Sunteți pe pagina 1din 4

FIZIOLOGIA SÂNGELUI - Numărarea trombocitelor

Noţiuni teoretice
Trombocitele (plachetele sanguine) sunt fragmente celulare cu diametrul de 2-4μ,
desprinse din megacariocitul rezident în măduva hematogenă. Are ca principale componente:
- membrana celulară
- sistemul tubular
- sistemul dens tubular
- granule
- sistem canalicular de comunicare
Trombocitul intervine în menţinerea integrităţii endototeliului vascular, are rol în
inflamaţie şi, funcţie esenţială, rol în hemostază. Participarea la hemostază se datorează atât
fenomenelor de aderare şi agregare, cât şi eliberării din granulaţii şi din sistemul tubular a
factorilor plachetari (F) :
• F1 = accelerina (identic cu FV plasmatic)
• F2 = cu rol de accelerator al acţiunii trombinei
• F3 = fosfolipide din membrana P, echivalent FIII(lecitină)
• F4 = antiheparina
• F5 = serotonina
• F6 = fibrinogenul plachetar, amplifică agregarea P
• F7 = trombostenina cu rol în retracţia
cheagului, proteină contractilă din familia actinelor
• F8 = antifibrinolizina plachetară cu rol de antiplasmină
• F9 = factorul stabilizator al al fibrinei, consolidează cheagul de fibrină.

Tehnica de lucru pentru numărarea manuală a trombocitelor


Se recoltează un eşantion de sânge integral cu o pipetă Potain pentru eritrocite (diluţia
1/200) sau pentru leucocite (diluţia 1/20), în funcţie de numărul de trombocite estimat.
Se adaugă lichidul de diluţie care conţine oxalat de amoniu (produce liza eritrocitelor) şi
Na2EDTA (împiedică aglutinarea trombocitelor). Se agită pipeta 1min şi se lasă în repaus 30min
pentru producerea hemolizei. Se agită din nou 2-3min. Se aruncă primele patru picături şi apoi
se umple camera de numărat prin capilaritate ca la experimentele precedente. Se lasă câteva
minute pentru sedimentarea trombocitelor în hemocitometru.
Numărarea trombocitelor se face la microscopul optic cu obiectivul 40x, identificând
plachetele pe baza refractarităţii. Se obţine un câmp optic cenuşiu, pe care trombocitele apar ca
mici sfere strălucitoare, refringente si mobile. Se numără plachetele în 80 de pătrate mici, se
calculează numărul mediu de trombocite/ pătrat şi se face corecţia pentru volum şi diluţie. Astfel,
numărul mediu de plachete/ pătrat se înmulţeşte cu 4000 şi 200 (sau 20 – în funcţie de diluţie).
Valori normale variază la subiectii normali între 150.000-400.000/mm3.
Scăderea numărului de trombocite, uneori asimptomatică, alteori determinând sângerări
(epistaxis, gingivoragii la periajul dinţilor, echimoze, purpură), se întâlneşte în:
-scăderea producţiei medulare (deficit de vitamina B12 şi folaţi, leucemii, ereditar),
-distrugere crescută (hipersplenism, purpură trombotică trombocitopenică, sindromul
antifosfolipidic, sindromul hemolitic-uremic, etc.),
-administrarea unor medicamente uneori poate genera trombocitopenie: acid valproic,
interferon, metotrexat, inhibitori de pompă de protoni, antagonişti de receptori H2, montelukast,
carboplatin, heparină.
Trombocitoza poate fi:
-esenţială - în trombocitoza esenţială (boală mieloproliferativă)- sau asociată altor
mieloproliferări (policitemia vera)
-secundară -asociată bolilor inflamatorii, splenectomie, intervenţii chirurgicale, anemie/
hemoragie.

Hematocritul
Hematocritul reprezintă procentul volumului de elemente figurate din volumul sanguin
total. Întrucât globulele roşii sunt elementele figurate cel mai bine reprezentate se poate
aproxima că hematocritul este raportul globulo-plasmatic.

Tehnica de lucru – determinarea macrohematocritului


Se recoltează o probă de sânge venos pe anticoagulant.
Imediat după recoltare, se umple tubul de hematocrit, un tub capilar special înalt de
100mm, cu pereţi groşi de sticlă. Pentru umplerea lui se foloseşte o pipetă Pasteur, cu vârf lung,
efilat pentru a putea ajunge până la fundul tubului de hematocrit. Înălţimea coloanei de sânge
trebuie să fie de 100mm.
Se centrifughează proba la 3000 turaţii/ min, timp
de 10min. Astfel, sângele se va separa în plasmă şi
elemente figurate (eritrocite). Uneori se poate observa şi
un inel gri-albicios la limita între eritrocite şi plasmă, o
coloană mică de leucocite şi trombocite. Se citeşte
înălţimea coloanei de eritrocite în mm.
Valori normale (normocitemie): la nou-născut
56,6%, la 1an 35%, apoi creşte treptat până la valorile de
la adult – femei 40%, bărbaţi 46,5%. Modificarea
raportului în sensul creşterii lui se numeşte policitemie, iar
scăderea sa, oligocitemie.
Principalele elemente de care depinde hematocritul sunt:
- numărul de eritrocite,
- locul de recoltare (volumul hematiei este mai mare în sângele venos, decât în cel arterial
secundar fenomenului de membrană Hamburger/ migraţia ionului de clor; la nivel splenic prin
stagnarea sângelui în sinusurile venoase se produce o hemoconcentraţie; pe măsură ce sângele
intră în vase cu calibru mai mic de 300μ hematocritul scade),
- starea de hidratare a organismului – hiperhidratarea determină hemodiluţie
(hematocritul scade), iar deshidratarea prin scăderea volumului plasmatic creşte hematocritul
(hemoconcentraţie),
- volumul eritrocitului care la rândul lui depinde de rata de producere şi distrugere a
hematiilor (de exemplu, insuficienţe ale măduvei hematogene, carenţe proteice, deficit de fier,
hipersplenism).
Exista 3 factori de eroare pentru determinarea hematocritului care ţin de tehnica aplicată,
astfel:
1 Întrucât proba de sânge este recoltată din venă şi are hematocritul cu 9% mai mare
decât hematocritul determinat din sângele total (hematocritul somatic), se înmulţeşte rezultatul
obţinut cu 0,91;
2. după centrifugare, între eritrocite mai rămâne plasmă, aşa numita „plasmă încătuşată”.
Valoarea volumului plasmatic încătuşat fiind de 4% se aplică factorul de corecţie de 0,96;
3. anticoagulantul pe care s-a recoltat proba de sânge, de obicei oxalatul de sodiu, creşte
presiunea osmotică a plasmei şi determină reducerea volumului hematiilor. Astfel, hematocritul
este mai mic decât real. Factorul de corecţie pentru oxalatul de sodiu este de 1,09. Folosirea ca
anticoagulant a heparinei nu necesită corecţie.
Prin urmare hematocritul determinat dintr-o probă de sânge venos recoltată pe oxalat de
sodiu se va corecta astfel: Ht corectat= Ht masurat x 0,91 x 0,96 x 1,09.

S-ar putea să vă placă și