treziri frecvente
- slăbiciune,
oboseală
- astenie
6 A se îmbrăca şi - activitate fizică
a se dezbrăca corespunzătoare
- mobilitate _ _
articulară
-veşminte alese
după gust, adecvat
climatului
statutului socio-
cultural
7 A menţine - T=36 0C
. temperatura - piele de culoare
corpului în roz - -
limite normale - transpiraţii minime

Nr Nevoia Manifestări de Manifestări de Sursa de


crt fundamental independenţă dependenţă dificultate
ă
8. A fi curat - păr curat
îngrijit, a - fose nazale libere

117
proteja - poartă ochelari - -
tegumentele indicaţi
şi mucoasele de medic
- dentiţie sănătoasă
- mucoasa bucală
umedă şi
roz
- unghii, piele netedă
- o baie pe zi
9. A evita - durere - nelinişte faţă
pericolele - agitaţie de diagnostic,
- - facies crispat trata-ment
- insomnie procedurile de
- nelinişte diagnosticare
- frică - insuficienta
- gemete cunoaştere a
mij-loacelor de
rezol-vare a
problemelor
-dificultate în
asumarea rolului
de pacient
10 A comunica - acuitate vizuală-
auditivă
- sensibilitate tactilă - -
- limbaj clar, precis

118
-privire semnificativă
11 A acţiona
după - - -
credinţele şi
valorile sale
12 A fi - tendinţa de
preocupat în însănătoşire - -
vederea - respect faţă de
realizării semeni
- neacceptarea bolii
- are tendinţa de a se
realiza
13 A se recreea - stare de relaxare, de - diminuare - neadaptarea la
încetare a unei tensiuni interes rolul de
nervoase - refuzul de a bolnav şi
- senzaţia sau emoţia parti-cipa la la boală
agreabilă, legată de activităţi - stres
satisfacerea nevoii de recreative - afectarea stării
relaxare - stare afectivă de
manifestată prin conştinţă
insatisfacţie care
împiedică
individul să se
înveselească
14 A învăţa - dorinţa, interes în - neînţelegerea - nelinişte faţă
cum să-ţi acumularea nece-sităţii de a de diagnostic,

119
păstrezi cunoştinţelor învăţa; trata-ment şi
sănătatea - este conştient de - cunoştinţe procedurile de
necesitatea formării de insufi-ciente diagnosticare
atitudini şi deprinderi despre boală, a - insuficienta
corecte, necesare măsurilor de cuno-aştere a
obţinerii unei stări de prevenire a ei; surselor de
bine -insuficienta informare a
- neînţelegerea cuno-aştere a nevoilor
necesităţii de a învăţa satisfacerii organismului
nevoilor sale
În urma interpretării şi departajării datelor am constatat că au fost alterate
următoarele nevoi:

1. Nevoia de a bea şi a mânca


2. Nevoia de a elimina
Nevoia de a dormii şi a se odihni
Nevoia de a evita pericolele.
Nevoia de a învăţa cum să-ţi păstrezi sănătatea.

120
C.STABILIREA DIAGNOSTICULUI DE NURSING

N Nevoia Problema de Surse de dificultate Manifestări de Diagnostic


r fundamentală dependenţă (cauze etiologice) dependenţă de nursing
c alterată Semne,
rt simptome
1 A bea şi a Perturbarea - durere - inapetenţă Dificultatea
. mânca alimentaţiei - anxietate - ingestie de pacientului
- dezgust alimentar alimente ce nu de a se
- oboseală satisface alimenta.
- slăbiciune, nevoile
organismului
- scăderea
greutăţii
- mese
neechilibrate
- nu respectă
dieta
2 A elimina Eliminare -deficit de -durere la Alterarea
. urinară producere micţiuni funcţiei de
insuficientă a urinii -dificultate de a eliminare a
calitativ şi -insuficienta cuno- urina urinei
cantitativ aştere a -micţiuni
mijloacelor frecvente
eficace de a în cantităţi
elimina mici

121
- modificarea - retenţie urinară
integ- -urină tulbure
rităţii căilor
urinare
3 A dormi şi a Perturbarea -durere -dificultatea de a Insomnie
. se odihni somnului. -anxietate, stres dormi
-nelinişte -ore insuficiente
-insuficienta cuno- de
aştere a somn
mijloacelor -trezire
de somn frecventă
-micţiuni frecvente -somn agitat
-nelinişte
4 A evita Durerea - dureri la micţiune - facies crispat Durere
. pericolele - micţiuni - gemete
frecvente, - hipotensiune
Anxietatea dar cu eliminări arterială
mici - iritabilitate Anxietate
de urină - tahicardie
- dureri puternice
la
migrarea
calculilor
- nelinişte faţă de
diagnostic
5 A învăţa cum Deficit de - inaccesibilitatea - anxietate Insuficientă

122
. să-şi păstreze cunoştinţe de - necunoaşterea cunoaştere
sănătatea informaţii tratamentului
- nelinişte preventiv al
- stres bolii şi a
- incapacitatea de a regimului
face faţă realităţii alimentar
- neacceptarea - necunoaşterea
bolii bolii şi
importanţa ei

D. STABILIREA PLANULUI DE NURSING ŞI IMPLEMENTAREA LUI

N Diagnosti Obiective Intervenţii autonome - delegate Evaluare


r c de
c nursing
rt
1 Durere Pacientul - examinez pacientul cu atenţie; După 2h în
. să-şi - explorez cauza durerii; urma
Anxietate. exprime - liniştesc pacientul, încurajându-l că-i intervenţilor
diminuarea va trece durerea; durerea a
durerii în - evaluez caracteristicile durerii, cedat.
decurs de 2 localizare, Anxietatea s-a
h. intensitate, factori care-i cresc sau diminuat.
diminuează intensitatea durerii; Pe tot
- observ poziţia de protecţie adoptată parcursul
de spitalizării

123
persoană pacientul a
- utilizez mijloace suplimentare pentru beneficiat de
reducerea durerii, băi calde, dacă o siguranţă
este fizică şi
indicat; psihică
- explic persoanei că-i este permis să se
plângă sau să-i fie teamă, să-şi
exprime mânia sau frustrarea
- pentru diminuarea durerii ajut perso-
ana în activitatea zilnică: hidratare,
alimentaţie, igienă;
- administrez antispastic, antialgice
papaverină, piafen la indicaţia
medicului
- ajut pacientul în deplasările sale la
nevoie
- administrez analgezicul cu 20-30
minute
înainte de a face exerciţii sau
activitate
2 Alterarea -pacientul - explic pacientului poziţia corectă - în urma
. funcţiei să aibă pentru intervenţiilor
de micţiuni uşurarea micţiunii şi golirea completă pacientul
eliminare spontane în a resuşeşte să
a urinei 42 h vezicii urinare ; măsor urina aibă micţiuni
- pacientul -verific prezenţa globului vezical, spontane de

124
să fie încercând 3-4 ori/zi în
echilibrat stimularea lui decurs de 24h
hidroelectr - fac bilanţul hidric
olitic şi - urmăresc apariţia eventualelor
acido-bazic probleme
în 3 zile. - cântăresc zilnic pacientul
-corectez dezechilibrul hidric prin
hidratare
sau reducerea aportului de lichide şi
electroliţi, în funcţie de ionograma
serică şi
urinară la recomandarea medicului
- la indicaţia medicului corectez
dezechilibrul
hidric prin hidratare sau reducerea
aportului
de lichide li electroliţi în funcţie de
ionograma serică şi urică.

N Diagnostic Obiective Intervenţii Evaluare


r de nursing
c
rt
3 Dificultate -pacientul să - calculez raţia alimentară în -pacientul
. a de a se aibe trei mese funcţie de consumă 3
alimenta /zi echilibrate numărul de calorii şi regim mese/zi iar

125
şi să crească dietetic; greutatea
în greutate 1 - cercetez elementele energetice şi corporală a
kg în 4 zile cele crescut cu 2
neenergetice kg pe
- explorez gusturile şi deprinderile perioada
alimentare ale pacientului, spitalizării
- pacientul să alegând
fie echilibrat alimentele în funcţie de
hidroelectrolit preferinţele, - în urma
ic deprinderile şi nevoile sale intervenţiilor
- alimentez pacientul parenteral, luate
instituind perfuzii cu glucoză pacientul
5%, reuşeşte să fie
10%. 20%, 33%, 40%; echilibrat
hidrolizate de hidroelectrolit
proteine şi amestecuri de ic
aminoacizi
(Marisang, Aminomel) vitamine
şi
electroliţi
- calculez numărul de calorii
- explorez gusturile şi obiceiurile
pacientului
- conştientizez pacientul asupra
importanţei regimului alimentar
în

126
- pacientul să menţinerea sănătăţii;
fie echilibrat - fac bilanţul lichidelor ingerate şi - pacientul
nutriţional eliminate; este echilibrat
- explorez preferinţele pacientului nutriţional
asupra alimentelor permise şi
interzise
- servesc pacientul cu alimente la
o
temperatură moderată, la ore
regulate
şi prezentate atrăgător
- învăţ pacientul categoriile de
alimente
din ghidul alimentar şi
echivalenţele
cantitative şi calitative ale
principiilor
alimentare în vederea înlocuirii
unui
aliment cu altul;
- stabilesc la indicaţia medicului
regimul dietetic corespunzător,
un
regim lacto-vegetarian, legume,
fructe
4 Insomnie - pacientul să - identific prin discuţii cu -pacientul a

127
. beneficieze de pacientul care beneficiat de
somn este cauza insomniei şi îmi confort fizic
corespunzător spune că şi psihic în tot
calitativ şi nu doarme din cauza durerii şi timpul
cantitativ anxietăţii, nu se poate acomoda spitalizării
cu
somnul din spital
- îl încurajez în legătură cu boala
sa să
elimine anxietatea
- învăţa pacientul să practice
tehnici de
relaxare, exerciţii respiratorii cu
30
min. înainte de culcare.
N Diagnostic Obiective Intervenţii Evaluare
r de nursing
c
rt
- îi asigur odihna şi liniştea; - pacientul
- învăţa pacientul să practice se odihneşte
tehnici de 6h pe noapte
relaxare cu 30 min. înainte de
culcare
- îi ofer o cană de ceai cald
înainte de

128
culcare, o baie caldă
- creez condiţii optime de somn,
prin
schimbarea lenjeriei patului şi
întinderea ei, aerisirea salonului
- la indicaţia medicului,
administrez
Diazepam înaintea culcării cu
30 min
5 Insuficient - pacientul să - explorez nivelul de cunoştinţe -pacientul
. ă acumuleze al înţelege
cunoaştere noi cunoştinţe pacientului privind boala informaţiile
în legătură cu - modul de manifestare, măsurile primite şi
boala sa cu preventive şi curative, modul poate da la
care să poată de rândul său
da informaţii participare la intervenţii şi informaţii
pe tot procesul - pune în
parcursul de recuperare; aplicare
spitalizării. - stimulez dorinţa de cunoaştere noile
a cunoştinţe
pacientului prin lecturarea de acumulate
materiale de specialitate în
legătură
cu boala sa
- conştietizez bolnavul asupra
propriei

129
responsabilităţi privind
sănătatea
- verific dacă pacientul a înţeles
mesajul corect şi dacă şi-a
însuşit
noile cunoştinţe;
- să aibă un mod de viaţă
raţional;

E. Alimentaţia PACIENTULUI

Regimul renal este un regim normo-hipercaloric, hiposodat. Alimentaţia


bolnavului cu litiază renală este adaptată fiecărui tip de litiază.
Alimentele permise sunt: brânza de vaci, caş, gălbenuş de ou, frişcă, pâine
albă fără sare. Este recomandabil a se consuma 2 zile pe săptămână strict numai
crudităţi: salată cu ulei de măsline, roşii, castraveţi, lapte. Se pot consuma sosuri,
budinci, fructe crude coapte, compoturi, prăjituri cu mere, smântână, supă de
legume.
Alimente interzise: conserve, mezeluri, ficat, creier, rinichi, condimente,
alcool, cafea, vin, sare.
În litiaza oxalică şi fosfatică se recomandă 75-100 g carne pe zi, cel mult 2
zile pe săptămână, peştele se poate consuma în orice cantitate dar nu trebuie să fie
prăjit.
În litiaza urică se scot din alimentaţie sosurile de carne, peşte.

130
F. TRATAMENTUL MEDICAMENTOS

Nr DATA Denumire Doza Calea de


crt medicament administrată administrare
1. 13.05.2001 PIAFEN 2 fiole i.m.
2. 14.05.2001 PIAFEN 2 fiole i.m.
3. 15.05.2001 PIAFEN 2 fiole i.m
DICLOFENAC 1 sup. rectal
4. 16.05.2001 DICLOFENAC 1 sup. Rectal
PIAFEN 2 fiole i.m.
DIDROCARD 2 drajeuri oral
5. 17.05.2001 DIDROCARD 2 drajeuri Oral
DICLOFENAC 1 sup Rectal
PIAFEN 2 fiole i.m.
6. 18.05.2001 DICLOFENAC 1 sup. Rectal
PIAFEN 2 fiole i.m.
DIDROCARD 2 drajeuri oral
7. 19.05.2001 DICLOFENAC 1 sup. Rectal
PIAFEN 2 fiole i.m.
DIDROCARD 2 drajeuri oral
8. 20.05.2001 DICLOFENAC 1 sup. Rectal
PIAFEN 1 fiolă i.m.
DIDROCARD 2 drajeuri oral
9. 21.05.2001 DICLOFENAC 1 sup. Rectal
PIAFEN 1 fiolă i.m.
DIDROCARD 2 drajeuri oral

131
G. EVALUAREA FINALĂ A CAZULUI Nr.2

Pacientul V.L. în vârstă de 45 ani, cu repetate colici renale în antecedente, se


internează după ce a urmat tratament ambulator cu piafen, şi dezinfectante urinare
datorită faptului că durerile din regiunea lombară persistă.
Astfel în urma examenelor clinice s-a stabilit diagnosticul de certitudine:
Litiază renală dreaptă.
În urma îngrijirilor date, conform planului de Nursing stabilit şi în urma
tratamentului medicamentos recomandat, pacientul se externează în stare
ameliorată, reuşind să aibă micţiunile spontane, să-şi golească vezica, să nu mai fie
anxios.
La externare i s-a recomandat:

cura de diureză;
evitarea efortului fizic;
dispensarizare;
respectarea regimului igieno-dietetic şi medicamentos;
evitarea frigului şi a umezelii.

132
Prezentarea CAZULUI Nr. 3
A. Culegerea datelor

1. Date stabile
Date generale
Nume:B
Prenume: M
Vârsta: 82 ani
Data naşterii: 12 ianuarie 1932
Sex: masculin
Stare civilă: căsătorit, 4 copii
Mediul de provenienţă: rural
Date stabile individuale
a. Caracteristici individuale
Rasa: albă
Naţionalitate: română
Limbă vorbită: maghiară
Religie: romano-catolică
Ocupaţia: pensionar
Cultura: 8 clase

b.Obiceiuri şi gusturi personale: alimentaţie mixtă; preferă carnea de porc,


afumăturile, grăsimile, dulciurile, fructele nu consumă toxice. Ritm de viaţă:
normal.
c. Relaţii sociale – Reţeaua de susţinere: familia-soţie şi cei 4 copii, locuinţa
corespunzătoare.
133
d. Relaţii fizice şi reacţionale: grup sanguin: A II, Rh pozitiv, are proteză
dentară, nu prezintă deficienţe senzoriale, nu poartă ochelari.
e. Elemente biografice în legătură cu sănătatea: în copilărie a avut rujeolă, în
1975 apendicectomie.

2. Date variabile
a) Date fizice
Temperatura: 36,60C
T.A. : 130-70 mm Hg
Puls: 84 pulsaţii/minut
Respiraţie: 18 respiraţii/minut
Diureza: 1000 ml/24h
Scaun: 1 scaun/zi
G = 62 kg
Î =1,55 m
b. Date psiho-sociale
apetit: normal
somn agitat
poziţia bolnavului este normală în decubit
faţa denotă tristeţe
dureri colicative în flancul stâng, greţuri, balonări ;
capacitatea de comunicare nealterată
pacientul este orientat temporo-spaţial
este neliniştit, obosit
tegumente uscate, reci

134
EXAMEN FIZIC –ASISTENT

Sistem neuro- muscular: pacientul este bine orientat temporo-spaţial, cu


echilibrul păstrat, tonusul muscular normal.
Sistem respirator: numărul respiraţiilor este de 18 resp./min toracele este
simetric şi participă în mod egal la respiraţie. Nu prezintă tuse, dispnee, tipul
respiraţiei este costal inferior.
Sistem cardio-vascular: puls regulat bine bătut, frecvenţa pulsului este de 85
pulsaţii/min, T.A. – 130/70 mm Hg.
Sistem digestiv: greutatea la internare este de 62 Kg, înălţime 1,55 m.
Cantitatea de lichide consumate este de 1500 ml/24h iar cantitatea de lichide
eliminate: 1000 ml/24h.
Regimul alimentar este hiporodat, apetitul este normal, frecvenţa scaunelor
este de 1/24 h.Prezintă greţuri, balonări. Abdomenul este balonat, nu prezintă
constipaţie sau diaree. Ficatul şi splina sunt în limite normale. Loja renală stângă
este dureroasă la palpare şi foarte sensibilă. Are proteza bine adaptată la cavitatea
bucală.
Tegumente şi mucoase: normal colorate. La nivelul membrelor inferioare
prezintă edeme mici moi, albe nedureroase. Tegumentele sunt reci şi uscate.
Sistem emoţional: pacientul este agitat, nu se poate adapta statutului de
pacient. Nu cunoaşte modul de tratament, nu cunoaşte evoluţia bolii, ca urmare
este neliniştit anxios.
Date obţinute din Foaia de Observaţie clinică.
Data internării:08.02.2014
Data externării: 15.02.2014
Diagnostic de internare: Colică reno-uretrală

135
Motivele internării: dureri colicative în flancul stâng, cu iradiere spre
organele genitale şi faţa internă a coapsei, greţuri. Balonări.
Istoricul bolii: - boala actuală debutează brusc, cu dureri violente în flancul
stâng şi fosa iliacă stângă, cu tulburări la micţiune, greţuri, stare de rău general. Se
suspectă o colică renală stângă, motiv pentru care se internează în spital, pentru
precizarea diagnosticului.
Antecedente heredo-colaterale: mama cardiacă, tatăl hipertensiv, litiază
renală (ambii decedaţi).
Antecedente personale: în copilărie a avut rujeolă, colici renale în urmă cu 5
ani.

EXAMEN CLINIC GENERAL


Tegumente şi mucoase: normal colorate, reci, uscate
Sistem musculo-adipos: normal reprezentat
Aparat locomotor: integru, mobil
Aparat respirator: torace simetric, suflu tubar fiziologic
Aparat cardio-vascular: şoc apexian în spaţiul V intercostal, TA 130-80
mmHg, Puls: 85 puls/min, zgomote cardiace ritmice, bine bătute, fără suflu
patologic;
Aparat digestiv: abdomen de conformitate normală, ficat şi splină în limite
normale, sensibilitate în fosa iliacă stângă, cavitatea bucală liberă
Aparat uro-genital: loje renale sensibile la palpare, micţiuni spontane reduse
cantitativ
Sistemul nervos: pacientul este conştient, orientat temporo-spaţial, reflexe
osteotendinoase normale şi simetrice

136
INVESTIGAŢII DE LABORATOR

Nr Data Analiza cerută Valoarea Valoarea


crt obţinută normală
1 08.02.2014 HEMOGLOBIN 12,7 g% 14-16 g%
Ă
2 LEUCOCITE 8000 mm3 4000-10.000
mm3
3 VSH 24-40 mm 24h: 25-50 mm
2 h: 5-10 mm
4 V.E.P 46 g% 45 g%
5 GLICEMIE 123 mg% 80-120 mg%
6 UREE 50 mg% 20-50 mg%
7 ACID URIC 4,5 mg% 3-5 mg%
8 TYMOL 3 UML 0-5 UML

Se recoltează urină pentru:

Nr Data Analiza cerută Valoarea Valoarea


crt obţinută normală
1 08.02.20 ALBUMINA Pozitiv Negativ
14
2 PUROI Negativ Negativ
3 UROBILINOGEN Negativ Negativ
4 BILIRUBINA Negativ Negativ
5 GLICOZURIE Negativ Negativ

137
6 SEDIMENT urinar Elemente 1-2 hematii, rare
normale leucocite şi
celule epiteliale
7 UROCULTURA Negativ Negativ

B. Analiza, interpretarea şi departajarea datelor


N Nevoia Manifestări de Manifestări de Sursa de dificultate
r fundamentală independenţă dependenţă
c
rt
1 A respira şi a - respiraţia =18
. avea o bună r/min
circulaţie - respiraţie - -
ritmică,
amplitudine
normală
- torace simetric
- respiraţie de
tip costal inferior
- nu prezintă tuse,
dispnee
2 A bea şi a - dentiţie bună - greţuri - ingestie de
. mânca - reflex de -vărsături alimente grase,
deglutiţie alimentare picante
prezent - regurgitaţie - masticaţie
- inapetenţă, insuficientă

138
scădere - mese copioase
în greutate, - obiceiuri, gusturi
hidratare personale deficitare
insuficientă - insuficienta
-ingestie de cunoaştere a unei
alimente alimentaţii adecvate
ce nu satisface
nevoile
organismului
-consumul
lichidelor
interzise
3 A elimina - greţuri - alimentaţie
. - oligurie necorespunzătoare,
_ - sete picantă, grasă
- dificit de a urina - stres, retenţie
- durere la urinară
micţiune mică, edeme la
membrele
inferioare
(mai albe)
- durere
- anxietate
- insuficienta
cunoaştere
importanţei

139
hidratării
4 A se mişca şi -pacientul bine
. a avea o bună orientat temporo- - -
postură spaţial, cu
echilibrul păstrat
-tonus muscular
normal
5 A dormi şi a - dificultate de a - micţiuni frecvente
se odihni dormi - anxietate, nelinişte
_ -ore insuficiente faţă
de de diagnostic,
somn tratament
- treziri frecvente - dureri la micţiune
-somn agitat, - neacceptarea bolii
doarme - insuficienta
3-4 ore pe cunoaştere
noapte a mijloacelor de
somn

N Nevoia Manifestări de Manifestări de Sursa de


r fundamentală independenţă dependenţă dificultate
c
rt
6 A se îmbrăca şi - vestimentaţie
a se dezbrăca sugerează

140
apartenenţa la un _ _
grup
social, profesional
- veşminte alese după
gustul pacientului
- pacientul nu se
adaptează
după modă
7 A menţine - T=36,6 0C
. temperatura - pacientul prezintă
corpului în tegumente reci, - -
limite normale uscate,
palide
- transpiraţii minime
8 A fi curat - părul pacientului e
. îngrijit, a curat
proteja - urechile sunt curate - -
tegumentele şi - nasul prezintă o
mucoasele mucoasă
umedă
- fose nazale libere
- dentiţie bine adaptată
la
cavitatea bucală
umedă
9 A evita - durere - stres, nelinişte

141
. pericolele - facies crispat faţă de
- - nelinişte diagnostic, trat-
- insomnie ament procedurile
datorată de diagnosticare
micţiunilor -insuficienta
frecvente şi cunoa-ştere a
durerilor posi-bilităţilor de
colicative rezol-vare a
problemelor
1 A comunica - organele de simţ
0 funcţionează
adecvat; - -
- exprimarea clară a
gândurilor
- relaţie armonioasă cu
familia, pretenii
- debitul verbal este
uşor,
ritm moderat
1 A acţiona - foloseşte obiecte
1 conform religioase (biblie, - -
propriilor lanţ cu
convingeri şi cruce)
valori, de a - se roagă
practica religia - citeşte cărţi religioase
1 A fi preocupat - dragoste faţă de

142
2 în vederea muncă, - -
realizării de familie, de nepoţi
- satisfacţie pentru
realizările obţinute
N Nevoia Manifestări de Manifestări de Sursa de
r fundamentală independenţă dependenţă dificultate
c
rt
1 A se recreea - fără plimbări
3 - în lipsa durerilor - -
citeşte
cărţi, biblia
- exerciţii fizice
uşoare
1 A învăţa cum - dorinţa şi interes în - cunoştinţe - anxietate
4 să-ţi păstrezi acumularea insufi-ciente -nelinişte faţă de
sănătatea cunoştinţelor, despre boală, a diagnostic,
deprinderi privind măsurilor de tratament
boala sa. prevenire a ei, a - evenimente
tratamentului ameninţătoare,
-interpretarea spitalizare,
greşită a boală
informaţiei - neînţelegerea
informaţiei
În urma interpretării şi departajării datelor am constatat că au fost alterate
următoarele nevoi:

143
1. Nevoia de a bea şi a mânca
Nevoia de a elimina
Nevoia de a dormii şi a se odihni
Nevoia de a evita pericolele.
Nevoia de a învăţa cum să-ţi păstrezi sănătatea.

C.STABILIREA DIAGNOSTICULUI DE NURSING

N Nevoia Problema de Surse de dificultate Manifestări de Diagnostic


r fundamentală dependenţă dependenţă de nursing
c alterată
rt
1 Nevoia de a - greţuri - anxietate - inapetenţă Greţuri şi
. bea şi a - vărsături - durere - nu respectă vărsături
mânca - perturbarea - alimentaţie regimul
insuficientă - regurgitare
alimentaţiei - dezgust alimentar - efort pentru a
- insuficienta voma
cunoaştere a unei
alimentaţii
adecvate
2 Nevoia de a - alterarea - hidratare -dificultate de Deshidratar
. elimina diminuării neadecvată a e
urinare deficit de urina
producere a -durere la

144
urinii micţiuni
- insuficienta - oligurie
cunoaştere a
importanţei
hidratării
- retenţie urinară
3 Nevoia de a - perturbarea - micţiuni -dificultatea de Insomnie
. dormi şi a se somnului frecvente a
odihni - epuizare - dureri la micţiune dormi
- insomnie - anxietate, -ore
nelinişte insuficiente
faţă de de somn
diagnostic, -trezire
tratament frecventă
- insuficienta cuno- -somn agitat
aştere a
mijloacelor
de somn
- neacceptarea
bolii
4 Nevoia de a - anxietatea - stres, nelinişte - agitaţie Anxietatea
. evita - durerea faţă - facies crispat Durerea
pericolele de diagnostic - insomnie
- lipsa de
cunoaştere a
autocontrolului

145
durerii
- situaţie de criză
5 Nevoia de a - cunoştinţe - lipsa de -cererea de Insuficienta
. învăţa cum insuficiente informaţii informaţie cunoaştere
să-şi păstreze - neînţelegerea asupra bolii, a
sănătatea informaţiilor măsurilor de
prevenire, a
diagnosticului
medical, a
tratamentului,
a satisfacerii
nevoilor sale.

D. STABILIREA PLANULUI DE NURSING ŞI IMPLEMENTAREA LUI

N Diagnosti Obiective Intervenţii autonome - delegate Evaluare


r c de
c nursing
rt
1 Greţuri şi - pacientul să - liniştesc psihic pacientul -pacientul
. vărsături nu mai prezinte încurajându-l conti-nuă să
greţuri şi cu vorbe blânde, şi-i promit că prezinte
vărsături în 24 totul se greţuri şi
h va termina cu bine vărsături
- calculez raţia alimentară
- pacientul să - invit pacientul să respire profund - pacientul îşi

146
prezinte - îi ofer un pahar cu apă să-şi menţine
tegume-nte şi clătească tegume-ntele
mucoase curate gura şi mucoa-sele
pe toată - ajut pacientul să-şi efectueaze curate pe
perioada toaleta cavităţii bucale perioada
spitalizării - termometrizez dimineaţa şi seara spitalizării
- măsor TA, puls, respiraţie, scaun,
- urmărirea diureză şi notez valorile în F.O. - funcţiile
fun-cţiilor - administrez pacientului ceaiuri şi vitale sunt în
vitale pe sucuri de fructe în limita toleranţei limite
perioada - cantitatea de lichide consumate să normale, după
spitalizării fie 2000 ml/24h 3 zile
- anunţ pacientul din timp să nu
mănânce nimic în dimineaţa - după 24h
efectuării recoltărilor, îi explic greaţa a
necesitatea acestor recoltări în dispărut la
vederea precizării diagnosticului administrarea
- la indicaţia medicului administrez Metoiclopram
Metoclopramid, Papaverină i-dului
2 Deshidra- - pacientul să - explic pacientului că trebuie să - pacientul a
. tare nu mai prezinte existe o relaţie între nevoia de a bea eliminat 850
tulburări de şi a mânca, a elimina pentru a-şi ml de urină în
micţiune în putea stabili propriul orar de timp de 24h
decurs de 24 h. ingestie şi eliminare
- la indicaţia medicului corectez
echilibrul hidric prin hidratarea sau

147
reducerea aportului de lichide şi
electroliţi în funcţie de ionograma
serică şi urinară
- administrez la nevoie Furosemid,
Perfuzie
- la indicaţia medicului efectuez
sondaj vezical

N Diagnostic Obiective Intervenţii Evaluare


r de nursing
c
rt
3 Insomnie - pacientul să - identific prin discuţii cu - pacientul a
. beneficieze de pacientul eliminat 850
somn atât care este cauza insomniei şi ml de urină
calitativ şi îmi în timp de
cantitativ, să spune că nu doarme din cauza 24h
doarmă 6-8h fără durerii şi anxietăţii
întrerupere în - asigur o poziţie comodă,
aproximativ 3-4 neiritantă
zile - învăţ pacientul să adopte o
- pacientul să poziţie -pacientul a
beneficieze de comodă, antalgică beneficiat de
confort fizic şi - învăţa pacientul să practice confort fizic
psihic pentru a se tehnici şi psihic în
odihni bine din de relaxare, exerciţii tot timpul

148
primele 3 zile de respiratorii cu spitalizării
la internare 30 min. înainte de culcare.
- rog pacientul să-şi golească
vezica
urinară înainte de culcare
- administrez la indicaţia
medicului
Diazepam 1 tb.
-observ calitatea şi cantitatea
somnului
- ofer pacientului o cană de
lapte
cald înainte de culcare
- îi indic să completeze orele de
somn în timpul zilei când nu
reuşeşte să doarmă noaptea.
Anxietatea Pacientul să-şi - ajut pacienta să-şi recunoască - anxietatea
Durerea exprime anxietatea şi durerea şi durerea
diminuarea - învăţa pacientul diferite pacientului
anxietăţii şi tehnici de relaxare (gimnastică, s-a diminuat
durerii în decurs lectură, audiţii muzicale, masaj, în 48h.
de 48 h. plimbări)
- încurajez pacientul la
activităţi care-i fac plăcere
pentru a înlătura starea de
nelinişte

149
- furnizez pacientului toate
informaţiile de care are nevoie
în termeni cât mai clari şi
precişi
- informez pacientul de
îngrijirile programate şi îi
solicit ajutorul în îndeplinirea
lor
- anxietatea şi durerea
pacientului s-a diminuat în 4 h.
- la nevoie administrez
pacientului sedative
(Diazepam) şi antialgice
(Algocalmin, Piafen)
N Diagnostic Obiective Intervenţii Evaluare
r de nursing
c
rt
5 Insuficient - pacientul să - explorez nivelul de cunoştinţe al -pacientul a
. ă acumuleze pacientului privind boala, modul acumulat noi
cunoaştere noi cunoştinţe de cunoştinţe în
în legătură cu manifestare, măsurile de legătură cu
boala sa prevenire boala sa cu
mijloacele - stimulez dorinţa de cunoaştere mijloacele
profilactice şi a terapeutice,
curative în pacientului prin lecturarea de putând da

150
decurs de 5 materiale de specialitate în explicaţii
zile legătură referitoare la
cu boala sa acestea.
- motivez importanţa acumulării
de noi
cunoştinţe
- verific dacă pacientul a înţeles
mesajul corect şi dacă şi-a însuşit
noile cunoştinţe;
- învăţ pacientul să consume
lichide în cantităţi mari (ceai
diuretic) regim alimentar care să
favorizeze formarea sărurilor, mai
sărac în carne, mai bogat în
vegetale.
E. TRATAMENTUL MEDICAMENTOS PENTRU CAZUL 3

N DATA Denumire Doza administrată Calea de


r medicament administrare
c
rt
1 08.02.2014 PIAFEN 1 fiolă/zi i.m.
. ALGOCALMIN 2 fiole/zi i.m.
2 09.02.2014 PAPAVERINĂ 2 fiole/zi i.m.
. ALGOCALMIN 2 fiole/zi i.m.
DIAZEPAM 1 fiolă/zi i.m.

151
3 10.02.2014 PIAFEN 1 fiolă/zi i.m
. ALGOCALMIN 2 fiole/zi i.m.
METOCLOPRAM 3x1 comprimate/zi oral
ID
4 11.02.2014 PIAFEN 1 fiolă/zi i.m.
. METOCLOPRAM 3x1 comprimate/zi oral
ID 3x/zi-5 picături oral
CYSTENAL
5 12.02.2014 ALGOGALMIN 1 f/zi i.m.
. PAPAVERINĂ 2 f/zi i.m.
FUROSEMID 1 fiolă i.m.
6 13.02.2014 PAPAVERINĂ 2 fiole/zi i.m.
. FUROSEMID 1 f/zi i.v.
CYSTENAL 3x/zi 5 picături pe oral
zahăr
7 14.02.2014 PIAFEN 1 fiolă i.m.
. METOCLOPRAM 3xzi 1 comprimate oral
ID 3x/zi 5 picături pe oral
CYSTENAL zahăr
8 15.02.2014 ALGOCALMIN 1 f7zi i.m.
. METOCLOPRAM 3x/zi 1 comprimate oral
ID 3x/zi 5 picături pe oral
CYSTENAL zahăr

152
G. EVALUAREA FINALĂ A CAZULUI Nr.3

Pacientul B.M. s-a internat în secţia de interne a spitalului Judeţean Buzau


din cauza unor colici renale însoţite de dureri în regiunea organelor genitale şi
partea internă a coapsei.
După stabilirea diagnosticului de certitudine de litiază renală stângă
pacientul a respectat îndeaproape toate indicaţiile primite, având o conduită în
deplină concordanţă cu obiectivele stabilite în planul de îngrijire.
Drep urmare pacientul se externează în stare ameliorată, dar având suficiente
cunoştinţe legate de afecţiunea sa, de metodele profilactice şi curative fiind
încrezător în forţele proprii şi în capacitatea cadrelor medicale de a-l ajuta să
depăşească stadiul de pacient.
La externare i s-a recomandat:

cura de diureză;
evitarea eforturilor fizice;
evitarea frigului şi a umezelii;
respectarea regimului igieno-dietetic;
control după 30 zile la policlinică.

153
TABEL CU MEDICAMENTE ADMINISTRATE PACIENŢILOR

N Denumire Mod de Indicaţii Reacţii adverse


r medicament prezentare
c
rt
Ampicilină - capsule a 250 -meningite, sinuzite, -prurit, erupţii,
1 - antibiotic mg otite medii, bronşite urticarii, edem
- flacoane de 250- cronice, infecţii urinare angionevrotic, vomă
500 mg diaree, greaţă,
- pulbere dureri, abdominale
Algocalmin - comprimate de - cefalee, nevralgii, -leucopenii,
2 -antialgic, 300 dureri reumatismale, antecedente de
antipiretic, mg articulare şi musculare, agronulocitoză la
antiiinflamat - fiole 2 ml stări febrile, colici aminofenazonă şi
orslab biliare compuşi înrudiţi
antispastic
Cystenal - flacon de 10 ml - maladii cronice ale - arsuri la stomac
3 -spasmolitic - picături căilor urinare, în special
şi antiseptic calculoză şi procesele
al căilor de încrustare, însoţite de
urinare modificări inflamatorii
Diazepam - comprimate de - stări de anxietate în - somnolenţă,
4 - 2 nevroze, stări depresive, oboseală, ameţeli,
tranchilizant mg, 10 mg insomnie, spasme constipaţie, tulburări
-miorelaxant - fiole de 2 ml musculare, în boli de vedere

154
- reumatice, traumatisme,
anticonvulsi- fracturi, stare de rău
vant epileptic
Glucoză - fiole de 10 ml -stări de denutriţie, - diureză osmotică,
5 - (20%, 33%, hipoglicemie, stări de iritaţii, necroză
. monozaharic 40%) deshidratare
ă - soluţie apoasă
-soluţie perfuzabilă 5%,
izotomică 10%, 20%
Furosemid - fiole de 2 ml - hipertensiune arterială, - greaţă, iritaţie
6 - diuretic - tablete de 40 mg edeme gastrică, cefalee,
uscarea mucoasei
bucale

N Denumire Mod de Indicaţii Reacţii adverse


r medicament prezentare
c
rt
Metocloprami - comprimate de - greaţă şi vomă, neghiţ, - constipaţie sau
7 d 10 mg hipoglicemie, stări de diaree, nelinişte,
- antivomitiv -soluţie apoasă deshidratre oboseală,
pentru uz somnolenţă
intern
-supozitoare de
20
mg

155
- fiole de 2 ml
Papaverină - comprimate de - tulburări circulatorii -administrat i.v.
8 - vasodilatator 100 mg cerebrale, migrene poate provoca
-antispatic - fiole de 1 ml, - sindrom Meniere, aritmii, colaps,
2ml sindrom şoc, ameţeli,
angios cefalee, constipaţii
- colici intestinale,
diskinezii
Piafen - drajeuri de - greţuri şi vărsături, - somnolenţă,
9 -analgezic 250mg vârtej, boala Meniere uscăciunea gurii,
- fiole de 5 ml tulburări de vedere
- supozitoare
Rowatinex - flacoane de 10- -pentru tratamentul
1 - diuretic 20 litiazei uretrale şi litiazei
0 - antispastic ml renale şi a altor boli reno- -
- - flacoane de urinare
antiinflamator 100
urinar ml
- supozitoare
- capsule 0,1 mg
Scobutil -fiole de 5 ml - colici renale, biliare, - greţuri
1 compus -supozitoare abdominale - somnolenţă
1 - antispastic - ulcer dureros - tulburări de
-analgezic vedere
-
anticolinergic

156
III. CONCLUZII ŞI PROPUNERI
Prin această lucrare am vrut să evidenţiez responsabilităţile ce îmi revin mie,
ca viitoare asistentă medicală, în cazul îngrijirilor celor 3 pacienţi, cu diagnostic
medical de litiază renală, pe care i-am luat în studiu.
Orice litiază renală reprezintă o urgenţă medicală, pacientul necesitând
internare şi asistenţă medicală de specialitate.
Asistenta medicală are un rol foarte important în monitorizarea clinică a
acestor pacienţi: puls , T, T.A., trebuie măsurate, notate şi interpretate zilnic şi
raportate medicului. De asemenea şi diureza, forma consistenţa şi culoarea
scaunelor corelate cu cantitatea de lichide care trebuie să acopere necesităţile
hidrice ale pacientului.
În urma analizării celor trei cazuri studiate şi a altor cazuri întâlnite în
decursul efectuării stagiului practic, am constatat că litiaza renală este o afecţiune
destul de frecventă, de o gravitatea moderată, dar care poate duce la complicaţii
grave dacă nu se intervine prompt şi nu se respectă cu stricteţe regimul igieno-
dietetic şi medicamentos.
În cazul pacienţilor internaţi în spital, cadrul medical are un rol hotărâtor în
buna evoluţie a bolii prin crearea unor condiţii igienice şi de mediu
corespunzătoare, prin asigurarea unui regim dietetic în conformitate cu pacientul,
având în vedere că, în cazul tratamentului litiazei renale, o foarte mare importanţă
o are corecta hidratare a organismului.
În cazul în care se impune o intervenţie chirurgicală, este necesar ca
pacientul să fie pregătit psihic şi fizic foarte bine, deoarece rezultatele operaţiei
sunt datorate şi asistentei medicale.
Acest lucru este posibil printr-o colaborare foarte strânsă între asistentă,
pacient şi familia acestuia pentru a se putea realiza un plan de îngrijire ca să aibă în
157
vedere toate nevoile pacientului şi să poată interveni prompt în vederea satisfacerii
acestor nevoi.

PROPUNERI

1. Pentru a putea favoriza o evoluţie bună a bolii pe lângă tratamentul


medicamentos asistenta alături de echipa de sănătate, de îngrijire trebuie să rezerve
mai mult timp discuţiilor cu pacienţii şi reţeaua lui de susţinere

--consider că introducerea metodei de îngrijire în Nursing a pacientului


precum şi a dosarului de Nursing în practica curentă trebuie făcută numai după o
pregătire corespunzătoare a tuturor asistentelor;
-pentru a obţine rezultate cât mai bune în îngrijirea pacientului cred că ar fi
mai bine ca asistenta medicală generalistă să aibă în îngrijire doar 2-3 pacienţi;
-în activitatea de îngrijire a pacientului asistenta medicală generalistă trebuie
să se bazeze şi pe ajutorul concret al familiei care poate influenţa pozitiv moralul
pacientului grăbindu-i vindecarea;
-o atenţie deosebită trebuie să o acordăm educaţiei pentru sănătate a
pacientului atât în timpul internării acestora cât şi după externare (la nivel de
Dispensar medical, de familie).
2. Perfecţionarea pregătirii profesionale.
3. Dotarea cu aparatură necesară şi medicamente.
4. Respectarea îndicaţiilor propuse de către medic.

158
159