BIOCATALIZATORUL?

• - Provoaca/grabeste o reactie chimica in

organismele vii.
-vitamina
-enzima
-hormon
BIOCATALIZA – factor important pentru
chimie/biochimie.
In majoritatea proceselor biocatalitice se utilizeaza enzime
naturale si microorganisme.

1
 ENZIMELE?

Enzimele sunt fundamentale în toate procesele

din organism: digestia, procesele de obţinere a
energiei, mecanismele de apărare etc.

2
 ENZIME
•Sunt substante ce catalizeaza reactiile biochimice. Aceste enzime fac posibil
in conditii compatibile cu viata realizarea unor serii de reactii chimice care in
vitro se petrec in conditii incompatibile cu viata.
•Cu ajutorul enzimelor celulele pot realiza o serie inteaga de reactii in conditii
blande. Fenomenele guvernate de enzime sunt cunoscute din cele mai vechi
timpuri.
• Initial se numeau fermenti.
•Toate reactiile enzimatice sunt reversibile. In organismele vii exista enzime
cu actiune multipla si la anumite procese enzimatice concura mai multe
enzime. Enzimele pot fi produse numai de celula vie. Numai parti componente
ale acestora pot fi sintetizate si nu in totalitate.
•Enzimele isi pot activa actiunea enzimatica si in afara oranismelor vii.
Actioneaza in concentratii mici si nu se consuma in timpul reactiilor. Intre
enzima si substrat se formeaza compusi intermediari.

).

3
 Se denumesc, cel mai adesea, dupa natura
substratului asupra caruia actioneaza, la care se
adauga sufixul aza (lipaza, proteinaza, maltaza etc)

Astfel, multe enzime au fost denumite prin

adăugarea sufixului „ază” la numele substratului
asupra căruia enzima îşi exercită activitatea ei
catalitică. De exemplu: ureaza catalizează
hidroliza ureei în NH3 şi CO2; arginaza
catalizează hidroliza argininei în ornitină şi uree;
şi fosfataza catalizează hidroliza acidului
fosforic.
pepsina
catalaza
4
Enzimele sunt principalul factor care participă la realizarea
transformărilor metabolice din celule, unde toate procesele
chimice şi energetice au loc la temperatură scăzută (câteva
zeci de grade), la presiune normală şi în condiţii blânde de
aciditate sau alcalinitate, cu alte cuvinte, în condiţii
compatibile cu viaţa. Dacă aceste bioreacții s-ar produce
„in vitro”, nu s-ar putea realiza decât în condiţii de
temperatură şi presiune ridicată, mediu puternic acid sau
bazic, timp mai îndelungat etc.
În lipsa enzimelor, majoritatea bioreacțiilor din organism nu
s-ar putea produce.

5
 Nomenclatură şi clasificare
• Denumirea de enzimă (din grecescul “en zimes”= în drojdii) aparţine lui
Kühne (1878) şi apoi lui Duclaux (1898), care propune adăugarea
terminaţiei “aza” la denumirea substanţei a cărei transformare chimică este
realizată de enzima respectivă (amilaza, lipaza, glucozidază etc.) sau la
denumirea reacţiei, hidrolaza, transferaza etc.
• Progresele chimiei organice, biochimiei, matematicii, fizicii, în
obţinerea enzimelor şi studiul reacţiilor catalizate de acestea au condus la
un sistem de clasificare şi numerotare a enzimelor şi la o nouă
nomenclatură sistematică. Acest lucru se impunea cu necesitate deoarece
pentru aceeaşi enzimă se foloseau mai multe denumiri (amilaza = invertaza
= diastaza = sucraza). Criteriile folosite pentru nomenclatură fiind diferite şi
definiţia era diferită de la autor la autor.
• Ţinând seama de specificitatea de reacţie, enzimele cunoscute
până în prezent se împart în şapte clase şi fiecare clasă în subclase care
definesc mai precis caracterul reacţiei enzimatice respective (v. IUBMB –
International Union of Biochemistry and Molecular Biology), nomenclatură
adoptată în anul 1992.

6
 Clasificare
Prima cifra indica clasa din care face parte enzima.
Conform Comisiei de Enzime (CE) a IUB, dupa felul reactiilor pe care
le catalizeaza exista 6 clase principale care la randul lor se impart in
subclase pe baza specificitatii de substrat a acceptorului utilizat.
1) E.C.1.-.-.- clasa oxidoreductazelor- catalizeaza reactiile de oxido-
reducere implicand transfer de proton sau electron.
2) E.C.2.-.-.- clasa transferazelor- catalizeaza reactiile de transfer
ale unor grupari specifice, resturi de molecule de pe un substrat
donor pe un substrat acceptor.
3) E.C.3.-.-.- clasa hidrolazelor- catalizeaza reactiile de hidroliza a
moleculelor de substrat.
4) E.C.4.-.-.- clasa liazelor- catalizeaza reactiile de degradare in care
nu intervin procesele de hidroliza sau oxido-reducere.
5) E.C.5.-.-.- clasa izomerazelor- catalizeaza reactiile de izomerizare
si racemizare (rearanjare intramoleculara a atomilor sau gruparilor
functionale din molecula substratului).
6) E.C.6.-.-. clasa ligazelor (sintetazelor)- catalizeaza reactiile de
sinteza (implica consum de ATP). 7
EC 7. Translocaze.
• Aceste enzime catalizează mișcarea ionilor sau
a moleculelor în cealalta parte a membranelor
sau separarea lor prin membrane, reacția fiind
desemnată ca un transfer de la "partea 1" la
"partea 2", deoarece denumirile "in" și "out" , pot
fi ambigue. Subclasele desemnează tipurile de
componente transferate, iar sub-sub-clasele
indică procesele de reacție care asigură forța
motrice pentru translocație

8
Fiecare enzima se caracterizeaza printr-un cod format din 4 cifre
separate intre ele prin puncte ce au anumite semnificatii si care se scriu
in fata numelui fiecarei enzime.

9
 EC A.B.C.D
A:1-7
• A doua cifra (B) se refera la subclasa din care face parte enzima
(SUBCLASA ENZIMATICA). Indica felul gruparii sau o legatura
chimica din molecula substratului implicate in reactia biochimica sau
enzimatica. In clasa hidrolazelor, spre exemplu, se pot mentiona
subclasele: esterase, glicozidaze, amidaze.
• A treia cifra (C) se refera la subdiviziuni din interiorul subclaselor
si indica de obicei natura chimica a substratului, natura receptorului
(Numarul substartuluispecific sau al cofactorului enzimatic). In
subclasa esterazelor exista mai multe grupe de enzime ce
actioneaza numai asupra anumitor substraturi ( fosfolipazele
actioneaza numai asupra fosfolipidelor, tanazele asupra taninurilor).
• A patra cifra indica (D) indica pozitia sau numarul de ordine al
enzimelor in diferite subclase si grupuri. In cazul in care unele
subdiviziuni sau unele reactii chimice nu se pot defini precis se
utilizeaza si altele, reprezentate in cod prin cifra 99.

10
• Enzimele care catalizeaza reactii similare, dar nu identice contin in codul
prin care sunt caracterizate primele 3 numere de cod identice, distinctia
intre ele facandu-se prin al patrulea numar de cod.

Numele sistematic al enzimelor indica: natura substratului, cea a

acceptorului si tipul reactiei catalizate.
Ex:
EC 2.7.3.2
- NUME SISTEMATIC: ATP creatin fosfotransferaza
unde:
2- clasa enzimatica (transferaze);
7 –denumirea subclasei (fosfotransferaze);
3 –subclasa (fosfotransferaze cu o grupare acceptoare continand azot);
2 – numarul de ordine al enzimei (creatin kinaza).

Cand enzima provoaca 2 modificari in substrat atunci cea de a doua functie se trece in
paranteza.

11
3.1.1.7. (CE) este esteraza acetilcolina: Clasificare
3: Hidrolază, adaugă apă la molecule.
1: esterază, acţionează asupra sărurilor acizilor organici.
1: acid carboxilic esterază, grupuri R–COO–R′.
7: Acetilcolina esterază.

Dupa natura reactiilor pe care le genereaza pot fi

• -hidrolaze,
• -esteraze,
• -formilaze.
Exista si denumiri uzuale care nu se încadreaza în
aceasta categorie:
- tripsina,
- pepsina. 12
Polimorfism enzimatic.
Prin polimorfism se înţeleg forme moleculare multiple ale unor
enzime care au aceeaşi funcţie catalitică, dar se deosebesc prin
proprietăţile fizico–chimice. Sunt trei tipuri de polimorfism
enzimatic:

Izoenzime–formele moleculare multiple ale unei enzime ce catalizează

acelaşi tip de reacţie şi care au originea în aceeaşi celulă, ţesut sau lichid
biologic dintr-un anumit organism.
Izoenzimele diferă între ele printr-o serie de proprietăţi fizico–chimice şi
imunologice deşi manifestă o aceeaşi specificitate de substrat;
LACTAT DEHIDROGENAZA : 5 izoenzime diferite care au acelasi cod.

Izoaloenzime–enzime izodinamice cu origine celulară unică, ce catalizează

aceeaşi reacţie a unui substrat, dar fiecare în alt mod. Sunt două
izocitricodehidrogenaze, una acţionează cu NAD, iar cealaltă cu NADP;

Heteroenzime–reprezintă formele moleculare multiple ale enzimelor

izodinamice de origine diferită, provenind de la specii diferite.
13
14
https://www.enzyme-database.org/ https://www.enzyme-database.org/search.php

15
16
17
18
19
20
Structura enzimelor
• Exista enzime cu natura pur proteica si se numesc homoenzime
(exemplu: pepsina, tripsina, ribonucleaza) si enzime cu natura duala
(o parte proteica si una neproteica)se numesc heteroproteide.
• Caracterul proteic se deduce din comportarile:
• - se inactiveaxa la temperatura de denaturare a proteinelor;
• - acizii minerali, bazele si sarurile metalelor grele actioneaza
distructiv asupra lor;
• - au caracter amfoter, masa moleculara mare si prin hidroliza totala
formeaza aminoacizi.
• Cel care a pus in evidenta caracterul dual al enzimelor a fost Von
Euler care a spus ca o heteroproteina enzimatica este formata dintr-
o apoenzima si o coenzima. Apoenzima se mai numea fenon.

21
 Enzime
• Din punct de vedere chimic, enzimele de tip proteic sunt formate din două
componente : componenta proteică, apoenzima şi componenta neproteică, cofactor
sau coenzimă (după modul de legare cu apoenzima).
• Coenzima – când se leagă de apoenzimă prin legături slabe, disociabile şi
• Cofactor – când gruparea prostetică se leagă de apoenzimă prin legături covalente,
• nedisociabile.
• Există şi o grupă de cofactori anorganici care mediază trecerea proenzimei
dintr-o formă inactivă într-o formă activă. Enzimele au mase moleculare care variază
în limite largi (9.000-1.000.000).
• Ele prezintă, ca şi proteinele, structură primară, secundară, terţiară şi cuaternară, cu
importanţa majoră în activitatea enzimatică. Spre deosebire de apoenzime, cofactorii
sunt termostabili şi au masa moleculară mică.
• Cofactorii sunt:
• grupe prostetice – care sunt legate de apoenzimă;
• coenzime (cofermenţi) - care reacţionează reversibil cu apoenzima;
• cofactori anorganici (activatori) – care fac, ca enzima să treacă într-o formă
activată.
• In principiu apoenzima are rolul de a face legatura enzimei cu substratul asupra
caruia actioneaza, iar coenzima indeplineste activitatea catalitica.

22
 Dacă apoenzima este denaturată,
enzima îşi pierde activitatea catalitică.

Enzimele sunt proteine compuse din până la 20 AA.

Componente active ale enzimei sunt formate din proteine biologic
active. Acestea au structuri complexe şi pot fi conjugat cu metale,
glucide şi/sau lipide.

23
 Enzime
Izolarea enzimelor
• Pot fi izolate din celulele din care sunt elaborate sau din lichidele in care sunt secretate (saliva,
plasma, suc gastric).
• Extragerea enzimelor din celule este foarte dificila pentru ca de cele mai multe ori acestea sunt
legate chimic de protoplasma celulara. Se extrag mai intâi transformandu-se prin titruare cu nisip
si uscare in pulbere cu solventi organici sau solutii acide sau bazice diluate care prin precipitare
sau evaporare se transforma in enzime. Amestecul de enzime obtinut se supune purificarii
cromatografice.
• Activitatea enzimelor se exprima in unitati enzimatice (UE).
• 1 UE reprezinta cantitatea de enzima care in anumite conditii de pH, temperatura si concentratia
substratului transforma intr-un timp dat o cantitate fixa de substrat. Este o masura a puritatii
enzimei, creste in timpul purificarii enzimei si devine maxima si constanta cand enzima este in
stare pura. Cu cat o enzima are mai multe unitati enzimatice cu atat valoarea enzimatica este
mai mare.

24
Viteza bioreacțiilor catalizate de enzime este de 103–1011 ori mai mare
decât a reacţiilor corespunzătoare necatalizate sau catalizate de
catalizatori nebiologici.

• Proprietati
• Majoritatea sunt substante solubile in apa si solventi organici si solutiile au
caracter coloidal. Sarcina coloizilor variaza cu pH –ul. Sunt caracterizate ca
si proteinele de punct izoelectric.
• Principala actiune a enzimelor: biocatalizatori fiindcă modifica viteza de
reactie fara sa se consume si cantitati mici de enzime produc transformarea
unei cantitati mari de substrat.
Au o serie de proprietati specifice:
• specificitate mare de substrat (au capacitatea de a actiona asupra numai
unuia dintre substraturi exemplu: ureaza),
• au specificitate de reactie sau de actiune (esterazele), au specificitate
sterica (se obtine o singura configuratie),
• au sensibilitate la variatiile de pH, temperatura.
• Activitatea enzimatica este si functie de concentratia substratului si a
enzimei si exista enzime care sunt elaborate sub forma inactiva dar devin
active sub influenta unor enzime. Actiunea enzimelor este influentata de
radiatii, raze X, ultraviolete, presiune, agenti chimici.

25
 Substrat

Stare de tranzitie Produs

În cazul în care enzima se leagă doar de substrat

X atunci, în continuare, nu va mai fi nicio reacție

Enzima nu numai ca recunoaște substratul,

dar, de asemenea, induce formarea starii de tranzitie 26
Dupa Nelson & Cox (2000) Lehninger Principles of Biochemistry (3e) p.252
 Natura catalizei enzimatice

● Enzima oferă o suprafață catalitică

● Această suprafață stabilizează starea de tranzitie
● Starea de tranzitie este transformata în produs

B
A

A B Suprafata catalitica
27
Juang RH (2004) BCbasics
 Cinetica enzimatica
• Reactiile spontane in care unul sau mai multi reactanti se
transforma instantaneu in produsi sunt rare. Reactantilor trebuie sa
li se furnizeze o cantitate de energie egala cu energia de activare.
Catalizatorii in general si enzimele in special accelereaza reactiile
posibile din punct de vedere termodinamic micsorand valoarea
energiei de activare.(E = Ea)
• Studiile care s-au facut privind cinetica reactiilor enzimatice au
aratat ca in cazul unei reactii de tipul
A+BC+D
din punct de vedere chimic se constata ca energia de activare Ea
trebuie sa atinga o valoare destul de mare; din punct de vedere
enzimatic reactia cunoaste doua valori ale Ea.

28
Datorita naturii duale a enzimei, reactia are loc in doua etape (I, II).
I- enzima se leaga de substrat
II- are loc reactia propriu-zisa (catalizare)

29
 Enzima stabilizeaza starea de tranzitie

Modificarea energiei

ST

Scăderea energie (sub cataliza)

Energia necesară (fara cataliza)

EST
S

ES
EP P

Directia reactiei
T = Starea de tranzitie Care este diferenta?
30
Dupa Alberts et al (2002) Molecular Biology of the Cell (4e) p.166
 De ce energia necesară pentru a ajunge la starea de tranziție
este mai mică în stare activa?

Este un “buzunar” magic!

+ (1) Stabilizeaza tranzitia

(2) Expulzeaza apa
CoE (1) (2)
(3) Grupe reactive
(4) - (4) Contributia coenzimei
(3)
31
Juang RH (2004) BCbasics
 +
-

Prevenirea influenței apei sustine formarea de legaturi ionice stabile

32
Dupa Alberts et al (2002) Molecular Biology of the Cell (4e) p.115
• Sunt doua valori ale Ea: ΔE1 pentru formarea
complexului si ΔE2 pentru reactia propriu-zisa. Viteza
reactiei creste proportional cu concentratia substratului
numai pana la o anumita valoare a concentratiei, dupa
care ramane constanta. Viteza de reactie a reactiei
catalizate de enzimă este proportionala cu concentratia
enzimei (v = K[enzima]).
• Formarea complexului E – S (complex Michaelis -
Menten) are un rol important in reactie.
• K+1 K+2
• E + S ↔ ES ↔ produsi + E
• K-1 K-2
33
Activitatea enzimelor este influenţată de o
serie de factori fizico–chimici, ca temperatura,
pH–ul, concentraţia enzimei şi a substratului,
prezenţa sau absenţa anumitor substanţe
străine (efectori).

34
 Activitatea enzimei
Student A
 
 Student B

 Student C

0 1 2 3 4 0 1 2 3 4
Concentratia substratului

Creșterea concentrației substratului,

conduce la schimbarea activității enzimei 35
Juang RH (2004) BCbasics
 Invertaza (IT)
Zahar nereducator Zahar reducator
IT
Zaharoza Glucoza + Fructoza
HOCH2 HOCH2 HOCH2 HOCH2
HOCH2 HOCH2 6 6 1
O O
O O 5 5
4 1 2
1 2
3 OH
2 OH 4
OH HO 3  

H2 O CHO 1 H2C-OH
HOCH2 H-C-OH 2 C=O

Juang RH (2004) BCbasics

HOCH2 HOCH2
O O HO-C-H 3 HO-C-H
H-C-OH 4 H-C-OH
O H-C-OH 5 H-C-OH
36
H2-C-OH 6 H2-C-OH
 Juang RH (2004) BCbasics
37

(intr-o perioada de timp

S

P
+

fixata)
8
8

Substrat (moli/L)
7

6
6
5

4
4
3
2

2
1
0

0
0
80

60

40

20
Produs
Cresterea concentratiei substartului
 Teoria starii de echilibru

E+ S
E S E +P
În starea de echilibru, producerea și consumul starii de
tranzitie continua cu aceeasi viteza. Deci,
concentrația starii de tranzitie ramane o constantă. 38
Juang RH (2004) BCbasics
 Enzime
Vmax S 
v0 = Vmax = K2[ET]
K M  S 

Ecuatia de viteza pentru o reactie catalizata enzimatic- Michaelis - Menten

KM=constanta Michaelis - Menten
Complexul format este un complex activat, bogat in energie ce explica
scaderea energiei de activare a intregului produs.
Studiile facute au aratat ca acest complex are o viata foarte scurta.
Formarea lui este determinanta pentru intreg procesul enzimatic. Formarea
complexului a fost pusa in evidenta prin modificarile spectrale ce apar in
urma combinarii cu substratul, prin compusi analogi care s-au obtinut prin
folosirea unor substraturi si formarea unor compusi artificiali enzimatici .

39
 Km: afinitate fata de substrat

Vmax [S] Vmax

vo = Daca vo=
Km + [S] 2
Cand se utilizeaza substraturi
diferite Vmax Vmax [S]
Vmax =
S2 2 Km + [S]
S1 S3
1/2
Km + [S] = 2 [S]

Juang RH (2004) BCbasics

S1 S2 S3
Km = [S]
Km Afinitate diferita 40
 k1 k2
E+S ES (v ) E + P
K-1 o

Cand [substrat] este scazuta

Vmax [S] K-1 [E][S] K-1

vo = = = [E][S]
Km + [S] Km + [S] Km
ec. M-M Specificitatea
Omitem [substrat] 41
substratului
Juang RH (2004) BCbasics
 Turn Over Number, kcat
Eficiența enzimatică

42
43
44
45
 Clasificare
Prima cifra indica clasa din care face parte enzima.
Conform Comisiei de Enzime (CE) a IUB, dupa felul reactiilor pe care
le catalizeaza exista 6 clase principale care la randul lor se impart in
subclase pe baza specificitatii de substrat a acceptorului utilizat.
1) E.C.1.-.-.- clasa oxidoreductazelor- catalizeaza reactiile de oxido-
reducere implicand transfer de proton sau electron.
2) E.C.2.-.-.- clasa transferazelor- catalizeaza reactiile de transfer
ale unor grupari specifice, resturi de molecule de pe un substrat
donor pe un substrat acceptor.
3) E.C.3.-.-.- clasa hidrolazelor- catalizeaza reactiile de hidroliza a
moleculelor de substrat.
4) E.C.4.-.-.- clasa liazelor- catalizeaza reactiile de degradare in care
nu intervin procesele de hidroliza sau oxido-reducere.
5) E.C.5.-.-.- clasa izomerazelor- catalizeaza reactiile de izomerizare
si racemizare (rearanjare intramoleculara a atomilor sau gruparilor
functionale din molecula substratului).
6) E.C.6.-.-. clasa ligazelor (sintetazelor)- catalizeaza reactiile de
sinteza (implica consum de ATP). 46
7) E.C.7.-.-. Clasa translocazelor
 Exemple de enzime si coenzime
Hidrolaze
• ☻Grupa hidrolazelor (E.C.3..)catalizeaza reactiile de hidroliza
(scindarea hidrolitica a proteinelor, lipidelor, glucidelor). Au rol
important in descompunerea macromoleculelor in molecule mai
mici.
• Exista un mare numar de enzime de acest tip.
• ☺Amilazele au proprietatea de a hidroliza amidonul si glicogenul.
actioneaza atat in regnul vegetal cat si animal. Se gasesc in
seminte de cereale (libere sau legate de alti compusi ce se
formeaza de la sine in timpul germinatiei semintelor), in sucuri
digestive incepand cu saliva, in ficat, sange, muschi. Se cunosc
doua tipuri de amilaze (dupa tipul legaturilor glicozidice pe care le
hidrolizeaza) α si β. Au proprietatea de a se scinda hidrolitic pana la
dextrine, si apoi procesul hidrolitic este continuat de alte enzime.
Apar pe parcurs oligoglucide care se transforma in monoglucide
(glucoza). Cele doua tipuri de enzime actioneaza simultan.

47
• ☺Peptidazele (proteaze) scindeaza legaturile peptidice –CO-NH-
• Categorii- carboxipeptidaze
• - aminopeptidaze
• - endopeptidaze
• Datorita acestor enzime se poate stabili secventa aminoacidului intr-un
lant polipeptidic. Scindarea proteinelor incepe in stomac sub influenta
pepsinei.
• ☺Pepsina este secretata de mucoasa stomacala care trece in
pepsinogen si apoi sub influenta HCl trece in pepsina activa. Este o proteina
ce conţine 306 aminoacizi (16 resturi de tirozina). Resturile fenolice ale
tirozinei au rol important in scindarea legaturii CO-NH.
• ☺ Tripsina si chimotripsina sunt secretate de pancreas
• ☺ Dipeptidaze- sunt secretate de intestinul subtire.
• ☺ Papaina se gaseste intr-o planta. Enzima proteolitica a fost obtinuta in
stare cristalina, are un continut ridicat in albumine cu caracter basic;este
formata din 187 aminoacizi ;se gaseste in drojdia de bere

48
 Transferaze
• ☻Grupa transferazelor (E.C.2..) –
au proprietatea de a cataliza trecerea
unor grupari de pe o molecula pe alta.
• R – A + R’ – B ↔ R – B + R’ – A
• - transaminaze
• - transacetaze
• - transacilaze
• ☺ Transaminazele catalizeaza o
reactie extrem de importanta in cadrul
aminoacizilor H H
R C COOH R1 C COOH R C COOH R1 C COOH

NH2 O O NH2

• ☺ Transmetilazele favorizeaza
reactia de trans metilare; substante
donatoare de grupe –CH3: metionina,
colina; substante acceptoare:
colamina, cisteina, glicocol

49
• ☺ Transacilazele ajuta transferul unor grupe R-CO de la donator la
acceptor. Au ca si coenzima, coenzima A (HSCoA) numita si
coenzima acilanta, iar cand accepta grupa acetil trece in acetil-
coenzima A: CH3CO-S-CoA
• Co-A este formata din tioetanamina, acid pantotenic fosforilat la grupa
de alcool primar, din doua resturi de H3PO4 care esterifica un rest de
riboza care este legata cu un rest de adenina.

• -donatorii de radicali acil: -acidul piruvic

• -acidul acetil fosforic
• R-CO-SCoA  CH3COOH + HS-CoA
• - acceptori:- steroli
• - colinaacetil colina
• - sulfamide

50
51
• ☺ Transglicodaze: transfera resturi de
gliceride; au rol in procesul de biosinteza a
amidonului si glicogenului
• ☺ Transfosforilazele transfera o
molecula de H3PO4 de pe un substrat pe
altul
• R-R’  R-PO3H2 + R’-H

52
 Oxidoreductaze
• ☻Grupa oxidoreductazelor (E.C.1.. catalizeaza reactiile de oxido-
reducere;in majoritatea lor, reactiile biochimice de oxido-reducere trec in
CO2 si H2O
Din aceasta categorie fac parte:
-dehidrogenazele(enzime transportoare de H, NAD);
- enzime flavinice
- oxidazele (enzime ce catalizeaza reactiile de oxidare a substratului cu O2
molecular s-au peroxidic)
- citocromii(enzime transportoare de electroni)
- catalaze
• ☺Dehidrogenazele transfera hidrogenul de la donor la acceptor in
interiorul celulelor. Transferul nu se face direct catre oxigen ci printr-un lant
de reactii enzimatice. Exista cazuri cand transferul se face direct la oxigen.
Dintre dehidrogenazele mai importante sunt cele cu structura piridin
nucleotidica si flavin nucleotidica.
• Nicotinamido-adenindinucleotid (NAD)- este o dehidrogenaza formata din
doua mononucleotide: nicotinamida-riboza-acid fosforic-acid fosforic-riboza-
adenina.

53
• NAD-ul serveste drept coenzima pentru mai multe enzime cu rol important
in diverse procese de hidrogenare; catalizează reactii de oxido-reducere
prin transfer reversibil de hidrogen. Alcool dehidrogenaza catalizeaza atat
reacţia de dehidrogenare a etanolului cu formare de aldehida acetica cat si
reactia de formare a etanolului din aldehida acetica.

NH2 NH2
CONH2 CONH2
N N N N
+ + N
N N N
N N
HC HC HC HC

HC OH HC OH HC OH HC OPO3H2 O
O O O
HC OH HC OH HC OH HC OH

HC O O HC HC O O HC

CH2 O P O P O CH2 H2C O P O P O CH2

O- O- OH
OH
NAD NADP

54
 CONH2

+
CONH2 N
COOH O H2 C
O
O P O-
NH2
N N
O OH OH
Acidul nicotinic Amida acidului nicotinic N
- N
(niacina) (niacinamida) O P O

O H2 C N N
O

OH OR
Nicotinamid-adenin dinucleotid (NAD+)

(R = H formeazã NAD+ ; R = -PO3H2 formeazã NADP+)

55
• ☺ Flavinenzimele sunt dehidrogenaze aerobe ce iau hidrogen
de la dehidrogenazele anaerobe (NAD+, NADP+) sau direct de pe
substrat si il cedeaza oxigenului formand H2O2, care va fi
descompusa ulterior de peroxidaze sau catalaze.
• Dintre coenzimele flavinice importante sunt FMN
(flavinmononucleotida) si FAD (flavinadenindinucleotida). Ambele
coenzime au drept compus in principal nucleul izoaloxazinic.
Componenta proteica (apoenzima)este de obicei o albumina.
•
NH2
H H H O O
N N
CH2 C C C CH2 O P O P O CH2
O N
OH OH OH OH OH N
N N O
CH3
OH OH
CH3 NH
N
O FAD

56
• Dintre cele mai importante FMN: fermentul respirator al lui Warberg
(in drojdia de bere) = fermentul galben, L- aminoacid-oxidaza.
OH

H2C O P O NH2
H
H OH
H OH O
H OH
CH2
FMN
N N proteina
H3C O
HO
C
NH O
H3C
N

O
• Cantitatea cea mai mare de FAD se gaseste in mitocondrii(~ 60%).
Nucleul izoalozanic din acidul coenzimei se poate prezenta sub
forma oxidata cu duble legaturi conjugate si o forma redusa fara
duble legaturi. Prin transformarea formei oxidate in forma redusa si
invers se realizeaza transportul reversibil al hidrogenului in
celule. R R

N N H
H3C O N N
+ H3C O
+2H

NH -2H+ NH
H3C H3C
N N
H
O O 57
forma oxidata colorata forma redusa incolora
• In jocul reactiei redox ce constituie baza procesului respirator la
nivelul celulelor intervin procesele cu schimb de electroni.
• Exista o clasa intreaga de enzime ce iau parte la procesul de
respiratie = citocromii.
• ☺Citocromii:
• - sunt formati din apoenzima(proteina cu caracter basic pH~10) si
coenzima ce are structura feroporfirinica si poarta denumirea de
citocrom propriu-zis; prin intermediul fierului indeplinesc rol de
transportori de electroni. Se gasesc numai in celulele aerobe nu si
anaerobe. Se cunosc mai multa feluri de citocromi ce se deosebesc
intre ei prin felul apoenzimei, potential redox, spatiu de absorbtie,
substituentii nucleelor pirolice. Citocromii au 3 benzi principale de
absorbtie in domeniul vizibil, care se noteaza de obicei cu litere
grecesti α, β, γ. In toate organismele vegetale si animale s-au
identificat citocromii a1, a3, b, b1, c1. Citocromii pot functiona ca
sisteme de oxido-reducere datorita faptului ca fierul din structura lor
poate avea capacitatea de a se oxida si reduce succesiv prin cedare
sau acceptare de electroni conform relatiei:
• -e-
• Citocrom cu Fe2+ ↔ citocrom cu Fe3++e-
• Printre cei mai cunoscuti citocromi se numara citocromul c

58
59
• Legatura dintre apoenzima si coenzima se face prin legaturi
disulfidice, la nivelul grupelor vinilice si prin legaturi amidice la
nivelul grupelor carboxilice. In cadrul citocromilor c se cunoaste
si secventa celor 12 aminoacizi din lantul polipeptidic.
• Mai pot fi citocromi cu Cu (fenolaze, polifenoloxidaze)in care
reactia redox este:
+1e-
+
Cu 2+ Cu
-1e-
• Catalazele sunt oxidoreducatori ce au rolul de a descompune
H2O2 si de a furniza oxigenul molecular necesar procesului
metabolic din organism; sunt feroproteide cu Fe 3+ şi se gasesc
in ficat, sange.

60
 Liaze- sintetaze

• Liazele sunt catalizatori care scindeaza

moleculele complexe in molecule mai
simple fara scindare hidrolitica sau oxido-
reductoare.
• ☺O liaza cunoscuta este aldolaza
importanta in metabolismul glucidic,
fermentatia alcolica: determina scindarea
compușilor carbonilici. Actioneaza asupra
hexozelor pe care le transforma in trioze:

61
 2HC OPO3H2

C O EC 4.1.2.13
2HC OPO3H2 CHO
aldoza sau
CH2
C O + HC OH
fructozo 1,6-difosfat
HC OH
liaza H2C OH H2C OPO3H2

HC OH

H2C OPO3H2

•☺Anhidraza carbonica- este o enzima ce determina atat sinteza cat si

degradarea acidului carbonic. Ea actioneaza dupa mecanismul:
anhidraza
CO2 + H2O H2CO3 H+ + HCO3-
carbonica
EC 4.2.1.1

Aceasta coenzima contine Zn2+ si se gaseste in cantitate mai mare in

mucoasa gastrica si rinichi.

62
☺Enolaza- catalizeaza reactia de formare a acidului piruvic din acidul 2-fosfogliceric
prin eliminarea unei molecule de apa.

EC 4.2.1.11 COOH COOH

COOH
enolaza
HC OPO3H2 C OPO3H2 C O CH3CHO
-H2O
H2C OH CH2 CH3

acid 2-fosfogliceric acid fosfoenolpiruvic acid piruvic

•Hidratazele – catalizeaza fixarea H2O la duble legaturi si procesul invers

HC COOH 2HC COOH

fumarat
+ H2O
HOOC CH hidrataza HO C COOH
H

acid fumaric acid L-malic

63
 Izomeraze- racemaze

• ☻ Izomerazele sunt enzime ce catalizeaza si intervin in metabolismul

intermediar (fermentatie elcoolica – glicogen – glucoza 1-fosfat  glucoza
6-fosfat).

CH2O OPO3H2 H2C OH

O O
fosfoglucomutaza

OPO3H2

ester glucozo-6-fosforic ester glucozo1-fosforic

64
 Ligazele
• ☻ sunt enzime ce catalizeaza formarea unor legaturi
chimice noi intre 2 substante.
• A + B + ATP  A – B + AMP + P – P
• Mai importante sunt:
• ☺ Carboxilazele – sunt enzime ce determina fixarea
CO2. Biotina are rol de a activa si transporta CO2 cu
formarea unui complex enzima – biotina – COO-. Ulterior
grupa COO- va fi transportata pe un substrat activat
• - au rol important in formarea legaturilor peptidice la
proteine si a legaturii esterice la lipide care se formeaza
cu consum de energie furnizata de ATP.

65
 Izoenzimele
• ☻ forme multiple ale aceleiasi enzime ce se gasesc intr-o singura specie de
organism sau chiar intr-o singura celula. Astfel de forme multiple pot fi
detectate si separate prin electroforeza in gel a extractelor celulare;
deoarece sunt codificate de gene diferite ele difera in ceea ce priveste
compozitia in aminoacizi si pH-ul izoelectric.
• Prima enzima ce apartine acestei clase intens studiate este lactat
dehidrogenaza ce se gaseste in tesutul de sobolan si alte vertebrate sub
forma a 5 izoenzime. Toate catalizeaza aceeaşi reacţie:
• Lactat + NAD+  piruvat + NADH + H+
• Toate cele 5 au aceeaşi masă moleculară, 134 000, continand 4 lanturi
polipeptidice diferite A si B ce difera prin compozitie si secvenţa
aminoacidului.
• Izoenzimele difera prin KM si Vmax.
• Studiul izoenzimelor are o semnificatie fundamentala in investigarea
bazelor moleculare ale morfogenezei şi diferenţierii celulare. Multe proteine
celulare nu numai cele cu activitate catalitica pot avea forme multiple.

66
• In studierea reacţiilor enzimatice este necesară
cunoaşterea mecanismului, a cineticii chimice (v.
cataliza enzimatică), biosinteza şi mecanismele de
reglare a sistemelor enzimatice, separarea , purificarea
şi cristalizarea enzimelor.
• Aplicaţiile cercetărilor din acest domeniu sunt multiple în
medicină (rinichi artificiali etc.), în industrie, creindu-se
noi tehnologii de obţinere a unor substanţe chimice
organice, acizi organici, aminoacizi, vitamine, hormoni,
antibiotice etc. care au largi utilizări practice.

67
68
69
70
71
72
73
74
75