ORGANELE GENITALE FEMININE

Se împart în organe externe şi organe interne.

Organele genitale externe sunt reprezentate de ovare, trompele uterine (tubele uterine),
uterul şi vaginul. (Fig 1,2,3,7)
Vulva cuprinde organele genitale externe: muntele pubelui, formaţiunile labiale ce
mărginesc vestibulul vaginei şi aparatul erectil format din clitoris şi bulbii vestibu-
lului.(Fig. 3,4,7)

OVARELE sunt glandele sexuale ale femeii. În ovare se produc ovulele. (Fig. 1,2.5.7)
Sunt în număr de 2 şi au o consistenţă elastică la femeia adultă.
Formă Au formă de migdală.
Situaţie Se găsesc înapoia ligamentelor largi în cavum retrouterin, alipit de peretele
lateral al excavaţiei pelvine.
Dimensiuni La femeia adultă au greutate de 6-8 grame, o lungime de 4 cm., o lăţime de 3
cm, şi o grosime de 1 cm.
Traiect Sunt orientate oblic de sus în jos, dinapoi- înainte şi din afară înauntru.
Mijloace de fixare Sunt reprezentate de: (Fig. 1,2,5)

- ligamentul larg, care suspendă ovarul

- ligamentul suspensor, cel mai puternic dintre ele, situat între fosa iliacă şi
extremitatea tubară a ovarului
- ligamentul propriu al ovarului situat între extremitatea uterină a ovarului şi
unghiul uterului
- ligamentul tuboovarian care leagă extremitatea tubară a ovarului de infundibulul
tubei
- mezovarul, o plică a foiţei posterioare a ligamentului larg
- pediculul vasculonervos
Conformaţie exterioară şi raporturi Prezintă :
- o faţă medială acoperită de tuba uterină, în raport cu ansele intestinului, colonul
sigmoidian în stânga, cecul şi apendicele vermiform în dreapta
- o faţă laterală ce răspunde fosei ovariene
- o margine anterioară (mezovariană) pe care este situat hilul ovarului
- o margine posterioară (liberă) ce vine în raport cu ansele intestinului subţire
- o extremitate superioară (tubară) pe care se inseră ligamentul suspensor şi
tuboovarian
- o extremitate inferioară (uterină) pe care se inseră ligamentul propriu al ovarului
Structură Ovarul prezintă:
- o porţiune corticală ce conţine foliculii ovarieni în diferite faze de evoluţie
(primordiali, primari, secundari plini, cavitari, terţiari maturi de Graaf) situaţi la
nivelul stromei
- o porţiune medulară intens vascularizată
TROMPELE UTERINE (TUBELE UTERINE) sunt 2 conducte musculomem-
branoase cu rol important în captarea şi vehicularea ovulelor. (Fig. 1,2,3,4,5,7)
Situaţie Mijloace de fixare Se întind de la ovare până la coarnele uterine fiind în
continuitate cu uterul. Sunt situate în marginea superioară a ligamentelor largi, în
mezosalpinge, fiind mai fixe în porţiunea medială decât în cea laterală.
Dimensiuni Au o lungime de aproximativ 10-12 cm.
Traiect Este sinuos cu o porţiune transversală (întinsă de la uter la extremitatea
inferioară a ovarului) şi una laterală.
Diviziune Prezintă 4 segmente:
- infundibulul (pavilionul) cu formă de pâlnie festonată formată din 10-15 ciucuri
sau fimbrii
- porţiunea ampulară ce măsoară 7-9 cm şi reprezintă 2/3 din lungimea tubei
- istmul, o porţiune mai îngustă
- porţiunea uterină de aproximativ 1 cm ce străbate peretele uerului
Trompele prezintă 2 orificii, unul abdominal situat în centrul infundibulului şi unul
uterin ce se deschide în unghiul superior al cavităţii uterine.
Structură Peretele trompelor uterine este format din 3 tunici:
- tunica seroasă, ce provine din ligamentul larg
- tunica musculară formată dintr-un strat extern cu fibre longitudinale, unul
mijlociu cu fibre circulare şi unul intern cu fibre circulare ce realizează un sistem
unitar
- tunica mucoasă formată dintr-un corion şi dintr-un epiteliu unistratificat cilindric.
Vascularizaţia ovarului şi a tubelor uterine (Fig. 6)
Arterele sunt reprezentate de artera ovariană (ce provine din aorta abdominală) şi artera
uterină (ramură a arterei iliace interne).Ambele artere prezintă o ramură tubară şi una
ovariană ce se anastomozează între ele formînd o arcadă paraovariană (din care se
desprind arterele spiralate ce vor da naştere arcadelor la limita între corticală şi medulară.
Din arcade se desprinde reţeaua perifoliculară) şi una subtubară (cu ramuri de tip terminal
paralele şi perpendiculare pe tubă).
Venele urmează în general dispoziţia arterelor.
Inervaţia ovarului şi a tubelor uterine
Nervii sunt de natură organovegetativă şi provin în cea mai mare parte din plexul ovarian
şi din plexul uterin.
UTERUL Este un organ cavitar, nepereche şi median în care se dezvoltă oul. (Fig.
1,2,3,4,5,7,8)

Situaţie Uterul este localizat în centrul cavităţii pelviene, fundul său aflându-se sub
planul strâmtorii superioare a bazinului.
Dimensiuni La femeia adultă are în medie 6 cm lungime, 4 cm. lăţime şi 2 cm grosime şi
o greutate medie de 60 de grame.
Traiect Între corpul şi colul uterului se formează un unghi de 140-160 de grade deschis
anterior.(unghiul de flexiune; uterul se află în anteflexie). Între colul uterin şi vagină se
formează un unghi de 90-110 de grade deschis tot înainte (unghi de anteversie; uterul se
află în anteversie)
Mijloace de fixare Este un organ cu o mobilitate destul de mare asigurată prin mijloace le
de suspensie şi mijloacele de susţinere.
1. Mijloacele de suspensie sunt reprezentate de peritoneu (ce acoperă cea mai mare
parte a uterului) ce cuprinde ligamentele largi şi ligamentele rotunde.
a. Ligamentele largi se întind între pereţii laterali ai excavaţiei pelvine şi
marginile uterului, respectă direcţia uterului şi au formă patrulateră. Sunt
formate din 2 foiţe peritoneale (una anterioară şi una posterioară) ce
diverg în partea inferioară şi se continuă una cu cealaltă în porţiunea
superioară (la acest nivel după ce au învelit tuba uterină se alipesc
dedesubtul acesteia constituind mezosalpingele). Foiţa anterioară trece pe
vezică şi pe peretele anterior al pelvisului formând excavaţia
vezicouterină. Foiţa posterioară coboară până la vagin, se reflectă pe
ampula rectală şi pe peretele pelvian posterior formând excavaţia
rectouterină.
b. Ligamentul rotund cu o lungime de 12-15 cm pleacă de la nivelul
unghiului tubar al uterului şi se termină la nivelul muntelui pubelui şi al
labiilor mari.După regiunile pe care le străbate prezintă 5 porţiuni: uterină,
ligamentară (ce străbate ligamentul larg), iliacă (încrucişează vasele iliace
externe) inghinală şi preinghinală.
2. Mijloacele de susţinere sunt reprezentate de:
a. Aderenţele la vezică şi rect
b. Aderenţele la lamele sacrorectogenitopubiene
c. Perineu
Diviziune Istmul (o îngustare situată în partea mijlocie a uterului) împarte uterul într-o
porţiune superioară mai voluminoasă numită corp şi una inferioară numită col.
Conformaţie exterioară şi raporturi Are forma unui trunchi de con turtit
anteroposterior cu baza în sus şi vârful în jos.
1.Corpul uterului prezintă:
- o faţă vezicală (anterioară) separată de faţa posterioară a vezicii prin fundul de sac
vezicouterin
- o faţă intestinală (posterioară) separată de rect prin cavum retrouterin în care
descind ansele intestinului subţire, tubele şi ovarele
- 2 margini pe care se inseră ligamentele largi ce vin în raport cu vasele uterine
- un fund acoperit de peritoneu, în raport cu ansele intestinului subţire şi cu colonul
sigmoidian
- 2 unghiuri care se continuă cu tubele uterine.
2.Colul are aspectul unui butoiaş. Inserţia vaginei pe col îl împarte într-o porţiune
supravaginală şi una intravaginală.
a) Porţiunea supravaginală este situată în ţesutul conjunctiv pelvisubperitoneal având
formă cilindrică şi este turtită aneroposterior. Ea prezintă:
- o faţă anterioară în raport cu vezica prin intermediul unei lame de ţesut conjunctiv
- o faţă posterioară acoperită de peritoneul excavaţiei rectouterine în raport cu ampula
rectală
- 2 margini laterale în raport cu ureterul (drept respectiv stâng) şi artera uterină (dr.
respectiv stg)
b) Porţiunea intravaginală proemină în interiorul vaginei. Prin inserţia acesteia pe vagin
se formează o boltă numită domul vaginal
Uterul este aşezat înapoia vezicii urinare, înaintea rectului şi deasupra vaginei. Fundul
său se află în planul strâmtorii superioare a bazinului.
Conformaţie interioară În interiorul uterului se găseşte o cavitate ce ocupă atât corpul
cât şi colul. La nivelul unghiurilor această cavitate (care este turtită anteroposterior ,are
aspectul unei fisuri şi este virtuală deoarece pereţii săi sunt alipiţi) se continuă cu canalele
tubare, iar prin ostiul uterin se continuă în vagină. Lungimea totală a cavităţii este cu 1
cm mai mică decât lungimea totală a uterului. Cavitatea uterină este divizată la nivelul
istmului în 2 compartimente: cavitatea corpului şi canalul cervical.
a) Cavitatea uterină are formă triunghiulară pe secţiune frontală cu vârful spre
canalul cervical. Prezintă:
- un perete anterior
- un perete posterior aplicat pe cel anterior
- o margine superioară
- 2 margini laterale
- 3 unghiuri marcate de 3 orificii: 2 superioare (laterale) în care se deschid tubele
uterine şi unul inferior ce conduce în canalul cervical.
b) Canalul cervical este fuziform, fiind mai larg în porţiunea sa mijlocie şi îngustat la
cele 2 extremităţi. Canalul cervical prezintă:
- un orificiu intern ce conduce în cavitatea uterină
- un orificiu extern ce se deschide în vagină
- un peret anterior cu o plică mediană pe care se situează bilateral plici oblice
- un perete posterior prevăzut şi el cu o plică mediană pe care se situează bilateral
plici oblice Reliefurile de pe cei 2 pereţi se juxtapun
Structură Peretele uterin este format din 3 foiţe: seroasă, musculară şi mucoasă.
- Tunica seroasă este formată de peritoneu (perimetru)
- Tunica musculară (miometrul) este formată din fibre longitudinale şi circulare
dispuse în 3 straturi. (un strat extern cu fibre longitudinale şi circulare, unul
mijlociu format din fibre anastomozate ce constituie stratul plexiform, bogat
vascularizat şi stratul intern format din fibre longitudinale şi circulare).
- Tunica mucoasă (endometrul) e netedă. Grosimea ei variază în funcţie de etapele
ciclului menstrual.
Vascularizaţie (Fig.6)
Arterele sunt reprezentate de artera uterină, artera ovariană şi artera ligamentului
rotund.
1.Artera uterină îşi are originea în artera iliacă internă (hipogastrică).De la origine
coboară pe peretele pelvian până la nivelul ligamentului larg pe care îl străbate în direcţie
transversală la baza sa. La distanţă de 2cm de colul uterin descrie un arc urcând apoi de-a
lungul marginii laterale a corpului uterin însoţită de venele uterine, până la nivelul
unghiului uterului, unde se împarte în 2 ramuri terminale.
 Ramurile colaterale sunt reprezentate de ramurile peritoneale, ureterale, vezicale şi
artera vaginală (cervicovaginală) desprinse din porţiunea sa transversală precum şi ramuri
destinate colului şi corpului uterului. Toate au un traiect flexuos ceea ce le permite să se
adapteze uterului gravid. Ramurile corpului se divid într-un ram anterior şi un ram
posterior ce corespund feţelor anterioară respectiv posterioară ale uterului.
Ramurile terminale, în număr de 2 sunt reprezentate de ramura ovariană (ce se
anastomozează cu ramura similară a arterei ovariene formând arcada paraovariană) şi de
ramura tubară care merge în mezosalpinge şi împreună cu ramura arterei ovariene
formează arcada subtubară.
2.Artera ovariană participă la irigaţia arterială a uterului prin anastomozele
tuboovariene.
3. Artera ligamentului rotund are o însemnătate redusă.
Venele Din plexurile uterine în care se varsă sinusurile uterine (canale situate în stratul
plexiform al miometrului) sângele este condus prin venele uterine (care se varsă în vena
iliacă internă) şi vena ovariană (care se varsă în dreapta în vena cavă inferioară iar în
stânga în vena renală).
Limfaticele provin din 3 reţele: mucoasă, musculară şi seroasă. Ele se strâng într-o reţea
colectoare situată sub peritoneu din care apar trunchiuri colectoare care iniţial se
îndreaptă spre marginile uterului, iar de aici spre diferite grupuri regionale de noduri
limfatice.
Inervaţia este de natură organovegetativă, provenind în principal din plexul uterovaginal
şi într-o mai mică măsură din plexul ovarian.
VAGINA este un conduct musculoconjunctiv, median şi nepereche. Este organul
copulaţiei. (Fig. 1,2,3,4,5,7)
Limite Prin extremitatea sa superioară se prinde pe colul uterin, iar prin extremitatea sa
inferioară se deschide în vulvă.
Formă Are aspectul unui cilindru turtit anteroposterior. Superior ia aspect de cupolă.
Dimensiuni Sunt variabile. În medie are o lungime de 8-9 cm.
Traiect Este orientată de sus în jos şi dinapoi înainte.Direcţia sa este aproape verticală
când femeia stă în picioare şi aproape orizontală când este culcată. Axul vaginei
prelungeşte pe cel al uterului şi corespunde axului excavaţiei pelvine.
Mijloacele de fixare sunt reprezentate de:
- centrul tendinos al perineului (principalul mijloc de fixare)
- colul uterin (în sus)
- vezică şi uretră (anterior)
- rect (posterior)
- lamele sacrorectogenitopubiene (lateral)
Diviziune Hiatul urogenital al diafragmei o împarte în 2 porţiuni: o porţiune pelvină
(deasupra diafragmei, porţiune cuprinsă în loja vaginală) şi o porţiune perineală situată
dedesubtul diafragmei.
Conformaţie Prezintă:
- un perete anterior
- un perete posterior în contact cu cel anterior
- o extremitate superioară care se inseră pe col
 - o extremitate inferioară turtită
Raporturi
Porţiunea pelvină vine în rapor anterior cu vezica urinară şi cu uretra şi posterior cu
rectul.Ea este situată în loja vaginală determinată :
- anterior de vezică şi uretră
- posterior de rect
- lateral de ridicătorii anali
- superior de comunicarea cu loja uterină şi cu baza ligamentelor largi
- inferior de aderenţa vaginei la perineu
Porţiunea perineală este prinsă în perineul anterior. Ea are raporturi:
- anterior cu uretra
- posterior cu canalul anal de care este separată prin triunghiul rectovaginal.
Extremitatea superioară a vaginei se inseră pe colul uterin
Extremitatea inferioară răspunde orificiului vaginei.
Structură Peretele vaginei este alcătuit din:
- adventiţie de natură conjunctivoelastică, bogat vascularizată,
- tunica musculară formată din fibre musculare netede ce se continuă fără demarcaţie
precisă cu miometrul şi
- tunica mucoasă neregulată, încreţită, care prezintă atât pe peretele anterior al vaginei cât
şi pe cel posterior câte o coloană vaginală din care cea anterioară este mai proeminentă
decât cea posterioară.Coloanele se alătură închizând astfel vagina.
Vascularizaţie
Arterele provin din vasele învecinate.
Venele pleacă dintr-o reţea mucoasă şi una musculară.
Inervaţie Nervii provin din plexul uterovaginal.
VULVA cuprinde organele genitale externe ale femeii: muntele pubelui, formaţiunile
labiale ce mărginesc vestibulul vaginei şi aparatul erectil format din clitoris şi bulbii
vestibulului.(Fig. 3,4,7)

FORMĂ SITUAŢIE RAPORTURI

DIMESIUNI LIMITE
OVARELE Migdală Cavum retrouterin Acoperite de tubele
4/3/1 cm uterine
greutate= 8 grame Ansele intestinului
subţire
TUBELE Pâlnie De la ovare la coar- Infundibulul acope-
UTERINE L=10-12 cm nele uterine rit de peritoneu
Istmul pătrunde în
cornul uterului
Porţiunea uterină
străbate peretele
uterului
UTERUL Trunchi de con În centrul cavităţii Înapoia vezicii uri-
 G=50-70 grame pelviene nare
Înaintea rectului
Deasupra vaginei
VAGINUL Conduct cilindroid Partea inferioară a Anterosup. vezica
L=8-9 cm. excavaţiei pelvine urinară
Anteroinf. uretra
Posterior rectul şi
fundul de sac Dou-
glas
1. Muntele pubelui (muntele Venerei) este o proeminenţă rotunjită situată înaintea
simfizei şi a oaselor pubiene. El se continuă înapoi cu labiile mari, iar în sus cu
hipogastrul. În structura sa intră pielea şi un voluminos corp adipos.
2. Formaţiunile labiale sunt reprezentate de 2 perechi de plici tegumentare numite
labiile mici şi labiile mari care delimitează vestibulul vaginei.
a.Labiile mari sunt 2 plici cutanate şi simetrice care se întind de la muntele pubelui până
la corpul perineului delimitând între ele crăpătura sau fanta vulvară. Ele sunt unite la
extremităţi prin comisura anterioară (largă şi bine dezvoltată) şi prin comisura posterioară
mult mai subţire. Înaintea comisurii posterioare se găseşte o plică transversală concavă
înainte numită frâul labiilor. Înaintea frâului, între el şi himen se găseşte o depresiune
numită fosa vestibulului vaginei sau fosa naviculară.
Fiecare labie mare are 7-10 cm lungime şi 2-3 cm grosime.
În structura labiilor mari intră următoarele componente:
- pielea, pigmentată şi bogată în glande sebacee şi sudoripare,
- dartosul labial, similar cu cel scrotal, mai evident pe partea laterală şi inferioară a
labiilor
- ţesutul celular subcutanat
- sacul elastic format dintr-un înveliş fibroelastic, mai voluminos spre comisura
posterioară
b.Labiile mici (nimfele) sunt 2 plici cutanate acoperite de obicei de labiile mari cu care
vin în raport lateral şi de care sunt separate prin şanţul nimfolabial. Feţele lor mediale se
ating în mod obişnuit şi delimitează un spaţiu virtual numit vestibulul vaginei. Posterior
labiile mici se termină fie separat, fie se unesc formând frâul labiilor. Anterior fiecare
extremitate labială se bifurcă şi se uneşte cu cea de partea opusă înconjurând clitorisul. Se
formează astfel frâul clitorisului situat posterior şi prepuţiul clitorisului situat anterior.
Labiile mici au în medie 3 cm lungime şi 1-2 cm înălţime şi sunt constituite dintr-o cută
tegumentară cu aspect de mucoasă în raport medial cu un epiteliu pavimentos stratificat.
3.Vestibulul vaginei este regiunea profundă a vulvei şi este mărginit pe laturi de feţele
mediale ale labiilor mici, anterior de clitoris şi posterior de frâul labiilor. În mod obişnuit
vestibulul vaginei este un spaţiu virtual labiile mici fiind alipite între ele.Când labiile se
îndepărtează despicătura se transformă într-o depresiune tronconică.Vestibulul are o
lungime de 7-8 cm şi o lăţime de 3 cm. În vestibulul vaginei se deschid: orificiul extern al
uretrei, orificiul vaginei prevăzut cu himenul sau cu resturile lui şi o serie de glande
vestibulare.
a. Orificiul extern al uretrei este situat la extremitatea anterioară a vestibulului, înapoia
clitorisului şi înaintea orificiului vaginei.
b. Orificiul vaginei reprezintă deschiderea spre exterior a căilor genitale ale femeii.. El
indică limita dintre organele genitale interne şi cele externe.
c. Himenul este o membrană dispusă ca o diafragmă între canalul vaginal şi vestibulul
vaginei. Himenul este format dintr-o cută a mucoasei. Între cele 2 lame mucoase se
găseşte un strat subţire de ţesut conjunctiv elastic.Este prevăzut cu un orificiu.
La nivelul vestibulului se deschid numeroase glande mucoase cu rolul de a lubrifia
vulva în decursul actului sexual.
În porţiunea anterioară a vestibulului în apropierea orificiului extern al uretrei şi pe
feţele mediale ale labiilor mici se găsesc glandele vestibulare mici.
Glandele vestibulare mari (glandele lui Bartholin), aşezate în loja bulboclitoridiană,
sunt în număr de 2 fiind echivalentul glandelor bulbouretrale Cowper de la bărbat.Au
formă ovoidală şi consistenţă fermă şi prezintă o faţă medială în raport cu mucoasa
vestibulului şi o faţă laterală acoperită de bulbul vestibulului. Ductul excretor al glandei
se deschide în şanţul dintre labiile mici şi himen, în treimea posterioară a vestibulului. Au
o structură de tip tubuloalveolar.
4.Aparatul erectil este reprezentat de clitoris şi de bulbii vestibulului.
a.Clitorisul, organ median şi nepereche situat în partea anterioară a vulvei este format din
2 rădăcini, corpul şi glandul. Fiecare rădăcină a clitorisului se inseră pe ramură
ischiopubiană a coxalului. Urcă apoi de-a lungul ramurilor osoase şi se unesc pe linia
mediană imediat dedesubtul simfizei pubiene formând corpul clitorisului. Corpul după un
traiect scurt coteşte şi formează unghiul sau genunchiul clitorisului. Clitorisul măsoară
7cm din care 3 revin rădăcinilor, 3 corpului şi 1 cm glandului. Clitorisul este format din 2
corpi cavernoşi cu o structură similară celor ai penisului.
b.Bulbii vestibulului sunt 2 formaţiuni erectile situate simetric pe părţile laterale ale
vestibulului vaginei în loja bulboclitoridiană a perineului.Sunt omologi bulbului
penisului, la femeie rămânând separaţi. Cei 2 bulbi descriu împreună o potcoavă cu
concavitatea posterioară. Au o lungime de 3cm, o lăţime de 1,5 cm şi o grosime de 1 cm.
Vascularizaţia vulvei
Arterele provin din artera femurală şi cele mai multe din artera ruşinoasă internă.
Venele conduc sângele spre venele femurală şi ruşinoasă internă.
Inervaţia senzitivă este asigurată prin ramurile genitale ale nervilor iliohipogastric, ilio-
Inghinal şi genitofemural şi de nervul ruşinos.
FIG.1
FIG 2
FIG.3
FIG.4
FIG.5
FIG.6
FIG.7
FIG.8