Fierul

Distributia fierului in organism

Fierul heminic Fe2+ & Hemoglobina

protoprofirina IX
+
protoporfirinaIX)70%:
-este fierul legat de
porfirine Mioglobina
si reprezinta forma
funcțional activă a Enzimele
Fierul total în fierului heminice: catalaze,
organism peroxidaze,
4-5 g citocromi

Fier aflat în Feritina

depozite
Fierul non heminic 20-29% Hemosiderina
30 %

În circulație
1%
 Surse de fier:
• Carne si organe: ficat, inima;
• Galbenusul de ou;
• Spanac, urzici, broccoli, varza, salata,
patrunjel;
• Caise, pere, prune, struguri, nuci.
 Forme ale fierului:

Forme de depozit (intracelular):

• Feritina = Fe3+ legat de proteina de depozit numita apoferitină;
-feritina este prezenta în celulele măduvei osoase, mucoasa intestinală
(enterocite), ficat (macrofagele hepatice numite si celule Kuppfer), splină, tubii
renali, vilozitățile placentei;
- O cantitate redusa de feritina este prezenta si la nivel plasmatic, nivelul
acesteia corelandu-se direct proportional cu nivelul total al depozitelor de fier.
• Hemosiderina = provine din feritina care a fost supusa procesului de
denaturare; prezinta aceeasi localizare ca si feritina;

Forme de transport (plasmatic):

• Transferina= Fe3+ legat de apotransferina (plasmatic):
-beta 1 globulina sintetizata hepatic;
-transporta cate 2 ioni Fe3+ prin plasma catre tesuturile tinta: ficat, splina,
maduva rosie hematogena.
 Absorbția fierului
-Fierul de origine animala( fier heminic= Fe2+ & protoprofirina IX ) s-a dovedit a fi
mult mai usor de absorbit la nivel duodenal (si partial jejunal ) decât fierul de
origine vegetala (fier non-heminic= Fe3+);

Mecanismul absorbtiei:
-fierul heminic (Fe2+ & protoporfirina IX ) este eliberat din hemoproteine sub forma de
hem la nivel gastric datorita activitatii HCl si a proteazelor de la acest nivel;

-fierul heminic va circula pana la nivel duodenal unde va fi apoi transferat intraenterocitar
cu ajutorul receptorului de suprafata HCP1 (Heme carrier protein);

-In interiorul enterocitului, fierul heminic este eliberat din hem cu ajutorul hemoxigenazei
intraenterocitare, iar mai apoi, in functie de nevoile de fier ale organismului , acesta fie va fi
fie captat de apoferitina intraenterocitara si stocat in enterocit sub forma de feritina, fie va
fi transferat in plasma cu ajutorul unei proteinei situata in membrana latero-bazala
enterocitara numita Feroportina.
 Absorbția fierului
-fierul non heminic (Fe3+);este eliberat din sursele vegetale la nivel gastric, redus partial
cu ajutorul HCl si glutationului de la acest nivel, iar mai apoi, în lumenul duodenal, acesta
va fi redus in procent de 100% la Fe 2+ cu ajutorul vitaminei C și cu ajutorul unei reductaze
situate la nivelul polului apical al enterocitului numita Duodenal Cytochrome B;

-fierul aflat acum sub forma Fe2+ va putea fi transferat in interiorul enterocitului cu
ajutorul transportorului DMT1 (divalent metal transporter);

-Dupa ce a ajuns in interiorul enterocitului, Fe2+ va fi fie depozitat sub forma de feritina,
fie va fi transferat in plasma tot cu ajutorul Feroportinei.

-Odata ajuns in plasma, fierul aflat sub forma Fe 2+ , va necesita oxidare la Fe3 pentru a
putea fi preluat de catre Transferina, proces efectuat de catre o alta proteina aflata in
membrana latero-bazala enterocitara, orientata catre torentul sangvin, numita
Hephaestina;
- Transferina va transporta apoi doi ioni Fe3+ catre tesuturile tinta.
 Reglarea absorbtiei:
1) absorbția Fe poate crește de 5x dacă depozitele sunt scăzute sau
eritropoieza este accelerată
2) Cantitatea de fier absorbită scade dacă există o supraîncărcare cu
fier
Exista 3 mecanisme reglatoare ale absorbției fierulu:
1)dieta: excesul de fier din dietă inhibă absorbția intestinala fierului;
2)depozitele: depozitele scazute favorizeaza absorbția
intestinalafierului;
3)anemia feripriva : eritrocitul sarac in hemoglobina va trimite semnale
catre maduva rosie hematogena care va creste producta compensatorie
de celule rosii si totodata va trimite semnale catre mucoasa intestinala
astfel incat sa determine cresterea absorbtiei intestinalae a fierului.
Factori care influențează absorbția fierului

-facilitatori: acid ascorbic (vitamina C), citrați,

aminoacizi.
-inhibitori: fitați (grau), tanin (ceai), fibre (legume,
fructe).
-competitori: ioni divalenti ai metalelor grele
competiționează cu fierul pentru locurile de legare de
pe DMT 1 (Cobalt, Stronțiu, Mn, Zn, Pb).
 Transportul plasmatic al fierului:
• Fierul este transportat la nivel plasmatic de catre transferina.

• Transferina inglobeaza aprox. 3-4 mg din fierul total si leagă cate 2 atomi de
Fe3+ pe care ii transporta prin plasma catre tesuturile tinta: ficat, splina,
maduva rosie hematogena.
• Celulele de la acest nivel au pe suprafața lor receptori pentru transferină;
legarea transferinei la receptor este urmată de internalizarea complexului
ligand-receptor;
• pH-ul acid al lizozomului favorizează eliberarea fierului; apotransferina legată de
receptor va fi eliberată apoi în plasmă unde complexul receptor-transferina va
disocia.

• Fierul liber, nefixat de transferină –TOXIC.

 Transportul plasmatic al fierului:

• Fiziologic, numai 1/3 din capacitatea totala (a transferinei)

de legare a fierului pe apotransferina este ocupata; aceasta
fractiune avand denumirea de SIDEREMIE.
• Celelalte 2/3 sunt neocupate si reprezinta capacitatea
latenta (a transferinei) de legare a fierului- abreviat CLLF.
• SIDEREMIA impreuna cu CLLF alcatuiesc capacitatea totala (a
transferinei) de legare a fierului-abreviat CTLF.

CTLFe-modalitate indirectă pentru a cuantifica

transferinemia în ser: %sat=sideremia/CTLFe x 100
 Valori normale
Sideremia 70-120 mg% (9-31 µmoli/L)

Transferinemia 200-400 mg/dL

CTLFe 250-410 µg%

Saturația transferinei=sideremie/CTLFe =20-40%

Feritina serică 20-300ng/mL

 Excreția fierului

• Descuamarea celulelor epiteliale de la nivelul pielii (0.1

mg/24h).
• Descuamarea celulelor epiteliale din mucoasa digestivă
fecale și din epiteliul urinar urina; in total
0.1mg/24h.
• Transpirație
• La nivel biliar fecale.
 Reglarea balanței fierului
-are loc la nivelul absorbției intestinale, deoarece
capacitatea de excretie a fierului este limitată;

-reglarea absorbției se face prin cantitatea de fier care se

depoziteaza ca feritina si hemosiderina și prin viteza cu
care se produce eritropoieza.

-↑ eritropoiezei –asociată cu ↑ a nr. de receptori pentru

transferină de pe celulele liniei eritrocitare, iar această
↑influențează DIRECT absorbția intestinala a fierului.
 Modificări patologice
Sideremia ↓ =anemii feriprive:
• sindroame de malabsorbție intestinala,
• boli inflamatorii intestinale,
• menstruatie (pierdere fiziologica),
• sarcina ( sideremie fals scazuta prin hemodilutia ce apare consecutiv retentiei
hidrosaline),
• tumori gastro-intestinale care sangereaza cronic si in cantitate mica,
• psoriazis (prin descuamarea excesiva a celulelor epiteliale din piele)

Deficiența de fier progresează în trepte:

• 1. Primul consumat este fierul din rezerve cu determinarea ↓ feritinei.
• 2. Dupa epuizarea rezervelor, saturatia transferinei ↓ iar CTLFe ↑.
• 3. In ultima faza, eritrocitele vor deveni sarace in hemoglobina (fierul este
insuficient pt o productie normala dpdv cantitativ a Hb). Eritrocitele vor deveni
mai palid colorate ( hipocrome ) si mai mici ( microcitare ).
 Modificări patologice
Sideremia ↑ -urmată de ↑ feritinei, ↓ CTLFe
Supraîncărcarea cu fier –hemosideroze -depozite localizate de fier
ex: piele,
- hemocromatoza – depozite generalizate
de fier: miocard, ficat, pancreas, piele cu aparitia insuficientei
cardiace, hepatice, diabetului si pigmentarea tegumentelor.

!!! In bolile caracterizate prin inflamatie si/sau infectie cronica, la

nivel hepatic se sintetizeaza o proteina- hepcidina- care inhiba
eliberarea fierului intracelular prin inhibarea activitatii
feroportinei din enterocite si din macrofagele hepatice. Astfel
apare anemia feripriva din bolile inflamatorii cronice.
 Bibliografie
• ”Biochimie medicală-Ghid pentru lucrări
practice”, ediția a 4-a revizuită, Valeriu
Atanasiu, Maria Mohora et al, 221-225
• ”Practical guide of biochemistry”, ediția a 2-a
revizuită, Stoian Irina Anna-Maria, 182-191