Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
nivel celular
I. Hormoni glandulari I. Hormoni polipeptidici I. H cu receptori numai la
(secretaţi de glande H hipotalamici nivelul membranei celulare
endocrine H hipofizari (NU intră în celulă)
individualizate) Determină formarea
H paratiroidieni
H hipotalamici mesagerilor secunzi prin
H timusului intermediul proteinelor G
H hipofizari
H pancreatici şi a sistemelor efectoare
H epifizari
H țesutului adipos
H tiroidieni
H tractului digestiv EX: H polipeptidici
H paratiroidieni
H renali
H timusului
H sangvini II. H care NU au receptori
H glandelor suprarenale
H miocardului transmembranari,
H ovarieni traversează membrana,
II. H cu structură derivată din
H testiculari aminoacizi pătrund în celulă, au
II. Hormoni tisulari (locali) H tiroidieni receptori citoplasmatici şi
(secretaţi de celule nucleari
distribuite în diferite H epifizari
ţesuturi) H medulosuprarenali
EX: H tiroidieni
H țesutului adipos Serotonina, Histamina, Tiramina,
H cu structură steroidică
H tractului digestiv Triptamina – H locali
H renali III. H cu structură steroidică
H corticosuprarenali
H sangvini 1
H sexuali (feminini şi masculini)
H miocardului
IV. H cu structură lipidică
Hormoni polipeptidici
Hormonii pancreatici
- Insulina
- Glucagonul
2
Pancreasul
• Aşezare:
– Retroperitoneal, în cavitatea abdominală
– De la concavitatea duodenului până la splină
– La nivelul vertebrelor lombare L1 şi L2 (în partea anterioară)
• Forma:
– Alungită, cântăreşte cca 100g la adult
– Convenţional este împărţit în mai multe regiuni – cap, istm, corp, coadă
• Funcţional – glandă mixtă
– Funcţia exocrină - acini şi ducturi care secretă sucul pancreatic cu rol
fundamental în digestie (tripsina, chimotripsina, lipaza, etc)
– Funcţia endocrină – insulele Langerhans diseminate printre structurile 3
exocrine
Celulele β pancreatice
sunt localizate adiacent
faţă de vasele sangvine,
astfel încât pot percepe
rapid modificările
concentraţiei de glucoză
=> secreţie de insulină
4
Pancreasul – localizare şi structură
5
„Sistemul endocrin” al pancreasului – tipuri de celule pancreatice
• Insulele Langerhans
– reprezintă 1-2% din
greutatea pancreasului
– 1-2 milioane de celule
(predomină la nivelul cozii,
unde irigaţia sangvină este
bogată)
6
Insulina
7
Istoric
Virsung (1642) şi Santorini (1775) descoperirea ducturilor pancreatice
Regner de Graaf (1641–1679) induce la câine fistule biliare şi pancreatice
demonstrând astfel modul de colectare a sucului pancreatic
Claude Bernard (1813–1878) identifică rolul pancresului în digestia
lipidelor
Paul Langerhans (1869) identifică celulele secretoare de insulină
W.M. Bayliss şi E.H. Starling (1902) descoperă secretina – stimulează
secreţia pancreatică
Nicolae Constantin Paulescu (1869-1931)- medic și fiziolog român, profesor la Facultatea de
Medicină din Bucureşti, a contribuit la descoperirea hormonului antidiabetic eliberat de
pancreas, numit mai târziu INSULINĂ.
„Pancreina” brevetată de Paulescu în aprilie 1922 era un extract apos al omogenatului
tisular de pancreas bovin, purificat parţial prin adăugare de HCl şi sodă caustică.
Aceste descoperiri au precedat cu 8-10 luni anunțarea de către Fr. Grant Banting și Ch.
Herbert Best din Toronto (Canada) a descoperirii insulinei. Bazându-se pe o traducere
incorectă a textului articolelor publicate, Banting și Best neagă influența rezultatelor la care
ajunsese profesorul Paulescu și afirmă că deşi Paulescu a demostrat eficacitatea extrasului
pancreatic în a reduce cantitatea zahărului din sânge la animale diabetice, el ar fi declarat
că injecțiile nu ar avea efect.
8
Emil Palade a studiat corpusculii ribozomali din celulele de pancreas.
Structura insulinei Insulina - structură primară
9
Biosinteza şi secreţia insulinei
10
11
Biosinteza insulinei
107 aa
26 aa
81 aa
Reticul endoplasmic
Se formează
30 aa punţile disulfurice
Acţionează
enzime
proteolitice Aparat Golgi
51 aa
2 lanţuri
polipeptidice
12
Sinteza are loc la nivelul aparatului Golgi
Secreţia de insulină la nivelul celulelor Creşterea glucozei sangvine este
beta-pancreatice percepută la nivelul celulei beta-
pancreatice prin intermediul unui
transportor membranar notat
GLUT2; ajunsă la nivel
intracelular, glucoza intră în lanţul
de procese metabolice şi
generează ATP, creşterea
concentraţiei sale determinând
blocarea canalelor de potasiu
dependente de ATP.
Se produce o depolarizare
membranară care duce la
creşterea concentraţiei
Glogi intracelulare de calciu (prin
apparatus eliberare de la nivelul reticulului
endoplasmic şi prin pătrundere
din mediul extracelular).
Sub acţiunea ionilor de calciu,
granulele intracelulare de insulină
migrează la nivelul membranei
13
celulare şi se secretă insulina.
În celula beta pancreatică glucoza urmează calea oxidării aerobe, cu generare de ATP.
Creșterea concentraţiei de ATP determină blocarea canalelor de potasiu și creșterea
intracelulară de Ca2+ => eliberarea insulinei din vezicule secretorii
14
Transportorii de glucoză/hexoze (glucose/hexose transporters, GLUT) constituie o familie
de proteine membranare care mediază difuziunea independentă de sodiu a glucozei în
celule. Membrii acestei familii se deosebesc între ei prin afinitatea diferită pentru
substrate şi respectiv prin expresia tisulară diferită
Reduce glicemia
Glucagon, GIP,
CCK, VIP, GLP1
Stimularea vagală
GH, TRH,
ACTH
Aminoacizii
Acizii graşi + + +
+ Opioide
+
Celula -pancreatică INSULINA
Glicemia + Favorizează menţinerea
nivelului constant,
VIP- vasoactive intestinal peptide - fiziologic al glucozei
sangvine la animalele cu
GLP – glucagon-like peptide
GIP - gastric inhibitory peptide hrănire intermitentă
CCK - colecistokinine Adrenalina
Noradrenalina
Somatostatina
Stimularea receptorilor 2 adrenergici
Cortizolul
17
Mecanismul biochimic de acţiune al insulinei.
Receptorul insulinic
• subunitatea β are:
• un domeniu intracelular, cu activitate
tirozin-kinazică intrinsecă
•situsuri de autofosforilare la nivelul
resturilor de tirozină
cytoplasmic
18
Efectele metabolice ale activării receptorului insulinic cu
funcţie tirozin-kinazică
Legarea insulinei la nivelul subunităţii α
determină dimerizarea receptorului (IR) la
nivelul membranei plasmatice, activarea
porţiunii cu funcţie tirozin-kinazică de la
nivelul subunităţilor β a receptorului și
autofosforilarea resturilor de tirozină din
structura receptorului.
Ulterior receptorul fosforilează alte proteine
GLUT4 citoplasmatice (IRS) şi determină astfel
efectele metabolice în celulele ţintă:
-Celulele musculare
-Celulele adipoase
-Hepatocite
Efectele biochimice ale insulinei Efect de favorizare a Stimularea sintezei hepatice de glicogen
depozitării la nivelul ţesutului muscular şi
şi utilizării nutrienţilor hepatic
Stimularea captării-utilizării
Efect anabolizant
celulare a aminoacizilor
Stimularea sintezei proteice
Stimularea sintezei şi depozitării
acizilor graşi în ţesutul adipos
Efect de factor de creştere
21
Reglarea biosintezei triacilglicerolilor de către insulină
22
Lipogeneza hepatică post-prandială – starea de sațietate:
rolul insulinei
23
Metabolismul substratelor energetice în FICAT în cursul inaniției
prelungite sau a diabetului necontrolat (decompensat)
25
Diabetes – a global epidemic (projected)
27
Diabetul este un sindrom caracterizat prin tulburări metabolice complexe asociate
cu hiperglicemia.
Diabet zaharat
de tip 2
28
Reducerea/absenţa sintezei/acţiunii insulinei
Efectele hiperglicemiei
DIABETES MELLITUS cronice la nivelul
metabolismului celular
Modificări profunde ale metabolismului glucidic
Stare de oboseală
29
ACIDOZA
Patofiziologia hiperglicemiei și creșterea acizilor grași circulanți
în diabetul de tip 2
30
Rezistența la insulină a țesutului adipos și
muscular în diabetul de tip 2
Rezistența la insulină =
o scădere a „sensibilității”
celulei la insulină sau
o capacitate diminuată a
țesuturilor de a „răspunde” la
insulină
=> o descreștere a intrării
glucozei în celulă.
31
32
33
34
Modul în care alimentele bogate în amidon sau sucroză influențează
glicemia și insulinemia 35
Alimente cu indice glicemic mare = alimente insulinogene
Hiperinsulinism
36
Glucagonul
37
• Glucagonul este sintetizat de celulele α-pancreatice şi circulă pe cale
portală, la nivelul ţesuturilor ţintă, cel mai important fiind ficatul;
Stimularea vagală
Gastrina
Colecistokinina • stimularea vagală;
Aminoacizii + Secretina
+ + •unii factori metabolici:
concentraţia sangvină a
Celula -pancreatică GLUCAGON
aminoacizilor, a corpilor
-
Glicemia
- cetonici sau a acizilor graşi;
- - - GLP1
Corpii •unii factori hormonali:
cetonici
Acizii Insulina insulina, somatostatina
graşi Somatostatina
41
Glucagonul stimulează mobilizarea
trigliceridelor în țesutul adipos (lipoliza)
Nivelurile scăzute de glucoză în sânge induc
Glucagon eliberarea de glucagon,
1) hormonul se leagă de receptorul specific, situat pe
membrana adipocitului și
2) stimulează adenilat ciclaza (prin intermediul unei
proteine G), cu formarea AMPc. Acesta va activa
PKA, care
3) va fosforila „lipaza hormon sensiblă” (Hormone-
sensitive lipase) și
4) moleculele de perilipină (proteină situată pe
suprafața picăturilor lipidice). Fosforilarea
perilipinei permite accesul lipazei hormon
sensibilă (HSL) la suprafața acestor picături lipidice
unde
5) hidrolizează triacilglicerolii la acizi grași liberi.
6) Acizii grași liberi părăsesc adipocitul, intră în
circulația sangvină, fiind transortați de albumina
serică,
7) sunt eliberați la nivelul miocitului și pătrund prin
intermediul unui transportori specific;
8) în miocit acizii grași liberi sunt oxidați la CO2 iar
energia este conservată în ATP, utilizată în
contracția musculară și în alte căi metabolice 42
miocitare.
Glucagonul stimulează scindarea
glicogenului hepatic (glicogenoliza)
Mecanismul de acțiune „în cascadă” al
glucagonului (în celula hepatică) și adrenalinei
(în celula musculară):
44
Acțiune
hiperglicemiantă: Acțiune
-Glucagon hipoglicemiantă:
-Adrenalină -Insulina
-ACTH
-Cortizol
-GH
48
Țesutul adipos
50
Ciclul triacilglicerolilor
La mamifere, în cursul inaniției, triacilglicerolii (TG) suferă un proces ciclic de scindare
și resinteză (lipoliză și lipogeneză), cu menținerea unui echilibru între aceste 2 procese.
Aproximativ 75% din totalul de acizi grași (AG) eliberați prin lipoliză sunt reesterificați cu
formarea de TG, deci nu sunt utilizați pentru obținerea de energie.
- Nivelul sangvin de AG reflectă echilibrul între biosinteza și degradarea TG la nivelul
țesutuui adipos și hepatic.
51
- Nivelurile mari de AG liberi în sânge interferă cu utilizarea glucozei la
nivel muscular, induc rezistența la insulină și diabetul de tip 2.
- Tiazolidindionele reduc nivelurile de AG în sânge și măresc sensibilitatea
la insulină.
lipoprotein-lipaza
Angiotensinogen Enzime
adipsina
Factori ai complementului C1
IL-6
- Adiponectina își exercită multe dintre efectele celulare, în principal, prin legarea
de doi receptori cu șapte domenii transmembranare asemănătoare. Izoformele
acestor doi receptori ai adiponectiei, AdipoR1 și AdipoR2, au o distribuție
tisulară diferită
- Concentrație scazută în obezitate, diabet zaharat tip 2 și boli cardiovasculare
- Deși este produsă în celulele adipoase, are un nivel scăzut în obezitate!
- Suplimentările experimentale (la șoareci) cu diferite forme de adiponectină a
avut ca rezultat o creștere a sensibilității pentru insulină, un control mai bun
asupra glucozei sangvine și a trigliceridelor
- Adiponectina reglează o protein-kinază dependentă de AMP (AMPK), cu rol în
modularea proceselor metabolice - în menținerea echilibrului dinamic între
catabolism și anabolism
56
Acțiunile adiponectinei prin intermediul protein-kinazei activată de AMP (AMPK)
Leptina
Leptina
Creşterea aportului alimentar
Reducerea consumului energetic
62
Reglarea hipotalamică
a aportului alimentar.
Interacțiile hipotalamus - adipocite
Leptina acționează în două moduri:
- Promovează reducerea aportului
energetic
- Stimulează eliberarea de energie
• Receptorul pentru leptină este exprimat
în nucleul arcuat hipotalamic, ce reglează
comportamentul alimentar.
• Leptina stimulează sistemul nervos
simpatic, deci eliberarea de noradrenalină
care activează receptorul β3 adrenergic
implicat în lipoliză și termogeneză.
64
Hiperlipidemia, „încărcarea grasă” și dezvoltarea diabetului de tip 2
65
Interrelația obezitate-inflamație în ateroscleroză și rezistență la insulină
66
Biologic Mechanisms Protecting Adipose Tissue Mass
67
Eckel RH. N Engl J Med 2008;358:1941-1950.
Plasma Lipids in the Metabolic Syndrome.
Cellular mediators of
inflammation and immunity
in obesity.
69
Evoluția omului modern
70