Personalitatea medicului.

Dinamica dezvoltării
personalității medicului în
contextul activitatilor practice

Efectuat : Gagauz Silivia

Grupa : M2005
Pofesor : Fornea Iuliana
 Cuprins

• 1 Personalitatea. Definire și caracterizare generală.

Însușirile personalității.
• 2. Statutul și rolul social al medicului.
• 3. Trăsăturile de personalitate și profesionale ale
medicului.
• 4. Burnout sau sindromul arderii profesionale.
 1. Personalitatea. Definire și caracterizare generală.
Însușirile personalității.

• Personalitatea - element stabil al conduitei unei persoane; ceea ce

o caracterizează și o diferențiază de o altă persoană.
• Personalitatea este subiectul uman privit din trei
aspecte:
• - subiect pragmatic (homo faber), cel ce transformă lumea și tinde să o
stăpânească
• subiect epistemic (homo sapiens - sapientisimus), cel ce ajunge la
conștiință de sine și de lume.
• subiect axiologic (homo valens), ființă care fără a se rupe de natură a
depășit-o și a intrat sub imperiul culturii.
 Însușirile personalității
• Temperamentul- un ansamblu de elemente biologice, care, împreună cu
factorii psihologici, constituie personalitatea.

• Aptitudinile -constituie latura instrumentală și executivă a personalității.

• Caracterul - formațiune superioară la structurarea căruia contribuie

trebuințele umane, motivele, sentimentele superioare, convingerile morale,
aspirațiile precum și concepția despre lume și viață.
• În viziunea D. Patrick și G. Scambler (1986), medicul – în relație cu
Statutul său are dreptul:
• ● de a examina pacienții fizic, să pătrundă în zonele interioare ale vieții
intime și personale ale pacientului;
• ● garantarea unei autonomii considerabile în practica medicală;
• ● ocuparea unei poziții de autoritate în relația cu pacientul.
 Statutul social al medicului

• Statutul – reprezintă poziția

ocupată de o persoană sau un grup
de persoane în societate.
• Poziția ocupată de medic în
societate este determinată de:
valoarea sănătății,vieții și morții;
• Este asociat cu așa valori ca:
Putere, Cunoaștere, Devotament,
Eroism, Capacitate de sacrificiu
 Trăsături de personalitate benefice

• Direcționarea spre sine se traduce prin responsabilitate, orientare spre scop și

încredere în forțele proprii. Cooperarea presupune toleranță și empatie.
Auto-transcendența reprezintă viziunea personală în comparație cu universul
ca întreg, cupinzând caracteristici ca altruism, idealism, capacitatea de a te
ierta ușor. Căutarea noutății se traduce prin dorința de cunoaștere,
curiozitate. Evitarea durerii presupune anticiparea unui pericol ce creează
anxietate, stări de îngrijorare și teamă frecvente. Dependența de recompensă
presupune nevoia de aprobarea din partea celorlalți. Persistența
presupune angajarea în sarcină în ciuda obstacolelor.
 Medicul – el însuși „un medicament”

• Rolurile:
• Tutore autoritar
• Mentor Savant
• Bun părinte
• Protector Avocat al Adevărului
 Calităţi terapeutice necesare unui medic
• Respectul.
Să te prezinţi clar şi să specifici motivul pentru
care te afli acolo
Să te interesezi cum resimte pacientul situaţia în
care se află
Autenticitatea.
A fi autentic implică a recunoaşte în faţa
pacientului ce ştii şi ce nu ştii să faci sau poţi ori
nu poţi să faci, şi a negocia un plan pentru viitor
care să fie bazat pe priceperea ta.
• Empatia - înseamnă să înţelegi exact ceea ce spune pacientul şi să îi faci
cunoscut faptul că ai înţeles.
• Modalitatea de a manifesta empatie într-o consultaţie presupune:
• Trebuie să încerci să obţii o conversaţie în care să existe reciprocitate
(dialog).
• Să dezvolţi şi să foloseşti un vocabular compus din cuvinte descriptive.
Să acorzi atenţie comunicării nonverbale, în special paralingvisticii.
• D. Patrick și G. Scambler (1986) specifică următoarele
așteptări față de rolul profesional al medicului:
- să aplice la un înalt nivel profesional cunoștințele și aptitudinile
sale în tratarea bolii;
- să acționeze pentru bunăstarea pacientului și a societății mai mult
decât în folosul său;
- să fie obiectiv și detașat emoțional; - să promoveze și să respecte
regulile (normele) practicii medicale.
 Sindromul burnout sau sindromul epuizării profesionale

• Burnout-ul este o afecțiune

complexă asociată cu epuizarea
mentală, fizică și emoțională care
apare ca urmare a stresului excesiv
acumulat pe termen lung. Pentru
prima dată acest termen a fost
menționat de psihologul Herbert
Freudenberger in cartea sa
«Burnout: The High Cost of High
Achievement», scrisă în 1974.
• Sindromul de burnout nu se asociază neapărat cu orele suplimentare de la
locul de muncă, ci cu stresul cronic acumulat, starea de epuizare, insatisfacția
față de activitatea desfășurată zilnic și sentimentele de inutilitate resimțite.
• Tipuri
Există trei tipuri de burnout:
Burnout-ul individual este cauzat de vorbirea excesivă negativă de sine,
nevroza și perfecționismul. Când îți plasezi standarde extrem de ridicate pentru
tine sau crezi că nimic din ceea ce faci nu este suficient de bun.
Burnout-ul interpersonal este cauzat de relații dificile cu ceilalți la serviciu sau
acasă.
Burnout-ul organizațional este cauzat de o organizare slabă, de cerințe
extreme și de termene nerealiste, care te fac să simți că ratezi termenul și că
locul tău de muncă este în pericol.
 Cauze
• Unele persoane pot prezenta un risc crescut de a suferi de
acest sindrom din cauza unor predispoziții genetice sau a unor
momente dificile din viață (traumă, divorț, deces ). Trăsăturile
de personalitate precum pesimismul, perfecționismul,
labilitatea emoțională, capacitatea redusă de adaptare la
situații de stres, nevoia de a deține controlul, competitivitatea
au și ele un aport negativ.
• Când vorbim despre mediul de lucru, principalii factori
asociați cu apariţia burnout-ului sunt: presiunea de timp
exagerată, lipsa de comunicare și sprijin din partea unui
manager, lipsa clarității rolului, lipsa autonomiei, volumul
mare de lucru, lipsa aprecierii pentru munca depusă,
tratamentul nedrept precum bullying sau favorizarea altor
colegi.
 Semne și simptome
• dificultăți de
concentrare • oboseală
permanentă • dureri de cap
• scăderea capacității de • lipsa energiei și a • dureri de stomac
a rezolva probleme motivației

• stimă de sine
scăzută • agresivitate
• tulburări ale • pierderea sensului
somnului

• sensibilitate
• retragere în sine
 Tratament și prevenție
Burnout-ul nu este o condiție permanentă. Schimbarea anumitor factori de la locul de muncă, mediul de lucru suportiv sau dezvoltarea
anumitor abilități de adaptare, determină de multe ori „dispersarea” epuizării. Gestionarea burnout-ului ține atât de companie cât și de

angajat .

• Printre aspectele care țin de individ:

 gestionarea problemei sursă • Printre aspectele care țin de organizație se
 evaluare a adaptării numără:
 setarea limitelor și evitarea suprasolicitării  programe de asistare a salariaților
 suport social  traininguri de management al stresului
 prioritizare atât la locul de muncă, cât și în viața de zi cu  intervenții punctuale în situatii de stres
zi
 odihnă, sport, alimentație sănătoasă
 timp liber pentru activități relaxante (yoga, mediatație,
tehnici de mindfulness)
 deconectare
 reglare emoțională
 Bibliografie
• https://
bioclinica.ro/pentru-pacienti/articole-medicale/sindromul-burnout-ce-este-cu
m-se-trateaza-si-cum-se-poate-preveni
• https://ibn.idsi.md/sites/default/files/imag_file/98-102_5.pdf
• https://www.scritub.com/medicina/Perceptia-sociala-a-profesiuni95898.php
• https://
doc.ro/relatii-si-familie/epuizarea-psihica-oboseala-simptome-cauze-si-sfatur
i-pentru-recuperare
• https://
www.reginamaria.ro/utile/dictionar-de-afectiuni/sindromul-de-burnout
• https://
www.hipo.ro/locuri-de-munca/vizualizareArticol/841/Cum-stii-daca-suferi-de-
sindromul-burnout%3F