UNIVERSITATEA ROMÂNO-AMERICANĂ

Facultatea de Drept

Contabilitate şi audit
financiar

2009
 CUPRINS

Capitolul 1 - Istoricul şi evoluţia contabilităţii

Capitolul 2 - Contabilitatea componentă a sistemului informaţional
economic
Capitolul 3 - Obiectul şi metoda contrabilităţii
Capitolul 4 - Modele de bază privind situaţia patrimoniului şi rezultatele
obţinute
Capitolul 5 - Teorie şi model privind contul. Mecanismul contabil: Analiza,
înregistrarea şi controlul tranzacţiilor în conturi
Capitolul 6 - Documentele contabile
Capitolul 7 - Evaluarea şi recunoaşterea elementelor patrimoniale în
situaţiile financiare

Planul de Conturi General

Glosar de termeni
Bibliografie

Un sfat prietenesc!

NU ÎNCERCA SĂ ÎNVEŢI ÎN MOD MECANIC!

Această disciplină are o foarte mare arie de aplicabilitate şi
este o mare greşeală să încerci să-ţi însuşeşti nişte termeni,
apelând la memoria de scurtă durată.
Este bine să pui întrebări, să sugerezi idei noi, să înveţi din
greşeli, să stai puţin şi să reflectezi şi mai ales să nu rămâi fixat
pe propriile idei. Încearcă să fii cât mai receptiv la ideea de nou
şi să ai o atitudine activă!

2
 CAPITOLUL I - ISTORICUL ŞI EVOLUŢIA CONTABILITĂŢII

Cuvinte cheie: etimologie, definiţia contabilităţii, etapizarea şi periodizarea contabilităţii, materie,

spaţiu, timp, ştiinţe înrudite.

1.1. Scurtă privire istorică asupra contabilităţii

Denumirea de contabilitate provine din latinescul „computare” (a număra, a conta).

Contabilitatea este definită în triplă ipostază: ştiinţă a conturilor, ansamblul informaţiilor din
conturile unui individ sau colectivităţi, serviciul însărcinat cu ţinerea conturilor.
Contabilitatea este un sistem de informare supus unor convenţii şi norme definite social şi nu poate
exista sau dezvolta decât în societăţi umane care au atins un grad de organizare ridicat. Contabilitatea a
parcursul drumul de la practică la teorie.
Contabilitatea este o ştiinţă vastă şi complexă, originea ei urcând până în antichitate, dar tehnica ei
a fost pusă la punct de italieni la sfârşitul Evului Mediu. Cel mai vechi registru de contabilitate dublă
menţionat în literatura de specialitate italiană este cel al bancherilor cetăţii Genova, datând din anul
1340.
Părintele şi fondatorul contabilităţii este considerat Luca Paciolo, care a publicat la Veneţia în anul
1494 lucrarea intitulată „Summa de l`aritmetica, geometria, proporzioni et proporzionalita”, lucrare
care fundamentează metoda înregistrării contabile în dublă partidă. În România, prima lucrare de
contabilitate a fost tipărită în anul 1837 la Braşov, sub titlul „Pravila comercială” şi aparţine lui
Emanoil I. Nichifor, fiind o traducere din limba germană.

1.2. Etapele formării şi dezvoltării contabilităţii

- Perioada Evului Mediu până la începutul secolului al XIX-lea: evoluţie sinuoasă în conturarea şi
consolidarea contabilităţii în partidă dublă, având la momentul respectiv rol economic şi administrativ;
- Secolul XIX şi prima jumătate a secolului XX: consacrarea bilanţului şi contului de rezultate,
creşterea rolului contabilului în raporturile dintre asociaţi, acţionari şi conducerea întreprinderii,
dezvoltarea contabilităţii analitice şi conturarea separaţiunii între contabilitatea generală şi cea
analitică.
- Perioada contemporană: normalizarea şi reglementarea contabilităţii generale şi dezvoltarea cercetării
ştiinţifice în domeniul contabilităţii.

1.3. Locul contabilităţii în ansamblul cunoaşterii ştiinţifice

Dintre ştiinţele sociale, Contabilitatea împreună cu Micro şi Macroeconomia, Statistica, Ştiinţele

economice de ramură, dar şi altele, formează ştiinţele economice de gestiune şi care se completează şi
se interferează cu Dreptul şi Matemetica.
Contabilitatea este o disciplină informaţională care studiază efectele tranzacţiilor economice şi ale
altor evenimente asupra situaţiei economico-financiare, precum şi asupra performanţelor unei
întreprinderi, în scopul informării utilizatorilor interni şi externi. Prin limbajul său, prin sistemul
propriu de concepte şi proceduri, contabilitatea este singura disciplină care poate furniza informaţii
financiare despre o întreprindere. Aceste informaţii formează baza pentru evaluarea întreprinderii de
către un ansamblu de utilizatori din interiorul şi exteriorul firmei.

3
Verificarea cunoştinţelor:
1) Părintele şi fondatorul contabilităţii este considerat:
(a) Spiridon Iacobescu
(b) Sombart Weiner
(c) Luca Paciolo
(d) Bernard Colasse
2) Prima lucrare de contabilitate apărută în România, aparţine lui:
(a) Emanoil I. Nichifor
(b) Ion Ionescu de la Brad
(c) Ion Evian
(d) Alexandru Sorescu
3) Enumeraţi etapele formării şi dezvoltării contabilităţii.
4) Care este legătura dintre contabilitate şi celelalte ştiinţe economice ?
5) Ce elemente pledează pentru tratarea contabilităţii ca teorie ştiinţifică ?
6) În ce măsură contabilitatea poate fi definită ca o tehnică de informare a întreprinderii sau a oricărei
entităţi economice şi sociale ?

CAPITOLUL II - CONTABILITATEA , COMPONENTĂ A SISTEMULUI

INFORMAŢIONAL ECONOMIC

Cuvinte cheie: contabilitatea: artă, tehnică, ştiinţă, limbaj, evidenţă economică, sistem
informaţional-economic, contabilitate financiară, contabilitate de gestiune, utilizatori de informaţii
contabile, normalizare contabilă

2.1. Locul contabilităţii în sistemul ştiinţelor economice

Aspecte teoretice

4
 Pentru un student aflat în faţa primelor seminarii de contabilitate, nevoia de a nuanţa statutul
contabilităţii pare puţin evidentă sau poate, deloc evidentă.
Studentul trebuie să afle că, pentru el, această nouă disciplină are sau poate avea consecinţe
practice, mai ales dacă intenţionează să devină contabil sau economist.
În acest context, credem că este legitimă întrebarea: în ce fel o activitate umană cum este
contabilitatea care are prin excelenţă o finalitate practică, poate fi considerată şi ştiinţifică ? Apoi, care
este poziţia contabilităţii în cadrul disciplinelor ştiinţifice ?
Localizarea contabilităţii în ansamblul cunoaşterii ştiinţifice trebuie făcută pornind de la
clasificarea ştiinţelor. După obiectul de studiu, disciplinele ştiinţifice pot fi clasificate în: ştiinţe ale
naturii şi ştiinţe sociale.
Având în vedere această delimitare, contabilitatea este o disciplină ştiinţifică din domeniul
ştiinţelor sociale, deoarece:
- este o creaţie a fiinţei umane ca răspuns la nevoi practice;
- reflectă fenomene, activităţi şi fapte sociale;
- se adresează diferitelor grupuri de utilizatori care fac parte integrantă din societate
(manageri, bancheri, acţionari, salariaţi, organisme fiscale, etc);
- produce situaţii financiare (bilant, cont de profit şi pierdere, situaţia variaţiei capitalurilor
proprii, tabloul fluxurilor de trezorerie, politici contabile şi note explicative) ce furnizează
informaţii pentru luarea deciziilor şi care au un impact asupra comportamentului indivizilor;
- este influenţată de mediul economic, social, juridic şi politic, adică de fenomene sociale.
Ca domeniu al ştiinţelor economice, contabilitatea este astăzi adjudecată de două
familii de ştiinţe: economice şi de gestiune.

Analiza statutului contabilităţii se circumscrie în perimetrul unei controverse: există argumente

conform cărora putem considera contabilitatea fie artă, fie tehnică, fie ştiinţă, fie limbaj.

Artă (ansamblul regulilor care În acest sens, putem asimila două

interesează o activitate)
accepţiuni:
-contabilitatea = arta identificării,
măsurării, înregistrării, clasificării,
interpretării şi comunicării datelor
exprimate numeric, date implicate de
evenimente care au afectat
întreprinderea;
-contabilitatea = o creaţie a omului,
deoarece prin ea sunt prezentate în
mod abstract fenomene concrete.

5
 Contabilitatea Tehnică (ansamblul procedeelor
utilizate în vederea realizării unui
rezultat determinat)
Ştiinţă (ansamblu de cunoştinţe
teoretice sau studii, cu o valoare
universală, caracterizate printr-
un obiect şi o metodă,
determinate şi bazate pe relaţii şi
obiective)
Limbaj
contabilitatea = tehnică de ordin
cantitativ, de înregistrare, prelucrare,
clasificare, interpretare şi comunicare
a informaţiilor privind evenimentele
juridice şi economice din viaţa
întreprinderii
Părerile specialiştilor diferă: unii
încearcă să justifice statutul de ştiinţă
al contabilităţii prin prezenţa
postulatelor, principiilor, regulilor de
măsurare şi prezentare acceptate de
diferite sisteme contabile; alţii
încearcă să facă o analogie între
contabilitate(documentul contabil de
sinteză) şi geografie(harta
geografică) ca două componente ale
ştiinţelor sociale.1
Dispune de o sintaxă, o semantică şi o
practică a utilizării sistemului ei de
semne. Partea practică a limbajului
contabil o regăsim în contextul
comunicării informaţiilor contabile şi
a modului de folosire de către diferitii
utilizatori. El facilitează controlul
activităţii unei întreprinderi şi
favorizează luarea deciziilor.

Pe baza acestor delimitări, se poate pune întrebarea: îi putem atribui contabilităţii doar rolul de
“înregistrare a fenomenelor economice”? Evident, nu. Contabilitatea trebuie considerată ca o disciplină
matură, cu mai multe teorii, componentă a ştiinţelor de gestiune, abordare rezultată dintr-o nouă
repoziţionare a disciplinelor ştiinţifice din domeniul social.
Iată o concluzie care invită la dezbateri şi, de ce nu, poate la clarificări privind identitatea
ştiinţifică a contabilităţii!

Verificarea cunoştinţelor

1. Care sunt elementele care caracterizează o ştiinţă?

2. Comentaţi statutul contabilităţii (artă, tehnică, ştiinţă sau limbaj)
3. Care este poziţia contabilităţii în ansamblul disciplinelor ştiinţifice ?

2.2. Evidenţa economică – componentă a sistemului informaţional

economic. Formele evidenţei economice.

Aspecte teoretice

1
Bernard Colasse – citat de N. Feleagă &colectiv în “Bazele contabilităţii”, Ed. Economică, Bucureşti, 2002, pag. 14-15
6
 Sistemul informaţional-economic = un ansamblu organizat şi integrat al principiilor,
metodelor, mijloacelor şi procedeelor utilizate într-o unitate pentru culegerea,
înregistrarea, prelucrarea şi stocarea şi/sau transmiterea, analiza şi valorificarea
informaţiilor economice necesare conducerii în vederea luării deciziilor.

Deoarece în cadrul unităţii patrimoniale distingem fluxuri de bunuri materiale, fluxuri de valori
şi fluxuri de informaţii, rezultă că organizarea sistemului informaţional este condiţionată de organizarea
corespunzătoare a procesului tehnico-economic (fluxuri de bunuri şi valori).

planificare
Contabilitatea oferă informaţii pentru trei funcţii manageriale control
evaluare

Principala sursă de date şi informaţii care înregistrează, prelucrează şi vehiculează în cadrul

sistemului informaţional economic o reprezintă evidenţa economică.
operativă
Formele evidenţei economice statistică
contabilă

Deşi se deosebesc între ele prin metodele folosite pentru culegerea, prelucrarea şi prezentarea
datelor, cele trei forme ale evidenţei economice se completează reciproc, neputând fi izolate unele de
altele, constituind un sistem unitar de evidenţă.

Verificarea cunoştinţelor

1. Ce este sistemul informaţional economic ?

2. Definiţi evidenţa economică şi formele ei;

3. Caracterizaţi contabilitatea ca formă a evidenţei economice

2.3. Obiectivele şi funcţiile contabilităţii. Sisteme de contabilitate

7
 Aspecte teoretice
Obiectivele contabilităţii:
- să-şi definească grupul de fapte şi fenomene investigate,
a)pe plan conceptual adică obiectul de studiu;
- să-şi precizeze metoda proprie de cercetare, mijloacele şi procedeele
adecvate;
- să delimiteze normele, principiile care guvernează
obiectul studiat;
- să opereze cu o terminologie sau cu un vocabular
specific

- să ofere informaţii necesare fundamentării planurilor

şi programelor de activitate – bugetului de venituri
şi cheltuieli;
b)pe plan practic - să asigure urmărirea şi controlul valoric al activităţilor
desfăşurate;
- să ofere informaţii necesare nevoilor proprii ale societăţii şi ale terţilor;
- să asigure informaţiile necesare pentru redactarea
documentelor de sinteză;
- să asigure controlul integrităţii patrimoniului;
- să asigure informaţiile necesare pentru obţinerea “unei
imagini fidele, clare şi complete a patrimoniului,
situaţiei financiare şi rezultatelor obţinute”2

Funcţiile contabilităţii
- funcţia de înregistrare;
- funcţia de informare;
- funcţia de control gestionar;
- funcţia previzională

Sisteme de contabilitate
- sistemul contabil în partidă simplă;
1. După concepţia de reprezentare - sistemul contabil în partidă dublă;
a obiectului contabilităţii - sistemul contabil în partizi multiple

2. După conceptul de organizare - sistemul contabil cu un singur circuit

a conturilor şi obiectivele (monist);
contabilităţii - sistemul contabil cu dublu circuit
(dualist)

3. După cultura contabilă şi -sistemul contabil continental (european)

armonizare cu standardele - sistemul contabil anglo-saxon

2
Această prevedere este precizată şi de către normalizatorii români în principala sursă de drept contabil – “Legea
contabilităţii” nr.82/1991, cu referire directă la bilanţ (vezi art.23)

8
 Contabilitatea în partidă simplă se numeşte astfel pentru că în concepţia ei de reprezentare o
operaţie economică se înregistrează într-o singură partidă. De exemplu, intrarea unei sume de bani în
casierie se înregistrează în partida “Casa”.
Contabilitatea în partidă dublă = reprezentarea operaţiilor economice se face în două partizi,
concomitent, o partidă care arată originea şi o alta care indică destinaţia. De exemplu, în cazul în care
suma de bani intrată în casierie provine de la bancă, se va înregistra în două partizi: partida “Banca”
pentru a înregistra originea banilor şi partida “Casa” pentru a evidenţia destinaţia acestora.

Destinaţia Originea
Partida “Casa” Partida “Banca”

Sistemul de contabilitate cu un singur circuit (monist) organizează conturile într-un singur flux
în cadrul circuitului economic: capital – aprovizionare – exploatare –vânzare – realizare, atât pentru
relaţiile cu terţii (funcţiile externe), cât şi cele ale gestiunii interne (funcţiile interne).

Sistemul de contabilitate în dublu circuit (dualist)

Potrivit acestei abordări, sistemul de contabilitate cuprinde două componente:

- contabilitatea financiară/generală;
- contabilitatea de gestiune

Sistemul de contabilitate în dublu circuit (dualist) este practicat îndeosebi în ţările Comunităţii
europene, în timp ce în ţările anglo-saxone şi în America predomină contabilitatea într-un singur circuit
(monistă, integrată).

Verificarea cunoştinţelor
1. Definiţi funcţiile contabilităţii

2. Caracterizaţi sistemul de contabilitate monist şi dualist

3. Care sunt diferenţele esentiale între contabilitatea financiară şi contabilitatea de gestiune ?

4. Caracterizaţi sistemele de contabilitate în partidă simplă şi dublă

2.4. Utilizatorii informaţiilor contabile şi cerinţele lor informaţionale

Aspecte teoretice
Cu siguranţă, vă amintiţi de povestea Albei ca Zăpada şi celebra sa întrebare adresată unei
oglinzi fermecate: “oglindă, oglinjoară, cine-i cea mai frumoasă din ţară?”. La fel şi utilizatorul unor
situaţii financiar-contabile care doreşte să afle realitatea despre societatea pe care o conduce, o
creditează sau o doreşte ca partener. Din păcate, nu de puţine ori, imaginea conferită de contabilitate
9
cosmetizează realitatea în raport de un interes sau altul. Este adevărat faptul că nu doar informaţia
contabilă asigură imaginea completă a unei activităţi, dar rolul jucat de aceasta în procesul decizional
este unul de prim rang. Interdependenţa cu alte compartimente ale unei societăţi comerciale, de
exemplu, conferă contabilităţii încă un argument în ceea ce priveşte rolul său în viaţa economică.
Şi, pentru că acest subcapitol începe cu o serie de întrebări, să continuăm pe acelaşi drum şi să
vedem împreună cine sunt utilizatorii informaţiei furnizate de contabilitate.
Definită ca un proces de furnizare către diverşi utilizatori a unor informaţii referitoare la o
entitate economică, contabilitatea este de fapt un aliat al acestor utilizatori în procesul decizional.
Gruparea utilizatorilor la care ne referim poate îmbrăca următoarele forme:
A. Utilizatorii externi (persoanele din afara unei entităţi ce au nevoie de informaţii referitoare
la aceasta în vederea unor raporturi economico-financiare):
1. Finanţatorii unei întreprinderi:
a) Investitorii actuali şi potenţiali
Aceştia sunt interesaţi de informaţii referitoare la: capacitatea întreprinderii de a realiza
câştiguri viitoare; dividendele distribuite de întreprindere; riscul asociat investiţiei; modul de
remunerare al managerilor; rezultatul net pe acţiune; cotaţiile acţiunii pe diferite pieţe de
capital.

b)Creditorii care sunt reprezentaţi de: -creditorii bursieri (obligatarii)care

sunt interesaţi să cunoască informaţii despre
randamentul şi riscul asociat unei obligaţiuni, gradul
de îndatorare al întreprinderii, lichiditatea
întreprinderii, etc.
-creditorii bancari care sunt interesaţi de informaţii
despre: capacitatea de rambursare a împrumurilor,
rentabilitatea întreprinderii, modul de finanţare al
imobilizărilor, structura financiară a întreprinderii,
etc.

c)Furnizorii
Finanţează întreprinderea prin creditul acordat pe perioada cuprinsă între momentul
achiziţiei de bunuri, primirii de lucrări şi servicii şi momentul achitării acestora. Ei doresc
să se informeze în ce măsură societatea debitoare va fi capabilă să-şi onoreze obligaţiile
contractuale.
d)Statul
Poate finanţa întreprinderea prin acordarea de subvenţii pentru investiţii sau subvenţii de
exploatare. Necesarul acestora este stabilit prin analize în cadrul cărora informaţia
contabilă ocupă un loc privilegiat.
De asemenea, prin intermediul administraţiei fiscale poate solicita informaţii necesare
stabilirii bazelor de calcul al impozitelor şi taxelor.

2.Clienţii
Aceştia sunt interesaţi de obţinerea unor informaţii legate de continuitatea activităţii
întreprinderii ca o garanţie a continuării contractelor încheiate. Interesul lor vizează de
asemenea, politica de preţuri şi de servicii (de exemplu – întreţinere şi reparaţii), etc.
10
 3. Partenerii sociali (salariaţii, sindicatele)
Salariaţii sunt interesaţi de informaţii privind:
mărimea şi modul de utilizare a profitului,
extinderea sau restrângerea activităţii,
continuarea activităţii întreprinderii ca o garanţie
a conservării locurilor de muncă, etc.
Sindicatele solicită informaţii privind: politica
salarială, condiţiile de muncă, modul de
remunerare al managerilor, etc.
4. Alţi utlilizatori, reprezentaţi de: colectivităţi locale, mişcările ecologiste, organizaţiile de
protecţie a consumatorilor, concurenţa, tribunalele, etc.

B. utilizatorii interni reprezentaţi de manageri. Ei apelează la informaţiile

contabile care reflectă politicile de exploatare, de investiţii, de finanţare pentru fundamentarea
deciziilor lor. În acest scop, ei folosesc atât informaţiile făcute publice cât şi informaţiile din
contabilitatea curentă. Spre deosebire de utilizatorii externi, managerii au acces şi la informaţiile din
sfera contabilităţii de gestiune (acestea nu sunt făcute publice).
Ilustrarea etapelor parcurse de toţi aceşti utilizatori în procesul decizional este prezentată în cele
ce urmează:
ILUSTRAREA PREZENTAREA EVALUAREA LUAREA
PROBLEMEI ALTERNATIVELOR ALTERNATIVELOR DECIZIEI

Verificarea cunoştinţelor

Teste grilă
1. Nu sunt finanţatori ai întreprinderii:
a) clienţii;
b) furnizorii;
c) creditorii bursieri;
d) managerii;
e) statul

2. Au acces la informaţiile privind costurile de producţie:

a) creditorii bursieri;
b) furnizorii;
c) clienţii;
d) utilizatorii externi;
e) managerii

3. Care din următoarele afirmaţii este corectă:

a) de beneficii se pot bucura doar utilizatorii pentru care informaţia a fost pregătită;
11
 b) costurile nu sunt suportate neaparat de acei utilizatori care se bucură şi de beneficii;
c) costurile sunt suportate de toţi utilizatorii de informaţie contabilă indiferent pentru cine a
fost pregatită;
d) costurile informaţiei contabile sunt suportate doar de întreprindere;
e) beneficiile de pe urma informaţiei depăşesc întotdeauna costul furnizării acesteia.

2.5.Reglementarea contabilităţii în România

Aspecte teoretice
Prima etapă a reformei contabilităţii s-a realizat sub consilierea experţilor francezi. Către
sfârşitul anilor 90, România adoptă un program de dezvoltare a sistemului său contabil, sistem care
astăzi se constituie în a doua etapă a reformei. Având ca obiectiv implementarea unui sistem bazat pre
reglementările şi practicile internaţionale, al cărui nucleu este reprezentat de standardele contabile
internaţionale, orientarea fiind de data aceasta, una anglo-saxonă.
Standardele elaborate sunt utilizate, fie ca fundament al reglementărilor contabile naţionale, fie
ca bază a raportărilor financiare ale societăţilor cotate pe pieţele bursiere.
Normalizarea contabilă românească prezintă următoarele caracteristici:
- este de natură publică, adică se bazează pe legi şi alte acte normative;
- are în centrul preocupărilor planul de conturi general;
- are la bază un cadru teoretic (conceptual) al contabilităţii.
Totalitatea actelor normative elaborate de către instituţiile statului, împreună cu doctrina
contabilă, formează dreptul contabil românesc.
Textele dreptului contabil românesc se referă la:
- Legea contabilităţii nr.82/19913;
- H.G. nr.704/14.12.1993 pentru aprobarea regulamentului de aplicare a Legii contabilităţii;
- OMFP nr.94/20.02.2001 privind aprobarea reglementărilor contabile armonizate cu Directiva
a IV-a şi cu Standardele Internaţionale de Contabilitate4;
- OMFP nr. 1752/30.11.2005 pentru aprobarea reglementărilor contabile conforme cu
directivele europene.
Planul de conturi general este aliniat Standardelor Internaţionale de Contabilitate
Prin conţinutul său, reflectă următoarele:
- reglementările cu privire la organizarea întreprinderilor;
- răspunde sistemului organizării contabilităii în concepţie dualistă;
- asigură respectarea principiilor contabile general admise referitoare la evaluarea
patrimoniului în diferite momente şi a celorlalte principii contabile

cadrul naţional;

Cadrul conceptual al contabilităţii

3
Legea contabilităţii a suportat mai multe îmbunătăţiri, ţinând cont de necesitatea în contabilitatea românească a
referenţialului contabil internaţional
4
IASB – Consiliul Internaţional al Standardelor Contabile/ International Accounting Standards Board
12
 cadrul conceptual internaţional

Cadrul naţional cuprinde reglementări şi norme emise de alte instituţii abilitate (CECCAR,
CNVM)5 instrucţiunile Ministerului Finanţelor Publice care fac precizări în legătură cu interpretarea
unor texte legale.
Cadrul conceptual internaţional este reprezentat de directivele emise de UE privind
reglementările contabile şi normele contabile internaţionale emise de IASB.
În dreptul contabil românesc au fost integrate prevederile Directivei a IV-a Europeană privind
conturile anuale ale societăţilor, a celor din Directiva a VII-a privind conturile consolidate şi a
Directivei a VIII- a privind normele de auditare a situaţiilor financiare.
activele
Situaţiile financiare oferă informaţii despre: capitalurile proprii
datoriile
veniturile şi cheltuielile
fluxurile de numerar ale perioadei

În prezent, contabilitatea românească îşi caută drumul său spre o lume accesibilă până mai ieri
doar în paginile unei cărţi. De la un sistem a cărui principală caracteristică o reprezenta rigurozitatea,
către unul în cadrul căruia contabilului i se oferă posibilitatea de a alege alternativa cea mai apropiată
de realitate, de la un adevăr absolut către o mulţime de interpretări ale acestuia, nu este, cu siguranţă,
doar o simplă călătorie de vacanţă!
Între orgolii şi interese, adesea opozabile, contabilitatea încearcă cu paşi mărunţi, să devină un
limbaj comun şi dincolo de frontierele naţionale. Mărturie stau reglementările adoptate în ultimii ani,
fiecare dintre acestea semănând parcă cu buzduganul aruncat de contabilitatea românească înaintea
paşilor săi spre lumea celor puternici.

Verificarea cunoştinţelor
1. Ce ştiţi despre dreptul contabil românesc ?

2. Ce este normalizarea contabilă ?

3. Ce cuprind situaţiile financiare ?

4. Ce ştiţi despre cadrul conceptual al contabilităţii ?

5
Corpul Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi din România, Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare
13
 Teste grilă
1. La baza ierarhiei cadrului juridic al contabilităţii unei ţări stau:
a) tratatele şi acordurile internaţionale;
b) doctrina;
c) textele legislative;
d) elementele de jurisprudenţă;
e) textele reglementare

2. Rolul major în alegerea politicilor contabile ale unei întreprinderi în condiţiile

internaţionalizării contabilităţii româneşti îi revine:
a) statului;
b) creditorilor;
c) investitorilor;
d) managerului;
e) contabilului

3. Cea mai restrictivă formă de normalizare contabilă o reprezintă:

a) elaborarea unui set de principii contabile general acceptate;
b) elaborarea conţinutului şi formei situaţiilor financiare;
c) elaborarea unui cadru contabil conceptual;
d) identificarea obiectivelor situaţiilor financiare;
e) elaborarea unui plan de conturi şi a unei scheme de contabilizare a diferitelor operaţii.

Să ne amintim!
 Contabilitatea este în acelaşi timp o artă, o tehnică, o ştiinţă şi un limbaj de comunicare în
sfera economicului şi a afacerilor . Ea reprezintă un proces de înregistrare, măsurare,
sintetizare, interpretare şi comunicare a datelor economice şi financiare, regăsite în
imagini codificate privind averea şi activităţile unei întreprinderi;
 În funcţie de utilizatorii ei, de apelul sau nu la un cadru juridic şi de proiectarea cu
predilecţie spre trecut sau viitor, contabilitatea îmbracă formele practice de contabilitate
financiară şi de contabilitate de gestiune;
 Idealul unei contabilităţi moderne ar fi ca ea să se ţină în conformitate cu principiile
contabile general acceptate.

14
 CAPITOLUL III - OBIECTUL ŞI METODA CONTABILITĂŢII

Cuvinte cheie : patrimoniu, concepţia juridică despre patrimoniu, concepţia economică despre
patrimoniu, utilizări, resurse, tipologia întreprinderilor, imagine fidelă, procese economice, principii
contabile, exerciţiu financiar-contabil.

3.1. Teorii şi concepţii privind definiţia şi obiectul contabilităţii

Aspecte teoretice
De-a lungul secolelor, contabilitatea şi-a conturat mai mult sau mai puţin conţinutul şi sfera de
cuprindere a obiectului său de studiu. În jurul obiectului contabilităţii s-au purtat numeroase discuţii şi
controverse.
De la prima definiţie a lui Luca Paciolo6 s-au emis numeroase formulări prin care s-a definit
obiectul contabilităţii, fără ca una din ele să se bucure de o adeziune unanimă, ca urmare a poziţiei pe
care s-au situat şi a opticii adoptate de cercetători.
Dar ce înseamnă, de fapt, contabilitatea, care este obiectul său de studiu sau cui îi sunt adresate
roadele sale?
Pentru a percepe corect dimensiunea şi obiectul contabilităţii şi omniprezenţa acestuia, să
aruncăm o privire în jurul nostru …
Cu această ocazie, putem “inventaria” o infinitate de substanţe cu valoare economică,
exprimabile în etalon monetar. În spaţiul academic, enumerăm doar câteva dintre ele: clădirea in care
ne aflăm, amfiteatrul universitar, terenul pe care acestea există, catedra sau banca, computerele din
laboratoare, bunurile pe care le deţinem, casa în care locuim, tramvaiul sau autoturismul cu care am
venit astăzi la şcoală, etc. Cuprinse în noţiunea de patrimoniu, toate acestea reprezintă de fapt, însăşi
obiectul de studiu al contabilităţii.

6
1494- Veneţia – în lucrarea “Summa de arithmetica, geometria, proportioni et proportionalita”, citat de Marius Matei în
“Contabilitatea – nimic mai simplu”, Ed. Economică, Bucureşti, 2003, pag.17
15
Verificarea cunoştinţelor

1. Care este obiectul contabilităţii ?

2. De unde rezultă abordarea patrimonială a obiectului contabilităţii ?

3.2.1. Patrimoniul
Aspecte teoretice
Etimologia cuvântului patrimoniu îşi are sursa în totalitatea bunurilor, drepturilor şi
obligaţiilor lăsate moştenire de părinţi urmaşilor, noţiunea putându-se extinde şi la persoane
juridice.
Patrimoniul este constituit din totalitatea drepturilor şi obligaţiilor de natură economică
exprimate în bani, împreună cu bunurile la care se referă, ale unei persoane fizice sau juridice,
indiferent de sursa de unde provin. Rezultă că patrimoniul unei unităţi sintetizează două
elemente principale:
-elemente patrimoniale de tipul mijloacelor materiale şi băneşti
-relaţii juridice concretizate în drepturi şi obligaţii.
Deci, patrimoniul din punct de vedere structural include:
- patrimoniul economic
- patrimoniul juridic

PATRIMONIU

PATRIMONIU PERSOANA PATRIMONIU

ECONOMIC - FIZICĂ - JURIDIC
- BUNURILE sau DREPTURI ŞI
(averea, mijloacele JURIDICĂ OBLIGAŢII
materiale şi băneşti) de natură
ca obiecte de drepturi economică
şi obligaţii (realitatea economică) exprimate în bani
-raporturi juridice
de proprietate

Structura patrimoniului în contabilitate

În literatura de specialitate, în definirea patrimoniului sunt întâlnite trei mari concepţii:

1. Concepţia economică potrivit căreia patrimoniul este definit drept un ansamblu de bunuri
cu o valoare economică aparţinând unei persoane fizice sau juridice;
2. Concepţia juridică potrivit căreia în structura patrimoniului sunt cuprinse drepturile şi
obligaţiile ataşate acestor bunuri;
3. Concepţia economico-juridică ce defineşte patrimoniul ca un ansamblu de bunuri
economice, drepturi şi obligaţii ataşate acestora.
16
Verificarea cunoştinţelor
1. În definirea patrimoniului drept obiect de studiu al contabilităţii sunt întâlnite următoarele
concepţii: concepţia economică, concepţia juridică şi concepţia economico-jurdică. Potrivit
acestora, patrimoniul reprezintă:
- în concepţia economică:

- în concepţia juridică:

- în concepţia economico-juridică:

2. Cum definiţi resursele şi cum se clasifică ele ?

3. Ce sunt utilizările şi cum se clasifică ele ?

Aplicaţii propuse spre rezolvare

4. Grupaţi în tabelul de mai jos următoarele elemente: materii prime, mărfuri, credite bancare, rezerve,
capital social, materiale, furnizori, cont curent la bancă, terenuri, clădiri.
a)
DENUMIRE BUNURI DREPTURI OBLIGAŢII
ELEMENT ECONOMICE
Materii prime
Mărfuri
Credite bancare
Rezerve
Capital social
Materiale
Furnizori
Cont curent
Terenuri
Clădiri
b)
DENUMIRE BUNURI CAPITAL DATORII
ELEMENT ECONOMICE PROPRIU
Materii prime
Mărfuri
Credite bancare
Rezerve
Capital social
Materiale
Furnizori
Cont curent
Terenuri
Clădiri

17
5. La sfârşitul lunii, societatea “X” prezintă următoarea situaţie a elementelor patrimoniale:
produse finite 500 creditori 100
capital social 1000 clienţi 600
furnizori 200 impozit pe salarii 200
materiale 800 maşini şi utilaje 300
rezerve 100 profit şi pierdere 600

Se cere gruparea acestor elemente în ecuaţiile patrimoniale prezentate:

Bunuri economice = Capital propriu + Datorii
BUNURI CAPITAL PROPRIU DATORII
ECONOMICE
Produse finite = 500

6. Completaţi tabelul alăturat pe baza valorilor economice prezentate:

Clădiri 1000 furnizori 800
Capital social 600 cont curent 200
Terenuri 400 rezerve 500
Mărfuri 400 impozit pe salarii 100

Determinaţi ecuaţia : Resurse permanente - Utilizări permanente = Utilizări temporare – Resurse

temporare
UTILIZĂRI PERMANENTE RESURSE PERMANENTE
Clădiri 1000

UTILIZĂRI TEMPORARE RESURSE TEMPORARE

7. Un întreprinzător individual, producător al unor cutii poştale, încearcă să-şi structureze averea de
care dispune ca persoană juridică din punct de vedere contabil. Astfel, el va putea citi documentele
de sinteză întocmite de expertul său contabil la sfârşitul exerciţiului N.
El ştie că la sfârşitul exerciţiului N dispune de:
- un teren în valoare de 600 lei
- maşina pentru tăierea materialului lemnos în valoare de 350 lei, cumpărată la sfârşitul
exerciţiului;
- material lemnos neconsumat în valoare de 175 lei;
- balamale şi încuietori în valoare de 50 lei.
De asemenea, cunoaşte că:
- la constituirea societăţii au fost depuse în contul de disponibil de la bancă lichidităţi în sumă
de 400 lei;
- a contractat un credit pe termen mediu de 700 lei din care a rămas nerambursată la sfârşitul
exerciţiului suma de 575 lei;
Cum este structurat patrimoniul întreprinzatorului individual la sfârşitul exercitiului N ?

18
3.2.2 Sfera de acţiune a obiectului contabilităţii / Întreprinderea – ca domeniu de organizare şi de
aplicare a contabilităţii. Tipologia întreprinderilor

Aspecte teoretice
Ce este o întreprindere ?
Suntem convinşi că cei mai mulţi dintre dumneavoastră, s-au gandit ori şi-au imaginat cum să
întreprindă ceva pentru a putea obţine o sumă de bani sau un avantaj economic.
Ei bine, este necesar un studiu (un plan de afaceri) în care să se pună în evidenţă factorii de
producţie necesari atingerii obiectivelor, dar mai ales să se determine un cost al lor, estimându-se o
rentabilitate.
Entitatea economică la nivelul căreia sunt combinaţi factorii de producţie în vederea obţinerii
de beneficii = întreprindere
Pentru a exista din punct de vedere economic, o întreprindere trebuie să fabrice produse şi/sau
să presteze servicii care să satisfacă cerinţele consumatorilor, combinând factorii de producţie astfel
încât costul producerii/prestării şi vânzării produselor şi serviciilor să fie minim, asigurând astfel
obţinerea de beneficii.
Costul factorilor de producţie necesari întreprinderii sau efortul acesteia pentru procurarea
factorilor de producţie, reprezintă pentru contabilitate – cheltuieli.
Obţinerea şi vânzarea produselor şi serviciilor reprezintă pentru contabilitate – venituri.
Compararea veniturilor cu cheltuielile efectuate pentru obţinerea acestora, ne vor conduce la un
rezultat, care poate fi: profit (în cazul în care veniturile sunt mai mari decât cheltuielile sau pierdere (în
cazul în care cheltuielile sunt mai mari decât veniturile).
Evident, scopul creării unei întreprinderi este, obţinerea de beneficii, de profit. Obţinerea de
profit este unul dintre principalele criterii pe baza căruia cel care a investit într-o întreprindere va
decide dacă merită să continue activitatea, să o dezvolte sau să renunţe la afacerea respectivă.
Obţinerea de profit nu se poate realiza decât în condiţiile în care produsele sau serviciile
realizate de întreprindere satisfac cerinţele consumatorilor, cu alte cuvinte, ele sunt cerute, sunt
aşteptate de aceştia, precum şi în condiţiile în care întreprinderea combină în mod raţional factorii de
producţie, evitând risipa.
Remunerarea factorilor de producţie vine şi creează valoare şi pentru aceia care îi oferă. Să
luăm spre exemplu factorul uman, salariaţii ce sunt retribuiţi pentru munca efectuată în întreprindere.
Privit din acest punct de vedere, putem spune că întreprinderea are şi un rol social.
O întreprindere nu trebuie să fie văzută însă doar ca un centru de profit, de creare a bogăţiei
pentru proprietari, salariaţi, etc. Responsabilităţile întreprinderii s-au extins din ce în ce mai mult.
Bineînţeles că rolul economico-social rămâne de bază, însă ea începe să-şi asume şi alte
responsabilităţi, ca de exemplu ecologice.
Din punct de vedere juridic, pentru a exista, o întreprindere trebuie să se organizeze respectând
anumite legi, proprii fiecăriei ţări, care vin să reglementeze modul de înfiinţare şi desfăşurare a
activităţii acestora.

Delimitarea în spaţiu a patrimoniului întreprinderii. Principiul contabil al entităţii

Am văzut anterior, că pentru a-şi atinge obiectivele, întreprinderea deţine şi utilizează bunuri
economice. Aceste bunuri economice au ca sursă de finanţare aporturile proprietarilor, inclusiv
beneficiile nedistribuite, precum şi împrumuturile de orice tip (obligatar, bancar, etc). Nu putem spune

19
însă că bunurile economice aparţin proprietarilor sau creditorilor întreprinderii, doar pentru că acestea
au fost finanţate de o categorie sau de cealaltă.
Din punct de vedere contabil, întreprinderea este considerată o entitate autonomă, care posedă
un patrimoniu propriu, distinct de cel al proprietarilor săi. Separarea patrimoniului întreprinderii de
patrimoniul proprietarilor ei s-a impus atât din raţiuni juridice (date de răspunderea întreprinderii şi a
proprietarilor faţă de angajamentele asumate), cât şi din raţiuni economice (determinarea unui rezultat
generat de activităţile întreprinderii).
Respectarea acestui principiu solicită contabilului să definească frontierele între activităţile
întreprinderii şi cele ale proprietarilor ei (efectuate cu titlu personal). Cu alte cuvinte, conform acestui
principiu, sunt contabilizate tranzacţiile întreprinderii şi nu cele ale proprietarilor. Din cele prezentate
reiese că nu putem analiza o întreprindere fără să vorbim despre patrimoniul acesteia, şi, de asemenea,
nu putem vorbi despre un patrimoniu fără să precizăm care este titularul acestuia.

Tipologia întreprinderilor

Conform Legii contabilităţii - Regiile autonome

nr.82/1991, sunt obligate să organizeze - Societăţile comerciale
şi să conducă contabilitea proprie, - societăţile agricole
următoarele entităţi: -organizaţiile cooperaţiei
meşteşugăreşti
- organizaţiile cooperaţiei de consum şi
de credit
- Banca Naţională a României şi
societăţile bancare
- unităţile de asigurări sociale, altele
decât cele de stat
- asociatiile, fundatiile, sindicatele
- unitatile de cult si alte organizatii
obşteşti
- persoanele fizice care au dobândit
personalitate juridică
- persoanele fizice care au calitatea de
comerciant
În funcţie de marile sectoare în care - sectorul primar agricultură, silvicultură, industria
operează, întreprinderile se grupează: extractivă, etc
- în funcţie de un sector/altul de
activitate

sectorul secundar producţia industrială, construcţii,etc

sectorul terţiar Întreprinderi de comerţ, transport,
turism, bănci, asigurări, instituţii de
învăţământ şi de ocrotire a sănătăţii
După mărimea lor întreprinderi mari domină economia unei ţări. O parte
dintre acestea sunt cuprinse în
fenomenele de globalizare a pieţeleor
financiare. Contabilitatea se poate
organiza pe bază de principii ce
presupun o abordare de tip economic.
întreprinderi mijlocii şi mici Domină din punct de vedere numeric
economia unei ţări. Prezervă un raport
optim între contabilitate şi fiscalitate
În funcţie de investitor Întreprinderi private Investitorul este reprezentat de unul sau
mai mulţi indivizi.
Întreprinderi publice Îşi realizează activităţile în
exclusivitate prin investirea fondurilor
20

după forma de organizare juridică
Întreprinderi mixte
Regii autonome
Societăţile comerciale se constituie
prin asocierea de persoane şi/sau de
capitaluri şi pot fi:
Societăţi de persoane
Societăţile în nume colectiv (SNC)
Societatea în comandită simplă (SCS)
Societăţi de capitaluri
Societăţile pe acţiuni (SA)
puterii publice.
Îşi desfăşoară activităţile prin
contribuţiile investitorilor particulari şi
a puterii publice
Statul organizează şi conduce întreaga
activitate, prin reprezentanţii săi.
Înfiinţarea lor este decisă de
guvern/primării.
- asocierea mai multor persoane cu
aporturile lor. Totalitatea aporturilor =
capital social; capitalul social se divide
în părţi sociale ce exprimă cota de
participare a fiecărui asociat, precum şi
cota în care vor fi distribuite beneficiile
obţinute
Obligaţiile sociale sunt garantate cu
patrimoniul social şi cu răspunderea
nelimitată şi solidară a tuturor
asociaţilor.
Obligaţiile sociale sunt garantate cu
patrimoniul social şi cu răspunderea
nelimitată şi solidară a asociaţilor
comanditaţi, care asigură gestiunea
societăţii
Sunt constituite pe bază de contract şi
statut de societate.
Obligaţiile sociale sunt garantate cu
patrimoniul social, asociaţii fiind
obligaţi numai la plata contravalorii
acţiunilor subscrise.

Societăţi în comandită pe acţiuni (SCA) Acţionarii comanditaţi răspund

După forma de organizare juridică
Mixte – societăţile cu răspundere
limitată (SRL)
nelimitat şi solidar, iar pentru acţionarii
comanditari răspunderea este limitată
la aport.
Obligaţiile sociale sunt garantate cu
patrimoniul social, asociaţii răspunzând
doar la nivelul aportului lor.

Deoarece societăţile pe acţiuni (SA) sunt cele mai răspândite, ne propunem în continuare să
prezentăm câteva avantaje şi dezavantaje7 ale acestei forme de asociere:
AVANTAJE DEZAVANTAJE
-facilitează atragerea capitalurilor; - dubla impozitare: impozit pe profit şi impozit pe
- transferul simplu al dreptului de proprietate; dividende;
- disocierea proprietăţii şi conducerii: un acţionar nu - răspunderea limitată: ea reduce capacitatea
poate angaja societatea faţă de terţi; întreprinderilor mici de a beneficia de împrumuturi
- durata de viaţă nelimitată: decesul, incapacitatea deoarece creditorii au drepturi numai asupra
sau retragerea unuia dintre proprietari nu afectează bunurilor ce formează averea societăţii; fie îşi
existenţa societăţii; limitează împrumuturile la nivelul acoperit prin
- managementul profesionist aceste bunuri, fie solicită acţionarilor să garanteze
creditele cu averea personală;
- disocierea proprietăţii şi conducerii: comunicarea

7
după N. Feleagă &colectiv- “Bazele contabilităţii”, Ed. Economică, Bucureşti, 2002, pag. 21
21
 nesatisfăcătoare poate îngreuna exercitarea
controlului acţionarilor asupra societăţii.

Verificarea cunoştinţelor
1. Ce puteţi spune despre rolul economic al întreprinderii ? Dar despre rolul social ? Putem
afirma că o întreprindere trebuie să-şi asume şi alte responsabilităţi?

2. Care sunt entităţile obligate prin lege să organizeze şi să conducă contabilitatea proprie ?

3. Care sunt criteriile reţinute pentru clasificarea întreprinderilor ?

4. Care sunt avantajele şi dezavantajele constituirii unei societăţi pe acţiuni ?

Teste grilă
1. Societăţile comerciale în care răspunderea asociaţilor este limitată la aport sunt:
a) societăţile în comandită simplă şi societăţile în comandită pe acţiuni;
b) societăţile în nume colectiv şi societăţile în comandită simplă;
c) societăţile cu răspundere limitată şi societăţile în comandită pe acţiuni;
d) societăţile pe acţiuni şi societăţile în nume colectiv
e) societăţile pe acţiuni şi societăţile cu răspundere limitată

2. Societatea comercială la care capitalul social se individualizează în părţi sociale, iar

răspunderea asociaţilor este nelimitată şi solidară, este:
a) societatea cu răspundere limitată;
b) societatea în nume colectiv;
c) societatea pe acţiuni;
d) societatea în comandită pe acţiuni;
e) societatea în comandită simplă

Aplicaţie propusă spre rezolvare

3. Un întreprinzător individual încearcă să-şi stabilească elementele patrimoniale de care
dispune în calitate de persoană juridică. După ce a întocmit o listă, nu e sigur că şi-a inclus în
patrimoniul societăţii şi elementele care-i aparţin în calitate de persoană fizică.
Lista întocmită de întreprinzătorul individual cuprinde:
- maşina proprietate personală folosită şi în interesul societăţii evaluată la: 20000 lei
- clădire considerată aport în natură cu ocazia înfiinţării societăţii evaluată la: 40000 lei
- magazie vândută societăţii, evaluată la : 15.000 lei
- teren proprietate personală, evaluat la: 10000 lei
- stoc de mărfuri în valoare de: 1200 lei
- disponibil depus în cont la bancă: 3000 lei
- datorii faţă de furnizori: 5500 lei
- credit bancar pe termen scurt pentru reparaţia maşinii: 11000 lei
22
- impozit datorat pentru maşină: 1500 lei

3.2.3. De la obiectul contabilităţii la obiectivul contabilităţii

Necesităţile de informare impuse de utilizatori reclamă utilizarea cu prioritate a obiectivului de
performanţă al contabilităţii şi anume obţinerea unei imagini fidele a patrimoniului, situaţiei financiare
şi rezultatelor. Această precizare este conţinută în Directiva a IV-a a CEE, unde se menţionează că
scopul contabilităţii unei întreprinderi este “de a furniza documente de sinteză care să ofere o imagine
fidelă a patrimoniului, situaţiei financiare şi rezultatului”.
Criteriul de performanţă al contabilităţii îl constituie imaginea fidelă, măsura în care aceasta
redă realitatea obiectivă, printr-o informare completă şi pertinentă asupra faptelor şi proceselor
economice.
Pentru contabilitatea continentală, imaginea fidelă reprezintă un obiectiv fundamental, în timp
ce pentru contabilitatea anglo-saxonă este “ un principiu fundamental către care converg toate
celelalte principii”.
O interpretare nuanţată a imaginii fidele o realizează normele IASB transpuse şi în legislaţia
românească. Pentru a oferi o imagine fidelă, situaţiile financiare trebuie să furnizeze informaţii, care să
fie8:
- relevante pentru nevoile decizionale ale utilizatorilor;
- credibile, în sensul că:
 reprezintă fidel rezultatele şi poziţia financiară a întreprinderii;
 reflectă substanţa economică a evenimentelor şi tranzacţiilor şi nu doar forma juridică;
 sunt neutre adică nepărtinitoare;
 sunt prudente;
 sunt complete sub aspectele lor semnificative

OBIECTIVUL
FUNDAMENTAL
Furnizarea de informaţii
utile luării deciziilor

8
vezi Standardele Internaţionale de Contabilitate 2000, Ed. Economică, Bucureşti, şi OMFP nr.94/20.02.2001

23
 PENTRU
CINE ?

OBIECTIVUL 2
Pt. a fi folosite de utilizatorii
care nu au puterea, competenţa
sau resursele necesare pt. obţinerea
informaţiilor, dar care solicită situaţii
financiare necesare aprecierii
activităţii economice a întreprinderii
OBIECTIVUL 3
Furnizarea de informaţii utile
investitorilor şi creditorilor, pentru
a le permite să prevadă, să compare
şi să evalueze fluxurile monetare şi
potenţiale, în termeni de mărime
şi risc.

DE CE ?

OBIECTIVUL 4 OBIECTIVUL 5 OBIECTIVUL 6

furnizarea de informaţii care să
permită prevederea, evaluarea şi
compararea capacităţii beneficiare
a întreprinderii
Furnizarea de informaţii
utile aprecierii capacităţii
managerilor de a utiliza
resursele într-o manieră
eficientă
Prezentarea activităţilor
societare ale întreprinderii
care pot fi cuantificate

CUM ?

OBIECTIVUL 7
Furnizarea de informaţii reale
şi interpretative privind operaţiile
şi alte elemente, utile pentru prevederea,
compararea şi evaluarea capacităţii
benerficiare a întreprinderii.

PE CE
DOCUMENTE ?

OBIECTIVUL 8 OBIECTIVUL 9 OBIECTIVUL 10 OBIECTIV 11

Situaţie financiară Rezultate Activităţi financiare Restul celorlalte
(bilanţ) intermediare (tabloul fluxurilor de informaţii utile
(Contul de profit trezorerie) (politici contabile
şi pierdere) şi note explicative

Obiectivele ofertei informaţionale a contabilităţii9

9
După N. Feleagă “Dincolo de frontierele vagabondajului contabil”, Ed. Economică, Bucureşti, 1996, pag.66
24
 Teste Grilă
1. Potrivit Cadrului Contabil Conceptual, obiectivul situaţiilor financiare este:
a) de a influenţa deciziile utilizatorilor potrivit aşteptărilor conducerii întreprinderii;
b) de a prezenta obiectiv, clar şi fidel realitatea economică a întreprinderii;
c) de a furniza informaţii utile despre poziţia financiară, performanţele şi modificările
poziţiei financiare a întreprinderii, necesare utilizatorilor în luarea deciziilor economice;
d) de a prezenta un inventar al resurselor economice şi de a explica provenienţa acestora;
e) de a explica proprietarilor cum a evoluat bogăţia lor de la un an la altul.

2. Pentru a fi credibilă, informaţia contabilă, trebuie să fie:

a) inteligibilă, neutră, prudentă, fidelă;
b) relevantă, comparativă, prudentă, exhaustivă şi în acord cu realitatea economică;
c) fidelă, neutră, prudentă, exhaustivă şi în acord cu realitatea economică;
d) fidelă, relevantă, prudentă, neutră;
e) comparabilă, inteligibilă, fidelă şi în acord cu realitatea economică.

3.2.4. Procesele economice şi relaţiile juridice – Elemente ale obiectului contabilităţii

Aspecte teoretice
Procesele economice = activităţi şi operaţii specifice derualte în fazele activităţii de exploatare
care produc modificări şi transformări cantitative şi calitative în structura şi valoarea patrimoniului
întreprinderii. Ele generează cheltuieli şi venituri, iar prin diferenţa dintre aceste două categorii se
determină rezultatul financiar al fiecărui exerciţiu.
Corespunzător celor trei stadii ale activităţii de exploatare, conţinutul proceselor economice îl
formează aprovizionarea(în cadrul căreia se achiziţionează bunuri şi servicii necesare procesului de
producţie), exploatarea (în cadrul căreia are loc transformarea bunurilor şi serviciilor achiziţionate în
bunuri şi servicii destinate vânzării) şi vânzarea (în cadrul căreia bunurile sunt livrate terţilor).

Verificarea cunoştinţelor

1. Ce este activitatea de exploatare ?

2. Care dintre următoarele activităţi nu este specifică ciclului de exploatare ?

25
 a) vânzarea mărfurilor;
b) aprovizionarea cu materii prime;
c) achiziţia de utilaje;
d) consumul de materii prime;
e) vânzarea produselor finite.

3.2.5 Metoda şi principiile contabilităţii. Noţiunea şi conceptul de metodă.

Principiile fundamentale ale contabilităţii. Procedeele metodei contabilităţii

Aspecte teoretice
În sens general, metoda unei ştiinţe exprimă drumul sau calea după care ne conducem gândirea
pentru cercetarea obiectului ei de studiu.
Metoda contabilităţii = demersul raţional de abordare a obiectului contabilităţii, pe baza unui
ansamblu coerent de principii, mijloace şi procedee susceptibile să ofere o imagine fidelă a
patrimoniului, situaţiei financiare şi a rezultatului.
Există o relaţie de interdependenţă între obiectul şi metoda contabilităţii. Obiectul arată ce
trebuie studiat, iar metoda cum trebuie studiat.
Principiile teoretice fundamentale, sunt:
4. principiul dublei reprezentări a patrimoniului (fig.1)
5. principiul dublei înregistrări a operaţiilor economice;
6. principiul calculelor periodice de sinteză10
Elemente de activ Elemente de pasiv
şi de rezultate şi de rezultate

= =

active (A) Rezultat pasive (Cp + D)

Cp = (A – D)

Cheltuieli (C) Rezultat venituri (V)

(V – C)

unde Cp = capitaluri proprii

D = datorii

Fig.1 Principiul dublei reprezentări

a patrimoniului

10
denumit şi principiul autocontrolului propriu în lucrarea “Bazele contabilităţii”, autor O.Bojian, 2003, pag.37
26
 Să presupunem că o întreprindere cumpără un stoc de materii prime de la un furnizor.
Tranzacţia va solicita o dublă “codificare” contabilă:
- originea fluxului (resursa) va fi înregistrată în contul “Furnizori”, ca urmare a faptului că
resursa constatată este generată de creditul obţinut de întreprindere, în urma scadenţei ulterioare
de plată acceptată de furnizorul în cauză;
- destinaţia fluxului (utilizarea fondurilor) va fi înregistrată în contul “Materii prime”, ca urmare
a faptului că se constată o utilizare de resurse11.

- principiul dublei înregistrări a operaţiilor economice

Exemplul 1: O întreprindere primeşte un credit bancar pe termen lung în valoare de 10000 lei.
Suma primită se va înregistra în două conturi C1 şi C2. Echivalenţa valorică va fi: C1 +
(BE)10000 = 10000 C2 (+O)
2. Întreprinderea restituie suma de 6000 din creditul obţinut. Suma restituită băncii, se va
înregistra în două conturi: C2 şi C1.
C2 (-O)6000 = 6000 C1 (-BE)
3. Din contul (C1) în care s-au primit banii, se aduc în casieria întreprinderii (C3) 350 lei.
Suma se va înregistra în două conturi C3 şi C1.
C3 (+BE) 350 lei = 350 lei C1 (-BE)
4. Pentru restul de 4000 lei nerestituiţi, banca doreşte să primească acţiuni ale întreprinderii (4
acţiuni X 1000lei/acţiune) = 4000 lei.
C2 – (-O) 4000 = 4000 C4 (+ D)
Dubla înregistrare are în vedere că orice operaţie economică creează un raport valoric de
echivalenţă mijloace/resurse, intrare/ieşire, stoc S1/stoc S, etc.
Dubla înregistrare este determinată de dubla reprezentare prin faptul că în şi în timpul mişcării
şi transformării lor, elementele patrimoniale sunt privite tot sub dublul aspect al utilităţii (adică al
destinaţiei economice şi al surselor de procurare).

Unii autori clasifică principiile în următoarea manieră:

- entitatea
* principii de observare - periodicitatea
- specializarea exerciţiilor
- continuitatea activităţii

Principii contabile * principiul prelucrării datelor: partida dublă

fundamentale 12 - cuantificarea monetară
* principii de evaluare: - costul istoric
- prudenţa

* principii de - buna informare

responsabilitate - permanenţa metodelor

11
se observă că cea de-a doua abordare a principiului partidei duble ne aduce în situaţia de a accepta o dublă semnificaţie
pentru termenul de resurse: în sens internaţional, de origine anglo-saxonă – resursa este un bun, deci un activ şi sensul
asimilat de Europa continentală, resursa fiind un element de pasiv, pentru că exprimă originea fondurilor. Pentru a evita
confuziile în procesul contabilizării şi al analizei, recomandăm studenţilor noştri să facă apel numai la prima semnificaţie,
având în vedere acceptarea ei la nivel internaţional.
12
vezi Dang Pham “Principles comptables fondamentaux”, Enciclopedie de Gestion, Paris, 1989
27
 - justificarea faptelor
- importanţa relativă

-principiul nominalismului monetar

* principii privind obiectivitatea: -principiul costului istoric
-principiul necompensării

Principii -principiul independenţei

contabile * principii privind periodicitatea: exerciţiilor
general admise13 -principiul continuităţii
activităţii
principiul permanenţei metodelor

- principiul prudenţei
* principii ale pesimismului contabil - principiul recunoaşterii veniturilor

- principiul imaginii fidele

* principii anglo-saxone
- principiul importanţei relative
- principiul bunei informări
- principiul priorităţii realităţii
realităţii economice asupra formei
juridice

Menţionăm că prin asimilarea Standardelor Internaţionale de Contabilitate, normalizatorii

români menţionează următoarele principii contabile14:
- principiul continuităţii activităţii;
- principiul permanenţei metodelor;
- principiul prudenţei;
- principiul independenţei exerciţiului;
- principiul evaluării separate a elementelor de activ şi pasiv;
- principiul intangibilităţii;
- principiul necompensării;
- principiul prevalenţei economicului asupra juridicului;
- principiul pragului de semnificaţie
Potrivit legii, respectarea acestor principii este necesară pentru evaluarea
posturilor cuprinse în situaţiile financiare ale întreprinderii şi implicit pentru obţinerea imaginii fidele.

13
vezi D. Boussard, J.Y. Eglem – Les mecanismes comptables de lentreprise, Editions Montchrestien, Paris, 1992 – citat de
I. Ionaşcu în Epistemologa contabilităţii, Ed. Economică, 1997, pag.25
14
vezi OMFP nr.94/2001, publicat în M.OF. nr. 85/20.02.2001
28
 Procedeele metodei contabilităţii
Procedeul = arată modalitatea, maniera, felul de a proceda pentru atingerea unui scop, iar
instrumentul constituie mijlocul concret de efectuare a lucrărilor necesitate de un anumit procedeu.

- observarea
procedee comune tuturor ştiinţelor - raţionamentul
- comparaţia
- clasificarea
- analiza
- sinteza
Procedeele

- bilanţul
procedee specifice metodei - contul
contabilităţii - balanţa de verificare

procedee comune altor - documentele

discipline economice - evaluarea
- calculaţia
- inventarierea

Verificarea cunoştinţelor
1. Ce este metoda unei ştiinţe ?

2. Care sunt principiile teoretice de bază ale contabilităţii ?

3. Care sunt procedeele specifice metodei contabilităţii ?

Teste grilă
1. Ecuaţia fundamentală a contabilităţii în partidă dublă este:
a) Activ + Venituri – Cheltuieli = Datorii + Capitaluri proprii;
b) Activ + Venituri = Datorii + Capitaluri proprii + Cheltuieli;
c) Activ – Datorii – Venituri = Capitaluri proprii + Cheltuieli;
d) Activ – Datorii = Capitaluri proprii;
e) Activ + Cheltuieli = Datorii + Capitaluri proprii + Venituri

2. În contabilitatea din România, formaţia completă a principiilor contabile este:

a) costul istoric, prudenţa, permanenţa metodelor, necompensarea, imaginea fidelă;
29
 b) continuitatea activităţii, permanenţa metodelor, prudenţa, independenţa exerciţiului,
evaluarea separată a elementelor de activ şi de pasiv, intangibilitatea, necompensarea,
prevalenţa economicului asupra juridicului, pragul de semnificaţie;
c) evaluarea separată a elementelor de activ şi de pasiv, prevalenţa economicului asupra
juridicului, pragul de semnificaţie.

Aplicaţii propuse spre rezolvare

1. Situaţia patrimonială a unei societăţi analizate pe parcursul a două exerciţii financiare (N-1 şi
N) se prezintă astfel:

Elemente patrimoniale 31.12. (N-1) 31.12. (N)

Active imobilizate 550 500
Active circulante 320 475
Provizioane pentru riscuri şi 110 110
cheltuieli
Datorii 460 400

În cursul exerciţiului N s-au obţinut următoarele venituri şi cheltuieli:

Venituri din exploatare 1795

Venituri financiare 230
Cheltuieli din exploatare 1125
Cheltuieli financiare 585
Cheltuieli extraordinare 150

Să se determine prin cele două variante, rezultatul financiar al exerciţiului N.

2. Unul dintre acţionarii unei societăţi pe acţiuni, dorind să cunoască situaţia patrimoniului net
al societăţii, studiază datele prezentate de directorul său economic. Citind situaţia comparativă a
capitalurilor proprii pentru exerciţiile financiare N-1 şi N, el ajunge la concluzia că societatea a obţinut
pentru exerciţiul N un rezultat de 1335 lei. Pe de altă parte, situaţia veniturilor şi cheltuielilor
prezentată de directorul său reflectă un rezultat de 885 lei. Unde este greşeala ?
Situaţia capitalurilor proprii este următoarea:

Capitaluri proprii N-1 N

Capital social 300 650
Prime legate de capital - 50
rezerve 220 470
Rezultat reportat - 130
Rezultatul exerciţiului 380 935
TOTAL 900 2235

3.2.6.Exerciţiul financiar-contabil / Decuparea în timp a activităţii întreprinderii

30
 Aspecte teoretice
Acum câteva secole, în perioada de înflorire a republicilor italiene, se ţinea o contabilitate de
operaţie. De exemplu, expediţia realizată de o navă reprezenta o operaţie. Aceasta presupunea:
încărcarea navei cu produse manufacturate, călătoria în Indii, vânzarea mărfurilor, reîntoarcerea în
Europa, vânzarea colonialelor. La sfârşitul călătoriei se stabilea rezultatul expediţiei care se împărţea
între armator şi echipaj.
Prin acest exemplu se constată că nu contează durata timpului necesar ca întreaga operaţie să se
încheie.
Însă, o dată cu dezvoltarea societăţilor industriale şi cu creşterea rolului întreprinderii în
sistemul economic, s-a impus necesitatea măsurării rezultatului la intervale egale de timp. Cine sunt
persoanele interesate în această decupare în timp a determinării rezultatului ?
În primul rând, pot fi evocaţi asociaţii, care doresc să perceapă părţi din rezultatul obţinut de
întreprindere, în urma activităţilor desfăşurate de către aceasta.
În al doilea rând, cei care au împrumutat societatea doresc să afle informaţii cu privire la
“sănătatea” financiară a întreprinderii. În felul acesta, ei pot aprecia riscul acordării unui nou împrumut,
dar şi posibilitatea rambursării acestuia.
Pentru acoperirea cheltuielilor de apărare naţională, ocrotirea sănătăţii, asigurarea ordinii
publice, învăţământ, etc, statul are nevoie de surse permanente de finanţare. Printre sursele de acoperire
a cheltuielilor statului, se află impozitele percepute întreprinderilor. Astfel, se consideră că materia
impozabilă (în cazul de faţă, beneficiarul)trebuie să fie determinată la intervale regulate.
Deşi exemplele pot continua, considerăm că cele enumerate sunt suficiente pentru a demonstra
necesitatea periodizării, a măsurării rezultatului, durata cel mai des întâlnită fiind anul. În contabilitate,
timpul este împărţit în perioade succesive, de durată egală, numite exerciţii financiare, la sfârşitul
cărora se determină rezultatul activităţilor. Durata exerciţiului financiar este, de regulă, de 12 luni.
Bornele exerciţiului financiar sunt fixate la începutul şi sfârşitul anului calendaristic, adică 1 ian. şi 31
dec.
În ceea ce priveşte întreprinderile româneşti, acestea au fost obligate, uneori, să-şi decupeze
activitatea în două sau chiar mai multe exerciţii financiare, în cadrul unui an calendaristic. Unele dintre
acestea au devenit beneficiarele unor reduceri sau scutiri de impozite şi au procedat la repartizarea
profitului, pentru ca, în acelaşi an, facilităţile să le fie ridicate. Motivul creşterii numărului de exerciţii
financiare este unul fiscal şi nicidecum economic sau contabil. Abordarea funcţională a activităţilor
întreprinderii şi a efectelor acestora asupra performanţelor, pune, în discuţie anualitatea exerciţiului
financiar. Cum să controlezi, de exemplu, un proiect de investiţii, dacă eforturile sunt prezente, iar
efectele se vor face simţite după mai mulţi ani ?
Fără a neglija importanţa realizării unei informări financiare, considerăm că reprezentarea
economică a întreprinderii trebuie să înscrie într-un timp concret (şi nu artificial) dat de exemplu, de
ciclul unei activităţi, durata de viaţă a investiţiei, etc.

Verificarea cunoştinţelor
Ce se înţelege prin exerciţiu financiar şi care este durata acestuia ?

31
 Să ne amintim!
Întreprinderea = entitatea la nivelul căreia sunt combinaţi factorii de producţie, în vederea
obţinerii de beneficii. Toate activităţile trebuie însă desfăşurate ţinând cont de anumite restricţii:
economice, sociale, juridice.
Pentru a-şi desfăşura activitatea, întreprinderea trebuie să-şi transforme capitalul (care iniţial
are o formă monetară) în bunuri şi servicii, care, la rândul lor, vor suporta o serie de transformări,
pentru ca în final, să îmbrace tot o formă monetară. Din multitudinea de fluxuri ce pot fi puse în
evidenţă la nivelul unei întreprinderi se naşte un ciclu financiar care poate îmbrăca trei forme: ciclul
de exploatare, ciclul de investiţii, ciclul de finanţare.
Patrimoniul = totalitatea bunurilor cu valoare economică, precum şi totalitatea drepturilor şi
obligaţiilor ce aparţin întreprinderii, diferit de cel al proprietarilor ei.
Utilizatorii de informaţii contabile, solicită întreprinderii furnizarea cu regularitate a unor
seturi concrete de informaţii financiar-contabile, structurate în situaţiile financiar-contabile (bilanţ,
cont de profit şi pierdere, situaţia variaţiei capitalurilor proprii, tabloul fluxurilor de trezorerie,
politici contabile şi note explicative) ca suport de prezentare şi publicare a situaţiilor solicitate.
Regularitatea cu care sunt solicitate informaţiile impune măsurarea patrimoniului şi a
rezultatului la intervale egale de timp, numite exerciţii financiare.

CAPITOLUL IV – MODELE DE BAZĂ PRIVIND SITUAŢIA PATRIMONIULUI ŞI

REZULTATELE OBŢINUTE

Cuvinte cheie: bilanţ, utilizări, resurse, activ, capital propriu, datorii, pasiv, mijloace economice,
surse de finanţare, patrimoniul net, creanţe, datorii, cheltuieli, venituri, rezultat, profit, pierdere.

Aspecte teoretice

- Scheme şi modele privind bilanţul contabil şi contul de profit şi pierdere

Prima schemă privind bilanţul se întemeiază pe ecuaţia de principiu:

ACTIV = SITUAŢIA NETĂ (CAPITALURI PROPRII) + DATORII

BILANŢ încheiat la data…

ACTIV Exerciţiul PASIV Exerciţiul

N-1 N N-1 N

32
 A.ACTIVE IMOBILIZATE A. CAPITALURI PROPRII
I.Imobilizări necorporale I. Capitalul social sau contul
II.
Imobilizări corporale întreprinzătorului individual
III.
Imobilizări financiare II. Prime legate de capital
B.ACTIVE CIRCULANTE III. Rezerve de reevaluare
I.Stocuri IV. Rezervele întreprinderii
II.
Alte active circulante V. Rezultat raportat (+,-)
C.CONTURI DE VI. Rezultatul exerciţiului (+,-)
REGULARIZARE ŞI VII. Repartizarea profitului
ASIMILATE VIII. Subvenţii pentru investiţii
D. PRIME PRIVIND B. PROVIZIOANE PENTRU
RAMBURSAREA RISCURI ŞI
OBLIGAŢIUNILOR CHELTUIELI
C. DATORII
D. CONTURI DE
REGULARIZARE ŞI
ASIMILATE

Cea de a doua schemă, listă sau diferenţă a bilanţului se întemeiază pe ecuaţia generală de
echilibru:

ACTIV – DATORII = SITUAŢIA NETĂ (CAPITAL PROPRIU)

33
 BILANŢ
Încheiat la data…….
- SIMPLIFICAT -
SPECIFICAŢIA ELEMENTELOR Exerciţiul…
N N+1
I ACTIVE IMOBILIZATE
II ACTIVE CIRCULANTE (+)
III ACTIVE DE REGULARIZARE (+)
IV (=) TOTAL ACTIV

V DATORII PE TERMEN SCURT (-)

VI (=) EXCEDENT ACTIV FAŢĂ DE DATORIILE PE TERMEN SCURT

VII DATORII PE TERMEN LUNG (-)
VIII PASIVE DE REGULARIZARE (-)
IX PROVIZIOANE PENTRU RISCURI ŞI CHELTUIELI (-)
X (=) CAPITAL PROPRIU

România, prin OMFP nr.1752/2005 pentru aprobarea reglementărilor contabile conforme cu

directivele europene, a optat pentru schema diferenţă sau listă privind bilanţul contabil.
Formatul cerut pentru acest bilanţ este următorul:

BILANŢ
A. Active imobilizate
I. Imobilizări necorporale
II. Imobilizări corporale
III. Imobilizări financiare
B. Active circulante
I. Stocuri
II. Creanţe
(Sumele ce trebuie să fie încasate după o perioadă mai mare de un an trebuie să fie prezentate separat pentru
fiecare element)
III. Investiţii financiare pe termen scurt
IV. Casa şi conturi în bănci
C. Cheltuieli în avans
D. Datorii ce trebuie plătite într-o perioadă de un an
E. Active circulante nete, respectiv datorii nete
F. Total active minus datorii curente
G. Datorii ce trebuie plătite într-o perioadă mai mare de un an
H. Provizioane pentru riscuri şi cheltuieli
I. Venituri în avans
J. Capital şi rezerve
I. Capital subscris (prezentându-se separat capitalul vărsat şi cel nevărsat)
II. Prime de capital
III. Rezerve din reevaluare
IV. Rezerve
V. Rezultatul reportat
VI. Rezultatul exerciţiului financiar.

Definire Criterii de recunoaştere a unui activ în bilanţ Lichiditatea

34
Reprezintă resurse Vizează capacitatea
controlate de întreprindere fiecărui element de activ de
ca rezultat al unor a parcurge întregul circuit
 Este probabilă Are un cost sau o
realizarea unui beneficiu valoare care poate fi
economic viitor, ca evaluată în mod
urmare a deţinerii, credibil.
utilizării, vânzării.
Constatarea
unei datorii
Constatarea în bilanţ
unui activ în Constatarea
bilanţ unui venit în
contul de
profit şi
pierdere

Activul

Capital propriu Datorii

35
 Exigibilitate

Definire Vizează Definire Criterii de recunoaştere a unei datorii

capacitatea
Reprezintă fiecărui element Reprezintă
interesul rezidual de pasiv de a obligaţii actuale
al acţionarilor în deveni scadent la ce decurg din
activele unei un anumit termen. evenimente
întreprinderi trecute şi prin Probabilitatea unei ieşiri Evaluarea la
după deducerea Pasivele sunt decontarea cărora de resurse, purtătoare de care se va
tuturor datoriilor prezentate în se aşteaptă să beneficii economice ve realiza
sale. ordinea inversă a rezulte o ieşire de rezulta din lichidarea unei această
exigibilităţii: resurse care obligaţii prezente. lichidare
Capital încorporează poate fi
propriu - capitaluri beneficii Constatarea unei datorii în evaluată în
Activ proprii; economice. bilanţ: mod credibil.
Datorii - provizioane
pentru riscuri şi Stingerea
cheltuieli; obligaţiei se face Este purtătoare de beneficii
Dimensiunea - datorii mai mari prin: economice viitoare ?
capitalurilor de un an;
proprii semnifică - datorii mai mici - pata în numerar;
poziţia financiară de un an; - transfer de
care este dată de - pasive de active;
modul de regularizare. - prestare servicii; Da Nu
gestionare a - înlocuirea cu o Constatarea Constatarea
activelor şi altă obligaţie; unui activ unei cheltuieli
datoriilor - transformarea în bilanţ în contul de
obligaţiei în profit şi
capital propriu; pierdere
-renunţarea de
către creditor;

Pasivul

CHELTUIELI

36
 Definire Criterii de recunoaştere ale cheltuielilor

Constituie diminuări ale beneficiilor

economice înregistrate pe parcursul
perioadei contabile sub formă de:
 ieşiri sau scăderi ale valorii
activelor;
 creşteri ale datoriilor
care se concretizează în reduceri ale
capitalului propriu, altele decât cele
rezultate din distribuirea acestora
către acţionari.
În categoria cheltuielilor intră:
 cheltuieli care apar în cursul
activităţilor curente (costul
vânzărilor, salarii, amortizare). Se
regăsesc sub forma ieşirilor sau
scăderii de active (numerar,
stocuri, mijloace fixe).
 pierderile, pentru că generează
diminuări de beneficii economice,
indiferent dacă sun realizate sau
nu:
 pierderi realizate: din
dezastre, inundaţii,
ieşirea activelor
termen lung;
 pierderi nerealizate: din
creşterea cursului de
schimb valutar.
Pierderile sunt raportate de regulă la
valoarea netă, exclusiv veniturile
aferente.
Reducerea beneficiilor economice viitoare prin Modificarea
diminuarea unui activ sau creşterii unei datorii. beneficiilor
economice
O cheltuială este recunoscută în contul de proft şi viitoare poate fi
pierdere atunci când: evaluată
- apare o datorie, fără ca aceasta să dea naştere unui credibil.
activ (acordarea de garanţii produselor vândute);
- un cost nu generează beneficii economice viitoare;
- beneficiile economice viitoare nu mai corespund
(sau încetează) condiţiilor pentru recunoaşterea în
bilanţ sub formă sub formă de activ (deprecierea);
- prin alocarea sistematică şi raţională, într-un
anumit interval de timp (amortizare: întreprinderea
alocă porţiuni din costul iniţial de achiziţie sub
formă de cheltuieli ale perioadei, în corelaţie cu
consumarea/expirarea beneficiilor asociate
imobilizărilor respective).
Contul de profit şi
Bilanţ
pierdere
pe 1) Se constată o
datorie care nu dă
naştere la un activ
(nu este purtătoare de
beneficii economice
viitoare)
Recunoaşterea unei 2) Are loc o plată sau
cheltuieli diminuare de active
(o reducere a
beneficiilor
economice viitoare)

Cheltuielile

VENITURI

Definire Criterii de recunoaştere ale veniturilor

Constituie creşteri ale beneficiilor

economice înregistrate pe parcursul
perioadei contabile sub formă de:
37
 intrări sau creşteri ale valorii
activelor;
 descreşteri ale datoriilor
care se concretizează în creşteri ale
 Creşterea beneficiilor economice viitoare prin Modificarea
creşterea de active sau diminuarea unei datorii. beneficiilor
economice
Recunoaşterea veniturilor se realizează simultan viitoare poate fi
(sau combinat) cu recunoaşterea creşterii de active evaluată
sau a reducerii de datorii. credibil.
De exemplu:
- creşterea netă a activelor rezultată din
vânzarea de produse;
- anularea unei datorii;
Creşterea valorii unor active, ca urmare a
reevaluării, deşi corespunde definiţiei veniturilor, se
reflectă în contabilitate în categoria capitalurilor
proprii (acest surplus de valoare nu poate fi
distribuit către acţionari, deoarece el corespunde
unui venit realizat).
Contul de profit şi
Bilanţ
pierdere
1) Se constată o
creştere de active
(alta decât prin
reevaluare)
2) Se constată o
diminuare de datorii
Recunoaşterea unui care nu generează o
venit diminuare de active
(anulare provizioane
pentru garanţii
acordate clienţilor,
sconturi obţinute de
la furnizori).

Veniturile

CONT DE PROFIT ŞI PIERDERE

Încheiat la …
– SIMPLIFICAT –
CHELTUIELI Exerciţiul VENITURI Exerciţiul
N-1 N N-1 N
1. cheltuieli de exploatare 1. venituri din exploatare
2. cheltuieli financiare 2. venituri financiare
3. cheltuieli extraordinare 3. venituri extraordinare
4. impozitul pe profit
5. REZULTATUL EXERCIŢIULUI
(profit cu +, pierdere cu -)
38
 CONTUL DE PROFIT ŞI PIERDERE
Întocmit la…
– SIMPLIFICAT –
INDICATORI Exerciţiul Exerciţiul
N-1 N
1. Cifra de afaceri
INDICATORI Exerciţiul Exerciţiul
N-1 N
2. Costul de producţie al bunurilor vândute
2.1. Materii prime
2.2. Energie şi combustibil
2.3. Salarii
2.4. Reparaţii şi întreţinere
2.5. Piese de schimb
2.6. Ambalaje
2.7. Achiziţii diverse
3. Marja brută (1 - 2)
4. Alte cheltuieli de exploatare
4.1. Cheltuieli de distribuire
4.2. Cheltuieli genarale de administraţie
4.3. Amortizări şi provizioane pentru depreciere
5. Profitul din exploatare (3 - 4)
6. Alte venituri şi cheltuieli
6.1. Dividende şi dobânzi încasate
6.2. Cheltuieli financiare
6.3. Impozite
7. Rezultatul curent (5 ± 6)
8. Venituri şi cheltuieli extraordinare
9. Impozit pe profit privind rezultatul extraordinar
10. Profitul sau pierderea netă (7 ± 8 - 9)
11. Numărul de acţiuni
12. Dividendul acţiunii

Schema – listă a Contului de profit şi pierdere bazată pe clasificarea cheltuielilor şi veniturilor în

funcţie de natură, adoptată în contabilitatea din România, se prezintă astfel:

Contul de profit şi pierdere

1. Cifra de afaceri netă
2. Variaţia stocurilor de produse finite şi produse în curs de execuţie
3. Producţia imobilizată
4. Alte venituri de exploatare
5. a) Cheltuieli cu materiile prime şi consumabile
b) Alte cheltuieli din afară
6. Cheltuieli cu personalul
a) Salarii
b) Cheltuieli cu asigurările sociale, cu menţionarea distinctă a celor referitoare la pensii
7. a) Ajustarea valorii imobilizărilor corporale şi necorporale
39
 b) Ajustarea valorii activelor circulante
8. Alte cheltuieli de exploatare
Profitul sau pierderea din exploatare.
9. Venituri din interese de participare
10. Venituri din alte investiţii financiare şi împrumuturi ce fac parte din activele imobilizate, cu menţionarea separată a
celor generate de societăţi din cadrul grupului
11. Venituri din dobânzi şi alte venituri similare, cu menţionarea separată a celor generate de societăţile din cadrul
grupului
12. Ajustarea valorii imobilizărilor financiare şi a investiţiilor financiare deţinute ca active circulante
13. Cheltuieli cu dobânzile şi alte cheltuieli similare, cu menţionarea separată a celor ce privesc societăţile din cadrul
grupului
14. Profitul sau pierderea din activitatea curentă
15. Venituri extraordinare
16. Cheltuieli extraordinare
17. Profitul sau pierderea din activitatea extraordinară
18. Impozitul pe profit
19. Alte impozite ce nu apar în elementele de mai sus
20. Rezultatul exerciţiului financiar
21. Rezultatul pe acţiune
 de bază
 diluat

Verificarea cunoştinţelor

1. Cum definiţi bilanţul contabil şi care sunt funcţiile acestuia ?

2. Care sunt principalele structuri bilanţiere de activ?

3. Care sunt principalele structuri bilanţiere de pasiv?

4. Ce reprezintă cheltuielile? Dar veniturile?

5. Daţi exemple de activităţi care generează venituri şi cheltuieli şi identificaţi natura acestora.

Teste grilă
1. Situaţia netă este echivalentă:
a) profitului,
b) capitalului social;
c) rezervelor;
d) capitalurilor permanente;
e) capitalurilor proprii
40
2. Capitalurile permanente pot fi determinate prin relaţia:
a) Activ – Datorii cu scadenţa într-o perioadă de 1 an – Venituri în avans;
b) Activ imobilizat – Datorii cu scadenţa într-o perioadă de1 an;
c) Capitaluri proprii + Datorii cu scadenţa într-o perioadă mai mare de 1 an;
d) Capitaluri proprii – Active fictive;
e) Capitaluri proprii + Provizioane pentru riscuri şi cheltuieli + Venituri în avans

3. Conform IFRS 1 nu se încadrează în contul de profit şi pierdere întocmit după natură,

următorul post:
a) cifra de afaceri;
b) rezultatul din exploatare;
c) variaţia stocurilor;
d) costul vânzărilor;
e) cheltuieli cu amortizarea

4. Care din următoarele operaţii duce la recunoaşterea în contabilitate a unei cheltuieli ?

a) plata unui furnizor în avans;
b) plata avansurilor la salarii;
c) plata unei chirii;
d) plata unei chirii în avans;
e) plata furnizorilor.

5. Nu există posturi distincte în bilanţul întocmit conform OMFP nr.1752/2005 pentru

următoarele elemente:
a) amortizarea, provizioanele pentru deprecierea activelor, primele de rambursare a
împrumuturilor din emisiunea de obligaţiuni;
b) amortizarea, provizioanele pentru riscuri şi cheltuieli şi repartizarea profitului;
c) cheltuieli în avans, subvenţii pentru investiţii, cheltuieli de cercetare;
d) amortizarea, provizioanele pentru deprecierea activelor, repartizarea profitului;
e) repartizarea profitului, cifra de afaceri, obligaţiuni.

6. Nu exista post distinct în Contul de profit şi pierdere întocmit conform OMFP nr.1752/2005
pentru:
a) veniturile din subvenţii de exploatare aferente cifrei de afaceri;
b) veniturile din subvenţii de exploatare pentru materii prime şi materiale consumabile;
c) venituri din provizioane pentru deprecierea activelor circulante;
d) cifra de afaceri netă;
e) cheltuieli cu amortizarea imobilizărilor necorporale şi corporale.

7. Datoriile sunt grupate, în modelul de bilanţ conform OMFP nr. 1752/2005, în funcţie de
următoarele criterii:
a) scadenţă şi natură;
b) scadenţă şi valoare;
c) valoare şi importanţă;
d) scadenţă şi importanţă;
e) natură şi importanţă.

8. Care din următoarele structuri nu fac parte din activ ?

41
a) mijloace fixe;
b) concesiuni;
c) creanţe;
d) rezerve
e) stocuri

9. Stocurile nu cuprind:
a) materii prime şi materiale;
b) obiecte de inventar;
c) produse finite şi semifabricate;
d) mijloace fixe
e) ambalaje

10. Potrivit modelului de bilanţ prevăzut în OMFP nr.1752/2005, nu sunt considerate creanţe:
a) efectele comerciale de primit;
b) avansurile pentru cumpărări de stocuri şi de imobilizări;
c) clienţii;
d) avansurile plătite salariaţilor;
e) împrumuturile pe termen lung acordate unor întreprinderi la care există interese de
participare.

Aplicaţii propuse spre rezolvare

11. Pornind de la elementele patrimoniale prezentate mai jos să se întocmească bilanţul contabil
(iniţial) sub formă tabelară:

Utilaje 1000 lei

Materii prime 130 lei
Mărfuri 800 lei
Capital social 1300 lei
Conturi curente la bănci 400 lei
Rezultatul exerciţiului (profit) 100 lei
Rezerve 200 lei
Clienţi 150 lei
Furnizori 430 lei
Debitori diverşi 50 lei
Datorii faţă de bugetul statului 150 lei
Credite bancare pe termen scurt 350 lei

12. Să se determine mărimea activelor imobilizate la o întreprindere care prezintă următoarea

situaţie:
mijloace fixe = 150 lei; disponibil la bancă = 4500lei; mărfuri = 750 lei; titluri de plasament
= 150 lei; clienţi = 600; creditori diverşi = 100; rezerve = 200; furnizori = 700; efecte de
plătit = 100; programe informatice = 50.

13. Grupaţi elementele patrimoniale date într-un bilanţ contabil, în ambele variante (tablou,
listă), determinând totodată şi valoarea lui X :
capital social = 900 furnizori (sub 1 an) = 200
42
 rezerve = 100 clienţi = 100
profit sau pierdere = 100 credite bancare (peste 1 an) = 500
mărfuri = 500 acreditive = 100
materii prime = 200 cheltuieli de constituire = 100
cont curent = 300 clădiri = 500
casa = 100 titluri de participare = 100
impozit pe profit = X

Bilanţ tabel
ACTIV SUME PASIV SUME
Capital social 900

Bilanţ listă
ACTIV SUME
A. ACTIVE IMOBILIZATE
1. Imobilizări necorporale

2. Imobilizări corporale

3. Imobilizări financiare

B. ACTIVE CIRCULANTE
1. Stocuri

2. Creanţe

3. Disponibilităţi

ACTIVE CIRCULANTE – TOTAL

C. CHELTUIELI ÎN AVANS
D. DATORII sub 1 an

E. ACTIVE CIRCULANTE NETE

F. TOTAL ACTIVE – DATORII CURENTE
G. DATORII peste 1 an

H. PROVIZIOANE PENTRU RISCURI ŞI

CHELTUIELI
I. VENITURI ÎN AVANS
J. CAPITAL ŞI REZERVE

TOTAL CAPITALURI PROPRII

14. Acţionarul “A” înfiinţează S.C. “X” cu un capital social de 2000 lei vărsat integral în
numerar în contul bancar. Societatea achiziţionează un teren în valoare de 1000 lei şi o
43
 clădire în valoare de 3000 lei, plata acestora făcându-se ulterior din contul bancar. Se
achiziţionează materii prime în valoare de 100 lei. Se ridică numerar de la bancă şi se
depune în casieria societăţii. Se achită jumătate din contravaloarea materiilor prime, în
numerar.
Se cere înregistrarea tranzacţiilor care au avut loc:
EXPLICAŢII
TRANZACŢII

PROPRIU
CAPITAL

DATORII
ACTIV

SUME

SUME

SUME
NR.

1. Înfiinţare societate Cont curent 20000 Capital propriu 2000

15. Identificaţi tranzacţiile care au avut loc din bilanţurile succesive de mai jos:
ACTIV PASIV
Clienţi……………………… 500 Capital social…………… 1000
Cont curent………………… 800 Rezerve…………………. 200
Casa……………………….. 200 Furnizori………………… 300

Explicaţie: încasare creanţe prin contul curent la bancă

ACTIV PASIV
Clienţi……………………… 400 Capital social…………… 1000
Cont curent………………… 900 Rezerve…………………. 200
Casa……………………….. 200 Furnizori………………… 300

Explicaţie:

ACTIV PASIV
Clienţi……………………… 400 Capital social…………… 1000
Cont curent………………… 900 Rezerve…………………. 200
Casa……………………….. 100 Furnizori………………… 200

Explicaţie:

ACTIV PASIV
Clienţi……………………… 400 Capital social…………… 1100
Cont curent………………… 900 Rezerve…………………. 100
Casa……………………….. 100 Furnizori………………… 200

Explicaţie:

44
 16. Tipuri de modificări în bilanţ
Având în vedere cele patru tipuri de modificări al elementelor patrimoniale din bilanţ şi
conţinutul figurilor 1 şi 2, se solicită a se completa conţinutul formularului din figura 3.
Formularul din figura 3 se completează de către student cu excepţia primei coloane, unde
operaţiunile economico-financiare sunt oferite de către cadrul didactic, de către student sau în varianta
mixtă (o parte din operaţiunile economico financiare sunt oferite de către cadrul didactic, altă parte de
către student).
Sub forma unui exemplu, în formularul din figura 3 s-a completat primul rând.
Tot sub formă de exemplu sugerăm următoarele operaţiunui economico-financiare: încasarea
unui debitor prin casă; încasarea unui client prin contul de la bancă; plata primei chenzine; plata
impozitului pe profit, răscumpărarea unor acţiuni prin casa; creşterea capitalului social pe seama
rezervelor; primirea de mărfuri de la furnizori; acordarea unui avans furnizorului, etc.

TIPURI DE MODIFICĂRI ÎN BILANŢ

ALE ELEMENTELOR PATRIMONIALE
(fig. 1)

TIPURI DE FORMULA EXEMPLU

MODIFICĂRI MODIFICĂRII
Operaţiuni Elemente Semnul
economico-financiare patrimoniale modificării
Modificări în activ A+X=P+X Încasarea unui credit -cont la bancă +
şi în pasiv în bancar - credite bancare +
sensul creşterii
Modificări în activ A–X=P–X Rambursarea unui - cont la bancă -
şi pasiv în sensul credit bancar - credite bancare -
descreşterii
Modificări numai A+X–X=P Constatarea unei lipse - debitori +
în activ la numerarul din - casa în lei -
casierie
Modificări numai A=P+X–X Creşterea capitalului - capital social +
în pasiv social prin rezerve - rezerve -

CELE PATRU TIPURI DE MODIFICĂRI ALE ELEMENTELOR

PATRIMONIALE DIN BILANŢ, PREZENTATE GRAFIC

(fig.2)

ACTIV PASIV

45
+X +X
A+X = P+X

-X -X
A–X P–X

+X +X

-X -X
A+X–X=P A=P+X–X

DETERMINAREA
FORMULEI DE MODIFICARE A ELEMENTELOR
PATRIMONIALE DIN BILANŢ
(fig.3)

OPERAŢIUNEA ELEMENTELE NOTA SEMNUL FORMULA DE

ECONOMICO- PATRIMONIALE ŢIA MODIFICĂ MODIFICARE
FINANCIARĂ MODIFICATE RII
1 2 3 4 5
Plata furnizorului prin - furnizori X1 - A – X2 = P – X1
bancă - cont la bancă X2 -

46
1 2 3 4 5

47
 ÎNTOCMIREA BILANŢULUI PE BAZA MODIFICĂRILOR
PRODUSE DE OPERAŢIUNILE ECONOMICO-FINANCIARE

Operaţiunile economico-financiare din timpul perioadei produc modificări în structura

elementelor patrimoniale din bilanţ.
Pentru înţelegerea modului de modificare a bilanţului, se prezintă un bilanţ iniţial şi un număr
de operaţii economico-financiare. După fiecare operaţie se întocmeşte un nou bilanţ (bilanţul N + 1,
bilanţul N + 2, etc).
Scopul acestui exerciţiu este de a remarca implicaţiile produse de operaţiunile economico-
financiare în structura bilanţului.
Structura bilanţului iniţial şi operaţiunile economico-financiare se stabilesc de cadrul didactic
sau de student. Restul rezolvărilor sunt realizate numai de către student.

BILANŢ N (iniţial)

ACTIV PASIV
ELEMENTE PATRIMONIALE SUMA ELEMENTE PATRIMONIALE SUMA

TOTAL TOTAL

MODIFICAREA ELEMENTELOR PATRIMONIALE

48
 OPERAŢIUNEA ELEMENTELE NOTAŢIA SEMNUL FORMULA DE
ECONOMICO- PATRIMONIALE MODIFICĂRII MODIFICARE
FINANCIARĂ (1) MODIFICATE

BILANŢ N + 1
ACTIV PASIV
ELEMENTE PATRIMONIALE SUMA ELEMENTE PATRIMONIALE SUMA

TOTAL TOTAL

MODIFICAREA ELEMENTELOR PATRIMONIALE

OPERAŢIUNEA ELEMENTELE NOTAŢIA SEMNUL FORMULA

ECONOMICO-FINANCIARĂ (2) PATRIMONIALE MODIFICĂRII DE
MODIFICATE MODIFICARE

BILANŢ N + 2

ACTIV PASIV
ELEMENTE PATRIMONIALE SUMA ELEMENTE PATRIMONIALE SUMA

TOTAL TOTAL

49
 17. Să se precizeze ce tipuri de modificări intervin în activul şi pasivul bilanţier în urma
operaţiilor economico-financiare de mai jos:
a) se achiziţionează de la un furnizor materii prime în valoare de 200 lei;
b) se efectuează plata furnizorului utilizând un credit bancar pe termen scurt;
c) se plăteşte o datorie faţă de bugetul statului în sumă de 100 lei;
d) se încasează de la un client prin contul de la bancă suma de 100 lei.

18. Să se întocmească un bilanţ final după cele patru operaţii prezentate la exerciţiul 3.

Teste grilă
19. Care dintre următoareale operaţii economico-financiare determină o modificare la nivelul
patrimoniului de tipul A + X – X = P:
a) cumpărare de materii prime de la furnizori pe credit comercial;
b) consum de materii prime;
c) vânzarea de produse finite către clienţi pe credit comercial;
d) plata impozitului pe profit prin contul de la bancă;
e) încorporarea rezervelor legale în capitalul social

20. Care dintre următoarele operaţii economico-financiare determină o modificare patrimonială

de tipul A = P + X – X:
a) plata în numerar a salariilor;
b) ridicarea de numerar de la bancă;
c) plata furnizorului prin efect comercial;
d) achiziţia de materiale pe credit comercial;
e) plata TVA la bugetul de stat prin virament

21. Ce tip de modificare bilanţieră determină operaţia “plata salariilor angajaţilor” ?

a) A + X = P + X
b) A – X = P – X
c) A = P
d) A = P + X – X
e) A + X – X = P

22. Care ecuaţie bilanţieră este adevărată pentru următoarea operaţie economico-financiară: „Se
majorează capitalul social prin încorporarea de rezerve şi prime legate de capital”
a) A + x – x = P
b) A – x = P – x + x
c) A + x = P – x
d) A = P + x – x

23. Constituirea unui provizion generează o modificare de tipul:

a) U – X + X = R;
b) U = R – X + X;
c) U = R + X;
d) U + X = R + X;
e) U – X = R – X
Unde: U = utilizări (active şi cheltuieli);
R = resurse (datorii, capitaluri proprii şi venituri);
50
 X = valoarea elementelor care se modifică.

CAPITOLUL V - TEORIE ŞI MODEL PRIVIND CONTUL

Cuvinte cheie: contabilitate în partidă dublă, tranzacţie, cont, debit, credit, sume debitoare,
sume creditoare, sold debitor, sold creditor,reguli de funţionare, formulă contabilă, stornare

5.1. Ce este contul ? Definire, criterii de clasificare şi reguli de funcţionare

Aspecte teoretice
Analizam într-un capitol anterior evoluţia contabilităţii de la o formă primară de prezentare a
patrimoniului către un aliat al diverselor categorii ai informaţiei contabile. Tot atunci am înţeles
patrimoniul ca fiind un ansamblu de bunuri, drepturi şi obligaţii aparţinând unei entităţi, ansamblu aflat
într-un permanent echilibru ilustrat prin relaţia :
ACTIV = DATORII + CAPITALURI PROPRII
De asemenea, în capitolul III am arătat că situaţia întreprinderii poate fi analizată în termeni de
“resurse” şi “utilizări”.
Componenta de bază a sistemului contabilităţii în partida dublă este contul.
Conturile aparţin unui sistem de conturi care serveşte la înregistrarea tranzacţiilor şi altor
evenimente ce conduc la creşterea sau descreşterea elementelor de activ, de datorii, de capitaluri
proprii, de venituri şi de cheltuieli.
Un cont luat individual este reprezentat sub forma literei T , deci, printr-o formă grafică în care
o linie de separaţie permite delimitarea părtii stângi de partea dreapta.
Contabilitatea în partida dublă cere o astfel de înregistrare în conturi individuale încât ecuaţia
fundamentală să rămână în echilibru. Indiferent de numărul de tranzacţii şi de alte evenimente
înregistrate în contabilitate, valorile înregistrate în partea stângă a diferitelor conturi sunt egale cu
valorile înregistrate în partea dreapta a diferitelor conturi.
Pentru înregistrarea operaţiilor realizate am folosit cuvinte ale limbajului curent: coloana din
partea stângă şi coloana din partea dreaptă. În contabilitate, coloana din partea stângă se numeşte
DEBIT, iar coloana din partea dreaptă se numeşte CREDIT15.
Atunci când sumele înscrise în debitul unui cont sunt mai mari decât sumele înscrise în creditul
acestuia, contul are un SOLD DEBITOR. În caz contrar, contul are un SOLD CREDITOR.
Atunci când contabilii închid un cont (determină totalul debitului, totalul creditului şi soldul
contului), ei înscriu soldul acestuia, pentru echilibru, în partea cu totalul inferior.

Pentru conturile reprezentând elementele aflate în Pentru conturile reprezentând elementele aflate în
partea dreaptă a ecuaţiei fundamentale: partea dreaptă a ecuaţiei fundamentale:
Active + cheltuieli
Datorii + capitaluri proprii + venituri
Debitare pentru creştere
Creditare pentru creştere
Creditare pentru micşorare
Debitare pentru micşoare
Soldul normal = debitor
Soldul norma = creditor
Soldul final înscris în credit pentru închiderea
Soldul final înscris în debit pentru închiderea
contului
contului

5.2.Clasificarea conturilor

15
nu trebuie confundate noţiunile de debit şi de credit cu cele de debitori şi creditori, elemente ale bilanţului contabil,
primul reprezentând o speţă de creanţe, iar celălalt, o speţă de datorii
51
 Contabilitatea nu se poate ţine doar cu ajutorul tabelului de utilizări şi resurse. Ca urmare, se
preferă împărţirea acestui tabel în elemente,creându-se atâtea conturi câte posturi există.
Conturile se pot ţine pe fişe ordonate într-un fişier cu patru părţi: una pentru activ, una pentru
cheltuieli, una pentru pasiv, una pentru venituri.
Dacă ne referim la gradul de detaliere a informaţiilor referitoare la un element patrimonial,
conturile pot fi grupate în:
1. Conturi sintetice – reflectă informaţiile generale despre elementul prezentat (ex. “mărfuri”);
2. Conturi analitice – reflectă informaţii privitor la fiecare tip de mărfuri avute în vedere.
Începătorii în contabilitate atribuie un sens algebric cuvintelor DEBIT şi CREDIT. Astfel, ei
cred că debitul înseamnă “+” şi creditul înseamnă “-“. În realitate, a debita un cont de utilizări
înseamnă a aduna o sumă la utilizări, în timp ce a debita un cont de resurse înseamnă a scădea o sumă
din acest cont. Învers, a credita un cont de resurse înseamnă a aduna o sumă la resurse, în timp ce a
credita un cont de utilizări înseamnă a scădea o sumă din acest cont. Schematic, regulile de funcţionare
a conturilor se prezintă astfel:

Debit cont de utilizări credit

Sold iniţial
+ -

total sume debitoare total sume creditoare

sold final debitor

Debit cont de resurse credit

Sold iniţial
- +

total sume debitoare total sume creditoare

sold final creditor

Ansamblul conturilor utilizate pentru reflectarea fiecărui element patrimonial şi a operaţiilor

economico-financiare referitoare la aceste elemente, poartă denumirea de plan de conturi. Modelul
românesc al acestui plan este prezentat potrivit OMFP 1752/2005.

Verificarea cunoştinţelor

52
1. Este adevărat că debitul este sinonim cu “+” şi creditul este sinonim cu “-“? Comentaţi
răspunsul.

2. De ce totalul sumelor înregistrate în debit este egal cu totalul sumelor înregistrate în credit ?

3. De ce totalul soldurilor debitoare este egal cu totalul soldurilor creditoare ? Puteţi să

demonstraţi acest lucru pornind de la egalitatea utilizări = resurse, de la convenţia semnelor
şi de la tranzacţii egale cu a, b,…m…(a, b … m … 0)?

Teste Grilă
1. Care dintre următoarele afirmaţii este falsă ?
a) un cont de activ prezintă sold iniţial debitor;
b) un cont de datorie se debitează cu creşterile;
c) un cont de capitaluri proprii prezintă în debit soldul final creditor;
d) un cont de activ se creditează cu diminuările;
e) conturile de activ şi de cheltuieli au reguli de funcţionare inverse, comparativ cu
conturile de datorii, de capitaluri proprii şi de venituri

2. Sunt conturi bifuncţionale:

a) 117, 129, 4426, 457, 471;
b) 105, 117, 281, 4428, 456;
c) 1011, 581, 456, 5121, 473;
d) 121, 4428, 456, 5121, 711;
e) 691, 711, 5121, 117, 121.

3. Contul 4111 “Clienţi” nu intră în corespondenţă cu următoarele conturi:

a) 707, 4426, 4427, 4428;
b) 707, 4427, 4428, 5121;
c) 371, 4423, 607, 408;
d) 4118, 419, 413, 665;
e) 4428, 409, 419, 4427.

4. Contul amortizarea imobilizărilor este:

a) cont de activ;
b) cont de datorie;
c) cont de capital propriu;
d) cont de cheltuială;
e ) cont de diminuare de activ.

Aplicaţii propuse spre rezolvare:

5. Determinaţi structura contului “Clienţi” cunoscând următoarele informaţii:
 la începutul lunii drepturile faţă de aceşti clienţi erau de 100 lei;
 în cursul lunii se vând mărfuri în valoare de 200 lei (preţ de vânzare);
 încasările drepturilor faţă de clienţi au fost de 50 lei, respectiv 200 lei
53
 Rezolvare:

6. La începutul perioadei, situaţia patrimonială a societăţii “X” este următoarea:

ACTIV SUME PASIV SUME
Mijloace fixe 200 Capital social 200
Clienţi 150 Rezerve 40
Cont curent la bancă 100 Furnizori 150
Casa 50 Impozit pe profit 110
TOTAL ACTIV 500 TOTAL PASIV 500

În cursul lunii au loc următoarele operaţii economice şi financiare:

a) se includ o parte din rezervele societăţii (25%) în capitalul social;
b) se cumpără mărfuri de la furnizori în valoare de 100 lei;
c) se achită datoria faţă de furnizori din contul bancar;
d) se vând mărfurile cumpărate cu un preţ de vânzare de 150 lei;
e) se încasează contravaloarea mărfurilor vândute în numerar;
f) se depune numerar în contul bancar în suma de 100 lei;
g) se achită în numerar servicii poştale în valoare de 20 lei;
h) se încasează dobânda aferentă contului bancar în valoare de 20 lei.
Se cere contabilizarea operaţiilor prezentate:

5.4.Aplicarea principiului partidei duble la nivelul conturilor

Analiza contabilă şi formula contabilă – oglindă a corespondenţei conturilor

În funcţie de regulile enunţate anterior se poate concluziona că înregistrarea oricărei operaţii

economico-financiare în două sau mai multe conturi poartă numele de corespondenţa conturilor, iar
conturile între care se stabileşte o astfel de legătură se numesc conturi corespondente. Ilustrarea unei
54
astfel de corespondenţe este realizată prin aşa-numita formulă contabilă. În raport de numărul
conturilor utilizate, formulele contabile sunt simple (sunt utilizate doar două conturi) sau compuse
(corespondenţa se stabileşte între mai multe conturi).
O analiză contabilă completă presupune următoarele etape:
 stabilirea naturii operaţiei şi indicarea documentelor justificative ce au stat la baza acesteia;
 identificarea posturilor de utilizări şi/sau resurse afectate;
 indicarea sensului în care sunt afectate posturile (+ sau -)
 stabilirea conturilor corespunzătoare posturilor afectate de operaţie şi precizarea, pentru
fiecare cont, a părţii în care se înregistrează operaţia
 întocmirea formulei contabile
În cursul unui exerciţiu, o întreprindere efectuează numeroase operaţii. Unele
operaţii au caracter repetitiv: vânzările, cumpărările, impozitele, cheltuielile generale, etc. Aceste
operaţii repetitive sunt ataşate activităţii de exploatare a întreprinderii.
Pe lângă operaţiile aferente activităţii de exploatare există şi alte operaţii, mai puţin frecvente,
dar la fel de importante pentru întreprindere. În mod concret, este vorba despre operaţiile ce permit
crearea structurii materiale (activitatea de investiţii: achiziţia de imobilizări, vânzarea de imobilizări,
etc) şi financiare (activitatea de finanţare: obţinerea unor împrumuturi, rambursarea lor, etc) a
întreprinderii.

Exemplu:
Pe 1 aprilie se achiziţionează de la furnizori un mijloc fix în valoare de 1000 lei. Contravaloarea
facturii urmează a fi achitată în cursul lunii mai.
- natura operaţiei: achiziţia unui mijloc fix pe baza facturii
- posturi afectate: mijloace fixe datoria faţă de furnizori
- sensul: +1000 +1000
- conturi corespondente: mijloace fixe furnizori de imobilizări
(debit) (credit)
- formula contabilă: mijloace fixe = furnizori de imobilizări 1000

debit mijloace fixe debit furnizori de imobilizări

1000 1000

1000 = 1000

Corectarea unor eventuale greşeli în scrierea formulelor contabile concretizate în alegerea

greşită a conturilor, funcţionarea acestora sau sumele aferente, reprezintă procedeul cunoscut sub
numele de stornare. Acest procedeu cunoaşte următoarele variante:
Stornarea în negru – cu următoarele etape:
 scrierea formulei greşite invers;
 scrierea formulei corecte
Exemplu:
Pentru o achiziţie de materii prime în valoare de 1000 lei, cu plata ulterioară, a fost întocmită
următoarea formulă contabilă:
1000 mărfuri = furnizori 1000

55
 Se observă înlocuirea nejustificată a contului “materii prime” cu contul “mărfuri” şi se parcurg
cele două etape ale stornării în negru.
1. scrierea formulei greşite invers:
1000 furnizori = mărfuri 1000
2. scrierea formulei corecte:
1000 materii prime = furnizori 1000

Stornarea în roşu – cu următoarele etape:

 scrierea formulei greşite la fel, dar cu suma trecută în roşu, între paranteze sau în chenar
(astfel de sume sunt luate în calcul cu semnul minus)
 scrierea formulei corecte
Exemplu:
Pornind de la exemplul precedent, cele două etape ale stornării în roşu sunt:
1. scrierea formulei greşite la fel, dar cu suma trecută în roşu, între paranteze sau chiar în
chenar
(1000) mărfuri = furnizori (1000)
2. scrierea formulei corecte
1000 materii prime = furnizori 1000

Centralizarea tuturor formulelor contabile aferente unei perioade de gestiune este realizată prin
întocmirea registrului jurnal16.

Verificarea cunoştinţelor
1. Grupaţi conturile prezentate în tabelul alăturat: capital social, materii prime, clădiri, rezerve,
clienţi, furnizori, impozit pe salarii, casa, terenuri, creditori, produse finite, debitori, credite
bancare pe termen scurt, cheltuieli cu materii prime, venituri din vânzarea mărfurilor.

CONTURI DE ACTIV CONTURI DE PASIV

Capital social

2. Pentru a înţelege logica înregistrărilor contabile şi pentru a acumula experienţă în acest

domeniu, se solicită completarea formularului de mai jos.
16
acesta va fi analizat în capitolul următor
56
 Natura operaţiei este sugerată de către cadrul didactic sau de către student. Se poate alege şi
varianta mixtă, adică unele operaţii sunt oferite de cadrul didactic, iar altele de către student. Restul
coloanelor formularului sunt completate de către student.
Pentru exemplificare, s-a completat un rând în formular.

FORMULE REZULTATE DIN ANALIZA CONTABILĂ

ETAPELE ANALIZEI CONTABILE

I II I I
I V
I
NR NATURA ELEM. NO SEM FORMULA CONT. FORMULA
D
CRT OPERAŢIEI PATRIM. TA NUL DE FOLOS CONTAB.
/
MODIFICATE TIA MODIFIC. ITE REZULTAT
C
A
1 2 3 4 5 6 7 8 9
1. Plata furnizorului -furnizor X1 - A – X2 = Furniz. Furnizori
D =
prin bancă - cont la bancă X2 - P – X1 Cont C Cont curent la
curent la bancă
banca

1 2 3 4 5 6 7 8 9

57
4. Stabiliţi în ce parte a conturilor prezentate sunt contabilizate următoarele operaţii, ţinând cont de
sensul modificărilor care au loc şi de regulile de funcţionare a conturilor:
a) se încasează în numerar creanţe de la clienţi în valoare de 500 lei.
CONTURI SENSUL DEBIT CREDIT
CORESPONDENTE MODIFICĂRII
casa creştere X

b) se achiziţionează materii prime în valoare de 300 lei

CONTURI SENSUL DEBIT CREDIT

CORESPONDENTE MODIFICĂRII

c) se achită materiile prime cumpărate din contul curent la bancă

CONTURI SENSUL DEBIT CREDIT
CORESPONDENTE MODIFICĂRII

d) se ridică numerar din contul curent la bancă

CONTURI SENSUL DEBIT CREDIT
CORESPONDENTE MODIFICĂRII

e) se primeşte un credit bancar pe termen scurt în valoare de 10000 lei

CONTURI SENSUL DEBIT CREDIT
CORESPONDENTE MODIFICĂRII

f) se rambursează din contul curent creditul primit anterior

CONTURI SENSUL DEBIT CREDIT
CORESPONDENTE MODIFICĂRII

5. Stornaţi formulele contabile de mai jos în raport de explicaţia dată prin procedeele stornării în negru
şi în roşu:
58
 - consum de materiale în valoare de 100 lei

cheltuieli cu materialele = furnizori 100

stornare în negru
1.
2.
Stornare în roşu
1.
2.

- vânzare de mărfuri cu preţ de vânzare de 100 lei

clienţi = mărfuri 100

Stornare în negru
1.
2.

Stornare în roşu
1.
2.

- rambursarea unui credit bancar în valoare de 10000 lei

cont curent = credite bancare 10000

stornare în negru
1.
2.

Stornare în roşu
1.
2.

Teste grilă
1. Să se grupeze în activ şi în pasiv următoarele elemente, conform prezentării lor în bilanţ:
- capital social = 20000
- credite bancare = 10000
- disponibil la bancă = 20000
- mijloace fixe = 5000
- rezerve = 2000
59
 - provizioane pentru = 8000
riscuri şi cheltuieli
- obiecte de inventar = 1000
- mărfuri = 1500
- prime de capial = 1000
- salarii = 1000
- produse finite = 4000

Precizaţi totalul activului (pasivului):

a) 20000
b) 39000
c) 45000
d) 38000
e) 44000

2. Pentru următoarele elemente stabiliţi apartenenţa la activul/pasivul patrimonial:

a) mijloace de transport
b) provizioane pentru riscuri şi cheltuieli
c) piese de schimb
d) avansuri acordate furnizorilor
e) acreditive

3. Realizaţi conexiunile corecte între elementele patrimoniale şi categoriile din care fac parte:
a) program informatic 1. Capital propriu
b) împrumuturi din emisiunea de obligaţiuni 2. Datorii curente
c) rezerve din reevaluare 3. Active circulante băneşti
d) mărfuri 4. Datorii pe termen lung
e) furnizori 5. Stocuri
f) acreditive 6. Imobilizări necorporale

4. Completaţi următoarea afirmaţie alegând una din variantele propuse:

Dezavantajul ……………………………. este că duce la mărirea artificială a
rulajului conturilor folosite.
a) formulei contabile compuse
b) dublei înregistrări
c) stornării în roşu
d) stornării în negru

5. Completaţi următoarea definiţie alegând una din variantele propuse:

……………………………..constă în înregistrarea simultană şi cu aceeaşi sumă a unei operaţii
economice sau financiare în debitul unui cont şi în creditul altui cont.
a) analiza contabilă
b) corespondenţa conturilor
c) dubla înregistrare
d) formula contabilă

Să ne amintim!
- În raport de elementul patrimonial prezentat, conturile pot fi: conturi de activ, pasiv, respectiv
bifuncţionale;
60
 - Cele două părţi ale unui cont poartă denumirea de debit şi credit;
- Legătura stabilită între conturi, în vederea reflectării unei operaţii, este cunoscută sub
denumirea de corespondenţa conturilor;
- Formulele contabile pot fi simple sau compuse;
- Corectarea unei formule contabile greşite poartă denumirea de stornare

CAPITOLUL VI - DOCUMENTELE CONTABILE

Cuvinte cheie: documente justificative; registre de contabilitate; registrul jurnal; registrul
cartea mare; registrul inventar; balanţa de verificare; situaţii financiare

3.1. Documentele justificative – un prieten al realităţii ?

Aspecte teoretice
Contabilitatea trebuie să ofere informaţii de natură financiară mai multor categorii de utilizatori.
Aceste informaţii sunt prezentate prin intermediul situaţiilor financiare. În vederea întocmirii acestora,
trebuie înregistrate, în mod cronologic, toate operaţiile economico-financiare efectuate de întreprindere,
precum şi modificările patrimoniale, în mod sistematic, pentru fiecare element patrimonial în parte.
La baza forţei probatorii în justiţie, confertită contabilităţii, stau documentele justificative
analizate în acest capitol, condiţie sine qua non privind înregistrarea unor tranzacţii economico-
financiare.
Potrivit Legii contabilităţii nr.82/1991 republicată, documentele justificative ce stau la baza
înregistrărilor contabile angajează răspunderea persoanelor care le-au întocmit, vizat şi aprobat, ori le-
au înregistrat în contabilitate, după caz. Datorită impactului pe care aceste documente îl exercită în
evidenţele contabile ale unei entităţi, organismele normalizatoare au elaborat o serie de condiţii de fond
şi formă, grupate astfel:
a) condiţii de formă:
- utilizarea şi completarea corectă;
- realitatea datelor înscrise;
- corectitudinea calculelor efectuate;
- semnătura persoanelor autorizate.
b) condiţii de fond:
- conformitatea datelor înregistrate cu preverile legale;
- realitatea fenomenului economic consemnat;
- eficienţa operaţiunilor înregistrate.
Îndeplinirea acestor condiţii conferă documentului forţă probatorie.
Persoanele juridice şi persoanele fizice prevăzute la art.1 din Legea contabilităţii nr.82/1991
republicată vor utiliza numai formulare tipizate, cu regim special. La propunerea principalilor
utilizatori, Ministerul Finanţelor Publice aprobă introducerea de nori formulare tipizate cu regim
special, precum şi modificarea sau eliminarea celor aflate în uz. Sistemul de înseriere şi numerotare a
formularelor tipizate cu regim special se asigură, la nivel naţional de către Ministerul Finanţelor
Publice şi Compania Naţională “Imprimeria Naţională” SA.
61
 În cazul formularelor neutilizabile sau a celor întocmite greşit, anularea se face prin barare pe
diagonală, înscriindu-se menţiunea “anulat” pe toate exemplarele.
Până la arhivarea lor, formularele sunt păstrate la compartimentul căruia i-au fost încredinţate
spre folosinţă. Orice lipsuri sau pierderi ale unor astfel de formulare vor fi aduse la cunoştinţa
administratorului, în scris, acesta dispunând verificarea împrejurărilor în care s-au produs lipsurile sau
pierderile, şi eventuala tragere la răspundere a celor vinovaţi. Formularele pierdute sau sustrase sunt
declarate nule în Monitorul Oficial al României.
Aşa cum am observat, toate documentele justificative sunt centralizate şi regăsite, sub o formă
sau alta, în evidenţele contabile ale unei entităţi. Întocmite iniţial pentru fiecare document în parte,
notele contabile sunt centralizate ulterior, la nivelul Registrului jurnal, oglindă a tuturor formulelor
contabile aferente perioadei de gestiune analizate. Împreună cu Cartea mare şi Registrul inventar,
Registrul jurnal reprezintă registrele de contabilitate obligatorii.
Schematic, cele trei registre obligatorii se prezintă astfel:
Registrul jurnal:

Nr. Data Document Explicaţie Den. Suma

crt înregistrării cont
Fel Nr. Data D C D C

Registrul Cartea-mare
Contul Den. Pag.
Cont
Nr. Data Document Explicatie Denumire Rulaj
Crt. cont
corespondent
Fel Nr. Data D C D/C Sold

Registrul inventar:
Nr. Recapitulaţia elementelor Valoarea Valoarea la Diferenţe de
crt inventariate contabilă inventar evaluare
Valoare Cauzele
diferenţelor

Întocmit, Verificat,

Schematic, activitatea de înregistrare contabilă se prezintă astfel:

Documente Registrul Registrul Balanţa de

justificative jurnal Cartea Mare verificare

62
 De la aşa-numitele documente primare (ex. factură, chitanţă) şi până la registrele de
contabilitate putem vorbi despre următoarele motive ale reconsiderării rolului conferit documentelor
justificative:
a) acestea oferă posibilitatea verificării corectitudinii înregistrărilor contabile din punct de
vedere al valorilor înscrise, conturilor utilizate sau perioadei de înregistrare;
b) sunt o sursă informaţională referitoare la drepturile şi obligaţiile ce revin părţilor ca urmare
a tranzacţiilor efectuate;
c) lipsa unor documente justificative ilustrează fie înregistrarea unor tranzacţii neautorizate, fie
“întreruperi” ale circuitului acestor documente între părţile implicate.
Punctul terminus al călătoriei noastre în înţelegerea practicilor contabile îl
reprezintă întocmirea situaţiilor financiar-contabile.
Întocmite la nivelul fiecărui exerciţiu sau în cazul unor operaţiuni de divizare, lichidare sau
fuziune a unei entităţi, situaţiile financiar-contabile cuprind: bilanţul, contabil, contul de profit şi
pierdere, situaţia modificărilor capitalului propriu, situaţia fluxurilor de trezorerie şi ansamblul
politicilor contabile şi a notelor explicative.
Formatul prezentat de normalizatorii români pentru aceste situaţii poate fi dezvoltat cu orice
element de activ sau pasiv, venit sau cheltuială, în raport de specificul activităţii societăţii şi cerinţele
informaţionale ale entităţii respective.

Verificarea cunoştinţelor
1. Precizaţi care sunt diferenţele între Registrul jurnal şi Registrul Cartea Mare.

2. Contabilizaţi operaţiile de mai jos, precizând totodată şi informaţiile solicitate despre

documentele justificative aferente lor:
a) Societatea”A” livrează mărfuri societăţii “B” cu întocmirea ulterioară a facturii. La data
livrării, mărfurile sunt evaluate la 10000 lei.

Implicaţii Conturi Regula de Formula Modificări ale

utilizate funcţionare contabilă situaţiilor fin.-
ctb.

CERINŢĂ RĂSPUNS
Tipul documentului folosit
Nr. de exemplare
Circuit

b) valoarea facturată a mărfurilor livrate anterior este de 10000 lei.

63
 Implicaţii Conturi Regula de Formula Modificări ale
utilizate funcţionare contabilă situaţiilor fin.-
ctb.

CERINŢĂ RĂSPUNS
Tipul documentului folosit
Nr. de exemplare
Circuit

c) contravaloarea mărfurilor livrate societăţii “B” este încasată în numerar.

Implicaţii Conturi Regula de Formula Modificări ale

utilizate funcţionare contabilă situaţiilor fin.-
ctb.

CERINŢĂ RĂSPUNS
Tipul documentului folosit
Nr. de exemplare
Circuit

2. Completaţi Registrul Jurnal pe baza următoarelor operaţii economico-financiare:

a) se încasează prin contul bancar un avans de la un client, în sumă de 10000 lei;
b) se facturează clientului respectiv lucrarea efectuată pentru suma de 30000 lei;
c) se regularizează avansul încasat anterior;
d) se încasează în numerar drepturile rămase faţă de client;
e) suma încasată se depune în contul bancar
Registrul jurnal
Nr. Data Document Explicaţie Den. Suma
crt înregistrării cont
Fel Nr. Data D C D C

64
3. Completaţi Cartea Mare pentru contul “Casa în lei” ştiind că, în cursul perioadei analizate, au avut
loc următoarele operaţii (sold iniţial = 0):
a) ridicare de numerar din bancă în sumă de 10000 lei;
b) achitarea unor servicii poştale în sumă de 1000 lei;
c) plata unui avans către furnizori în sumă de 5000 lei;
d) încasarea unor creanţe asupra clienţilor în sumă de 3000 lei;
e) suma rămasă în casierie (1000 lei) se depune în contul bancar

a)
Implicaţii Conturi Regula de Formula Modificări ale
utilizate funcţionare contabilă situaţiilor fin.-
ctb.

CERINŢĂ RĂSPUNS
Tipul documentului folosit
Nr. de exemplare
Circuit

b)
Implicaţii Conturi Regula de Formula Modificări ale
utilizate funcţionare contabilă situaţiilor fin.-
ctb.

CERINŢĂ RĂSPUNS
Tipul documentului folosit
Nr. de exemplare
Circuit

c)
Implicaţii Conturi Regula de Formula Modificări ale
utilizate funcţionare contabilă situaţiilor fin.-
ctb.

65
 CERINŢĂ RĂSPUNS
Tipul documentului folosit
Nr. de exemplare
Circuit

d)
Implicaţii Conturi Regula de Formula Modificări ale
utilizate funcţionare contabilă situaţiilor fin.-
ctb.

CERINŢĂ RĂSPUNS
Tipul documentului folosit
Nr. de exemplare
Circuit

e)
Implicaţii Conturi Regula de Formula Modificări ale
utilizate funcţionare contabilă situaţiilor fin.-
ctb.

CERINŢĂ RĂSPUNS
Tipul documentului folosit
Nr. de exemplare
Circuit

Registrul Cartea Mare

Contul Den. Pag.
Cont
Nr. Data Document Explicatie Denumire Rulaj
Crt. cont
corespondent
Fel Nr. Data D C D/C Sold

66
 Teste grilă
1. Documentul contabil în care se înregistrează zilnic, în mod cronologic, toate operaţiile
economico-financiare desfăşurate de o întreprindere este:
a) bilanţul contabil;
b) contul de profit şi pierdere;
c) Registrul Cartea Mare;
d) Registrul Inventar;
e) Registrul Jurnal

3. Condiţiile de fond care trebuie îndeplinite de documentele justificative sunt:

a) legalitatea, autencititatea, valabilitatea şi realitatea;
b) realitatea, eficienţa, necesitatea şi autenticitatea;
c) autenticitatea, valabilitatea şi corectitudinea;
d) legalitatea, valabilitatea şi eficienţa;
e) legalitatea, necesitatea şi eficienţa.

4. Registrele contabile obligatorii sunt:

a) Registrul Jurnal, Balanta de verificare, Bilanţul contabil;
b) Registrul Jurnal, Registrul Cartea Mare, Registrul Inventar;
c) Registrul Jurnal, Registrul de Vânzări, Registrul de Cumpărări;
d) Registrul de Vânzări; Registrul de Cumpărări; Registrul de încasări şi plăţi;
e) Registrul Jurnal, Documentele justificative, Balanţa de verificare

5. Corelaţia dintre Registrul Jurnal şi Balanţa de verificare este:

a) Total sume din Registrul Jurnal = Total sume din Balanţa de verificare;
b) Total sume din Registrul Jurnal = Total solduri iniţiale din Balanţa de verificare;
c) Total sume din Registrul Jurnal = Total rulaje din Balanţa de verificare;
d) Total sume din Registrul Jurnal = Total solduri finale din Balanţa de verificare;
e) Total sume din Registrul Jurnal = total sume debitoare din Balanţa de verificare minus total
sume creditoare din Balanţa de verificare

Să ne amintim!
- Practica contabilă impune existenţa unor documente justificative în vederea înregistrării
unei tranzacţii;
- Există o serie de condiţii de fond şi formă care trebuiesc îndeplinite de aceste documente;
- Ansamblul lucrărilor de închidere a exerciţiului financiar se finalizează cu întocmirea
situaţiilor financiare.

67
 CAPITOLUL VII – EVALUAREA ŞI RECUNOAŞTEREA ELEMENTELOR
PATRIMONIALE DIN SITUAŢIILE FINANCIARE

Cuvinte cheie: cuantificare contabilă, baze de evaluare, momente ale evaluării

Aspecte teoretice

Evaluarea reprezintă cuantificarea şi exprimarea valorică, în etalon bănesc a existenţei,

mişcării şi transformării patrimoniului economic.
Componentele evaluării:
- Obiectul: structurile patrimoniale (activ, capital propriu, datorii, venituri, cheltuieli, rezultat)
şi operaţii economice şi financiare;
- Etalonul monetar: se identifică cu banii şi reprezintă unitatea de calcul care asigură
măsurarea şi compararea bunurilor şi valorilor economice şi financiare;
- Preţul: reprezintă rezultatul măsurării şi comparării obiectului evaluat cu banii ca măsură a
valorii; se măsoară puterea de cumpărare a preţului elementelor patrimoniale pentru a obţine
bunuri, lucrări, servicii.
Principiile evaluării:
- Principiul stabilităţii monetare: presupune că unitatea monetară, ca unitate generală folosită
în evaluare, este stabilă. În condiţii inflaţioniste, se va proceda la reevaluarea patrimoniului
şi rezultatelor în funcţie de modificarea puterii de cumpărare.
- Principiul costului istoric: constă în evaluarea elementelor patrimoniale la costul de origine
sau de intrare, stabilit pe baza documentelor justificative; costul istoric reflectă valoarea
reală a elementelor patrimoniale la data intrării în patrimoniu; în cazul modificării valorii
bunurilor, la finele anului şi pe bază de inventar, se fac rectificări sub formă de amortizare
şi provizioane.
- Principiul prudenţei: constă în aprecierea cu precauţie a elementelor patrimoniale pentru
evitarea supraevaluării activelor şi veniturilor şi subevaluarea pasivelor şi cheltuielilor; cere
să se evite crearea de rezerve sau provizioane succesive; se foloseşte tehnica amortizărilor şi
provizioanelor pentru deprecierea activelor şi a celor pentru riscuri şi cheltuieli.
- Principiul continuităţii activităţii de exploatare: porneşte de la prezumţia că o întreprindere
îşi continuă activitatea într-un viitor previzibil fără a avea intenţia şi nevoia de a o lichida
sau reduce în mod semnificativ. Pornind de la această premisă, evaluarea trebuie să
pornească de la valoarea de utilitatesau reală în măsură să asigure conservarea costului
istoric şi menţinerea capitalului.
- Principiul evaluării separate a elementelor de activ şi datorii: în vederea stabilirii valorii
totale corespunzătoare fiecărei poziţii din bilanţ se determină în mod individual valoarea
aferentă fiecărui element component al activelor şi datoriilor.
Costurile – reprezintă totalitatea cheltuielilor efectuate în vederea obţinerii unor bunuri
economice (produse, lucrări, servicii). Tipologia costurilor:
- Costul de achiziţie, compus din: preţul de cumpărare; cheltuieli de transport, aprovizionare
suportate de cumpărător; cheltuieli accesorii efectuate pentru punerea în stare de funcţionare
a bunurilor; taxe nerecuperabile (ex: taxe vamale, prime de asigurare); din care se deduc
reducerile comerciale primite de la furnizori (rabaturi, remize, risturnuri)
68
 - Costul de producţie, compus din: costul de achiziţie al materiilor prime şi materialelor direct
consumate; alte cheltuieli directe de producţie (ex: salarii directe acordate muncitorilor de
bază); cota cheltuielilor indirecte de producţie determinate raţional ca fiind legate de
fabricaţia bunului (ex: cheltuieli privind regia de fabricaţie: amortizarea utilajelor, reaparaţia
utilajelor, combustibilul consumat pentru scopuri tehnologice etc.)
- Costul complet, se compune din: costul de producţie şi cheltuielile de desfacere pentru
bunurile livrate.
Preţurile, reprezintă valoarea care se încasează pentru bunurile vândute. Tipologie:
- Preţuri cu ridicata: la care se vând bunurile între agenţii economici şi se compun din costul
complet al bunurilor vândute; profitul producătorului; accize.
- Preţurile cu amănuntul: la care se vând bunurile către populaţie şi se compun din preţul cu
ridicata; adaosul comercial; taxa pe valoare adăugată.
Tarifele sunt elemente băneşti cu ajutorul cărora se evaluează lucrările executate şi serviciile
prestate, precum şi munca depusă de personalul angajat. Au următoarea componenţă: costul de
producţie; profitul producătorului; taxa pe valoarea adăugată.
Valorile reprezintă instrumente folosite în evaluarea bunurilor economice care ţin cont de preţul
pieţei la un moment dat. Tipologie: valoarea de piaţă; valoare reală; valoarea justă; valoarea realizabilă;
valoarea realizabilă netă; valoarea recuperabilă; valoarea reziduală.
Momentele evaluării: la intrarea bunurilor în patrimoniu; la ieşirea bunurilor din patrimoniu
sau la trecerea în consum; la inventariere; la închiderea exerciţiului financiar (la bilanţ).
Evaluarea la intrarea în patrimoniu. Bunurile se evaluează şi se înregistrează la valoarea de
intrare denumită şi valoare contabilă.
 Bunurile aduse ca aport în natură se evaluează conform actului de evaluare la valoarea
de aport, în funcţie de preţul pieţei, utilitate, starea şi amplasarea acestora;
 Bunurile dobândite cu titlu gratuit sau donaţie se evaluează la valoarea de utilitate,
stabilită în funcţie de preţul pieţei, starea şi amplasarea acestora;
 Bunurile dobândite cu titlu oneros (contra plată) se evaluează la cost de achiziţie;
 Bunurile dobândite prin schimb cu alte bunuri se înregistrează la valoarea justă a
bunurilor primite în schimb;
 Bunurile obţinute din producţie proprie se evaluează la costul de producţie;
 Creanţele şi datoriile sunt evaluate şi înregistrate la valoarea lor nominală înscrisă în
documentele justificative în care se consemnează dreptul de creanţă sau datoriile.
Evaluarea la ieşirea din patrimoniu. Bunurile ieşite se evaluează şi se înregistrează la valoarea
lor de intrare, denumită valoare contabilă (cost istoric).
 Metoda primei intrări – primei ieşiri (FIFO): costul unitar de achiziţie al primei intrări
se atribuie primei ieşiri iar după epuizarea primului lot evaluarea se face la costul de
achiziţie al celui de al doilea lot intrat. Dezavantajul metodei constă în aceea că în
perioadele de inflaţie se plăteşte un impozit pe profit mai mare decât cel real.
 Metoda ultimului intrat – primului ieşit (LIFO): costul unitar de achiziţie al ultimei
intrări se atribuie primei ieşiri iar după epuizarea lotului evaluarea se face la costul de
achiziţie al lotului achiziţionat înaintea acestuia. Dezavantajul metodei constă în aceea
că în perioadele de inflaţie are loc micşorarea profitului real al întreprinderii, de aceea
nu se mai aplică în prezent.
 Metoda costului unitar mediu ponderat (CUMP): se calculează după fiecare intrare,
după formula:
CUMP = (Valoarea stocului iniţial + Valoarea intrărilor) /
(Cantitatea din stocul iniţial + Cantitatea intrată)

69
  Metoda costului standard: presupune stabilirea unui preţ unic de înregistrare a ieşirilor;
diferenţa între preţul real şi cel standard se înregistrează în contabilitate într-un cont
separat.
Evaluarea la inventariere. Bunurile se evaluează şi se înregistrează la valoarea de utilitate,
denumită şi valoare de inventar, stabilită în funcţie de utilitatea bunului, starea acestuia şi preţul pieţei.
În cazul creanţelor şi datoriilor, acestă valoare se stabileşte în funcţie de valoarea probabilă de încasat,
respectiv de plată. Diferenţele între valoarea de intrare (contabilă) şi valoarea de inventarpot fi:
 Diferenţe cantitative (minus, plus): se înregistrează în contabilitate pe cheltuieli, pe
venituri sau se impută, după caz;
 Diferenţele valorice (plus, minus): se înregistrează în contabilitate, ţinând cont de
principiul prudenţei sub forma amortizărilor şi provizioanelor.
Evaluarea la închiderea exerciţiului financiar. Bunurile se evaluează la valoarea de intrare
(contabilă) pusă de acord cu rezultatele inventarierii şi corectată cu valoarea amortizărilor şi
provizioanelor.
 Elementele de activ
 Diferenţele constatate în plus nu se înregistrează, iar activele se menţin
înregistrate în contabilitate la valoarea lor de intrare (contabilă sau cost istoric);
 Diferenţele constatate în minus reprezintă o „depreciere”:
 Depreciere ireversibilă: specifică imobilizărilor şi se datorează uzurii
fizice sau morale; se înregistrează ca amortizare, iar imobilizările sunt
menţinute la valoarea lor de intrare;
 Depreciere reversibilă: specifică stocurilor, determinată de oscilaţia
preţurilor pe piaţă; se înregistrează ca provizioane, iar activele sunt
menţinute la valoarea lor de intrare;

 Elementele de capital propriu şi datorii (pasiv)

 Diferenţele constatate în plus se înregistrează ca provizioane, iar pasivele sunt
menţinute la valoarea lor de intrare (contabilă);
 Diferenţele constatate în minus nu se înregistrează, pasivele se menţin la valorea
lor de intrare.

Reevaluarea patrimoniului. Valoarea de intrare (contabilă) a bunurilor este substituită cu

valoarea actuală. Diferenţele dintre aceste valori se înregistrează în contabilitate sub forma unor
diferenţe din reeveluare. Astfel:
 Plusul sau minusul rezultat din reevaluare se înregistrează în contul 105 „Rezerve
din reevaluare” pe credit sau debit , după caz;
 Plusul din reevaluare se înregistrează ca venit, în măsura în care un minus din reevaluare
constatat anterior s-a înregistrat ca o cheltuială;
 Minusul din reevaluare se înregistrează ca o cheltuială, în măsura în care un plus din
reevaluare constatat anterior s-a înregistrat ca venit.

Forme de evaluare a patrimoniului (în funcţie de momentul în care se efectuează

reevaluarea):
 Evaluarea curentă – se foloseşte pentru determinarea valorii activelor, pasivelor,
cheltuielilor, veniturilor şi rezultatelor în vederea înregistrării curente;

70
  Evaluarea bilanţieră – se realizează la închiderea exerciţiului financiar şi are la bază
valoarea netă contabilă ce reprezintă suma la care este înregistrat un element patrimonial după
deducerea tuturor deprecierilor;
 Evaluarea la inventar – se realizează cu ocazia inventarierii patrimoniului. Metodele de
stabilire a valorii de inventar sunt:
 Metoda valorii de înlocuire: costul care ar trebui acceptat de întreprindere pentru a
procura un bun identiccu cel supus evaluării;
 Metoda valorii de realizare sau ieşire: determinarea curentă a valorii pe care
întreprinderea ar primi-o dacă ar vinde astăzi bunul respectiv în funcţie de starea şi
locul unde se află acesta;
 Metoda valorii actualizate a încasărilor nete viitoare (capitalizării):
Va = Vc x (1 + r)n , unde:
Va = Valoarea actuală
Vc = Valoarea contabilă
r = Rata de actualizare (stabilită pe baza ratei dobânzii, ratei medii a profitului)
n = perioada în ani până la sfârşitul vieţii bunului.
 Metoda valorii de întreprindere: reprezintă preţul pe care un conducător prudent şi
avizat ar accepta să-l plătească pentru a dobândi bunul sau pierderea maximă suferită
de întreprindere azi, dacă ar fi lipsită de bunul respectiv;
 Metoda valorii curente: estimarea costului unui bun, prin aplicarea indicelui de preţ
specific asupra valorii contabile sau în funcţie de listele de preţuri curente.

Verificarea cunoştinţelor
1. Care sunt cele patru baze de evaluare recomandate ?

2. Definiţi costul de achizitie

3. Definiţi costul de productie

4. Cum se realizează evaluarea la momentul închiderii exerciţiului financiar ?

Aplicaţii propuse spre rezolvare

1. O societate hotărăşte să achiziţioneze un lot de mărfuri de la Constanţa. În vederea achiziţiei ea
trimite un camion, cheltuielile de transport la dus fiind de 100lei. Preţul de cumpărare (achiziţie) al
mărfurilor este de 1000 lei, cheltuielile de încărcare-descărcare sunt de 500 lei. Cheltuielile de
transport la întoarcere se ridică la suma de 120 lei. Datorită unor defecte de calitate se primeşte o
reducere comercială de 20 lei. Salariul şoferului care a transportat marfa este de 300 lei, iar cel al
şefului de depozit este de 500 lei. Care este costul de achiziţie al stocului de marfă?

71
 2. O societate comercială hotărăşte să construiască în regie proprie o hală de producţie. În acest
scop ea achiziţionează cărămizi la preţ de cumpărare 800 lei, cheltuieli de transport 200 lei şi
ciment, preţ de cumpărare 1000 lei, cheltuieli de transport 100 lei. Salariile muncitorilor
constructori se ridică la suma de 2000 lei, cele ale şoferilor la 700 lei şi cele ale directorilor la 3000
lei. Cheltuielile cu amortizarea utilajelor implicate în construirea halei sunt de 800 lei, cele cu
combustibilul 1000 lei, iar cele cu energia electrică 500 lei. Gradul de folosire a activităţii este de
70%. Societatea contractează şi un credit pentru a achiziţiona un autoturism în valoare de 10000
lei. Care este costul de producţie al halei?

3. O societate comercială achiziţionează în anul N un utilaj în valoare de 10000 lei. Acesta se

amortizează liniar în 5 ani. Cu ce valoare se va înscrie utilaje în bilanţ la sfârşitul anului N+3?

4. O societate comercială de import achiziţionează materii prime în următoarele condiţii: valoarea

franco-frontiera română (FOB) 1000 USD, curs valutar 1 USD = 2,80 RON, taxa vamală 10%,
comisionul vamal 0,5%, comisionul societăţii de import 3%. Calculaţi: Valoarea în vamă, preţul de
vânzare la intern şi preţul de vânzare la intern cu taxă.

5. Situaţia sortimentelor din marfa „X” este următoarea:

Intrări la 01.01.2006 100 kg x 10.000 lei
15.01.2006 1000 kg x 11.000 lei
20.01.2006 800 kg x 12. 000 lei
Ieşiri la 17.01.2006 700 kg x ? lei
25.01.2006 900 kg x ? lei
Evaluaţi stocul de marfă la ieşirea din patrimoniu utilizând cele trei metode studiate: FIFO,
LIFO, CMP.

Teste grilă
1. Când întreprinderea nu poate să continue exploatarea, iar convenţia contabilă de continuitate a
exploatării trebuie abandonată, situaţiile financiare sunt prezentate în:
a) valori reale;
b) costuri istorice;
c) valori lichidative;
d) la vaoarea nominală a creanţelor şi datoriilor.

2. Metode de evaluare diferite conduc la rezultate diferite. În scopul asigurării „imaginii fidele”
opţiunea contabilă pentru o metodă sau alta este determinată de :
a) interesul fiscal al întreprinderii;
b) intetresul gestionar al întreprinderii;
72
 c) o evaluare netă, corectă şi credibilă;
d) interesul fiscal şi gestionar al întreprinderii.

3. Potrivit principiului costului istoric, costul de producţie al unui bun cuprinde obligatoriu:
a) costul de achiziţie al materiilor prime şi materialelor directe consumate, celelalte cheltuieli
directe de producţie, cota cheltuielilor indirecte de producţie determinate raţional ca fiind legate de
fabricaţia acestuia;
b) costurile directe de producţie, costurile indirecte de producţie, costurile de distribuţie;
c) costurile directe de producţie, cota cheltuielilor indirecte de producţie determinate raţional ca
fiind legate de fabricaţia acestuia;
d) costurile directe de producţie, cheltuielile directe de producţie angajate, dobânzile la creditele
bancare contractate pentru producţia cu ciclu lung de fabricaţie aferente perioadei;

4. În evaluarea bunurilor procurate cu titlu oneros, costul de achiziţie este egal cu:
a) preţul de cumpărare + taxe nerecuperabile + cheltuieli de transport aprovizionare + alte
cheltuieli necesare pentru punerea în stare de utilitate sau intrare a bunului;
b) preţul de cumpărare + cheltuielile de încărcare/descărcare + taxe nedeductibile;
c) preţul de cumpărare + taxele nedeductibile + cheltuielile de recepţie şi punere în funcţiune;
d) preţul de cumpărare + taxele nedeductibile + cheltuielile de transport + cheltuielile generale
de administraţie.

5. O societate comercială achiziţionează un mijloc fix. La ce valoare va fi înregistrat în contabilitate

mijlocul fix dacă se cunosc:
- preţul de cumpărare negociat: 50.000;
- cheltuieli de transport: 5.000;
- dobânzile la creditele bancare contractate pentru producţia cu ciclu lung de fabricaţie: 200.000;
- cheltuieli cu salariile muncitorilor direct productivi: 150.000;
- cheltuielile cu punerea în funcţiune a mijlocului fix: 7.000;
Variane de răspuns: a) 50.000; c) 57.000; e) 262.000.
b) 62.000; d) 55.000;

Planul de Conturi General

CLASA 1 - CONTURI DE CAPITALURI

10 CAPITAL ŞI REZERVE
101 Capital1
1011 Capital subscris nevărsat
1012 Capital subscris vărsat
1015 Patrimoniul regiei
1016 Patrimoniul public
104 Prime legate de capital
1041 Prime de emisiune
1042 Prime de fuziune
73
 1043 Prime de aport
1044 Prime de conversie a obligaţiunilor în acţiuni
105 Rezerve din reevaluare
1051 Rezerve din reevaluare aferente bilanţului de deschidere al primului an
de aplicare a ajustării la inflaţie
1052 Rezerve din reevaluare aferente exerciţiului în curs
1058 Rezerve din reevaluări dispuse prin acte normative
106 Rezerve
1061 Rezerve legale
1062 Rezerve pentru acţiuni proprii
1063 Rezerve statutare sau contractuale
1068 Alte rezerve
11 REZULTATUL REPORTAT
117 Rezultatul reportat
12 REZULTATUL EXERCIŢIULUI
121 Profit şi pierdere
129 Repartizarea profitului
13 SUBVENŢII PENTRU INVESTIŢII
131 Subvenţii pentru investiţii
14 PROVIZIOANE REGLEMENTATE
141 Provizioane reglementate2
15 PROVIZIOANE PENTRU RISCURI ŞI CHELTUIELI
151 Provizioane pentru riscuri şi cheltuieli
1511 Provizioane pentru litigii
1512 Provizioane pentru garanţii acordate clienţilor
1513 Provizioane pentru cheltuieli de
repartizat pe mai multe exerciţii
1518 Alte provizioane pentru riscuri
şi cheltuieli
16 ÎMPRUMUTURI ŞI DATORII ASIMILATE
161 Împrumuturi din emisiuni de obligaţiuni
1614 Împrumuturi externe din emisiuni de obligaţiuni garantate de stat
1615 Împrumuturi externe din emisiuni de obligaţiuni garantate de bănci
1617 Împrumuturi interne din emisiuni de obligaţiuni garantate de stat
162 Credite bancare pe termen lung şi mediu
1621 Credite bancare pe termen lung şi mediu
1622 Credite bancare pe termen lung şi mediu nerambursate la scadenţă
1623 Credite externe guvernamentale
1624 Credite bancare externe garantate de stat
1625 Credite bancare externe garantate de bănci
1626 Credite de la trezoreria statului
1627 Credite bancare interne garantate de stat
166 Datorii ce privesc investiţiile financiare
1661 Datorii către societăţile din cadrul grupului
1662 Datorii către societăţile în care există interese de participare
74
 167 Alte împrumuturi şi datorii asimilate
168 Dobânzi aferente imprumuturilor şi datoriilor asimilate
1681 Dobânzi aferente împrumuturilor din emisiunea de obligaţiuni
1682 Dobânzi aferente creditelor bancare pe termen lung şi mediu
1685 Dobânzi aferente datoriilor către societăţile din cadrul grupului
1686 Dobânzi aferente datoriilor către societăţile în care există interese de
participare
1687 Dobânzi aferente altor împrumuturi şi datorii asimilate
169 Prime privind rambursarea obligaţiunilor

CLASA 2 - CONTURI DE IMOBILIZĂRI

20 IMOBILIZĂRI NECORPORALE
201 Cheltuieli de constituire
203 Cheltuieli de dezvoltare
205 Concesiuni, brevete, licenţe, mărci comerciale şi alte drepturi şi valori similare
2051 Concesiuni, brevete, licenţe, mărci comerciale şi alte drepturi şi valori similare
achiziţionate
2052 Brevete, licenţe, mărci comerciale şi alte drepturi şi valori similare obţinute cu resurse proprii
207 Fond comercial
208 Alte imobilizări necorporale
21 IMOBILIZĂRI CORPORALE
211 Terenuri şi construcţii
2111 Terenuri şi amenajări de terenuri
2112 Construcţii
212 Instalaţii tehnice şi maşini
2121 Maşini, utilaje şi instalaţii de lucru
2122 Aparate şi instalaţii de măsurare, control şi reglare
2123 Mijloace de transport
2124 Animale şi plantaţii
213 Alte instalatii, utilaje şi mobilier
2131 Mobilier şi aparatură birotică
2132 Echipamente de protecţie a valorilor umane şi materiale
2138 Alte imobilizări corporale
23 IMOBILIZĂRI ÎN CURS
231 Imobilizări corporale în curs
2311 Terenuri şi construcţii
2312 Instalaţii tehnice şi maşini
2313 Alte imobilizări corporale
232 Avansuri acordate pentru comenzi de imobilizări corporale
2321 Avansuri acordate pentru terenuri şi construcţii
2322 Avansuri acordate pentru instalaţii tehnice şi maşini
2323 Avansuri acordate pentru alte imobilizări corporale
233 Imobilizări necorporale în curs
234 Avansuri acordate pentru imobilizări necorporale
75
 26 IMOBILIZĂRI FINANCIARE
261 Titluri de participare deţinute la societăţi în cadrul grupului
262 Titluri de participare deţinute la societăţi în afara grupului
263 Imobilizări financiare sub formă de interese de participare
2633 Titluri de participare deţinute în societăţi asociate din cadrul grupului
2634 Titluri de prticipare deţinute în societăţi asociate din afara grupului
2635 Titluri de participare strategice în cadrul grupului
2636 Titluri de participare strategice în afara grupului
264 Alte titluri imobilizate
267 Creanţe imobilizate
2671 Sume datorate de filiale
2672 Dobânda aferentă sumelor datorate de filiale
2673 Împrumuturi acordate pe termen lung
2674 Dobânda aferentă împrumuturilor acordate pe termen lung
2675 Creanţe legate de interesele de participare
2676 Dobânda aferentă creanţelor legate de interesele de participare
17
2677 Acţiuni proprii – active imobilizate
2678 Alte creanţe imobilizate
2679 Dobânzi aferente creanţelor imobilizate
269 Vărsăminte de efectuat pentru imobilizări
financiare
2691 Vărsăminte de efectuat referitoare la titluri de participare deţinute la societăţi în
cadrul grupului
2692 Vărsăminte de efectuat referitoare la interesele de participare
2698 Alte vărsăminte de efectuat pentru imobilizări financiare
28 AMORTIZĂRI PRIVIND IMOBILIZĂRILE
280 Amortizări privind imobilizările necorporale
2801 Amortizarea cheltuielilor de constituire
2803 Amortizarea cheltuielilor de dezvoltare
2805 Amortizarea concesiunilor, brevetelor, licenţelor, mărcilor comerciale
şi altor drepturi şi valori similare
2807 Amortizarea fondului comercial
2808 Amortizarea altor imobilizări necorporale
281 Amortizări privind imobilizările corporale
2811 Amortizarea amenajării terenurilor şi construcţiilor
2812 Amortizarea instalaţiilor tehnice şi maşinilor
2813 Amortizarea mobilierului şi altor imobilizări corporale
29 PROVIZIOANE PENTRU DEPRECIEREA IMOBILIZĂRILOR
290 Provizioane pentru deprecierea imobilizărilor necorporale
2903 Provizioane pentru cheltuielile de dezvoltare
2905 Provizioane pentru concesiuni, brevete, licenţe, mărci comerciale şi alte
drepturi şi valori similare
2907 Provizioane pentru fondul comercial

2
Sunt reflectate acţiunile proprii clasificate în active imobilizate în funcţie de intenţia cu privire la durata de deţinere de peste un an,
stabilită cu ocazia achiziţiei sau reclasării.
76
 2908 Provizioane pentru alte imobilizări necorporale
291 Provizioane pentru deprecierea imobilizărilor corporale
2911 Provizioane pentru deprecierea terenurilor şi construcţiilor
2912 Provizioane pentru deprecierea instalaţiilor tehnice şi maşinilor
2913 Provizioane pentru deprecierea mobilierului şi altor imobilizări corporale
293 Provizioane pentru deprecierea imobilizărilor în curs
2931 Provizioane pentru deprecierea imobilizărilor corporale în curs
2933 Provizioane pentru deprecierea imobilizărilor necorporale în curs
296 Provizioane pentru deprecierea imobilizărilor financiare
2961 Provizioane pentru deprecierea titlurilor de participare deţinute la societăţi
în cadrul grupului
2962 Provizioane pentru deprecierea titlurilor de participare deţinute la societăţi
în afara grupului
2963 Provizioane pentru deprecierea imobilizărilor financiare sub formă de
interese de participare
2964 Provizioane pentru deprecierea altor titluri imobilizate
2965 Provizioane pentru deprecierea sumelor datorate de filiale
2966 Provizioane pentru deprecierea împrumuturilor acordate pe termen lung
2967 Provizioane pentru deprecierea creanţelor legate de interesele de participare
2968 Provizioane pentru deprecierea acţiunilor proprii – active imobilizate
2969 Provizioane pentru deprecierea creanţelor imobilizate

CLASA 3 – CONTURI DE STOCURI ŞI PRODUCŢIE ÎN CURS DE EXECUŢIE

30 STOCURI DE MATERII ŞI MATERIALE

301 Materii prime
302 Materiale consumabile
3021 Materiale auxiliare
3022 Combustibili
3023 Materiale pentru ambalat
3024 Piese de schimb
3025 Seminţe si materiale de plantat
3026 Furaje
3028 Alte materiale consumabile
303 Materiale de natura obiectelor de inventar
308 Diferenţe de preţ la materii prime şi materiale
33 PRODUCŢIA ÎN CURS DE EXECUŢIE
331 Produse în curs de execuţie
332 Lucrări şi servicii în curs de execuţie
34 PRODUSE
341 Semifabricate
345 Produse finite
346 Produse reziduale
348 Diferenţe de preţ la produse

77
 3481 Diferenţe de preţ la semifabricate
3485 Diferenţe de preţ la produse finite
3486 Diferenţe de preţ la produse reziduale
35 STOCURI AFLATE LA TERŢI
351 Materii şi materiale aflate la terţi
354 Produse aflate la terţi
3541 Semifabricate aflate la terţi
3545 Produse finite aflate la terţi
3546 Produse reziduale aflate la terţi
356 Animale aflate la terţi
357 Mărfuri aflate la terţi
358 Ambalaje aflate la terţi
36 ANIMALE
361 Animale şi păsări
368 Diferenţe de preţ la animale şi păsări
37 MĂRFURI
371 Mărfuri
378 Diferenţe de preţ la mărfuri
38 AMBALAJE
381 Ambalaje
388 Diferenţe de preţ la ambalaje

39 PROVIZIOANE PENTRU DEPRECIEREA STOCURILOR ŞI PRODUCŢIEI

ÎN CURS DE EXECUŢIE
391 Provizioane pentru deprecierea materiilor prime
392 Provizioane pentru deprecierea materialelor
3921 Provizioane pentru deprecierea materialelor consumabile
3922 Provizioane pentru deprecierea materialelor de natura
obiectelor de inventar
393 Provizioane pentru deprecierea producţiei în curs de execuţie
394 Provizioane pentru deprecierea produselor
3941 Provizioane pentru deprecierea semifabricatelor
3945 Provizioane pentru deprecierea produselor finite
3946 Provizioane pentru deprecierea produselor reziduale
395 Provizioane pentru deprecierea stocurilor aflate la terţi
3951 Provizioane pentru deprecierea materiilor prime şi consumabilelor
aflate la terţi
3952 Provizioane pentru deprecierea semifabricatelor aflate la terţi
3953 Provizioane pentru deprecierea produselor finite aflate la terţi
3954 Provizioane pentru deprecierea produselor reziduale aflate la terţi
3956 Provizioane pentru deprecierea animalelor aflate la terţi
3957 Provizioane pentru deprecierea mărfurilor aflate la terti
3958 Provizioane pentru deprecierea ambalajelor aflate la terţi
396 Provizioane pentru deprecierea animalelor
397 Provizioane pentru deprecierea mărfurilor
78
 398 Provizioane pentru deprecierea ambalajelor

CLASA 4 – CONTURI DE TERŢI

40 FURNIZORI ŞI CONTURI ASIMILATE

401 Furnizori
403 Efecte de plătit
404 Furnizori de imobilizări
405 Efecte de plătit pentru imobilizări
408 Furnizori – facturi nesosite
409 Furnizori – debitori
4091 Furnizori-debitori pentru cumpărări de bunuri de natura stocurilor
4092 Furnizori- debitori pentru prestări de servicii şi executări de lucrări
41 CLIENŢI ŞI CONTURI ASIMILATE
411 Clienţi
4111 Clienţi
4118 Clienţi incerţi sau în litigiu
413 Efecte de primit de la clienţi
418 Clienţi-facturi de întocmit
419 Clienţi – creditori
42 PERSONAL ŞI CONTURI ASIMILATE
421 Personal – salarii datorate
423 Personal – ajutoare materiale datorate
424 Participarea personalului la profit
425 Avansuri acordate personalului
426 Drepturi de personal neridicate
427 Reţineri din salarii datorate terţilor
428 Alte datorii şi creanţe în legătură cu personalul
4281 Alte datorii în legătură cu personalul
4282 Alte creanţe în legătură cu personalul
43 ASIGURĂRI SOCIALE, PROTECŢIE SOCIALĂ ŞI CONTURI ASIMILATE
431 Asigurări sociale
4311 Contribuţia unităţii la asigurările sociale
4312 Contribuţia personalului pentru pensia suplimentară
437 Ajutor de şomaj
4371 Contribuţia unităţii la fondul de şomaj
4372 Contribuţia personalului la fondul
de şomaj
438 Alte datorii şi creanţe sociale
4381 Alte datorii sociale
4382 Alte creanţe sociale
44 BUGETUL STATULUI, FONDURI SPECIALE ŞI CONTURI ASIMILATE
441 Impozitul pe profit
442 Taxa pe valoarea adăugată
4423 TVA de plată
79
 4424 TVA de recuperat
4426 TVA deductibilă
4427 TVA colectată
4428 TVA neexigibilă
444 Impozitul pe salarii
445 Subvenţii
446 Alte impozite, taxe şi vărsăminte asimilate
447 Fonduri speciale – taxe şi vărsăminte asimilate
448 Alte datorii şi creanţe cu bugetul statului
4481 Alte datorii faţă de bugetul statului
4482 Alte creanţe privind bugetul statului
45 GRUP ŞI ASOCIAŢI
451 Decontări în cadrul grupului
4511 Decontări în cadrul grupului
4518 Dobânzi aferente decontărilor în cadrul grupului
452 Decontări privind interesele de participare
4521 Decontări privind interesele de participare
4528 Dobânzi aferente decontărilor privind interesele de participare
455 Sume datorate asociaţilor
4551 Asociaţi – conturi curente
4558 Asociaţi – dobânzi la conturi curente
456 Decontări cu asociaţii privind capitalul
457 Dividende de plată
458 Decontări din operaţii în participaţie
4581 Decontări din operaţii în participaţie-activ
4582 Decontări din operaţii în participaţie-pasiv
46 DEBITORI ŞI CREDITORI DIVERŞI
461 Debitori diverşi
462 Creditori diverşi
47 CONTURI DE REGULARIZARE ŞI ASIMILATE
471 Cheltuieli înregistrate în avans
472 Venituri înregistrate în avans
473 Decontări din operaţii în curs de clarificare
476 Diferenţe de conversie – activ
477 Diferenţe de conversie – pasiv

48 DECONTĂRI ÎN CADRUL UNITĂŢII

481 Decontări între unitate şi subunităţi
482 Decontări între subunităţi
49 PROVIZIOANE PENTRU DEPRECIEREA CREANŢELOR
491 Provizioane pentru deprecierea
creanţelor-clienţi
495 Provizioane pentru deprecierea
creanţelor-decontări în cadrul grupului şi cu asociaţii
4951 Provizioane pentru deprecierea creanţelor asupra societăţilor în cadrul grupului
80
 4952 Provizioane pentru deprecierea creanţelor referitoare la interesele de participare
4953 Provizioane pentru deprecierea creanţelor asupra asociaţilor
496 Provizioane pentru deprecierea creanţelor – debitori diverşi

CLASA 5 – CONTURI DE TREZORERIE

50 INVESTIŢII FINANCIARE
501 Titluri de participare la societăţi din cadrul grupului
502 Acţiuni proprii
503 Acţiuni
5031 Acţiuni cotate
5032 Acţiuni necotate
505 Obligaţiuni emise şi răscumpărate
506 Obligaţiuni
5061 Obligaţiuni cotate
5062 Obligaţiuni necotate
508 Alte investiţii financiare şi creanţe asimilate
5081 Alte titluri de plasament
5088 Dobânzi la obligaţiuni şi titluri de plasament
509 Vărsăminte de efectuat pentru investiţii financiare
5091 Vărsăminte de efectuat pentru titluri de participare la
societăţile din cadrul grupului
5092 Vărsăminte de efectuat pentru interese de participare
5098 Vărsăminte de efectuat pentru alte investiţii financiare
51 CONTURI LA BĂNCI
511 Valori de încasat
5112 Cecuri de încasat
5113 Efecte de încasat
5114 Efecte remise spre scontare
512 Conturi curente la bănci
5121 Conturi la bănci în lei
5124 Conturi la bănci în valută
5125 Sume în curs de decontare
518 Dobânzi
5186 Dobânzi de plătit
5187 Dobânzi de încasat
519 Credite bancare pe termen scurt
5191 Credite bancare pe termen scurt
5192 Credite bancare pe termen scurt nerambursate la scadenţă
5193 Credite externe guvernamentale
5194 Credite externe garantate de stat
5195 Credite externe garantate de bănci
5196 Credite de la trezoreria statului
5197 Credite interne garantate de stat
81
 5198 Dobânzi aferente creditelor bancare pe termen scurt
5199 Dobânzi aferente creditelor guvernamentale externe
53 CASA
531 Casa
5311 Casa în lei
5314 Casa în valută
532 Alte valori
5321 Timbre fiscale şi poştale
5322 Bilete de tratament şi odihnă
5323 Tichete şi bilete de călătorie
5328 Alte valori

54 ACREDITIVE
541 Acreditive
5411 Acreditive în lei
5412 Acreditive în valută
542 Avansuri de trezorerie
58 VIRAMENTE INTERNE
581 Viramente interne
59 PROVIZIOANE PENTRU DEPRECIEREA CONTURILOR DE TREZORERIE
591 Provizioane pentru deprecierea titlurilor de participare în societăţi de grup
592 Provizioane pentru deprecierea acţiunilor proprii
593 Provizioane pentru deprecierea acţiunilor
595 Provizioane pentru deprecierea obligaţiunilor emise şi răscumpărate
596 Provizioane pentru deprecierea obligaţiunilor
598 Provizioane pentru deprecierea altor investiţii financiare şi creanţe asimilate
CLASA 6 – CONTURI DE CHELTUIELI

60 CHELTUIELI CU MATERIILE PRIME, MATERIALE ŞI MĂRFURI

601 Cheltuieli cu materiile prime
602 Cheltuieli cu materialele consumabile
6021 Cheltuieli cu materialele auxiliare
6022 Cheltuieli privind combustibilul
6023 Cheltuieli privind materialele pentru ambalat
6024 Cheltuieli privind piesele de schimb
6025 Cheltuieli privind seminţele şi materialele de plantat
6026 Cheltuieli privind furajele
6028 Cheltuieli privind alte materiale consumabile
603 Cheltuieli privind materialele de natura obiectelor de inventar
604 Cheltuieli privind materialele nestocate
605 Cheltuieli privind energia şi apa
606 Cheltuieli privind animalele şi păsările
607 Cheltuieli privind mărfurile
608 Cheltuieli privind ambalajele

82
61 CHELTUIELI CU LUCRĂRILE ŞI SERVICIILE EXECUTATE DE TERŢI
611 Cheltuieli cu întreţinerea şi reparaţiile
612 Cheltuieli cu redevenţele, locaţiile de gestiune şi chiriile
613 Cheltuieli cu primele de asigurare
614 Cheltuieli cu studiile şi cercetarile
62 CHELTUIELI CU ALTE SERVICII EXECUTATE DE TERŢI
621 Cheltuieli cu colaboratorii
622 Cheltuieli privind comisioanele şi onorariile
623 Cheltuieli de protocol, reclamă şi publicitate
624 Cheltuieli cu transportul de bunuri şi personal
625 Cheltuieli cu deplăsari, detaşări şi transferări
626 Cheltuieli poştale şi taxe de telecomunicaţii
627 Cheltuieli cu serviciile bancare şi asimilate
628 Alte cheltuieli cu serviciile executate de terţi
63 CHELTUIELI CU IMPOZITELE, TAXELE ŞI VĂRSĂMINTELE
ASIMILATE
635 Cheltuieli cu alte impozite, taxe şi vărsăminte asimilate
64 CHELTUIELI CU PERSONALUL
641 Cheltuieli cu salariile personalului
645 Cheltuieli privind asigurările şi protecţia socială
6451 Contribuţia unităţii la asigurările sociale
6452 Contribuţia unităţii pentru ajutorul de şomaj
6458 Alte cheltuieli privind asigurările şi protecţia socială
65 ALTE CHELTUIELI DE EXPLOATARE
654 Pierderi din creanţe şi debitori diverşi
658 Alte cheltuieli de exploatare
6581 Despăgubiri, amenzi şi penalităţi
6582 Donaţii şi subvenţii acordate
6583 Cheltuieli privind activele cedate
6588 Alte cheltuieli de exploatare
66 CHELTUIELI FINANCIARE
663 Pierderi din creanţe legate de participaţii
664 Cheltuieli privind titlurile de plasament cedate
665 Cheltuieli din diferenţe de curs valutar
666 Cheltuieli privind dobânzile
667 Cheltuieli privind sconturile acordate
668 Alte cheltuieli financiare
67 CHELTUIELI EXTRAORDINARE
671 Cheltuieli privind calamităţile şi alte evenimente similare
68 CHELTUIELI CU AMORTIZĂRILE, PROVIZIOANELE
ŞI AJUSTAREA LA INFLAŢIE
681 Cheltuieli de exploatare privind amortizările şi provizioanele
6811 Cheltuieli de exploatare privind amortizarea imobilizărilor
6812 Cheltuieli de exploatare privind provizioane pentru riscuri şi cheltuieli
6813 Cheltuieli de exploatare privind provizioane pentru deprecierea imobiliz.
83
 6814 Cheltuieli de expl.privind proviz.pentru deprecierea activelor circulante
686 Cheltuieli financiare privind amortizările şi provizioanele
6862 Cheltuieli financiare privind provizioane pentru riscuri şi cheltuieli
6863 Cheltuieli financiare privind provizioane pentru deprecierea
imobilizărilor financiare
6864 Cheltuieli financiare privind provizioane pentru
deprecierea activelor circulante
6868 Cheltuieli financiare privind amortizarea
primelor de rambursare a obligaţiunilor
687 Cheltuieli privind provizioanele reglementate
688 Cheltuieli din ajustarea la inflaţie
69 CHELTUIELI CU IMPOZITUL PE PROFIT ŞI ALTE IMPOZITE
691 Cheltuieli cu impozitul pe profit
698 Alte cheltuieli cu impozitele care nu apar în elementele de mai sus1

CLASA 7 - CONTURI DE VENITURI

70 CIFRA DE AFACERI
701 Venituri din vânzarea produselor finite
702 Venituri din vânzarea semifabricatelor
703 Venituri din vânzarea produselor reziduale
704 Venituri din lucrări executate şi servicii prestate
705 Venituri din studii şi cercetări
706 Venituri din redevenţe, locaţii de gestiune şi chirii
707 Venituri din vânzarea mărfurilor
708 Venituri din activităti diverse
71 VARIAŢIA STOCURILOR
711 Variaţia stocurilor
72 VENITURI DIN PRODUCŢIA DE IMOBILIZĂRI
721 Venituri din producţia de imobilizări necorporale
722 Venituri din producţia de imobilizări corporale
74 VENITURI DIN SUBVENŢII DE EXPLOATARE
741 Venituri din subvenţii de exploatare
7411 Venituri din subvenţii de exploatare aferente cifrei de afaceri
7412 Venituri din subvenţii de exploatare pentru materii prime
şi materiale consumabile
7413 Venituri din subvenţii de exploatare pentru alte cheltuieli din afară
7414 Venituri din subvenţii de exploatare pentru plata personalului
7415 Venituri din subvenţii de exploatare pentru asigurari sociale
7416 Venituri din subvenţii de exploatare pentru alte cheltuieli de exploatare
7417 Venituri din subvenţii de exploatare aferente altor venituri
7418 Venituri din subvenţii de exploatare pentru dobânda datorată
75 ALTE VENITURI DIN EXPLOATARE

1
Se utilizează conform reglementărilor legale.
84
 754 Venituri din creanţe reactivate şi debitori
758 Alte venituri din exploatare
7581 Venituri din despăgubiri, amenzi şi penalităţi
7582 Venituri din donaţii şi subvenţii
7583 Venituri din vânzarea activelor şi din alte operaţii de capital
7584 Venituri din subvenţii pentru investiţii
7588 Alte venituri din exploatare
76 VENITURI FINANCIARE
761 Venituri din imobilizări financiare
7611 Venituri din titluri de participare deţinute la filiale în cadrul grupului
7612 Venituri din titluri de participare deţinute la societăţi din afara grupului
7613 Venituri din titluri de participare deţinute în societăţi asociate din
cadrul grupului
7614 Venituri din titluri de participare deţinute în societăţi asociate din
afara grupului
7615 Venituri din titluri de participare strategice în cadrul grupului
7616 Venituri din titluri de participare strategice în afara grupului
7617 Venituri din alte titluri imobilizate
762 Venituri din investiţii financiare
763 Venituri din creanţe imobilizate
764 Venituri din titluri de plasament cedate
7641 Venituri din titluri de plasament cedate - active imobilizate
7642 Venituri din titluri de plasament cedate - active circulante
765 Venituri din diferenţe de curs valutar
766 Venituri din dobânzi
767 Venituri din sconturi obţinute
768 Alte venituri financiare
77 VENITURI EXTRAORDINARE
771 Venituri din subvenţii pentru evenimente extraordinare şi altele similare
78 VENITURI DIN PROVIZIOANE ŞI AJUSTAREA LA INFLAŢIE
781 Venituri din provizioane privind activitatea de exploatare
7812 Venituri din provizioane pentru riscuri şi cheltuieli
7813 Venituri din provizioane pentru deprecierea imobilizărilor
7814 Venituri din provizioane pentru deprecierea activelor circulante
786 Venituri financiare din provizioane
7862 Venituri din provizioane pentru riscuri şi cheltuieli
7863 Venituri din provizioane pentru deprecierea imobilizărilor
7864 Venituri din provizioane pentru deprecierea activelor circulante
787 Venituri din provizioane reglementate
788 Venituri din ajustarea la inflaţie

CLASA 8 – CONTURI SPECIALE

80 CONTURI ÎN AFARA BILANŢULUI

801 Angajamente acordate
85
 8011 Giruri şi garanţii acordate
8018 Alte angajamente acordate
802 Angajamente primite
8021 Giruri şi garanţii primite
8028 Alte angajamente primite
803 Alte conturi în afara bilanţului
8031 Mijloace fixe luate cu chirie
8032 Valori materiale primite spre prelucrare sau reparare
8033 Valori materiale primite în păstrare sau custodie
8034 Debitori scoşi din activ, urmăriţi în continuare
8035 Debitori din amenzi şi penalităţi pretinse
8036 Redevenţe, locaţii de gestiune, chirii şi alte datorii asimilate
8037 Efecte scontate neajunse la scadenţă
8038 Alte valori în afara bilanţului
89 BILANŢ
891 Bilanţ de deschidere
892 Bilanţ de închidere

CLASA 9 – CONTURI DE GESTIUNE

90 DECONTĂRI INTERNE
901 Decontări interne privind cheltuielile
902 Decontări interne privind producţia obţinută
903 Decontări interne privind diferenţele de preţ
92 CONTURI DE CALCULAŢIE
921 Cheltuielile activităţii de bază
922 Cheltuielile activităţilor auxiliare
923 Cheltuieli indirecte de producţie
924 Cheltuieli generale de administraţie
925 Cheltuieli de desfacere
93 COSTUL PRODUCŢIEI
931 Costul producţiei obţinute
933 Costul producţiei în curs de execuţie

86
 GLOSAR DE TERMENI

1. Activele circulante sunt elemente patrimoniale care se utilizează pe o perioadă scurtă în activitatea întreprinderii şi, în
general, participă la un singur circuit economic, modificându-şi în permananţă forma.
2. Activele imobilizate sunt activele unei întreprinderi destinate utilizării pe o perioadă îndelungată în activitatea acesteia.
3. Activitatea de dezvoltare reprezintă activitatea desfăşurată în scopul aplicării rezultatelor cercetarii sau a altor
cunoştinţe în cadrul unui plan sau proiect pentru producerea de materiale, dispozitive, produse, procese, sisteme sau
servicii noi sau substanţial îmbunătăţite, înainte de începerea producţiei sau utilizării în scopuri comerciale.
4. Activitatea curentă este activitatea desfăşurată de o întreprindere potrivit obiectului său de activitate, inclusiv
activităţile legate de/derivate din realizarea acestuia.
5. Activitatea extraordinară reprezintă evenimente sau tranzacţii diferite de activităţile curente ale întreprinderii şi care
nu apar frecvent sau cu regularitate.
6. Brevete, licenţe, mărci, drepturi şi valori similare reprezintă drepturi de proprietate industrială sau intelectuală,
după caz.
7. Bunurile fungibile sunt bunuri de orice natură care nu se pot distinge în mod substanţial unele de altele.
8. Capitalul propriu reprezintă dreptul acţionarilor (interesul rezidual) în activele întreprinderii, după deducerea tuturor
datoriilor acesteia.
9. Cheltuielile de constituire reprezintă cheltuielile înregistrate nemijlocit ca rezultat al constituirii întreprinderii ca
persoană juridică distinctă.
10. Cheltuielile de dezvoltare sunt cheltuielile care se atribuie direct activităţii de dezvoltare sau care pot fi alocate în
mod raţional acesteia.
11. Cifra de afaceri netă, care trebuie prezentată la poziţia 1 în contul de profit şi pierdere, cuprinde sumele provenind
din vânzarea de bunuri şi servicii ce intră în categoria activităţilor curente ale întreprinderii, după scăderea reducerilor
comerciale, a taxei pe valoarea adăugată şi a altor impozite şi taxe aferente
12. Concesiunea este convenţia prin care o persoană fizică sau juridică dobândeşte dreptul de utilizare a anumitor bunuri
sau servicii în schimbul unor beneficii pentru concesionar. Din punct de vedere contabil, concesiunea este o imobilizare
necorporală a cărei valoare este determinată de valoarea bunurilor sau serviciilor preluate cu titlu de concesiune, pe
bază de contract.
13. Contabilitatea generală, denumită şi financiară, reprezintă ansamblul operaţiunilor de înregistrare a existenţei şi
mişcării elementelor patrimoniale ale unei întreprinderi pe baza regulilor şi normelor speciale.
În România, normele unitare privind organizarea şi conducerea acesteia sunt prevăzute de Legea contabilităţii nr.
82/1991, cu modificările ulterioare şi de prezentele reglementări, având ca obiectiv principal furnizarea informaţiilor
atât pentru necesităţile proprii, cât şi în relaţiile acestora cu asociaţii sau acţionarii, clienţii, furnizorii, băncile, organele
fiscale şi alte persoane juridice şi fizice, în sensul prevederilor art. 2 şi art. 10 din legea mai sus menţionată.
14. Conturile anuale cuprind bilanţul, contul de profit şi pierdere şi note.
15. Costul administrativ al raportului anual reprezintă costul de întocmire, distribuire şi publicare a acestuia.
16. Costul de înlocuire curent net este costul potenţial al unui activ pe care întreprinderea ar putea să-l obţină în situaţia
în care ar fi nevoită să înlocuiască activul la data bilanţului.
17. Costul de producţie este determinat prin adăugarea, la costul de achiziţie al materiilor prime şi consumabilelor
utilizate, a costurilor înregistrate de întreprindere, care sunt direct atribuite producerii acelui bun. În plus, costul de
producţie mai poate cuprinde:

87
 1) o pondere rezonabilă din costurile înregistrate de întreprindere care sunt numai indirect atribuite producerii acelui
bun, dar numai în măsura în care ele se referă la perioada de producţie;
2) în cazul activelor cu ciclu lung de producţie, dobânda la capitalul împrumutat pentru finanţarea producerii acelui
bun, în măsura în care aceasta se acumulează în raport de perioada de producţie.
Un activ cu ciclu lung de producţie este un activ care necesită o perioadă substanţială de timp pentru a fi gata
pentru utilizare sau vânzare, cum sunt stocurile ce necesită o perioadă substanţială de timp pentru a fi aduse la stadiul de a
fi vandabile, navele, aeronavele etc. Investiţiile şi stocurile ce se produc în cantităţi mari, în mod repetat, într-o perioadă
scurtă de timp sau cu ciclu de producţie normal, nu sunt active cu ciclu lung de producţie. Activele care pot fi utilizate sau
vândute în momentul în care au fost achiziţionate nu sunt active cu ciclu lung de producţie.
În cazul activelor circulante, costurile de distribuţie nu pot fi incluse în costurile de producţie
18. Dividendele reprezintă partea din profitul net al întreprinderii, care se distribuie acţionarilor sau asociaţilor.
19. Dividendele propuse sunt (1) dividendele propuse pentru a fi plătite din profitul de distribuit, dar care nu sunt plătite
încă şi (2) dividendele propuse pentru a fi plătite din profitul de distribuit, dar nu sunt încă aprobate.
20. Documentele justificative sunt documentele primare care probează legal o operaţiune.

21. Drept de subscriere la alocarea acţiunilor reprezintă opţiunea oricărei persoane de a subscrie şi dreptul de a cere
alocarea de acţiuni provenind fie din conversia în acţiuni a titlurilor de valoare de orice altă natură, fie din alte surse.
22. Filiala este o societate controlată de societatea mamă.
23. Fondul comercial reprezintă partea din fondul de comerţ (definit în Codul comercial) care nu figurează în cadrul
celorlalte elemente de patrimoniu, dar care contribuie la menţinerea sau dezvoltarea potenţialului de activităţi al
întreprinderii, reprezentat de clientelă, vad comercial, reputaţie, debuşee, poziţie
geografică etc. Fondul comercial (engl. goodwill), din punct de vedere contabil este o imobilizare necorporală care se
determină ca diferenţă de achiziţie între valoarea reală, stabilită ca valoare recunoscută de părţi în cadrul tranzacţiilor
directe, şi valoarea înregistrată în contabilitate pentru bunurile identificabile care au făcut obiectul tranzacţiei.
24. Grupul de întreprinderi cuprinde o societate mamă şi toate filialele sale.
25. Interesele de participare reprezintă interesele deţinute de o întreprindere în acţiunile unei alte întreprinderi. Interesele
de participare sunt deţinute pe termen lung în scopul garantării contribuţiei la activităţile întreprinderii respective. Un interes
în acţiuni include un interes ce poate fi convertit într-o participaţie în acţiuni şi o opţiune de a achiziţiona acţiuni sau orice
fel de astfel de participaţii, fără a se ţine seama de faptul că acţiunile la care se referă pot fi, după conversie sau după
exercitarea opţiunii, neemise. O participaţie deţinută în contul unei alte întreprinderi va fi tratată ca fiind deţinută de
întreprindere în sine. Interesele de participare cuprind investiţiile în societăţile asociate şi investiţiile strategice. O
participare de 10% sau mai mult se presupune că este o investiţie strategică, dacă nu se demonstrează contrariul.
26. Investiţia directă reprezintă investiţia care se realizează prin aport de fonduri financiare, bunuri mobile şi imobile sau
orice alte drepturi de proprietate ce pot fi evaluate în bani, prin crearea sau extinderea unei societăţi comerciale integral
deţinute de aceasta, a unei filiale, prin achiziţionarea integrală a unei societăţi existente, prin participarea parţială într-o
societate nouă sau existentă, cu sau fără posibilitatea de a exercita o influenţă directă asupra administrării societăţii.
27. Investiţia de portofoliu reprezintă o altă investiţie decât cea directă, care se realizează prin intermediul următoarelor
categorii de instrumente: valori mobiliare specifice pieţei de capital, instrumente specifice pieţei monetare, instrumente de
plasament colectiv, operaţiuni în conturi curente, operaţiuni în conturi de depozit.
28. Întreprinderea este unitatea patrimonială de tipul regiilor autonome, societăţilor comerciale pe acţiuni, societăţilor cu
răspundere limitată sau alte tipuri de societăţi comerciale, definite prin Legea nr.31/1990, republicată, care întocmesc
situaţii financiare ce reflectă activitatea proprie.
29. Obligaţiile curente reprezintă obligaţiile care:
 se aşteaptă să fie exigibile în cadrul ciclului normal de exploatare al întreprinderii
sau
88
 sunt exigibile în 12 luni de la data bilanţului.
Toate celelalte obligaţii reprezintă obligaţii pe termen lung (mai mare de un an).
30. Obligaţiunea este valoarea mobiliară negociabilă, care conferă deţinătorului calitatea de creditor. El are dreptul de a
încasa de la emitent dobânzile aferente sumei date cu împrumut.
31. Patrimoniul reprezintă totalitatea drepturilor şi obligaţiilor cu valoare economică aparţinând unei întreprinderi, implicit
bunurile la care acestea se referă.
32. Piaţa (în sensul aprecierii cifrei de afaceri) reprezintă o piaţă delimitată după criterii geografice.
33. Pragul de semnificaţie este o expresie a semnificaţiei sau importanţei relative a unei probleme în contextul situaţiilor
financiare. O problemă sau valoare este considerată semnificativă dacă omiterea sa ar influenţa în mod vădit deciziile
utilizatorilor situaţiilor financiare.
34. Prevalenţa economicului asupra juridicului este principiul potrivit căruia informaţia contabilă, pentru a fi credibilă,
trebuie ca evenimentele şi tranzacţiile pe care le reprezintă să fie reflectate în contabilitate în concordanţă cu realitatea
economică şi nu numai cu forma lor juridică.
35. Producţia efectuată în scopuri proprii şi capitalizată reprezintă costul lucrărilor şi cheltuielile efectuate de
întreprindere pentru ea însăşi, care se înregistrează ca active imobilizate corporale şi necorporale.
36. Raportul anual cuprinde situaţiile financiare, raportul administratorilor şi raportul auditorilor.
37. Sectorul de activitate (în sensul aprecierii cifrei de afaceri) reprezintă o parte distinctă a activităţii unei întreprinderi
ce furnizează un produs sau un serviciu diferit, sau un grup diferit de produse sau servicii înrudite, în primul rând clienţilor
din afara societăţii.
38. Situaţiile financiare cuprind conturile anuale şi notele la acestea.
39. Societatea asociată reprezintă o întreprindere în care investitorul are o influenţă semnificativă şi care nu este nici filială,
nici afiliată. În mod normal, aceasta este evidenţiată prin deţinerea de către investitor a 20 până la 50% din acţiunile cu drept
de vot ale întreprinderii asociate.
40. Societatea mamă este societatea care are una sau mai multe filiale

41. Titlurile de participare reprezintă drepturile sub formă de acţiuni şi alte titluri cu venit variabil deţinute în capitalul
altor societăţi comerciale a căror deţinere durabilă este considerată utilă acesteia.
42. Titluri de participare strategice reprezintă titluri de participare care sunt deţinute într-un procent de până la 20% şi nu
asigură posibilitatea exercitării unei influenţe semnificative.
În situaţia în care titlurile de participare strategice sunt deţinute într-un procent de sub 10%, sunt considerate interese
minoritare.
43. Titlurile de participare deţinute în societăţi asociate reprezintă titluri de participare ale unei întreprinderi a căror
deţinere într-o proporţie cuprinsă între 20 – 50 % asigură posibilitatea exercitării unei influenţe semnificative.
44. Valoarea contabilă netă este suma la care este înregistrat un activ în bilanţ după deducerea tuturor deprecierilor.
45. Valoarea de piaţă a unui activ reprezintă preţul care poate fi obţinut pe o piaţă activă. O piaţă activă există atunci când:
a) activele de pe piaţă sunt relativ omogene;
b) sunt cantităţi suficiente de asemenea active tranzacţionate, în aşa fel încât oricând pot fi găsiţi potenţiali
cumpărători şi vânzători;
c) preţurile sunt disponibile pentru a fi cunoscute de către public.
46. Valoarea reală (engl. fair value) este valoarea recunoscută de părţi în cadrul tranzacţiilor directe.
47. Valoarea realizabilă este preţul estimat la care activul poate fi vândut sau înstrăinat în mod normal, în jurul datei de
închidere a bilanţului.
48. Valoarea realizabilă netă reprezintă preţul de vânzare estimat la care activul ar putea fi vândut sau înstrăinat în mod
normal, în apropierea datei de închidere a bilanţului, mai puţin costurile estimate pentru finalizare şi costurile de vânzare
necesare.
49. Valoarea recuperabilă este suma pe care întreprinderea se aşteaptă să o recupereze din utilizarea viitoare a unui activ,
inclusiv valoarea sa reziduală în momentul înstrăinării.

89
50. Valoarea reziduală reprezintă valoarea netă pe care o întreprindere estimează să o obţină prin cedarea unui activ la
încheierea duratei sale de utilizare, după deducerea cheltuielilor aferente cedării .
51. Variaţia stocurilor de produse finite şi producţie în curs de execuţie reprezintă variaţia în plus (creştere) sau în
minus (reducere) dintre valoarea la cost de producţie a stocurilor de produse şi producţie în curs de la finele perioadei şi
valoarea stocurilor iniţiale ale produselor şi producţiei în curs, fără a lua în calcul provizioanele constituite pentru
depreciere.

52. Venituri/cheltuieli angajate sunt veniturile/cheltuielile ce se înregistrează în exerciţiul financiar în care au apărut, fără
a ţine seama de momentul efectiv al încasării/plăţii acestora.
53. Venituri/cheltuieli în avans sunt veniturile/cheltuielile care se încasează/plătesc în exerciţiul financiar curent, dar care
se referă la un exerciţiu financiar ulterior.
54. Veniturile şi cheltuielile extraordinare sunt venituri şi cheltuieli care nu provin din activităţile curente ale
întreprinderii şi, ca urmare, nu apar frecvent sau cu regularitate.

BIBLIOGRAFIE

1. Bojian, O. - Bazele contabilităţii Editura Economică,

Bucureşti, 2003

2. Şt. Bunea (coordonator) - Contabilitatea – caiet de Editura ASE, Bucureşti,

D. Ciolpan, N. Coman lucrări practice 2003

3. O. Călin, M. Ristea - Bazele contabilităţii Editura Didactică şi

Pedagogică, 2003

4. N. Feleagă (coordonator) - Contabilitate – manual Editura Economică

L. Malciu, Şt. Bunea, pentru clasa a X-a Preuniversitară,
E. Cândea, S. Stănescu Bucureşti, 2000

5. N. Feleagă (coordonator) - Bazele contabilităţăii – o Editura Economică

L. Malciu, Şt. Bunea abordare europeană şi Bucureşti, 2002
internaţională

6. M. Matei - Contabilitatea – nimic Editura Economică

mai simplu Bucureşti, 2003

7. V. Munteanu (coordonator) - Bazele contabilităţii Editura Universul

A. E. Ţînţă, I. C. Lungu Juridic, Bucureşti, 2006

8. V. Munteanu (coordonator) - Bazele contabilităţii – Editura Universul

90
 A. E. Ţînţă, I. C. Lungu, caiet de lucrări practice Juridic, Bucureşti, 2005
A.P. Dumitru
9. - OMFP 1.752/2005,
Legea 82/1991, Legea
***
31/1991

10. - Standardele
Internaţionale de
***
Contabilitate 2003

11. - Ghid practic de aplicare

a Standardelor
***
Internaţionale de
Contabilitate

91