Dupa originea lor, antigenele sunt exogene si endogene

.
Antigenele exogene sunt cele mai numeroase si pot fi împartite în
trei categorii: 1) naturale
; 2) artificiale
; 3) sintetice
.
Antigene naturale
Antigenele naturale formeaza categoria cea mai cuprinzatoare.
Aici sunt incluse toate macromoleculele naturale din virusuri,microorganisme, fungi, plante si
animale.Dupa dimensiuni se disting antigene moleculare (“solubile”) si
antigene corpusculare
.
Antigenele moleculare (solubile) constituie gruparea cea mai numeroasa, care include toate
tipurile de macromolecule: proteine,polizaharide, lipide, acizi nucleici
.
Antigenele corpusculare (“insolubile”) sunt reprezentate de virusuri
si de celule (procariote si eucariote).

Antigenele moleculare
Cele mai studiate antigene sunt proteinele si polizaharidele, la care se adauga conjugatele:
glicoproteine, nucleoproteine, lipoproteine, peptidoglicani, glicolipide.Proteinele
sunt cele mai numeroase si mai importante antigene
moleculare. Diversitatea lor chimica, generata de variatia secventei de
aminoacizi este uriasa. Practic, fiecare tip de molecula proteica nonself
din lumea vie este un antigen pentru organismul animal si uman,
deoarece are o secventa unica de aminoacizi, care determina o
structura secundara si tridimensionala proprie si implicit, existenta unor
epitopi proprii ca secventa a aminoacizilor si conformatie spatiala.
Polizaharidele
, desi au complexitate structurala relativ mare,
conditionata de multitudinea posibilitatilor de legare a atomilor de
carbon, sunt molecule slab imunogene în stare nativa, comparativ cu
proteinele. Antigenitatea lor este conferita de succesiunea unitatilor
componente, de configuratia spatiala a moleculei si de greutatea
moleculara. Cele cu greutati mai mici de 50 kD nu sunt imunogene.
Polizaharidele sunt antigene cu epitopi secventiali repetitivi si cel putin
uneori, în functie de originea polizaharidului si de specia imunizata, sunt
imunogeni.
Antigenele corpusculare
Antigenele corpusculare sunt, în esenta, antigene moleculare
asociate virusurilor si celulelor. Proteinele capsidale si glicoproteinele
învelisului viral sau proteinele prezentate pe suprafata celulelor infectate
cu virusuri, sunt foarte imunogene si stimuleaza raspunsul imun al
gazdei. De aceea, imunitatea consecutiva infectiei virale este, de obicei,
de lunga durata

Antigene artificiale
La origine,antigenele artificiale sunt antigene naturale, modificate
Chimic prin cuplarea, cel mai adesea covalenta, cu una sau mai multe
specificitate de combinare cu anticorpii, în raport cu molecula de origine.
Antigenele artificiale s-au obtinut, în principal, pornind de la
moleculele proteice. Prin legarea moleculelor proteice cu diferite
haptene s-au obtinut trei tipuri de antigene artificiale:
a)
conjugate haptena-proteina , prin reactia de diazotare, iodurare
si respectiv substitutie nucleofila;
b)
conjugate proteina-proteina,prin intermediul unor agenti bifunc-tionali de legare (diizocianatii si
carbodiimidele);
c)
proteine legate de suporturi insolubile , prin reactia de diazotare
sau prin intermediul carbodiimidelor.

Antigene sintetice
Antigenele sintetice sunt polimeri de aminoacizi, cu secventa cunoscuta, obtinuti in vitro
. Proprietatile imunogenice ale homopolimerilor (poli-Lys, poli-Glu, poli-Pro) si ale
heteropolimerilor au fost studiate de M. Sela. Studiul imunogenitatii heteropolimerilor are
avantajul ca ofera posibilitatea studiului influentei compozitiei chimice, a
greutatii moleculare si a conformatiei moleculare, usurând studiul
imunochimic al gruparilor determinante de specificitate antigenica.
Catenele polipeptidice sintetice pot fi lineare sau ramificate
. Cele ramificate rezulta prin atasarea polimerilor lineari, la o catena
polifunctionala. Ramificarea se obtine mai usor cu aminoacizi aromatici
.