1. Noțiuni despre hormoni. Proprietățile generale și rolul hormonilor în organism.

Hormonii sunt substanţe biologic active, sintetizate de glandele endocrine, secretate direct în sânge şi limfă,
transportate la ţesuturile ţintă unde reglează funcţiile biologice şi procesele biochimice în organism.
Caracteristica generală:
Activitate biologică mare:în concentraţii foarte mici de ordinul 10-6 – 10-9 M/l au efecte puternice;
acţiune la distanţă – sunt sintetizate în glandele endocrine, dar acţionează asupra ţesuturilor ţintă;
posedă specificitate înaltă de acţiune; sunt supuse controlului din partea sistemului nervos
Rolul:
Crestere si dezvoltare , functia si reproducerea sexual, metabolismul, starea psihologica.
2. Clasificarea hormonilor.
După natura chimică:
1. Proteinopeptidici peptide; proteine simple; proteine compuse;
2. derivaţi ai AA
3. hormoni de natura steroidă – steroizi
Dupa functie:
1. Crestere si dezvoltare
2. functia si reproducerea sexual
3. metabolismul
4. starea psihologica
3. Mecanismele de reglare a sintezei, secreției și acțiunii hormonilor:
Se execută la nivel de producere (secreţie)
prin:
 Retrocontrol (feedback)
 Bioritm
 Influienţă neurogenă

Feedback - Eliberarea H dintr-o celulă

secretoare este controlată prin
retrocontrol .Majoritatea glandelor endocrine sunt controlate prin intermediul adenohipofizei ce produce H tropi.
Nivelul plasmatic al H periferici variază în mod invers cu cele ale tropinelor hipofizare .Relaţiile feed back între H
periferici şi adenohipofiză se stabilesc direct, cât şi prin intermediul H hipotalamici (stimulează sau inhibă secreâia
H tropi)

Bioritmurile H sunt înăscute, dar suferă o sincronizare sub acţiunea factorilor de mediu
Deosebim: Ultradiene – secreţie pulsatilă de ordinul minutelor sau orelor (gonadotropinele)
Circadiene (24 ore) – cortizo Circatrigintane – repetate la 28-30 zile (ovulaţia)

Reglarea neurogena – este asigurata de « traductori neuroendocrini» - hipotalamus, medulosuprarenală, pineală

și pancreas. Se asigură o reglare în cascadă ce se face prin modificarea sensibilității receptorilor în sens negativ
(reductiv) sau pozitiv( amplificativ).

4. Structura receptorilor membranari și nucleari. Interacțiunile dintre hormon și receptor.

Receptor – este o glicoproteină ce recunoaşte şi fixează H. Specificitatea e asigurată de componentul glucidic. Au
dimensiuni mai mari ca H. Posedă un domeniu transmembranar, altul extracelular și un domeniu intracelular.
Receptorii pot fi localizaţi: 1. intracelular – pentru H liposolubili 2. extracelular – pentru H hidrosolubili
H se leagă de R prin interacţiuni slabe, necovalente, legarea este reversibilă .Specificitatea interacţiunii H-R e
asigurată de complimentaritatea sterică a H şi a situsului de legare de pe R
 Interacţiunea HR – fenomen de saturaţie.
5. Mecanismele de acțiune a hormonilor:
Membrano-intracelular (hidrosolubili) - H nu pătrund în celule, dar acţionează prin intermediul mesagerilor
secunzi: Nucleotidele ciclice: AMPc și GMPc, Ca(calmodulina), Diacilglicerolul și inozitol fosfații.
Medierea acţiunii H prin MS implică existenţa unor sisteme transductoare a mesajelor externe în semnale
intracelulare.
Aceste sisteme cuprind:
a. R membranari
b. G proteinele – cuplează HR cu sistemul efector
c. Sistemul efector – care generează mesagerul secund:
Adenilatciclaza –AMPc
Guanilatciclaza –GMPc
Fosfolipaza C – diacilglicerolul şi inozitol fosfaţii
G proteinele - Sunt situate în partea internă a membranei. Sunt alcătuite din 3 subunităţi:α β γ . Mm α =39000-
45000 Da .Mm β =35000-36000 Da .Mm γ = 7000-10000Da. Lanţurile α posedă cîte un situs de legare pentru GTP
Formele active ale G proteinelor sunt α –GTP. Se cunosc nai multe tipuri de proteina G:
Gs – stimulatoare. Gi – inhibitoare ( sunt cuplate cu adenilatciclaza). Gp – fosforilitică ( cuplată cu Fosfolipaza C).
Gt – transducina (în celulele retiniene şi cuplează rodopsina (R pentru lumină) cu o GMPc fosfodiesterază,
micşorînd c% GMPc)
Proteina + ATP ---Proteina P + ADP
Fosfodiesterazaaa descompune AMP ciclic AMPc--+h2o---AMP
Activitatea E este stimulată de ionii de calciu, prostaglandine, insulină. Steroizii , hormonii tiroidieni şi
metilxantinele ( cafeina , teofilina ) scad activitatea enzimei prelungind durata de acţiune a AMP - ciclic.
Diacilglicerolul și inozitol fosfații 1.H+R=HR 2. HR – Gp 3.Gp – Fosfolipazei C 4. Fosfolipaza C – acţionează asupra
FL membranare (fosfatidil inozitol 4,5 difosfat) şi generează DAG şi inozitol 1,4,5-tri fosfat .
DAG – activează PK C; Inozitol 3 fosfaţii – acţionează prin mobilizarea Ca din reticulul endoplasmatic- crescând c%
Ca citozolic -mediază alte efecte .
Prin intermediul ionilor de calciu: C% Ca intracelular este f mică, de 1000-10000 ori mai mică decât în fluidul
extracelular (se datorează pompelor de Ca, care scot Ca din celulă şi depozitarea lui în organite (RE, MC)
Influxul de Ca din exterior şi creşterea c% lui în interior poate fi realizat fie prin:
Stimularea electrică a unei cellule și prin molecule semnal extracelulare –H.
1. H+R—HR
2. HR – determină influxul de Ca din exterior şi creşterea Ca interior
3. Ca + calmodulina – CaKM (reacţie reversibilă)
► CaKM:
1. Reglează contracţia muşchilor netezi şi a microfilamentelor din celule nemusculare prin activarea PK lanţului uşor
al miozinei
2. Activează pompa de Ca din membrană, reglându-şi propria c%
3. Reglează activitatea mai multor PK
KM – din 148 AA (multe resturi de Asp, Glu, nu are Cis)
Cuprinde 4 domenii de fixare a Ca (4 ioni de Ca)

Mecanismul Citozolic - Steroizii şi iodtironinele au moleculă mică şi polaritate redusă şi deci sunt
liposolubili. Ei străbat liber membrana celulară şi în citozol interacţionează cu R citozolic ( receptori intracelulari ).
Complexul hormon - receptor pătrunde în nucleu şi este fixat la situsuri acceptoare din cromatina nucleară.
 Rezultă transcrierea ADN -lui şi sinteza de ARN mesager care are ca efect sinteza unor proteine specifice ce vor da
răspunsul celular la mesajul adus de hormon.

6. Hormonii hipotalamici: liberinele și statinele. Rolul.

Secreţia hormonilor adenohipofizei este reglată de către peptide elaborate în diverse arii ale hipotalamusului –
releasing factori (neurohormoni) .Liberine şi statine

Hormonii Hormonii tropi

hipotalamici hipofizari
somatoliberina + somatotropina
corticoliberina + corticotropina
tireoliberina + tireotropina
folililiberina + folitropina
luliliberina + lutropina
prolactoliberina + prolactina
prolactostatina -
somatostatină
melanostatina -

7. Hormonii adenohipofizari:
a)Famila corticotropinei: peptide derivate din pro-opiomelanocortină: ACTH, β lipotropina, MSH, un fragment N
terminal, peptid de legătură
b)Familia H somatomamotropi: STH, prolactina, lactogenul placentar
c)H glicoproteici: gonadotropinele (LH, FSH), şi TSH

a) ACTH – 34 AA Reglarea: corticoliberină + . C% mare de cortizol – negativ. Bioritm diurn

Rolul: 1.controlează dezvoltarea cortexului adrenalelor şi sinteza de steroizi. 2.Activează transformarea Col în
pregnenalonă.
În ţesuturile extrasuprarenaliene - activează lipoliza în ţesutul adipos. Facilitează captarea Gl şi AA în muschi.
Stimulează secreţia de insulină.
b) STH (GH) – 191 AA
Transport: circulă în plasmă unit de proteinele sale de transport- GH-BP şi îşi exercită efectul prin intermediul
somatomedinelor (SM- IGF1 şi IGF2), factori de creştere de tip insulinic –IGF (insulin-like growth factors)
Controlează creşterea postnatală, dezvoltarea scheletului şi ţesuturilor moi
Reglează metabolismul glucidic, lipidic şi proteic
Metabolismul proteic: stimulează sinteza P şi încetineşte degradarea lor
Metabolismul glucidic: măreşte c% Gl prin: micşorarea utilizării periferice a ei, inhibă glicoliza şi creşte
gluconeogeneza
Metabolismul lipidic – este deplasat spre mobilizarea Tg de rezervă, creşte lipoliza şi nivelul AG din sânge.
Metabolismul mineral: creşte retenţia ionilor de Ca, P, Mg .
► Creşterea excesivă dar armonioasă în înălţime (peste 2 m) – gigantism
Fără disproporţii scheletice cu dezvoltare corespunzătoare a ţesuturilor moi
► Insuficienţa hipofizară în copilărie cu afectarea preponderentă a celulelor ce secretă somatotropină determină
încetinirea creşterii - nanism hipofizar. Este caracteristică nedezvoltarea proporţională a corpului dar activitatea
psihică este normală.
► Acromegalie- Creşterea disproporţională a oaselor (în lăţime şi grosime), a ţesuturilor moi, a organelor
internemasiv, cu mîini şi picioare late, arcade sprîncenoase proeminente, piramida nasală masivă, mandibula
proiectată anterior, toracele cu aspect de dublă cocoasă, cifoză toracică şi ştergerea lordozei lombare.
Proliferarea ţesutului congunctiv, proliferarea cartilajului articular
Creşterea c% de P, Ca, sintezei de proteină; AGL, cetogenezei, glicemiei
► Prolactina - Reglarea: hipotalamus
 Stimulatori: estrogenii, contraceptivele perorale, hipoglicemia, starea de stres, efort fizic, graviditatea
Inhibitori – dopamina
Rolul: Acţionează asupra glandei mamare controlând iniţierea şi întreţinerea lactaţiei .În timpul gestaţiei –
(estrogenii, progesteronul, h placentar somatomamotrop) – dezvoltarea sînilor şi a aparatului secretor
După naştere – acţiune lactogenă.
c) H hipofizari glicoproteici - Structură: au structură dimerică αβ
Subunitatea α – 96 AA (este identică la toţi), cuprinde 2 unităţi oligozaharidice legate de Arg
Subunitatea β - diferă de la un H la altul: pentru LH şi FSH – 115AA; TSH – 110 AA; cuprinde 2 unităţi
oligozaharidice
Subunitatea β – posedă activitate biologică, dar capacitatea de fixare cu R – aparţine dimerului αβ
TSH – Acționează asupra glandei tiroide – stimulează secreția t3 și t4. Reglarea: hipotalamus t3 t4, secreția e
inhibata de somatostatină.
► Gonadotropinele Controlează funcţia glandelor sexuale
FSH la femeie: promovează dezvoltarea foliculelor ovarieni, prepară foliculul pentru ovulaţie şi mediază eliberarea
de estrogeni
FSH la bărbaţi: acţionează asupra celulelor Sertoli din testicul şi induce sinteza proteinei transportoare de
testosteronă, promovează spermatogeneza
LH – la femei: promovează sinteza de estrogeni şi de progesteronă, iniţiază ovulaţia
LH la bărbaţi: stimulează producţia de testosteronă de către celulele intersteţiale
8. Hormonii neurohipofizari: vazopresina (hormonul antidiuretic) și oxitocina.
Mecanismul de acțiune, efectele biologice. Diabetul insipid.