Definiţia hormonilor

(etimologic „a pune în mişcare”)

1) Definiţia clasică (Starling şi Bayliss, 1904):
Compus chimic elaborat de o celulă sau un grup de
celule specializate (celule endocrine), secretat în
sange şi transportat prin sistemul circulator la o
celulă ţintă, care răspunde printr-o modificare a
funcţiei sale

ORICE TIP DE ŢESUT PRODUCE ŞI

SECRETĂ SUBSTANŢE CARE POT
INFLUENŢA FUNCŢIILE ALTEI CELULE!
Ex. inima, rinichii, ţesutul adipos
Locul de sinteza a hormonilor
1. In glandele endocrin
2. In unele glande cu
secretie dubla;
3. Difuz in diverse tesuturi
si celule – sistemul
APUD;
4. In unele organe – inima,
tractul digestiv, rinich,
ficat etc.
 Clasificarea hormonilor
• După sediul sintezei şi acţiunii
1) Hormoni endocrini- ajung de la celula producătoare la celula
ţintă prin sînge

2) Hormoni paracrini- acţionează pe celule învecinate celulei

ţintă fără a ajunge în circulaţia sangvină

3) Hormoni autocrini- secretaţi de o celulă în spaţiul extracelular

şi acţionează ca moleule semnal pentru celula care i-a produs
(celula secretoare şi celula ţintă sunt identice)

OBS. Un hormon poate acţiona endocrin faţă de un ţesut şi paracrin

faţă de altul ex. somatostatina
 Clasificarea hormonilor
• După natura chimică
1) derivaţi din aminoacizi (Tyr-dopamina, catecolaminele,
hh. tiroidieni şi Trp- melatonina)

2) peptide şi proteine mici (sub 200 aa): GnRH, TRH,

vasopresina, ocitocina, PTH, leptina etc.

3) glicoproteine mari: insulina, TSH, LH, FSH, eritropoetina

4) derivaţi dintr-un nucleu steroidic (hh. steroizi):

glucocorticoizi, mineralocorticoizi, sexuali

5) derivaţi vitaminici: retinoizii, calcitriol (pseudosteroizi)

6) derivaţi din acidul arahidonic: prostaglandine,

tromboxani, leucotriene, lipoxine
 Clasificarea hormonilor
• După solubilitate
1) hormoni liposolubili (steroizi,
pseudosteroizi, tiroidieni, retinoizi)

2) hormoni hidrosolubili (catecolamine,

peptide, proteine)
 Hh. liposolubili versus hh. hidrosolubili
hh. liposolubili
- au receptori intracelulari
(nucleari sau citoplasmatici)
- Nu necesită mesageri secunzi
- mec.: modulează exprimarea
genelor şi sinteza proteinelor
- exercită o reglare cantitativă a
concentraţiei de proteine
- acţiune mai lentă DE CE?
- stingerea semnalului hormonal
este lentă (ore)
- circulă transportaţi de proteine
hh. Hidrosolubili
- au receptori membranari
(la sup. celulelor)
- necesită mesageri secunzi
- mecanism: modulează
activitatea unor proteine
- exercită o reglare calitativă
( a activităţii proteinelor)
- acţiune mai rapidă
- stingerea semnalului
hormonal este rapidă (sec,
min)
- circulă liber în sînge
 Reglarea secreţiei
endocrine
• Bioritmuri: ex. secreţie maximă de cortizol
înainte de trezire, privarea de somn
produce o uşoară rezistenţă la insulină şi
HTA
• Reglarea nervoasă- transductori
neuroendocrini - transfomă infomaţia
nervoasă în mesaj hormonal
• Reglarea de tip feed-back (-) sau mai rar (+)
Tripla retroacţiune (feed-beack)

Controlul secreţiei H
•Ansa lungă: ↑hormonilor
din glanda ţintă
→↓secreţia RH şi ↓tropi
hipofizari
•Ansa scurtă: ↑hormonilor
tropi hipofizari →
↓secreţia RH
•Ansa ultrascurtă: ↑RH →
↓propria lor secreţie
 Mecanismul de acţiune al hormonilor
hidrosolubili
• Receptorii (R)- GP oligomere, multidomeniale , membranare,
cu specificitate mare hormoni
- AGONIST-compus care se leagă de R şi declaşează un
răspuns hormonal
- ANTAGONIST- compus care se leagă de R dar nu declaşează
un răspuns hormonal (blochează R)

• Familii de receptori de membrană

- Receptori cuplaţi cu proteinele G
- Receptori cuplaţi cu canale ionice
- Receptori tirozin kinazici (cu activitate enzimatică intrinsecă)
- Receptori serin kinazici
- Receptori pentru citokine cuplaţi cu kinaze (activitate
enzimatică extrinsecă)
 Proteinele G
• -pr membranare care leaga receptorul hh de sist generatore de
mes secunzi.

• Leagă nucleotide guaninice (GTP, GDP)

• Localizare: partea citosolică a mb

• Tipuri:
Gs- stimulează adenilat ciclaza (AC)-care transf ATP->AMPc
Gi- inhibă adenilat ciclaza (pt. α2, SS, angiotensina II)
Gq- stimulează fosfolipaza C (PLC)
Gt (transducina)- activează GMPc-fosfodiesteraza

• Alcătuire: complex heterotrimer αβγ

- Subunitatea α: leagă GTP/GDP
- Subunitatea β: inhibă activitatea subunităţii α
 Formele proteinei G
• Proteina G are două forme:
• Forma activă (α-GTP):
- α leagă GTP şi este disociată de βγ
(prezintă activitate GTP-hidrolazică-
autocatalitică)
• Forma inactivă (αβγ-GDP):
- Heterotrimerul leagă GDP
SISTEME EFECTOARE GENERATOARE DE
MESAGERI SECUNZI
• Mesagerii secunzi- poartă informaţia de la
mesagerul prim (hormonul) in interiorul celulei şi
modifică activitatea unor proteine intracelulare
• Tipuri:
1. Sistemul adenilat ciclazei
2. Sistemul guanilat ciclazei
3. Sistemul fosfolipazei C
4. Sistemul tirozin kinazei
 Protein Kinaza A (AMPc dep)
-Tetramer R2C2 inactiv
SISTEMUL subunitatea R = reglatoare
EFECTOR AL iar C = catalitica
ADENILAT -Legarea AMPc la R produce
CICLAZEI disocierea tetramerului, cu
eliberarea celor 2 subunităţi
catalitice active:
AMPc activează R2C2 + 4AMPc
PKA (sau se leagă 2C + 2 R(AMPc)2
de un HRE de pe -Catalizează fosforilări ale Ser
ADN) Thr din proteine
STINGEREA MESAJULUI
HORMONAL ÎN SISTEMU
ADENILAT CICLAZEI
au loc astfel:

1) PKA fosforilează R şi
îi inactivează
2) Fosfodiesteraza scade conc.
intracelulară de AMPc
3) Fosfoprotein fosfatazele
defosforilează Ser şi Thr din
proteine
 Sistemul fosfolipazei C
(Sistemul mesagerial secund tip C)
• Alcătuire: R, Prot Gq, PLC, protein kinaza C (DAG-
dep sau Ca2+-CAM dep), fosfoprotein-fosfataza
• Mesagerii secunzi: inozitol 1,4,5-trifosfat (IP3) şi
diacilglicerolul (DAG)
• Hormoni: CA via α1, ocitocina, GnRH, gastrina,
eicosanoide
Fosfolipaza C (PLC):
- enzimă membranară
- Activată de Gq
- Catalizează reacţia: PIP2 → IP3 + DAG
( unde fosfatidil inozitol 4,5-difosfatul sau PIP2 este un
fosfolipid membranar)
SISTEMUL FOSFOLIPAZEI C
IP3 e hidrosolubil, difuzează în citosol
unde prin deschiderea unor canale
ionice determină eliberarea Ca2+ din
RE în citoplasmă.

[Ca2+] cito: 10-7 pina la 10-6M

[Ca2+] extracelular: 10-3M

Calmodulina
– proteină 148 aa, ubicuitară
-Fixează 4 Ca2+/moleculă
-Complexul Ca2+CAM activează
PKC-Ca2+/CAM dep, pompa de Ca2+
din mb.
 Sistemul guanilat ciclazei
• Alcătuire: R, Prot G, GC, protein kinaza GMPc-dep,
FDE (fosfodiesteraza), fosfoprotein-fosfataza
• Mesager secund: GMPc
• Hormoni sau mesageri primi: factorul atrial natriuretic
(FAN), NO

Guanilat ciclaza:
- 2 izoforme: membranară (pt FAN), citoplasmatică (pt
NO)
- Catalizează reacţia: GTP GMPc
 Sistemul tirozin kinazei
• Alcătuire: R cu activitate enzimatică intrinsecă
• 4 clase de receptori:

• Hormoni sau mesageri primi: insulina, factori de

creştere (cu specificitate tisulară redusă –insulin like GF
sau IGF, EGF, PDGF- , cu specificitate tisulară
crescută- NGF, eritropoetina, limfokine )
Mecanismul de acţiune al
hormonilor
liposolubili
(RECEPTORII NUCLEARI)
 RECEPTORII NUCLEARI
(pt hormonii liposolubili)
tip I tip II
- Pt H. steroizi - pt hh tiroidieni, vitamina D,
retinoizi
există în citoplasmă şi după există permanent în nucleu (ex.
legarea ligandului translocă în R pt hh tiroidieni)
nucleu (ex. R pt glucocorticoizi)
- Se leagă de ADN ca - Se leagă de ADN ca
homodimeri (jumătăţile de heterodimeri
recunoaştere ale ADN sunt
palindromice)

Domeniile carboxiterminale mediază controlul transcripţiei.

 Mecanismul de acţiune al hh. steroizi

Receptori intracelulari cu 2 situsuri

• Pt H- legare necovalentă
• Pt o porţiune de ADN (HRE)-
legare prin leg.ionice (via Arg,
Lys)

Receptorul steroidic este fixat în

citoplasmă cu alte proteine, ex.
HSP care maschează sarcinile +
din situsul de legare al ADN .
Înainte de translocare, HSP disociază
şi expune situsul de legare la
ADN.
 Mecanismul de acţiune al hh. tiroidieni

- la nivel nuclear (activează

transcripţie gene: ATP-aza
Na+/K+ şi GH)

- la nivel mitocondrial
(activează respiraţia
mitocondrială)

- la nivel membranar
(activează pătrunderea aa
hidrofobi)
 Axul hipotalamo-hipofizar
• cu hipofiza anterioară: neuro-sanguină (sistem
port)
• cu hipofiza posterioară: nervoasă (tract
hipotalamo-hipofizar)
 Axul hipotalamo-hipofizar
Portul hipotalamo-hipofizar Tractul hipotalamo-hipofizar
 HIPOFIZA
• Adenohipofiza
Celule bazofile: hormonii tropi – tireotrop (TSH),z
adrenocorticotrop (ACTH), gonadotropi (FSH,
LH), precum şi melanotropina, beta-endorfina;
Celulele acidofile: hormonii efectori –somatotropina
(STH), prolactina (PL)
• Neurohipofiza
secretă neurohormonii hipotalamici – antidiuretic
(ADH) şi oxitocina
 Hormonii hipofizari tropi
1. ACTH – acţiune la zona fasciculată a
cortexului suprarenalelor cu elaborarea
glucocorticoizilor; acţiune permisivă în
zonele globulară şi reticulară prin ionii
K+ şi angiotensina II pentru sinteza
aldosteronului.
glucocorticoizi şi melatonina ↓ACTH;
ACTH ↑ secreţia insulinei, somatotropinei,
lipolizei, memoria, învăţarea,
antidepresiv
 2. Tirotropina (TSH)
• Stimulează secreţia T4 (tiroxina) şi
T3 (triodotironina) a tiroidei.
Secreţia TSH ↑- NA, estrogeni,
durere, frig;
• Secreţia TSH ↓- somatostatina,
hormonul de creştere
(GH),glucocorticoidele, melatonina,
dofamina.
 3. Gonadotropinele
• Hormonul luteinizant (LH) stimulează la
bărbaţi secreţia de testosteron (celulele
Leydig), la femei stimulează producerea
în ovare a estrogenei şi progesteronului,
induce ovulaţia şi luteinizarea celulelor
granuloase şi celulelor tecii interne;

• Hormonul foliculostimulant (FSH) induce

creşterea folicului primar, cu estrogenii
au acţiune permisivă pentru efectul LH.
 Hormonii hipofizari efectori
• 1. Hormonul de creştere (GH,
somatotrop) exercită direct efectele
asupra ţesuturilor organismului, nu
acţionează asupra unei glande ţintă.
Stimularea creşterii: GH → somatomedine
[IGF-1(in embrionară) şi IGF-2
(postembrionară)] → receptorii specifici
IGF. Timpul de înjumătăţire în circulaţie a
GH= 20 min, IGF-2 cu 20 ore. Insuficienţa
de IGF, indifirent de cantitatea GH,
provoacă nanism (pigmeii din Africa).
 GH şi creşterea structurilor
scheletului
• Stimularea utilizării proteinelor de către condrocite şi
celulele osteogenice;
• Amplificarea ratei de reproducere a osteoblastelor cu
predominarea sintezei asupra resorbţiei (osteoclastele) şi
creşterea în grosime a osului (la maturi oasele cu
osificare membranoasă – mandibula-acromegalie);
• Creşterea oaselor în lungime prin formarea de cartilajiu
nou la nivelul epifizar, în prezenţa separării acestuia de
diafize (în copilărie – gigantizm)
 Rolurile GH
Metabolismul proteic
↑ sinteza proteică →
anabolism
↓ Catabolismul proteic
↑ rata transportului
intracelular de AA pentru
sinteza proteică
În sânge: ↑[Pr], ↓[AA],
↓[Ureea]
Metabolismul glucidic
1. ↑glicemia prin:
• ↑Gluconeogeneza hepatică
• ↓transportul intracelular al
glucozei
• ↓utilizarea glucozei la nivel
celular
1. ↑insulinemia
2. ↑nivelului GH în timp
⇒induce insulinorezistenţă
(reduce efectele insulinei)
efect diabetogen DZtip II
 • Echilibrul hidromineral
• Metabolismul lipidic
– ↑reabsorbţia de NaCl şi
apă
– ↑lipoliza energogeneză – ↑ volemia
bazată în special pe – ↑reabsorbţia de Ca2+ şi
lipide cu păstrarea Pr.
fosfor → oase
şi glucozei: Lipide
→AGL→CC
– ↑cetogeneza hepatică Alte efecte
– În sânge ↓[L], ↑[AGL], • ↑activitatea metabolică a
↑[corpicetonici] ficatului
• ↑eritropoieza
• ↑lactogeneza
 Reglarea secreţiei de GH
Prin intermediul altor • Axul hipotalamohipofizar:
hormoni dublu control prin sinteza de
GRHşi GIHşi mecanism de
feed back:
 2. Prolactina
• La om îndeplineşte exclusiv rol de
stimularea a lactaţiei în perioada
postpartum Împreună cu oxitocina.
• În timpul alăptării prolactina înhibă
secreţia ovariană, întrerupe ciclul
ovarian.
• Secreţia prolactinei este inhibată de PIF
şi activată de TSH.
 3. Hormonul melanotrop
(MSH)
• Stimulează activitatea melanocitelor
cu pigmentarea tegumentului;
• Stimulează steroidogeneza
corticosuprarenală, în consecinţa
similitudinei structurale cu ACTH,
dar mai slabă de 10-20 ori.
• Stimulează secreţia ADH şi
oxitocinei.
 Hormonii neurohipofizei

1. Hormonul antidiuretic (ADH)

Intensifică resorbţia apei din tubii distali şi colectori,
adică realizează concentrarea urinei. Efectul
antidiuretic este mai puternic în condiţii de încărcare
apoasă.
Secreţia ADH este activată de creşterea osmolarităţii
mediului intern (osmoreceptorii hipotalamici), de
volumul sângelui circulant şi presiunea arterială
(baroreceptorii aortei, carotidieni, pulmonari şi
volumoreceptorii atriilor şi venelor.
Insuficienţa ADH – diabet insipid (fără gust)
Acţiunea ADH
 2. Oxitocina
• Stimulează musculatura uterină maxim
la termen, datorită impregnării cu
estrogeni şi mai ales cu progesteron în
timpul sarcinei.
• Declanşază secreţia lactată a glandei
mamare în perioada de alăptare.
• Stimularea secreţiei de oxitocină se
realizează pe cale neuro-reflexă
(aferenţele de la nivelul tractului genital
în timpul travaliului sau din zona
mamelonară în perioada de alăptare.
Reglarea sintezei de OXT
 Funcţia endocrină a pancreasului

Pancreasul sintetizează hormoni cu structură

polipeptidicăla nivelul insulelor
Langerhans:
– Celule α → glucagon
– Celule β → insulină
– Celule Δ → polipeptide pancreatice
(somatostatina)
Mecanismul de acţiune al insulinei
Rolurile insulinei
Rolul PTH, CTL şi calcitoninei