Contabilitate

Capitolul
1
NATURA ȘI SCOPUL
CONTABILITĂȚII

Cuprins: 1.1. Definiția contabilității

1.2. Obiectul contabilității
1.3. Sfera de acțiune a contabilității (entitatea contabilă)
1.4. Metoda contabilității
1.4.1. Definiția metodei contabilității
1.4.2. Trăsăturile metodei contabilității
1.4.3. Procedeele metodei contabilității
1.4.4. Principii contabile generale
1.5. Sistemul informațional contabil
1.6. Sistemul de contabilitate aplicat în țara noastră

3
 Contabilitate

1.1. Definiția contabilității

În activitatea desfășurată de orice persoană fizică sau juridică sunt folosite diferite
bunuri economice (valori economice1) față de care persoana respectivă are drepturi și
obligații cu valoare economică. Acest lucru este rezultatul faptului că orice valoare
economică are o dublă natură:
 ca utilitate indicând destinația sa;
 ca resursă indicând proveniența, respectiv relațiile juridice în cadrul cărora s-a
obținut.

Totalitatea drepturilor și obligațiilor cu valoarea economică, ce aparțin unei persoane

fizice sau juridice, precum și bunurile la care se referă reprezintă patrimoniul.

Însă, în activitatea de zi cu zi, au loc operații economico-financiare care produc

modificări asupra elementelor patrimoniului (creșteri/micșorări).
Știința care studiază aceste modificări, explicând cauzele și consecințele lor, este
contabilitatea. De cuantificarea și evidența acestor modificări se ocupă tehnica contabilă,
adică contabilitatea ca activitate practică.
Prin urmare:

contabilitatea poate fi considerată, simultan,

o teorie științifică și o tehnică (practică socială normalizată)

Contabilitatea reprezintă știința De cuantificarea și evidența acestor

care studiază modificări
starea și mișcarea patrimoniului, se ocupă tehnica contabilă
explicând cauzele și consecințele. (contabilitatea ca activitate practică).

1 Valorile economice reprezintă bunurile/serviciile ce sunt destinate a satisface nevoile economice, prin aceasta
asigurându-se, în primul rând, viața materială a oamenilor și a societății omenești în continuitatea și înnoirea ei
permanentă.

4
 Contabilitate

Ce este contabilitatea?

Principalul act normativ care reglementează sistemul contabil din țara noastră -
Legea Contabilității nr. 82/1991, definește contabilitatea astfel:
„ART. 2
(1) Contabilitatea, ca activitate specializată în măsurarea, evaluarea, cunoașterea,
gestiunea și controlul activelor, datoriilor și capitalurilor proprii, precum și a rezultatelor
obținute din activitatea persoanelor juridice și fizice prevăzute la art. 1 trebuie să asigure
înregistrarea cronologică și sistematică, prelucrarea, publicarea și păstrarea informațiilor cu
privire la poziția financiară, performanța financiară și fluxurile de trezorerie, atât pentru
cerințele interne ale acestora, cât și în relațiile cu investitorii prezenți și potențiali, creditorii
financiari și comerciali, clienții, instituțiile publice și alți utilizatori.” 2

În ceea ce privește analiza statutului contabilității, de-a lungul timpului aceasta a

fost considerată fie artă, fie tehnică, fie știință, fie limbaj.

artă ▪ se referă la măiestria, priceperea contabilului de a se baza

pe cunoștințe empirice;
▪ în această accepție, contabilitatea este artă a identificării,
măsurării, înregistrării, clasificării, interpretării și
comunicării datelor exprimate numeric, dominant prin
etalonul bănesc, date implicate de evenimente ce au afectat
întreprinderile.

tehnică ▪ presupune aplicarea unui ansamblu coerent de principii,

proceduri și instrumente pentru a înregistra și clasifica
evenimentele care au loc în cadrul diverselor entități
patrimoniale în scopul furnizării informațiilor necesare
Contabilitatea
luării deciziilor economice. 3
privită ca
teorie reprezintă:
științifică ▪ un sistem de principii și cunoștințe care explică legăturile și
raporturile între componentele patrimoniului, iar pe
această bază furnizează informații asupra modului cum
trebuie gestionat eficient patrimoniul;
și, totodată,
▪ în plan metodologic, elaborează tehnici de lucru pentru
realizarea contabilității ca practică, ca sistem de culegere, de
prelucrare, stocare, transmitere și analiză a informațiilor
privind poziția financiară și performanța entității
patrimoniale.

2 Legea Contabilității nr. 82/1991, republicată în Monitorul Oficial nr. 454/2008, cu modificările și completările ulterioare.
3 Pentru a sublinia calitatea de parte aplicativă a teoriei contabile, menționăm în acest sens precizările Legii contabilității
din România nr. 82/1991 - art. 2: Contabilitatea este o activitate specializată în măsurarea, evaluarea, cunoașterea,
gestiunea și controlul activelor, datoriilor și capitalurilor proprii, precum și a rezultatelor obținute din activitatea
persoanelor prevăzute la art. 1. În acest scop, contabilitatea trebuie să asigure înregistrarea cronologică și sistematică,
prelucrarea, publicarea și păstrarea informațiilor cu privire la poziția financiară, performanța financiară și alte informații
referitoare la activitatea desfășurată, atât pentru cerințele interne ale acestora, cât și în relațiile cu investitorii prezenți și
potențiali, creditorii financiari și comerciali, clienții, instituțiile publice și alți utilizatori.

5
 Contabilitate

limbaj ▪ statutul este unanim acceptat;

▪ limbajul contabil este precis, concis și complet, existența
unui vocabular și a unor reguli universal acceptate
asigurând informațiilor contabile transparența necesară
pentru a fi comunicate între utilizatorii de informații
contabile;
▪ de asemenea, limbajul contabil facilitează controlul
activității întreprinderii și favorizează procesele de
fundamentare și de luare a deciziilor. 4

O interpretare tridimensională a contabilității este propusă de Bernard Colasse,

conform căreia studierea contabilității trebuie realizată sub trei aspecte:

Contabilitatea
privită ca

instrument de sistem de prelucrare a practică socială (joc social)

descriere, de modelare informațiilor necesare înscrisă într-un sistem de
a întreprinderii; acestei modelări; restricții reglementate.

Procesul apariției și evoluției gândirii contabile este legat de apariția primelor lucrări
de contabilitate.

▪ Prima lucrare teoretică de

contabilitate în partidă dublă
aparține italianului Luca Pacioli Luca Pacioli - Summa
intitulată „Summa de arithmetica, de arithmetica,
geometria,
geometria, proportioni et proportioni et
proportionalita”, Veneția, 1494, în proportionalita, Title
cadrul căreia, în capitolul Particularis page of the second
de computis et scripturis 5, este (1523) edition
Sursa:
riguros descrisă tehnica contabilă https://en.wikipedia.org
venețiană, cea mai perfecționată din /wiki/Summa_de_arithmetica
acea vreme.

4 Ca orice limbaj, contabilitatea trebuie să dispună de o sintaxă, de o semantică și de o practică a utilizării sistemului ei de
semne. Sintaxa contabilă cuprinde ansamblul de reguli, metode și procedee utilizate pentru înregistrarea operațiilor,
pentru colectarea, prelucrarea și clasificarea informațiilor, pentru elaborarea, prezentarea și publicarea situațiilor
financiare, precum și pentru interpretarea acestora, pe baza simbolurilor care constituie vocabularul contabil (exemplu
de simboluri: debitul, creditul, activele, datoriile, capitalurilor proprii, ș.a.). Semantica utilizată de contabilitate
permite interpretarea semnelor transmise prin contabilitate, asigurându-se, astfel, o corespondență între lumea reală
(întreprinderea și activitatea ei) și modelul său (contabilitatea). Latura practică a limbajului contabil se regăsește în
contextul comunicării informațiilor contabile și al modulului lor de folosire de către diferiți utilizatori.
5 Tratatus de computis et scripturis = Tratat de contabilitate în partidă dublă.

6
 Contabilitate

▪ Prima lucrare publicată în limba

română, în care este prezentată Emanoil I. Nichifor.
tehnica de contabilitate în partidă Pravila comerțialã
(1837)
dublă, se numește Pravila comerțială Sursa: CECCAR (2006) -
(Brașov, 1837) și aparține lui Album 85 de ani de la
înființarea Corpului
Emanoil Ioan Nechifor.6 Experților Contabili și
Contabililor Autorizați din
România, Editura CECCAR,
București, pg. 11 -
https://ceccar.ro/ro/wp-
content/uploads/2011/09/1-
107.pdf

În concluzie, contabilitatea are o istorie îndelungată, drumul parcurs în evoluția sa

fiind predominant de la practică la teorie, în cadrul căruia experiența din practică a fost cea
care a anticipat și modelat teoria și metoda contabilității 7.
În măsura în care se acceptă ideea că prin vocația sa, contabilitatea este o disciplină
științifică, ea își definește obiectul său de studiu și metoda sa de cercetare.

1.2. Obiectul contabilității

Obiectul propriu unei științe înseamnă o categorie de fapte, un anumit grup de

fenomene, de care se ocupă numai știința respectivă și pe care le interpretează dintr-un
anumit unghi de vedere, stabilind raporturi invariabile între fenomene și cauzele care le-au
produs, într-un cadru de categorii specifice.
În ceea ce privește obiectul contabilității, în literatura de specialitate s-au remarcat
două viziuni:
 abordarea contabilității dintr-o perspectivă juridică (patrimonialistă);
 abordarea economică a contabilității.

Abordarea patrimonialistă
Conform reprezentanților teoriei juridico-economică-patrimonialistă, obiectul de
studiu al contabilității este reprezentat de patrimoniu. Conform acestui concept,
patrimoniu reprezintă drepturile și obligațiile cu valoare economică ale unei persoane fizice
sau juridice (titular de patrimoniu), precum și bunurile economice ca obiecte de drepturi și
obligații.

PATRIMONIU

BUNURI ECONOMICE DREPTURI ŞI OBLIGAŢII

<< persoane fizice /juridice >>
ca obiecte de drepturi și obligații cu valoare economică

6 „Pravila comerțială” reprezintă prima lucrare scrisă în limba română cu caractere chirilice – traducere din limba germană.
După apariția acestei prime lucrări, literatura contabilă din sec. 19 se caracterizează printr-o serie de alte traduceri, dar
și lucrări al unor autori dintre care menționăm pe Theodor Ștefănescu.
7 Călin O., Ristea M., Bazele contabilității, Editura Didactică și Pedagogică, R.A., București, 2004, p. 5.

7
 Contabilitate

 Prin obiecte de drepturi și obligații înțelegem, potrivit acestei teorii, bunuri

economice. Acestea reprezintă substanța materială a patrimoniului, fiind
concretizate, după caz, ca elemente sub formă de bunuri de folosință îndelungată
(cum ar fi terenuri, construcții, mașini, utilaje, instalații de lucru, mijloace de
transport), bunuri de folosință curentă (cum ar fi stocuri de materii prime, materiale
consumabile și alte produse, creanțe, disponibilități bănești) și alte elemente de
avere. Bunurile economice, având în vedere forma lor, se delimitează în bunuri
corporale (materiale) și bunuri necorporale (creanțe, valori în curs de încasare,
brevete, concesiuni, mărci ș.a.). Un alt criteriu clasifică bunurile economice în bunuri
materiale, servicii și informații.

 Drepturile și obligațiile cu valoare economică exprimă raporturile de proprietate

în cadrul cărora se procură și se gestionează bunurile de către titularul de
patrimoniu. Astfel, în cazul în care bunurile sunt asigurate (procurate) de către
titularul de patrimoniu în calitatea sa de proprietar, avem de-a face cu drepturi, iar
în situația în care bunurile sunt asigurate de terți în raport cu titularul de patrimoniu
avem de-a face cu obligații. În cazul drepturilor, titularul de patrimoniu nu trebuie sa
acorde nici un echivalent valoric pentru bunurile aflate in folosință si posesiunea sa.
În schimb, în cazul obligațiilor, pentru bunurile componente ale patrimoniului
titularul trebuie să dea un echivalent valoric sau să îndeplinească o anumită prestație.

În consecință, potrivit acestei abordări, ecuația contabilă a patrimoniului este următoarea:

Bunuri economice Drepturi și obligații
=
ca obiecte de drepturi și obligații cu valoare economică

Abordarea economică
Potrivit reprezentanților teoriei economico-juridice, obiectul contabilității este
reprezentat de valorile economice, componente ale patrimoniului. În acest context,
patrimoniul reflectă modalitatea în care apar organizate valorile economice, deci sfera de
acțiune a contabilității (perimetrul contabil). Din acest punct de vedere, patrimoniul
delimitează resursele ca origine a valorilor economice ale unei entități, pe de o parte, și
utilizările acelorași valori economice, pe de altă parte.

VALORI ECONOMICE

UTILIZĂRI RESURSE
(destinația valorilor economice) (proveniența valorilor economice)

 Resursele reprezintă sursele sau izvoarele de finanțare a valorilor economice. Analizate

prin prisma unei entități patrimoniale, resursele pot fi:
- proprii - asigurate de proprietar;
- atrase (străine) - furnizate de terțe persoane;
- resurse rezultat - sub forma profitului realizat la închiderea exercițiului financiar.

 Utilizările definesc modul de întrebuințare a valorilor în cadrul activităților desfășurate

de entitatea patrimonială. Acestea pot fi grupate în:

8
 Contabilitate

- utilizări permanente (stabile) - bunuri de folosință îndelungată, mai mare de un an;

- utilizări temporare (curente) - bunuri de folosință curentă, mai mică de un an;
- utilizări rezultat - sub formă de pierdere generată de o activitate nerentabilă.

Conform acestei concepții, ecuația contabilă este:

Utilizări Resurse
=
(destinația valorilor economice) (originea valorilor economice)

Abordarea patrimonialistă sau abordarea economică?

Prezența celor două abordări în fundamentarea obiectului contabilității ridică
problema opțiunii pentru una sau cealaltă: abordarea patrimonialistă sau abordarea
economică?
Răspunsul categoric în acest sens este cel al concilierii: abordarea patrimonialistă
și abordarea economică, pentru că informația produsă și furnizată de contabilitate nu poate
fi relevantă (pertinența) și credibilă (liberă de erori și deformări) decât în condițiile în care
reflectă substanța economică a elementelor și tranzacțiilor și nu doar forma lor juridică.8
În contabilitate, cele două concepte sunt conciliate prin noțiunile de activ și pasiv.

Ecuația proprie obiectului contabilității, definită în termeni juridico-patrimoniali,

economici și respectiv contabili, se prezintă astfel:

Pornind de la ecuațiile prezentate în figura de mai sus, activul și pasivul se definesc astfel:

în sens juridic în sens economic

Activul bunurile economice ca o resursă controlată de către entitate ca rezultat
reprezintă: obiecte de drepturi și al unor evenimente trecute, de la care se așteaptă
obligații; să genereze beneficii economice9 viitoare pentru
entitate.

8 Călin O., Ristea M., Bazele contabilității, Editura Didactică și Pedagogică, R.A., București, 2004, p. 8.
9 Beneficiile economice reprezintă potențialul de a contribui, direct sau indirect, la fluxul de numerar sau echivalente de
numerar către entitate. Această contribuție se reflectă fie sub forma creșterii intrărilor de numerar, fie sub forma
reducerii ieșirilor de numerar, de exemplu, prin reducerea costurilor de producție. Astfel, potențialul poate fi unul
productiv, atunci când activul este utilizat separat sau împreună cu alte active pentru prestarea de servicii sau producerea
de bunuri destinate vânzării de către entitate. De asemenea, potențialul poate îmbrăca forma convertibilității în numerar
sau echivalente de numerar.

9
 Contabilitate

în sens juridic în sens economic

Pasivul drepturile și obligațiile cu
reprezintă: valoare economică;
datoriile și capitalul propriu.
▪ datoriile reprezintă obligații actuale ale
entității ce decurg din evenimente trecute și
prin decontarea cărora se așteaptă să
rezulte o ieșire de resurse ce încorporează
beneficii economice.
▪ capitalul propriu reprezintă interesul
rezidual al acționarilor sau asociaților în
activele unei entități după deducerea
tuturor datoriilor sale.

1.3. Sfera de acțiune a contabilității

(entitatea contabilă)

Definirea obiectului contabilității presupune, ca pe lângă identificarea conținutului

său, să se stabilească și câmpul său de acțiune (sfera de cuprindere).
Perimetrul contabil este reprezentat de entitatea contabilă.

Conform Legii Contabilității nr. 82/1991, entitățile contabile care au obligația să

organizeze și să conducă contabilitatea proprie sunt următoarele:
„Art. 1
(1) Societățile comerciale, societățile/companiile naționale, regiile autonome, institutele
naționale de cercetare-dezvoltare, societățile cooperatiste și celelalte persoane juridice au
obligația să organizeze și să conducă contabilitatea proprie, respectiv contabilitatea
financiară, potrivit prezentei legi, și contabilitatea de gestiune adaptată la specificul activității.
(2) Instituțiile publice, asociațiile și celelalte persoane juridice cu și fără scop
patrimonial, precum și persoanele fizice care desfășoară activități producătoare de venituri
au, de asemenea, obligația să organizeze și să conducă contabilitatea proprie, respectiv
contabilitatea financiară și, după caz, contabilitatea de gestiune.
(3) Subunitățile fără personalitate juridică, cu sediul în străinătate, care aparțin
persoanelor prevăzute la alin. (1) și (2), cu sediul sau domiciliul în România, precum și sediile
permanente din România care aparțin unor persoane juridice cu sediul sau domiciliul în
străinătate au obligația să organizeze și să conducă contabilitatea proprie, potrivit prezentei
legi.” 10

În mod concret, se delimitează ca entități contabile, deci se cuprind în sfera de acțiune

a obiectului contabilității, regii autonome, societăți comerciale, societăți cooperatiste,
instituțiile publice, instituțiile financiar-bancare, asociațiile și celelalte persoane fizice și
juridice care desfășoară activități comerciale.
Prin urmare, toate persoanele fizice și juridice care desfășoară activități
producătoare de venit au obligația să organizeze și să conducă contabilitatea proprie.

10 Legea Contabilității nr. 82/1991, republicată în Monitorul Oficial nr. 454/2008, cu modificările și completările ulterioare.

10
 Contabilitate

Putem clasifica, așadar, entitățile

contabile în:
a) persoane juridice (organizații cu
personalitate juridică și unele
subunități ale acestora);
b) persoane fizice care desfășoară
activități producătoare de venit.

a) persoanele juridice, în funcție de cum urmăresc obținerea de profit în activitatea

desfășurată, se împart în:
✓ organizații cu scop lucrativ (urmăresc obținerea de profit);
✓ organizații fără scop lucrativ (nu urmăresc obținerea de profit).

agenți - societăți comerciale;

✓ organizațiile economici - institute naționale de cercetare
cu scop lucrativ cuprind dezvoltare;
următoarele - societăți cooperatiste;
entități
▪ misiunea lor contabile
- societăți naționale; companii
principală este de naționale; regii autonome;
a genera profit și - asociații familiale cu scop lucrativ.
de a dezvolta
produse și servicii instituții - instituții de credit (bănci; instituții
eficiente care sunt de credit financiar - nebancare);
valoroase pentru și alte - societățile de asigurare-
consumatori; instituții reasigurare autorizate,
▪ își finanțează financiare reglementate și supravegheate de
activitățile prin Comisia de Supraveghere a
împrumuturi Asigurărilor;
bancare, aporturi - entitățile autorizate, reglementate
de la investitori și și supravegheate de Comisia de
venituri generate Supraveghere a Sistemului de
din vânzări; Pensii Private;
▪ sunt plătitoare de - entitățile autorizate, reglementate
taxe și impozite, și supravegheate de Comisia
conform legii. Națională a Valorilor Mobiliare.

✓ organizațiile fără scop lucrativ instituții publice

cuprind (unități bugetare)
▪ misiunea lor principală nu este obținerea de profit, ci următoarele
promovarea unei cauze sociale / pledării unui anumit entități
punct de vedere; contabile
persoane juridice
▪ își finanțează activitățile prin donații private de timp fără scop
(voluntariat) și bani, sponsorizări corporative și patrimonial
subvenții guvernamentale; cea mai nouă și de succes - asociații;
metodă de strângere a donațiilor este - fundații;
crowdfundingul (donații on-line); - sindicate;
▪ nu sunt plătitoare de taxe și impozite, conform legii, - unități de cult,
întrucât nu desfășoară activități producătoare de ş.a.
venit.

11
 Contabilitate

b) persoanele fizice care desfășoară activități producătoare de venit – „definite de

Codul fiscal, și ale căror venituri sunt determinate în sistem real au obligația să conducă
evidența contabilă pe baza regulilor contabilității în partidă simplă sau, la opțiunea
acestora, pe baza regulilor contabilității în partidă dublă, potrivit reglementărilor
contabile emise în acest sens, cu excepția situației în care în legislația fiscală se prevede
altfel”11.

Entitățile contabile se pot clasifica având în vedere și alte criterii de clasificare,

dintre care amintim:
1. În raport de forma de proprietate asupra capitalului 12, entitățile pot fi:
a) cu capital de stat;
b) cu capital privat;
c) cu capital mixt (public-privat).

2. După obiectul activității lor 13, societățile comerciale pot fi:

a) societăți de producție;
b) societăți de distribuție;
c) societăți de servicii.

3. În raport de forma de constituire și funcționare 14, societățile comerciale pot fi:

a) societăți în nume colectiv ( SNC);
b) societăți în comandită simplă (SCS);
c) societăți în comandită pe acțiuni (SCA);
d) societăți pe acțiuni (S.A);
e) societăți cu răspundere limitată (SRL).

4. După locul înregistrării, societățile comerciale pot fi:

a) societăți române;
b) societăți străine.

5. După întinderea răspunderii asociaților 15, societățile comerciale pot fi:

a) societăți cu răspundere nelimitată;
b) societăți cu răspundere limitată.

6. După numărul de asociați 16, societățile comerciale pot fi:

a) societăți unipersonale (asociat unic);
b) societăți pluripersonale (mai mulți asociați).

11 Art. 1 alin (5) din Legea contabilității nr. 82/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
12 Vezi Nomenclatorul formelor de proprietate -
https://static.anaf.ro/static/10/Anaf/AsistentaContribuabili_r/Nomenclator_forme_juridice.htm
13 Vezi Codurile CAEN din Romania - www.rocaen.ro; CAEN = acronimul folosit pentru a desemna clasificarea statistică

națională a activităților economice din România.

14 Vezi Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, cu modificările și completările ulterioare.
15 Conform Legii nr. 31/1990 privind societățile comerciale, cu modificările și completările ulterioare:

 asociații în societatea în nume colectiv și asociații comanditați în societatea în comandită simplă sau în comandită
pe acțiuni răspund nelimitat și solidar pentru obligațiile sociale; creditorii societății se vor îndrepta mai întâi
împotriva acesteia pentru obligațiile ei și, numai dacă societatea nu le plătește în termen de cel mult 15 zile de la
data punerii în întârziere, se vor putea îndrepta împotriva acestor asociați.
 acționarii, asociații comanditari, precum și asociații în societatea cu răspundere limitată răspund numai până la
concurența capitalului social subscris.
16 Pentru constituirea și funcționarea unei societăți comerciale este necesar un număr minim de asociați. Vezi, în acest sens,

Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, cu modificările și completările ulterioare.

12
 Contabilitate

Delimitarea sferei de acțiune a contabilității vizează și planul vertical, adică

organizarea contabilității:
 la nivel microeconomic, respectiv pentru unitățile patrimoniale de bază: întreprinderi,
instituții publice, instituții de credit etc.;
 la nivel mezoeconomic, adică la nivelul unor ramuri sau unități administrativ-
teritoriale: contabilitatea trezoreriilor finanțelor publice județene, municipale etc.;
 la nivel macroeconomic, respectiv contabilitatea națională.

1.4. Metoda contabilității

Pentru realizarea obiectului său, contabilitatea are o metodă specifică de lucru. Prin
metodă, în general, se înțelege calea rațională de urmat pentru atingerea unui scop, iar
maniera de a-l atinge reprezintă procedeul.

1.4.1. Definiția metodei contabilității

Metoda contabilității reprezintă un ansamblu de procedee interdependente prin care
se realizează un sistem de lucrări privind procesul de culegere și prelucrare a datelor și de
analiză și interpretare a informațiilor rezultate, în scopul realizării obiectului contabilității.
Tehnica metodei contabilității reprezintă totalitatea instrumentelor de lucru
corespunzătoare acestor procedee folosite.
Pentru realizarea obiectului său, contabilitatea parcurge o serie de etape obligatorii
pentru orice cercetare științifică, în cadrul cărora sunt folosite diferite procedee și
instrumente corespunzătoare. Etapele procesului de cunoaștere contabilă sunt
următoarele:

Etapele procesului de
cunoaștere contabilă
I Observarea și consemnarea
informațiilor privitoare la
patrimoniu
II Prelucrarea contabilă a
datelor și obținerea
informațiilor sub forma
indicatorilor financiar-
contabili
III Analiza și interpretarea
rezultatelor cercetării
(informațiilor) și
formularea concluziilor
Procedee Instrumente
Întocmirea documentelor Documente
justificative justificative
Evaluarea elementelor patrimoniale
Contul (procedeu de grupare și Registre contabile
ordonare a informațiilor culese în
documente);
Balanța contabilă (procedeu de Formulare de balanță
verificare a înregistrărilor
contabile);
Inventarierea (procedeu de control Registrul-inventar
al concordanței înregistrărilor
contabile cu realitatea);
Bilanțul (procedeu de generalizare Formulare de bilanț
și sintetizare a informațiilor din contabil
conturi);
Procedee specifice contabilității de Bugete de costuri,
gestiune (calculația costurilor) situații de calcul ș.a.
Procedee specifice analizei Rapoarte de analiză
economice-financiare Tabloul de trezorerie
Tabloul soldurilor
intermediare ș.a.

13
 Contabilitate

1.4.2. Trăsăturile metodei contabilității

Particularitățile obiectului contabilității determină trăsăturile specifice ale metodei
sale de cercetare. Aceste trăsături pot fi principale (de bază) și secundare (auxiliare).

1) trăsăturile principale ale metodei contabilității

▪ dubla reprezentare - este determinată de reflectarea valorilor economice

a stării și mișcării componente ale patrimoniului unei entități contabile atât sub
patrimoniului aspectul destinației cât și al provenienței;
- ecuația dublei reprezentări este de forma:

Bunuri economice = Drepturi + Obligații

sau
Utilizări = Resurse
sau
Activ = Pasiv (Capital propriu + Datorii)

▪ dubla înregistrare - este determinată de dubla reprezentare a elementelor

a operațiilor patrimoniale în sensul că în timpul mișcării și transformării lor,
economice și aceste elemente nu încetează de a fi privite sub dublul aspect,
financiare care al destinației și al provenienței. Aceste aspecte se reflectă ca un
produc mișcări și raport între doi termeni, primul evidențiind bunurile
transformări ale economice, iar cel de al doilea proveniența. Operațiile pot duce
elementelor atât la mărirea, cât și micșorarea concomitentă a bunurilor
patrimoniale economice și a surselor de finanțare (+A=+ P sau -A=-P);
- de asemenea, este determinată de faptul că mișcarea și
transformarea valorilor economice din cadrul patrimoniului, în
fazele circuitului economic, presupune operații de
transformare dintr-o formă în alta, de trecere dintr-un loc de
gestiune în altul etc. Aceste aspecte se reflectă ca un raport
între doi termeni ce provin fie din categoria bunurilor
economice, fie a surselor de finanțare, dintre care unul crește
iar altul scade (+A=-A sau -P=+P);
- ecuația dublei înregistrări este:

2) trăsăturile auxiliare ale metodei contabilității

▪ înregistrarea existenței și mișcării patrimoniului în expresie valorică;
▪ înregistrarea operațiilor economico-financiare numai pe bază de acte scrise
(documente justificative) care dovedesc înfăptuirea lor.

14
 Contabilitate

1.4.3. Procedeele metodei contabilității

În scopul realizării obiectului contabilității, metoda contabilității apelează la o serie

de procedee, dintre care unele sunt specifice doar metodei contabilității, în timp ce altele
sunt comune fie disciplinelor economice fie tuturor disciplinelor.

Procedee
comune tuturor comune și altor discipline
științelor economice
- observația a) documentația (toate operațiile
- raționamentul economico-financiare trebuie să
- comparația fie consemnate în documente
- clasificarea care fac dovada înfăptuirii lor);
- analiza b) evaluarea (exprimarea
- sinteza etc. elementelor patrimoniale în
etalon bănesc);
c) calculația (întâlnită în toate
fazele ciclului contabil de
prelucrare a datelor);
d) inventarierea (stabilirea
situației reale a patrimoniului).
specifice metodei
contabilității
a) contul (înregistrarea
existenței și mișcării fiecărui
element patrimonial);
b) balanța de verificare
(verificarea exactității
înregistrărilor în conturi;
furnizarea de informații
pentru întocmirea
bilanțului);
c) bilanțul (prezentarea
întregului patrimoniu al unei
entități contabile în expresie
valorică).

1.4.4. Principii contabile generale

Realizarea metodei contabilității presupune respectarea unor principiile contabile

generale. În literatura de specialitate sunt prezentate numeroase principii sau convenții
contabile, în legătură cu care există diverse criterii și scheme de clasificare a acestora.
În țara noastră, normalizatorii au stabilit prin Reglementările contabile conforme cu
directivele europene aprobate prin O.M.F.P. nr. 1802/2014 următoarele principii:

Principiul - presupune că entitatea își continuă în mod normal funcționarea,

continuității fără a intra în stare de lichidare sau reducere semnificativă a
activității activității.
Principiul - presupune ca politicile contabile și metodele de evaluare trebuie
permanenței să fie aplicate în mod consecvent de la un exercițiu financiar la
metodelor altul.
Principiul - presupune ca activele și veniturile să nu fie supraevaluate, iar
prudenței datoriile și cheltuielile, subevaluate. Totuși, exercitarea
prudenței nu permite, de exemplu, constituirea de provizioane
excesive, subevaluarea deliberată a activelor sau veniturilor, dar
nici supraevaluarea deliberată a datoriilor sau cheltuielilor,
deoarece situațiile financiare nu ar mai fi neutre și nu ar mai avea
calitatea de a fi credibile.
- la întocmirea situațiilor financiare anuale, recunoașterea și
evaluarea trebuie realizate pe o bază prudentă și, în special:  în
contul de profit și pierdere poate fi inclus numai profitul realizat
la data bilanțului;  b) sunt recunoscute datoriile apărute în

15
 Contabilitate

cursul exercițiului financiar curent sau al unui exercițiu

Principiul
contabilității de
angajamente
Principiul
intangibilității
Principiul
necompensării
Contabilizarea și
prezentarea
elementelor din
bilanț și din contul
de profit și
pierdere ținând
seama de fondul
economic al
tranzacției sau al
angajamentului în
cauză
Principiul pragului
de semnificație
precedent, chiar dacă acestea devin evidente numai între data
bilanțului și data întocmirii acestuia;  sunt recunoscute
deprecierile, indiferent dacă rezultatul exercițiului financiar este
pierdere sau profit; înregistrarea ajustărilor pentru depreciere
sau pierdere de valoare se efectuează pe seama conturilor de
cheltuieli, indiferent de impactul acestora asupra contului de
profit si pierdere.  trebuie recunoscute toate datoriile
previzibile și pierderile potențiale care au apărut în cursul
exercițiului financiar respectiv sau în cursul unui exercițiu
precedent, chiar dacă acestea devin evidente numai între data
bilanțului și data întocmirii acestuia.
- efectele tranzacțiilor și ale altor evenimente sunt recunoscute
atunci când tranzacțiile și evenimentele se produc (și nu pe
măsura ce numerarul sau echivalentul său este încasat sau plătit)
și sunt înregistrate în contabilitate și raportate în situațiile
financiare ale perioadelor aferente.
- bilanțul de deschidere pentru fiecare exercițiu financiar trebuie
să corespundă cu bilanțul de închidere al exercițiului financiar
precedent.
- orice compensare între elementele de active și datorii sau între
elementele de venituri si cheltuieli este interzisă.
- presupune înregistrarea în contabilitate și prezentarea fidelă a
operațiunilor economico-financiare, în conformitate cu realitatea
economică, punând în evidență drepturile și obligațiile, precum și
riscurile asociate acestor operațiuni.
- evenimentele și operațiunile economico-financiare trebuie
evidențiate în contabilitate așa cum acestea se produc, în baza
documentelor justificative, care trebuie să reflecte întocmai
modul cum acestea se produc, respectiv sa fie în concordanță cu
realitatea; atunci când există diferențe între fondul sau natura
economică a unei operațiuni sau tranzacții și forma sa juridică,
entitatea va înregistra în contabilitate aceste operațiuni, cu
respectarea fondului economic al acestora.17
- valorile elementelor din situațiile financiare pot fi combinate,
dacă sunt considerate nesemnificative, au aceeași natură sau
funcții similare, nefiind necesară prezentarea lor separată.

17 Exemple de situații când se aplică acest principiu pot fi considerate: încadrarea de către utilizatori a contractelor de
leasing în leasing operațional sau financiar; recunoașterea veniturilor din chirii, respectiv a cheltuielilor din chirii în
funcție de fondul economic al contractului şi de eventualele gratuităţi (stimulente) aferente; încadrarea operațiunilor la
vânzare în nume propriu sau comision, respectiv consignație; recunoașterea veniturilor, respectiv a cheltuielilor în contul
de profit şi pierdere sau ca venituri în avans, respectiv cheltuieli în avans; recunoașterea participațiilor deținute ca fiind
de natura acțiunilor deținute la entităţi afiliate sau sub forma altor imobilizări financiare; încadrarea reducerilor
acordate, respectiv primite, la reduceri comerciale sau financiare.

16
 Contabilitate

1.5. Sistemul informațional-contabil

La nivelul fiecărei entități contabile, contabilitatea se organizează ca un sistem

informațional orientat spre cunoașterea și gestiunea valorilor economice separate
patrimonial. Pentru realizarea efectivă, practică, de către contabilitate a proceselor de
cunoaștere și gestiune a patrimoniului, se procedează la:
✓ identificarea tranzacțiilor economice și a altor evenimente care generează date;
✓ delimitarea obiectivelor cunoașterii și conducerii;
✓ stabilirea purtătorilor materiali de informații și a modului în care se culeg și se
înregistrează datele;
✓ alegerea metodelor și instrumentelor de prelucrare a acestor date;
✓ definirea destinației informațiilor și organizarea transmiterii lor la destinatar.
Așadar, mulțimea de date este filtrată, prelucrată și transformată în informații. Prin
limbajul său, contabilitatea furnizează informații cu privire la poziția financiară,
performanța entității și modificările poziției financiare către ansamblu de utilizatori din
interiorul și exteriorul organizației.

Contabilitatea – sistem informațional

Analizată ca sistem informațional, contabilitatea reprezintă un ansamblu de
elemente interdependente orientat spre culegerea, prelucrarea, stocarea, analiza și
transmiterea informațiilor privind starea și mișcarea patrimoniului. 18
Elementele componente ale sistemului informațional-contabil sunt prezentate
succint în tabelul de mai jos:

Ansamblul de ▪ informațiile reprezintă componenta de bază a sistemului

informații informațional-contabil.
▪ conform DEX, informația înseamnă comunicare, veste, știre care
pune pe cineva la curent cu o situație. Deci informația reprezintă
una din formele de cunoaștere a mediului înconjurător.
Expresiile concrete ale informațiilor poartă denumirea de date.
▪ informația economică este una dintre formele de bază ale
informației în viața social-economică. La nivel de organizație,
din cadrul informației economice, ponderea covârșitoare o
deține informația contabilă.
▪ informația contabilă are o dublă determinare: calitatea și
cantitatea. Determinarea calitativă indică felul și natura
elementului patrimonial la care se referă (terenuri, construcții,
stocuri, ș.a.), iar determinarea cantitativă se referă la starea în
care se află acel element (cum ar fi, de exemplu, 10 bucăți din
materia primă X, 100 lei numerar în casierie). Sistemul
informațional contabil gestionează și oferă o multitudine de
informații contabile, în mod concret, identificându-se cu datele
financiar-contabile privind starea și mișcarea elementelor
patrimoniale și cu indicatorii economico-financiari privind
resursele și rezultatele obținute.
Suporturile ▪ au rolul de a înregistra, stoca și transmite datele.
materiale ale ▪ în contabilitate suporturile materiale ale informațiilor sunt
informațiilor reprezentate fie de documente (documentele justificative,

18 Călin O., Ristea M., Bazele contabilităţii, Editura Didactică şi Pedagogică, R.A., Bucureşti, 2004, p. 38.

17
 Contabilitate

registrele contabile, situațiile financiare de sinteză și

raportare), fie din purtători tehnici de date (dispozitive de
stocare a datelor).
Mijloacele de ▪ utilizate la culegerea, prelucrarea și transmiterea datelor.
prelucrare a datelor ▪ concret, sunt reprezentate de echipamentele informatice.
Metodele și ▪ se referă la partea logică de prelucrare a datelor în vederea
procedurile de obținerii informațiilor.
prelucrare a datelor ▪ în contabilitate, din punct de vedere teoretic, aceste metode și
proceduri sunt fundamentate de principiile și regulile metodei
contabilității, iar din punct de vedere aplicativ, se identifică cu
procedee folosite.
Circuitele ▪ reprezintă traseul parcurs de informațiile contabile între
informaționale emițător și prelucrător, între emițător sau prelucrător și
destinatar, implicit returul lor.
▪ în contabilitate, circuitele informaționale se referă la
transmiterea documentelor justificative de la cei care le
întocmesc la cei care le prelucrează, și apoi transmiterea
informațiilor, prin intermediul situațiilor financiare de sinteză
și raportare către utilizatorii de informații.

Informațiile contabile și utilizatorii de informații

Într-o organizație, informațiile contabile pot fi clasificate în informații contabile
financiare și informații contabile de gestiune. Diferențierea se realizează în funcție de
tipul de utilizatori, externi sau interni, cărora li se adresează. Astfel:
Informațiile ▪ sunt, de regulă, cele furnizate de situațiile financiare și se
contabile adresează utilizatorilor externi, cum ar fi investitorii actuali și
financiare potențiali, personalul angajat, creditorii, furnizorii, clienții,
instituțiile statului și alte autorități, precum și publicul.
Informațiile ▪ sunt adresate utilizatorilor interni, respectiv managementului
contabile de organizației19. De cele mai multe ori, aceste informații nu au o
gestiune formă standardizată și se referă, în marea lor majoritate, la
calculații de costuri unitare pe produse/lucrări/servicii, bugete de
costuri sau venituri etc.

Prin contabilitate sunt furnizate, deci, informații necesare procesului decizional, de

planificare și control. Utilizatorii și principalele lor necesitățile informaționale sunt:

Investitorii actuali ▪ ofertanții de capital purtător de risc și consultanții lor sunt

și potențiali preocupați de riscul inerent tranzacțiilor și de rentabilitatea
investițiilor lor.
▪ au nevoie de informații pentru a decide dacă ar trebui să cumpere,
să păstreze sau să vândă instrumente de capital.
▪ acționarii sunt interesați și de informații care le permit să
evalueze capacitatea entității de a plăti dividende.

19 Managerii au, bineînțeles, acces la toate informaţiile privitoare la entitatea contabilă, atât la cele financiare cât şi la cele
de gestiune.

18
 Contabilitate

Angajații ▪ personalul angajat și grupurile sale reprezentative sunt interesați

de informații privind stabilitatea și profitabilitatea angajatorilor
lor.
▪ sunt interesați și de informații care le permit să evalueze
capacitatea entității de a oferi remunerații, pensii și alte beneficii
de pensionare, precum și oportunități profesionale.
Creditorii ▪ sunt interesați de informații care le permit să determine dacă
împrumuturile acordate și dobânzile aferente vor fi rambursate la
scadență.
Furnizorii și alți ▪ sunt interesați de informații care le permit să determine dacă
creditori sumele care le sunt datorate vor fi plătite la scadență.
▪ sunt, în general, interesați de entitate pe o perioadă mai scurtă
decât creditorii, cu excepția cazului în care ei sunt dependenți de
continuitatea activității entității, atunci când aceasta este un client
major.
Clienții ▪ sunt interesați de informații despre continuitatea activității unei
entități, în special atunci când au o colaborare pe termen lung cu
entitatea respectivă sau sunt dependenți de ea.
Instituțiile statului ▪ sunt interesate de alocarea resurselor și implicit de activitatea
și alte autorități entităților.
▪ solicită informații pentru a reglementa activitatea entităților,
pentru a determina politica fiscală și ca bază pentru calculul
venitului național și al altor indicatori statistici similari.
Publicul ▪ este interesat de situația entităților contabile din diferite puncte
de vedere. De exemplu, entitățile pot avea o contribuție
substanțială la economia locală în multe moduri, mai ales prin
numărul de angajați și colaborarea cu furnizorii locali. Situațiile
financiare pot ajuta publicul furnizând informații referitoare la
evoluțiile recente și tendințele legate de prosperitatea entității și
a sferei de activitate a acesteia.
Managerii ▪ sunt interesați de modul concret de gestiune a resurselor
organizației, precum și de modul de distribuție a rezultatelor
obținute.

Pentru ca informațiile furnizate de contabilitate să satisfacă necesitățile

informaționale ale utilizatorilor, acestea trebuie să răspundă unor standarde calitative.
Caracteristicile calitative principale ale informațiilor contabile, cerute de beneficiari,
sunt:

Relevanța ▪ informațiile sunt relevante atunci când influențează deciziile

economice ale utilizatorilor, ajutându-i pe aceștia să evalueze
evenimente trecute, prezente sau viitoare, să confirme sau să
corecteze evaluările lor anterioare;
▪ în anumite cazuri, natura informației este suficientă, prin ea
însăși, pentru a determina relevanța sa. În alte cazuri, atât natura,
cât și pragul de semnificație sunt importante. O informație este
semnificativă dacă omisiunea sau prezentarea sa eronată poate
influența deciziile economice ale utilizatorilor, luate pe baza
situațiilor financiare anuale.

19
 Contabilitate

Reprezentarea ▪ informația este credibilă atunci când nu conține erori

exactă semnificative, nu este părtinitoare, iar utilizatorii pot avea
încredere că reprezintă corect ceea ce și-a propus să reprezinte
sau ceea ce se așteaptă, în mod rezonabil, să reprezinte;
▪ o informație trebuie să fie prezentată complet, orice omisiune
putând face ca informația să fie falsă sau să inducă în eroare și
astfel să nu mai aibă caracter credibil și să devină defectuoasă din
punct de vedere al relevanței;
▪ o informație trebuie să fie neutră, în sensul că nu este denaturată,
ponderată, accentuată, neaccentuată sau manipulată în alt fel
pentru a crește probabilitatea ca informațiile financiare să fie
primite favorabil sau nefavorabil de către utilizatori;
▪ o informație trebuie să fie prezentată fără erori sau omisiuni în
descrierea fenomenelor economice, iar procesul utilizat pentru a
genera informațiile raportate a fost selectat și aplicat fără erori.

Utilitatea informațiilor este amplificată dacă acestea sunt comparabile, verificabile,

oportune și inteligibile.
Comparabilitatea ▪ utilizatorii trebuie să poată compara informațiile din situațiile
financiare ale unei entități în timp, pentru a identifica tendințele
în poziția financiară și performanțele sale, sau să le poată
compara cu informații similare ale altor entități.
Verificabilitatea ▪ ajută utilizatorii în a-i asigura că informațiile reprezintă exact
fenomenele economice pe care își propun să le reprezinte;
▪ verificarea poate fi directă sau indirectă. Verificarea directă se
referă la verificarea unei valori prin observare directă (de
exemplu, prin numărarea numerarului. Verificarea indirectă se
referă la verificarea intrărilor pentru un model, o formulă sau o
altă tehnică și la recalcularea rezultatelor prin utilizarea aceleiași
metodologii.
Oportunitatea ▪ se referă la faptul că informațiile sunt disponibile managerilor
pentru ca aceștia să ia decizii în timp util.
Inteligibilitatea ▪ presupune ca informațiile furnizate de situațiile financiare să fie
ușor de înțeles de utilizatori.

1.6. Sistemul de contabilitate

aplicat în țara noastră

În România, sistemul de contabilitate aplicat, în prezent, agenților economici este un

sistem dualist, în sensul organizării contabilității financiare (generale) a întreprinderii și a
contabilității de gestiune (manageriale). Acestea sunt autonome funcțional, dar dependente
informațional.
Principalele aspecte ale contabilității financiare și cea de gestiune sunt prezentate
succint în tabelul următor:

20
 Contabilitate

Contabilitatea Contabilitatea
financiară de gestiune
vizează întregul circuit ⇦ obiectul ⇨ evidența, calculul, analiza și controlul
patrimonial al entității costurilor și rezultatelor analitice prin
contabile prisma componentelor activităților
consumatoare de resurse și
producătoare de rezultate (feluri de
produse, lucrări și servicii, pe
subdiviziuni organizatorice interne
componente ale întreprinderii)

de a stabili periodic, situația ⇦ scopul ⇨ cunoașterea rezultatelor și furnizarea

patrimoniului, situația datelor necesare fundamentării
financiară precum și rezultatul deciziilor privind gestionarea entității
global al exercițiului; asigură contabile pe baza calculațiilor de cost,
deci și gestionează informațiile stabilirii rezultatelor și a rentabilității
necesare completării produselor/lucrărilor/ serviciilor
situațiilor financiare. realizate, bugetelor de venituri și
cheltuieli pe feluri de activități ș.a.

utilizatorilor interni și externi ⇦ informațiile ⇨ utilizatorilor interni

se adresează

are la bază norme unitare ⇦ modul ⇨ modul de organizare este la

privind organizarea și de organizare latitudinea fiecărei entități contabile
conducerea acesteia, prevăzute în funcție de specificul activității și
de lege, cu caracter obligatoriu necesitățile proprii.
pentru toate entitățile contabile.

Contabilitatea trebuie să asigure „înregistrarea cronologică și sistematică,

prelucrarea, publicarea și păstrarea informațiilor cu privire la poziția financiară,
performanța financiară și alte informații referitoare la activitatea desfășurată, atât pentru
cerințele interne ale acestora, cât și în relațiile cu investitorii prezenți și potențiali, creditorii
financiari și comerciali, clienții, instituțiile publice și alți utilizatori”. 20
Documentele oficiale de prezentare a activității economico-financiare sunt situațiile
financiare anuale, întocmite potrivit reglementărilor contabile aplicabile și care trebuie să
ofere o imagine fidelă a poziției financiare, performanței financiare și a altor informații, în
condițiile legii, referitoare la activitatea desfășurată. Bilanțul ne furnizează informații, în
primul rând, despre poziția financiară, Contul de profit și pierdere – despre performanța
financiară, iar celelalte componente ale situațiilor financiare – despre modificările poziției
financiare.

Situațiile financiare anuale întocmite de către o entitate contabilă depind de

categoria în care se încadrează respectiva entitate, respectiv: microentități, entități mici și
entități mijlocii și mari. 21 Încadrarea într-o categorie sau alta a entităților contabile se face

20 Art. 2 alin (1) din Legea contabilității nr. 82/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
21 Ne referim aici la entitățile care aplică reglementările contabile aprobate prin OMFP 1802/2014 pentru aprobarea
reglementărilor contabile privind situațiile financiare anuale individuale și situațiile financiare anuale consolidate, publicat
în Monitorul Oficial nr. 963/2014, cu modificările și completările ulterioare.

21
 Contabilitate

în funcție de indicatorii: total active, cifra de afaceri și numărul mediu de salariați, indicatori
care se determină pe baza situațiilor financiare anuale ale exercițiului financiar precedent.
Categoriile de entități contabile, criteriile de mărime precum și situațiile
financiare pe care le întocmesc, sunt prezentate în tabelul următor.

Categoriile de entități contabile,

criteriile de mărime și situațiile financiare pe care le întocmesc

Categorii
Componența setului de situații
de entități Criterii de mărime
financiare
contabile
sunt entitățile care, la data bilanțului, nu ▪ Bilanț prescurtat (cod10);
Microentități

depășesc limitele a cel puțin două dintre ▪ Cont prescurtat de profit și

următoarele trei criterii de mărime: pierdere (cod 20);
a) totalul activelor: 1.500.000 lei;
b) cifra de afaceri neta: 3.000.000 lei;
c) numărul mediu de salariați in cursul
exercițiului financiar: 10.
sunt entitățile care, la data bilanțului, nu se ▪ Bilanț prescurtat (cod10);
încadrează în categoria microentităților și ▪ Cont de profit și pierdere (cod
care nu depășesc limitele a cel puțin două 20);
Entități mici

dintre următoarele trei criterii de mărime: ▪ Note explicative la situațiile

a) totalul activelor: 17.500.000 lei; financiare anuale.
b) cifra de afaceri neta: 35.000.000 lei; Opțional, se pot întocmi:
c) numărul mediu de salariați în cursul ▪ Situația modificărilor capitalului
exercițiului financiar: 50. propriu;
și/sau
▪ Situația fluxurilor de trezorerie.
sunt entitățile care, la data bilanțului, ▪ Bilanț (cod 10);
depășesc limitele a cel puțin două dintre ▪ Cont de profit și pierdere (cod
mijlocii și mari

următoarele trei criterii: 20);

Entități

a) totalul activelor: 17.500.000 lei; ▪ Situația modificărilor capitalului

b) cifra de afaceri netă: 35.000.000 lei; propriu,
c) numărul mediu de salariați in cursul ▪ Situația fluxurilor de trezorerie,
exercițiului financiar: 50. ▪ Note explicative la situațiile
financiare anuale.
Sursa: OMFP nr. 58/2021 privind principalele aspecte legate de întocmirea și depunerea
situațiilor financiare anuale și a raportărilor contabile anuale ale operatorilor economici
la unitățile teritoriale ale Ministerului Finanțelor, precum și pentru reglementarea unor aspecte contabile,
publicat în Monitorul Oficial nr. 66/21.01.2021

Situațiile financiare anuale se întocmesc și se publică, potrivit legii, în limba română și

în lei. Acestea vor fi însoțite de:
 formularele: Date informative (cod 30) și Situația activelor imobilizate (cod 40)
(potrivit OMFP nr. 58/2021);
 raportul administratorilor, raportul de audit sau raportul comisiei de cenzori,
după caz (potrivit art. 29 și 30 din Legea nr. 82/1991, republicată, cu modificările
și completările ulterioare);

22
 Contabilitate

 o declarație scrisă a persoanei22 care își asumă răspunderea pentru întocmirea

situațiilor financiare anuale și confirmă că:
a) politicile contabile utilizate la întocmirea situațiilor financiare anuale sunt
în conformitate cu reglementările contabile aplicabile;
b) situațiile financiare anuale oferă o imagine fidelă a poziției financiare,
performanței financiare și a celorlalte informații referitoare la activitatea
desfășurată;
c) persoana juridică își desfășoară activitatea în condiții de continuitate.

Situațiile financiare se semnează atât de persoanele abilitate, potrivit legii, precum și

de către administratorul sau persoana care are obligația gestionării entității, după care sunt
supuse aprobării de către adunarea generală a acționarilor/asociaților.
În baza art. 185 din Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările și completările
ulterioare, consiliul de administrație, respectiv directoratul, este obligat să depună situațiile
financiare anuale aprobate, însoțite de documentele prevăzute de lege, la unitățile teritoriale
ale Ministerului Finanțelor:
 în format hârtie și în format electronic23; sau
 numai în formă electronică pe portalul www.e-guvernare.ro, semnate cu
certificat digital calificat.
Termenele pentru depunerea situațiilor financiare anuale la unitățile teritoriale ale
Ministerului Finanțelor sunt următoarele:
 150 de zile de la încheierea exercițiului financiar - pentru societăți, companiile
naționale, regiile autonome, institutele naționale de cercetare-dezvoltare,
subunități deschise în România de societăți rezidente în state aparținând
spațiului economic european, subunități din România care aparțin unor
persoane juridice cu sediu in străinătate, sedii permanente;
 120 de zile de la încheierea exercițiului financiar - pentru entitățile fără scop
patrimonial.

22 Potrivit art. 10 alin. (1) din Legea contabilității nr. 82/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare,
răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității revine administratorului, ordonatorului de credite sau altei
persoane care are obligația gestionării entității respective.
23 Formatul electronic al situațiilor financiare anuale, conținând formularistica necesară și programul de verificare cu

documentația de utilizare aferentă, se obține prin folosirea programului de asistență elaborat de Ministerul Finanțelor,
care este pus la dispoziția entităților, gratuit, de unitățile teritoriale ale Ministerului Finanțelor sau care poate fi descărcat
de pe portalul Agenției Naționale de Administrare Fiscală, de la adresa www.anaf.ro. Formatul electronic al situațiilor
financiare anuale, generat prin programele de asistență, constă într-un fișier PDF având atașat un fișier xml și un fișier
cu extensia zip.

23