Necesarul de Fe al organismului în copilàrie este de 0,5-1 mgy/zi,

fiind asigurat prin aport exogen alimentar, cu exceptia sugaru-

lui în primele 4-6 luni de viatà, care foloseste Fe din rezerve.

Necesitàtile fiziologice în Fe în 24 ore

Sugarul 1,0 mg
Copilul 0,5-1,0 mg
Perioada pubertarà —2,0mg
Barbatii 1,1 mg
Femeile 2,4-3,5S mg
Gravidele pànà la 6 mg
Absorbtia fierului

Capacitatea organismului de a elimina fierul este strict limi-

tatà, de aceea procesul de absorbtie a elementului este unica
cale de a mentine homeostaza fierului. În general, numai o
parte micà a fierului din produsele alimentare este absorbità.
Cantitatea de fier absorbit este determinatà de particularitàti-
le inter- si intraindividuale.

Aprovizionarea organismului cu fier se face pe cale digestivà.

In produsele alimentare fierul poate fi sub formà de compusi
hemici sau non-hemici.

Fierul hemic este absorbit sub formà de complex fieroporfi-

rinic prin intermediul unor receptori specifici aflati pe supra-
fata enterocitelor. Absorbtia fierului nu depinde de pH-ul din
lumenul intestinal gi alti factori care pot influienta absorbtia
fierului non-hemic.

O ratie diurnà echilibratà contine $-10 mg de fier (hemic si

nehemic), din care sunt absorbite doar 1-2 mg. Forma hemicà
a fierului provine din carnea rosie (muschi), ficat, peste, pro-
duse marine (mai ales stridii, scoici, sardine). Forma hemicà
constituie doar 5-10% din fierul primit pe cale alimentarà, dar
are 0 biodisponibilitate sporità (pànà la 40%).

Fierul nonhemic constituie peste 90% din fierul primit pe cale

alimentarà si provine din legumele verzi (spanac, praj, varzà,
patrunjel), alte legume (mazàre, linte), cereale integrale si
fructe uscate (struguri, caise). Are 0 biodisponibilitate scàzu-
tà care nu depàseste 10%, deoarece procesul de absorbtie în
intestin este influentat de un sir de factori — nivelul concen-
tragiei sàrurilor de fier, componenta alimentarà, pH-ul gastric,
remedii medicamentoase.

Cantitatea de fier asimilat de organism este strict controlatà

de un mecanism, principiile càruia nu se cunosc cu exactitate,
deocamdatà. Se aflà în proces de precizare si ponderea unor
factori ce influenteazà asimilarea fierului — de exemplu, nivelul
hemoglobinei, volumul fierului depozitat, nivelul eritropoeti-
nei în màduva osoasà, coeficientul de saturatie a transferinei.

Transportul fierului

În procesul de absorbtie realizat în celulele mucoasei intes-

tinului subtire (enterocite), fierul este captat de apoferitinà
care îl transportà la polul bazal al celulei. Aici, sub actiunea
fieroxidazei Fe'*, este transformat în Fe***; 0 parte de fier fixat
de apoferitinà ràmàne în enterocite sub formà de feritinà si, în
dependentà de necesitàtile organismului, sau este transferat
în plasmà sau, odatà cu descuamarea enterocitelor, este elimi-
nat din organism.

Cea mai mare parte de fier trece în plasmà, unde este fixat de
transferinà, aceasta sintetizàndu-se în ficat si fiind respon-
sabilà de transportul fierului absorbit în intestin si a fierului
provenit din eritrocitele sechestrate si reutilizate. Transferina
asigurà transportarea fierului spre organele hematopoietice gi
organele-depou de fier si invers. Fierul este fixat bine la mo-
lecula de transferinà si nu poate trece liber în celule. În acest
scop celulele au receptori speciali pentru transferinà. Fiecare
receptor fixeazì 2 molecule de transferinà si acest complex
este fagocitat în interiorul celulei, formànd o endosomi.

Pompa protonicà scade pH-ul în interiorul endosomei, ceea

ce permite detasarea Fe*** de la molecula de transferinà si re-
ducerea lui la Fe''. Transportatorul metalului bivalent, numit
DMT.1, transportà Fe'* prin membrana endosomali în cito-
plasma celulei. Fierul din citoplasmà trece în mitocondriile
normoblastilor, unde se uneste cu protoporfirina, formànd
hemul. Hemul, unindu-se cu lanturile polipeptidice ale globi-
nei, formeazà hemoglobina. Transferina legatà de receptorul
pentru transferinà este întoarsà pe suprafata celulei, aici fiind
eliberatà în plasmà, iar receptorul este gata pentru a fixa altà
moleculà de transferinà yîncarcatà” cu fier.

Rezervele fierului în organism

Fierul se pàstreazà în organism sub formà de feritinà si hemo-

siderinà. Partea reprezentativà a fierului din aceste 2 proteine
este cea mai mare, el aflàndu-se aici sub formà de Fe'*/Fe***
într-o membranà proteinicà (apoferitina). Feritina poate fi re-
levatà, practic, în fiecare celulà, unde asigurà rezerva accesibi-
là pentru sinteza complecsilor fierosi si oferà fierul sub formà
solubilà, neionicà, în calitate de component netoxic. Struc-
turile cele mai bogate în feritinà, sunt precursorii eritrocitari,
celulele reticuloendoteliale si macrofagi.

Hemosiderina prezintà forma redusà a feritinei, în care mole-

culele au pierdut o parte a membranei proteice si s-au grupat.
În caz de surplus de fier, cantitatea de hemosiderinà în ficat
va creste. Rezervele de fier sunt utilizate si recuperate lent, iar
din aceastà cauzà ele nu pot fi incluse în sinteza de urgentà
pentru compensarea consecintelor hemoragiilor acute si a al-
tor pierderi de sànge.