• HORMONII: structura

chimică,clasificare, sinteză,
reglare, mecanism de acțiune

• Silvia Stratulat
 OBIECTIVE:
• Noţiuni despre hormoni. Proprietăţile generale şi rolul hormonilor în
organism.
• Clasificarea hormonilor.
• Mecanismele de reglare a sintezei, secreţiei şi acţiunii hormonilor:
• conceptul sistemelor de reglare prin feed-back;
• bioritmuri hormonale.
• Structura receptorilor membranari şi nucleari. Interacţiunile dintre
hormon şi receptor.
• Mecanismele de acţiune a hormonilor:
• mecanismul membrano-intracelular mediat de AMPciclic,
GMPciclic, ionii de calciu, diacilgliceroli, inozitolfosfaţi;
• mecanismul citozolic-nuclear.
• H endocrini – sintetizate de glandele
endocrine secretate direct în sânge şi
limfă, transportate la ţesuturile ţintă

• H paracrini– sunt secretaţi de o celulă , iar

ulterior acţionează asupra celulelor învecinate fără
a ajunge în torentul circulator (somatostatina produsă
de celulele D ale pancreasului)
• H autocrini- sunt secretaţi de o celulă în spaţiul
extracelular şi acţionează reglator asupra celulei
care i-a produs (ex. tromboxanul produs de trombocit
acţionează chiar asupra trombocitului; mulți factori de
creștere acționează autocrin).
 SISTEMUL ENDOCRIN
• Glande endocrine
• Hormoni
• Celule (ţesuturi ţintă)
 SNC

MSR

Adrenalina
Noradrenalina
 CARACTERISTICI GENERALE
ALE HORMONILOR:

1. Activitate biologică mare: în concentraţii

foarte mici au efecte puternice;
2. acţiune la distanţă – sunt sintetizate în
glandele endocrine, dar acţionează asupra
ţesuturilor ţintă;
3. posedă specificitate înaltă de acţiune
 CLASIFICAREA
HORMONILOR
• A. După natura chimică:
• 1. Proteinopeptidici
• proteine simple (insulina, prolactina, etc.)
• proteine conjugate – glicoproteine (tireotropina,
folitropina, lutropina, etc.)
• peptide (glucagonul, adenocorticotropina,
vasopresina, oxitocina, etc.)
• 2. derivaţi ai AA: catecolaminele, T3, T4
• 3. steroizi – derivaţi ai Col: hormonii
corticosuprarenali, hormonii sexuali
 CLASIFICAREA
HORMONILOR
• B. După mecanismul de acţiune
• 1. membrano-intracelular (hormonii
proteino-peptidici şi catecolaminele);
• 2. mecanism citosolic-nuclear (steroizi şi
tiroidieni).
 CLASIFICAREA
HORMONILOR.
• C. după efectele biologice deosebim
hormoni ce reglează:
• 1. metabolismul bazal (insulina, glucagonul,
glucocorticoizii, adrenalina, iodtironinele);
• 2. metabolismul hidrosalin
(mineralocorticoizii, vasopresina);
• 3. metabolismul calciului şi fosfaţilor
(paratirina, calcitonina, calcitriolul);
• 4. funcţiile reproductive (hormonii sexuali,
oxitocina);
• 5. funcţiile altor glande endocrine (hormonii
hipotalamusului şi ai adenohipofizei).
 SINTEZA HORMONILOR
PROTEINOPEPTIDICI

Ribosomi Pre-prohormon
proteine inactive

Clivarea secvenţei pre- în Pre-prohormonul---

Reticulul Endoplasmatic Prohormon

În aparatul Golji Prohormonul – hormon activ

Vezicule secretorii +fragment inactiv

Încorporarea hormonului
eliberarea în sânge a H
în granule secretorii
SINTEZA HORMONILOR
DERIVAŢI DIN AA
SINTEZA HORMONILOR
STEROIZI
SINTEZA HORMONILOR
STEROIZI
 TRANSPORTUL
HORMONILOR
• H proteinopeptidici şi catecolaminele
(hidrosolubile) – circulă în plasmă în stare
liberă.
• Excepţie fac: somatomedinele,
corticoliberina şi hormonul de creştere.
 TRANSPORTUL
HORMONILOR
• Hormonii liposolubili (tiroidieni, steroizi) circulă
preponderent legaţi de proteine specifice numite
proteine de legare (hormone-binding-protein), în
special sunt globuline:
• TBG (thyroxine- binding globulin);
• CBG sau transcortina – leagă cortizolul;
• SHBG (sex-hormone- binding globulin).
• Albumina – are afinitate mai mică de legare.
• Activitate biologică posedă H liber.
 REGLAREA SINTEZEI ŞI
SECREŢIEI
• Se execută la nivel de producere (secreţie)
prin:
1. Retrocontrol (feedback)
2. Bioritm
3. Influienţă neurogenă
 Controlul prin feed back
pozitiv
• Creşterea peste anumite limite a estradiolului,
determină o creştere de 4-6 ori a FSH şi LH,
declanşând ovulaţia (feed back pozitiv).
BIORITMURILE HORMONALE
• sunt înăscute, dar suferă o sincronizare sub
acţiunea factorilor de mediu
• Deosebim:
1. Ultradiene – secreţie pulsatilă de ordinul
minutelor sau orelor (gonadotropinele)
2. Circadiene (24 ore) – cortizol
3. Circatrigintane – repetate la 28-30 zile
(ovulaţia)
 REGLAREA NEUROGENĂ
• Este asigurată de “ traductori neuroendocrini” –
hipotalamus, medulosuprarenală, pineală şi
pancreas

• Se asigură o reglare în cascadă ce se face prin

modificarea sensibilităţii receptorilor în sens
negativ (reductiv) sau pozitiv (amplificativ)
 RECEPTORII HORMONALI
• R – sunt proteine oligomerice,multidomeniale
• R - glicoproteine (GP).
• Specificitatea e asigurată de componentul glucidic
al GP.
• Au dimensiuni mai mari ca H
RECEPTORII HORMONALI
• Cuprind cel puţin 2 zone (domenii) active:
A.Domeniu de recunoaştere (în care se fixează H)
B. Domeniu care prelucrează şi transferă semnalul
extern şi îl transformă în răspuns biologic

• Receptorii pot fi localizaţi:

1. intracelular – pentru H liposolubili
2. extracelular – pentru H hidrosolubili
RECEPTORII HORMONALI
• H se leagă de R prin interacţiuni slabe,
necovalente, legarea este reversibilă

• Specificitatea interacţiunii H-R e asigurată

de complimentaritatea sterică a H şi a
situsului de legare de pe R

• Interacţiunea HR – fenomen de saturaţie

 Receptorii membranari sunt
grupaţi în patru clase principale

a. R. cuplaţi cu proteina G
b.R canale de ioni
 c. R cu activitate tirozin
kinazică
d. R cu activitate
enzimatică intrinsecă

Figure 20-3c,d
Receptorii cu activitate
tirozin kinazică intrinsecă
• 4 clase de receptori cu activitate tirozin
kinazică intrinsecă
• Agoniştii în acest caz sunt: insulina şi
factorii de creştere.
 MECANISMUL DE ACŢIUNE
A HORMONILOR
• Membrano-intracelular
(hidrosolubili)
• Citozolic – nuclear (liposolubili)
 MECANISMUL MEMBRANO
INTRACELULAR
• H nu pătrund în celule, dar acţionează prin
intermediul mesagerilor secunzi

• grupe de mesageri secunzi

1. Nucleotidele ciclice: AMPc şi GMPc
2. Са2+- calmodulină
3. Diacilglicerolul şi inozitol fosfaţii
4. NO
 MECANISMUL MEMBRANO
INTRACELULAR
Medierea acţiunii H prin MS implică existenţa unor
sisteme transductoare a mesajelor externe în
semnale intracelulare
Aceste sisteme cuprind:
a. R membranari
b. G proteinele – cuplează HR cu sistemul
efector
c. Sistemul efector – care generează mesagerul
secund:
Adenilatciclaza –AMPc
Guanilatciclaza –GMPc
Fosfolipaza C – diacilglicerolul şi inozitol fosfaţii
 PROTEINELE "G"

• membranare;
• heterotrimeri
• – α-GDP-β-γ-;
• forma trimerică –
neactivă,
 PROTEINELE "G"
• Se cunosc mai multe tipuri de proteina G:
1. Gs – stimulatoare
2. Gi – inhibitoare (sunt cuplate cu adenilatciclaza)
3. Gp sau Gq – fosforilitică ( cuplată cu Fosfolipaza
C)
4. Gt – transducina (în celulele retiniene şi
cuplează rodopsina (R pentru lumină) cu o
GMPc fosfodiesterază, micşorînd c% GMPc)
 ACTIVAREA
PROTEINELOR "G"

G (α -GDP- -β-γ) + GTP

H-R→↓
α-GTP + β-γ
• Toxina holerică activează permanent
efectorul (Gs)
• Toxina pertusică împiedică cuplarea
proteinei G -receptor (Gi,)
 H ECF
R

Gs Protein Adenyl
Cyclase
ICF
Cell’s
ATP c AMP Response

Inactive c AMP dependant Active c AMP dependant

Protein Kinase Protein Kinase

Protein + ATP ADP + Protein PO4

 Terminarea acţiunii
hormonilor
1.Micşorarea R pe membrană
2.Inactivarea proteinei Gs
• α-GTP + Н2О → α-GDP + Н3РО4
• α-GDP + γ → α –GDP- γ
3. fosfoproteinfosfotaza (defosforilează
proteinele)
4. Activarea fosfodiesterazei
 Fosfodiesteraza
• Fosfodiesteraza descompune AMP ciclic:
• AMPc -------------- AMP
+ H2O
• Activitatea E este stimulată de ionii de
calciu, prostaglandine, insulină.
• steroizii , hormonii tiroidieni şi
metilxantinele ( cafeina , teofilina ) inhibă
fosfodiesteraza prelungind durata de
acţiune a AMP - ciclic.
Hormonii cuplaţi cu proteine
Gs
activează adenilatciclaza
• Glucagon
• Adrenalina (-receptori)
• Parathormonul
• Calcitonina
• Vasopresina (V2-receptorii)
• ACTH
Hormonii cuplaţi cu proteine Gi

inhibă adenilatciclaza
• Adrenalina (α2-receptori)
• Аngiotensina II
 EXEMPLE DE ENZIME ACTIVITATEA
CĂRORA SE REGLEAZĂ PRIN
FOSFORILARE_DEFOSFORILARE

• Glicogen fosforilaza
• Trigliceridlipaza
(active în forma fosforilată)
• Glicogen sintaza
(activă în forma defosforilată)
Hormoni care utilizează AMPc ca
mesager secund
 Sistemul guanilat ciclazei
• guanilat ciclaza,
• GMPc = mesager secund
• protein kinaze GMPc dependente.

• H se leagă de R,
• Activarea guanilatciclazei şi sinteza GMPc
din GTP
• GMPc:
• activează PK G care fosforilează
proteinele ce induc răspunsul celular
 MECANISMUL MEMBRANO-
INTRACELULAR PRIN
INTERMEDIUL GMPc
• Guanilatciclaza este de 2 tipuri:
• Membranară (rol de receptor cât şi funcţie de
efector, care generează GMPc)
• Citoplasmatică – sistem efector pentru oxidul de
azot (NO)
 HORMONI CE AU CA MESAGER
SECUND GMPc

• Factorul atrial natriuretic (ANF)

• Rodopsină (GMPc este mediatorul
semnalelor luminoase în celulele retiniene,
conuri şi bastonaţe – acţionează asupra
unor canale pentru Na)
 Factorul atrial natriuretic
(ANF)

• 1. Factorul atrial natriuretic (ANF)

• Este un peptid cu 28 AA
• Secretat de celulele cardiace atriale la
mărirea TA
• Ţesuturi ţintă:
• Rinichii
• Arteriile periferice – dilatarea arteriolelor
 Factorul atrial natriuretic
(ANF)
• Acţiunile ANF:
• 1. La nivelul rinichiului şi
medulosuprarenalelor (zona glomerulară):
creşte volumul urinar, creşte eliminarea de
Na, scăderea secreţiei de renină,
aldosteron
• La nivel molecular ANF stimulează
guanilatciclaza membranară, creşte GMPc
şi relaxarea muşchilor netezi.
Mecanismul membrano intracelular
prin intermediul NO
• NO se sintetizează din Arg sub acţiunea NO-
sintazei (prezent în endoteliul vaselor, ţesut
nervos, trombocite).
• NO reprezintă sistemul de cuplare al
complexului H-R cu sistemul efector reprezentat
de guanilatciclaza citoplasmatică
• Activează guanilatciclaza – formează GMPc
• GMPc activează kinazele ce mediază relaxarea
muşchilor netezi şi dilatarea vaselor.
NO – hormon paracrin, factor reglator al presiunii
sanguine, mediază citotoxicitatea, este implicat în
neorotransmisie.

GTP
. Guanilat
NO
ciclaza Mediazã relaxarea
GMPc muschilor netezi

-Hemoglobina are un rol important în transportul

oxidului de azot.
 MECANISMUL MEMBRANO-
INTRACELULAR PRIN
INTERMEDIUL DAG şi IP3
1. H+R –HR
2. HR –Gp
3. Gp activează Fosfolipaza C
4. Fosfolipaza C – acţionează asupra FL
membranare (fosfatidil inozitol 4,5 difosfat) şi
generează DAG şi inozitol 1,4,5-tri fosfat
• DAG – activează PK C
• Inozitol 3 fosfaţii – acţionează prin mobilizarea
Ca din reticulul endoplasmatic- crescând c%
Ca citozolic -mediază alte efecte
H2 C O CO R1 H2C O CO R1
Fosfolipaza C OPO 3 H 2
HC O CO
O
R2
OPO 3 H 2
HC O CO R2
+ PO3 H 2 O
OH
OH
OH

H2 C O P O H2C OH OPO 3 H 2
OH
OH OH OH Inozitol 1,4, 5-trisfosfat (IP3)
Diacilglicerol (DAG)
OPO 3 H 2
Fosfatidilinozitol 4,5-bisfosfat (PIP2)
 Fosfolipaza C
catalizează formarea din
fosfatidilinozitoli a 2 mesageri:
 H ECF
R
Phospholipase C
G Protein
PIP2 DAG + IP3

ICF
Active Inactive
Protein Kinase C Protein Kinase C
ER Ca++
Protein PO4 Protein

Cell’s Response Cell’s Response

 HORMONII CE ACŢIONEAZĂ
CUPLAŢI CU PROTEINA Gp

• Adrenalina (α1-receptorii)
• Vasopresina (V1-receptorii)
• Oxitocina
• Angiotensina II
• Acetilcolina
• Serotonina
• Histamina (Н1-receptorii)
• Gastrina gonadoliberinele
b. Prin intermediul ionilor de Ca
• Influxul de Ca din exterior şi creşterea c%
lui în interior poate fi realizat fie prin:
• Stimularea electrică a unei celule
• Prin molecule semnal extracelulare –H
• Ca2+ funcţionează ca mesager secund
împreună cu AMPc, GMPc, DAG sau IP3
sau independent de aceştia.
• Rolurile reglatoare ale Ca2+ sunt mediate
de proteine specifice de legare a
cationului.
1. H+R—HR
2. HR – determină influxul de Ca din exterior şi
creşterea Ca interior
3. Ca + calmodulina – CaKM (reacţie reversibilă)
• CaKM:
1. Reglează contracţia muşchilor netezi şi a
microfilamentelor din celule nemusculare prin
activarea PK lanţului uşor al miozinei
2. Activează pompa de Ca din membrană,
reglându-şi propria c%
3. Reglează activitatea mai multor PK
KM – din 148 AA (multe resturi de Asp, Glu, nu are
Cys)
Cuprinde 4 domenii de fixare a Ca (4 ioni de Ca)
EFECTELE MESAGERIALE
ALE Ca2+
 Mecanismul citozolic-nuclear
• Steroizii şi iodtironinele au moleculă mică şi
polaritate redusă şi deci sunt liposolubili.
• Ei străbat liber membrana celulară şi în citozol
interacţionează cu R citozolic (receptori
intracelulari) sau R nucleari
• Complexul hormon - receptor pătrunde în nucleu
şi este fixat la situsuri acceptoare din cromatina
nucleară.
• Rezultă transcrierea ADN -lui şi sinteza de ARN
mesager care are ca efect sinteza unor proteine
specifice ce vor da răspunsul celular la mesajul
adus de hormon.
MECANISMUL CITOSOLIC-NUCLEAR DE
ACŢIUNE A HORMONILOR
(varianta specifică horm. steroizi)
MECANISMUL
CITOSOLIC-
NUCLEAR DE
ACŢIUNE A
HORMONILOR
(varianta
specifică
horm. tiroizi)
 Activation of genes

Binding to Enhancer like

Segment in DNA DNA

Transformation of
Receptor to expose Pre mRNA
DNA binding Domain

mRNA
R
mRNA

Response Protein
METABOLIZAREA HORMONILOR
• a) polipeptidici pînă la aa respectivi;
• b) steroizii (cu excepţia aldosteronului)
pănă la 17 cetosteroizi;
• c) catecolaminele pînă la metanefrină,
normetanefrină şi a.vanilic.
• d) tiroidieni metabolizează prin deiodarea
progresivă a moleculei.
 • HORMONII
HIPOTALAMO_HIPOFIZARI
 Sistemul neuroendocrin
hipotalamo-hipofizar
• Hipotalamusul este “placa turnantă”
dintre SNC şi sistemul endocrin hipofizar
Hormonii hipotalamici – neurohormonii – sunt sintetizaţi
prioritar în neuronii hipotalamici
1. neuronii magnocelulari – produc hormonii
neurohipofizari: vasopresină şi oxitocină;
2. neuronii parvicelulari - produc neurohormonii
hipofizotropi: liberine şi statine
3. neuronii dopaminergici – produc dopamina.
 Neurohormonii hipofizotropi

• Hipotalamusul controlează
activitatea hipofizară prin
intermediul a 2 tipuri de H:
• H activatori – liberinele (liberine-
releasing)
• H inhibitori – statinele sau
inhibinele (inhibiting).
Hormoni Hipotalamici Hormonul Adenohipofizar Hormonul eliberat de
afectat glanda ţintă
Hormonul eliberator al TSH (tireotropina sau hormonul T3 şi T4
tireotropinei (TRH) stimulator al tiroidei)
Hormonul eliberator al ACTH (hormonul Glucocorticoizi şi
corticotropinei (CRH) adrenocorticotrop) androgeni corticali
Hormonul eliberator al LH (hormonul luteinizant) Androgeni, Estrogeni,
gonadotropinelor (Gn FSH (hormonul stimulator al Progestine.
RH) foliculului)

Hormonul eliberator al GH (somatotropina sau hormonul IGF-1 (somatomedine

hormonului de creştere de creştere). -factor de creştere
(GH-RH sau GRH). asemănător
insulinei).
Hormonul care inhibă GH (TSH, FSH, ACTH) IGF-1, T3 şi T4
eliberarea hormonului
de creştere (GH-RIH).

Hormonul care inhibă PRL (prolactina sau hormonul Neurohormoni

eliberarea prolactinei lactogen)
(PRIH)
 LIBERINE ŞI STATINE
• Hormonii Hormonii tropi
• hipotalamici hipofizari

1. somatoliberina + somatotropina

2. corticoliberina + corticotropina
3. tireoliberina + tireotropina
4. Gonadoliberine + gonadotropine 5.
Prolactoliberina + prolactina
6. prolactostatina -
7. somatostatină
 HORMONII ADENOHIPOFIZARI
• sunt secretaţi de lobul anterior al hipofizei
(adenohipofiza) şi se referă la hormonii tropi.
• Rolul: stimulează secreţia hormonilor periferici.
• Structura: sunt proteinopeptidici
• Reglarea:
• H hipotalamusului
• - prin retrocontrol de către hormonii gl periferice
Mecanismul de acţiune: membrano - intracelular
 HORMONII ADENOHIPOFIZARI
• Clasificare:
• Famila corticotropinei: peptide derivate din
pro-opiomelanocortină: ACTH, β lipotropina,
MSH, un fragment N terminal, peptid de
legătură
• Familia H somatomamotropi: STH,
prolactina, lactogenul placentar
• H glicoproteici: gonadotropinele (LH, FSH),
şi TSH
 FAMILIA CORTICOTROPINEI
• ACTH
• STRUCTURA – 34 AA
• sintetizat dintr-un precursor comun,
POMC (241 aminoacizi) împreună cu alte
peptide.
• ACTH poate fi clivat în peptidul CLIP
(corticotropin-like intermediate lobe
peptide) şi α MSH (melanocyte-stimulating
hormone).
PEPTIDE ACTIVE obţinute prin
procesarea POMC
 ACTH
• prin intermediul AMPc.
• Timpul de ½ al ACTH este foarte scurt,
sub 10 minute,
• Reglarea:
1. corticoliberină +
2. c% mare de cortizol – negativ
3. bioritm circadian ce începe aproximativ la
ora 4.00 AM şi atinge un vârf la ora 7.00
AM, cu un minim nocturn
 ACTH
• Rolul:
1. controlează dezvoltarea cortexului adrenalelor şi
sinteza de steroizi (stimulează secreţia de
cortizol, androgeni şi într-o măsură mai redusă şi
cea a mineralocorticoizilor la nivelul CSR)
2. Activează transformarea Col în pregnenalonă
În ţesuturile extrasuprarenaliene
1. activează lipoliza în ţesutul adipos
2. Facilitează captarea Gl şi AA în muschi
3. Stimulează secreţia de insulină
 FAMILIA HORMONILOR
SOMATOMAMOTROPI
• STH (GH)
• Structura – 191 AA
• ROLUL: de a promova creşterea, funcţie care
se realizează în mare parte prin intermediul
IGF-1 (Insulin Growth Factor 1) – cunoscută
şi sub numele de somatomedina C.
• Transport: circulă în sânge legat de proteine
cu afinitate crescută, IGFBP (IGF binding
protein) care influenţează şi bioactivitatea IGF-1.
• Secreţia GH este pulsatilă cu un maxim
secretor noaptea, imediat după adormire.
 STH (GH)
ROLUL:
• Controlează creşterea postnatală, dezvoltarea
scheletului şi ţesuturilor moi
Reglează metabolismul glucidic, lipidic şi proteic
• Metabolismul proteic: stimulează sinteza P şi
încetineşte degradarea lor
• Metabolismul glucidic: măreşte c% Gl prin:
micşorarea utilizării periferice a ei, inhibă
glicoliza şi creşte gluconeogeneza
• Metabolismul lipidic – este deplasat spre
mobilizarea Tg de rezervă, creşte lipoliza şi
nivelul AG din sânge.
• Metabolismul mineral: creşte retenţia ionilor de
Ca, P, Mg
• PATOLOGIA
• Nanism
• Gigantism
• Acromegalie
• GIGANTISM
• Creşterea excesivă
dar armonioasă în
înălţime (peste 2 m)
– gigantism
• Fără disproporţii
scheletice cu
dezvoltare
corespunzătoare a
ţesuturilor moi
 Nanism hipofizar
• hiposecreţie de STH în perioada
copilăriei
• Clinic:
• vîrsta taliei < vîrsta cronologică
• înălţime < 3DS faţă de medie
• ritm de creştere < 3 cm pe an
• antropometric armonios,
proporţional
• dezvoltare pshică normală
• ACROMEGALIE
• Se dezvoltă după închiderea cartilajelor
de creştere
• Creşterea disproporţională a oaselor (în
lăţime şi grosime), a ţesuturilor moi, a
organelor interne, cu mâini şi picioare
late, arcade sprâncenoase proeminente,
piramida nazală masivă, mandibula
proiectată anterior, toracele cu aspect de
dublă cocoaşă, cifoză toracică şi
ştergerea lordozei lombare.
• Proliferarea ţesutului conjunctiv,
proliferarea cartilajului articular
• Creşterea c% de P, Ca, sintezei de
proteină; AGL, cetogenezei, glicemiei
 FAMILIA HORMONILOR
SOMATOMAMOTROPI
• Prolactina
• Structura - 199 AA
• Reglarea: hipotalamus
• Stimulatori: estrogenii, contraceptivele
perorale, hipoglicemia, starea de stres,
efort fizic, graviditatea
• Inhibitori – dopamina
 PROLACTINA

• Rolul:
1.Acţionează asupra glandei mamare
controlând iniţierea şi întreţinerea lactaţiei
2.în timpul gestaţiei – (estrogenii,
progesteronul, h placentar
somatomamotrop) – dezvoltarea sînilor şi
a aparatului secretor
3.După naştere – acţiune lactogenă
 III: HORMONII GLICOPROTEICI
• Structură: au structură dimerică αβ
• Subunitatea α – 96 AA (este identică la toţi),
cuprinde 2 unităţi oligozaharidice legate de
Arg
• Subunitatea β - diferă de la un H la altul:
pentru LH şi FSH – 115AA; TSH – 110 AA;
cuprinde 2 unităţi oligozaharidice
• Subunitatea β – posedă activitate biologică,
dar capacitatea de fixare cu R – aparţine
dimerului αβ
 HORMONII GLICOPROTEICI

• TSH
• Rolul: acţionează asupra glandei tiroide –
stimulează secreţia T3 şi T4
• Reglarea:
• hipotalamus
• T3 şi T4
• secreţia e inhibată de somatostatină
 HORMONII GLICOPROTEICI
• Gonadotropinele: FSH şi LH
• FSH la femeie: promovează dezvoltarea
foliculelor ovarieni, prepară foliculul pentru
ovulaţie şi mediază eliberarea de estrogeni
• FSH la bărbaţi: acţionează asupra celulelor
Sertoli din testicul şi induce sinteza proteinei
transportoare de testosteronă, promovează
spermatogeneza
 HORMONII GLICOPROTEICI
• LH – la femei: promovează sinteza de
estrogeni şi de progesteronă, iniţiază
ovulaţia
• LH la bărbaţi: stimulează producţia de
testosteronă de către celulele intersteţiale
 HORMONII NEUROHIPOFIZARI
1. Vasopresina
2. Oxitocina
• Structura: 9 AA şi diferă între ei prin 2 AA
(peptide bazice)
• Sinteza: se sintetizează în hipotalamus (V- în
nucleul supraoptic, O – în nucleul
paraventricular) sub forma unor precursori
• Transport: cu neurofizina specifică sunt
transportaţi în lungul axonilor şi depozitaţi în
terminaţiile nervoase din neurohipofiză
 VASOPRESINA
• Acţiuonează asupra epiteliului tubilor
contorţi distali şi colectori ai rinichilor -
crescînd fluxul transcelular de H2O din
lumen în fluidul extracelular.
• - măresc permeabilitatea pentru apă
determinînd conservarea apei şi eliminarea
unei urini hiperosmolare.
• Efectul principal antidiuretic se realizează
prin intermediul aquaporinelor, reglate
direct de vasopresină.
 RECEPTORII VP
• Receptorii V1 - de la nivelul vaselor sanguine
mediază vasoconstricţia răspunzătoare de creşterea
presiunii arteriale;
•  Receptorii V2 - de la nivelul tubilor colectori renali
sunt implicaţi în retenţia de apă, prin creşterea
fluxului de apă liberă, dinspre lumenul tubular spre
interstiţiu. Aceasta va determina creşterea concentraţiei
şi scăderea volumului urinar.
•  Receptorii V3 - , de la nivelul hipofizei anterioare,
prin care ADH este implicat în reglarea centrală a
secreţiei de ACTH, potenţând efectul CRH de eliberare a
ACTH.
 VASOPRESINA
• provoacă contracţia vaselor de tip
muscular, mărind tensiunea arterială.
• În insuficienţa de vasopresină se dezvoltă
afecţiunea diabetul insipid.
 DIABETUL INSIPID
• Cauze: lezarea sistemului supraoptic (traumatisme
craniene, tumori, infecţii ) - scăderea secreţiei de
vasopresină sau hormon antidiuretic ( ADH )
• Diabetul insipid se manifestă clinic prin:
• poliurie hipoosmolară ( densitate < 1005,
osmolaritate < 280 mOsm/l ) Se elimină de la 4
pînă 10 litre de urină în 24 ore.
• polidipsie compensatoare ( prin stimularea
centrului setei).
• deshidratare
• Preparatele de vasopresină lichidează
simptoamele afecţiunii.
 OXITOCINA
• Stimulează secreţia, contracţia celulelor
mioepiteliale, ce înconjoară alveolele
mamare
• Acţiune contractilă asupra musculaturii
netede din uter
• Stimulată de estrogeni
• Progesterona – inhibă receptivitatea
uterului la oxitocină
• HORMONII CE REGLEAZĂ
METABOLISMUL Ca si
FOSFAȚILOR
 HORMONII CE REGLEAZĂ Ca şi
fosfaţi
• Cantitatea de calciu în organism - 1 kg
• 99% - oase şi dinţi
• 1% - plasmă
• În oase 99% - cristale de hidroxiapatită
• [Са10(РО4)6(ОН)2Н2О],
• 1% - fosfat de calciu
 FORMELE DE Ca
• Concentraţia de calciu în plasmă – 2,12-2,6
mmol/l
• Fracţiile:
1. Ca ionizat (50%) – fracţia biologic activă (nu
este legat de proteine)
2. Legat de proteine, în special de albumină
(45%)
3. Complexe nedisociabile cu citrat, sulfat,
fosfat, carbonat (săruri solubile de calciu)
HORMONII CE REGLEAZĂ Ca şi
fosfaţi
• PARATHORMONUL
• CALCITONINA
• CALCITRIOLUL
 PARATHORMONUL –PTH
(paratiroidian)
• Structura: polipeptid unicatenar- 84 AA
• Biosinteză:
1. În ribosomi: pre-pro-PTH (115 AA)
2. În cisternele RE: pre-pro-PTH – 25AA
proPTH (90AA)
3. În aparatul Golgi: proPTH – 6 AA PTH
(84AA)
PTH- sintetizat incontinuu şi într-un ritm constant,
independent de c% Ca extracelular
 PARATHORMONUL –PTH

• Reglarea: se reglează la nivelul degradării

intraglandulare, dependentă de c% Ca:
1. Creşterea Ca în sânge – accelerează
degradarea PTH
2. micşorarea calciemiei – diminuează
degradarea PTH şi stimulează eliberarea
lui
 PARATHORMONUL –PTH
• Metabolism: T1/2 scurt. Degradarea PTH
are loc în ficat.
• Mecanismul de acţiune: membrano-
intracelular (AMPc)
 PARATHORMONUL- ACŢIUNI
• creşterea c% de Ca şi micşorarea c% de P
• Paratirina exercită acţiune asupra
metabolismului fosfo-calcic prin
intermediul vitaminei D.
• Ţesuturi ţintă:
1. Ţesutul osos
2. Rinichiul
3. intestinul
 PARATHORMONUL- ACŢIUNI

• În os: Receptorii sunt localizaţi la nivelul

osteoblaştilor şi osteocitelor. Legaţi de R,
osteoblastele încep a secreta IRF 1 şi citokine,
ce stimulează activitatea osteoclaştilor (se
măreşte sinteza fosfotazei alcaline, colagenazei)
care ca rezultat:
1. resorbţia osului,
2. degradarea matricei organice
3. solubilizarea substanţei minerale
eliberarea Ca şi P în fluidul extracelular
PARATHORMONUL- ACŢIUNI
• La nivel renal:
1.creşte reabsorbţia Ca (100%), Mg
2.inhibă reabsorbţia ionilor fosfat; K, HCO3
3.Micşorează excreţia H; NH4
hipercalciemie, hipofosfatemie,
hiperfosfaturie
 PARATHORMONUL- ACŢIUNI
– În intestin:
promovează
absorbţia Ca
indirect:
prin stimularea
1α-hidroxilazei renale
care transformă
25-hidroxi D3
inactiv în 1,25
dihidroxi D3 activ
 Tulburările funcţiei glandelor
paratiroide.
• Hipofuncţia (hipoparatiroidismul) se manifestă
prin:
• 1. excitabilitate crescută a sistemului
neuromuscular (convulsii musculare). Cauza
este conţinutul scăzut de Ca2+ în sânge şi
lichidul intercelular.
• 2. Conţinutul scăzut de Ca2+ în mediul
extracelular facilitează depolarizarea
membranelor, provocată de curentul de Na+
îndreptat spre interiorul celulei şi măreşte
excitabilitatea celulelor nervoase şi musculare.
• 3. Aceste efecte pot fi înlăturate prin
administrarea Ca2+, paratirinei şi vitaminei D.
 HIPERPARATIROIDISMUL
• apare în cazul sintezei ridicate de paratirină sau
în cazul utilizării îndelungate incorecte a
preparatului de paratirină.
• Primară –determinată de adenom sau
hiperplazie
• Secundară – sd malabsorbţiei – ca o reacţie
compensatoare în hipocalcemia de lungă
durată, provocată de tulburarea proceselor de
absorbţie – c% de Ca –normală sau scăzută,
pe cînd a P – crescut (forma renală) sau scăzut
în forma intestinală
 HIPERPARATIROIDISMUL
• are loc mobilizarea masivă a depozitelor
endogene de Ca din oase pînă la resorbţia unor
zone osoase - uşor apar fracturi spontane ale
oaselor (dureri, fracturi, deformări osoase).
• În sînge creşte C% Ca2+ şi fosfaţilor.
• Calciu se depune în organele interne şi ţesuturi
ceea ce duce la calcifierea vaselor, rinichilor -
nefrolitiază şi mai rar nefrocalcinoză
 CALCITRIOLUL
• Derivatul vitaminei D3 (colecalciferol)
• Sinteză:
• 1. în ficat vitamina D3 se xidroxilează în
poziţia 25 şi formează 25-hidroxi-D3
• 2 În rinichi se hidroxilează în poziţia 1 şi se
formează 1,25-dihidroxi-D3 sub acţiunea
1α-hidroxilazei.
 CALCITRIOLUL
• Mecanismul de acţiune: citozolic-nuclear
• Calcitriolul induce sinteza proteinei de legare a
calciului din intestin – astfel creşte absorbţia
intestinală de calciu
• La nivelul osului- favorizează depunerea
sărurilor de calciu
• La nivel renal – favorizează reabsorbţia fosfaţilor
• ARE EFECT HIPERCALCEMIANT;
HIPERFOSFATEMIANT
 CALCITONINA
• Produsă de celulele C adiacente celulelor
foliculare ale tiroidei
• Structura: polipeptid din 32 AA
• T1/2- 5 minute
• Reglarea - stimulatori ai secreţiei de calcitonină:
1. creşterea c% de Ca în sânge mai mult de
2,5mmol/l
2. Catecolaminele (R – β adrenergici)
3. Gastrina
4. Colecistochinina
5. glucagonul
 CALCITONINA
• Efectul biologic: micşorarea nivelului de Ca şi P în
sînge
• La nivelul osului:
1. inhibă resorbţia osoasă
2. favorizează translocarea fosfatului din lichidul
extracelular în fluidul periosteal şi în celulele osoase
CT stimulează formarea de os prin:
• creşterea absorbţiei de calciu
• depunere de calciu în os
• reducerea mobilizării calciului
• Efectele renale:
• 1.efect nul sau redus
• 2. în doze farmacologice, creşte
eliminarea de Ca, P, Na, K, uraţi
• 3. În doze fiziologice, scade excreţia de
Ca şi oxiprolină
• Efectele asupra tractului
gastrointestinal:
• în doze mari creşte absorbţia de Ca
• în doze mici, scade absorbţia de Ca
 Tulburările secreţiei de CT

• Hipercalcitoninemii:
• fiziologică: creşteri moderate şi tranzitorii
în sarcină, lactaţie.
• patologică: creşterea excesivă a CT în
carcinomul medular tiroidian
• Hipocalcitoninemiile: osteoporozele
postmenopauzale.
 HORMONII TIROIDIENI
• Sunt derivaţi
ai AA:
1. T3-
triiodtironina
2. T4- tiroxina,
tetraiodtironina
 HORMONII TIROIDIENI-
BIOSINTEZA
Etapele sintezei
Biosinteza tireoglobulinei – glicoproteină (10%-
glucide +5900AA – 110 Tyr) compusă din 4
subunităţi, codificate de diverse ARNm.
• La toate etapele sintezei, pînă la secreţie –are
loc glicozilarea TG – necesară pentru formarea
structurii terţiale şi cuaternare a Tg.
• După sinteză catenele se împachetează şi
secretate în coloid.
 HORMONII TIROIDIENI-
BIOSINTEZA
1. captarea ionilor de iodură din plasmă
• I pătrunde în organism sub formă de ioni de
iodură (alimente, apă, sare de bucătărie)
• Captarea din plasmă se realizează prin 2
mecanisme active energodependente:
1. E situat pe membrana capilară, captează I din
plasmă şi îl transferă în citozolul celulei tiroidiene
2. E situat pe membrana apicală, transferă I în
spaţiul coloidal
 HORMONII TIROIDIENI-
BIOSINTEZA

2. Organificarea iodului:
Constă în oxidarea iodului
(tireoperoxidazei şi Н2О2)
- + +
I +H2O2 +2H-------I +2H2O2
 BIOSINTEZA
3. iodurarea unor resturi tirozil din
tireoglobulină
Prin iodurarea resturilor de tirozil se obţin
mono- sau diiod- tirozine (MIT sau DIT)
 HORMONII TIROIDIENI-
BIOSINTEZA
4. Condensarea resturilor de MIT şi DIT cu
formarea de T3 şi T4 (părţi componente a
tireoglobulinei)
MIT+DIT=T3
DIT+DIT=T4
 HORMONII TIROIDIENI-
BIOSINTEZA
5. Secreţia lui T3 şi T4 în sânge:
Are loc prin endocitoza picăturilor de coloid în
membrana apicală (internalizarea TG),
fuziunea picăturilor cu lisosomii şi hidroliza
TG – cu eliminarea T3 şi T4 în sânge.
Timp de 24 ore se secretă în sânge: 5 μg Т3 и
80-100 μg Т4.
22-25 μg Т3 se formează în sânge din Т4.
Biosinteza şi secreţia hormonilor
tiroidieni.
Se realizează în cîteva etape:
1.Sinteza Tireoglobulinei
2. Caprtarea Ionilor de
Membrana bazală iodură din plasmă
3.Organificarea Iodului
4. Iodurarea resturilor de Tir
5.Condensarea cu
formarea Iodtironinelor
6.Secreţia prin endocitoză

2900AA-110 Tir

7.Hidroliza
tireoglobulinei
 HORMONII TIROIDIENI
• Transportul:
• A. Legaţi de proteine:
1.Globulina tiroxinoliantă – 75%
2.Prealbumina -15%
3.Albumina – 10%
• B. liberi: FT3 – 0,3%; FT4- 0,03%
• T1/2 T3= 2 zile
• T1/2 T4 = 6-7 zile
 HORMONII TIROIDIENI
• Reglarea secreţiei
• Axul hipotalamo-hipofizar – TSH
• mecanism de autoreglare (autocontrol) –
la deficit de I, creşte captarea I din plasmă
şi secretă mai mult T3
• Mecanism intratiroidic:
Surplusul de iodură inhibă sinteza şi secreţia
H tiroidieni (efectul Wolff-Chaikoff)
HORMONII TIROIDIENI
 CATABOLISMUL
• Deiodurarea Т4 cu formarea rТ3 (nu
are activitate biologică).
• Conjugarea în ficat cu acidul
glucuronic sau sulfuric.
 HORMONII TIROIDIENI
• Celulele ţintă se află
În toate organele – prioritar în

• Receptorii pentru T3 şi T4
se găsesc în nucleu
• Deci mecanismul este
cirozolic nuclear- facilitează
transcripţia ARNm pentru
un şir de enzime:
Na+K+ATP azei, (utilizează
45% de E),
GlicerolfosfatDH, malic
enzima,
 HORMONII TIROIDIENI - ACŢIUNI

• La nivel nuclear – produc creşterea

sintezei de ARN m – sinteza de proteine -
stimulează creşterea şi diferenţierea
celulară
• La nivelul membranei plasmatice –
stimulează Na-K-ATP-aza
HORMONII TIROIDIENI - ACŢIUNI
• Activează enzimele de O/R din mitocondrii,
cresc numărul de mitocondrii, cresc în
dimensiuni cristele
• Controlul metabolismului oxidativ, proceselor de
ardere prin care se obţin ATP şi căldură –
acţiune calorigenă
• Creşte viteza metabolismului bazal:
• Efect catabolic:
• Măresc catabolismul proteinelor – BA negativ.
• Mobilizarea lipidelor în ţesutul adipos
• Glicogenoliza în ficat
 HORMONII TIROIDIENI –
VARIAŢII PATOLOGICE
• Producerea hormonilor tiroidieni în exces -
hipertiroidie
HORMONII TIROIDIENI – VARIAŢII
PATOLOGICE
• Deficitul secreţiei
hormonilor tiroidieni –
hipotiroidie

• Deficitul congenital de
HT - cretinism
• Deficitul secreţiei HT la
adulţi - mixidem
 HIPERTIROIDIA
• HT în exces determină:
• Metabolismul proteic: intensifică catabolismul proteinelor
(BA negativ)
• Metabolismul lipidic: intensifică lipoliza – mobilizarea
depozitelor adipoase – creşte c% de AGL şi scade nivelul
Col ( creşte metabolizarea şi eliminarea lui biliară).
• Metabolismul glucidic:
1.se accelerează răspunsul glicogenolitic la catecolamine –
creşte glicogenoliza şi gluconeogeneza – scăderea
toleranţei la glucoză – hiperglicemia
2. Accelerează metabolizarea insulinei
3. Scade sensibilitatea tisulară la insulina exogenă
 HIPERTIROIDIA
• Clinic se manifestă:
• scăderea în greutate - intensifică lipoliza –
mobilizarea depozitelor adipoase
• atrofia musculară - intensificarea
catabolismului proteinelor (BA negativ) –
apare incapacitatea muşchiului de a fosforila
creatina, eliberarea E lisosomale musculare.
Defectul de fosforilare explică slăbiciunea şi
oboseala musculară
 HIPERTIROIDIA
• Modificările tegumentelor, pielii: pielea –
catifelată, caldă, transpirată (datorată
vasodilataţiei cutanate şi termogenezei
indusă de HT).
• creşte t corpului - decuplarea FO
• Exoftalm – hipertrofia şi deformarea
muşchilor extraoculari
 HIPERTIROIDIA
• Modificări la nivelul cordului: tahicardia,
creşte debitul cardiac ( dar cu eficienţă
scăzură faţă de necesarul de O al
ţesuturilor), scăderea forţei de contracţie a
miocardului - în exces HT au acţiune
cardiostimulatoare directă:cresc AMPc în
miocard, cresc nr R cardiaci β adrenergici,
inhibă MOA ţ cardiac – în rezultat creşte
sensibilitatea ţesutului la catecolamine
 HIPERTIROIDIA
• Modificările digestive: mărirea apetitului
(creşterea consumului de O2 şi decuplării
FO) şi hipermotilitatea gastrointestinală
(creşterii tonusului sistemic vegetativ
parasimpatic)
• Modificări ale SNC: labilitate emoţională,
nervozitate, hiperchinezie, tremor fin al
extremităţilor - determinate de creşterea
sensibilităţii ţesutului nervos la
catecolamine
 HIPERTIROIDIA
• Modificările sistemului hematopoetic: cresc
masa de hematii (accelerează disocierea O
din HbO2 prin creşterea c% de 2,3
difosfoglicerat şi scade activitatea pompei
de sodiu din eritrocite). Scad numărul
leucocitelor prin scăderea neutrofilelor
 HIPERTIROIDIA
• Funcţia de reproducere: HT determină creşterea
c% plasmatice a globulinelor ce transportă H
sexuali (testosteronul şi estrogenilor) – creşte
nivelul seric al estrogenilor legaţi, dar creşte şi c
% estrogenilor liberi ca urmare a măririi
conversiei testosteronului în estradiol şi a
androstendionului în estronă
• Se observă şi răspuns crescut al
gonadotropinelor la stimularea cu
gonadoliberină - creşte LH şi FSH plasmatic. În
consecinţă: cicluri anovulatorii şi creşterea
infertilităţii
 HIPERTIROIDIA
LABORATOR:
– T3, T4 – măriţi;
– TSH- micşorat
 HIPOTIROIDIA
• Cea mai folosită clasificare a etiologiei
hipotiroidismului este aceea în funcţie de „etajul”
afectat din axul hipotalamo-hipofizo-tiroidian,
anume:
• - hipotiroidism primar în afecţiuni ale tiroidei;
• - hipotiroidismul secundar în afecţiuni ale
hipofizei;
• - hipotiroidism terţiar în afecţiuni ale
hipotalamusului;
• - hipotiroidism prin rezistenţă periferică la
acţiunea hormonilor tiroidieni.
 CRETINISM
• Deficitul congenital de HT determină:
• Întîrzierea apariţiei nucleelor epifizare de
osificare, nediferenţierea osoasă –
creşterea liniară încetinită, membrele
disproporţionat de scurte faţă de trunchi şi
capul mare.
•
 CRETINISM
• reţinerea dezvoltării psihice - caracter
infantil al creierului, hipoplazia neuronilor,
întîrzierea mielinizării şi reducerea
vascularizaţiei.
• În normă timp de 48 ore după naştere
TSH scade până la normă; în cretinism –
rămîne în c% mari
 HIPOTIROIDIA -mixidem
• Edem mucinos cu infiltraţia tegumentelor –
acumularea mucopolizaharidelor, acidului
hialuronic şi condroitinsulfatului B în derm
• Creştere în greutate- infiltratul cu
mucopolizaharide din ţesut determină
retenţie de lichide şi aspectul infiltrat al
bolnavului
 HIPOTIROIDIA
• Tegumente reci (vasoconstricţia cutanată,
scăderea fluxului sanguin şi consumului
de O2), uscate, descuamarea accelerată a
pielii şi hipercheratoză (reducerea
secreţiei glandelor sudoripare şi sebacee),
de o culoare palid-carotenică (lipsa
transformării carotenului în vitamina A).
 HIPOTIROIDIA
• Bradicardie – deficitul de HT determină şi
micşorarea numărului de R β ai
miocardului – secundar scade debitul
cardiac şi a alurii ventriculare
• Din partea SNC: scade capacitatea
intelectuală, diminuă memoria recentă,
apar defecte de vorbire, predomină
somnolenţa şi letargia.
 HIPOTIROIDIA
• Aparatul reproducător: suferă o involuţie a
caracterelor sexuale primare şi secundare:
atrofie testiculară, atrofie utero-ovariană,
mucoasă vaginală uscată – scăderea
libidoului, impotenţă, oligospermie,
tulburări menstruale, avorturi frecvente.
 HIPOTIROIDIA
• Metabolismul lipidic: creşte nivelul seric al Tg,
Col, LDL; pe cînd c% AGL nu se modifică sau
puţin scăzută.
• Metabolismul proteic: sinteza şi metabolizarea
proteinelor sunt încetinite
• Metabolismul glucidic: scade rata absorbţiei
glucozei din intestin şi e împedicată intrarea Gl
în ţesuturi; degradarea insulinei este încetinită
 HIPOTIROIDIA

LABORATOR:
– T3, T4 – micşoraţi;
– TSH- mărit
HORMONII PANCREASULUI
Numele Product % of islet Function
celulelor cells

Celule beta Insulina si 50-80% Scad c% Gl

amilina
Celule alfa Glucagon 15-25% cresc c%
Gl
Celule Somatostat 3-10% Inhiba
delta in secreţia de
a I,G, STH,
HCL, gastrină
Celule PP Polipeptidul 1% Cresc
pancreatic secreţia de I,
pepsină, HCL
 INSULINA
• Structura:
51 AA
• Lanţul A-
21 AA
• Lanţul B –
30 AA
 1- ARNm este tradus pe ribosomii

INSULINA - RE într-un
preprohormon.
precursor proteic:

BIOSINTEZĂ
2- În RE «signalele peptidazelor»
clivează preprohormonul pînă la
prohormonul inactiv.

3- Prohormonul este transferat spre

aparatul Golgi.

4- Apoi este transportat în

veziculele secretante ce conţin
proteaze.

5- La stimularea celulei endocrine,

veziculele secretorii eliberează
conţinutul lor în spaţiul extracelular
prin mecanismul de exocitoză.

6- Hormonii difuzează spre lumenul

vaselor sanguine pentru a fi
transportate spre celulele ţintă.
Reglarea secreţiei
Stimulare/ inhibiţie de secreţie
hormonilor pancreatici.
Adrenalina plasmatică  Activitate simpatică

 AA (Arg, Liz) –  Activitate parasimpatică

–


 Glicemia Celulele
  secreţia de insulină
beta –

Gastrina
 –
Somatostatina
GIP
Secretina Celulele delta
Glucagon
Celulele alfa  glicemia
GIP:peptidul gastro-intestinal/ acţiune anticipată
 REGLAREA SECREŢIEI DE
INSULINĂ

GLUT2 Na+
K+

Na+ KIR K+
K+
Vm
K
+

Ca2+ -
Celule Ca2+
ß pancreatice Ca2+ Canale de Ca2+
Voltag-depend
Ca2+

Granule de Insulină
 SECREŢIA BAZALĂ DE INSULINĂ
Inervaţia ß
celullor
GLUT2 Na+
K+
Signal
Na
+ KIR K +

K+
Vm
K
+

Ca2+
Ca2+
Celulele ß
Ca2+ Voltage-gated
pancreatice Ca2+ channel
Ca2+

Granule de Insulină
Glucoza-stimulează secreţia de insulină
Glucose ß cell integrates input from
various metabolites, hormones
GLUT2 Na +
K+ and neurotransmitters

Glucokinase Na+ KIR K+

K+
Km= 7-9 mM
- K
+
Vm
ATP Ca2+
Ca2+
Celulele ß
Ca2+ Canale de Ca2+
pancreatice IP3
Voltage-depend
cAMP Ca2+

Granule de Insulină
 METABOLISMUL INSULINEI

 50% se degradează în ficat

 50% se degradază în alte ţesuturi şi
rinichi
 Pătrunde în celulele pentru degradarea
enzimatică prin endocitoză mediată de
receptori
 T1/2: 3 - 5 min.
 Circulă ca monomer liber
 Mecanismul de acţiune al
Insulinei:
R a– suprafaţa externă:

 subunitatea conţine situsul

de fixare pentru insulină

membrana
citoplasmatică
subunitatea posedă
activitate tirozin kinazică
 Semnalul transmis de către R Insulinic
Insulina se fixează la 
subunitate şi activează Insulin
domeniul protein kinazic al
subunităţii 
GLUT4
PO4
autofosforilarea
subunităţii IRS-1
+ ATP IRS-1PO4 GLUT4

 activitatea Tyr kinazică

Cascadă de fosforilări Translocarea transportorului de

ale altor substrate Glucoză spre membrana
citoplasmatică

Răspunsul biologic –
a.activarea inositol 3-P; b.↓c
% AMPc (activează PDE)
c.Activarea unor factori de
transcriere
• R fosforilat fosforilează şi activează
IRS-1 şi îl transformă în IRS-1-P
(insulin-receptor-substrate-1)
• IRS_1-P fosforilează o PK care
declanşează o cascadă de fosforilări
asupra altor PK citoplasmatice
• Ultima fosforilare activează protein
fosfotazele
• Proteinele defosforilate sunt:
glicogen-sintaza; piruvat kinaza;
PDH; acetil Co A carboxilaza; HMG
CoA reductaza:
 Signalul transmis de receptorul Insulinic
Insulina se fixează la a Insulin
subunitate, care reglează
activitatea b subunităţii
GLUT4
PO4
autofosforilarea
subunităţii IRS-1
+ ATP IRS-1PO4 Depositul de
Glicogen
 activitatea tyr kinazelor +
protein fosfatazei-
fosforilarea altor 1
substrate  +
glycogen
-
fosforilaza
sintazei
kinazelor
-
Activarea fosforilazelor→
Protein fosfotaze
fosforilaze→
fosfotaze
 Effectele insulinei: molecular şi celular
 Efectele insulinei în interiorul nucleului constau
în activarea unor factori de transcriere care
induc exprimarea genelor pentru transportori
sau enzime cheie în reglarea metabolismului
 Genele induse de acţiunea I codifică
următoarele proteine:
 transportorii de glucoză – GLUT 4
 glucokinaza
 piruvat-kinaza şi fosfo-fructo-kinaza
 LPL
 Semnalul transmis de către R Insulinic
Insulina se fixează la  subunitate
reglînd activitatea subunităţii Insulin

GLUT4
PO4
autofosforilarea
subunităţii IRS-1
+ ATP IRS-1PO4 GLUT4

 activitatea tyr kinazică

fosforilarea altor Translocarea transportorului de

substrate Glucoză spre membrana
citoplasmatică

activarea fosfo- inositol

3-kinazelor
 Transmiterea semnalului de către Insulină
Insulin se fixează la  subunitate Insulin
reglînd activitatea subunităţii 
GLUT4
PO4
autofosforilarea
subunităţii IRS-1 e.g. expresia
+ ATP IRS-1PO4
GLUT
proteinei
 activitatea tyr kinazelor
MAPK MAPKPO4
+
ATP
fosforilarea altor Reglarea
substrate transcripţiei

Sunteza proteinei,
fosforilarea MAP proliferarea şi
kinazelor (Trh, Tyr) diferenţierea
 INSULINA - ACŢIUNI
• metabolismului glucidic
1. Activează transportul glucozei în celule
(muscular şi adipos). Insulina stimulează
translocarea GLUT 4 pe membrana plasmatică.
2. activează sinteza glicogenului (la nivelul
glicogen-sintazei)
3. inhibă glicogenoliza;
4. activează glicoliza
5. inhibă gluconeogeneza.
6. Activează E şuntului pentozofosfat
EFECT HIPOGLICEMIC
 ACŢIUNEA INSULINEI ASUPRA
METABOLISMULUI LIPIDIC
Stimulează sinteza lipidelor:
• Activarea acil-CoAcarboxilazei
• Induce acid gras sintaza
• Activează lipoproteidlipaza
Inhibă lipoliza:
• Inhibă trigliceridlipaza
ARE LOC MICŞORAREA C% AGL ŞI
CORPILOR CETONICI ÎN SÂNGE
 ACŢIUNEA INSULINEI ASUPRA
METABOLISMULUI PROTEIC

1. Activează transportul AA în ţesuturi

2. Stimulează sinteza proteinelor
3. Inhibă degradarea lor
• Insulina este un hormon anabolic
 DIABETUL ZAHARAT
Definiţie

Diabetul zaharat este un sindrom metabolic

caracterizat prin hiperglicemie cronică
determinată de scăderea absolută sau relativă
(insulinorezistenţă) a secreţiei de insulină .

În paralel cu tulburările metabolismului glucidic

apar şi perturbări ale metabolismului protidic, lipidic
şi hidroelectrolitic.
 Clasificarea diabetului zaharat
1. Diabet zaharat tip 1
-mecanism: distrucţie de celule beta pancreatice==> deficit
absolut de insulină
A. Autoimun
B. Idiopatic

2. Diabet zaharat tip 2

-mecanisme:
• insulinorezistenţă predominantă, cu deficit relativ de
insulină
• deficit predominant de secreţie de insulină, cu
insulinorezistenţă moderată
 Diabetul zaharat Diabetul zaharat
tip 2 tip 1
• 80-90% din persoanele cu • Distrugerea celulelor
diabet beta printr-un
• Insulinorezistenţă- o lipsa mecanism autoimun
de efect la actiunea insulinei • Factori iniţiatori:
asupra celulelor organismului • 1.virali (rubeola;
• 1. prereceptor coxsakie B)
• 2.receptor • 2. Substanţe toxice
• 3.postreceptor (streptozocina)
• Insulinodeficienţă • Factorii autoimuni:
• 1. Prezenţa de
autoanticorpi anticelule
insulare (85% la debut)
• 2. Prezenţi anticorpi
antiinsulari (înainte de
tratament!)
 Insulinorezistenţa:
• Prereceptor:
a. Moleculă anormală de insulină
b. Conversia incompletă a proinsulinei în insulină
c. Antagoniştii insulinici circulanţi (nivele crescute de
STH, cortizol, glucagon,catecolamine); anticorpi
antiinsulinici
• Receptor:
a. defecte de receptor în sinteză
b. micşorarea nr de receptori
c. micşorarea afinităţii R la insulină
• Postreceptor:
a. Micşorarea activităţii Tyr kinazică
b. Micşorarea nr de GLUT
c. Micşorarea activităţii PDH
d. glucotoxicitatea
 Caracteristici generale ale DZ tip I
şi DZ tip 2
DZ tip 1 DZ tip 2

Vîrsta Pînă la 40 ani După 40 ani

Frecvenţa max 12-14 ani După 60 ani

instalarea Acută, bruscă treptată

greutatea Scădere obezitate

ponderală
insulina ↓ ↑, normă sau↓

Corpi cetonici prezenţi absenţi

tratament insulină Antidiabetice

orale
Alterările metabolismului
glucidic
• hiperglicemia:
a. Micşorarea transportului de glucoză în
ţesuturi
b. Mărirea gluconeogenezei
c. Activarea glicogenolizei
d. inhibarea glicogenogenezei
• Glucozuria – micşorarea reabsorbţiei Gl
 Alterările metabolismului
proteic:
• Scăderea pătrunderii AA în ţesutul muscular şi
creşterea captării lor în ficat
• Micşorarea sintezei de proteine
• Creşterea catabolismului protreic
• Metabolizarea AA prin DO –cu formarea de
cetoacizi (piruvat) – gluconeogenezei
• Creşterea ureogenezei – mărirea c% de uree
• Glicarea proteinelor (Hb, albuminei,
colagenului)
Alterările metabolismului lipidic:
• Lipogeneza inhibată (lipsa NADPH+H)
• Lipoliza activată
• cetogeneză
 Glucagonul
hormon
hiperglicemiant

Peptid din 29 AA

50% din glucagon este degradat în ficat.

T1/2 = 3 min
 Gena glucagonului codează pre-proglucagon
Superfamilia genelor:
-VIP (« peptidul   intestinal vazoactiv»)
- GIP (peptidul gastrointestinal inhibitor)
- Secretina
- GHRH (growth hormon-releasing hormone)

PREPROGLUCAGON (160 AA)

HN- Signal GRPP Glucagon
Glucagon IP GLP-I IP GLP-II COOH
2
Peptide

GRPP : glicentin-related pancreatic peptide

Se găsesc aceste gene şi în celulele intestinale, dar

expresia lor conduce la formare de alţi hormoni
(glicentină şi GLP(glucagon like peptide).
IP=intervening peptide
 D- Reglarea secreţiei de glucagon

Amino Acizii  Activitatea SN simpatic

  Activitatea SN parasimpatic

 Glicemie
–

Celule
 secreţia de glucagon
 Glicemie  alfa – 0,1 ng/ml
 –

Somatostatina
CCK Celulele delta
Insulina
Celulele beta

CCK : colecistochinina
Mecanismul de acţiune al glucagonului- membrano citozolic AMPc

R
G
AC Adenilat ciclaza

ATP
AMPc

Protein kinazele AMPc dependente

 ACŢIUNEA GLUCAGONULUI
ASUPRA METABOLISMULUI
GLUCIDIC
• Activează glicogenoliza
• Inhibă glicogenogeneza
• Activează gluconeogeneza
• Inhibă glicoliza
• MĂREŞTE C% GL ÎN SÂNGE
 ACŢIUNEA GLUCAGONULUI
ASUPRA METABOLISMULUI LIPIDIC

• Activează trigliceridlipaza (măreşte

lipoliza)
• Măreşte c% AGL ce conduce la
creşterea sintezei corpilor cetonici
• MĂREŞTE C% AG ŞI CORPILOR
CETONICI ÎN SÂNGE
• medulosuprarenala
• Cortexul
– Zona Glomerulară
– Zona Faciculată
Cortex
– Zona
Medulla
Reticulată
 Hormonii medulosuprarenalieni
• Adrenalina
• Noradrenalina
• Structura:
Derivaţi ai Tyr
Biosinteza
 Depozitarea şi reglarea
• Depozitate în granule- cromafine (în complexul ce
include CA, cromogranina A, Mg, Ca şi ATP)
• Reglarea: semnal pentru eliberare – acetilcolina (prin
intermediul ionilor de Ca) prin stimulare nervoasă a
medularei conţinutul granulelor cromafine este
eliberat în sânge – în c% mai mari A, mai mici NA
• Amplifică sinteza CA – ACTH,glucocorticoizii
• Hipoglicemia şi nicotina – cresc eliberarea
adrenalinei
• Obturarea arterei carotide – creşte eliberarea
noradrenalinei
 Metabolizmul şi inactivarea
CA
• Are loc în:
1. interiorul neuronului
2. celulele efectoare, după efectul biologic
3. ficat şi rinichi (T1/2=30 secunde)
• Catabolismul are loc sub acţiunea a 2 E:
– Catecol-orto-metil-transferazei (COMT)
– MAO (E a membranei interne a MC)- Cu++
sub influienţa ambelor E se formează - acidul
vanilmandelic eliminat renal şi unii intermediari:
metanefrina şi normetanefrina (cu urina)
Mecanismul de acţiune
Mecanismul de acţiune
Mecanismul de acţiune
Membrano citozolic
 α1-receptorii adrenergici
• sunt cuplaţi cu Gq - activarea
fosfolipazei C (PLC):
a. IP3 - creşterea Ca++ citosolic prin
mobilizarea lui din RE
b. DAG stimulează protein kinazaC
(PKC) determină fosforilarea
proteinlor
c. Efecte:
d. -contracţia musculaturii netede:
vase, uter, pupilă (muşchi radiari)
e. celule hepatice - ↑ Glicemia
 α2-receptorii adrenergici
• sunt cuplaţi cu proteina Gi - inhibă
adenilciclaza - ↓AMPc intracelular
• Efecte:
– Contracţia musculaturii netede: vase,
intestin
– pe glandele sudoripare ↑transudaţia
– Inhibă eliminarea de renină şi insulină
 β1-receptorii adrenergici
• sunt cuplaţi cu proteina Gs stimulează
adenilatciclaza - ↑ AMPc.
• Efecte:
– predomină în miocard (creşte v şi forţei de
contracţie,dilatare)

– Hepatocit - ↑ glicogenoliza,
gluconeogeneza - ↑ glicemia
– ţesut adipos - ↑ lipoliza
 β2-receptorii adrenergici

• sunt cuplaţi cu proteina Gs stimulează

adenilatciclaza - ↑ AMPc.
• Efecte:
• predomină în musculatura netedă -relaxare
– vase coronare, din muşchi scheletici, cerebrale VD
– Bronşii -BD
– uter
– intestin
 β3-receptorii adrenergici

• localizaţi în ţesutul adipos (în special în

ţesutul adipos brun)
• Efecte: termogenic, anti-obezitate,
antidiabetic.
• au afinitate mare pentru NA, în timp ce A
se leagă foarte slab (opus β2-receptorilor).
 ACŢIUNI
• Adrenalina – adaptarea organismului la
agresiuni interene, externe, fizice sau psihice
(frig, stres,emoţii, hipoglicemie)
• dilatarea vaselor
• Creşterea consumului de O şi a producţiei de căldură
• în muşchii scheletici – activează glicogenoliza; în
ficat – creşte glicogenoliza şi glucogeoneza; în ţesut
adipos – cresc lipoliza
• Creează o situaţie pasivă de tensionare
• Noradrenalina- provoacă constricţia vaselor
• Generează agresie
 Hormonii medulosuprarenali (adrenalina şi noradrenalina).

1.
 Feocromocitomul.

• este o tumoare benignă secretantă de

CA, care se manifestă prin:
1. HTA paroxistică sau permanentă,
însoţită de hiperhidroză (transpiraţii
intense),
2. tahicardie, aritmii cardiace
3. paloare,
4. poliurie.
H corticosuprarenali
Structura
 Reglarea secreţiei GC

1. axul hipotalamo-hipofizar- ACTH

2. Stresul, emoţiile
3. Ritm circadian
 Reglarea secreţiei Aldo

1. Variaţiile ionilor de Na şi K:
↑[K+]plasmatic  ↑secreţia ALDO  ↑excreţia
K+
↓[Na+] plasmatic  ↑secreţia ALDO 
↑reabsorbţiaNa+
2. Sistemul renină-angiotensină-aldosteron
– ↑eliberării de ALDO este stimulată Ag. II şi Ag.
III

3) ACTH - efect minor

 CORTICOSTEROIZII

• Mecanism de acţiune - citozolic nuclear

• Transport: în sânge circulă predominant

legaţi de proteine:
• GC:
• 75% - transcortina
• 15% - serumalbumina
• Aldo – se leagă de serumalbumină (40%)
 CATABOLISMUL GC
• Cortizolul se metabolizează hepatic
(prin: hidrogenarea dublei legături de
la C4; a grupării cetonice de la C3 şi
conjugaţi cu acid glucuronic), iar
eliminarea este renală.
Se elimină prin urină sub formă de 17
hidroxicorticosteroizi şi 17-
cetosteroizi (10%).
 CATABOLISMUL
• Aldo – se catabolizează hepatic sub
formă de tetrahidroaldosteron (THA). Se
elimină prin urină (aldosteron 7-10μg/zi;
THA 40-60 μg/zi)
• Dehidro-epiandrosteronul şi
androstendiolul se metabolizează la nivel
hepatic, rezultând 17-ceto steroizii,
eliminaţi prin urină.
 Principalele acţiuni GC:

– 1. Metabolice
– 2. Pe organe şi sisteme
– 3. Farmacologice
– Au efecte anabolice la nivelul ficatului şi
efecte catabolice – asupra altor ţesuturi (se
realizează prin acţiunea altor H –adrenalina)
 1) Efecte metabolice ale GC
• a) Metabolismul glucidic:
• GC cresc glicemia prin:
• - ↑ absorbţia intestinală a glucozei,
• - ↑ gluconeogeneza hepatică - ↑ cantitatea de glucoză
• - ↑ glicogenoliza produsă de adrenalină şi glucagon
• -↓ utilizarea întracelulară a glucozei (↓ afinitatea
receptorilor pentru insulină, în special muşchi şi
adipocit) de unde secundar ↑glicemia – diabet steroid
 1) Efecte metabolice ale GC
b)Metabolismul proteic:
În muşchii scheletici: ↑catabolismul proteic,
bilanţ azotat negativ.
AA eliberaţi sunt substratul principal al
gluconeogenezei hepatice.
 1) Efecte metabolice ale GC
• c)Metabolismul lipidic:
• GC cresc lipoliza la nivelul ţesutului adipos:
• Lipide →AGL→corpi cetonici →Energie
– Lipoliza însoţită de ↑depunerii lipidelor în alte
zone:
• lipoliză pe membre
• depunere de grăsimi pe faţă(“faţă de lună
plină”), torace, abdomen – obezitate
centripetă
 1) Efecte metabolice ale GC :

• d)Metabolismul hidromineral
• GC cresc retenţia de NaCl şi apă (funcţie
mineralo-corticoidă)
• ↑volemia producerea edemului în
corticoterapie (efect advers)
• ↑demineralizarea osoasă (efect advers)
 EFECTELE GC:
• Favorizează pierderile de Ca şi P din oase
– prin inhibarea creşterii matricei
colagenice a osului, inhibarea
osteoblastelor – osteoporoza şi calciuria
• Efect permisiv - facilitează acţiunea altor
H: CA, glucagonul, adrenalina, insulina
 EFECTELE GC:
• Rol antiinflamator – reduce numărul de
leucocite, inhibă proliferarea fibroblaştilor, inhibă
fosfolipaza A2, întrerupând astfel sinteza de Pg
şi LT
• Rol în răspunsul imun- provoacă liza ţesutului
limfatic, modificând imunitatea celulară şi scad
producţia de anticorpi
• Acţiune antiproliferativă - inhibă procesele de
formare a substanţelor de tip histaminic şi
serotoninic – prin scăderea numărului de mitoze
celulare
 Efectele hormonilor
mineralocorticoizi
ROL: Menţinerea homeostaziei hidrice şi
electrolitice
Ţesutul ţintă: rinichiul (tubul contor distal
şi colector) la nivelul căruia determină
creşterea reabsorbţiei ionilor de Na şi
eliminarea celor de H, K, Mg NH4
• ↑Reabsorbţia pasivă de Cl-şi HCO3-
• Retenţia sodiului – antrenează şi retenţia
de apă.
 Efecte extrarenale:

↑Reabsorbţia de Na+ şi secreţia de K+ la

nivelul:
• Glandelor sudoripare: economisirea NaCl
pentru menţinerea volemiei - sudaţie ↑cu
NaCl↓
• rol în adaptarea la cald.
Efecte pe muşchi şi nervi: ↑activitatea
pompei Na+/K+
 Patologia
• A. tulburări congenitale - datorate
unor perturbări enzimatice la nivelul
biosintezei
• B. Tulburări dobândite – se manifestă
prin hipo- sau hiperfuncţia
corticosuprarenalei
 Tulburări congenitale
• 1. Lipsa 3 beta DH (pregnenalonei în
progesteron) – disfuncţia corticosuprarenalei şi a
gonadelor, având consecinţă tulburări
psihosomatice grave, nedezvoltarea glandelor
sexuale.
• Lipsa 21-hidroxilazei – secreţie excesivă de
androgeni, cu apariţia fenomenelor de virilizare
la bărbaţi şi masculinizare la femei
• Lipsa 11-hidroxilazei – hipersecreţie de
aldosteron şi HTA
• Lipsa 18-hidroxilazei – scăderea sintezei de
Aldo, concomitent cu creşterea celorlalţi H
• Deficitul de 17-hidroxilază – sinteza crescută de
Aldo cu apariţia aldosteronismului primar.
 Tulburări dobândite
• Boala Addison – insuficienţă
corticosuprarenală cronică primară
• Sindromul Cuşhing – hiperfincţia
corticosuprarenală
• Hiperaldosteronism (primar sau secundar)
 Boala Addison
• Sindrom realizat de deficitul secretor
cronic al glucocorticoizilor,
mineralocorticoizilor, androgenilor, datorat
distrugerii glandei corticosuprarenale
• Cauze:
• suprarenalita TBC;
• atrofie corticală autoimună
 Boala Addison
• Clinic:
1. Astenie, cefalee, slăbirea forţei musculare
2. hiperpigmentare tegumentelor şi
mucoaselor, mai evidentă la plici şi pe cicatrici
3. hipotensiune arterială
4. Tulburări digestive (diminuarea apetitului şi
scăderea ponderală, vomă, diaree)
5. Tendinţă la hipoglicemie (transpiraţii,
tremurături, senzaţie de foame)
6. Pierderi excesive de Na, Cl- dehidratare
 Sindromul Cushing
• caracterizată prin hipersecreţie de
glucocorticoizi (cortizol)
• Clasificare
• A. Sindroame Cushing independente de ACTH:
- Tumori benigne (adenoame) sau maligne (carcinoame) ale CSR
- Iatrogen (prin corticoterapie)
• B. Sindroame Cushing dependente de ACTH:
- Boala Cushing (adenom hipofizar hipersecretant de ACTH) -
80% din cazuri
- Sindrom de ACTH ectopic(determinat de tumori maligne
secretante de substanţe “ACTH-like”: cancere pulmonare,
bronşice, gastrice, pancreatice) - 20 % din cazuri.
•
 Dereglarea metabolismului:
• proteic
1. activată proteoliză,
2. inhibatăă sinteza proteică
astenie musculară, pierderea matricei osoase
(osteoporoză)
• lipidic
1. Activată lipoliza,
2. mobilizarea lipidelor din depozite cu redistribuţia
specifică a lor
Obezitatea centripetă
• • glucidic
1. creşte gluconeogeneza din aminoacizi
2. scade utilzarea perifericăa glucozei,
3. insulinorezistenţă;
hiperglicemie - diabet steroid
 Semne clinice:
• - obezitate de tip „cushingoid” – predominant la
nivelul faciesului, toracelui şi abdomenului ( se
explică prin densitatea mare a receptorilor
pentru glucocorticoizi la nivelul ţesutului adipos
intra-abdominal);
• membrele superioare şi inferioare sunt lipsite de
ţesut adipos, sunt subţiri şi cu amiotrofie
(pierderea progresivăa ţesutului muscular:
miopatie proximală);
• faciesul este rotund, cu aspect de „lună plină”,
roşu.
• Buffalo hump: „cocoaşă” alcătuită din ţesut
adipos, prezentă în regiunea cervicală
posterioară, datorată excesului de cortizol
 Semne clinice:
• modificări cutanate: - piele subţire, cu
vergeturi roşii- violacee, acnee, hirsutism,
vindecarea dificilă a plăgilor şi infecţii
cutanate frecvente

( excesul de glucocorticoizi inhibă

fibroblaştii, determinând pierderea de
colagen şi ţesut conjunctiv)
 Semne clinice:
• HTA secundară: prin retenţie hidrosalină,
creşterea reactivităţii vasculare la catecolamine
• Amiotrofia – în special musculatura proximală a
membrelor
• Sd de hetero-sexualizare:
- Semne de virilizare la femei (hirsutism,
modificarea tonalităţii vocii,amenoree)
- Sd de demasculinizare la bărbaţi (scăderea
libidoului, atrofie testiculară)
 Semne clinice:
• Osteoporoză (excesul de GC inhibă
activitatea osteobalastică, determină
lizarea matricei proteice a osului, scade
mineralizarea osului prin diminuarea
absorbţiei intestinale de calciu şi fosfaţi)
 Diagnostic paraclinic:
• 1.hipercortizolemie
• 2. mărirea de 17-cetosteroizi
• 3. mărirea Na, Cl şi micşorarea K
• 4. hiperglicemie
• 5.Glucozurie
• Hipercolesterolemie şi hipertrigliceridemie
HIPERALDOSTERONISMUL
• Primar (sd Conn)- adenom
corticosuprarenal secretant de aldosteron
• Secundar (sd edematoase, tratament
medicamentos)
 Sd Conn
• - hipertensiune arterială
• Hipopotasemie
• Hiperexcitabilitate neuro musculară
• Alcaloză metabolică
 Hormonii sexuali
• Masculini: C19, se sintetizează în
celulele Leydig din testicule:
1. testosteronul
2. Dihidrotestosteronul
 Hormonii sexuali
• Feminini: C18 steroizi:
• ciclul A – aromatic; lipseşte CH3 din
poziţia 10; în poziţia 3 – gr. OH:
• Estrogeni: estrona, estradiolul, estriolul
• Reglarea secreţiei
-prin intermediul hormonului eliberator al gonadotropinelor (Gn RH)
-LH stimulează secreţia de estrogeni şi progesteronă de către ovar
şi controlează ciclul ovarian.

-FSH stimulează secreţia de estrogeni şi dezvoltarea foliculilor

ovarieni.
• Reglarea prin feed back negativ.
 Hormonii sexuali
• Progestageni- progesterona (C 21)
– este secretată de corpul luteal, placentă, corticosuprarenală,
testicul.
– Se secretă în cantităţi mari în perioada luteală a ciclului
menstrual şi în timpul gestaţiei de către unitatea feto-
placentară
– Biosinteza sa se află doar sub controlul LH (nu şi FSH)
– circulă în sânge legată de aceeaşi proteină care fixează
şi cortisolul.
– Rol - intervine în menţinerea gestaţiei şi în dezvoltarea
glandelor mamare
– în ficat, se transformă în pregnandiol care este eliminat pe
cale renală sub formă de glucuronoconjugat.
Hormonii sexuali
Biosinteză
 Hormonii Steroizi Mechanism de acţiune

(intranuclear)
(extracellular)

dimerizaţia

A
DN
(intracellular)

transcripţie
translaţie
efecte Intracelulare proteine

extracellular effects
 Rolul H sexuali masculini:

• Rol în diferenţierea celulară

• Rol în spermatogeneză
• Contribuie la dezvoltarea caracterelor
sexuale secundare şi a comportamentului
la bărbaţi
• Rol anabolizant, concretizat în dezvoltarea
scheletului şi a muşchilor
 Rolul estrogenilor
1. dezvoltarea caracterilor secundare
(dezvoltarea cartilajelor laringenului, formarea
timbrului vocii, dezvoltarea glandelor mamare).
2. favorizează dezvoltarea primelor stadii ale
ciclului ovarian;
3. desfăşurarea sarcinii şi procesului de naştere
4. Rol anabolizant (slab) asupra oaselor şi
cartilagiilor
5. Efect vasodilatator periferic şi de disipare a
energiei calorice
 Progesterona – efecte:
1. Reduce acţiunea estrogenilor în
proliferarea epiteliului vaginal şi uterin
2. Măresc funcţia secretorie a epiteliului uterin
în vederea implantării ovulului fecundat
3. Reduc motilitatea uterului
4. Stimulează dezvoltarea glandelor mamare
în vederea lactaţiei
5. Micşorează fluxul sanguin periferic
6. Scad disiparea căldurii
Figure 14-22 Target Tissues for Endocrine
Hormones