Faptul ca la pacientii cu deficit de calcitonina (dupa tiroidectomie) si la cei cu exces d

calcitonina (carcinom tiroidian) nu se lnregistreaza tu\burar\ ale homeostaziei calciului.

<>user..-aza
faptul di oco.sr hurrnon nu estc un reglator important al homeostaziei calciului la
pacientii sanatosi.
Timpul de injumatatire Tl/2 al calcitoninei este de 4 -12 minute.
Datorita efectelor sale asupra osteoclastelor, calcitonina se administreaza in patologia
osoasa cu fenomene de osteoliza.

5.3. CALCITRIOLUL
Reprezinta forma finala, activata a vitaminei D si i se atribuie semnificatie de hormon
Vitaminele D sunt considerate astazi de fapt, ,,prehormo~i D". . .
Se .cunosc mai ~ult~ vitamine D, (D2-D7) pro.venite din provitaminele respective. Ceea cej
s-a considerat a fi vitamma D1 corespundea, de fapt, unui amestec de vitamine D2 si un al~
compus sterolic.
Vitamina D regleaza metabolisrnul calciului (In mod direct) si al fosforului (In mo

indirect).
Daca provitaminele D provin din regnul vegetal sau animal, colecalciferolul, vitamina D
poate fi sintetizat de organismul uman avand ca precursor colesterolul, sub actiunea U.V
Structura provitaminelor ~i vitaminelor D
• Provitaminele D sunt steroli cu 19 atomi de carbon In structura tetraciclica de baza
(ciclopentanoperhidrofenantren) avand o grupare hidroxil In pozitia 3, doua dublJ
Jegaturi conjugate In pozitiile 5 ~i 7 ~i difera prin natura radicalului din pozitia 17.

• Prin deschiderea suferita de ciclul B si rotirea ciclului A cu 180° se obtin vitaminele D,

(D2 este ergocalciferolul iar vitamina D3 este colecalc(ferolul, acesta din urma fiind de
importanta mai mare pentru om).

UV

H
Ergocalciferol
H
Ergosterol (Vitamina 02)
(pro - 02)

Fig. 8. Vitamina D2

• Vitaminele D se depoziteaza In ficat, rinichi, plamani, creier, tegumente (aici gasindu-se

alaturi de provitamine, mai mult In straturile profunde ale pielii). Rezervele constituite

218
 HORMONII

7.1. CONSIDERATII GENERALE

Honnonii, molecule semnal cu rol reglator, sunt produsi in organism, de catre glandele
ndocrine de structuri inalt specializate. Exista si honnonii tisulari (serotonina, PE), produsi de
tructuri mai putin specializate, situate direct Ja nivelul organelor tinta.
Glandele endocrine, alaturi de sistemul nervos ~i de eel imun coordoneaza functionalitatea
rganismului de-a lungul intregii vieti.
Sistemul endocrin este format din: glande endocrine ~i canalele !or excretoare si receptorii
onnonali (celule receptoare sau celule - tinta).
Tennenul de "hormon" (in limba greaca, a trezi, a pune in miscare) a fost utilizat pentru
rima data in 1905 de catre Ernest Starling .
Concentratia sanguina a honnonilor este in general mai mica decat 1o-8M (1 o-9M -10-16M),
iult inferioara concentratiei sanguine a metabolitilor, cantitatea de honnoni secretata fiind, in -< .
mctie de greutatea moleculara, intre sub 1 microgram (µg) ~i cateva miligrame (mg).
Honnonii actioneaza la distanta de locul productiei, fiind transportati, pe cale sanguina, la
:suturile tinta. Informatiile transmise pe cale endocrina sunt mult mai lente decat cele transmise
e catre stimulul nervos, cu durata de la cateva secunde la cateva zile).
Alaturi de sistemul nervos, honnonii ca factori de reglare determina nivelul activitatii
elulare. Actionand pe principiul "retroreglarii'' "efectul este cauza unui proces de sens opus",
feed-back).
Reglajul hormonal actioneaza ca o reglare biochimica de baza, in special in legatura cu
recanismul enzimatic al proceselor metabolice.
Honnonii din organismul nostru sunt secretati de catre Hipofiza, Epifiza, Tiroida,
'aratiroide, Pancreas endocrin, Suprarenale, glande. Hormonii plantelor, fitohonnoni, sunt activi
n concentratii de ordinul nanogramelor (ng).
Sistemul neuro-endocrin difuz (originar din celulele crestei neurale) consta din celule
nigrate in tractul gastro-intestinal, encefal, tiroida, pancreas (constituind sistemul APUD-amine
irecursor uptake decarboxylation).
Administrarea la nivelul unei anumite specii a honnonilor ce provin de la o alta specie
letennina efecte asemanatoare.
"Timpii de injurnatatire" (tl/2= timpul in care, cantitatea de substanta respectiv
oncentratia se reduce la 50%) ai honnonilor au o durata variabila, de ordinul secundelor si
ninutelor la honnonii hidrofili, sau de ore ~i zile pentru honnonii hidrofobi. '

;_ l.l. CLASIFICAREA HORMONILOR

Se realizeaza dupa mai multe criterii:

a. Dupa structura chimica:

l. Hormoni derivati din aminoacizi (catecolamine, adrenalina, noradrenalina,

hormoni tiroidieni, T3, T4, serotonina, melatonina, histamina)

199
 -· r-.r------
.a.a .•...•.•.•.•..•...•.•.•. -r-: r- -c ~---c;;;;;:r.,..

vasopresiunea (ADH), parathormonul (PTH) hormoni adenohipofizari ce in~lud ~i gru;a

honnonilor glicoprotidici (TSH. LH. FSH
3. Honnoni lipidici: steranici $i derivati din acizi grasi.
b. Dupa natura structurii producatoare: hormoni glandulari, honnoni glandulotropi.
honnoni de neurosecretie (hipotalamici ~1 ai neurohipofizei). hormoni tisulari ~i substante
mediatoare
c. Dupa solubilitatea in mediul apos: 1 in extenso. dupa mecanismul lor de actiune ):
1. Hormoni hidrosolubili - proteici si peptidici: STH. FSH, LH, ACTH, TSH, PRL, ADH,
PTH, calcitonina, insulina, glucagon, ADR. ~OR. secretina. gastrina, ATn; solubili In solutii
apoase.
2. Hormoni hidrofobi:
Honnoni tiroidieni (T3, T4,) Progesteron. estradiol. testosteron, cortizol, calcitriol, a carer
transport In plasma este asigurat prin legare de proteine de transport (TBG- thyroxine binding
globulin, CBG-cortisol binding globulin, DBP -D-binding protein).
Aceste caracteristici de ordin fizico-chimic intluen~eaza mecanismul de actiune al
moleculei semnal: honnonii hidrosolubili actioneaza predominant asupra membranei iar cei
hidrofobi (lipofibi) patrund cu usurinta prin membra.'"iccelulara intracitoplasmatic.

1.2. ORGANIZAREA ~I REGLAREA SISTE\IL1...L1ENDOCRIN

-esp:mzatoare necesitatilor homeostaziei
Secretia hormonala este continua. cu varia;u -
unui mecanism de reglare mult
(variatii ce vizeaza amplitudinea) ~i reprezima doer
mai complex. de catre adenohipofiza

-za--+g\anda endocrina printr-un

mecanism de feed-back negariv.

Honnonogeneza e
-':-:.:7'e-~. care asigura transfonnarea mformatie!
neuroendocrini (hipotala ne) In rnesaj honnonal (codificare
nervoase (codificare !ind o reglare In cascada; centrii
chimica). Este mai outerni hormon decat cele ce reprezinta

hormoni glandulari. Constituie

exceptie mecamsrr.t.: Ce re::;.~;:: _ --~'- =·--·-- _

parathonnonu! ~i :~~~e'.e ::._:r:-.ge::-.:i.-:sa.e ;:~-:-re-~-..;:..iiendocrin ce secrets insulina si
glucagonul. Reglarea Li aceste zazun se exec :2 c.reci, efectul metabolic produs de hormoni
fiind stirnulul r?\"b.::or al functiei aces.er ;.:::.::.:.~fr.::v sau hiper calcemia respectiv hipo/hiper

glicemia ..

_oo
 7.2. MECANISMUL DE ACTIUNE AL HORMONILOR
..J 2.1. RECEPTORII HORMONAL!
. celule
Capacitatea unei . de a raspunde la un mesaj. h ormonal este data de prezenta I
rprafata membranei sau intracelular, a unor componente capabile sa recunoasca si sa a fi '
ormonul ~1 anume. receptorii hormonali. , ixeze
Semnalizarea celulara are ca elemente fundamentale:
• Celula semnal izatoare (elibereaza ligandul);
• Molecula semnal (ligandul);
•Celula (celulele) tinta - celula echipata pentru captarea semnalului prin prezenta
receptorilor; '
• Receptorii proteici specifici, care leaga moleculele ligand;
• Raspunsul specific indus de semnal;
• Captarea semnaJului si transmiterea Jui intraceluJara (transductia semnaluJui) 1n vederea
declan~arii raspunsului specific;
• RaspunsuJ celular este de obicei modularea expresiei unor gene specifice sau efectul
metabolic direct.
Mecanismele de semnalizare la nivel celular sunt In esenta simple:
• Celula semnalizatoare produce molecula semnal;
• Receptorul/receptorii celulei tinta capteaza molecuJa semnal;
•A pare raspunsul specifie.
Asadar, prima etapa a raspunsului ceJulei la semnal (i.e. hormon) este legarea moleculei
sernnal de receptorul proteic (traducerea semna\u\ui) urmata apoi de generarea unui semnal
~ecundar, care va determina (direct sau indirect) efecte celulare diverse (cre~tere, secretie. etc.)
Intre semnalul extern si efe-ctelecelulare au Joe nenimente in cascada numite cascada de
semnalizare si au urmatoarele etape obligatorii:
liganduJ t semnall-r' receptor->mesager->efect celular
Raspunsurile Ja sernna.e ~.onnona\e apar in ore - z.i.le- \uni (determinand modificari 'in
cantitatea si tipul proteinelor' ;:-~.r1acti,·are inhibare a unor gene.
Molecula semnal poate fi orice molecuHi ce induce un raspuns specific la nivelul unei

celule pnta. ine (hormoni). acrioneaza la distant.a de celulele secretoare (spre

aracrini-cu actiune pe celulele vecine sau de cei autocrini,
deosebire de mediat
produ~i de 'insa~icelula-\i;:~.
Receptorii sunt siruati la nivel membranar pentru hormonii hidrosolubili ~1
intracitoplasmatic sau la nivelul membranei nucleate pentru hormonii liposolubili.
• Superfamilia recepmf.'.0:- ;mcleari este impanita in familia receptorilor steroidici ~i
familia receptorilor uroidien! retinoizi viramina D. Fiecare tip de receptor are
subfamilii. Un receptor nuclear tipic contine o regiune variabila N-terminala, una
conservata DBD, o regiune mediana variabila, una conservata LBD ~i o regiune
variabila C-termina!a. Receptorii nucJeari pot fi lmpartiti in 4 clase in functie de legarea
liganzilor, a ADN ~i a proprietatilor de dimerizare:

201
 receptori steroidici, heterodimeii receptori homodimeri orfani, receptori
monomeii oiteni (pentru ultii sc 1·ganzii narurali),
• Receptorul glucocorticoid ilor steroizi/tiroxina este situat
nrotema HSP-proteina de soc termic.
intracitoplasmatic, intr-un co
• Receptorul membranar are un do:7.er.1>c:~"\';T.i 13 care se leaga molecula, un domeniu
transmembranar ~i un domenn; -ci:oph.sttiazi.:. Re-.:epwrii cuplati cu proteina G sunt
nine
inruditi structural si functional. p;-o:ei;:e -.:•.:- rnonv e srructurale transmembranare.
Ei prezinta un domeniu e\.::ra.:-eb!l:?: care .e:!~ Foceinele ligand si un domeniu
citoplasmatic ce face legarura cu nrn:e~e!e G

Cetule

2.2. MECANIS:\lCL DE ACTil.~"E AL HOIL\IO~lLOR

Moleculele sernnal sunt foar;e fr. erse ~.1 :;:;-_.:n!.72ch mica lProteine, peptide mari, peptide
~;::e;.:::;e. de-;i' ati ai vitaminelor A si D, oxid

-.~-n-iirroreici. neurotransmitatorii, factorii de

-~·c!;:JI membranei celulare. Ele se leaga
orestere proteici). nu
de domeniul exrracelular al recepto
2.2.1. Mecanismui de acpune al hormonilor /iposolubili
::.:::eld:Lri exemplificat de actiunea hormonilor
PITi::U acestia, receptorul specific exista In
steroizi asupra sinrezei pro:
citoplasma celulelor \iL:.3.
ic la receptorul citoplasmatic conduce la
or (SR), fenomen numit ,,activare" sau
czrea SR in nucleu si interactiunea cu ADN nuclear,

ceea va influenta

202
 Receptorul glucocorticoid, din superfamilia receptorilor steroizi/tiroxina. se gaseste In
itoplasmii. intr-un complex inactiv cu o proteina de soc termic (HSP), care mascheaza o
ecventa peptidica din structura receptorului proteic ce constituie domeniul de legare la AON.
easta reprezinta starea inactiva al receptorului.
Cand un hormon glucocorticoid se leaga specific de receptor, acesta se modifica
nformational. Complexul receptor - horrnon glucocorticoid este transportat in nucleu.
ici receptorul dimerizeaza ~ise leaga la secventele reglatoare ale ADN, determinand activarea
nor gene specifice si consecutiv, sinteza proteinelor specifice (majoritar enzime specifice
eactiilor metabolice).
Unele efecte ale steroizilor (vasodilatatia indusa de estrogeni) sunt prea rapide pentru a fi
rmarea unei sinteze proteice specifice. S-ar parea ca sunt implicate proteine transmembranare
partinand receptorilor cuplati cu proteina G = cea mai mare superfamilie de receptori de
membrana celulara).
2.2.2. Mecanismul de ac(iune al hormonilor hidrosolubili
Acesti receptori sunt util izati de catre majoritatea cailor de semnalizare. Honnonii proteici
Si catecolaminele nu pot traversa membrana celulara, fiind molecule mari hidrosolubile. Ca
~nnare, se fixeaza de receptorii membranari care sunt formati din 3 domenii.
Receptorul membranar are un domeniu extern la care se leaga molecula, un domeniu
transmembranar ~iun domeniu citoplasmatic. Elementul esential al procesului de transmitere a
lemnalului celular este fosforilarea intennediarilor proteici de semnalizare de catre proteinkinaze
~i defosforilarea acestora de catre proteinfosfataze.
l. receptorii tirozin-kinazici. sum receptori - enzirne, care la activare functioneaza direct ca
nzime, asocierea cu molecule adaptor ce initiaza calea semnal. in functie de tipul acestor
molecule adaptor se initiaza urmatoarele cai semnal:
• calea Ras (ex.: calea Ras-\1APK pentru insulina). Ras=proteina Ras
Sarcomas. o proteina mica atasata rnembranei; MAPK=mitogen activated
protein Kinases. Calea Ras poate fi comuna unor receptori complet diferiti
receptorul pentru insulina si receptorul pentru EGF, epidermal growth
factor. si de asemenea raspunsurile celulare vor fi ~i ele diferite, dar caile
par imerconectate intre ele.
• calea fo;;faridilinozitid 3-kinaza (PI 3) - este activate de receptori ce raspund
la un nurnar foarte mare de honnoni, inclusiv insulina~activarea
sintetazei.
eptorilor JAK/STAT (pentru interferoni).
2. receptorii asociati cu proteine G, ce actioneaza indirect, regland activitatea unei alte
proteine legata de membrana citoplasmatica (o enzirna sau un canal ionic). Interatiunea dintre
receptori si proteina tinta este mediata de o a treia proteina trirnerica. Caile semnal initiate prin
acest mecanism sunt:
aka .-\..\1Pc- pentru epinefrine
calea G~1Pc - pentru hormoni si oxid nitric
calea fosfatidilinozitol - pentru hormoni si factori de crestere, utilizeaza ~i
ea o enzima membranara, fosfolipaza C si rezulta alti mesageri secunzi
decat AMPc, adica inozitol trifosfat ~i diacilglicerol.
In cazul catecolaminelor, sernnalul epinefrinic este transmis:

203
 • pe o cale mediata de proteina G utilizand AMPc ca mesager secund. Acesta e
sintetizat din ATP sub actiunea adenilatciclazei, atasata de mernbrana
citoplasmatica, AMPc este continuu degradat, fiind hidrolizat la AMP.
• Catecolaminele ~i hormonii proteici pot utiliza ca mesager secund Ca2+, care va
fi eliberat prin canale ionice deschise ~iva creste rapid concentratia de calciu
citosolic. Ca2+ formeaza cu o proteins asernanatoare cu troponina C,
calmodulina, un complex ce va activa numeroase proteinkinaze (asa se produce,
de exemplu, contractia fibrelor musculare netede sau, In mod similar, scindarea
glicogenului).

7.3. HORMONII TIROIDIENI

Hormonii tiroidieni au un rol esential In cresterea si dezx oltarea organismului precum ~i In
cre~terea ratei metabolismului. Ei sunt secretati de glanda tiroida, reglarea secretiei lor facandu-
se prin intermediul neurosecretiilor hipotalamice si al rracrului hipotalamo-hipofizo-tiroidian.
Tiroida, avand greutatea medie de 20 - 30 g, este o glanda endocrina situata cervical, anterior de
cartilajul tiroid al laringelui, prezentand 2 Jobi uniti intre ei printr-un istm. Unitatea
morfofunctionala a tiroidei este reprezentata de foliculul tiroidian In cavitatea caruia se secreta
de catre tireocite coloidul - substanta gelatinoasa. de narura proteica.
Cei doi hormoni tiroidieni iodotironinele (T3 ~i T-i) au efecte similare In conditii
fiziologice normale.
3.1. BIOSINTEZA HORM01'1ILOR TIROIDI£~1
Structure si biosjnteza hormonilot nroidieni.
Glanda tiroida produce doi hormoni. tiroxina L 3.5.3'.5' tetraiodtironina) ~i triiodtironina
T3 (3,5,3' triiodtironina). Sinteza are Joe la nivelul celu.elor foliculare tiroidiene.

T4

HO 0 .-CH2-CH-COOH
~
NH2
I-
I

T3

I 3'

Ho-@-o- .-CH2-CH -COOH

I
NH2
5'

Fig. Z Ha. ;1i chimica

204
 Tiroperoxidaza Membrana

LH202
1od
apicaia

lod Picaturi de

\
Deiodare
coloid

\ / Proteoliza in lizozomi

Absorbtie
activa MIT ~i DIT I T4, T3 ~i rT3
Celula
Eliberare toticuiers

lod

Fig. 3. Simeze hormonilor tiroidieni

Iodul ajunge intracelular prinrr-un mecanism activ impotriva unui gradient de concentratie
ediat de pompa de iod siruata la nix elul membranei bazale a celulelor foliculare. Transportul
odului In interiorul celulei fohculzre •e:c..-;;-z::-.:2 prirna etapa limirativa a sintezei hormonilor
iroidieni. Aceasta etapa poate fi 2.?oc~:ice .:i~e ionii perclorat (CIO"~) si pertechnetat (Tc0-4).
-ormonii tiroidieni iau nastere ..:~::--ilu.u!e-,:'.!12 de tireoglobulina care este sintetizata de catre
elula foliculara. Restunle ce :.i;-on':':~ ·..:i:: :i:-ec~:0~:.!li'.12.
sunt iodurate la monoiodtirozina (MIT)
le de DIT formeaza T4 (tiroxina) iar
e DIT formeaza T3 (triiodotironina).
larea ~HT si DIT sunt catalizate de o tiroperoxidaza.
nutati suficiente. se sintetizeaza predominant T4 iar atunci
Fand exista cantita · intetizeaza predominant T3. Hormonii tiroidieni sunt
epozitati la nivel eliberati prin degradarea proteolitica a coloidului si
captarea acestora de .oliculara. Tireoglobulina asigura o rezerva de hormoni
tiroidieni pentru aproximaiiv .! s."l.pt.amani.TSH-ul stimuleaza toate etapele sintezei honnonilor
tiroidieni, pompa de iod, sinteza tireoglobulinei, absorbtia coloidului de catre celula foliculara ~i
eliberarea T3 si T~ din tireoglobulina.
Medicatia antitiroidiana, fpropiltiouracilul si carbimazolul) inhiba tiroperoxidaza. Excesul
de iod inhiba raspunsul adenil-ciclazei la TSH si iodurarea tireoglobulinei.

205
 3.1.2. Reglarea producerii §i secretiei hormonilor tiroidieni
Concentratia plasmatica a hormonilor tiroidieni este controlata de un mecanism feed-back
in care sunt implicate glanda tiroida, hipotalamusul si glanda piruitara.
TRH

Hipota/amus
Adenohipofiz:l
z!:s . ~
=-= ~

TSH 1 I
Tiroida
w Feed-back
negativ

Plasma

.., T:;
liber

fesuturi
periferice cleu

_._.: de tireotropina (TRH) care

,, eliberarea de TSH. TSH-ul
actioneaza asupra glan
resterea numarului si

etermina o crestere a

secretiilor de TRH ~ ~-··

s=::n:S::" eelulei foliculare stimuHind astfel
TSH-ul se leagz .:..::
rea hormonilor tiroidieni intr-o
· avandu-le Ja miezul noptii,

206
 Concemretia honnoni/or tiroidieni este influenfatii de o serie de [actori, fiziologici ~i

zici
a Varsta
La na~tere, concentratiile TSH-ului ~i a T4 cresc rapid probabi! datorita temperaturii
moienrale. Aceste valori scad rapid iar dupa 3 zile ajung la valorile 1ntalniie la actuit. Tn. c>mpu1
.opilariei TSH-ul ~i FT4 se mentin la valorile adultului dar FT3 prezinta valori mai mari decat ale
1dultilor. Dupa pubertate nu se mai observe nici o modificare, cu exceptia perioadei sarcinii. La
)atrani se observe o scadere usoara a concentratiei plasmatice a FT4.
b. Sarcina
in sarcina exista doua cresteri ale concentratiei serice a TBG induse de estrogeni ~i o
;cadere a concentratiei albuminei. TBG creste in timpul primelor saptamani de la conceptie ~i
uinge un platou la mijlocul perioadei de gestatie. T3 total si T4 total sunt crescute cu 30-100%.
~oncentratiile fractiunilor libere ale hormonilor tiroidieni pot initial sa scada usor datorita
;timularii de catre concentratiile crescute de HCG (hormonul corion-gonadotropinic uman).
Jlterior, FT 3 si FT~ au o tendinta de scadere usoara.
c. Variatii individuale
Hormonii tiroidieni prezinta fluctuatii mici la fiecare individ In parte.
d. Boli netiroidiene
in timpul bolilor sistemice sau postului, conversia T4 la T3 este redusa, concentratiile
plasmatice ale T3 total ~i ale FT3 scad iar concentratie rT3 creste. Concentratia TSH-ului poate
scadea pana la valori nedetectabile. Semnificatia acestor modificari nu este Inca pe deplin
cunoscuta Glucocorticoizii si ale medicamente scad probabil conversia T4 ~ T3 In tesuturile

eriferice.
Se mai observa si o scadere a T total dar FT~ rarnane In limitele nonnale. Aceasta
j

ii modificarilor concentratiei ~i proprietatilor proteinelor de

ibitori din torentul sangvin.
legare a tiroxinei induse de m lui hormonilor endogeni si exogeni cum ar fi
Modificarile TSH se efect inhibitor asupra secretiei de TSH la nivelul
glucocorticoizii si dopamina. I sunt nurritia deficitara ~i modificarea activitatii
glandei pituitare. iene s-au vjndecat, TSH-ul seric rncepe sa creasca.
nele studii sustin c3 o s.:l.:cr-"°:::. \ alorilor hormonilor tiroidieni reflecta severitatea bolii si pot fi
considerati ca indicaton ce ;.
e. Medicamentele
0 multitudine ,;,, ~:-P'"'::>.~Iefannaceurice pot altera functia tiroidei precum si testele

functionale tiroidiene:
- glucoconicoizii inhiba secrejia de TSH si conversia T4---+T3;
- dopamina inhiba secretia de TSH;
- somatostatina inhiba secretia de TSH;
- litiul inhiba eliberarea hormonilor tiroidieni;
- amiodarona ~ipropranololul inhiba conversia T4---+ T3;
- carbamazepina ~ifen'.toinul_ i1:11iba legarea T~T3 de proteinele seriCC rran~partoarv ~i
cresc clearance-ul T4 ~1 T3 pnn inductie enzimatica.
f. Alte cauze:
207
 TSH-ul prezinta variatii circadiene dar amplitudinea acestor variatii este foarte scazuta.
Fluctuatiile sezoniere ale TSH, FT3 ~i fT4 sunt de asemenea mici iar exercitiile fizice ~i
temperatura ambianta deterrnina modificari nesemnificative.

3.2. CATABOLISMUL IODOTIRONINELOR

Transportul hormonilor tiroidieni (iodotironine) se face cu interventia unor proteine
transportoare.
T3 si T4 circula legati reversibil de urmatoarele proteine transportoare: o globulina
(globulina de legare a tiroxinei - thyroxin-binding globulin, TBG), o prealbumina (prealbumina
de legare a tiroxinei - thyroxin-binding prealbumin, TBPA) si o albumins. Aceste proteine leaga
99,97% din T4 si 99,7% din T3. Concentratia T4 total este de 50 ori mai mare decat cea a T3 total,
dar concentratia T4 liber, nelegat de proteine (free T4 - FT.1) este doar de 3 ori mai mare decat
concentratia T3 liber nelegat (free T3 - FT3). Timpul de injumatatire al T4 este de 5-7 zile iar al
T3 este de 1-2 zile. Fractia libera a hormonilor tiroidieni reprezinta forma biologic activa iar
fractia legata de proteine joaca rol de rezervor.
Glanda tiroida secreta aproximativ 100 nmol T pe zi din care, mai putin de 50% este
j

deiodurat la T3 la nivel hepatic sau In alte tesuturi periferice aproximativ 45% din T3 este
deiodurat la un produs biologic inactiv, 3'5' L triiodotironina sau reverse T3 (rT3). Aproximativ
85% din productia normala de T3 si aproape toata produqia de rT3 provine din deiodurarea
periferica, hepatica sau renala a T4 (tiroxina jucand rol de prohormon produs exclusiv de catre
glanda tiroida) si doar o mica parte provine din secretia directa a glandei tiroide.

Catabolismul hormonilor tiroidieni

Are Joe la nivel periferic, unde se produce deiodarea moleculelor prin dehalogenaze
specifice cu reutilizarea partiala a iodului.
in ficat si rinichi exista o enzirna celulara ce poate converti T4 Ia T3 sau la rT3, deioduraza
de tip 1.
in tesuturile producatoare de TSH ale glandei adenohipofize sau ale cortexului cerebral
exista o deioduraza de tip 2 care converte~te T, doar la 13. ~1ajoritatea actiunilor hormonilor
tiroidieni sunt mediate de catre T3 prin legarea de recepron nucleari specifici.
La nivel hepatic, T3 si T4 sunt conjugati formand sulfati si glucuronoconjugati care sunt
excretati in bila. T3 si T4 sunt de asemenea metabolizati prin dezaminare si deiodurare iar
produsii rezultati sunt la randul Jor metabolizati in cominuare.

3.3. ROLUL BIOLOGIC AL HORMO:'\TLORTIROIDIENI

Hormonii tiroidieni stimuleaza catabolismul in rnulte tesuturi datorita efectelor asupra
transportului transmembranar. cresterea activ i'LZ;ii A TP-azei Na+/K- dependente si prin
stimularea metabolismului mitocondrial. :\u au nici un efect asupra creierului, retinei,

-:imularea frecventei cardiace, stimularea

3
.c .:re~tere
;-;nor.l!;::; •.. GH la nive\ hipofizar (absenta T
selectivii a sintezei ..:iJ;;. .. :;::x:;::~ sinreza receptorilor catecolaminici ~ -
favorizeaza aparitia

208
 resc gluconeogeneza si accelereaza degradarea insulinei, efecte care, In cazul
ireoroxicozei determina 0 deteriorare a controlului diabetului zaharat.
.. Efectel~ h~rmonilor tiroidieni asupra metabolismului lipidic si glucidic includ mobilizarea
1Z1\or grasi din trigliceride, mobilizarea colesterolului (utilizat imediat 'in sinteza acizilor
iliari). hiperglicemie. Alte efecte de tip catabolic sunt reprezentate de cresterea consumului de
j deci a metabolismului bazal, prin stimularea activitatii ATP - azei K+ dependente,

7.4. HORMONll PANCREATIC!

Activitatea endocrina a pancreasului (glands mixta, exo- eyiendocrina) este realizata de
portiunea insulars, alcatuita din ,,insulele Jui Langerhans" in numar de aproximativ 1,5 milioane.
lnsulele pancreatice sunt constituite din 4 tipuri de celule, fiecare tip fiind responsabil de
secretia cate unui honnon:
• celule A (a) secreta glucagonul ~i reprezinta 25% din totalul celulelor;
• celule B (~) secrets insulina eyireprezinta 70% din totalul celulelor;
• ce\u\e D (8, ce\u\e delta) secreta somatostatina si sunt mai putin de 5% din totalul
celulelor;
• celule PP (y, celule gamma) foarte putine ca numar, 3 - 5%, secreta polipeptidul
pancreatic.
• Celule epsilon care produc ghrelina - < 1%
lnsulina eyiglucagonul sunt factorii principali de reglare a homeostaziei glicemice, iar
somatostatina regleaza secretia de insulina ~i de glucagon. Polipeptidul pancreatic (cu un lant din
36 de aminoacizi) se pare ca intervine in secretia de bicarbonat de catre pancreas si regleaza
unele functii ale tractului gastrointestinal.
Honnonii pancreatici aparrin grupei horrnonilor peptidici ~i proteini~

t. 4.1. Insulina (sttuctura. biosinteza. reg/area secre tiei, catabolism, ac tiune bioiogicii)
lnsulina, principalul horrnon cu actiune hipoglicemianta al organismului, detine o serie de
prioritati In cercetarea :,i pracrica medicals, fiind primul honnon caracterizat structural (Sanger)

--
si biosintetizat prin biot
Structura insulinei
lnsulina este un e dimensiuni mici. cu G~I = 5-34, constituit din 51 resturi de
aminoacizi organizati · . A si B, legate prin doua punti de sulf.
Catena A externa) este formats din 21 resturi de aminoacizi. Catena B,
cu 30 resturi de aminoacizi. , detine nici o structura secundara sau tertiara. Catenele sunt
legate prin 2 punri disu.f intre A7- B7 si A20 - B 19. 0 a treia punte disulfurica se
realizeaza intre restul C,·s-..\6 si resrul Cys A 11.

209
 rs-s-r
Cis Cis Cis Cis
A H2N COOH
6 7 11 20
I I
s s
I I
s s
B H2N COOH
7 19
Fig. 5. Insulina - structure rhimica

lnsulina este un hormon !ntalnit pe intreaga scara animals. de la microorganisme la om;

insulina umana difera de cele ale altor specii. Srudiind filogenetic compozitia In aminoacizi a
insulinei se constata diferente In pozitiile 8, 9. 10 din catena A si 30 din catena B, pozitii ce nu
influenteaza in mod deosebit actiunea biologica.
Acest lucru a facut ca insulina hovina (3 aminoacizi diferiti din catena A, pozitia 30 din
catena B) si cea de pore (difera doar prin pozitia 30 - AL\ - catena ~ fata de cea umana, Ire) sa
fie folosite cu succes In tratamentul bolnavilor diabetici.
Insulinele animale au fost lnlocuite In 196-i cu insulina urnana, obtinuta prin inginerie
genetica. A fost eliminat astfel potenpalului antigenic al insulinelor animate.
- Au fost conservate, In schimb ::.oneleesen[ia!e resp<:msabilede activitatea biologica si
anume regiunile C ~i N terminale ale lamului .-\. pozitiile celor 3 punti disulfurice ~i
aminoacizi hidrofobi (Phe) din zona caparului C- termmal al lantului ~·
In celulele secretoare ~ pancreatice. insulina for;;;~::Dcu zinc complexe insolubile In apa,
dimeri si hexameri ca forma de depozitare Forma ac•i\·f?.·:ir..:danta este probabil monomerul.

- Biosinteza insulinei
Insulina este sintetizata, la fel cu alte
sub forma unor precursori

inactivi, preproinsulina ~i proinsulina, care se rr:L-:sfoT>.:3 in insulina functionala in urma unor

modificari posttranslationale, de scindare a unor mgr.:.:..:;? ;:iolipeptidice de mascare .

.a.carboxipeptidaze)
Endopeptidaze

•
Preproinsulina
109 AA -r
23 AA
proinsulina
86 AA
___. INSULINA
5· AA
+ polipeptid C + 4 AA
31 AA

210
 ' P~eproinsulina, cu GM= l 1500, 109 an1\noacizi-e'.-tm-.-ir-.::,.-----------~---

~l se transforma In proinsulinii, GM= 9000, 86 aminoacizi.

• Su~ acti.u~ea unor. endopeptidaze din proinsulina se elibereaza un fragment de 31

ammoaclZI, denumit polipeptid C, constituindu-se molecula de insulind cu GM = 5734
formata din 51 aminoacizi. '
Procesul se desfasoars la nivel ribozomal, este apoi dirijat catre cistemele RER,
proinsulina trece In aparatul Golgi cu formarea granulelor secretorii, de eliminare a insulinei,
care se realizeaza prin emiocitoza direct In vena pancreatica, ca urmare ficatul devine primul
organ al actiunii acestui hormon. Complexitatea structurali a proinsulirJei este necesara stabilirii
corecte a puntilor disulfurice ale insulinei. Catenele separate nu se pot organiza spontan in
molecula activa a insulinei. Organismul sanatos produce zilnic 25 - 50 UI de insulinalzi, In
medie 40 U, I UI = 45 µg insulina cristalizata.

Reg/area secretiei si eliberarii insulinei

_ Insulina nu are proteine de transport plasmatica. Sinteza si eliberarea insulinei este

dependenta de actiunea unor factori mediatori:

• glicemia este factorul reglator principal al secretiei de insulina: prin actiune rapida (30 -
60 sec) detennina stimularea eliberarii honnonului iar prin aqiune lenta (15 - 20 min)

determina stimularea sintezei;

• in reglarea secretiei mai intervin monozaharide usor metabolizabile ca riboza, manoza,

fructoza, cu efect stimulator;

• unii aminoacizi (Arg, Leu), asigura o stimulare semnificativa;

• acizii grasi liberi;

• Honnoni cu actiune stimulatoare: GH. glucagonul, honnonii sexuali, gastrina, secretina,
pancreozimina, GIP (gastric inhibitory po\ypept\de },
• Honnoni cu actiune inhibitorie: adrenalina (prin efect asupra receptorilor a-

adrenergici), somatostatina.

.,, Catabolisnwl insuline!

Timpul de 11:! (timpul de injumata\ire) al insulinei este de 3 - 5 minute. Degradarea
insulinei se realizeaza in 5__..;.:. :-u.ichi. mu~chi. placenta prin ruperea legaturilor disulfurice:
- La ni,e'. i-;~2:;~ ~i la periferie. insulina se reduce la jumatate la prima trecere
datorita aqiur..l' ;o.x;r..::.~cea glutation-insulin-rranshidro12:enazei ce reduce puntile de
~
sulf. dupa care 5-t' .::.~\iwieaunor ~teaze specifice catene\e peptidice sunt hidrolizate;
- Aqiu.'i~ r.~:.:o;-pilor antiinsulina (dupa administrare);
- Legaree ~: ;;-.J.ca,·area insulinei de synalbwninii (apare 15% din populatie) si de

a1• a::. p- glob::'.~:-.e~irculante.

/ Ac{iunile biologice ale insuline

a. Actiuni metabolice ale insulinei
Insulina este considerata un normon anabolic ce exercita un control asupra proceselor de

stocare i de mobili .are a re::.ervelorener etice:

211
 e in perioada unui aport caloric favorizeaza mecanismele de tezaurizare sub forma de
glicogen, trigliceride, proteine;
0-ln perioade de post dezinhiba mecanismele de mobilizare a rezervelor energetice.
r-- Rolul insulinei este extrem de important la animalele care se hranesc intermitent, ea
domina faza anabolica a metabolismului .
.j Exista
tesuturi dependente de insulins (rnuschiul scheletic, miocardul, tesutul adipos,
hepatic, conjunctiv) si tesuturi independente de insulins (tesutul nervos, eritrocitele, medulara
renala). Procesul de dependenta se refera la dirijarea sau nu de catre insulina a permeabilitatii
celulare pentru glucoza. Actiunea se desfasoara la nivelul receprorului insulinic, prezent la
nivelul tuturor celulelor.
~ Receptorul membranar este format din 2 subunitati, alfa ~i beta. in subunitatea beta se
declanseaza activitatea tirozin-kinazica autofosforilanta cu realizarea a trei fosforilari tirozinice
obligatorii.
- Secretia insulinica este maxima In perioadele de ex - energetic (postprandial precoce) si
scade pana la 0 In perioada de deficit energetic (perioada - ame).
Efectele insulinei se pot sintetiza astfel:
J- 1. efectul hipoglicemiant se realizeaza datorita sterii permeabilitatii celulare a
tesuturilor insulino - dependente pentru glucoza. p onozaharide a carer configuratie
C1 - C3 este identica cu cea existents la glucoza, ion: de calciu, potasiu, fosfat anorganic
(exceptie face celula hepatics a carei permeabilitaze .:•.. ate dependents de insulins), unii
aminoacizi; datorita stimularii utilizarii celulare ale ~:-~ Giucoza este initial utilizata in scop
energetic iar dupa satisfacerea nevoilor energeuce _ face In scop de depozitare -

glicogen si trigliceride - 30 - 40%;

-1-- 2. efecte asupra metabolismului
sintezei de AG si trigliceride si inbibarea Ii
energetic al organismului, este In intregirne ..o:-~i ·-
scade productia de corpi cetonici (aci
re a sintezei proteice pentru sinteza:
v 3. efecte asupra metabolismului
~.:-::!-CoA-carboxi laza, citratliaza,
6P-fructo-1 kinaza, glicero-1-P-DH.
taza, cazeina albumina;
glucokinazei, acidgras-sintetaza
"'e stocare a substantelor energetice
J 4. efect de stimulare a ru
'-:1tiitorii a cailor ce consuma aceste
(glicogenogeneza. lipogeneza, sint
rezerve (glicogenoliza. li
J Modul In

metabolice conrrola
calea de sinteza a gli
glicogenului.
b. lnsulina ca factor de ..-r-.~-..·

calea tirozinkinazei
timular

2L
 secretiei de insulina sunt date atat prin excesul de produc~ie cat si prin

.. Hiperinsulinismul se manifesta in cazul unor tumori insulare si se manifesta prin

~;x.~;::ce::iie
grava, convulsii, evolutia fiind spre exitus.
:.. Diaberul zaharat:
- tip I (insulino-dependent), dat de deficitul absolut de insulina, necesita
administrare exogena de insulina;
tip II (insulino-independent), 90% cazuri apare datorita unei rezistente la
insulins (tesuturile nu raspund la semnalul insulinic).
Apare hiperglicemia cu glicozurie, hipercolesterolemie, cetoza cu posibilitati evolutive
spre acidoza si coma.
3. Leprenchaunismul - (deficit congenital al receptorilor insulinici), este o afectine letala
in primii ani de viata.
Diagnosticul tulburarilor de producere a insulinei constau in:

• urmarirea glicemiei ~i a glicozuriei;

• testul de toleranta la glucoza;
• modificari ale lipidelor prin determinarea concentratiei AGL, a trigliceridelor
serice, colesterolului seric, lipide totale:
• urmarirea concentratiei corpilor cetonici;
• urmarirea insulinemiei sau a polipeptidului C.

4.2. Glucagonul (stntctura, secretie, catabolism. actiune biologicd)

Este un honnon hiperglicemiant sintetizat in celulele A (a) ale insulelor Langerhans
pancreatice, cu actiune antagonica insulinei (hormon hiperglicerniant,.

Structura glucagonului
Glucagonul consta dintr-un singur lant polipeptidic. constituit din 29 resturi de aminoacizi
cu GM= 3485. Nu are resturi de Cis. dar prezinta resturi de Met si Trp.
Biosinteza hormonului
Are un precursor (proglucagor.ul '· cu G~l = 9.000 care in cursul transformarii precursor -
honnon elimina capetele C - si ;-: - rerminale. honnonul corespunziind aproximativ partii
centrale precursorului. Capatul ;-:-ter.:ninc: este detasat In RE reticulul endoplasmatic, dar
proglucagonul este prelucrat in apararu' Go1gi. cu formarea mai multor segmente peptidice, care
vor circula in plasma, alaruri de ho

Catabolismul glucagonului
Tl/2 al glucagonului este de 5 minute. Glucagonul este degradat in ficat, sufera o
proteoliza, initiala prin care se detaseaza un dipeptid His - Ser, transformandu-se intr-un compus
inactiv. Glucagonul fiind secreia: in sangele portal la o singura trecere prin ficat este inactivata o
fractiune irnportanta a hormonului.

213
 Actiune biologica
Glucagonul este un hormon de contrareglare al insulinei, rezultatul actiunii acestuia fiind
efectul hipergliceminant.
Actiunea sa este predominant hepatics. Concentratia glucagonului In circulatia portala este
mai mare decat In circulatia sistemica,
Efectele metabolice ale horrnonului se datoresc cresterii concentratiei intracelulare a AMPc
ca urmare a stirnulatii adenilat-ciclazei.
• AMP c determina activarea unor proteinkinaze intracelular care favorizeaza constituirea
forrnelor fosforilate ale unor enzime, a carer activitate se modifica in functie de gradul
fosforilarii. de exemplu:
- activarea glicogenfosforilazei hepatice si musculare;
- activarea trigliceridlipazei din celula adipoasa;
- inactivarea glicogensintetazei hepatice.
Glucagonul intervine In stimularea sintezei unor protein - enzime (cu implicatii In
gluconeogeneza) a fructoza-1,6,PP-fosfatazei, a glucozo-6-P-fosfarazei, enzime.
Efectele metabolice ale glucagonului sunt similare cu cele ale adrenalinei ele fiind
'"
focalizate la nivelul celulei hepatice. Glucagonul stimuleaza urmatoarele cai metabolice:
a. glicogenoliza hepatics, prin stimularea glicogen-fosforilazei;
b. gluconeogeneza hepatics prin stimularea sintezei de glucoza din lactat, AA;
c. lipoliza, prin stimularea trigliceridlipazei hormonodependente din tesutul adipos;
d. cetogenezea;
e. caile de degradare ale proteinelor, sub influenta acestuia creste concentratia de
creatinina, uree, acid uric;
f. este factor stimulator al secretiei de insuhna. Cei doi hormoni, glucagonul si
r. men tinand eiicemia in limite

normale.
Reglarea secrefiei de glucagon se realizeaza direct
• scaderea glicemiei;
• adrenalina beta-stimulatoare care stimuleaza secretia de ;:~.:-3gon la nivelul celulelor A
in timp ce la nivelul celulelor B (alfa-) inhiba ~ec-re:i'.!ce ~::sulina. in stress secretia de
glucagon este stimulata, spre deosebire de ce
• Somatostatina- rol inhibitor.

4.3. Somatostatina (structurii, biosintezd, actiu

Este produsa In celulele 8, D, ale insulelor l!!i !z:;~.:!:".S.fiind structural identica cu
factorul de inhibitie hipotalamic al hormonului ..:~ ~~--~ ~ :-:-:~i fost identificatii In tractul

gastrointestinal si In creier.
Structura si biosinteza somatosta£inei: ho:7'1u<.':.!i
dem·a dmtr-un precursor cu GM relativ
mare, prin prelucrarea caruia rezulta 2 forme active ale somatostatinei, cu 28 ~i respectiv I4

resturi aminoacidice.
Detine:

214
 • 0 fw;c;!e paracrina, inhiba secretia atat a insulinei ~i a glucagonului, dar si a unor
norrnoni gasrrointestinali ca gastrina, secretina, colecistochinina, GIP;
• 0 functie de transmitator la nivelul sistemului nervos .

. 7.5. HORMONI IMPLICATI IN REGLAREA CALCIULUI,

MAGNEZIULUI ~I FOSFORULUI

Paratiroidele sunt glande endocrine de mici dimensiuni, avand greutatea de 150 g, situate
e fata posterioara a lobilor tiroidieni. Ele secreta parathormonul, PTH, principalul hormon '
nplicat in homeostazia calciului. Sunt glande endocrine descoperite cu intarziere la om,
robabil, din cauza dimensiunii !or reduse.

1- 5.1. Hormonul paratiroidian (structure, biosinteui, catabolism, actiune biologicd)

Parathormonul (PTH) este singurul honnon sintetizat la nivelul glandelor paratiroide, In
elulele principale.
_ Structura: este un polipeptid constituit din 84 resturi de aminoacizi, cu GM = 9500.
uninoacidul N-tenninal este Ala iar activitatea biologica a PTH depinde de primii 34
minoacizi de la capatul N-terminal. Nu contine Cis. Este codificat de o genii localizata pe
rromozomull 1 ~i are specificitate de specie.

31 AA 84AA 6AA 84AA 84AA

prohormon hormon
preprohormon

/
25 AA hidrofobr 6 AA bazici

Fig. i. Parathormonul - Biosinteza

-----
Sinteza parathonnonului se realizeaza In 2 faze:
• Tn faza Tpreprohonnonul care contine un plus de 31 resturi aminoacizi la capatul N -
terminal se rransforma in prohormon prin scindarea unui fragment de 25 aminoacizi
hidrofobi;
• In faza II prohormonul se transforma In hormon pierdand prin proteoliza un fragment de
6 aminoacizi bazici.
Secretia de PTH este controlata de catre concentratia calciuiui ionic plasmatic printr-un
necanism simplu de feed-back.
Concentratia serica a PTH scade atunci cand ca!ciul ionic este crescut ~i invers. Calciul
onizat actioneaza asupra secretiei de PTH prin intennediul unor receptori calciu-sensibili
rocalizati In membrana celulara . Acest tip de receptor face parte din super-familia receptorilor
cuplati cu proteinele G si este unic prin faptul ca activarea !or determina inhibitia secretiei

215
 hormonale. Mutatii ale acestor receptori determina aparitia unor tuiburari, cum ar ti
hipercalcemia, hipocalciurica familiala ~i hiperparatiroidismul neonatal sever.
Valorile normale ale calcemiei sunt de 9 - 11 m g%. Scaderea calcemiei stimuleaza
secretia PTH, valorile de 4 - 9 mg% sunt stimulatoare iar la o valoare de 11 mg% secretia este
zero. Scaderea concentratiei Ca2+ devine astfel factor determinant al reglarii secretiei de PTH;
scaderea calcemiei de la cateva minute la 1,5 ore duce la epuizarea rezervei de hormon.
Alti factori ce influenteaza secretia de PTH sunt calcitriolul, magneziul, fosfatul si posibil
catecolaminele .
.- Calcitrolul si hipomagneziemia acuta inhiba secretia de PTH. Si in deficitul cronic de
magneziu secretia de PTH este inhibata. Exista unele dovezi conform carora fosfatul ar avea
efect stimulator direct asupra PTH. Acest posibil efect al fosfatului poate fi un factor ce
contribuie la hiperparatiroidismul secundar in insuficienta renala.
Catabolismul PTH este complex, fiind generate fragmente ce prezinta reactivitate
,,.
, hiologica ~i imunologica variata.
) Molecula de PTH intact are o durata de demi-viata de sub 4 minute in circulatie si este
tndepartata la nivel renal si hepatic.
Hormonul are un T = 18 - 20 minute ~i o eliberare periglandulara. D..!!Q_a
sinteza, el este
112
stocat In celulele aparatului Golgi iar catabolizarea se desfasoara in celulele paratiroidiene si in
celulele Kupfer hepatice. Degradarea consta in descompunerea PTH sub actiunea unei enzime
proteolitice, catepsina in 2 fragmente:
• un fragment N - terminal activ (1 - 36) care se degradeaza In continuare in aminoacizii

constituenti:
• un fragment C - terminal, inactiv biologic (37 - 8-+) ce se elimina In circulatie odata cu
molecula hormon - intacta. Raportul hormon intact rest C-terminal inactiv = l : 2.
Fragmentele C - terminate rezultate in urma degradarii moleculei de PTH la nivel
hepatic, sunt eliminate prin filtrare glomerulara. Din acest motiv, in insuficienta renala
concentratia acestor fragmente In circulatie este mare. Actual exista tehnici de
imunodeterminare a PTH extrem de sensibile si cu specificitate mare, ce permit o
evaluare exacta a concentratiei acestuia in sang
Degradarea se produce foarte rapid la o calcemie normala
Calcemia scazuta determina reducerea vitezei de degradare ~i corespunzator cre~terea
secretiei de PTH In cateva minute, urmata de cre~tera sintezei si eventual de proliferarea
celulelor paratiroidiene secretoare. Calcemia crescuta ac;io:1eaza invers.

-ec:mism de interactiune al hormonului cu

Acfi.unea biologica a PTH se exercita printr-
- receptor (HR) cu activarea adenilatciclazei
receptorul membranar, formand complexul hormo
c:i=- inrracelular ce va activa proteinkinaza
ce are ca rezultat cre~terea concentratiei AMPc si
c. i renala.
Efectele biologice se manifesta pe celula tin - rin demineralizarea osoasa pnn
• Parathormonul are actiune hipercalcer7.i:!:' -
scaderea clearance-ului renal. La nivel
mobilizarea Ca2+ ~i reabsorbtia renala de c:::.=- c
l distal si scade reabsorbtia tubulara
renal creste reabsorbtia rubulara de calciuir nefro

216

~--------------~
 ce fr~~for in rubul contort proximal. Efectele renale ale honnonului nu irnplica prezenta
tammei D.
• E: cerermina cresterea absorbtiei intestinale de Ca2+ printr-un alt efect renal, stimularea
c~l~i de. a 2-a ~idroxilari de la nivel renal a 25-hidroxicolecalciferolului In I,25-
dihidroxicolecalciferol. Actiunea intestinala a PTH necesita prezenta vitaminei D.
• Hormonul este responsabil si de mobilizarea fosfatului prin stimularea resorbtiei osoase,
fenomen ce este cuplat cu scaderea reabsorbtiei renale de fosfat, cu eliminarea foarte
rapida a acestuia (actiune fosfaturica). Administrarea de PTH creste atilt resorbtia cat si
fonnarea osoasa, In raport cu doza ~i modul de administrare (efect utilizat In tratamentul
osteoporozei cu analogi ai PTH).
• Alta actiune biologics majora este ~i mobilizarea colagenului cu cresterea
hidroxiprolinei In sange.
Tulburarile secretiei de PTH se manifesta prin:
a. Hiperparatiroidism (primar, secundar, tertiar, paraneoplazic) are ca manifestari
biochimice: hipercalcemia, hipofosfatemia prin demineraJizare osoasa cu aparitia de calcului
renali sau chiste osoase, cu cresterea fosfatazei alcaline, sernn al unei activitati osteoclastice
crescute.
b. Hipoparatiroidism postoperator datorita ablatiei paratiroidiene accidentale sau a
necrozei ischemice a acestora si se manifests prin hipocalcemie (calciu seric < 5mg%,
tetanie, mineralizarea excesiva scheletala) ~i hiperfosfatemie.
Pseudohipoparatiroidismul apare datorita unui defect al receptorului pentru PTH.

5.2. Calcitonina (structure, biosinteza, reg/area secrefiei, actiune biologica)

Este secretata de celulele parafoliculare (sau C) cu origine In creasta neurala si dispuse
In spatiul dintre foliculii tiroidieni.
Structurii chimica
Calcitonina este un polipeptid, fiind constiruita din 32 resturi de aminoacizi, cu GM =
3600. Exista deosebiri de strucrura de la o specie la alta. La om se utilizeaza calcitonina de

somon.
Reglarea secre(iei. Calciul ionizat este eel mai important reglator al secretiei de
calcitonina, cresterea calciului ionizat detenninand stimularea secretiei de calcitonina. Hormonii
gastrointestinali. cum ar ii gastrina exercita un putemic efect de stimulare a secretiei.
Activirarea biolO<Jiciieste data de un fragment format din primii 7 aminoacizi. Acesta
realizeaza contactul cu receptorul membranar specific, ce formeaza un inel printr-o punte de sulf
1Cis - Cis7. Receptorii se gasesc In osteoclaste si in rubul contort proximal renal.
Calcitonina inhiba In mod direct resorbtia osteoclastica a osului si scade concentratia
plasmatica a calciului. De asemenea, reduce reabsorbtia renala a calciului. Aceste efecte se
manifests rapid, In decurs de cateva minute. Efectele sunt opuse celor realizate de parathormon,
calcitonona realizand hipocalcemie prin: - mineralizare osoasa crescuta ~i stimulare a
osteoblastelor, cresterea eliminarii urinare a calciului, inhiba sinteza 1,25 DHCC.
Totu~i, rolul exact al calcitoninei In homeostazia calciului este Inca neclar. A fost sugerat
faptul ca acest hormon ar avea rol important In minimalizarea cresterii postprandiale a calciului.

217
 Faptul ca la pacientii cu deficit de calcitonina (dupa tiroidectomie) si la cei cu exces de
calcitonina (carcinom tiroidian) nu se inregistreaza tulburari ale homeostaziei calciului.
sugereaza faptul ca acest hormon nu este un reglator important al homeostaziei calciului la
pacientii sanatosi.
Timpul de injumatatire Tl /2 al calcitoninei este de 4 -12 minute.
Datorita efectelor sale asupra osteoclastelor, calcitonina se administreaza In patologia
osoasa cu fenomene de osteoliza .

.,._ 5.3. CALCITRIOLUL

Reprezinta forma finala, activata a vitaminei D ~i i se atribuie semnificatie de honnon.
Vitaminele D sunt considerate astazi de fapt, ,,prehormoni D".
Se cunosc mai multe vitamine D, (D2-D7) provenite din proYitaminele respective. Ceea ce
s-a considerat a fi vitamina D1 corespundea, de fapt, unui amestec de vitamine D2 si un alt
compus sterolic.
Vitamina D regleaza metabolismul calciului (In mod direct) ~i al fosforului (In mod

indirect).
Daca provitaminele D provin din regnul vegetal sau animal. colecalciferolul, vitamina D3
poate fi sintetizat de organismul uman avand ca precursor colesterolul, sub actiunea U.V.
Structura provitaminelor ~i vitaminelor D
• Provitaminele D sunt steroli cu 19 atomi de carbon in structura tetraciclica de baza
(ciclopentanoperhidrofenantren) avand 0 grupare hidroxil in pozitia 3, doua duble
legaturi conjugate In pozitiile 5 si 7 si difera prin natura radicalului din pozitia 17.

• Prin deschiderea suferita de ciclul B ~i rotirea ciclului A cu 180° se obtin vitaminele D,

(D2 este ergocalciferolul iar vitaniina D3 este colecalciferolul, acesta din urma fiind de
importanta mai mare pentru om ..

UV

H
Ergocalciferol
H
Ergosterol (Vitamina 02)
(pro - 02)

Fig. 8. Virami11a 02

• Vitaminele D se depoziteaza In ficat, rinichi. pli'imani, creier, tegumente (aici gasindu-se

alaturi de provitamine, mai mult in straturile profunde ale pielii). Rezervele constituite

218

~--------------·--
 in iicet sum ]imitate. Vitaminele D nu sunt active biologic ca atare ci dupa transformari
ale strucruriilor.

H H
7 - dehidrocolesterol Colecalciferol
(pro - D3) (Vitamina 03)

Fig. 9. Vitamina D3

• Calcitriolul (] a,25-dihidroxicolecalciferolul) este metabolitul eel mai activ al

calciferolului, el poseda o activitate de 2 ori mai intensa decat calcifediolii, derivatii
activi 25-hidroxilati ai vitaminelor D, ~i de S ori mai intensa decat calciferolul (D3).
Biosinteza si catabolismul calcitriolului
• 0 prims transformare (activare) a vitaminelor D se realizeaza In microzomii hepatici
unde o hidroxilaza specifica. a carei activitate este dependenta de prezenta ionilor Mg2+,
introduce o grupare hidroxil In pozitia 25. Se obtin hidroxicole- $i respectiv, ergocalci-
ferol (25-HCC si 25-HEC). Calciferolii si derivatii activi 25-hidroxilati (calcifedioli)
sunt forme de depozit si circulante ale vistaminei D.
• in tesutul renal. (~i mai redus, si In placenta In tesut osos ~i cartilaginos) la nivel
mitocondrial, are Joe o a doua hidroxiJare, In pozitia I sau 24 cu hidroxilaze specifice.
Se obtin 1a, 25 dihidroxicolecalciferol Cl a,25-DHCC si 1a,25-DHEC) precum si
24,25-dihidroxicalciferolii (calcitrioli).

H
1,25 - Dihidroxicolecalciferol (1,25 - DHCC)

Fig. JO. Calcitriol

Transformarea In calcitriol este controlata de scaderea calcemiei si actiunea

arathormonului (PTH). Din acest motiv, calcitriolul poate fi socotit, pe drept, o substanta cu

219
semnificatia unui honnon. Calcitriolul este vehiculat In plasma legat de DBP D- binding protein
si se acumuleaza In celulele mucoasei intestinale, In oase ~i In tubii renali.
Degradarea calcitriolului este foarte rapida, fiind inactivat renal prin hidroxilari suplimentare.
A~olaf?ica, biochimicd sifiziologica
Mecanismul de actiune al fonnelor active ale vitaminelor D (formele hidroxilate denumite
-"hormon D"-) este asemanator cu eel al hormonilor steroizi. Calcitriolul lndepline~te, alaturi de
ho~monul paratiroid'.a~ (PT.;Q3L calcit?nina, un rol major In r:glarea meta~olismuluiCalciului.
Scaderea concentranei Ca2 duce Ja eliberarea PTH, care, la randul sau, stimuleaza complexul
la-hidroxilazic. Calcitriolul l~i regleaza, prin feed-back, propria sinteza, Acest mecanism este
intalnit si In cazul hormonilor steranici.
Hormonul D creste absorbtia jejunala a calciului ionic prin reglarea sintezei unei proteine
fixatoare de calciu CBP, calbindina, care asigura transportul activ (absorbtia) Ca2+ In jejun,
precum si a unei ATP-aze Ca-dependenta. (de exemplu, actinomicina, un blocant al sintezei
proteice, inhiba efectul vitaminei D).
Calcitriolului i se atribuie umiatoar.ele...rolurL.
- . -reabsorbtia crescuta a Ca2+ In tubii renali;
-conservarea fosforului in mediu intern (mai ales prin resorbtie stimulata a fosfatului
In tubii renali), sub actiunea 25-HCC;
-stimularea absorbtiei Ca2- si fosfatului In intestin;
favorizeaza mineralizarea osoasa;
Recent au fost descrise ~i alte actiuni ale calcitriolului, non clasice sau non calcemice
asupra unor tesuturi ca: tesutul nervos, muscular. sistemul imunitar, tegumente sau chiar
celule neoplazice, intervenind In imunomodulare. diferentiere celulara sau cresterea fortei
musculare.
Deficitul de vitamina D activa determina. In perioada dezvoltarii scheletului, starea
patologica numita rahitism, caracterizata printr-un defect de mineralizare a tesutului osos.
7.6. HORMONII MEDULOSUPRARENALIENI (CATECOLAMINE)
Catecolaminele sunt reprezentate de adrenalina (epinefrina), noradrenalina (nore-
pinefrina) ~i dopamina, derivati ai aminoacidului tirozind. Denumirea catecolaminelor provine
de la nucleul de baza catecol (pirocatehina).
Transformarea tirozina+» adrenalina are lac In celulele cromafine din medulosuprarenala,
care poate fi considerata un ganglion simpatic periferic flira axon, (extensie a sistemului nervos
vegetativ simpatic). Sinteza catecolaminelor include urmatoarea secventa:

F~iletanolamin-N
Tirozin-hidroxilaza DOPA·dtcarboxilaza Oopamin-hidroxilaza
metiltransferaza
Tirozini DOPA Dopaminl • Noradrenalini Adrenalini

COOH TIROZJN
HIOROXILAZA
%
HO

0
I
DOPA HO .
COOH 0£CARBOX;LAZA ~
0
OOPAMIN·
BETA
HIOROXILAZA
HO
~
0
HO

'..::.{H
HOQ-tHi~-!lli~HO CH,1-NH,~HO

DOl'il.(ncebRR) ~
-ot,-lti,~HO ,-CH,-NH,~HO~-CH,-NH
OH
liORA!lfEWM
OH I
CH,

ADRENAUNA
(3,41HlROXFBib\LAIH) (3,41HffJXfBUllAllNA)
(3,•IHR>XFBil-llRlXEllAllllA)

Fig. 11. Catecolaminele - biosinteza

220
 6.1 BIOSL\1"TEZACATECOLAMINELOR
Are toe in citoplasma celulelor cromafine ale MSR, dupa care catecolaminele se leaga de
roteine specifice, care le transports la granulele bazofile de acumulare. Acestea vor fuziona cu
nembrana celulara a butonilor terminali ai fibrelor nervoase si astfel continutul !or este eliberat
n spatiul sinaptic.
Biosinteza se realizeaza in 4 etape:
a. Prima etapa - la nivel hepatic, consta in hidroxilarea tirozinei cu formarea DOPA (3,4
lihidroxifenilalanina). Enzima de ritm este tirozinhidroxilaza. Adrenalina si noradrenalina
tioneaza prin feed-back negativ asupra ei. DOPA poate traversa bariera hernato-encefalica
E)
b. A doua etapa se desfasoara in toate tesururile si consta In decarboxilarea DOPA la
opamina (3,4 dihidroxifeniletilamina), enzima DOPA- decarboxilaza avand drept cofactor
irodoxal-fosfatul, ea fiind inhibata de a-metilDOPA. Dopamina nu poate traversa bariera
matoencefalica, spre deosebire de precursorul ei (le\'Odopa), ca urmare acesta este eel utilizat
tratamentul bolii Parkinson.
c. in a treia etapa se produce hidroxilarea dopaminei, enzima fiind dopamin-ji-hidroxilaza,
cu cofactor vitamina C), Iocalizata la nivelul MSR ~i a celulelor SNV simpatic cu formarea
~radrenalinei (3,4 dihidroxifenilhidroxietilamina).
d. in etapa finala a biosintezei se produce o reactie de metilare a noradrenalinei la
drenalina (N- metil-noradrenalina) sub actiunea unei metil-transferaze (fenil-etanol-amin-N-
ietil-transferaza) cu localizare citoplasmatica medulosuprarenaliana, activata de vitamina B12.
Catecolaminele sunt transportate activ (Ca2+ dependent) In formule, fiind secretate prin
cocitoza sub actiunea impulsului nervos, proces stimulat de agenti colinergici si ~- adrenergici.
rocesele se desfasoara in diverse tesuturi, 90% din productie fiind reprezentata de dopamina.
La nivelul celulelor cromafine si ale SNV simpatic se elibereaza noradrenalina iar
liberarea adrenalinei are Joe doar la nivelul MSR.

./- 6.2. CATABOLISMUL CATECOLAMINELOR

Dupa ce sunt sintetizate la nivelul medulosuprarenalei, catecolaminele (in special
lrenalina) sunt eliberate sub influenta stimulilor nervosi in circulatie. Raportul
Irenalina/noradrenalina este diferit in plasma fata de MSR, la nivel plasmatic, raportul este de
I µg /l : 0,8 µg/ In timp ce l la nivelul MSR este 0,4mg: 0, 1mg (4 I l ). Catecolaminele au un
np de injumatatire T Yi= 10- 30 s.
Catabolismul !or are Joe la nivel hepatic, adrenalina fiind ·transformata In urma unei
iccesiuni de reactii in acid vanilmandelic (A VM), forma de eliminare a catecolaminelor prin
ina. Importanta practica a procesului de catabolism al catecolaminelor rezida in posibilitatea
agnosticarii In laborator a anomaliilor de productie.
Catabolismul catecolaminelor se realizeaza celular si extracelular, cu participarea a 2
zime:
a. Catecol-0-metil-transferazele (COMT) citoplasmatice realizeaza metilarea unui H0-
nolic In pozitia 3, meta Iata de catena laterals.

221
 b. Monoaminoxidazele (MAO) A si B, cu localizare mitocondriala, au rol de dezaminare si
functie oxidoreductazica cu formarea acizilor carboxilici la nivelul tesutului nervos (MAO - A)
si 'in tesuturile extraneurale (MAO - B). Sub actiunea acestor doua enzime rezulta A VM (acid
vanilmandelic) ~i metanefrine - metaepinefrina sitnormetanejnna (produsi intermediari) ce se
elimina urinar.
Eliminarea AVM = 1 - 7 mg/urina 24h.
Eliminarea in cantitate mai mare de 20mg/urina 2.+h a A VM apare patologic in
feocromocitom.

1t- 6.3. ROLUL FIZIOLOGIC AL CATECOLAMIONELOR

Principalul rol al MSR este adaptarea la orice forma de srres - hipoglicemie, hipotensiune,
frig, exercitiu fizic/suprasolicitare fizica sau psihica cu declan~area mecanismelor compensatorii.
Noradrenalina reprezinta ~i un neurotransmitator la nivelul tenninatiilor simpatice adrenergice.
La nivelul celulelor tinta, catecolaminele se fixeaza pe receptori specifici:
al si a 2 (pentru noradrenalina) cu mesager secundar Ca>
al ~i ~l (pentru adrenalina) ~i exercita multiple efecte (receptorii ~ (~1 si ~2) au ca

mesager secund AMP c):

- asupra diferitelor metabolisme - catecolaminele radrenalina) au o actiune catabolizanta,
determiniind : hiperglicemie prin stimularea directs ~licogenolizei (activeaza fosforilaza care
hidrolizeaza glicogenul) ~i indirecta a gluconeogeneze1 hep:nice: cresc lipoliza 'in tesutul adipos
prin activarea triacilglicerol lipazei hormono-denende;-,:e care hidrolizeaza trigliceridele la acizi

grasi si glicerol;
- asupra diferitelor aparate ~i sisterne. catecolaminele 1adrenalina si noradrenalina) au efect
oase si vasodilatator asupra vaselor din
vasoconstrictor asupra capilarelor tegumentarc si
onhiilor prin relaxarea musculaturii
muschii scheletici ~i a coronarelor. actioneaza
ui digestiv si urinar, produc efecte
bron~ice, asigura relaxarea muscularurii ne
cardiace -cronotrop +, inotrop +
- cresc excitabilitatea unor cenrri nerv osi s·.:~:lori.
Reglarea secretiei de catecolamine se realizeze :-rin fibre vegetative preganglionare
simpatice, cu receptori nicotinici.

6.4. TULBURARI IN PRODUCTL-\ DE C-\TECOL\MINE

Apar 'in cazul feocromocitomului - o :ur.i02 ·~':Celuklor cromafine din MSR care secreta
cantitati excesive de adrenalina sau noradren:::'.ii'2.. ~.l :!.X:X-:e.Se caracterizeaza printr-o excretie
crescuta a acestora ~i a metabolitilor acestora ir. •..:.f..::.a ~.\i'ectiunea reprezinta o cauza rara de
hipertensiune arterials paroxistica. Din nnnc! de vedere .:':nic mai pot aparea ~i alte simptome
neurovegetative cum ar fi: palpitatii. tran
etc. in urina de 24 de ore ale
Diagnosticul mnat si normetadrenalina
metabolitilor catecolaminelor:
oxi~-hidroximandelic), ca si
(normetanefrina) si acidul va11ilma11deli

222
 terminari plasmatice ale catecolaminelor (cu valoare diagnostica mai redusa, deoarece
mora prezinta descarcari plasmatice intermitente.
Exista unele situatii de care trebuie sa se tina cont in detenninarea catecolaminelor:
ele medicamente pot influenta secretia sau metabolismul catecolaminelor
-odilatatoarele, labetalolul, rezerpina, etc.), de aceea determinatile se fac in absenta
..;;l.!! tratament cu aceste medicamente;
ate influenta unele teste, de exemplu determinarea acidului vanilmandelic se face

- p-::-z;:n\..I une: Jiete J)p.~jt.ede vanjjje. . .

Al:e ~...:::-bari ale secrefiei de catecolamine apar In deficit de producue, descompunere
C2. e'\.:~i\ .i blocarea receptorilor dopaminei, care due la aparitia simptomelor bolii
tarkinson s.au ale depresiei.

J,.... 7.7. HORMONII CORTICOSUPRARENALIENI

Corticosuprarenala, regiunea externa (corticala) a glandei suprarenale - glanda pereche
ituata la polul superior al rinichiului, secrets hormoni steroizi, corticosteroizii, reprezentati de:
1lucocorticoizi, mineralocorticoizi si hormoni androgeni.
Aceasta regiune este alcatuita (histologic sl functional} din trei zone: externii, glomerulara -
ecretanta de hormoni mineralocorticoizi; intermediara, fasciculata - secretanta de hormoni
r1ucocorticoizi; intemii, retkulotii - sscretanta de hormoni androgeni. Aceasta diferentiere are un
aracter relativ, fiecare zona producand majoritar dar nu exclusiv hormonii specifici.
· 7.1. Cortizolul (biosintetii. catabolism, reg/area secretiei, actiuni biologice)
Hormonii glucoconicoizi sum reprezentati de cortizon, cortizol, corticosteron ~i 11-
ehidrocorticosteron. Cel mai important este cortizolul (17- hidroxicorticosteron), avand
rmatoarea strucrura:
ri .
0 ~--CH.-0

""-0 1/'-..(~

0 er J,,
Cortzon
<,
Corticosteron
D! - pregnen-11.21 diol. 3-20 diona
! -pregnen-17.21d1ol.3. ·,;.?.::;-;:r.~
lucoconicoi:ilor: conizol. cortizon, corticosteron

Biosinte:a coni:('fu/ui
Are ca punct de plecare colesterolul, la fel cu al ti hormoni steroizi. Acesta este adus pe cale
f lasmatica, sau ,;""'"" m situ din acetil Co-A ii stocat in vacuole lipidice la nivelul

1citoplasmei.
Sub actiunea generala a ACTH (sau a angiotensinei Il pentru zona glomerulara) elibereaza
:colesterolul din forma esterificata si este transportat in mitocondrie. Sub actiunea unei enzime
de clivare si a cit. P450 In mitocondrie colesterolul este transformat In pregnenolon C?i, care
apoi da nastere celor 3 categorii de hormoni (glucocorticoizi, mineralocorticoizi si androgeni).

223
 Zona fasciculata
I
P450ssc

Pregnenolon 3 beta.OH

l
P45Ck:Y ~a-45.lzomeraza
17-HO pregnenolon Progesteron

l Jbeta.oH
delta 45.1zomeraza
17-ttO progesteron
P45Ck:21

P45Ck:21I
t 11.deoxicorticosteron
11-deoxicortizol IP~Ck:11

P45Ck:111
Cti,OH

~iro K,C
ObOH
C• 0

J§5~r
t'ccC·O

,ID.
Cortizol Corticosteron

Fig. 13. Hormoni glucoconicoizi - biosintezii

Transportul cortizolutui
Dupa ce este sintetizat, cortizolul esre eliberat In circulatia sanguina, de unde este
transportat spre organele tinta, In cea mai mare pane (aproximativ 90 %) sub forma Iegata de
transcortina sau CBG (cortizol-binding globulin) si doar o mica parte sub forma libera (8% din
cortizol circula nelegat, liber, este fractiunea biologic acriva ce se va lega de receptor). Timpul de
injumatatire T112este pentru cortizol - 1,5 -2 ore.
in concentratii mai mici circula legat si de alburnina, >:"i\'elulCBG seric este crescut In
sarcina si In tratamentul cu estrogeni si scade in tarile hiooproteinemice (ex. sindromul
nefrotic). Cortizolul seric prezinta variatii In jc;ie ce ritmul somn-veghe, este crescut
dimineatafz S µg/l) ~i scade pe parcursul zilei - µgll). Evaluarea singulara a cortizolului seric are
o valoare diagnostica scazuta, dar, cu toate a
inalt sugestiva pentru absenta patologiei coni nalei. iar, In absenta stresului, pierderea
ritmului dium sugereaza hiperfunctia suprarenaler.

Catabolismul cortizalului
Dupa ce l~i indeplineste actiunile la niv e'.:...~C:'.'f:?..lelor
tinta, cortizolul este catabolizat, in
cea mai mare parte de ficat si se elimina pnr: .::::-.~ sub forma unor compusi gucurono- sau
sulfoconjugati (si In mai mica masura ~ 20°/o si pe cale biliara si cutanat).

224
 R~~larea~ecreuei de glucocorticozi!corti:ol
ACTH este principalul stimul al secretiei de cortizol. Trei factori importanti regleaza
secretia de ACTH ~i implicit si secretia de corrizol:
-~ __,, ··----'·· .,r;-----~-"'~------L---c;·.-..,,...
.---..------ _.,,, eri.11 w/
a ....•.. liipocalainO-J1ipoflz:a.r, conform scnerner
urmatoare:
Hipotalamus Hipofiza anterioara Corticosuprarenala
CTH
• \ rnnm•pe Concentratii mari 7 _ __, /
Cortizol

Stimulare -------
~ Concentrarii mi

Fig. 14. Reg/area secretiei de corti:ot prin and hipoialaTTW-hipofi:;o-CSR

b) Stresul (interventii chirurgicale, stressul emotional. etc.) - conduce la o secretie crescuta

e CRH (corticoliberina hipotalamica) si ACTH.
c) Ritmul diurnal cortizolului plasmatic - se coreleaza cu ritmul somn-veghe In sensul ca
iveJul cortizoluJui plasmatic este maxim dirnineap, (aproximariv 9 a.m.) ~i descreste spre seara,
tingand un minim aproximativ la 12 p.m.
Si alti factori mai pot influenta ritmul secretiei de cortizol. cum ar fi: varsta, sarcina,
olile hepatice cronice, hiper- ~i hipotiroidismul, tratamentele cu estrogeni, etc.
Acfi.unea biologica a glucocorticoizilor (cortizol)
Prin actiunea la nivel nuclear, cortizoluJ induce sinteza unor enzime cheie care vor stimu]a
umite procese metabolice.

Glucocorticoizii au numeroase efecte asupra metabolismului glucidic, lipidic si protidic

recum si efecte antiinflamatorii ~i imunosupresoare:
- asupra metabolismului glucidic:- cresterea gluconeogenezei hepatice;
- cresterea sintezei hepatice de glicogen;
- scade utiJizarea glucozei de catre tesuturi.
- asupra metabolismului protidic: cresc catabolismul ~i cetogeneza;
- asupra metabolismului lipidic: cresc lipoliza;
- asupra metabolismului apei: cresc rata de filtrare glomerulara ~i favorizeaza
excretia renala a apei;

- asupra acizilor nucleici - inhiba sinteza acizilor nucleici In majoritatea tesuturilor,

cu exceptia ficatuJui unde stimuleaza sinteza ARN;
- efecte antiinflamatoare si fannacodinamice - prin modularea productiei de citokine. in
doze mari se utilizeaza In stari grave (socul postoperator, din infarctul miocardic, arsuri,
posttraumatic). Se folosesc derivatj sintetici foarte activi si anume, prednison,
supcrprednol, dexametazona;
- efecte imunosupresoare - prin distructia tesutului limfoid, inhiba majoritatea factorilor
implicati In raspunsul imun, scaderea numarului de leucocite circulante, reducerea
productiei de prostaglandine si leucotriene, inhiba productia de anticorpi.

225
 Actiunea cortizolului se desfasoara diferentiat la nivel tisular. La nivelul ficatului
stimuleaza sinteza ureei. La nivelul tesutului osteo-articular stimuleaza mobilizarea colagenului
si demineralizare osoasa. La nivelul tesutului adipos stimuleaza lipoliza, cu cresterea cone.
AGL, a glicerolului, cu redistributia facio - tronculara adipoasa.
Ca mecanism de actiune, glucocorticoizii sunt honnoni lipofili care se leaga de receptorii
intracelulari. Exista 2 tipuri de receptori :
- Tipul I (leaga cu aceiasi afinitate gluco- si mineralocorticoizii);
- Tipul II (leaga glucocorticoizii).
Ambele tipuri de receptori prezinta structuri asemanatoare. f ntre receptorii corticoizi si cei
tiroidieni exista o similitudine de aproximativ 50% ceea ce explica unele efecte comune in
metabolism, dezvoltare $i diferentiere celulara,

Tulburari in productia de glucocorticoizi:

a. Hlperfunctia corticosuprarenalei - se caracterizeaza prin productie crescuta de
glucocorticoizi (cortizol), stare cunoscuta sub denumirea de Sindrom Cushing, evidentiata clinic
prin: obezitate tronculara, facies tipic "in luna plina". hipenensiune arteriala, vergeturi, tulburari
menstruale, miopatie, tulburari psihice, etc.
Printre cauzele cele mai importante ale sindromului Cushing se numara:
- iatrogenic - se datoreaza tratamentelor cu ..\CTH sau cu glucocorticoizi;
- ACTH-dependent - adenom hipofizar boala Cushing);
- sindroame seer e ACTH ectopic.
- ACTH-independent - adenom suprare

Dintre testele diagnostice, valoarea ACTH-ului plasmatic poate fi utila in diferentierea

multiplelor cauze de sindrom Cushing.
b. Hipofunctia corticosuprarenalei - poate fi primara - detenninata de incapacitatea
primara a suprarenalei de a sintetiza cantitati suficiente de honnoni In atrofia suprarenaliana
autoimuna, leziuni infiltrative (amiloidoza. hemoeromatoza). infiltratele neoplazice, boli
granulomatoase (TBC, sarcoidoza), hipo- sau hiperplazia suprarenaliana congenitala, etc.
Hipofunctia secundara este detenninata de adrninisrrarea cronies de glucocorticoizi precum si de
hipopituitarismul de cauza tumorala sau postchirurgi.:ala.

4'-- 7.2. Aldosteronul (biosinteto, catabolism. reglarea secrefiei, actiuni biologice)

Honnonii mineralocorticoizi sunt reprezentati in special de aldosteron, hormonul cu cea
mai intensa activitate mineralocorticoida. Aldosteronul este eel mai important mineralocorticoid
avand o concentratie de 0,08 µg %. Circula majoritar sub forrna nelegata.
- fonne, semiacetalica si aldehidica.
Ca structura chimica, aldosteronul

226
 0

Forma aldehidica
0
D Forma semiacetal

Aldosteronul (~4 - pregnen -18 al -11,21 diol-3,20 diona)

Fig. 15. Aldosteron - structura ctinica

Biosinteza aldosteronului are ca punct de plecare coJesteroJul, ~ieste caracteristica zonei

lomerulare (datorita prezentei enzimei 18 - hidroxilaza) care devine astfel sediul sintezei
onnonilor mineralocorticoizi.

HO

Zona glomerulosa
P450ssc
Pregnenolon
3 beta.OH
delta 45.izomeraza
Progesieron
l P451k:21
11.deo>CiCtJrticosteron
!P451k:11
Cortlcoste ro n

Aldosteron
Fig. 16. Aldosieron biosinteza

eronului
Dupa si:.:ez.i. r.:.ineralocorticoizii activi biologic sunt eliberati In circulatia sanguina, fiind
-::::.:t>ur.::m3 si rransportati la organele tinta. Aldosteronul circula Iiber, doar l 0%
'.ga\i de sere...
!gat de protei:".:lde rransport. CBG. Aceasta leaga putemic cortizolul si slab corticosteronul. La
el ca ~i la cortizol, este activa doar forma libera a aldosteronului. Timpul de injumatatire T 112

te pentru aldosteron = 20 minute.

227
 Catabolismul aldosteronului: dupa ce i~i exercita actiunile la nivelul organelor tinta,
mineralocorticoizii sunt transportati la ficat unde se produce catabolismul !or, aldosteronul este
transformat in tetrahidroaldosteron. Eliminarea se face, la fel ca si in cazul glucocorticoizilor,
sub forma unor compusi glucurono- sau sulfoconjugati de tipul tetrahidroaldosteron-3-
glucuronid, pe cale renala.
Reglarea secretiei de mineralocorticoizi (aldosteron)
Principalul sistem de reglare al secretiei de aldosteron este sistemul renina-angiotensina.
Alaturi de acesta, rol stimulator mai au si ACTH-ul si ionii K+.
a. Renina - este o enzima proteolitica sintetizata ~idepozitata in granulatiile celulelor
juxtaglomerulare ce inconjoara arteriolele aferente ale glomerulilor renali. Este eliberata 'in
circulatie ca raspuns la scaderea volumului sanguin circulant sau presiunii de perfuzie renala
precum si la pierderile de Na+.
Renina actioneaza asupra angiotensinogenului circulant, o proteina produsa de catre ficat, ~i ii
transfonna in angiotensina I. Aceasta este transfonnata in angiotensina II sub actiunea enzimei de
conversie a angiotensinei (ACE). Aflata in majoritate 1n plamani, dar exista si in endoteliul vascular.
Angiotensina Ileste un putemic vasoconstrictor si actioneaza asupra zonei glomerulare pentru a
creste secretia de aldosteron, (efect de feed-back negativ asupra eliberarii de renina).
b. ACTH-ul- reglarea prin ACTH, dar poate avea un rol important in conditii de stress
sau cand sistemul renina-angiotensina este supresat.
c. Potasiul - aldosteronul este eliberat ca raspuns la cresterea concentratiei de K+ si
exercita efecte asupra tubilor renali distali, determinand cresterea excretiei de K+ in urina,
t volumul sanguin
i
Rinichi

i
Secretie de renina

Ficat _____. secretie

t Angiotensina I

Angiotensinogen

Plamani _____. secretie ----------

ACE Angiotensina II_____. tpresiunea
sanguine

jK+ Secretie Aldoster~n

l
it Na+, t K+
Fig. 17. Reg/area secretiei de a/dosteron (ACE: enzima de conversie a angiotensinei)

228

-
 Ac tiunea biologicd a mineratocorticoizilor
Aldosteronul este un reglator principal al volumului lichidului extracelular si unul dintre
ctorii principali ce intervin In metabolismul potasiului. Actiunile acestuia se datoreaza legarii
~ receptorii pentru mineralocorticoizi, acestia nefiind insa selectivi deoarece atat
rineralocorticoizii cat ~i glucocorticoizii au afinitate egala pentru receptori.
Specificitatea acestor receptori pentru mineralocorticoizi este realizata datorita prezentei
izimei 11~-hidroxisteroid dehidrogenaza tipul 2 care rnetabolizeaza cortizolul In cortizon
activ, care nu se mai leaga de receptor.
AJdosteronul actioneaza la nivelul tubilor contorti distali ~i la nivelul tubilor colectori ai
nichiului, determinand reabsorbtia ionilor de Na+ ~i secretia ionilor de K+ si W. Ionii de Na+
bsorbiti sunt'transportati In lichidul interstitial renal si apoi In circulatia capilara renala, Apa urmeaza
isiv transferul Na+. In starile cu hipersecretie de aldosteron se produce datorita acestui mecanism o
estere a volumului circulant cu aparitia In timp a hipertensiunii arteriale secundare.
Tulburari in productia de mineralocorticoci
a. Hiperaldosteronismul -Poate fi de doua tipuri:
- primar - se datoreaza prezentei stimulului pentru productia excesiva de aldosteron la
nivelul glandei suprarenale si este cauzat eel mai frecvent de un adenom suprarenalian
(65%) sau de hiperplazia corticala nodulara bilaterala (hiperaldosteronism idiopatic)
(aproape 35%).
- secundar - stimulul este in afara suprarenalei. Este mult mai frecvent si se asociaza
adesea cu hipertensiune arterials. Hiperaldosteronismul secundar este cauzat de conditiile
care stimuleaza secretia de renina, adesea ca ~i rezultat al filtrarii renale reduse a Na+, de
exmplu insuficienta cardiaca congestiva, sindromul nefrotic, ciroza hepatica, etc.
Utilizarea diurericelor este o cauza frecventa de hiperaldosteronism secundar datorita
depletiei lichidiene. Hiperaldosteronismul secundar mai poate aparea ~i In stenoza arterei
renale ~i in rumorile secretante de renina (rar).
Hiperaldosteronismul primar mai este cunoscut sub denumirea de sindromul Conn. cu
.mne clinice dare de cresterea volumului sanguin ~i hipertensiune arteriala, alcaloza
ipokalemica, hipotonia si astenia musculara,
b. Insuficienta corticosuprarenaliana este:
• primara - determinate de incapacitatea primara a suprarenalei de a sintetiza cantitati
ificiente de honnoni ~i se datoreaza unor boli care afecteaza suprarenala: atrofia suprarenaliana
~toimuna. leziuni infiltrative (amiloidoza, hemocromatoza), infiltratele neoplazice, boli
·anulomatoase (TBC. sarcoidoza), hipo- sau hiperplazia suprarenaliana congenital a, etc.
Pacientii cu boala Addison se prezinta cu: oboseala generalizata, hiperpigmentatie
iracteristica (datorita ACTH si peptidelor inrudite), pierdere ponderala, anorexie, greata,
potensiune arteriala, pierderea parului de pe corp, precum ~i hipoglicemie, niveluri crescute ale
reei serice si rulburari acido-bazice (hiponatremie, hiperkalemie, acidoza metabolica).
• secundara - deterrninata de administrarea cronica de glucocorticoizi precum si de
popiruitari~rr.~l de cauza tumorala sau postchirurgicala. . . . . . _
Sindrom.;l Waterhaus - Fredrickson, forrna acuta a insuficientci CSR, are o evolutie rapida
ire moarte.

7.8. HORMONII SEXUALI

Hormonii sexuali sunt horrnoni steroizi a carer sinteza se desfasoara Ja nivelul gonadei
1asculine, glandelor sexuale feminine si la nivelul corticosuprarenalei (intr-o masura mai mica).

229
.J.-. 8.1. Hormonii androgeni (biosinietii, secretie ~i transport, actiune biologicd}
Sunt derivati ai androstanului (C19). Principalul hormon androgen este testosteronul,
secretat de testicule, iar In cantitati mici si de corticosuprarenala si de ovar.

Biosinteza testosteronului
Se desra~oara majoritar In parenchimul testicular, Ja nivelul celulelor interstitiale Leydig
(95%) si In cantitati mai mici In ovar, CSR.
- La nivel testicular exista, alaturi de celulele Leydig, care secreta testosteronul sub
controlul hormonului luteinizant (LH) adenohipofizar, ~i celulele Sertoli care secreta
cateva proteine reglatoare, cum ar fi ABP (androgen-binding protein) si factorul inhibitor
Mullerian. Secretia celulelor Sertoli este controlata de hormonul foliculostimulant (FSH)
din adenohipofiza.
Biosinteza testosteronului porneste de la progesteron si parcurge o serie de etape.
Testiculele mai secrets si alti androgeni, androstendiona si dehidroandrosteronul, mai putin activi

biologic.

HO

Zona r~icularis
P450ssc

Pregnenolon
P~17

17.0H pregnenolon
I
17.20Ian
Oehidroepiand1osteron (OHEAI
§l#otral$fl!nllll

OHEA-5

Androstendion
Fig. 18. Hormoni androgeni - biosime::.ii

17-hidroxisteroid
17-hidroxilaza 17-desmolaza oxidoreductaza
Progesteron 17-hidroxiprogesteron Androstendiona TESTOSTERON

Fig. 19. 'testosieronui - biosinteza

Cele doua cai de sinteza a testosteronului sunt:

- 17-
a) una principala (b.41: colesterol - pref?nenolon. - progesteron
OHprogesteron - androstendiona - testosteron ~i
b) calea secundara (il~): pregnenolon - 17-0Hprogesteron - dehidroepiandrosteron

- an.drostendiona - testosteron.

230
 0 0
OH

HO
HO

Androsteron Dehidroepiandrosteron
T estosteron
DHEA

Fig. 20. Hormoni androgeni - reprerentanti

Testosteronul se secrets in cantitati de 5 - 9 mg/24h, fiind eliberat pe masura ce este

1intetizat, asigurandu-se astfel o concentratie plasmatica de 0,6µg%. Prepubertar este produs in
.antitati minime (CSR), apoi secretia creste progresiv, la adult se mentine in platou iar la
>atranete secretia se reduce.
Testosteronul circula Ja nivel plasmatic sub 2 forrne:
-o forma libera (1-3 %) responsabila de legarea de receptorii celulelor tinta, sau
-o fractiune (97 - 99%) legata de o proteina de transport, o beta-globulina (SHBG, proteina
e legare a honnonilor sexuali), produsa in ficat, cu afinitate mai mare pentru testosteron decat
fntru estradiol. Cresterea patologica a sintezei acesteia (ciroza, hipertiroidism), prin Jegarea
:stosteronului permite cresrerea concentratiei estradiolului liber plasmatic ~i aparitia
-nomenelelor feminizante Ja barbati.

Secretie si rransport
Dupa sinteza. testosteronul este transportat In circulatia sanguina spre organele tinta.
in unele tesururi (piele, prostata, etc.), testosteronul este transformat sub actiunea Sa-
ductazei intr-o forrna mai activa biologic, Sa-dihidrotestosteronul (Sa-DHT), iar in tesutul
lipos, testosteronul este metabolizat sub actiunea aromatazei la estradiol.
Dupa indeplinirea functiilor, testosteronul este elirninat pe cale urinara sub forma de 17-
;tosteroizi glucurono- sau sulfoconjugati. Eliminarea 17- cetosteroizilor are valoare diagnostica,
femei: 5 - 15 mg urina 2~ ore iar la barbati: 10 - 20 mg I urina 2\4ore.

Reg/area secre tie! de testosteron

Se realizeaza, principalele cai de reglare fiind reprezentate In figura urmatoare:

231
 ~------ Hipotalamus: GRH

Feedback ----+
l
Hipofiza anterioara Feedback

FSH~ LH Testosteron J
rBG
l
Legat de
1
Testicul Testicul
lnhibina .--- eel. Sertoli eel. Leydig ---+ Testosteron liber

1 1
ABP

-.Product! locals
TESTOSTERON

.:
Spermatogeneza

Fig. 21. Reg/area secretiei de testosteron sub controlul axei hipotalamo-hipofizo-testiculare

Acfi.unile biologice ale testosteronuiui

Pot fi grupate in:
- dezvoltarea si controlul aparitiei caracterelor sexuale masculine, prirnare ~i
secundare;
- stimularea procesului de crestere resterea cartilajelor - doza unica si clasificarea
lor - In doza mare)
- prezenta efectelor anabolizante, in special asupra metabolisrnului proteic,
stimuland dezvoltarea masei musculare:
- rol In spermatogeneza ~i dezvoltarea instincrului sexual.
Tulburari ale secretiei de hormoni androgeni:
a. Hipogonadismul masculin si infertilitatea
Scaderea functiei testiculelor (deficit al spermarogenezei, al productiei de testosteron sau al
ambelor) poarta numele de hipogonadism. Acesta poate fi clasificat in:
- primar (hipogonadism hipergonadotroj) - defectul este la nivelul testiculelor, fiind
cauzat de agenezii gonadale, agenezii gonadale (de ex. sindromul Klinefelter- boala
congenitala datorata anomaliilor cromozomiale-47XXY), disfunctii gonadale datorate
infectiilor virale, bolilor sistemice, medicamentelor citotoxice, etc.
- secundar (hipogonadism hipogonadotroj) - defectul este la nivel hipofizar sau
hipotalamic, iar printre cauzele care due Ja aparitia Jui se numara: tulburari hipotalamo-
hipofizare, tumori-prolactinoame, panhipopituitarismul, tulburari metabolice-

232
 umatoza. boli congenitale-sindromul Kallmann, tulburare Xvlinkata, caracterizata
pnn dericirul izolat de GRH, absenta mirosului ~i cecitate.
Diagnosticul de laborator al hipogonadismului implicit
- a. determinari ale hormonilor bazali - testosteron, prolactina, FSH ~i LH, pe baza
acestor masuratori putandu-se stabili tipul de hipogonadism;
- b. teste de provocare - cu hCG (human chorionic gonadotrophin), GRH sau Clornifen.

b. Ginecomastia
Dezvoltarea "sanilor" la barbat, In afara celei care apare obisnuit la pubertate, este
atologica ~i se datoreaza unei secretii crescute de estrogeni, care apare frecvent in tu1~ori;e
ndocr ine care secreta estrogeni sau hCG si unei productii scazute de androgen: (in
pogonadism). Unele medicamenre care au efecte antiandrogenice sau activitate estrogenica pot

mza de asemenea ginecomastie la barbat.

Diagnosticul de laborator al ginecomastiei implica efectuarea de teste biochimice care sa
.cluda afectiuni hepatice (teste functionale hepatice), renale (uree, creatinina), tiroidiene (teste
nctionale tiroidiene) ~i teste endocrine: FSH, LH, testosteron, estrogeni, prolactina ~i hCG.

v 8.2. Hormonii ovarieni (biosintezii, secretie si transport, actiune biologica)

Principalii honnoni sexuali feminini sunt estrogenii si progesteronul, acestia fiind
cretati In principal de ovar In cadrul unui proces ciclic (28 zile), care cuprinde doua faze:
- faza foliculara (proliferatival-predominf secretia de estrogeni si se afla sub controlul
adenohipofizei prin FSH ~i culrnineaza cu momentul ovulatiei;
- faza luteala (secretorie)- predornina secretia de progesteron ~i se afla sub controlul
adenohipofizei prin LH: se instaleaza dupa mornentul ovulatiei, cand din fo!iculul rupt
odata cu expulzia ovulului se formeaza corpul galben, acesta involuand in absents
fecundatiei:
- stimularea anabolismului proteic cu cresterea rnasei musculare.

Biosinieta honnonilor ovarieni

a. Estrogenii sunt sreroizi derivati ai estranului (C1s) si sunt reprezentati de estradiol (eel
ti activ), estrona ~i estriol (intermediari In metabolismul estradiolului), spre deosebire de
ilalti steroizi, ciclul A este aromatic. de aici derivand ~i denumirea defenolsteroizi.
Biosinteza !or se desfasoara majoritar In ovar, dar si In placenta, cortexul suprarenalei,
ecum ~i In testicule (la barbati) ~i pome~te de Ja progesteron, conform schernei urmatoare:

19 hidroxilaza
17-desmolaza
17-hidro>.:' ara
>gesteron 17-hidroxiprogesteron Androstendiona 19-oxa-androstendiona

l
Estrona

t
ESTRADIOL

Fig. 22. Biosinteza estrogeni/or

233
 La nivelul CSR biosinteza estrogenilor porneste de la androgeni, de la testosteron sub
actiunea unei aromataze stimulata de citocromul P450, 02, NADPH.
b.Progesteronul, (1'.4 - pregnen, 3,20-diona), este alaturi de 17-HO- progesteron, un
honnon gestagen, fiind secretat de corpul galben ~i in cantitati mici si de placenta,
corticosuprarenala si testicule (aici doar sub forma de produs intennediar).
Biosinteza sa are ca punct de plecare colesterolul.

Cdesterd- pregjnolon-17 a-HO-jpregnenolona

- dehidrrandrooteronul

progesteron- 17a-HO-progesteron - androstendiona

arorrataza
!
testosteron

Alti metaboliti estrona(E1)

!J·=-a
171)-estradiol(~)

j 100-hidrrndlaza j
estriol AJtirretabolf

Fig. 23. Biosinteza hormonilor ovarieni

._ Secretie si transport al estrogenilor si progesteronului

Estrogenii circula 1n sange legati specific de SHBG (cea mai mare parte) si nespecific de
albumina. Pana la 10 ani ovarul sintetizeaza cantitati mici de estrogeni, cca I 0 - 20 µg/zi, cantitatea
crescand dupa aparitia menstruatiei, cu 8 zile inairuea ovulatiei incepe secretia de estrogeni, care
creste progresiv piina in ziua ovulatiei ( 10 - 320 µg zi). apoi scade brusc, fiind inlocuita cu secretia
progesteronica. La barbati apare o secretie constants
Dupa indeplinirea functiilor biologice. ii sunt catabolizati ~ieliminati prin urina
(cea mai mare parte) si scaun sub fonna unor
Progesteronul circula in sange lega
specifica, numita CBG (globulina de legate a conicosteronului). Fractiunea libera, 10% este
fractia biologic activa, responsabila de legarea hormonului de receptorii celulelor tinta.
Dupa indeplinirea rolurilor biologice. proges:eronul este metabolizat la nivel hepatic, iar
eliminarea se face pe cale urinara si biliara sub forma cnor derivati glucuronoconjugati.

Actiunea biologicd a hormonilor ovarieni

Pricipalele roluri ale estrogenilor constau i;- dezv oltarea caracterelor sexuale primate
(cre~terea ovarului, dezvoltarea trompelor uterine ~1 a uterului. maturarea celulelor germinale si a
endometrului pregatindu-1 astfel pentru acriunea progesteronului) si a caracterelor sexuale
secundare (dezvoltarea glandelor mamare prin dezx oltarea sistemului canalicular) la femeie,
precum si In proliferarea mucoasei uterine.

234
 Ei 9fligura ~i efecte extragenitale - inhiba mitozele In tesuturile cu crestere rapids si in
gane\e de reproducere masculine, manifesta efecte anabolice slabe favorizand fixarea calciului
absorb\ia apei (lipsesc efectele anabolice proteice), Scaderea concentratiei de estrogeni la

lenopauza duce la aparitia osteoporozei. . . ,

Principalul rol al progesteronului este eel de dezvoltare ~imodelare a m~coase1 utenne m
__
derea nidari i ovulului fecundat. _ii} ca_z1:1_l_I~_ P~?~.;1
~~-r~_~dar~~-~~.:-.~. ..5~••~e~~~~!_,~:rEi~~~:~~e~~~
l' I II (
mentinerea sarcmn hormon gestagen). Asigura dezvoltarea portiunii acinare a glandei
iamare In vederea lactatiei, ca ~i relaxarea muscularurii uterine si a trompelor, In general
'~usculatura neteda,
Progesteronul are si o slaba actiune de tip mineralo- si glucocorticoida de retentie de sodiu
apa, proteoliza, glicogenoliza.
Reglarea secretiei de estrogen ~i progesteron se a a sub controlul adenohipofizei prin FSH
LH, care la randul lor se afla sub control hipotalami rin GRH (sau Gn - RH).

Tulburari ale June tiei sexuale la [emei:

a. Oligomenoreea ~i amenoreeea
Reducerea frecventei si/sau a volumului menstrelor poarta numele de oligomenoree.
menoreea reprezinta absenta completa a menstruatiei timp de eel putin 6 !uni.
Amenoreea poate fi clasificata In:
- primara - absenta/aparitiei menstruatiei la tinerele care au depasit varsta
pubertatii si se datoreaza: absentei uterului sau ovarelor, boli genetice (sindromul Turner,
45 XO), sindromul de testicul feminizant (In care exista o mutatie la nivelul receptorilor
pentru testosteron, rezultand o tulburare a androgenezei In timpul diferentierii sexuale,
iar copilul dezvolta fenotip feminin), etc.
- secundara - care survine dupa o perioada de menstruatii normale, fiind cauzata
de o multitudine de afectiuni: hipotalamice (anorexia nervoasa, tumori, sindromul
Kallmann, pierdere ponderala severa), hipofizare (hiperprolactinemia, tumori hipofizare-
adenoame, craniofaringioame, etc.), afectiuni endocrine diverse (tireotoxicoza, boala
Addison, sindromul Cushing, etc.), in excesul de hormoni sexuali de diferite cauze (exces
de androgeni In sindromul de ovar polichistic, tumori virilizante; tumori secretante de
estrogeni), etc.
Diagnosticul amenoreei necesita o examinare fizica atenta pentru a urmari prezenta
racterelor sexuale feminine, a anomaliilor tractului genito-urinar si existenta semnelor unor
ectiuni cum ar fi sindromul Turner, hirsutismul, precum si o serie de teste biochimice care
plica determinarea concentratiei plasmatice ale FSH, LH, prolactinei, estradiolului,
:tosteronului, In cazul pacientelor cu semne de hirsutism ~i teste functionale tiroidiene In cazul
spiciunii de hipotiroidism sau tireotoxicoza.
b. Infertilitatea la femeia cu menstruatii normale
Amenoreea conduce la infertilitate, dar infertilitatea poate sa apara si la femeia cu menstre
rmale, In absenta administrarii de contraceptive orale.
c. Hirsutismul si virilizarea
Hirsutismul se refera la cresterea excesiva a parului In locuri care sunt caracteristice
rbatilor (abdomen, piept, fata), iar virilizarea se caracterizeaza prin manifestari ale excesului

235
de androgeni, cum ar fi: crestere masei musculare, tngrosarea vocii, atrofia sanilor, hi.pertrofia
clitorisului, absenta sau oprirea menstruatici- Principalul mecanism de producere al hirsutismului
si virilizarii este fie o crestere a activitatii androgenilor fie o cre~tere a sensibilitatii foliculilor
pilosi Ja androgeni.
Cauzele cele mai frecvente care due Ja hirsutism si virilizare pot fi grupate astfel:
- ovariene: sindromul de ovar polichistic, neoplasme;
- suprarenaliene: hiperplazia congenita\a a suprarenalei, sindromul Cushing, tumori
virilizante;
- medicamente: steroizii anabolizanti, progestative, diazoxid. danazol;
- diverse: hiperprolactinemia, acromegalia, menopauza. idiopatic.
Investigarea pacientelor cu hirsutism depinde de prezentarea clinica. La maJontatea
pacientelor este necesara determinarea concentratiei plasmatice a testosteronului, DHAS
(dihidroepiandrosteron-sulfat) si a gonadotrofinelor. La femei, DHAS este produs al suprarenalei
si de aceea determinarea sa este utila cand se suspecteaza cauze suprarenaliene de hirsutism.

7.9. HORMONll HIPOFIZARI SI HIPOTALAMICI

Hipofiza, glanda endocrina situata Ja baza encefalului. In saua rurceasca a osului sfenoid,
cu o greutate de cca 0,5-0,8 g, este alcatuita din doua parti. anterioara (adenohipofiza 75%) si
posterioara (neurohipofiza), lobul interrnediar fiind rudimentar la om. Este legata de hipotalamus
prin tija ~i tractul hipotalamohipofizar.
Hipotalamusul realizeaza o functie integratoare intre sistemul nervos central, sistemul
nervos vegetativ si eel endocrin. El secreta o serie de hormoni care ajung in glanda pituitara
(hipofiza) prin sistemul vascular port hipotalamohipofizar. Ei controleaza eliberarea honnonilor
adenohipofizei avand un efect eliberator sau inhibitor asupra acestora. Eliberarea honnonilor
hipotalamici este influentata de stimuli proveniti de la nivelul sistemului nervos central.
Hipofiza anterioara (adenohipofiza) secreta 6 hormoni: ACTH (hormonul
adrenocorticotrop), GH (horrnonul de cre~tere. STH). FSH (honnonul foliculo-stimulator), LH
(honnonul luteinizant), prolactina (PRL) ~i TSH (horrnonul tiro-stimulator, tirostimulina).
Neurohipofiza sau hipofiza posterioara depoziteaza si secreta 2 hormoni, ocitocina si
antidiuretic sau vasopresina (ADH), sintetiza\i de nucleii supraoptic si paraventricular din
hipotalamus lobul intermediar produce MSH. hormonul melanocitostimulator.
Secretia adenohipofizara este stimulata inhibata de hormonii hipotalamici,: Honnonul
eliberator de corticotropina (CRH), Factorul eliberator al honnonului de cre~tere (GH-RH),
Honnonul eliberator de gonadotropina (Gn-RH). Hormonul eliberator de tirotropina (TRH).

Tabelul 1. Hormonii adenohipofi:.ari ~i hipotalamici

Hormon adenohipofizar
Honnonul adrenocorticotrop
(ACTH)
Hormonul de crestere
(GH, STH)
Hormonul foliculo-stimulator
Hormon hipofizar Controlul feed-back
stimulator
Honnonul eliberator de Cortizolul
corticotropina (CRH)
Factorul inhibitor al eliberarii
Factorul eliberator al
hormonului de crestere
hormonului de crestere (GH-
(GHRlH)
RH)
Honnonii steroizi ai
Honnonul eliberator de

236
 gonadotropina (Gn-RH) gonadelor si inhibina
fSH)
[ionnonul luteinizant (LH)
Nu se cunoaste nici un factor Dopamina
lrolactina(PRL) stimulator
Honnonul eliberator de Fractiunile libere ale T3 ~i T4
Honnonul tiro-stimulator
tirotropine (TRH)
~TSH)
-
.1. HORMONII ADENOHIPOFIZARI
9.1.1. Hormonul somatotrop (GR, STH) (structura, actiune biologicd)
Apartine grupei honnonilor proteici produsi de celulele acidofile.
Este un polipeptid cu o structura similara cu cea a prolactinei.
Structura: un Ian] polipeptidic cu 19 J resturi de AA, GM==2l 500.
Stimuleaza sinteza proteica si cre~terea, avand ~i efecte metabolice hiperglicemiante care

~opun actiunii insulinei.

Reglarea secrefi,ei de GH este stimulate de factorul eliberator al honnonului de cre~tere
:JH-RH) ~i inhibara de somatostatina (GHRIH). Somatostatina inhiba ~i eliberarea de TSH.
ozele mari de glucoza inhiba secretia de GH. Ea mai este inhibata ~i de acizii grasi liberi,
- ·----
.•.-cocorticoizi. - Stresul, -· ----
exercitiilc fizice intense, hipoglicemia, postul ~i unii aminoacizi

1muleaza productia de GH.

Rol: hormonul de cre~tere stimuleaza cresterea printr-un efect direct si unul indirect prin
ermediul factorului de crestere de tip insulinic (IGF-1), asemanator cu proinsulina a carui
hteza hepatica este stimulata de catre GH. Actiunea directa a GH include si efectul sau asupra
ucidelor ~i lipidelor, actioniind sinergic cu cortizolul ~i opus insulinei detenniniind cresterea
coneogenezei, scaderea utilizarii glucozei de catre tesuturile periferice ~i cre~terea lipolizei.
IF acJioneaza direct asupra celulelor stem, procondrocitelor ii stimuleaza diferentierce 1n

rdrocite.
GH asigura:
- cresterea osului In lungime (actioneaza pe cartilajele epifizo-diafizare)
- stimuleaza sinreza proteica (exemplu: colagen) si absorbtia Ca2+)
- stimuleaza lipoliza
- creste glicemia prin gluconeogeneza hepatica si scade utilizarea glucozei
- asigura mineralizarea osoasa.
Honnonul prezint.3 s1milirudini structurale cu prolactina ~i cu honnonul somatomamo-

pinic placentar (CSHJ:

- 85% dintre aminoacizi sunt identici;
- 35% din aminoac1zi sun! omologi;
- Toti trei con tin un singur Trp ( pozitia 85 - GH ~i CSH, pozitia 91 - PRL).
Simulitudinea se traduce prin faptul ca exista asemanari privind dispunerea in genom a

nelor corespunzatoare.

9.J.2. Hormonul tireotrop (structure, ac,tiune biologica)

TSH (tirostimulina) este o glicoproteina cu rol In stimularea sintezei si secretiei honnonilor
;oidieni. Secretia de TSH este stimulata de hormonul eliberator de tirotropina (TRH), un
~eptid produs de hipotalamus. Secretia de TSH ii TRH este inhibata de hormonii tiroidieni.

237
TSH-ul stimuleaza toate etapele sintezei hormonilor tiroidieni, pompa de iod, sinteza
tireoglobulinei, absorbtia coloidului de catre celula folicuilara ~i eliberarea T3 si T4 din
tireoglobulina.
TSH-ul actioneaza asupra tiroidei, via AMPc activand captarea iodului prin pinocitoza,
tireoglobulina este hidrolizata, resturile de tirozina ~i iod elementar sunt recirculate. r are efect
inhibitor asupra hidrolizei tireoglobulinei de unde utiiitatea tratamentului cu KI al
hipotiroidismului.

9.1.3. Hormonul adrenocorticotrop (structurd, actiune biologicd)

Jo- structura~
ACTH (corticotropina) este un hormon polipeptidic derivat dintr-un precursor proteic
mare, numit proopiornelanocortina (POMC) GM = 31000. cu 285 AA, alaturi de: honnonii
melanocitostimulator MSH, de lipotropine LPH ~i de endorfine. ACTH este un polipeptid din
39 resturi de aminoacizi. Are un Tl/2= 3-4 minute.
Primii 23 aminoacizi sunt identici la toate speciile si sunt responsabili pentru activitatea
biologics.
Rolul sau este acela de a actiona asupra zonei fasciculate a corticosuprarenalei si de a
stimula sinteza honnonilor glucocorticoizi, in special ortizol. Aceasta actiune se intinde
si asupra mineralocorticoizilor, dar intr-o masura mai mica. crescand concentratia plasmatica de
aldosteron. ACTH-ul stimuleaza ~i producerea de melanins actionand asupra melanocitelor. Din
aceasta cauza apare pigmentarea caracteristica din sindromul Cushing.
Reglarea secretiei de ACTH datorita controlului de tip feed-back pe care ii exercita
cortizolul plasmatic este realizata de hormonul eliberator de corticotropina (CRH-ul - produs de
hipotaiamus). Astfel, secretia de ACTH si de CRH este inhibata de catre concentratiile crescute
ale cortizolului Iiber plasmatic. Stresul ~i hipoglicemia determina stimularea secretiei de ACTH
si de CRH.
Tulburari ale secretiei de ACTH:
a) Hipersecretia (B. Cushing hipofizara: hiperplazia adrenala cu hipersecretia de
giucocorticoizi)
b) Hiposecretia (B. Addison, cu insuficienta a secretiei de glucocorticoizi)

Alti derivati de POMC, produsi de celulele bazofile sunt: Hormonul

melanocitostimulator (MSH), melanotrop, care acrioneaza Ia nivelul tegumentar, indentificand
pigmentarea prin dispersia pigmentului melanic. Endorfinele -cu rol analgezic mai intens decat
morfina, Lipotropinele - se presupune ca sunt intennediari in sinteza endorfineior.

../- 9.1.4. Hormonii gonudotropii, foliculostimulant !ji luteinizant (structura, actiune

biologica)
Gonadotropinele (FSH si LH) controleaza activitatea glandelor sexuale.
Structura: sunt glicoproteine din grupa hormonilor giicoproteici TSH, FSH, LH, alcatuite
din doua subunitati polipeptidice si o parte glucidica ce leaga cele 2 subunitati prin legaturi
necovalente a ~i ~- Subunitatea a este identica Ia FSH, LH, TSH (si la un honnon secretat de
catre placenta) a contine 92 resturi de AA, cu GM = 20.000. Subunitatea ~ este unica pentru

238
 are hormon, responsabila de specificitatea lor biologica (l 10 resturi AA pentru TSH, cu
i=l8.000 Da, 115 resturi AA pentru FSH ~i LH). Partea glucidica prezinta ~i ea diferente
ucturale.
Atat la barbati cat si la femei, secretia de FSH si LH sunt reglate de catre hormonul
berator de gonadotropina (Gn-RH) care este un decapeptid ce se leaga de un receptor situat pe
orafata membranei celulare. Hormonii sexuali steroizi (estrogenii $i androgenii) au efect
iibitor. Efectul estrogenilor este dependent de fazele ciclului menstrual.
Actiune biologicii la barbati, LH-ul actioneaza asupra celulelor Leydig cu cresterea
itezei si secretiei de testosteron, in timp ce FSH-ul impreuna cu testosteronul actioneaza asupra
ulelor Sertoli stimuland spermatogeneza ~i crescand sinteza altor proteine (ca de exemplu,
iteina ce Ieaga androgenii sau inhibina). Inhibina este secretata In interiorul lumenului tubilor
niniferi unde se leaga de testosteron ~i ajuta la mentinerea concentratiilor crescute de
Irogeni, ea are ~i efect negativ asupra secretiei de gonadotropine.
Actiune biologica la femei, in timpul primelor zile ale ciclului menstrual, FSH-ul este
rmonul predominant care stimuleaza secretia de estradiol si dezvoltarea foliculului ovarian. 0
:a cu cresterea estradiolului, secretia de FSH incepe sa scada, aceasta cornbinatie fiind
ponsabila de selectia si dezvoltarea foliculului dominant. Concentratia de estrogeni continua
creasca iar la mijlocul ciclului aceasta concenrratie exercita un efect feed-back pozitiv care
ermina o crestere a concentratiei de LH. care. impreuna cu hormonii steroizi determina
tura foliculului si ovulatia. Ovulatia este acornpaniata de o scadere brusca a estrogenilor
ata de o scadere a LH-ului. Foliculul rupt dev ine acum corpul luteal care secreta progesteron
.stradiol. Acesti horrnoni steroizi mentin oocirul si pregatesc endometrul uterin pentru viitorul
I fertilizat. Cresterea horrnonilor steroizi determina inhibarea FSH-ului $i LH-ului. In absenta
lilizarii, secretia de progesteron si estradiol a corpului luteal scade, endometrul sufera
dificari vasculare cu deburul rnenstruatiei. Seaderea secretiei de estrogeni stimuleaza secretia
FSH si astfel incepe un nou ciclu.

9.1.5. Prolactina (structura, tiviiate biologica)

Prolactina (PRL) est lipeptid secretat de celulele lactotrope cu o structura
rnanatoare cu cea a hormon e crestere (Grupa horrnonilor proteici produsi de celulele
iofile ).
Structure: este un polipeptid, alcaruit dintr-o singura catena polipeptidica cu 198
inoacizi, avand G~1 = ::3
Este secretata de celulele lactotrope, acidofile din adenohipofiza. Secretia este inhibata de
'e doparnina deci. arunci cand efecrul dopaminei este abolit, secretia de prolactina creste.
retia de prolactina poate f stimulata de catre TSH, stres, supt, alti factori hipotalamici cum ar
rIP (polipeptidul in.esnnal vasoactiv), ocitocina, steroizi (estrogeni) $i factori de crestere cum
i factorul de crestere epidermal.
Activitate bioloztc i. in cursul gestatiei si a lactatiei creste semnificativ numarul celulelor
otrope. Are rot in lactogeneza (pe glanda mamara stimulata in prealabil de estrogeni $i
gesteron) si in procesul de control al functiilor gonadelor (inhiba secretia Gn-RH. blocheaza
~nile FSH ~i LH la nivelul gonadelor). Are un efect luteotrop - dezvoltarea si mentinerea
ului galben. Hipersecretia de PRL, datorata hiperplaziei celulare sau adenoamelor hipofizare
ilactinoame), determina la femei amenoree cu galactoree, infertilitate iar la barbati
ecomastie si impotents. Bromergocriptina este eficienta In tratamentul hiperprolactinemiilor.

239
 9.1.6. Aspecte de patologie a glandei hipofize
a. Hipopituitarismul
Hipopituitarismul este definit ca deficitul unuia sau a rnai rnultor hormoni hipofizari iar
panhipopituitarismul reprezinta deficitul tuturor hormonilor hipofizari. Un deficit izolat doar a
unui singur hormon se datoreaza unei afectiuni hipotalamice.
Cauzele hipopituitarismului:
- tumori: adenom pituitar, craniofaringiomul primar sau secundar, turnori cerebrale primare
sau secundare;
- boli granulomatoase: sarcoidoza;
- boli vasculare: hipotensiune severa, arterita craniana, infarct, malformatii vasculare,
necroza postpartum (sindrom Sheehan);
- traumatisme;
- infectii: meningite, tuberculoza, sifilis;
- iatrogen: radioterapie, interventii chirurgicale, tratament prelungit cu steroizi (produce un
deficit de ACTH);
- boli ale hipotalamusului: tumori, deteriorarea secretiei horrnonilor hipotalamici
eliberatori, alterari functionale cum ar fi cele intalnite in inanitie sau in anorexia
nervoasa;
- diverse: boli genetice sau leziuni embrionare.
Cele mai frecvent intalnite tumori care determina hipopituitarismul sunt adenomul
cromofob la adult ~i craniofaringiomul la copil. 0 alta cauza des intalnita sunt interventiile
chirurgicale si radioterapia. in timpul sarcinii, hipofiza prezinta o usoara hiperplazie iar
hipotensiunea care survine dupa hemoragia postpartum poate cauza un spasm al arterelor
hipofizare si eventual o necroza a hipofizei anterioare.
Semnele clinice depind de gradul insuficientei hipofizare si de tipul hormonilor implicati.
Primii hormoni afcctati sunt LH si GH urmati de FSH, ACTH si TSH. Concentratia prolactinei
poate fi crescuta In tumorile hipofizare.
b. Gigantismul ~i acromegalia
Excesul de hormon de crestere inainte de pubertate determina gigantismul iar dupa
pubertate produce acromegalia. In majoritatea cazurilor, cauza principala este determinata de o
tumora a glandei pituitare. Prevalenta unui adenom secretor de horrnon de crestere este de 50 -
80 de cazuri/milion. 0 mica parte din cazurile de acromegalie este reprezentata de o tumora
hipotalamica ectopica producatoare de GHRH. Acromegalia se dezvolta lent progresiv de-a
lungul a mai multor ani. De obicei timpul scurs de la debutul simptomelor ~i piina la diagnostic
este in jur de 6 ani.
Acromegalia se caracterizeaza printr-o crestere a oaselor extremitatilor precum si o
crestere a tesutului moale, mainilor, picioarelor, gurii si a organelor interne. La copii si
adolescenti excesul de hormon de crestere determina gigantismul deoarece asocierea cu
hipogonadismul secundar intarzie incheierea osificarii epifizare, osul continuand astfel sa
creases. Alte manifestari ale acromegaliei sunt reprezentate de: transpiratii abundente, gu~a,
osteoartrite, sindrom de tune! carpian, tulburari menstruale, scaderea libidoului si impotenta,
toate datorate unei insuficiente adenohipofizare. in 30-40% din cazuri exista si o secretie
crescuta de prolactina.

240
 c. Hiperprolactinemia
Cresterea pro\actinei serice peste 700mU/L (valori normale: 60-390 mU/L) poate indica
•zenµ Z.IIlCJ tumoti ntpon airo dar iJ(; po~tc datora J'i alro r cauze.
Cauzele hiperprolactinemiei sunt:
- fiziologice: (stres, sarcina, supt), medicamente: (blocanti ai receptorilor pentru dopaminii-
fenotiazine, butirofenone, antidepresive triciclice, metoclopramid), agent! de depletie ai
dopaminei- metildopa, rezerpina;
- patologice: prolactinom, alte tumori ale glandei pituitare, insuficienta renala cronica,
hipotiroidism primar, idiopatic.
Hiperprolactinemia determina infertilitate atat la barbati cat si la femei, impotenta la
rbati si dereglari ale ciclului menstrual Ja femei. Aceste manifestari se datoreaza faptului ca
olactina inhiba secretia intermitenta a Gn-RH. Deoarece secretia de dopamina de la nivel
otalamic inhiba secretia de prolactina. orice proces care interfera cu sinteza dopaminei,
nsportul ~i actiunea ei, poate determina hiperprolactinemie.
Cele mai frecvent lntalnite cauze sunt microprolactinoamele (adenoame sub 10 mm
unetru) ~i macroprolactinuoamele (adenoame peste I 0 mm diametru). Prevalenta !or nu este
ioscuta. Majoritatea microadenoamelor ramiin mici (peste 90% dintre ele) si doar o mica parte
/in macroadenoame.

I- 9.2. HORMONII NEUROJilPOFIZARl

Honnonii hipofizei posterioare. vasopresina (ADH sau hormonul antidiuretic) ~i
tocina sunt nonapeptide ciclice sintetizate de catre nucleii hipotalamici supraoptic (ADH) ~i
aventricular (ocitocina) .. Acesti nuclei contin neuroni neurosecretori ai carer axoni intra In
1stitutiatractului hiporalamo-hipofizar.
Depozitarea ADH si a ocitocinei se face la ruv elul hipofizei posterioare.
Precursorii sunt, pentru ambit horrnoru. molecule mari. In urma prelucrarii precursorilor
~]ta hormonii ce vor fi transportati spre ;o.:-ulde depozitare din neurohipofiza lmpreuna cu
ipeptide specifice numite neurofi.zine 1 $i ll (_proteinede \egare ').
Ambii hormoni sunt nonapeptide, diferemiate prin 2 resturi de aminoacid In pozitiile 3 ~i 8
lantului peptidic iar ciclizarea se realizeaza printr-o punte disulfidica intre cele 2 resturi de
eina din pozitiile I si 6.

9 GLY- NH2 9 GLY-

I
8 ARG
I
7 PRO
61
/CYS-ASP-,., ·~ ;:"S-ASP-NH
- :;""- 2
S 5 ~GLU: ~ 4 GLU-NH2
I 3PHE
S"- 1 2 2 3
~, ~ .....-ILE
CYS-TYR/ ~-TYR.....-

ARG -Vasopresina cc-oc1NA

(ADH)

Fig. U Ocitocina

241
 Structurile asernanatoare sunt responsabile si de actiuni asemanatoare ale celor 2
hormoni.

-r 9.2.1. Vasopresina (hormonul antidiuretic, ADH) (structure, actiune biologicai

ADH-ul este un nonapeptid cu structura ciclica, cu GM = 1084, avand un rol major in
controlul osmolaritatii lichidelor extracelulare si mentinerea echilibrului apei la mamifere. El
contine In lantul sau, in pozitia 3 un rest de Phe, ~i in pozitia 8 un rest de Arg, spre deosebire de
ocitocina (la care apar Ile si respectiv Leu). ADH uman ~i eel bovin este o Arg-vasopresina ,
spre deosebire de ADH porcin care este o Lis-vasopresina. Are un timp de injumatatire Tl/2 de
2-4min, fiind catabolizat periferic tisular.
Vasopresina este eliberata ca raspuns la o crestere a osmolaritatii plasmei sau la o scadere a
volumului extracelular: secretia de ADH este influentata de variatii mici, de cca 1-2% ale
osmolaritatii plasmei. Pragul osmotic de eliberare a ADH-ului este considerata valoarea de
300m0sm/L iar la 294 osmoli/L eliberarea este oprita.
ADH actioneaza la nivelul tubilor distali §i colectori renali, stimuland reabsorbtia apei cu
scaderea diurezei (efect anti diuretic, mobilizarea AMP c). La nivel vascular, ADH-ul este un
vasoconstrictor putemic, cu rol in mentinerea tensiunii arteriale in cazul hipovolemiilor.
Deficitul de ADH sau incapacitatea tubilor renali de a raspunde la ADH produce o masiva
poliurie, rezultand o urina diluata (diabet insipid). Cresterea osmolaritatii plasmatice determina
senzatia de sete, putandu-se mentine astfel un echilibru al apei. Pacientii cu diabet insipid
prezinta poliurie ~i sete continua. Diagnosticul diferential se face cu diabetul insipid cerebral
datorat unor tumori primare sau secundare, traumatisme, meningite, encefalite, cu diabetul
insipid nefrogen de cauoi metabolicd (hipercalcemie, hipokaliemie) sau medicamentoasd (litiu,
demeclociclina) ~i cu polidipsia psihogend,

~ 9.2.2. Ocitocina - (structure, actiune biologicd)

Are o structura similara cu cea a ADH, cu mentiunea ca in lantul peptidic se afla lie In
pozitia 3 si Leu In pozitia 8 (ceea ce o diferentiaza de ADH). Ocitocina apare la toate
vertebratele, avand aceiasi structura cu GM = 1007 si se formeaza dintr-un precursor cu GM =
30000, prin proteoliza.
Eliberarea ocitocinei este determinate d e neuroumorale, de impulsuri ce
pomesc de la nivelul glandei mamare (suptul sug
Rolul principal al acestui honnon consta in
initiaza travaliul pe uterul gravid la tennen si stimuleaza contractia uterina in timpul expulsiei
fetale). La nivelul celulelor mioepiteliale din peretii car.alelcr galactofore ale glandei mamare,
ocitocina determina contractia, urmata de ejecnz h;:::eh ..L Desi concentratia ocitocinei este mare
in timpul sarcinii, ea este contrabalansata de vzlon crescute ale progesteronului ~i ale
ocitocinazei. Functia ocitocinei la barbati nu es:e ir•.::~?"' deplin elucidata.
Eliberarea hormonului este reglata prin we-.::.l:".is::::e neuroumorale declansate de impulsuri
de la nivelul glandei mamare si al uterului.
Disfunctiile secretiei de ocitocina · nu sunt semnificative clinic.

242