Definitie. Anemia aplasticà este un sindrom de insuficien-
tà a maduvei hematopoietice caracterizat prin pancitopenie perifericà, hipoplazia celulelor stem si a celulelor progeni- toare si încàrcare grasà a tesutului hematopoietic medular.
Epidemiologia
Anemia aplasticà (AA) este una din maladiile cu incidentà rarà.
În Europa si America de Nord, incidenta anemiei aplastice re- prezintà circa 2 cazuri la un milion de locuitori, iar în Asia de Est este de 2-3 ori mai mare. În Republica Moldova, dupà date neoficiale, incidenta AA ar fi de 3-5 cazuri/mln/an.
Clasificarea contemporanà a aplaziilor complete (suprimarea
celor trei serii hematopoietice) are la bazà principiul etiolo- gic primar care separà formele ereditare si dobàndite ale AA. Anemiile aplastice dobàndite (AAD) reprezintà 80% din to- talul AA la copil, iar cele ereditare reprezintà 20%. Raportul între sexe în aceastà patologie constituie 1:1.