Deficitul de glucozo-6-fosfat dehidrogenază (G-6-PD)

Deficitul de glucozo-6-fosfat dehidrogenaza (G6PD) este o afectiune genetica X-

linkata (gena care codifică sinteza de G-6-PDH este prezentă pe cromozomul X), care
impiedica functionarea corecta a globulelor rosii din sange. Este cea mai frecventa
enzimopatie umana afectand aproximativ 400 milioane de persoane din intreaga lume si este o
cauza comuna a icterului persistent la nou-nascuti.. Boala a fost semnalată pentru prima dată
în 1929 de către Cordes, dar dovada că deficitul de G-6-PD este cauza puseelor de hemoliză
este adusă în 1956 de către Carson. Prin studii electroforetice s-au obtinut peste 300 de
izoenzime ale G-6-PD.
Deficitul este determinat de una din anomaliile care pot afecta gena implicata in
sinteza acestei enzime (deletii mici sau mutatii punctiforme), cu urmatoarele consecinte:
 sinteza unei cantitati scazute de enzima normala;
 sinteza de molecule enzimatice cu afinitate redusa pentru substratul specific;
 sinteza de molecule enzimatice cu stabilitate redusa;
 sinteza de molecule cu alterari asociate
Glucozo-6-fosfat-dehidrogenaza este o enzima implicata in producerea de energie.
Se gaseste in toate celulele corpului, pe care le protejeaza de anumite produse toxice ale
metabolismului celular. Un deficient de G6-PDH este caracterizat prin diminuarea in grad
variabil a activitatii acestei enzime care catalizeaza transformarea glucozo-6-fosfatului in 6-
fosfo-gluconat, prima etapa a ciclului pentozelor si determina ca celulele rosii din sange sa fie
mai vulnerabile la rupere (hemoliza), in anumite conditii.
De obicei, pacienţii cu deficit de G-6-PDH sunt asimptomatici, cu excepţia
episoadelor hemolitice. Majoritatea pacientilor cu acest deficit prezinta o suferinta
hematologica, ce se caracterizează prin pusee de hemoliză, de obicei, acută şi mai rar cronică,
declanşate de:
 diverse medicamente: antimalarice (clorochin, mepacrin, primachin), antipiretice si
analgezice (aspirina in cantitati mari, fenacetin), sulfamide, PAS, acid nalidixic,
furazolidon, nitrofurantoin, chinidina, albastru de metilen, vitamina K, acid ascorbic in
cantitati mari, cloramfenicol, probenecid;
 alimente: boabe de Vicia fava;
 infectii virale;
 infectii bacteriene;
 modificari ale pH-ului sanguin in cursul unor tulburari metabolice (diabetice sau de
alta natura),

1
  acidoză la persoanele care prezintă un deficit cantitativ sau calitativ sau o stabilitate
deficitară a acestei enzime eritrocitare.

 Cum se produce hemoliza:

Eritrocitele prezintă capacitatea de a se autoproteja faţă de acţiunea nocivă a agenţilor
oxidanţi, datorită existenţei şi funcţionarii optime a şuntului pentozo-monofosfaților. Când
eritrocitele sunt expuse la acţiunea unui medicament sau a unei substanţe oxidante, cantitatea
de glucoză metabolizată pe calea şuntului pentozo-monofosfaților creşte de câteva ori. Astfel,
glutationul redus este regenerat şi împiedică oxidarea grupărilor sulfhidrice ale hemoglobinei.
Incapacitatea suntului pentozelor de a genera in absenta G-6-PD o cantitate
suficienta de glutation redus faciliteaza oxidarea proteinelor, formarea de glutation oxidat si
de methemoglobina. Agregatele de hemoglobina denaturata care se fixeaza pe suprafata
interna a membranelor eritrocitare determina ridigizarea si deformarea acestora, ceea ce duce
la distrugerea eritrocitelor la nivelul splinei. Uneori, sunt supuse oxidării şi proteinele
structurale sau enzimelor continute in membrana eritrocitelor, rezultatul fiind o hemoliză
intravasculară.
In cazul infectiilor bacteriene sau virale se pare ca unul din factorii implicati ar fi
formarea unei cantitati crescute de peroxid de hidrogen de catre leucocitele care fagociteaza
agentii infectiosi.
Hemoliza asociata consumului de Vicia fava, numit favism, este probabil determinata
atat de derivati oxidanti pirimidinici (divicina si izouramil) cat si de factori imunologici.
Toate persoanele cu favism au valori de G-6-PD scazute, dar nu toate persoanele cu deficit
enzimatic au favism.
Semne clinice. După o perioadă de 2-3 zile de la expunerea la factorul declanşator,
apar febra, durerile abdominale, diareea, iar urina devine roşie până la maronie
(hemoglobinurie), ca urmare a hemolizei intravasculare. Bolnavul devine icteric, clinic se
percepe tahicardie, hepatosplenomegalie, iar în formele grave se poate instala şocul
hipovolemic şi insuficienţa cardiacă.
Transmiterea bolii se va face după modelul mendelian, gena fiind recesiv legată de
X, adică boala se manifestă doar la bărbaţii hemizigoți (care au moştenit de la mama
cromozomul X purtător al genei defective) şi la femeile homozigote (ambii cromozomi X sunt
purtatori de gena defectiva). La femeile heterozigote, prezenţa unui cromozom X normal
menţine o activitate suficientă a G-6-PDH, cu absenţa manifestărilor clinice de anemie
hemolitică (sunt doar conducatoare ale bolii).

2
 Prevalenta afectiunii genetice la anumite grupuri genetice a fost explicata de
cercetatori ca o reactie evolutiva impotriva malariei. Parazitul care provoaca malaria nu are
sanse mari de supravietuire in contact cu globulele rosii afectate de deficitul de G6PD.
Persoanele cu deficit de G-6-PD pot avea, în general, o viaţă absolut normală cu
condiţia evitării factorilor declanşanţi de hemoliză amintiţi mai sus. Indivizii cu forme cronice
de hemoliză vor fi sfătuiţi să se orienteze spre profesii care nu solicită un efort fizic intens, de
asemenea se va interzice practicarea sportului de performanţă.
Criza de hemoliză acută beneficiază de tratament cu transfuzie de masă eritrocitară
în funcţie de severitatea hemolizei. Criza de hemoliză neonatală nu beneficiază de tratament
diferit de cel al altor cauze de hemoliză. În formele cu hemoliză cronică, dacă anemia nu este
severă, tratamentul constă în administrarea de acid folic şi vitamina E şi evitarea expunerii la
factorii declanşatori ai hemolizei.

3
 Bibliografie:
[1] http://edubolirare.ro/node/42
[2] https://www.synevo.ro/glucozo-6-fosfat-dehidrogenaza-g6-pdh/
[3] http://www.sfatulmedicului.ro/arhiva_medicala/deficit-de-glucozo-6-fosfat-dehidrogenaza
[4] https://www.copilul.ro/pediatrie/malformatii-congenitale/Deficitul-de-glucozo-6-fosfat-
dehidrogenaza-G6PD-a9667.html
[5] https://www.reginamaria.ro/dictionar/glucozo-6-fosfat-dehidrogenaza-g6pdh
[6] https://bioclinica.ro/analize/biochimie/glucozo-6-fosfat-dehidrogenaza