Contabilitatea Afacerilor Curs-PATRUTESCU MONICA

CONTABILITATEA SOCIETĂŢILOR COMERCIALE
CUPRINS
CAPITOLUL I
NATURA CONTABILITĂŢII ŞI RELAŢIA EI CU 5
SISTEMUL INFORMAŢIONAL ECONOMIC
1.1 Contabilitatea ca ştiinţă economică 5

1.2 Utilizatorii contabilităţii şi cerinţele lor informaţionale 7
1.3 Rolul şi calitatea informaţiei în actul decizional 10
1.4 Reflectarea în informaţiile contabile a activităţii şi 11
fluxurilor întreprinderii
1.5 Sfera de aplicare a contabilităţii 13
1.6 Principiile contabile generale pentru construirea 14
sistemului informaţional contabil
CAPITOLUL II
MODELE DE REPREZENTARE CONTABILĂ A 20
PATRIMONIULUI ŞI A REZULTATELOR
FINANCIARE
2.1 Bilanţul contabil – imagine a situaţiei patrimoniului, 20

procedeu al dublei reprezentări
2.2 Structuri bilanţiere privind patrimoniul 24
2.3 Structura contului de rezultate 32
CAPITOLUL III
DOCUMENTELE CONTABILE ŞI PRINCIPIUL 36
JUSTIFICĂRII FAPTELOR
3.1 Definirea, importanţa şi întocmirea documentelor 36

contabile
3.2 Verificarea, circulaţia şi păstrarea documentelor 40
3.3 Delimitări privind documentele contabile 44
3
CAPITOLUL IV
REFLECTAREA ÎN CONTABILITATE A 49
OPERAŢIILOR ECONOMICE DIN ACTIVITATEA
COMERCIALĂ
4.1 Contabilitatea capitalurilor proprii 49

4.2 Contabilitatea activelor imobilizate 55
4.3 Contabilitatea activelor circulante materiale 67
4.4 Contabilitatea decontărilor din operaţiuni comerciale 80
4.5 Organizarea contabilităţii trezoreriei 107
4.6 Organizarea şi particularităţile contabilităţii cheltuielilor 115
4.7 Contabilitatea veniturilor 126
4.8 Contabilitatea rezultatelor financiare şi repartizării 137
profitului
CAPITOLUL V
SITUAŢIILE FINANCIARE ANUALE 140
BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ 152
4
CAPITOLUL I
NATURA CONTABILITĂŢII ŞI RELAŢIA EI CU

SISTEMUL INFORMAŢIONAL ECONOMIC
1.1 Contabilitatea ca ştiinţă economică
Activitatea economică, apărută cu secole în urmă şi dezvoltată

treptat la forma complexă, globalizată de astăzi, a generat încă de la început
nevoia de cunoaştere a resurselor economice, de la nivel micro până la cel
macroeconomic.
Economia oricărei ţări se caracterizează prin numeroase tranzacţii şi
operaţii economico-financiare, dublate de fluxuri de informaţii necesare
luării deciziilor privind antrenarea şi gestionarea resurselor materiale.
Sistemul care asigură furnizarea acestor informaţii este sistemul contabil,
ca şi componentă a sistemului informaţional economic.
Astfel, contabilitatea s-a născut din necesităţile practice ale
activităţii economice şi s-a dezvoltat odată cu acestea. În mod simplificat,
contabilitatea este procesul de identificare, măsurare, înregistrare,
clasificare şi comunicare a informaţiilor referitoare la tranzacţiile
economice şi financiare, oferind într-o formă codificată, cu ajutorul unui
limbaj specific, imaginea averii şi activităţilor unor entităţi economice.
Desfăşurarea oricăror activităţi economice pe baza relaţiei
informaţie-decizie-acţiune-informaţie relevă importanţa gestionării şi
utilizării informaţiilor economice, clasificate în patru categorii:
 informaţii operaţionale, cerute de conducerea zilnică a activităţii
unei întreprinderi, la nivelul diferitelor compartimente care
alimentează cu datele necesare contabilitatea financiară şi
contabilitatea de gestiune;
 informaţii privind contabilitatea financiară, necesare atât
utilizatorilor interni cât şi celor externi. Ele sunt rezultatul
raportărilor financiare, în baza unor reguli de organizare a
contabilităţii financiare, care face apel la prevederi legale, hotărâri
şi standarde (norme) contabile;
 informaţii privind contabilitatea de gestiune, destinate numai
echipei manageriale a unei întreprinderi, în completarea datelor
puse la dispoziţie de contabilitatea financiară. Obiectivele
contabilităţii de gestiune sunt atinse prin determinarea costurilor pe
produse, servicii, activităţi, centre de responsabilitate, determinarea
5
marjelor şi rezultatelor analitice pe produs şi activităţi, întocmirea

tablourilor de bord, măsurarea performanţelor diferitelor structuri
ale întreprinderii;
 informaţii contabile pentru satisfacerea necesităţilor fiscale,
generate de rolul primordial al puterii publice în reglementarea
contabilă, constituind un utilizator preferenţial al informaţiilor
degajate de contabilitatea financiară pe care, de altfel, le supune
controlului.
Statutul contabilităţii a fost subiect controversat, de-a lungul
timpului, pentru diferiţi autori care au adus argumente pentru a considera
contabilitatea fie artă, fie tehnică, fie ştiinţă.
Calitatea de artă a fost susţinută încă din secolul al XVI-lea, de
către Luca Paciolo, care descria metodologia înregistrării operaţiilor
economice în partidă dublă (esenţa contabilităţii). Aplicarea acestei
metodologii, fără a avea la bază norme sau principii, era dependentă de
măiestria, priceperea persoanelor înzestrate cu anumite însuşiri.
Arta, ca utilizare raţională de metode în vederea obţinerii unui
rezultat, poate defini contabilitatea, deoarece prin ea se prezintă în mod
abstract fenomene concrete.
Autorii care susţineau statutul de tehnică al contabilităţii au ca
argument faptul că tehnica este un ansamblu de procedee utilizate în
vederea realizării unui rezultat determinat, la acel moment nefiind conturate
legi şi principii proprii. Referindu-se doar la aspectele tehnice de efectuare
a înregistrărilor contabile în conturi, de prelucrare, clasificare şi comunicare
a informaţiilor, se omite faptul că tehnica nu poate fi concepută fără a o
raporta la aplicarea unor cunoştinţe teoretice, ştiinţifice.
În ultima jumătate de secol s-au conturat teorii care definesc
contabilitatea ca disciplină ştiinţifică. Elaborarea unui sistem coerent de
principii şi obiective, a teoriei proprii prin care descrie, explică şi
informează pe de o parte, iar pe de altă parte existenţa unei metode ce
cuprinde procedee şi instrumente care permit realizarea obiectului ei de
studiu, sunt argumentele ce demonstrează caracterul ştiinţific al
contabilităţii.
Un alt element care încadrează contabilitatea în rândul ştiinţelor
sociale este utilitatea în viaţa economico-socială. Relaţia biunivocă între
contabilitate şi organizaţia economică şi/sau socială este generată de
sistemul de principii contabile pe care se fundamentează modelul de
cunoaştere şi gestionare al patrimoniului, şi la care se apelează pentru a găsi
soluţii în situaţii specifice de modificare a acestuia.
Obiectul de studiu al contabilităţii priveşte raporturile dintre
oameni, raporturi care le condiţionează comportamentul. Literatura de
specialitate aduce argumente în acest sens, menţionând că:
6
 reflectă activităţi, fenomene, fapte sociale;

 se adresează diferitelor grupuri de utilizatori care fac parte
integrantă din societate;
 produce situaţii financiare care au impact asupra societăţii,
generează mutaţii sau schimburi sociale;
 informaţiile contabile sunt generate de entităţi care fac parte din
societate.
Orientarea sistemului de tehnici de lucru spre culegerea,
prelucrarea, stocarea, transmiterea şi analiza informaţiilor privind situaţia
patrimoniului şi a rezultatelor obţinute pe o anumită perioadă de timp,
încadrează contabilitatea în sistemul ştiinţelor economice.
Ca urmare, considerând sistemul ştiinţelor economice un sistem
deschis, dinamic, supus modificărilor în funcţie de progresul cunoaşterii
ştiinţifice, se poate aprecia că evoluţia acestuia a dus la structurarea pe trei
grupe de discipline:
a) ştiinţe economice fundamentale;
b) ştiinţe economice teoretico-aplicative;
c) ştiinţe economice de graniţă.
Contabilitatea face parte din ştiinţele economice fundamentale cu
caracter funcţional, având descoperite şi formulate principii de maximă
generalitate, cum sunt: principiul dublei reprezentări şi principiul dublei
înregistrări.
1.2 Utilizatorii contabilităţii şi cerinţele lor informaţionale
Managementul oricărei entităţi economice, precum şi organizarea

activităţii economice la nivel micro şi macroeconomic, presupune
cunoaşterea permanentă a stării şi funcţionării elementelor componente ale
agenţilor economici. Gestionarea patrimoniului în mod performant implică
fundamentarea deciziilor pe informaţii detaliate asupra fenomenelor şi
proceselor economice, cunoaşterea efectelor pe care le generează, a
cauzelor care le-au determinat.
La nivelul întreprinderii, relaţia dintre management şi proprietari
este una primordială. Problemele ce privesc investirea şi recuperarea
capitalului avansat, modalităţile de atragere a resurselor suplimentare,
eficienţa utilizării lor, asigurarea resurselor financiare curente şi de
perspectivă pot fi cunoscute şi analizate în condiţiile utilizării unui sistem
informaţional economic.
Acesta acţionează împreună cu sistemul decizional şi operaţional,
prin culegerea şi evaluarea datelor referitoare la performanţele operaţionale,
date utilizate ca informaţii în sistemul decizional. Ponderea cea mai
importantă în acest parcurs o deţin informaţiile de natură contabilă, fiind
7
recunoscut faptul că sistemul informaţional contabil răspunde cerinţelor de

informare, atât la nivel intern cât şi extern, cu privire la cunoaşterea şi
gestionarea valorilor economice separate patrimonial.
Pornind de la concepţia actuală a specialiştilor în domeniu, potrivit
căruia „obiectivul esenţial al contabilităţii întreprinderii îl reprezintă
furnizarea informaţiilor necesare tuturor actorilor economici interesaţi în
adoptarea deciziilor economice ce prezintă interes pentru dirijarea eficientă
a activităţilor pe care le desfăşoară sau le preconizează”1, trebuie subliniat
faptul că necesităţile utilizatorilor de informaţii contabile sunt diverse,
contabilitatea având un caracter din ce în ce mai social.
Astfel, informaţia contabilă în general, şi situaţiile financiare în
principal, răspund cerinţelor informaţionale ale investitorilor prezenţi şi
potenţiali, managerilor, personalului angajat, creditorilor, furnizorilor,
clienţilor, guvernului şi instituţiilor acestuia precum şi publicului.
Avându-se în vedere poziţia faţă de întreprindere, beneficiarii
informaţiilor contabile se delimitează în utilizatori interni şi utilizatori
externi.
Utilizatorii interni sunt reprezentaţi de manageri, fiind cea mai
importantă categorie de utilizatori de informaţii financiar-contabile. Aceste
informaţii reflectă activităţile de exploatare, de investiţii, de finanţare de
gestiune a trezoreriei. Deciziile manageriale au la bază informaţii generate
de contabilitatea curentă, de gestiune şi financiară, structurate în rapoarte
nepublicate, precum şi informaţii din raportări periodice şi situaţii
financiare anuale.
Natura, volumul şi complexitatea activităţii entităţii economice
determină cantitatea şi modul de prezentare a informaţiilor contabile,
managerii având dreptul de a solicita şi primi în mod operativ orice
informaţie pe care o consideră utilă, datele din contabilitatea de gestiune
fiindu-le destinate în exclusivitate.
Rolul major al managerilor le revine în alegerile contabile: definirea
opţiunilor privind metodele contabile cele mai adecvate întreprinderii, în
vederea reflectării realităţii economice.
Utilizatorii externi sunt eterogeni atât din punct de vedere al
necesităţilor de informaţii, cât şi al posibilităţii de satisfacere a acestora.
Gruparea lor în câteva categorii semnificative se poate prezenta astfel:
 Investitorii, cei care pun la dispoziţia întreprinderii resursele
necesare activităţii. Interesul lor este legat de capacitatea întreprinderii de a
realiza câştiguri viitoare, de estimare a riscului investiţiilor efectuate sau
potenţiale. Informaţiile pe care le obţin motivează deciziile de cumpărare,
1
Constantin Staicu – Bazele contabilităţii moderne, Ed. Scrisul Românesc, Craiova, 2003
8
de vânzare sau menţinere a aporturilor. Ei urmăresc şi măsura în care se pot

converti beneficiile în disponibilităţi, posibilitatea întreprinderii de a plăti
dividende.
Un alt aspect pe care investitorii doresc să-l cunoască este legat de
câştigurile directe şi indirecte ale managerilor, de natura şi valoarea
cheltuielilor generale, pentru a stabili dacă aceştia au profitat sau nu de
mandatul încredinţat.
Investitorii potenţiali sunt interesaţi de determinarea ratei
rentabilităţii posibil de realizat în perioada viitoare, pe care o pot solicita
întreprinderii pentru a investi fondurile de care dispun, ţinând cont de
oportunităţile existente pe piaţă şi de riscul atribuit investiţiei respective.
 Creditorii – sunt o categorie de finanţatori care deţin drepturi de
creanţă asupra întreprinderii, în mare majoritate fiind reprezentaţi de
unităţile bancare.
Utilizarea informaţiilor contabile de către creditorii bancari este
influenţată de modul specific în care se desfăşoară relaţiile directe,
personale şi confidenţiale între aceştia şi întreprindere. Interesul creditorilor
se îndreaptă spre capacitatea de rambursare a împrumuturilor, posibilitatea
de a crea profit, necesar pentru acoperirea dobânzilor. Informaţiile solicitate
vizează evaluarea activului şi pasivului întreprinderii, valoarea lor de
lichidare, modul de finanţare a imobilizărilor, structura datoriilor,
executarea contractelor etc..
 Furnizorii au interesul de a cunoaşte informaţii referitoare la
posibilităţile financiare ale întreprinderii de plată la scadenţă a sumelor
datorate. Dezvoltarea sau diminuarea viitoare a activităţii întreprinderii are
consecinţe asupra volumului şi valorii comenzilor ce le vor fi adresate, în
condiţiile menţinerii parteneriatului comercial.
 Clienţii solicită informaţii care să le permită cunoaşterea evoluţiei
activităţii întreprinderii partenere, posibilităţile acesteia de a continua
furnizarea de bunuri sau servicii, mai ales în situaţia în care aceste livrări
pot influenţa semnificativ desfăşurarea propriei lor activităţi în viitor.
 Partenerii sociali reprezentaţi de salariaţi şi sindicate, ce au un
interes focalizat pe informaţii contabile reduse ca volum, şi care privesc
mărimea profitului şi modul de repartizare al acestuia. Sindicatele solicită
informaţii contabile în măsura în care doresc să susţină cu argumente
economice revendicările salariaţilor.
 Puterea publică este reprezentată, cel mai adesea, pe piaţa
informaţiilor contabile de administraţia fiscală şi economică. Informaţiile
obţinute sunt utilizate pentru stabilirea bazelor de calcul al impozitelor şi
taxelor, pentru acordarea subvenţiilor, împrumuturilor cu dobândă redusă,
fundamentarea politicilor fiscale, a venitului naţional şi a altor indicatori de
sinteză.
9
 Alţi utilizatori externi sunt reprezentaţi de persoane sau grupuri care

au un interes în legătură cu activitatea întreprinderii, de la responsabili
politici locali, mişcări ecologiste şi de protecţie a consumatorilor, până la
societăţi concurente.
1.3 Rolul şi calitatea informaţiei în actul decizional
Sistemul informaţional contabil prezintă o structurare a datelor şi

informaţiilor accesibile rapid şi relevante pentru conducere şi, în acelaşi
timp, un control al fluxurilor şi circuitelor informaţionale.
Datorită naturii lor, informaţiile contabile trebuie să îndeplinească o
condiţie, cea de calitate. Caracteristicile calitative presupun
inteligibilitatea, relevanţa, credibilitatea, comparabilitatea.
Inteligibilitatea vizează uşoara înţelegere a informaţiei de către
utilizatori. Cunoştinţele de contabilitate ale utilizatorilor trebuie să fie
suficiente pentru a studia informaţiile privind activităţile economice.
Relevanţa (pertinenţa) unei informaţii contabile constă în faptul
de a fi susceptibilă de a influenţa deciziile economice ale utilizatorilor,
dacă este furnizată la timp şi are atât o valoare predictivă, cât şi o valoare
de confirmare.
Din punct de vedere temporal, relevanţa implică actualizarea
informaţiilor deoarece este cunoscut că această resursă este foarte
perisabilă. Altfel spus, pentru a fi relevantă o informaţie trebuie să
sosească la momentul oportun.
Credibilitatea informaţiei presupune ca aceasta să nu conţină erori,
distorsiuni, iar utilizatorii să poată avea încredere în ea. Acest aspect se
poate defini avându-se în vedere mai multe elemente, dintre care se
amintesc:
 reprezentarea fidelă a realităţii economice, a tranzacţiilor în
acord cu substanţa lor şi a operaţiunilor descrise;
 prevalenţa economicului asupra juridicului, în sensul
credibilităţii informaţiilor ce prezintă operaţii şi evenimente contabilizate,
în concordanţă cu realitatea economică şi nu doar cu forma lor juridică. Nu
întotdeauna există concordanţă între fondul operaţiilor şi ceea ce transpune
din forma lor legală, juridică sau convenţională;
 neutralitatea, care presupune ca în procesul de preparare şi
prezentare a informaţiei să nu intervină o “deformare” ce ar putea influenţa
adoptarea unei decizii sau formarea unui raţionament spre un interes
predeterminat;
10
 prudenţa, în sensul includerii unui grad de precauţie sau

atenţie în exercitarea raţionamentelor necesare pentru a face estimările
(evaluările) cerute în condiţii de incertitudine;
 integralitatea, care cere ca informaţia contabilă să fie
completă, în limitele rezonabile ale pragului de semnificaţie şi costul
obţinerii sale.
Comparabilitatea constituie o calitate absolut necesară a
informaţiilor economice pentru a putea avea imaginea activităţii unei
întreprinderi în timp şi în raport cu alte unităţi economice. Pentru a da curs
acestei cerinţe este necesară permanenţa metodelor de evaluare, clasificare
şi prezentare a elementelor patrimoniale. Dacă aceste metode s-au
schimbat, utilizatorii trebuie să aibă posibilitatea de a identifica diferenţele
dintre ele.
1.4 Reflectarea în informaţiile contabile a activităţii şi fluxurilor

întreprinderii
Orice întreprindere are un obiect de bază al activităţii sale, obiect

definit în limbaj contabil ca activitate de exploatare. Scopul final al acestei
activităţi este obţinerea unui profit, în condiţiile satisfacerii necesităţilor
consumatorilor. În acelaşi timp, desfăşurarea operaţiilor principale în
activitatea de exploatare este însoţită şi de operaţii, evenimente accesorii şi
neobişnuite.
Exploatarea constă, pentru întreprinderea industrială, în asigurarea
factorilor necesari realizării procesului de producţie, angajarea acestora în
procesul de consum şi obţinerea unei producţii în stare intermediară sau
finită. Vânzarea producţiei obţinute este, la rândul ei, o altă operaţie în
fluxul de exploatare prin care se permite crearea resurselor necesare pentru
ciclul următor de producţie.
Activitatea unei întreprinderi este determinată şi de operaţii de
investiţii, constând în procurarea sau producerea de bunuri a căror durată de
utilizare este mare. Prin utilizarea bunurilor respective în procesul
productiv, acestea se depreciază, depreciere numită amortizare. Înlocuirea
lor se face prin angajarea de noi surse de finanţare, asigurate din
amortizarea inclusă în costurile de producţie, din beneficiile obţinute de
întreprindere ( autofinanţare ) sau recurgând la surse externe de finanţare.
Deşi este de dorit ca o întreprindere să-şi asigure dezvoltarea
activităţii din sursele interne, în majoritatea cazurilor acestea nu sunt
suficiente, recurgându-se cel mai adesea la împrumuturi bancare. Pentru
contractarea unor asemenea împrumuturi, întreprinderea trebuie să
îndeplinească o serie de condiţii:
11
 să fie rentabilă ( să obţină profit );

 să aibă o rată a îndatorării echilibrată ( un raport raţional între
datoriile şi capitalurile proprii ale firmei);
 să posede suficiente bunuri care să se constituie în garanţii pentru
bancheri, în eventualitatea lichidării întreprinderii în cauză.
Aceste informaţii, precum şi cele referitoare la celelalte operaţii ce
compun activitatea de exploatare, sunt înregistrate, urmărite, sintetizate şi
controlate printr-un sistem unitar reprezentat de evidenţa economică.
Din punct de vedere al sferei de cuprindere şi al volumului de
informaţii pe care le transmit în sistemul informaţional economic, există
mai multe forme de evidenţă economică, cele mai importante fiind:
a) evidenţa tehnico-operativă se găseşte organizată la toţi agenţii
economici, fie că sunt regii autonome, fie că sunt societăţi comerciale,
precum şi la agenţii economici cu activitate mai mică, dar şi la asociaţii
economice, în instituţii etc.. Evidenţa tehnico-operativă se organizează la
locul şi în momentul producerii fenomenelor economice, operativ, adică în
cel mai scurt timp de producere a lor.
b) evidenţa statistică căreia îi corespunde pe plan teoretic ştiinţa
statistică. Statistica are mai multe componente printre care statistica
economică, statistica demografică, statistica socială etc. Caracteristic pentru
statistică este faptul că ea, de cele mai multe ori, preia datele de care are
nevoie din celelalte forme ale evidenţei economice, date pe care apoi le
supune unor prelucrări specifice.
c) evidenţa contabilă este şi ea o formă de evidenţă economică
căreia îi corespunde pe plan teoretic ştiinţa contabilităţii. Spre deosebire de
toate celelalte forme ale evidenţei economice, contabilitatea reflectă,
urmăreşte şi controlează toate activităţile economice întreprinse de agenţii
economici şi care se pot exprima în etalon bănesc. Prin volumul
informaţiilor pe care le transmite în sistemul informaţional economic şi prin
calitatea acestora, evidenţa contabilă se impune ca fiind cea mai importantă
formă de evidenţă economică.
Rezultă că evidenţa contabilă are o seamă de trăsături caracteristice
faţă de celelalte forme de evidenţă economică, astfel:
- este singura formă de evidenţă economică care are în acelaşi timp,
atât un caracter general cât şi total. Caracterul general rezultă din faptul că
ea trebuie să existe la toţi agenţii economici indiferent de mărime sau
obiect al activităţii, iar caracterul total rezultă din faptul că este singura
formă de evidenţă care urmăreşte întreaga activitate economică desfăşurată.
- se realizează după reguli unice şi obligatorii stabilite de organul
coordonator care este Ministerul Finanţelor Publice.
- se caracterizează prin folosirea obligatorie a exprimării
activităţilor în etalon bănesc. Este adevărat că uneori unele activităţi
12
economice sunt exprimate şi în etalon natural, dar exprimarea valorică nu

este înlocuită, ci doar dublată de etalonul natural.
1.5 Sfera de aplicare a contabilităţii
Cunoaşterea existenţei patrimoniului şi a mişcării şi transformării

permanente a elementelor sale componente, inclusiv a rezultatelor ce se
obţin, constituie o obligaţie expresă pentru fiecare entitate patrimonială.
În acest context, fiecare structură organizatorică din economie care
deţine sau administrează un anumit patrimoniu trebuie să-l urmărească prin
intermediul contabilităţii.
Aceste organisme au o structură diversificată, dimensiuni multiple
care le caracterizează (juridică, economică, financiară, socială, culturală şi
ecologică), astfel încât şi organizarea şi aplicarea contabilităţii trebuie să
ţină seama de aceste aspecte pentru a reda în situaţiile financiare realitatea.
În funcţie de natura activităţii pe care o desfăşoară şi implicit,
sistemul contabil utilizat, delimitează unităţile patrimoniale în două
categorii semnificative:
 unităţi cu profil economic;
 unităţi de utilitate publică.
Unităţile patrimoniale cu profil economic, cunoscute în teoria
economică şi în legislaţie sub denumirea de entităţi economice, sunt incluse
în sfera de aplicare a contabilităţii, delimitată pe două niveluri sau paliere,
în funcţie de conţinutul şi structura situaţiilor financiare anuale şi a
posibilităţilor informative oferite beneficiarilor de informaţii.
Astfel, sistemul contabil românesc diferenţiază pe categorii de
întreprinderi, în funcţie de anumite criterii de mărime a acestora, situaţiile
financiare şi, implicit, reglementările contabile ce se aplică, după cum
urmează:
o Persoanele juridice care la data bilanţului depăşesc limitele a doua
dintre criteriile de mărime ( total active: 3.650.000 euro; cifra de afaceri
neta: 7.300.000 euro; număr mediu de salariaţi în cursul exerciţiului
financiar: 50) întocmesc situaţii financiare anuale care cuprind:
- bilanţ;
- cont de profit si pierdere;
- situaţia modificărilor capitalului propriu;
- situaţia fluxurilor de trezorerie;
- note explicative la situaţiile financiare anuale.
o Persoanele juridice care la data bilanţului nu depăşesc limitele a
doua dintre criteriile de mărime prevăzute la prima categorie,
întocmesc situaţii financiare anuale simplificate care cuprind:
- bilanţ prescurtat;
13
- cont de profit si pierdere;

- note explicative la situaţiile financiare anuale simplificate.
Opţional, ele pot întocmi situaţia modificărilor capitalului propriu si/sau
situaţia fluxurilor de trezorerie.
Întreprinderile, la rândul lor se pot clasifica şi după alte criterii,
referitoare la forma de organizare, de proprietate, şi anume:
Întreprinderi private – unde investitorul este reprezentat de

a. După una sau mai multe persoane particulare;
identitatea Întreprinderi publice – îşi realizează activităţile în
persoanelor exclusivitate prin investirea fondurilor publice;
care investesc în Întreprinderi mixte – îşi desfăşoară activităţile prin
activităţile sale contribuţia conjugată atât a investitorilor particulari, cât şi a
puterii publice, sau au o participare autohtonă şi străină.
Regii autonome – în care statul este cel care organizează şi
conduce activitatea, prin reprezentanţii săi;
Societăţi comerciale – constituite prin asocierea de
b. După forma persoane şi/sau de capitaluri, îmbrăcând următoarele forme:
 Societăţi de persoane (societăţi în nume colectiv,
de organizare
societăţi în comandită simplă)
juridică  Societăţi de capitaluri (societăţi pe acţiuni, societăţi
în comandită pe acţiuni);
 societăţi de persoane şi de capitaluri (mixte)- societăţi
cu răspundere limitată.
Unităţile de utilitate publică, cunoscute sub denumirea de instituţii

publice de subordonare locală sau centrală, se încadrează în domeniul de
aplicare a obiectului contabilităţii prin faptul că dispun de un patrimoniu
care trebuie cunoscut în permanenţă. Acestea utilizează contabilitatea
instituţiilor publice.
1.6 Principiile contabile generale pentru construirea sistemului

informaţional contabil.
Pentru organizarea şi conducerea contabilităţii ca sistem

informaţional şi de gestiune s-a conturat un set de principii şi reguli ca
rezultat al practicilor de contabilitate. Ele sunt subordonate obiectivului
fundamental al contabilităţii, cel al imaginii fidele asupra patrimoniului, a
situaţiei financiare şi a rezultatelor.
Principiile contabile general asimilate pentru activitatea practică
sunt, în plan conceptual, enunţuri principiale, individualizate ca sistem de
referinţă pentru înregistrarea şi calculul economic în contabilitate.
14
Principiul continuităţii activităţii presupune că activitatea oricărei

entităţi economice este considerată a fi continuă sau nu se reduce în mod
substanţial într-un viitor previzibil. În consecinţă, elementele patrimoniului
trebuie evaluate prin prisma acestei continuităţi. Aplicarea acestui principiu
legitimează numeroase practici contabile, cum ar fi:
 decuparea vieţii întreprinderii în exerciţii financiare sau
contabile, în funcţie de care se stabilesc situaţia patrimoniului,
situaţiile financiare şi rezultatele;
 utilizarea costului istoric şi a valorii actuale (de utilitate)
pentru evaluarea activelor şi pasivelor, a cheltuielilor şi veniturilor;
 delimitarea în timp a cheltuielilor şi veniturilor;
 separarea activelor în active imobilizate şi circulante, fiecare
cu structură proprie şi regim diferit de înlocuire;
 diferenţierea pasivului în pasiv pe termen lung şi pasiv pe
termen scurt;
 sensibilizarea contabilităţii la factorul inflaţionist.
În cazul în care se porneşte de la premisa că întreprinderea îşi va
înceta activitatea în viitorul apropiat, regulile de evaluare şi de clasificare a
activelor şi datoriilor nu mai sunt aceleaşi. Costul istoric, ca regulă de
evaluare a stocurilor, este înlocuit de valorile lichidative (de piaţă) ale
acestora, de obicei mai mici decât valorile de utilitate.
Principiul permanenţei metodelor contabile şi a evaluării în
contabilitate presupune utilizarea aceloraşi reguli şi norme privind
evaluarea, înregistrarea şi prezentarea elementelor patrimoniale, de la un
exerciţiu la altul, în vederea stabilirii documentelor de sinteză. Astfel, se
asigură coerenţa şi comparabilitatea în timp a informaţiilor contabile.
În cazuri justificative, întreprinderile pot schimba metodele de
evaluare utilizate, dar numai în condiţiile impunerii prin lege sau printr-un
standard contabil, ori prin decizia întreprinderii, motivată de obţinerea unor
informaţii mai relevante sau mai credibile în bilanţul contabil. Este necesar,
în acest caz, prezentarea influenţelor asupra situaţiei patrimoniale şi
financiare, precum şi asupra rezultatului, inclusiv asupra nivelului
impozitului pe profit.
Având în vedere aceste aspecte, principiul permanenţei metodelor,
prin modul cum este formulat, prevede că o modificare de metodă intervine
numai în interesul asigurării imaginii fidele, iar acţiunea face obiectul unei
menţiuni speciale în anexa la bilanţ, cu descrierea efectelor asupra situaţiei
patrimoniului şi rezultatului, inclusiv cel fiscal.
Principiul prudenţei presupune aprecierea justă a faptelor pentru a
preveni riscul de transfer, în viitor, a incertitudinilor susceptibile de a greva
situaţia patrimoniului şi rezultatele activităţii.
15
Practic, acest principiu constă în evaluarea cu precauţie a activelor

şi pasivelor, cheltuielilor şi veniturilor, pentru a atenua supraevaluarea
rezultatelor. În concordanţă cu acest principiu se contabilizează deprecierea
activelor şi pierderile probabile.
Următoarele mecanisme contabile se înscriu în aplicarea

principiului prezentat:
 recunoaşterea ca venituri realizate, în funcţie de care se
determină rezultatul, numai a veniturilor constatate cu ocazia vânzării
(transferării dreptului de proprietate);
 contabilizarea deprecierii activelor sub forma provizioanelor
pentru depreciere (aceasta reprezentând pierderi lente probabile). În
cazul stocurilor se constituie provizioane pentru deprecierea
stocurilor;
 contabilizarea pierderilor probabile generate de riscuri;
 folosirea unor metode accelerate pentru amortizarea
imobilizărilor;
Principiul independenţei exerciţiului, denumit şi principiul
specializării exerciţiilor, conform căruia este obligatorie determinarea
rezultatului obţinut din activitatea întreprinderii pentru fiecare exerciţiu în
parte.
În Standardele Internaţionale de Contabilitate, preluate în actele
normative româneşti2, acest principiu este definit prin prisma delimitării în
timp a veniturilor şi a cheltuielilor aferente activităţii unităţii patrimoniale,
pe măsura angajării acestora şi trecerea lor la rezultatul exerciţiului la care
se referă.
Se practică astfel o “contabilitate de angajamente”, bazată pe
delimitarea şi înregistrarea veniturilor sub aspect real (ca mişcare de bunuri
şi servicii) şi nu sub aspect monetar (mişcarea banilor).
În planul metodologiei contabile, acest principiu se regăseşte în
aplicarea următoarelor tehnici:
 reflectarea distinctă a cheltuielilor şi a veniturilor
curente faţă de cheltuielile şi veniturile înregistrate în avans;
 recunoaşterea ca active a stocurilor şi a cheltuielilor
înregistrate în avans, respectiv ca pasive a veniturilor înregistrate în
avans;
 etalarea în timp a valorii imobilizărilor sub formă de
amortizări;
2
O.M.F.P. nr. 94/2001 pentru aprobarea Reglementărilor contabile armonizate cu
Directiva a IV-a a CEE şi cu Standardele Internaţionale de contabilitate.
16
 contabilizarea unor evenimente posterioare închiderii

exerciţiului, dar anterioare închiderii conturilor, în toate cazurile în
care evenimentele au legătură directă cu situaţia patrimoniului şi/sau
cu rezultatele exerciţiului încheiat.
O consecinţă a aplicării acestui principiu constă în aceea că
veniturile se reflectă în contabilitate în momentul predării bunurilor către
cumpărători, al livrării lor pe baza facturii sau în alte condiţii prevăzute în
contract, care atestă transferul de proprietate. Intrarea în patrimoniu a
bunurilor se înregistrează în mod similar, în baza documentelor ce
dovedesc posesia acestora, indiferent de momentul în care se va face plata.
Astfel, informaţiile privind stocurile şi mişcarea acestora în relaţiile cu terţii
presupun implicit regăsirea lor în conturile de venituri, respectiv de
cheltuieli unde este cazul, aferente exerciţiului financiar.
Concluzia ce se desprinde, ca urmare a respectării acestui principiu,
constă în aceea că utilizatorii sunt mai bine informaţi în legătură cu
capacitatea de câştig a întreprinderii dacă datele care le sunt prezentate se
bazează pe “ contabilitatea de angajamente “, comparativ cu “ contabilitatea
de casă “. Aceasta pentru că prima dă informaţii suplimentare în legătură cu
posibilitatea de a genera numerar şi în viitor, pornind de la obligaţiile de a
ceda numerar şi de la resursele care se vor transforma în numerar.
Principiul evaluării separate a elementelor de activ şi pasiv se
referă la întocmirea bilanţului astfel încât valoarea totală corespunzătoare
fiecărei poziţii a acestuia se determină separat, pe fiecare element
individual de activ sau de pasiv.
Principiul intangibilităţii bilanţului de deschidere a unui
exerciţiu sau al identităţii bilanţului de deschidere cu cel de închidere al
exerciţiului precedent, cum este enunţat în sistemul francez, presupune
concordanţa deplină în conţinutul acestora. Astfel se creează posibilitatea
verificării cu uşurinţă a integrităţii patrimoniului şi informării corecte a
utilizatorilor externi de informaţii. Practic, aplicarea acestui principiu
interzice ca efectele schimbării metodelor contabile sau ale corectării unor
erori să fie imputate capitalurilor cu care întreprinderea începe noul
exerciţiu financiar, prin corecţii direct în situaţiile financiare.
Informaţiile referitoare la asemenea modificări trebuie cuprinse în
anexa la bilanţul exerciţiului precedent, respectând reglementările în
domeniu, precizând cauza şi efectul asupra rezultatelor financiare ale
exerciţiului, inclusiv motivul şi alte situaţii ce influenţează comparabilitatea
cu anul precedent şi imaginea fidelă.
17
Principiul necompensării impune evaluarea şi înregistrarea

distinctă în bilanţ a elementelor de activ şi pasiv, precum şi a veniturilor şi
cheltuielilor în contul de rezultate.
Acest principiu porneşte de la realitatea că o entitate economică
stabileşte relaţii cu terţii în baza unor contracte economice care trebuie
executate fiecare în parte, iar contabilitatea trebuie să furnizeze informaţii
cu privire la rezultatul profitabil sau nu ce a rezultat din fiecare contract.
Nu este permisă compensarea beneficiilor unui contract cu pierderile altor
contracte.
“Compensarea între active şi pasive ar împiedica utilizatorii
conturilor să anticipeze corect fluxurile de trezorerie viitoare” 3,
considerent pentru care I.A.S.C. nu consideră o compensare prezentarea
stocurilor sau creanţelor la valori nete, care astfel reflectă corect baza de
plecare pentru încasări viitoare.
Principiul prevalenţei economicului asupra juridicului cere ca
informaţiile prezentate în situaţiile financiare să reflecte realitatea
economică a evenimentelor şi tranzacţiilor, nu doar forma lor juridică.
Conţinutul economic nu este întotdeauna coerent cu ceea ce rezultă
din “montajul” juridic. Complexitatea contractelor economice poate genera
situaţii în care, de exemplu, vânzarea unor bunuri către terţ să îi confere
acestuia proprietatea juridică. În acelaşi timp, acordul contractual existent
permite întreprinderii vânzătoare să beneficieze de avantajele economice
viitoare, generate de aceste active. Într-un astfel de caz, contabilitatea
vânzării nu va reprezenta fidel tranzacţia care a fost convenită.
Principiul importanţei relative sau pragului de semnificaţie are
ca scop evidenţierea rolului informaţiei analitice.
Acest principiu mai este cunoscut şi sub denumirea de “principiul
materialităţii”, după expresia americană “materiality principle”, şi este
ataşat utilităţii pe care informaţia contabilă o are pentru cei cărora li se
furnizează în vederea luării deciziilor.
Importanţa relativă a informaţiilor este apreciată în funcţie de
consecinţele omisiunii sau inexactităţilor asupra deciziilor economice.
Elementele cu valori nesemnificative, care au aceeaşi natură sau funcţii
similare trebuie însumate, nefiind necesară prezentarea lor separată (cel mai
adesea cazul stocurilor). În acelaşi timp, trebuie apreciată valoarea oricărei
informaţii comparativ cu costul prelucrării şi transmiterii acesteia.
3
Ristea M., Dumitru C. G. –Contabilitate financiară - Editura Mărgăritar, Bucureşti,
2002.
18
În această situaţie, întreprinzătorul trebuie să raţioneze asupra

informaţiilor pe care le consideră semnificative şi pertinente în reflectarea
anumitor fapte, altele decât cele prezentate în bilanţ şi contul de rezultate.
Pe plan internaţional sunt acceptate şi alte principii şi convenţii
contabile considerate implicit-aplicate, dintre care se amintesc: pertinenţa şi
relevanţa informaţiilor în funcţie de deciziile economice la elaborarea
cărora îşi aduc aportul; justificarea faptelor care privesc veridicitatea şi
obiectivitatea informaţiilor; cuantificarea monetară ş.a..
19
CAPITOLUL II
MODELE DE REPREZENTARE CONTABILĂ A

PATRIMONIULUI ŞI A REZULTATELOR FINANCIARE
2.1 Bilanţul contabil – imagine a situaţiei patrimoniului, procedeu al

dublei reprezentări
Bilanţul contabil reprezintă chintesenţa contabilităţii, concretizând

dubla reprezentare a patrimoniului. El este o componentă a situaţiilor
financiare anuale, care permite reliefarea fidelă a poziţiei financiare a
întreprinderii.
Aceste aspecte sunt evidenţiate prin definiţia bilanţului, potrivit căreia
acesta reprezintă un document contabil de sinteză care oglindeşte, la un
moment dat, situaţia patrimoniului sub aspectul componenţei şi surselor de
finanţare, poziţia financiară şi modificările acesteia, precum şi rezultatul
obţinut4.
Ca procedeu metodic specific contabilităţii, bilanţul prezintă simultan,
ordonat şi sintetic, în expresie valorică patrimoniul sub cele două aspecte:
acela al componenţei, destinaţiei sau alocării bunurilor economice şi al
surselor de finanţare, originii sau provenienţei, denumite Activ, respectiv
Pasiv.
La rândul său, rezultatul obţinut se prezintă, după caz, sub formă de
profit sau pierdere şi constituie un element de pasiv care majorează sau
diminuează capitalurile proprii.
Rolul bilanţului contabil se regăseşte atât în cunoaşterea şi realizarea
obiectului contabilităţii, cât şi în practica evidenţei contabile.
Pe planul cunoaşterii contabile bilanţul demonstrează şi realizează
dubla reprezentare, sintetizează şi generalizează informaţiile. În acest fel se
desprind interdependenţa şi corelaţiile care caracterizează activitatea
economică, factorii de influenţă.
Pe planul practicii contabile şi al activităţii de conducere a unităţilor
gestionate, bilanţul încheie şi deschide un ciclul contabil, oferind o imagine
asupra situaţiei economico-financiare, furnizând informaţii pentru analiza
financiară.
Importanţa bilanţului contabil derivă din funcţiile pe care acesta le
îndeplineşte, funcţii care decurg atât din rolul său în planul cunoaşterii, cât
şi din calitatea lui de instrument al contabilităţii:
4
Constantin Staicu – Bazele contabilităţii moderne, Ed. Scrisul Românesc, Craiova, 2003
20
1) Funcţia de reflectare şi generalizare a datelor în ciclul contabil,

de prelucrare a informaţiilor. Aceasta este determinată de necesitatea
grupării datelor dispersate ale contabilităţii curente, după criterii bine
stabilite, într-un număr restrâns de indicatori, care să poată oferi o imagine
de ansamblu asupra situaţiei economico-financiare a unităţii patrimoniale.
2) Funcţia de control şi analiză a activităţii economico-financiare
se manifestă prin aceea că, pe baza bilanţului contabil se urmăreşte şi
analizează periodic gradul realizării indicatorilor proiectaţi şi a rezultatelor,
se identifică rezerve şi se stabilesc măsuri de perfecţionare a activităţii
economice şi financiare.
3) Funcţia previzională constă în posibilitatea oferită de bilanţ de a
orienta activitatea viitoare. În acest scop, întocmirea bugetului de venituri şi
cheltuieli pentru perioadele următoare se fundamentează pe situaţia
patrimonială şi a rezultatelor din perioada considerată baza de raportare.
Bilanţul se prezintă în forme diferite dar, indiferent de criteriul ales
pentru ierarhizarea elementelor patrimoniale în activul şi pasivul acestuia,
este necesar să se asigure o corelaţie între lichiditatea activelor şi
exigibilitatea pasivelor.
Forma clasică de prezentare este cea de tabel cu două părţi, activ în
partea stângă şi pasiv în partea dreaptă, ca o balanţă cu două talere aflate
într-un echilibru permanent. Este cunoscut ca bilanţ cont cu originea
denumirii în latinescul bilanx.
Modelul general, simplificat al bilanţului de această formă se
prezintă astfel:
Bilanţ contabil
încheiat la data de ………………..
ACTIV EXERCIŢIUL PASIV EXERCIŢIUL
N N-1 N N-1
I. ACTIVE IMOBILIZATE I. CAPITALURI PROPRII
II. ACTIVE CIRCULANTE II. PROVIZIOANE PENTRU RISCURI
ŞI CHELTUIELI
III. ACTIVE DE REGULARIZARE ŞI III. DATORII
ASIMILATE
PASIVE DE REGULARIZARE
TOTAL ACTIV TOTAL PASIV
Acestă formă a bilanţului contabil reliefează egalitatea:

ACTIV = CAPITAL PROPRIU +DATORII
O altă formă este cea de listă sau diferenţă care se bazează pe ecuaţia
fundamentală în structura:
ACTIV - DATORII = CAPITAL PROPRIU
În ţara noastră întreprinderile au utilizat forma de bilanţ cont până în
anul 2000 inclusiv, după care s-a adoptat forma de bilanţ listă, cu o
21
structură adecvată determinării unor indicatori economico-financiari ce

interesează gestiunea întreprinderii şi creării premiselor necesare pentru
efectuarea analizei de tip solvabilitate-lichiditate.
Modelul de principiu al unui asemenea bilanţ este următorul:
Bilanţ contabil
încheiat la data de ………………..
POSTURI DE BILANŢ Nr. Existent la
rând începutul sfârşitul
anului anului
A. ACTIVE IMOBILIZATE
I. IMOBILIZĂRI NECORPORALE
II. IMOBILIZĂRI CORPORALE
III.IMOBILIZĂRI FINANCIARE
= TOTAL ACTIVE IMOBILIZATE ( I+II+III)
B. ACTIVE CIRCULANTE
I. STOCURI
II.CREANŢE
III.INVESTIŢII FINANCIARE PE TERMEN SCURT
IV. CASA ŞI CONTURI LA BĂNCI
= TOTAL ACTIVE CIRCULANTE ( I+II+III+IV)
C. CHELTUIELI ÎN AVANS
D. DATORII CE TREBUIE PLĂTITE ÎNTR-O PERIOADĂ DE UN AN
E. ACTIVE CIRCULANTE, RESPECTIV DATORII CURENTE NETE
(B+C-D-I)
F. TOTAL ACTIVE MINUS DATORII CURENTE
(A+E-I)
G. DATORII CE TREBUIE PLĂTITE ÎNTR-O PERIOADĂ
MAI MARE DE UN AN
H. PROVIZIOANE PENTRU RISCURI ŞI CHELTUIELI
I. VENITURI ÎN AVANS
J. CAPITAL ŞI REZERVE
I. CAPITAL
II. PRIME LEGATE DE CAPITAL
III. REZERVE DIN REEVALUARE
IV. REZERVE
V. REZULTATUL REPORTAT
VI. REZULTATUL EXERCIŢIULUI
= TOTAL CAPITALURI PROPRII (I+II ±III ± IV± V ± VI – ct 129)
Activul bilanţier este constituit din posturile rubricilor A,B şi C, în

timp ce pasivul bilanţier, din posturile D, G, H, I şi J. Rubricile E şi F
reprezintă indicatori economico-financiari implicaţi în analize şi, implicit în
fundamentarea unor decizii.
22
2.2 Structuri bilanţiere privind patrimoniul
Bilanţul contabil, ca procedeu specific metodei contabilităţii,

evidenţiază cifric şi în etalon monetar echilibrul dintre bunurile economice
şi sursele lor de finanţare, precum şi rezultatele obţinute ca urmare a
investirii şi utilizării capitalului. Structurile calitative prin care bilanţul
realizează dubla reprezentare a patrimoniului sunt cele de activ şi pasiv.
Prin compoziţia sa, activul evidenţiază destinaţia şi lichiditatea
bunurilor economice. În raport de aceste criterii, categoriile de active se
prezintă astfel:
A. Active imobilizate - sunt reprezentate de bunuri şi valori care se
caracterizează prin :
 au ca destinaţie deservirea activităţii unităţii patrimoniale
pe o perioadă mai îndelungată (de regulă peste un an), fiind
generatoare de beneficii.
 nu se consumă la prima utilizare, într-un singur ciclu de
producţie.
1. Imobilizări necorporale – active identificabile, nemonetare, fără suport
material si deţinute pentru utilizare în procesul de producţie sau furnizare de
bunuri sau servicii, pentru a fi închiriate terţilor sau pentru scopuri administrative.
.
a) Cheltuieli de constituire - sunt cheltuielile
ocazionate de înfiinţarea sau dezvoltarea unităţii
patrimoniale, dintre care se menţionează: cheltuielile
de înscriere şi înmatriculare, taxele plătite în acelaşi
scop pentru societăţi pe acţiuni, cheltuielile privind
emiterea de acţiuni şi obligaţiuni, precum şi
cheltuielile pentru prospectarea pieţei, cheltuielile
pentru publicitate la înfiinţare ca şi alte cheltuieli
pentru înfiinţare şi extinderea activităţii entităţii.
Caracteristic pentru aceste cheltuieli este faptul că ele
se amortizează într-o perioadă de cel mult cinci ani.
b) Cheltuieli de dezvoltare - sunt considerate acele
cheltuieli generate de aplicarea rezultatelor cercetării
sau a altor cunoştinţe, în scopul realizării de produse
sau servicii noi sau îmbunătăţite substanţial, înaintea
stabilirii producţiei de serie sau utilizării. Şi aceste
cheltuieli se amortizează într-o perioadă maximă de
5 ani.
c) Concesiuni, brevete , licenţele, mărcile
comerciale, drepturile si activele similare -
reprezintă cheltuielile întreprinderii cu achiziţia
dreptului de a exploata mijloace economice sau de a
23
desfăşura o activitate, într-un anumit mod şi într-un

anume loc şi spaţiu. Ele se amortizează pe durata
stabilită prin contractul de atribuire. În cazul în care
contractul prevede plata unei chirii, si nu o valoare
amortizabilă, în contabilitatea entităţii care primeşte
concesiunea, se reflecta cheltuiala reprezentând
chiria, fără recunoaşterea unei imobilizări
necorporale.
d) Fondul comercial - apare,de regulă, la consolidare
si reprezintă diferenţa dintre costul de achiziţie si
valoarea la data tranzacţiei, a părţii din activele nete
achiziţionate de către o entitate. Altfel spus, este
determinat valoric de efortul financiar pe care-l face
agentul economic pentru a-şi crea sau conserva
avantajul comercial comparativ (vadul, clientela,
debuşeul sau reputaţia). Fondul comercial se
amortizează, de regula, în cadrul unei perioade de
maximum cinci ani;
e) Avansuri şi alte imobilizări necorporale - este
o categorie largă care cuprinde elemente patrimoniale
de natura avansurilor acordate furnizorilor de
imobilizări necorporale, programelor informatice, fie
create, fie achiziţionate de entitate. Ele se evaluează
la preţul de achiziţie şi se amortizează în perioada de
utilizare a respectivelor programe dar nu mai mult de
trei ani.
f) Imobilizări necorporale în curs de execuţie - sunt
imobilizări necorporale nefinalizate până la sfârşitul
perioadei, evaluate la costul de producţie sau costul
de achiziţie, după caz.
2. Imobilizări corporale - sunt caracterizate prin faptul că dinamica lor

este redusă sau foarte redusă, fiind bunuri de folosinţă
durabilă, deţinute pentru a fi utilizate în producţia de bunuri
sau prestarea de servicii, pentru a fi închiriate terţilor sau
folosite în scopuri administrative.
a) Terenuri - în contabilitate terenurile se urmăresc pe două
categorii şi anume: terenuri şi amenajări de terenuri.
Ele se înregistrează în contabilitate la intrarea în
patrimoniu la valoarea care se stabileşte prin lege în
funcţie de clasele de fertilitate, amplasare şi alte
criterii.
b) Construcţii,instalaţii tehnice şi maşini, utilaje şi mobilier -
sunt bunuri economice fără de care activitatea nu se
poate desfăşura şi există în patrimoniul oricărui agent
24
economic. Se consideră imobilizări corporale acele

mijloace de muncă ce întrunesc cumulativ două
condiţii şi anume : aduc un beneficiu economic şi au
o durată de funcţionare mai mare de un an.
Caracteristica lor este faptul că participă la mai multe
procese de producţie şi îşi transmit valoarea treptat
dar integral asupra valorii produselor realizate.
Recuperarea valorii lor se realizează prin intermediul
amortizării.
c) Avansuri şi imobilizări corporale în curs de execuţie - sunt
investiţiile efectuate pentru obţinerea de imobilizări
corporale neterminate sau în curs de finalizare.
3. Imobilizări financiare – reprezintă titluri de valoare care:

- prin posesia lor durabilă, asigură realizarea unor venituri
financiare sub formă de dividende şi dobânzi;
- permit exercitarea unui control asupra societăţii emitente.
a) Acţiunile deţinute la entităţile afiliate - sunt drepturile
stabilite de regulă sub formă de acţiuni sau alte titluri
de valoare, având drept rezultat participarea la
capitalul altor unităţi patrimoniale. Caracteristic este
faptul că aceste titluri de participare asigură agentului
economic deţinător exercitarea unui control sau a unei
influenţe deosebite asupra unităţii patrimoniale
partenere, iar cel ce deţine asemenea titluri încasează
dividende corespunzător cu numărul şi valoarea
titlurilor de participare pe care le deţine.
b) Interese de participare - sunt şi ele titluri ca de exemplu acţiuni,
pe care unitatea le dobândeşte în vederea obţinerii
unor dividende, însă, spre deosebire de cele
anterioare, acestea nu dau dreptul deţinătorului să
controleze sau să influenţeze deciziile economice ale
unităţi partenere.
c) Împrumuturi acordate - imobilizări financiare dintre care fac
parte: - împrumuturi acordate entităţilor afiliate; -
împrumuturi legate de interesele de participare care se
constituie cu ocazia acordării de împrumuturi
unităţilor patrimoniale la care se deţin titluri de
participare; - împrumuturilor acordate pe termen lung
altor unităţi patrimoniale pentru care se percepe, de
regulă, dobândă;
d) Alte creanţe imobilizate - în care se cuprind garanţiile şi
cauţiunile depuse de unitatea patrimonială la terţi.
25
B. Active circulante - au o mişcare mai rapidă şi, în cele mai multe cazuri, ele
participă la un singur ciclu de producţie transmiţându-şi întreaga
valoarea economică asupra producţiei obţinute într-un ciclu de
exploatare. Clasificarea în activ circulant este determinată de
îndeplinirea unor condiţii, cum ar fi:
- activul este achiziţionat sau produs pentru consum propriu sau în
scopul comercializării si se aşteaptă sa fie realizat în termen de 12
luni de la data bilanţului;
- este reprezentat de creanţe aferente ciclului de exploatare;
- este reprezentat de trezorerie sau echivalente de trezorerie a căror
utilizare nu este restricţionată.
1. Stocurile – bunuri care fac obiectul unor depozitări în gestiuni organizate

de valori materiale, între diferite faze ale ciclului economic
aprovizionare-producţie-desfacere. Ele sunt active
circulante care sunt deţinute pentru a fi vândute pe parcursul
desfăşurării normale a activităţii, în curs de producţie în
vederea vânzării în procesul desfăşurării normale a
activităţii; sau sub forma de materii prime, materiale si alte
consumabile care urmează să fie folosite în procesul de
producţie sau pentru prestarea de servicii.
a) Mărfurile - reprezintă o categorie patrimonială specifică
întreprinderilor de comerţ şi defineşte ansamblul
bunurilor economice destinate circuitului comercial
constituindu-se în obiect al tranzacţiilor comerciale.
Tot aici se încadrează şi produsele predate spre
vânzare magazinelor proprii, de către entitatea
economică.
b) Materii prime - participă direct la fabricarea produselor si se
regăsesc în produsul finit integral sau parţial, fie în
starea lor iniţială, fie transformată; Ele constituie de
fapt substanţa producţiei realizate şi deţin un rol
hotărâtor în obţinerea valorii adăugate.
c) Materiale consumabile - se caracterizează prin faptul ajută la
procesul de fabricaţie, de regulă nu se regăsesc în
produsul finit. În această categorie se includ:
materiale auxiliare, combustibili, pese de schimb,
seminţe materiale de plantat, furaje şi alte materiale
consumabile.
d) Materiale de natura obiectelor de inventar - sunt bunurile
materiale, independente funcţional, care nu întrunesc
condiţiile impuse normativ pentru a fi imobilizări
corporale.
e) Semifabricatele - sunt produse care nu au parcurs întregul proces
de fabricaţie, ci numai unele faze ale acestuia.
26
Caracteristic este faptul că ele sunt recepţionate în

acest stadiu - de produs incomplet fabricat - şi sunt
depuse la magaziile secţiilor de fabricaţie, de unde
urmează, fie a se reintroduce în circuitul de fabricaţie
pentru a-şi continua tehnologia, fie a se vinde în
acest stadiu.
f) Produsele finite - reprezintă rezultatul final obţinut din procesul
de producţie, categorie a cărei existenţă reprezintă
însăşi sensul funcţionării unităţii patrimoniale
productive. Caracteristic pentru produsele finite, este
faptul că ele au trecut prin toate fazele procesului de
producţie, sunt recepţionate cantitativ şi calitativ de
specialiştii din secţii şi sunt predate la depozitele de
produse sau la magazie, în vederea comercializării
lor.
g) Rebuturile, materialele recuperabile şi deşeurile – sunt
bunuri materiale rezultate din procesul de producţie,
evidenţiate separat, a căror destinaţie finală este
stabilită în funcţie de natura acestora.
h) Animalele si păsările – respectiv animalele născute si cele
tinere de orice fel (vitei, miei, purcei, mânji si altele)
crescute si folosite pentru reproducţie, animalele si
păsările la îngrăşat pentru a fi valorificate, coloniile
de albine, precum si animalele pentru producţie -
lână, lapte si blana;
i) Ambalajele - sunt bunuri folosite pentru a manipula, depozita sau
proteja produsele şi mărfurile. Includ ambalajele
refolosibile, achiziţionate sau fabricate, destinate
produselor vândute si care în mod temporar pot fi
păstrate de terţi, cu obligaţia restituirii în condiţiile
prevăzute în contracte;
j) Producţia în curs de execuţie - reprezentând producţia care nu
a trecut prin toate fazele (stadiile) de prelucrare,
prevăzute în procesul tehnologic, precum si produsele
nesupuse probelor si recepţiei tehnice sau
necompletate în întregime. În cadrul producţiei în
curs de execuţie se cuprind, de asemenea, lucrările şi
serviciile, precum şi studiile în curs de execuţie sau
neterminate.
k) Stocuri aflate la terţi - sunt materii prime, materiale
consumabile, mărfuri, produse finite ş.a. trimise la
terţi pentru a fi prelucrate sau cedate terţilor cu titlu
de custodie.
27
2. Creanţe sau valori în curs de decontare – reprezintă valorile

economice avansate temporar de titularul de patrimoniu
altor persoane fizice sau juridice şi pentru care urmează să
primească un echivalent valoric.
a) Debitorii diverşi - cuprind în primul rând debitele provenite din
pagube materiale pretinse, stabilite pe baza unor
hotărâri ale instanţelor judecătoreşti, drepturi ale
agentului economic provenite din distribuiri de
echipament de lucru etc.
b) Avansuri de trezorerie - reprezintă avansurile băneşti acordate
administratorilor sau unor angajaţi, în vederea
efectuării unor plăţi ale agentului economic, sau în
vederea rezolvării unor probleme ale acestuia.
c) Avansuri acordate salariaţilor - reprezintă sumele plătite
salariaţilor cu titlu de avans chenzinal, care ulterior se
vor reţine din salariu.
d) Furnizori - debitori - sunt sume ce au fost plătite în avans
furnizorilor, în contul mărfurilor ce vor fi trimise;
aceste sume vor fi apoi scăzute din obligaţiile iniţiale,
plătindu-se numai diferenţa.
e) Decontările cu asociaţii privind capitalul - cuprind aportul
subscris de asociaţi pentru constituirea şi creşterea
capitalului dar încă nevărsat. La înscriere se încheie
un contract în care se prevăd drepturile şi obligaţiile
ambelor părţi, inclusiv momentul când se pun la
dispoziţie valorile de asociere etc.
f) Clienţi şi creanţe asimilate – apar în etapa circuitului economic
în care mărfurile produsele, lucrările sau serviciile au
fost expediate sau prestate beneficiarilor, urmând a se
încasa ulterior contravaloarea acestora.
3. Investiţii pe termen scurt – sunt investiţii financiare pe termen scurt

materializate în hârtii de valoare care se pot transforma în
disponibilităţi.
a) Acţiuni deţinute la entităţile afiliate – reprezintă acţiunile
proprii răscumpărate de întreprindere de la acţionari
în mod direct sau prin intermediul pieţelor financiare.
b) Alte investiţii pe termen scurt– cuprind obligaţiunile emise şi
răscumpărate –totalitatea titlurilor de credit de
natura obligaţiunilor unităţii emise anterior şi acum
răscumpărate de unitate –, obligaţiuni achiziţionate în
scopul utilizării temporare a disponibilităţilor băneşti
şi creşterea veniturilor ca un plus de valoare cu
prilejul revânzării, sau prin obţinerea dobânzilor
28
cuvenite şi alte valori mobiliare achiziţionate în

vederea realizării unui profit pe termen scurt.
4. Disponibilităţile băneşti – valori financiare sub formă de lichidităţi sau

care sunt convertibile imediat în lichidităţi.
a) Casa în lei şi/sau în valută - reflectă valoric suma de bani care
este păstrată de unitatea patrimonială în casieria
proprie.
b) Conturi la bănci în lei şi/sau în valută, - reflectă sumele de
bani de care dispune agentul economic la unităţile
bancare, precum şi valorile de încasat, cum sunt
cecurile si efectele comerciale depuse la bănci,
disponibilităţile în lei si valuta, cecurile entităţii,
creditele bancare pe termen scurt, precum si
dobânzile aferente disponibilităţilor si creditelor
acordate de bănci în conturile curente.
c) Acreditive în lei şi/sau în valută - sunt tot mijloace circulante
băneşti ale agentului economic, sume preluate din
"Disponibilul bănesc în lei" şi transmise la banca din
localitatea furnizorului, la dispoziţia acestuia. Când
furnizorul expediază produsele contractate, depune la
banca sa documentele necesare (factura, avizul de
expediţie etc.), iar banca sa virează suma
corespunzătoare din contul "Acreditive" în contul
furnizorului. Folosirea acreditivului se hotărăşte prin
contract de către cele două părţi. El reprezintă un
mare avantaj pentru furnizor, care are siguranţa
încasării rapide a sumelor ce i se cuvin, dar pentru
plătitor, este o imobilizare de mijloace băneşti.
Acreditivul se deschide pe timp limitat, de regulă trei
luni, după care, sumele neconsumate, se reduc în
contul de disponibil de unde au fost preluate.
d) Viramente interne – se inregistrează transferurile de
disponibilităţi bănesti între conturile la bănci, precum
şi între conturile la bănci şi casieria entităţii.
Structura bilanţieră de pasiv asigură reflectarea surselor sau resurselor

ori provenienţei bunurilor economice, care, în funcţie de exigibilitatea lor,
se delimitează astfel:
A. Capitaluri proprii – reprezintă dreptul acţionarilor asupra activelor unei

entităţi, după deducerea tuturor datoriilor.
1. Capitalul social - aporturile iniţiale subscrise şi vărsate de acţionarii sau
asociaţii unei întreprinderi.
29
2. Primele legate de capitaluri - excedentul stabilit între valoarea de

emisiune şi valoarea nominală a părţilor sociale sau a
acţiunilor emise.
3. Rezervele din reevaluare – constituite din diferenţele de valoare, în
plus sau în minus, care se stabilesc ca diferenţă între valoarea
actuală şi valoarea înregistrată în contabilitate
corespunzătoare imobilizărilor corporale supuse operaţiunii
de reevaluare, în conformitate cu prevederile reglementărilor
în vigoare.
4. Alte rezerve – se ţine pe categorii de rezerve
o Rezervele legale se constituie anual din profitul entităţii,
în cotele şi limitele prevăzute de lege, si din alte surse
prevăzute de lege. Rezervele legale pot fi utilizate numai în
condiţiile prevăzute de lege.
o Rezervele statutare sau contractuale se constituie anual
din profitul net al entităţii, conform prevederilor din actul
constitutiv al acesteia.
o Alte rezerve neprevăzute de lege sau de statut pot fi
constituite facultativ pe seama profitului net pentru acoperirea
pierderilor contabile sau în alte scopuri, potrivit hotărârii
adunării generale a acţionarilor sau asociaţilor, cu respectarea
prevederilor legale.
5. Rezultatul exerciţiului curent - se constituie fie în pierdere fie în profit
şi este egal cu variaţia situaţiei nete între începutul şi sfârşitul
exerciţiului. El poate fi determinat valoric sub formă brută ca
diferenţă dintre veniturile şi cheltuielile întreprinderii şi sub
forma netă prin deducerea impozitului pe profit.
6. Rezultatul reportat - la începutul anului financiar, rezultatul este
reportat sub formă de pierdere sau profit şi este recuperat din
rezultatele din anul curent sau este repartizat asupra rezervelor
sau distribuit întreprinzătorilor pentru recompensarea
capitalului investit.
7. Subvenţiile pentru investiţii - reprezintă resurse alocate de la bugetul de
stat sau alte organisme naţionale sau internaţionale, în temeiul
unor prevederi legale, ca măsuri ale politicii economice,
comerciale ale statului sau pentru realizarea unor obiective,
investiţii de interes public, sau în concordanţă cu o politică de
interes public. Sunt asimilate subvenţiilor donaţiile primite de
la alţi agenţi economici sub forma mijloacelor fixe precum şi
plusurile la inventar.
8. Provizioane pentru riscuri şi cheltuieli – reprezintă datorii cu exigibilitate
sau valoare incertă, constituindu-se la închiderea exerciţiului
prin majorarea cheltuielilor de exploatare sau financiare, după
caz, privind amortizările şi provizioanele.Sunt destinate
finanţării pierderilor care devin exigibile în exerciţiul următor
30
şi care se referă la litigii, amenzi si penalităţi, despăgubiri,

daune si alte datorii incerte, cheltuieli legate de garanţia
acordată clienţilor; ce se repartizează pe mai multe exerciţii.
B. Capital străin – exprimă fondurile sau capitalurile furnizate de terţi pentru

care unitatea patrimonială trebuie să acorde o prestaţie sau un
echivalent valoric.
1. Surse împrumutate – se referă la împrumuturile bancare şi creditele de
trezorerie pe care agentul economic le contractează în vederea
completării surselor proprii de finanţare, şi pentru care
plăteşte o dobândă.
a) Împrumuturi pe termen lung – sunt credite bancare sau de la alte
instituţii de credit destinate, de regulă, finanţării
investiţiilor, având o perioadă de rambursare mai mare
de un an.
b) Credite bancare pe termen scurt - obligaţii
financiare pe termen de cel mult un an, destinate a
finanţa rulajul activului circulant.
c) Împrumuturile din emisiunea de obligaţiuni – fondurile pe
termen lung, asigurate prin vânzarea de titluri de credit
negociabile către public.
2. Surse atrase - sunt datoriile create în cadrul relaţiilor de decontare ale
unităţii cu alte persoane fizice sau juridice.
a) Furnizori - rezultat al derulării faptelor de comerţ,
constituite din creditul comercial al furnizorilor. Acesta
exprimă datoria unităţii patrimoniale care s-a
aprovizionat de la furnizori cu bunuri şi servicii,
urmând ca plata să se facă ulterior.
b) Clienţi – creditori – datorii faţă de clienţi generate, de
regulă, de primirea avansurilor şi aconturilor de la
clienţi, pentru care urmează a se livra bunuri sau presta
servicii.
c) Creditori – obligaţii băneşti ale unităţii faţă de
persoane juridice şi fizice.
d) Datorii faţă de personal – cuprind salariile şi alte
drepturi asimilate, datorate angajaţilor.
e) Datorii sociale – obligaţiile privind contribuţia la
asigurări sociale, la fondul de şomaj, la fondul de
sănătate şi alte datorii intermediare, ale unităţii şi ale
salariaţilor.
f) Datorii fiscale – obligaţiile din impozite şi taxe faţă de
bugetul statului.
g) Datorii faţă de asociaţi – obligaţii faţă de acţionari
sau asociaţi pentru dividendele de plată, datoriile din
cadrul grupului privind fondurile puse direct sau
31
indirect pe termen scurt la dispoziţia societăţii de către

aceştia.
Prezentarea elementelor patrimoniale de pasiv în situaţiile financiare

anuale are în vedere ordonarea lor în funcţie de natură şi gradul de
exigibilitate, astfel încât s-a ajuns la următoarea formă:
Datorii: sumele care trebuie plătite într-o perioadă de până la un an
Datorii: sumele care trebuie plătite îintr-o perioadă mai mare de un an
Provizioane
Capital si rezerve
I. Capital subscris (prezentându-se separat capitalul varsat şi
capitalul nevărsat)
II. Prime de capital
III. Rezerve din reevaluare
IV. Rezerve
V. Profitul sau pierderea reportat(ă)
VI. Profitul sau pierderea exerciţiului financiar
2.3 Structura contului de rezultate
Activităţile economice provoacă transformări în masa patrimoniului

atât cantitativ cât şi calitativ. Atunci când aceste modificări sunt însoţite de
consumul de resurse şi producerea de venituri, sunt descrise şi analizate
prin contul de rezultate sau Contul de profit şi pierdere.
Acesta evidenţiază şi explică, într-o formă sintetică, generală, ca post
în bilanţul contabil, dar şi ca indicator relevant, într-o formă analitică,
folosit ca instrument contabil distinct, component al Situaţiilor financiare
anuale, raporturile de echilibru dintre cheltuieli şi venituri. Altfel spus, el
explică rezultatul obţinut prin compararea fluxurilor de cheltuieli şi
venituri, după ecuaţia generală:
VENITURI – CHELTUIELI = REZULTATE

sau
VENITURI = CHELTUIELI ± REZULTATE
Contul de profit şi pierdere, prin structura pe care o are, asigură

cunoaşterea modalităţilor de obţinere a rezultatului exerciţiului, prin
compararea valorilor obţinute din vânzări, denumite generic venituri, cu
cele reprezentând consumurile sau utilizările de resurse, denumite
cheltuieli.
32
Rezultatul exerciţiului poate fi astfel favorabil, denumit profit, sau

nefavorabil, denumit pierdere, după cum cheltuielile sunt mai mici sau mai
mari decât veniturile.
Prezentarea rezultatelor în Contul de profit şi pierdere evidenţiază şi
raporturile patrimoniale cu privire la angajarea şi utilizarea resurselor
economice în cadrul activităţilor desfăşurate, în expresie valorică, sub
formă de cheltuieli. În ceea ce priveşte veniturile, ele delimitează în
expresie valorică raporturile patrimoniale cu privire la obţinerea şi
realizarea (vânzarea) rezultatelor.
Într-o relaţie directă cu modificarea volumului patrimoniului, a
elementelor patrimoniale de natura activelor şi/sau datoriilor care suportă
modificări şi în volum şi în structură, se poate preciza că:
 o cheltuială este generată fie de scăderea unui element de
activ, fie de creşterea unei datorii;
 un venit este generat fie de creşterea unui element de activ, fie
de scăderea unei datorii.
Pentru reprezentarea cheltuielilor şi veniturilor se porneşte de la
caracterul de proces al activităţilor consumatoare de resurse şi producătoare
de rezultate. Astfel, ocazionarea cheltuielilor are mai multe etape succesive
sau simultane în timp, delimitându-se următoarele momente:
 angajarea coincide, ca moment, cu achiziţionarea bunurilor.
Cumpărătorul se angajează faţă de furnizor de a plăti, la o dată
ulterioară, contravaloarea lor;
 consumul este etapa în care bunurile economice sunt utilizate
în scop productiv sau neproductiv, după caz, fie prin
transformarea acestora, fie păstrându-şi forma iniţială;
 plata presupune achitarea contravalorii bunurilor furnizorului.
Tot o plată (cheltuială) este şi transferul fără echivalent în
cadrul relaţiilor financiare, exemplu fiind plata impozitului pe
profit.
În cadrul procesului de creare a veniturilor se delimitează trei
momente:
 producţia este momentul în care se obţine rezultatul ca produs
al activităţii consumatoare de resurse, respectiv obţinerea de
bunuri, lucrări sau servicii;
 vânzarea constă în transferarea dreptului de proprietate asupra
unui bun, lucrare sau serviciu prin facturare către client, având
astfel asupra acestuia un drept de creanţă;
 încasarea este etapa în care creanţa se transformă în bani,
clientul plătind contravaloare bunurilor al căror proprietar a
devenit.
33
Respectând principiul independenţei exerciţiilor, toate operaţiile care

determină cheltuieli şi venituri sunt înregistrate în momentul producerii lor.
Se organizează astfel o „contabilitate de angajamente” care presupune
individualizarea şi reflectarea cheltuielilor în faza de angajare şi consum,
iar a veniturilor în momentul obţinerii şi vânzării bunurilor.
În contabilitatea financiară, ca de altfel şi în cadrul Contului de profit
şi pierdere, veniturile şi cheltuielile sunt grupate în funcţie de două criterii:
o pentru venituri: natura activităţii şi natura rezultatelor;
o pentru cheltuieli: natura activităţii şi natura resurselor utilizate.
În raport cu natura activităţii, şi veniturile şi cheltuielile se
delimitează în trei grupe:
 de exploatare;
 financiare;
 extraordinare.
Aceeaşi reprezentare o are şi rezultatul exerciţiului, cu menţiunea că
rezultatul cumulat al activităţii de exploatare şi financiare constituie
rezultatul curent al exerciţiului.
Veniturile şi cheltuielile ce se obţin în cadrul fiecărei grupe se
diferenţiază după natura rezultatelor, respectiv felul resurselor utilizate,
astfel:
 Venituri din activitatea de exploatare în care sunt cuprinse cele
provenite din vânzarea producţiei şi a mărfurilor, din variaţia
stocurilor, producţia de imobilizări, subvenţii pentru exploatare şi
din alte venituri din exploatare.
 Cheltuieli de exploatare includ cheltuielile privind consumul de
materii prime, materiale, privind mărfurile, lucrările şi serviciile,
cheltuieli cu personalul, cu amortizările şi provizioanele, cu alte
impozite şi taxe, vărsăminte asimilate şi alte cheltuieli de
exploatare.
 Venituri financiare ce se constituie din dividende din participaţii
pentru imobilizări financiare, dobânzi cuvenite din creanţe
imobilizate, diferenţe favorabile de curs valutar dobânzi de încasat
pentru activele circulante ş.a..
 Cheltuieli financiare cuprind pierderi din creanţe legate de
participaţii, diferenţe nefavorabile de curs valutar, cheltuieli cu
dobânzile plătite sau datorate, cheltuieli privind sconturile acordate
ş.a..
♦ Venituri extraordinare se referă la sumele primite pentru evenimente
extraordinare şi altele similare, sume care compensează pierderile
înregistrate ca urmare a calamităţilor şi dezastrelor naturale.
34
♦ Cheltuieli extraordinare sunt generate de calamităţi şi alte

evenimente extraordinare, sub forma pierderilor de imobilizări
corporale sau active circulante materiale.
Rezultatul obţinut (profit sau pierdere) se determină în mod distinct,
pe cele trei grupe, şi în mod cumulat pentru primele două grupe (rezultatul
curent).
Obţinerea rezultatului final net al exerciţiului financiar se realizează
în urma cumulării rezultatului pe toate cele trei activităţi din care se deduce
impozitul pe profit, constituit într-o grupă aparte în Contul de profit şi
pierdere.
35
CAPITOLUL III
DOCUMENTELE CONTABILE ŞI PRINCIPIUL

JUSTIFICĂRII FAPTELOR
3.1 Definirea, importanţa şi întocmirea documentelor contabile
Una dintre caracteristicile importante ale contabilităţii constă în

faptul că aceasta este "documentată". Aceasta înseamnă că orice operaţie
economică, înainte de a fi înregistrată în contabilitate, trebuie să fie
consemnată în documente de evidenţă economică anume concepute, pentru
fiecare fel de operaţie economică.
Deci, documentele de evidenţă sunt acte scrise în care se
consemnează fenomenele şi procesele economice, în momentul şi la
locul producerii lor în unităţi.
Din punct de vedere metodic, ele sunt procedee metodice comune
pentru mai multe ştiinţe economice, aceasta deoarece documentele se
întocmesc şi se folosesc nu numai în contabilitate, ci şi în alte forme de
evidenţă economică. Tot documente de evidenţă se consideră a fi şi actele
ocazionate de exercitarea funcţiei organizatorice şi administrative, în
întreprinderi, organizaţii economice, instituţii etc. Este deosebit de
important ca documentele să fie întocmite în cel mai scurt timp după
producerea fenomenului sau a activităţii economice, astfel încât însăşi
contabilitatea să-şi realizeze funcţia de reflectare exactă şi operativă a
activităţii desfăşurate.
Documentele de evidenţă economică au o importanţă deosebită în
general şi pentru contabilitate în special, din mai multe motive astfel:
 documentele au o importanţă "informaţională", aceasta
înseamnă că prin şi din documente, cei interesaţi pot cunoaşte
cantitatea şi calitatea activităţii desfăşurate. Aceasta este esenţială
pentru activitatea de conducere, pentru analize curente şi pentru
fundamentarea unor decizii curente. Este necesar a se preciza faptul
că informarea direct din documente are un caracter oarecum limitat,
deoarece documentele sunt numeroase şi restrictive ca informaţie la
operaţia descrisă în ele. Documentele îşi sporesc valoarea
informativă în măsura în care sunt centralizate, grupate,
sistematizate în cadrul diferitelor forme de evidenţă economică, în
primul rând în contabilitate;
 sunt purtătorii informaţiilor, deci suport legal pentru
înregistrările efectuate în evidenţa economică. Totodată,
36
documentele fiind întocmite de persoane autorizate, care au ca

sarcini de serviciu acest lucru, impun atragerea răspunderii
persoanei care le-a întocmit pentru consecinţele activităţilor
declanşate pe baza lor;
 au valoare juridică. Agenţii economici au personalitate
juridică, deci au dreptul de a întreţine relaţii legale cu alţi agenţi
economici sau cu persoane fizice. Aceste relaţii juridice se
constituie pe baza unor documente de evidenţă economică în care se
prevăd drepturile şi obligaţiile părţilor. În acelaşi timp, importanţa
juridică a documentelor mai constă în faptul că ele constituie "probe
în justiţie", pe baza lor se fundamentează hotărâri ale instanţelor
judecătoreşti.
 constituie o legătură între diferitele forme de evidenţă
economică. Aceasta înseamnă că informaţiile cuprinse în
documentele de evidenţă economică sunt preluate pentru
înregistrare şi prelucrare de mai multe forme ale evidenţei
economice;
 folosirea lor frecventă în activitatea de control financiar şi
de gestiune, atât de organele specializate din cadrul unităţii, cât şi de
cele din afara lor. Orice activitate economică poate fi verificată,
controlată în primul rând pe baza documentelor de evidenţă
economică. Aşa se controlează legalitatea activităţii economice şi
eficienţa ei.
Pentru a-şi realiza scopul pentru care au fost concepute,
documentele de evidenţa economică au o anumită structură, din conţinutul
lor nu trebuie să lipsească anumite date şi informaţii, care definesc
elementele de formă şi de fond ale acestora, astfel:
 antetul - denumirea şi adresa unităţii patrimoniale care a
întocmit documentul. Acesta se înscrie de regulă în colţul din
stânga sus al documentului, iar dacă documentul este întocmit
de o secţie sau de un atelier din cadrul unităţii, se înscrie în
antet şi numele acestuia;
 denumirea documentului - este de asemenea un important
element structural, care se înscrie de regulă la mijlocul acestuia
în partea de sus, exemplu "Factură", "Bon de consum",
"Chitanţă" etc.;
 denumirea agentului economic "partener" sau, eventual, a
persoanei fizice care a participat la desfăşurarea operaţiei
economice;
 numărul de înregistrare şi data întocmirii documentului,
corespunzător momentului producerii şi înregistrării operaţiei
economice;
37
 conţinutul operaţiei pentru care a fost întocmit documentul şi,

desigur, exprimarea valorică a acesteia. Pe lângă exprimarea
valorică, de regulă se înscrie şi exprimarea ei într-un etalon
natural;
 semnătura persoanei care l-a întocmit, semnătura persoanei
care a controlat sau a unuia dintre conducătorii unităţii, trebuie
să existe în partea de jos a documentului.
În afara acestor elemente cu caracter general, unele documente mai
cuprind şi alte date, precizări necesare cum ar fi numărul comenzii la care
se referă, numărul contractului etc.
Documentele de evidenţă economică trebuie întocmite clar şi precis,
cu respectarea regulilor de întocmire a documentelor elaborate de
Ministerul Finanţelor Publice. Astfel, documentele de evidenţă economică
se completează cu pix negru sau albastru, cu cerneală de aceeaşi culoare
sau la maşina de scris. Nu este permisă completarea lor cu creion negru.
Când se întocmesc documentele de evidenţă economică în mai multe
exemplare este necesar ca pe fiecare să existe acelaşi text şi să se precizeze
în text numărul de exemplare în care a fost întocmit.
Greşelile produse la întocmirea unor documente, se poate remedia
prin aşa zisul "şters contabil". Aceasta înseamnă că, textul sau suma greşită
se taie cu o linie, însă astfel încât să se poată citi suma sau textul care a fost
tăiat. Se scrie apoi textul sau suma corectă deasupra, de regulă cu roşu, şi în
dreptul corecturii, la marginea rândului, se face precizarea „corectat” şi
semnează cel care a corectat.
Unele documente nu admit corectura, caz în care se anulează şi se
întocmesc alte exemplare. Este vorba despre documentele de casă şi cele de
bancă.
Pentru a uşura completarea şi utilizarea documentelor de evidenţă
economică, în ţara noastră şi în alte multe ţări ale lumii, s-a trecut la
tipizarea acestora. Prin tipizare se înţelege stabilirea unor formulare de
documente unitare, pentru fiecare tip de operaţie în parte. În cadrul acestei
acţiuni s-au stabilit unele date cu privire la document cum ar fi: forma,
mărimea, textul scris invariabil şi spaţiile libere pentru textul variabil. În
perioada actuală, multe documente se retipizează în scopul îmbunătăţirii
conţinutului lor, aşa cum este "Factura" pentru a evidenţia clar "Taxa pe
valoarea adăugată" dar şi pentru a se regândi rândurile şi coloanele, pentru
a se uşura prelucrarea lor folosind tehnica modernă de calcul.
Unele documente tipizate au un caracter comun, în sensul că le
găsim folosite de toţi agenţii economici, din toate ramurile. Pentru
identificare, acestea au şi un simbol cifric sau cod.
38
Alte documente tipizate sunt specifice numai anumitor ramuri sau

subramuri, acestea înaintea simbolului cifric au şi o literă care precizează
ramura căreia aparţine.
În practica economică a unităţilor patrimoniale se folosesc destul de
multe documente, motiv pentru care vom prezenta unele clasificări ale lor
astfel:
a. din punct de vedere al activităţilor economice pentru care au
fost concepute şi care se reflectă în ele există:
- documente economice privind mijloacele fixe cum ar fi
fişa mijlocului fix, bonul de mişcare etc.
- documente privind stocuri şi produse cum sunt bonul
individual de consum, fişa limită de consum etc.
- documente privind salariile, printre care ştatul de salarii,
lista pentru avansul chenzinal etc.
- documente privind mijloacele băneşti, printre care
chitanţele, extrasul de cont etc.
- documente privind mişcarea produselor, cum ar fi nota de
predare, transfer, restituire, dispoziţia de livrare etc.
- documente de contabilitate ca de exemplu nota de
contabilitate, jurnalele, fişele de cont etc.
- documente ce cuprind decizii ale organelor de conducere şi
care precizează modul cum trebuie acţionat în diferite situaţii.
b. din punct de vedere al funcţiei pe care o îndeplinesc,
documentele pot fi:
- documente de dispoziţie, sunt acelea prin care se transmit
ordine, decizii de către organele de conducere spre cele de execuţie, prin
care se cere executarea unor acţiuni. Aşa de exemplu "Comanda" sau
"Dispoziţia de livrare" etc.
- documente justificative sunt acelea care se folosesc pentru
a justifica executarea unor activităţi. Aşa de exemplu chitanţa justifică
încasarea unor sume de bani, ştatul de salarii justifică plata salariilor etc.
- documente mixte sunt acelea care îndeplinesc în acelaşi
timp şi funcţia de dispoziţie şi pe cea justificativă. De exemplu "Bonul de
consum de materiale" este în acelaşi timp un document de dispoziţie, adică
un ordin dat magazionerului de a elibera din magazie anumite cantităţi de
materiale, dar în acelaşi timp este şi o justificare pentru gestiunea
magazionerului.
c. din punct de vedere al locului unde se întocmesc
documentele, acestea pot fi interne şi externe. Cele "interne" se întocmesc
în unitate pentru alţi agenţi economici sau pentru alte compartimente din
aceeaşi unitate. Documentele "externe" sunt acele documente care se
întocmesc de către alţi agenţi economici, bănci sau persoane fizice, sunt
39
transmise unităţii de referinţă (de exemplu facturile trimise de furnizori

pentru materiile prime sau materialele consumabile cumpărate de la
aceştia).
d. din punct de vedere al numărului de operaţii ce le cuprind
în documente primare şi documente centralizatoare. Primele, cum ar fi
bonul de consum individual, cuprinde cantitatea de materie primă ce trebuie
eliberată pentru executarea unei anumite comenzi sau pentru execuţia unui
singur produs. Sunt însă unităţi, la care zilnic se întocmesc zeci de astfel de
documente. Înregistrarea fiecăruia, separat ar consuma un mare volum de
muncă. Din acest motiv, mai multe documente de acelaşi fel se
centralizează într-un document "centralizator" care se va înregistra o
singură dată.
e. din punct de vedere al importanţei informaţiilor cuprinse în
ele, documentele se împart în documente comune şi documente cu "regim
special". Documentele comune sunt documentele obişnuite, pe care le
folosesc agenţii economici în diferite compartimente, fără a exista vreo
restricţie în ce priveşte gestionarea lor. Desigur că după ce au fost
întocmite, se organizează o mişcare şi gestiune caracteristică. Documentele
"cu regim special" sunt cele care se folosesc în operaţii deosebite, folosirea
lor implicând operaţii de mare răspundere. Din această cauză ele trebuie
gestionate separat (de exemplu "Chitanţierele" , "Ordine de plată",
"Registrul de casă" etc.). Aceste documente sunt gestionate separat de o
anumită persoană desemnată, cu o evidenţă separată. Ele se eliberează
pentru folosire sub semnătură şi dacă s-a greşit la întocmirea lor se restituie
tot cu semnătură şi se distrug în faţa unei comisii.
3.2 Verificarea, circulaţia şi păstrarea documentelor
Documentele de evidenţă economică sunt purtătoare a unor

importante cantităţi de informaţii necesare pentru fundamentarea deciziilor,
pentru analiză, control etc. Din acest motiv este normală grija pentru
asigurarea exactităţii datelor ce le cuprind şi preocuparea ca, după
întocmire, ele să fie atent verificate, chiar înainte de a fi trimise în fluxul
informaţional, deci înainte ca pe baza lor să fie declanşate activităţi, sau să
fie înregistrate în evidenţa economică. Indiferent de modalitatea de
întocmire a documentelor, manual, mecanizat sau chiar cu tehnică automată
există posibilitatea de a se greşi, cu consecinţe uneori grave. Aceasta face
oportună verificarea documentelor, realizată din trei puncte de vedere:
verificare de formă, verificare cifrică şi verificare de fond.
Verificarea de formă a documentelor se referă la modul cum a fost
întocmit documentul şi anume:
40
o se verifică dacă s-a folosit documentul tipizat pentru operaţia ce o

cuprinde;
o dacă au fost completate toate rândurile şi coloanele, iar dacă au fost
spaţii ce nu puteau fi completate, ele trebuie barate, pentru a nu se
completa ulterior;
o se verifică dacă au fost semnate de către persoanele care au sarcina
de serviciu de a le întocmi şi verifica, dacă nu conţin ştersături sau
corecturi nereglementare etc.
Verificarea de formă este efectuată, de regulă, de persoana care
semnează pentru control şi depune a doua semnătură pe document, dar
greşelile se pot sesiza şi de alte persoane care ajung să cunoască
documentul şi trebuie să acţioneze pe baza lui.
Verificarea cifrică (aritmetică) constă în verificarea calculelor
cuprinse în document. Multe documente de evidenţă economică au în
conţinutul lor o seamă de determinări cantitative şi valorice, care trebuie să
fie corecte din punct de vedere matematic. Fără această exactitate, este
posibil să fie afectat patrimoniul unităţii care a emis documentul, sau a celei
partenere. Tot în categoria de verificare cifrică, mai intră şi exactitatea
preţurilor sau a tarifelor folosite, exactitatea adausurilor sau rabatului
utilizat, a transformărilor cantitative sau de altă natură.
Verificarea de fond este cea mai importantă formă de verificare,
efectuată de persoane cu pregătire profesională de specialitate, buni
cunoscători ai legislaţiei şi buni cunoscători ai activităţii unităţii
patrimoniale. În general, verificarea de fond depăşeşte sfera de cuprindere a
documentului şi se extinde asupra operaţiei descrise în document. Cel ce
efectuează verificarea de fond, are în vedere următoarele:
 verificarea realităţii operaţiei economice, deci dacă operaţia
descrisă în document a avut loc cu adevărat sau este un document
fals.
 verificarea legalităţii operaţiei în raport de legislaţia
economică, actele normative elaborate la nivel naţional sau
departamental, instrucţiuni sau chiar hotărâri ale consiliului de
administraţie.
 verificarea necesităţii, în raport de interesele activităţii
economice a agentului economic.
 verificarea oportunităţii, deci dacă operaţia descrisă în
document a fost efectuată la momentul potrivit, cel mai favorabil, cu
eforturi minime.
 verificarea eficienţei operaţiei cuprinsă în document, sau a
economicităţii acesteia, ceea ce înseamnă a se aprecia dacă operaţia
desfăşurată ocazionează un nivel minim de cheltuieli, în vederea
desfăşurării unei activităţi rentabile.
41
Verificarea de fond se face înainte ca operaţia descrisă să se fi

produs, caz în care se numeşte "control financiar preventiv" şi este un
atribut al conducătorului compartimentului financiar-contabil sau al unui
delegat al acestuia.
Tot verificarea de fond se mai face şi ulterior producerii operaţiei
economice, caz în care se numeşte "control post-operativ" sau verificare
ulterioară, sau "control de gestiune".
Circuitul sau circulaţia documentelor este reprezentat de drumul
parcurs de documente, din momentul întocmirii lor şi până ce ele se
arhivează. Fiecare document are o circulaţie a sa bine determinată în raport
de felul lui, de activitatea economică pentru care a fost întocmit, în
interiorul agentului economic, uneori şi în afara sa de.
Circulaţia documentelor trebuie organizată în aşa fel încât să se
urmeze căile cele mai scurte şi directe, ajungând în cel mai scurt timp la toţi
cei interesaţi să cunoască conţinutul lor şi să acţioneze pe baza lor.
Buna organizare a circuitului documentelor este o problemă de bază pentru
orice agent economic şi în mod deosebit o sarcină a compartimentului
financiar-contabil unde se întocmesc şi se folosesc cele mai multe
documente. Pentru aceasta se întocmeşte câte un grafic de circulaţie pentru
fiecare document, cine şi când le întocmeşte, unde le transmite, cine adaugă
informaţii, cine le verifică etc. Există elaborate şi reprezentări grafice
pentru circulaţia documentelor, care permit reprezentarea acestora mai
sugestivă,.
O altă activitate ce se desfăşoară în unităţi în legătură cu
documentele este clasarea lor. Clasarea este operaţia de ordonare a
documentelor, după criterii bine stabilite, astfel încât ele să poată fi ulterior
uşor de găsit şi folosit.
Dintre criteriile cele mai folosite pentru clasarea documentelor este
cel referitor la conţinutul economic al operaţiilor înscrise în document.
Astfel se formează grupe de documente de exemplu privitor la mijloacele
fixe, la mijloacele băneşti, la decontări, documentele privind salariile etc. În
cadrul fiecărei grupe documentele se clasează apoi cronologic.
Se mai folosesc de către unii agenţi economici şi alte criterii de
clasare cum ar fi: clasarea documentelor pe "parteneri", adică agenţi
economici cu care se efectuează operaţii economice, clasarea documentelor
pe criterii geografice, respectiv documentele întocmite cu partenerii dintr-o
anumită zonă geografică etc.
Păstrarea documentelor este şi aceasta o operaţie importantă ce se
execută în legătură cu documentele de evidenţă economică. Documentele,
după ce şi-au îndeplinit rolul şi au fost folosite de persoanele în cauză, se
păstrează provizoriu în arhiva compartimentului care le-a folosit pe o
42
perioadă, de regulă, de un an. După această perioadă se arhivează definitiv

în arhiva agentului economic.
Unele se arhivează provizoriu la compartimentul de contabilitate,
altele la compartimentul financiar etc.
Fiecare unitate patrimonială trebuie să-şi organizeze o arhivă pentru
păstrarea documentelor, fiind o obligaţie a conducerii administrative şi a
celei financiar-contabile.
Există o serie de reguli în ceea ce priveşte organizarea arhivei,
reguli stabilite de Ministerul Finanţelor. Astfel, încăperea destinată pentru
arhivă, trebuie să aibă măsuri suplimentare de siguranţă, respectiv ferestre
prevăzute cu grilaje, tot astfel încăperea ferită de umezeală sau alte
posibilităţi care pot duce la degradarea documentelor, trebuie încadrat un
arhivar cu pregătire corespunzătoare.
Documentele depuse în arhiva unităţii sunt clasate folosind criterii
de clasare care să permită ordonarea lor şi rapida lor identificare la nevoie.
Arhivarul organizează o evidenţă clară a documentelor intrate şi a celor
ieşite, care trebuie ţinută la zi. În registrele respective, se înscrie denumirea
documentului arhivat, data intrării şi încăperea, raftul, codul care se găseşte
în acelaşi timp şi pe raftul respectiv.
Documentele depuse se pot consulta la sediul arhivei dar aceasta
numai cu aprobarea conducătorului unităţii. În principiu, nu se pot scoate
documente din arhivă decât în cazuri cu totul speciale, când acestea se
folosesc ca probe pentru dovedirea unor fapte în justiţie. În acest caz, la
locul documentului scos din arhivă, se lasă un proces-verbal, în care se
specifică ce document a fost scos din arhivă, cine şi pentru cât timp l-a scos
din arhivă.
În cazul în care se pierd totuşi documente de arhivă, este necesar ca
acestea să fie reconstituite de aceleaşi persoane care le-au întocmit şi prima
dată.
Documentele sunt păstrate în arhivă un timp limitat, un număr de
ani care diferă în raport de felul documentelor. Unele documente se
păstrează 10 ani, altele 20 de ani, sau alt termen stabilit de organele de
sinteză ale ţării. Când expiră acest termen, documentele se scot din arhivă
şi se distrug sau mai frecvent se predau agenţilor economici care colectează
materiale recuperabile şi refolosibile. Unele documente care pot avea
importanţă deosebită, eventual istorică, se predau arhivelor statului, astfel
de arhive există organizate în toate reşedinţele de judeţ.
43
3.3 Delimitări privind documentele contabile
Organizarea contabilităţii oricărei unităţi patrimoniale necesită,

printre altele, utilizarea mai multor categorii de documente contabile care
să asigure atât reflectarea operaţiile economico-financiare care afectează
patrimoniul, cât şi crearea premiselor necesare pentru prelucrarea, stocarea
şi raportarea datelor şi informaţiilor obţinute.
Astfel, organizarea contabilităţii nu poate fi concepută fără un sistem
de documente contabile judicios elaborate şi utilizate după reguli bine
stabilite.
În acest sens se reţine faptul că Ministerul Finanţelor Publice, în
cadrul reglementărilor referitoare la noul sistem de contabilitate, a elaborat
„Nomenclatorul privind modelele registrelor şi formularelor comune
privind activitatea financiară şi contabilă”.
Întrucât documentele contabile sunt numeroase şi au un caracter
complex, este necesară o delimitare şi clasificare a lor după rolul pe care îl
îndeplinesc în cadrul sistemului de contabilitate, şi anume:
 documente justificative;
 documente de evidenţă contabilă;
 documente de sinteză şi raportare.
După un alt criteriu de clasificare, acela al importanţei şi frecvenţei
utilizării lor, documentele pot fi:
a) documente tipizate, în marea lor majoritate cele justificative şi
integral cele de evidenţă contabilă şi cele de sinteză şi
raportare. Acestea au conţinutul, forma şi formatul unitare,
stabilite de direcţia de resort din cadrul Ministerul Finanţelor
Publice, şi sunt consemnate în Nomenclatorul amintit. Se
folosesc pentru operaţii de aceeaşi natură şi are caracter
obligatoriu pentru toate unităţile patrimoniale.
b) documente netipizate sunt situaţiile de repartizare a
diferenţelor de preţ, de determinare a costurilor efective, de
fundamentare a indicatorilor bugetului de venituri şi cheltuieli
ş.a.. Forma şi formatul lor nu sunt prestabilite, agenţii
economici stabilindu-le în funcţie de necesităţile de informare
ale utilizatorilor.
Documentele justificative asigură datele de intrare în sistemul
informaţional contabil.
În Legea contabilităţii este prevăzut că „orice operaţiune economico-
financiară efectuată se consemnează în momentul efectuării într-un înscris
care stă la baza înregistrărilor în contabilitate, dobândind astfel calitatea de
document justificativ”. Documentele justificative constituie baza sau
44
suportul material pentru înregistrarea în contabilitate a operaţiilor

patrimoniale, şi fac dovada înfăptuirii acestora.
Conţinutul documentelor justificative este format din mai multe
elemente care, după modul de completare şi de importanţa pe care o au, se
delimitează în comune şi specifice.
Elementele comune sunt cele care se referă la datele de identificare şi
la asigurarea responsabilităţilor pentru întocmire, verificare, aprobare,
amintind aici: denumirea, data, numărul documentului, denumirea şi sediul
unităţii patrimoniale, compartimentul organizatoric emitent, salariaţii sau
persoana juridică terţă, după caz, care participă la efectuarea operaţiei,
semnăturile persoanelor care poartă răspunderea pentru efectuarea operaţiei
şi întocmirea documentului, pentru aprobare ş.a..
Elementele specifice sunt cele care concretizează şi caracterizează
operaţiile economice şi financiare consemnate, şi anume: baza legală pentru
efectuarea operaţiei, datele cantitative, preţurile unitare şi valorile parţiale
şi totale, coduri pentru prelucrarea electronică a datelor şi alte elemente,
după cum este cazul.
Întocmirea şi completarea documentelor justificative se face cu
uşurinţă pentru elementele comune, care se repetă pentru operaţiile de
aceeaşi natură, documentele utilizate fiind identice. Pentru completarea
elementelor specifice sunt necesare, de regulă, anumite calcule, cunoaşterea
specificului operaţiilor respective, deci un volum mai mare de muncă.
Documente de evidenţă contabilă sau registrele de contabilitate,
cum sunt denumite în activitatea practică, realizează înregistrarea şi
stocarea datelor în structura proprie contului şi sistemului de conturi. Ele au
un caracter obligatoriu pentru toate unităţile patrimoniale şi asigură
înregistrarea cronologică şi sistematică a operaţiilor consemnate în
documentele justificative.
În funcţie de destinaţia sau scopul în care se folosesc, se pot delimita:
a. registre pentru evidenţa cronologică, cum sunt: registrul-
jurnal, registrul pentru încasări şi plăţi, nota de contabilitate
ş.a., asigurând înregistrarea operaţiilor economice şi financiare
în ordinea datei când au avut loc.
b. registre pentru evidenţa sistematică asigură gruparea şi
înregistrarea operaţiilor economice şi financiare în funcţie de
natura lor, şi în raport cu data când au fost efectuate, dintre
care amintim: registru „Cartea mare” registrul inventar, fişa de
cont pentru operaţii diverse, fişa de cont „maestu-şah” ş.a..
c. registrele combinate servesc atât pentru înregistrarea
cronologică, cât şi pentru cea sistematică, precum şi pentru
evidenţa analitică, registre unde se încadrează actualele jurnale
folosite în cadrul formei de contabilitate pe jurnale.
45
Principalele registre reţinute de Legea contabilităţii şi în

reglementările contabile în domeniu sunt:
 Registrul-jurnal are caracter obligatoriu, cu regim special, care se
înregistrează la organele fiscale şi poate fi folosit ca probă în
litigii. În acest registru se consemnează toate operaţiile economice
şi financiare dintr-o anumită perioadă de gestiune, în ordinea în
care acestea s-au efectuat în timp.
În registrul-jurnal, care se întocmeşte într-un singur exemplar, se
înregistrează pentru fiecare operaţie elemente referitoare la felul,
numărul, şi data documentului justificativ, explicaţii privind
operaţiile respective şi conturile debitoare şi creditoare în care s-
au înregistrat sumele corespunzătoare acestora.
În cazul în care activitatea unităţii patrimoniale este complexă, cu
volum mare de operaţii, se pot utiliza pentru detaliere jurnale
auxiliare al căror total lunar va fi trecut în registrul jurnal general.
 Registrul inventar este document contabil obligatoriu cu regim
special, care se înregistrează la organele fiscale şi poate fi folosit
ca probă în litigii. Se întocmeşte într-un singur exemplar şi
serveşte la înregistrarea anuală şi gruparea rezultatelor
inventarierii patrimoniului.
 Registrul „Cartea mare” este document contabil obligatoriu care
se utilizează de unităţile ce folosesc forma de contabilitate
„maestru-şah”. Este un document care asigură, pentru sfârşitul
fiecărei luni şi cumulat de la începutul anului, sistematizarea
datelor contabilităţii sintetice atât pentru debitul cât şi pentru
creditul fiecărui cont sintetic. Conţine câte o filă pentru fiecare
cont sintetic utilizat şi este baza balanţei de verificare.
Documente de sinteză şi raportare sau situaţiile financiare au rolul
de a centraliza şi sintetiza periodic, de regulă anual, datele pe care le
furnizează contabilitatea.
Importanţa deosebită a informaţiilor cuprinse în aceste documente de
sinteză rezidă în utilitatea pe care o au în procesul managerial, în luarea
deciziilor economice. În acest sens, subliniem definiţia dată obiectului
contabilităţii de către organismul internaţional de normalizare a
contabilităţii (I.A.S.C.) unde se arată că: „Informaţiile financiare sunt
furnizate în principal printr-un bilanţ, cele privind performanţele, printr-un
cont de profit şi pierderi, iar informaţiile privind evoluţia situaţiei
financiare, printr-un tablou de flux (tabloul de finanţare sau tabloul
trezoreriei)”.
În baza Reglementărilor contabile armonizate cu Directiva a IV-a a
C.E.E. şi cu Standardele Internaţionale de Contabilitate, în categoria
46
documentelor de sinteză şi raportare, altfel spus a situaţiilor financiare

anuale, sunt incluse:
a) Bilanţul;
b) Contul de profit şi pierdere;
c) situaţia care să arate modificarea capitalurilor proprii;
d) situaţia fluxurilor de trezorerie;
e) politici contabile şi notele explicative.
Situaţiile financiare anuale pot fi alcătuite în două variante sau
sisteme, în funcţie de gruparea întreprinderilor în întreprinderi mici ,
mijlocii şi întreprinderi mari, grupare ce se face în funcţie de praguri fiscale
( care au în vedere valoarea activului bilanţului, cifra de afaceri şi numărul
mediu de salariaţi ).
a. Situaţiile financiare anuale în sistem simplificat, în cazul
microîntreprinderilor, care presupune întocmirea şi depunerea
numai a Bilanţului şi Contului de profit şi pierdere.
b. Situaţiile financiare anuale în sistem de bază prevăzut să fie
utilizat de întreprinderi mari, acesta cuprinzând posturi şi
indicatori compleţi privind activitatea şi rezultatele
întreprinderii.
Bilanţul este documentul oficial de sinteză al tuturor unităţilor
patrimoniale. Bilanţul contabil redă o imagine fidelă, clară şi completă a
patrimoniului, a situaţiei financiare şi a rezultatelor obţinute de unitatea
patrimonială, ceea ce presupune:
 respectarea cu bună credinţă a regulilor privind evaluarea
patrimoniului;
 respectarea principiilor prudenţei, permanenţei metodelor,
continuitatea activităţii, concordanţa bilanţului de deschidere
cu cel de închidere, a noncompensării;
 posturile înscrise în bilanţ trebuie să corespundă cu datele
înregistrate în contabilitate, puse de acord cu inventarul.
Procedeu principal al metodei contabilităţii şi bază informaţională
fundamentală, bilanţul propriu-zis este un tablou care cuprinde în formă
sintetică şi în expresie valorică mijloacele economice patrimoniale, sursele
de constituire a acestora, precum şi rezultatul activităţii unui agent
economic la un moment dat.
Contul de profit şi pierdere are un conţinut îndeosebi economic,
deoarece oferă informaţii asupra activităţii de producţie, comerciale sau
financiare a unităţii patrimoniale prin dimensiunea veniturilor, cheltuielilor,
rezultatelor pe care le generează.
Tabloul fluxurilor de trezorerie prezintă încasările şi plăţile
angajate de întreprindere în cursul unei perioade, arătând de unde au venit
47
lichidităţile şi cum au fost ele cheltuite, explicând în acest mod cauzele

variaţiei lor.
Notele explicative au ca obiective principale completarea şi
explicarea datelor înscrise în Bilanţ şi în Contul de profit şi pierdere şi
conţine informaţii cu privire la situaţia patrimonială şi financiară, la
rezultatele aferente exerciţiului încheiat.
48
CAPITOLUL IV
REFLECTAREA ÎN CONTABILITATE A OPERAŢIILOR
ECONOMICE DIN ACTIVITATEA COMERCIALĂ
4.1 Contabilitatea capitalurilor proprii
Capitalul social, ca element al patrimoniului, exprimă, sub formă

bănească, obligaţiile unităţii faţă de cei care au participat la constituirea sa,
aceştia putând fi atât persoane fizice (asociaţi, acţionari), cât şi persoane
juridice (societăţi, fundaţii, instituţii, statul). Capitalul social este specific
societăţilor comerciale fiind egal cu valoarea nominală a acţiunilor sau
părţilor sociale, respectiv cu valoarea aportului în natură sau/şi în numerar,
a rezervelor încorporate şi a profitului repartizat pentru majorarea
capitalului sau altor operaţiuni care conduc la modificarea acestuia.
În procesul de constituire a capitalului social se disting două
momente şi anume:
1. Subscrierea capitalului social de către asociaţi sau acţionari în
baza contractului de societate şi a statutului societăţii;
2. Vărsarea aporturilor subscrise anterior în natură şi/sau în
numerar, operaţie în urma căreia are loc realizarea efectivă a capitalului
social subscris vărsat.
Capitalul subscris nevărsat este capitalul pe care proprietarii
întreprinderii s-au angajat să-l pună la dispoziţia unităţii patrimoniale cu
ocazia înfiinţării acesteia.
Capitalul subscris vărsat exprimă de fapt partea din capitalul
subscris care a fost fizic depusă la dispoziţia unităţii patrimoniale de către
proprietari.
Pe parcursul funcţionării întreprinderii, capitalul social poate
înregistra anumite creşteri prin emisiunea de noi acţiuni, reprezentative cu
aporturi în bani şi/sau în natură şi prin operaţiuni interne (încorporarea de
rezerve, capitalizarea profitului, ş.a.) sau poate avea loc reducerea
capitalului social prin rambursarea unei părţi din acesta către acţionari sau
asociaţi, ori pentru acoperirea unor pierderi.
Vărsarea capitalului social constă în aducerea şi integrarea în
activul patrimonial a aporturilor în bani şi/sau în natură, subscrise anterior,
care contribuie la realizarea obiectului de activitate al societăţii.
Pentru reflectarea în contabilitate a procesului de constituire a
capitalului social se folosesc o serie de conturi, dintre care se reţin:
49
Contul 101 “Capital social“; cont de pasiv ce se dezvoltă în

următoarele conturi sintetice de gradul II:
*Contul 1011 “Capital subscris nevărsat“ - cont de pasiv;
*Contul 1012 “Capital subscris vărsat“ - cont de pasiv;
*Contul 456 “Decontări cu acţionarii/ asociaţii privind capitalul“ -
cont de activ;
Contul 1011 “Capital subscris nevărsat“ este cont de capitaluri

proprii care exprimă obligaţia unităţii patrimoniale faţă de acţionari sau
asociaţi. Din punct de vedere al funcţiei contabile este un cont de pasiv. Cu
ajutorul acestui cont se urmăreşte procesul de subscriere a capitalului de
către asociaţi sau acţionari până în momentul vărsării lui, în bani sau în
natură.
Tot cu ajutorul său se urmăreşte menţinerea nivelului capitalului
social declarat la Registrul Comerţului potrivit Adunării Generale a
Acţionarilor şi Asociaţilor.
Fiind cont de pasiv îşi începe activitatea prin a se credita şi se
creditează cu valoarea capitalului subscris de asociaţi şi acţionari potrivit
declaraţiei de subscriere şi actului constitutiv, prin debitul contului 456
“Decontări cu acţionarii/ asociaţii privind capitalul“.
Se debitează pe măsura depunerii de către acţionari sau asociaţi a
aporturilor subscrise în corespondenţă cu creditul contului 1012 “Capital
subscris vărsat“.
Soldul final creditor (S.F.C.) al contului semnifică capitalul
subscris şi nevărsat.
Schematic, conţinutul economic al contului 1011 “Capital subscris
nevărsat“ se prezintă astfel:
D 1011 C
1012 456
S.F.C.
Contul 1012 “Capital subscris vărsat“ exprimă valoarea efectivă

a capitalului social constituit în urma vărsării aporturilor în numerar şi/sau
în natură de către asociaţi şi acţionari, precum şi a mişcării acestuia
(creşteri sau diminuări). Este un cont de pasiv ce se înscrie în structura
capitalurilor permanente care exprimă obligaţia societăţii faţă de asociaţi
pentru capitalul vărsat pe întreaga durată de existenţă a unităţii
patrimoniale.
Se creditează cu valoarea capitalului vărsat în bani sau în natură de
către asociaţi sau acţionari şi cu valoarea rezervelor destinate măririi
capitalului social (debitul contului 1011 “Capital subscris nevărsat“ şi
debitul contului 106 “Rezerve“).
50
Se debitează cu ocazia retragerii aporturilor de capital de către

asociaţi sau acţionari şi cu diminuările de capital efectuate potrivit legii
pentru compensarea pierderilor realizate după încheierea exerciţiului
(creditul conturilor 456 “Decontări cu acţionarii/ asociaţii privind capitalul“
şi 121 “Profit şi pierdere“).
Soldul final creditor al contului exprimă capitalul social subscris şi
vărsat la finele perioadei de gestiune.
Schematic, corespondenţele contului 1012 “Capital subscris vărsat“
se prezintă astfel:
D 1012 C
456 1011
121 106
S.F.C.
Cele două conturi de capital, respectiv 1011 “Capital subscris

nevărsat“ şi 1012 “Capital subscris vărsat“ asigură reflectarea în
contabilitate a operaţiilor economice de subscriere şi vărsare efectivă a
aporturilor în bani şi în natură şi menţinerea mărimii capitalului declarat.
Contul 456 “Decontări cu acţionarii/ asociaţii privind capitalul“

face parte din clasa conturilor de terţi, grupa decontărilor cu asociaţii iar în
structura patrimoniului se înscrie la active circulante sub formă de creanţe
sau active în decontare. Din punct de vedere al funcţiei contabile este un
cont de activ.
Se debitează cu drepturile de creanţă asupra asociaţilor şi
acţionarilor constituite pe baza declaraţiei de subscriere sau a contractului
de societate şi se creditează cu stingerea acestor drepturi de creanţă ca
urmare a vărsării aporturilor în bani şi în natură.
Se debitează în corespondenţă cu creditul conturilor:
*Contul 1011 “Capital subscris nevărsat“ cu drepturile de creanţă
asupra acţionarilor sau asociaţilor constituite pentru aporturile subscrise de
aceştia.
*Contul 5121 “Conturi la bănci în lei“ şi contul 5311 “Casa în lei“,
cu sumele achitate asociaţilor cu ocazia retragerii capitalului.
Se creditează în corespondenţă cu debitul conturilor:
*Conturile de active imobilizate (205  267) şi active circulante sub
formă de stocuri şi producţie în curs de execuţie (301  381) corespunzător
categoriei de bunuri depuse ca aport;
*Contul 5121 “Conturi la bănci în lei“, cu valoarea aportului în bani
la capitalul social depus în contul de disponibil la bancă;
51
*Contul 5311 “Casa în lei“, pentru depunerea aportului la capital în

numerar prin casieria unităţii patrimoniale;
*Contul 1012 “Capital subscris vărsat“, cu părţile sociale de capital
retrase de asociaţi.
Soldul final debitor al contului 456 “Decontări cu acţionarii/
asociaţii privind capitalul“ reprezintă aportul de capital subscris şi nevărsat,
respectiv drepturile de creanţă faţă de asociaţii care nu au depus integral
capitalul subscris.
Operaţia nr. 1 - Se înregistrează constituirea unei societăţi

comerciale pe acţiuni cu subscrierea integrală a aporturilor în numerar şi în
natură, astfel:
- disponibilităţi băneşti în contul de la bancă: 7.000lei;
- brevet de invenţie în valoare de 5.000lei;
- program informatic în valoare de 3.000lei;
- calculator electronic în valoare de 12.000lei;
- mărfuri în valoare de 2.000lei.
456 1011 29.000

= “Capital subscris nevărsat“
”Decontări cu acţionarii/ asociaţii
privind capitalul
Operaţia nr. 2 - Se înregistrează vărsarea integrală a aporturilor

subscrise anterior de către acţionari:
% = 456 29.000
5121 “Decontări cu 7.000
“Conturi la bănci în lei“ asociaţii privind
205 capitalul“ 5.000
“Concesiuni, brevete şi alte
drepturi şi valori similare“
208 3.000
“Alte imobilizări necorporale“
214 12.000
“Mobilier, aparatură birotică“
371 2.000
“Mărfuri“
52
Operaţia nr. 3 În urma vărsării aporturilor de către acţionari se

înregistrează realizarea capitalului social în valoare de 29.000 lei.
1011 = 1012 29.000

“Capital subscris nevărsat“ “Capital subscris
vărsat“
Operaţia nr. 4 În baza hotărârii Adunării generale a asociaţilor se

înregistrează rambursarea către asociaţi a unei părţi din capitalul social
vărsat de către aceştia în sumă de 4.000 lei.
Această operaţie presupune reflectarea în contabilitate a altor
operaţiuni ce au avut loc concomitent astfel:
4.1 Reducerea capitalului social prin rambursarea unei părţi către

asociaţi
1012 = 456 4.000

“Capital subscris vărsat“ “Decontări cu asociaţii
privind capitalul“
4.2 Rambursarea unei părţi din capital către asociaţi prin contul de
la bancă
456 = 5121 4.000
“Decontări cu asociaţii “Conturi la bănci în lei“
privind capitalul“
Operaţia nr. 5 Se înregistrează creşterea capitalului social prin

încorporarea rezervelor în sumă de 300 lei.
106 = 1012 300

“Rezerve“ “Capital subscris vărsat“
Rezervele se constituie în principiu pe seama cotelor afectate anual

din rezultatul exerciţiului financiar (profit repartizat în acest scop potrivit
legii sau statutului de funcţionare).
Pentru urmărirea în contabilitate a rezervelor se foloseşte contul 106
“Rezerve“, cont de capitaluri proprii, cu funcţie contabilă de pasiv. Cu
53
ajutorul acestui cont se ţine evidenţa rezervelor constituite sau utilizate de

societate.
Contul 106 “Rezerve“ se creditează cu sumele repartizate din
profitul exerciţiului curent pentru constituirea de rezerve prin debitul
contului 129 “Repartizarea profitului“.
Se debitează prin creditul conturilor:
*Contul 1012 “Capital subscris vărsat“ cu rezervele utilizate pentru
creşterea capitalului social;
*Contul 121 “Profit şi pierdere“, cu rezervele destinate acoperirii
pierderilor din exerciţiul curent.
*Contul 117 „Rezultatul reportat“, cu rezervele destinate acoperirii
pierderilor din exerciţiile precedente.
Soldul final creditor reflectă rezervele existente.
Schematic, conţinutul economic al contului 106 “Rezerve“ se
prezintă astfel:
D 106 C
1012 129
121
117
S.F.C.
Operaţia nr. 1 Se înregistrează constituirea de rezerve în valoare de

3.800lei pe seama profitului net realizat în exerciţiul financiar curent.
129 = 106 3.800

“Repartizarea profitului“ “Rezerve“
Operaţia nr. 2 Se înregistrează utilizarea de rezerve pentru creşterea

capitalului social în sumă de 1.600 lei şi pentru acoperirea pierderilor din
exerciţiul curent de 300 lei.
106 = % 1.900
“Rezerve“ 1012 1.600
“Capital subscris vărsat“
121 300
“Profit şi pierdere“
54
4.2 Contabilitatea activelor imobilizate
Imobilizările necorporale cuprind:

a) Contabilitatea activelor imobilizate necorporale este realizată cu
ajutorul contului de gradul I 201 “Cheltuieli de constituire“, cont de
imobilizări necorporale cu funcţie contabilă de activ. Cheltuielile de
constituire reprezintă acea categorie de cheltuieli efectuată pentru
înfiinţarea unităţii patrimoniale. Este vorba aici de cheltuieli şi alte taxe de
înscriere şi înmatriculare, cheltuieli de prospectare a pieţei şi de publicitate,
cheltuieli cu emiterea şi vânzarea de acţiuni şi obligaţiuni, etc. Aceste
cheltuieli de înfiinţare având calitatea de imobilizări, se vor amortiza pe o
perioadă de cel mult 5 ani.
Principalele corespondenţe ale acestui cont sunt prezentate
schematic astfel:
D 201 C
5121 280
5311
404
S.F.D.
Se debitează cu cheltuielile ocazionate de înfiinţarea societăţii

comerciale prin creditul conturilor:
*Contul 5121 “Conturi la bănci în lei“, pentru sumele cheltuite cu
ocazia înfiinţării societăţii comerciale pe seama disponibilului bănesc aflat
la bancă;
*Contul 5311 “Casa în lei“, pentru a evidenţia cheltuielile efectuate
cu plata în numerar;
*Contul 404 “Furnizori de imobilizări“, pentru cheltuielile de
constituire efectuate prin intermediul unor unităţi specializate.
Se creditează în corespondenţă cu debitul contului 280 “Amortizări
privind imobilizările necorporale“ pentru a înregistra cheltuielile de
constituire amortizate integral.
Soldul final debitor al contului reflectă valoarea cheltuielilor de
constituire efectuate şi neamortizate încă.
b) Cheltuielile de cercetare-dezvoltare cuprind cheltuielile
ocazionate de efectuarea unor lucrări sau obiective de cercetare strict
individualizate, care prezintă garanţia realizării unei eficienţe.
55
Contabilitatea este organizată cu ajutorul contului 203 “Cheltuieli

de cercetare-dezvoltare“, care din punct de vedere al conţinutului
economic este un cont de active imobilizate necorporale, cu funcţie
contabilă de activ. Prezintă următoarele corespondenţe mai semnificative
prezentate schematic.
D 203 C
233 205
404 280
721 6583
S.F.D.
Contul 203 “Cheltuieli de cercetare-dezvoltare“ se debitează în
corespondenţă cu creditul conturilor:
*Contul 233 “Imobilizări necorporale în curs“ pentru a evidenţia
valoarea cheltuielilor de cercetare-dezvoltare recepţionate pe seama
imobilizărilor în curs;
*Contul 404 “Furnizori de imobilizări“, pentru lucrările şi proiectele
de cercetare şi dezvoltare achiziţionate de la terţi;
*Contul 721 “Venituri din producţia de imobilizări necorporale“,
pentru lucrările de cercetare şi dezvoltare efectuate pe cont propriu.
Se creditează prin debitul conturilor:
*Contul 205 “Concesiuni, brevete, licenţe, mărci comerciale şi alte
drepturi şi valori similare“, pentru cheltuielile de cercetare-dezvoltare
aferente brevetelor sau licenţelor;
*Contul 280 “Amortizări privind imobilizările necorporale“, cu
valoarea cheltuielilor de cercetare şi dezvoltare amortizate integral:
*Contul 6583 “Cheltuieli privind activele cedate şi alte operaţii de
capital“, cu valoarea neamortizată a cheltuielilor de cercetare-dezvoltare
cedate.
Soldul final al contului 203 “Cheltuieli de cercetare - dezvoltare“
este debitor şi reprezintă valoarea cheltuielilor de cercetare şi dezvoltare
existente. Se amortizează pe o perioadă de cel mult cinci ani.
c) Concesiuni, brevete şi alte drepturi şi valori similare, reprezintă
acea categorie de imobilizări necorporale ce cuprinde valoarea bunurilor
preluate cu acest titlu în patrimoniul unităţii primitoare. Activele
imobilizate necorporale incluse în această categorie se amortizează pe
durata stabilită conform contractului.
Contabilitatea concesiunilor, brevetelor, licenţelor, mărcilor de
fabrică şi de comerţ şi altor drepturi şi valori similare este realizată cu
ajutorul contului 205 “Concesiuni, brevete, licenţe, mărci comerciale şi
alte drepturi şi valori similare“. Este un cont de active imobilizate
56
necorporale cu funcţie contabilă de activ. Prezintă următoarele

corespondenţe mai importante care se prezintă schematic astfel:
D 205 C
203 280
233 6583
404
456
721
S.F.D.
Contul 205 “Concesiuni, brevete, licenţe, mărci comerciale şi alte

drepturi şi valori similare“, se debitează în următoarele corespondenţe:
*Contul 203 “Cheltuieli de cercetare-dezvoltare“, cu valoarea
brevetelor, licenţelor şi altor valori similare recepţionate;
*Contul 233 “Imobilizări necorporale în curs“ pentru a evidenţia
finalizarea şi recepţionarea lucrărilor de investiţii din perioadele anterioare;
*Contul 404 “Furnizori de imobilizări“, pentru brevetele sau
licenţele achiziţionate de la terţi;
*Contul 721 “Venituri din producţia de imobilizări necorporale“
pentru a înregistra brevetele, licenţele şi alte valori similare realizate pe
cont propriu;
*Contul 456 “Decontări cu acţionarii/ asociaţii privind capitalul“,
pentru aportul în natură adus de asociaţi la capitalul societăţii comerciale.
valoarea amortizată a brevetelor şi a altor drepturi similare cedate:
capital“, cu valoarea neamortizată înregistrată la cedarea acestor imobilizări
necorporale.
Soldul final debitor al contului reprezintă brevetele, licenţele şi alte
drepturi şi valori similare existente.
d) Fondul comercial se regăseşte în structura activelor imobilizate
necorporale numai dacă se aduce ca aport la înfiinţare sau în cazul în care
se cumpără.
Contabilitatea este organizată prin intermediul contul 207 “Fond
comercial“, cont de active imobilizate necorporale cu funcţie contabilă de
activ. Cu ajutorul acestui cont se ţine evidenţa fondului de comerţ care
concură la menţinerea sau la dezvoltarea potenţialului activităţii unităţii sub
formă de: clientelă, debuşee, reputaţie, părţi de firmă, segmente de piaţă şi
alte elemente necorporale. Fondul comercial se determină ca diferenţă între
57
valoarea de aport sau costul de achiziţie, după caz, şi valoarea activului net
al acestuia.
Contul 207 “Fond comercial“ prezintă următoarele corespondenţe:
D 207 C
404 280
456 6583
S.F.D.

*Contul 404 “Furnizori de imobilizări“ cu valoarea fondului
comercial achiziţionat de la terţi;
*Contul 456 “Decontări cu acţionarii/ asociaţii privind capitalul“ cu
valoarea fondului comercial aportat la capitalul societăţii.
valoarea fondului comercial cedat pentru partea amortizată până în
momentul cedării;
capital“, cu valoarea neamortizată a fondului comercial cedat.
Soldul final debitor al contului 207 “Fond comercial“ reprezintă
valoarea fondului comercial existent.
e) Alte imobilizări necorporale se referă în special la programele
informatice create de unitate sau achiziţionate de la terţi pentru necesităţile
proprii ale unităţii patrimoniale. Contul care ţine evidenţa acestor
imobilizări este 208 “Alte imobilizări necorporale“, cont de active
imobilizate, cu funcţie contabilă de activ. Acest cont prezintă următoarele
corespondenţe:
D 208 C
404 280
456 6583
721
S.F.D.

*Contul 404 “Furnizori de imobilizări“, pentru a înregistra valoarea
programelor informatice achiziţionate de la terţi;
58
*Contul 456 “Decontări cu acţionarii/ asociaţii privind capitalul“,

pentru valoarea de aport a programelor informatice aduse de asociaţi la
capitalul societăţii;
*Contul 721 “Venituri din producţia de imobilizări necorporale“
pentru valoarea acestor imobilizări necorporale realizate pe cont propriu.
Se creditează prin debitul următoarelor conturi corespondente:
*Contul 280 “Amortizări privind imobilizările necorporale“ cu
valoarea altor imobilizări necorporale scoase din activ ca urmare a
amortizării integrale;
capital“, cu valoarea altor imobilizări necorporale care nu au fost
amortizate.
Soldul final debitor reprezintă valoarea altor imobilizări necorporale
existente.
Operaţia nr. 1 - O societate comercială pe acţiuni înregistrează

taxe pentru înscriere şi înmatriculare achitate în numerar în sumă de 350 lei
şi alte cheltuieli legate de înfiinţarea societăţii facturate de o unitate
specializată în sumă de 720 lei.
201 = % 1.070
“Cheltuieli de constituire“ 5311 350
“Casa în lei“
404 720
“Furnizori de imobilizări“
Operaţia nr. 2 Se înregistrează realizarea unui brevet de invenţie

pe cont propriu la costul de producţie de 7.000lei.
201 = 721 7.000

“Concesiuni, brevete şi “Venituri din producţia de
alte drepturi şi valori imobilizări necorporale“
similare“
59
Operaţia nr. 3 Se înregistrează cedarea unui program informatic cu

valoarea de intrare de 6.000 lei, amortizat 70%, respectiv 4.200 lei.
% = 208 6.000
6583 “Alte imobilizări 1.800
“Cheltuieli privind activele necorporale“
cedate“
280 4.200
“Amortizări privind
imobilizările necorporale“
Operaţia nr. 4 Se înregistrează scoaterea din evidenţă a cheltuielilor

de constituire amortizate integral în valoare de 350 lei.
280 = 201 350

“Amortizări privind “Cheltuieli de constituire“
imobilizările necorporale“
Imobilizările corporale sunt reprezentate de acele bunuri care

servesc activitatea de producţie şi comerţ în mai multe exerciţii financiare.
O imobilizare corporală reprezintă un activ imobilizat care, luat
independent şi în totalitatea sa, îndeplineşte o funcţie distinctă în activitatea
desfăşurată. În cazul imobilizărilor corporale, elementele de evidenţă se
concretizează în fiecare imobilizare corporală luată în totalitatea şi
independenţa sa.
Imobilizările corporale sunt active care:
a) sunt deţinute de o persoană juridică pentru a fi utilizate în
producţia proprie de bunuri sau prestarea de servicii, pentru a fi închiriate
terţilor sau pentru a fi folosite în scopuri administrative;
b) sunt utilizate pe parcursul unei perioade mai mari de un an;
c) au valoare mai mare decât limita prevăzută de reglementările
legale în vigoare.
Ele se găsesc sub formă de terenuri şi mijloace fixe.

Contabilitatea terenurilor este realizată cu ajutorul contului 211
“Terenuri şi amenajări de terenuri“, cont de active imobilizate corporale
cu funcţie contabilă de activ. Contabilitatea sintetică a terenurilor se ţine pe
două categorii: terenuri şi amenajări de terenuri, iar în contabilitatea
60
analitică, se evidenţiază următoarele grupe: terenuri agricole, silvice,

terenuri fără construcţii, terenuri cu zăcăminte, terenuri cu construcţii şi
altele
Contul 211 “Terenuri şi amenajări de terenuri“ se debitează prin
creditul conturilor:
*Contul 404 “Furnizori de imobilizări“ cu valoarea terenurilor
achiziţionate de la terţi;
*Contul 456 “Decontări cu acţionarii/ asociaţii privind capitalul“, cu
valoarea terenurilor aduse ca aport la capitalul societăţii;
*Contul 231 “Imobilizări corporale în curs“, cu valoarea
amenajărilor de terenuri, executate în regie proprie.
* Contul 456 “Decontări cu acţionarii/ asociaţii privind capitalul“ cu
valoarea terenurilor aportate, retrase de asociaţi;
* Contul 6583 “Cheltuieli privind activele cedate şi alte operaţii de
capital“, cu valoarea terenurilor scoase din gestiune prin vânzare.
Soldul debitor al contului 211 “Terenuri şi amenajări de terenuri“
reprezintă valoarea terenurilor şi amenajărilor la terenuri existente în
patrimoniu.
Schematic, conţinutul economic al contului 211 “Terenuri şi
amenajări de terenuri“ se prezintă astfel:
D 211 C
404 456
456 6583
231
S.F.D.
La intrarea în patrimoniu imobilizările se înregistrează în

contabilitate la valoarea de intrare, ce este reprezentată:
a)de preţul de achiziţie pentru mijloacele fixe procurate cu titlu
oneros;
b)de costul de producţie pentru mijloacele fixe constituite sau
produse de unitatea patrimonială;
c)de valoarea rămasă actualizată în urma reevaluării mijloacelor fixe
în baza unei dispoziţii legale exprese;
d) de valoarea actuală pentru mijloacele fixe dobândite cu titlu
gratuit. La stabilirea valorii actuale se va ţine cont de valoarea mijloacelor
fixe cu caracteristici identice sau similare şi de gradul de uzură fizică a
mijloacelor fixe primite.
61
e) de valoarea de aport acceptată de părţi pentru mijloacele fixe

intrate în patrimoniu cu ocazia asocierii, fuziunii, etc., conform prevederilor
din statute sau contracte, determinată prin expertiză.
Contabilitatea analitică a imobilizărilor este organizată pe fiecare
obiect de evidenţă contabilă în parte.
Pentru organizarea contabilităţii sintetice a mijloacelor fixe se
foloseşte contul 21x “Imobilizări corporale“, cont de imobilizări
corporale amortizabile. Prezintă următoarele corespondenţe mai
importante:
D 21x C
404 281
231 6583
456 456
101
722
S.F.D.

* Contul 404 “Furnizori de imobilizări“, cu valoarea mijloacelor
fixe achiziţionate de la terţi;
* Contul 231 “Imobilizări corporale în curs“, cu valoarea
mijloacelor fixe realizate şi recepţionate pe seama investiţiilor în curs;
* Contul 456 ”Decontări cu acţionarii/ asociaţii privind capitalul“ şi
contul 101 “Capital“ cu valoarea de aport la capital a mijloacelor fixe
aduse de asociaţi sau întreprinzătorul individual;
* Contul 722 “Venituri din producţia de imobilizări corporale“ cu
valoarea mijloacelor fixe obţinute din producţia proprie.
* Contul 281 “Amortizări privind imobilizările corporale“, cu
valoarea de intrare a mijloacelor fixe amortizate până în momentul ieşirii
din patrimoniu prin vânzare sau urmare expirării duratei de funcţionare;
capital“, cu valoarea neamortizată la data ieşirii din gestiune a mijloacelor
fixe;
* Contul 456 ”Decontări cu acţionarii/ asociaţii privind capitalul“
cu valoarea de aport la capital a mijloacelor fixe retrase de asociaţi sau
întreprinzătorul individual;
Soldul debitor al contului reflectă valoarea de intrare a mijloacelor
fixe existente în patrimoniu la acea dată.
62
Operaţia nr. 1 O societate comercială achiziţionează terenuri la

cost de achiziţie 45.000 lei, TVA 19% şi mijloace de transport la cost de
achiziţie 9.200 lei, TVA 19% în baza facturii primite de la furnizori şi a
contractelor de vânzare-cumpărare.
% = 404 64.498
211 “Furnizori de imob 45.000
“Terenuri şi amenajări de terenuri“ ilizări”
213 9.200
““Instalaţii tehn., mijl transp……“
4426 10.298
“TVA deductibilă“
Operaţia nr. 2 Se înregistrează cedarea unor mijloace de transport a

căror valoare de intrare este de 7.600 lei şi sunt amortizate 65%, adică
4.940 lei.
% = 213 7.600
6583 “Instalaţii tehn., 2.660
”Cheltuieli privind activele cedate mijl transp……“
şi alte operaţii de capital“ 4.940
281
“Amortizări privind imobilizările
corporale“
Operaţia nr. 3 În baza facturii furnizorului se înregistrează lucrări

de modernizări efectuate la mijloacele fixe din dotare în valoare de 4.000
lei, TVA 19%.
% = 404 4.760
213 “Furnizori de imob 4.000
““Instalaţii tehn., mijl transp……“ ilizări”
4426 760
Operaţia nr. 4 Se înregistrează cedarea terenurilor la valoarea de

intrare de 12.000 lei.
6583 = 211 12.000

“Cheltuieli privind activel “Terenuri şi amenajări de
e cedate“ terenuri“
63
Imobilizările în curs reprezintă investiţiile neterminate până la

finele exerciţiului financiar, precum şi avansurile acordate furnizorilor de
imobilizări. Deoarece investiţiile au ca finalitate fie o imobilizare
necorporală sau o imobilizare corporală, în contabilitate există două
conturi distincte, şi anume:
*Contul 233 “Imobilizări necorporale în curs“;
*Contul 231 “Imobilizări corporale în curs.
Contul 233 “Imobilizări necorporale în curs“ ţine evidenţa
investiţiilor ce au ca finalizare o imobilizare necorporală (brevet de
invenţie, program informatic, etc.) cât şi evidenţa avansurilor acordate
furnizorilor de imobilizări necorporale. Este cont de active imobilizate
necorporale cu funcţie contabilă de activ.
*Contul 404 “Furnizori de imobilizări“, cu valoarea imobilizărilor
necorporale în curs facturate de furnizori;
*Contul 5121 “Conturi la bănci în lei“, cu avansurile acordate
furnizorilor de imobilizări;
*Contul 456 “Decontări cu acţionarii/ asociaţii privind capitalul“, cu
imobilizările necorporale în curs, aportate de asociaţi la capitalul social;
*Contul 721 “Venituri din producţia de imobilizări necorporale“, cu
valoarea imobilizărilor necorporale în curs, realizate pentru nevoi proprii.
*Contul 203 “Cheltuieli de cercetare-dezvoltare“; contul 205
“Concesiuni, brevete şi alte drepturi şi valori similare şi contul 208 “Alte
imobilizări necorporale“ pentru a înregistra valoarea imobilizărilor
necorporale în curs terminate şi recepţionate ca imobilizări necorporale;
*Contul 404 “Furnizori de imobilizări“ pentru a evidenţia valoarea
avansurilor decontate furnizorilor.
Soldul debitor al contului reprezintă valoarea imobilizărilor
necorporale în curs.
Schematic corespondenţele contului 233 “Imobilizări necorporale în
curs“ se prezintă astfel:
D 233 C
404 203
5121 205
456 208
721 404
S.F.D.
64
Imobilizările corporale în curs reprezintă investiţiile în curs de

execuţie efectuate în regie proprie sau în antrepriză evaluate la costul de
producţie, respectiv la costul de achiziţie şi care reprezintă preţul de deviz
al investiţiei. Acestea vor fi trecute în categoria mijloacelor fixe după
recepţia, darea în folosinţă sau punerea în funcţiune.
Contabilitatea imobilizărilor corporale în curs este organizată cu
ajutorul contului 231 “Imobilizări corporale în curs“. Conţinutul său
economic îl plasează în clasa conturilor de imobilizări corporale. Contul are
funcţie contabilă de activ.
* Contul 404 “Furnizori de imobilizări“, cu valoarea imobilizărilor
corporale în curs facturate de furnizori;
* Contul 456 “Decontări cu acţionarii/ asociaţii privind capitalul“
pentru aportul în natură la capitalul societăţii comerciale reprezentat prin
imobilizări corporale în curs;
*Contul 722 “Venituri din producţia de imobilizări corporale“, cu
valoarea imobilizărilor corporale în curs, realizate în regie proprie;
*Contul 5121 “Conturi la bănci în lei“ pentru a evidenţia avansurile
acordate furnizorilor de imobilizări corporale.
* Contul 211 “Terenuri şi amenajări de terenuri“ şi contul 21x
“Imobilizări corporale“, pentru a înregistra valoarea amenajărilor de
terenuri şi a mijloacelor fixe recepţionate prin terminarea investiţiei
corporale în curs:
* Contul 404 “Furnizori de imobilizări“, cu valoarea avansurilor
decontate furnizorilor.
Soldul debitor al contului reflectă valoarea imobilizărilor corporale
în curs.
Operaţia nr. 1 O societate comercială înregistrează recepţionarea

unei construcţii realizată în regie proprie la costul de producţie de 20.000
lei, din care pe seama unei investiţii din exerciţiul precedent 16.000 lei şi
din efortul propriu al unităţii în exerciţiul curent de 4.000 lei.
212 = % 20.000
„Clădiri” 231 16.000
“Imobilizări corporale în curs“
722 4.000
“Venituri din producţia de
imobilizări corporale“
65
Operaţia nr. 2 - O societate comercială acordă un avans

antreprenorului general pentru realizarea unei lucrări de investiţii în
antrepriză. Valoarea avansului acordat prin bancă este de 8.000 lei.
231 = 5121 8.000
“Imobilizări corporale în “Conturi la bănci în
curs“ lei“
Operaţia nr. 3 Societatea comercială înregistrează situaţia de lucrări

facturată de antreprenor în valoare de 18.000 lei, TVA 19%.
% = 404 21.420
231 “Furnizori de imobilizări“ 18.000
“Imobilizări corporale în
curs“ 3.420
4426
Operaţia nr. 4 Societatea comercială înregistrează decontarea

obligaţiei faţă de antreprenor în sumă de 21.420 lei, ţinând seama de
avansul acordat acestuia în sumă de 8.000 lei.
404 = % 21.420
“Furnizori de imobilizări“ 231 8.000
“Imobilizări corporale în
curs“ 13.420
5121
“Conturi la bănci în lei“
Operaţia nr. 5 Se recepţionează mijlocul fix pe seama lucrării de

investiţii realizate în antrepriză la costul de producţie de 18.000 lei
213 = 231 18.000

„Instalaţii tehnice…” “Imobilizări corporale în
curs“
66
Operaţia nr. 6 Se recepţionează un brevet de inventator realizat în

regie proprie la costul de producţie de 2.500 lei
205 = 722 2.500
”Concesiuni, brevete, “Venituri din producţia
licenţe, mărci comerciale şi de imobilizări corporale“
alte drepturi şi valori
similare“
4.3 Contabilitatea activelor circulante materiale
Contabilitatea stocurilor de materii prime, materiale consumabile,

materiale de natura obiectelor de inventar şi mărfuri
Contabilitatea stocurilor şi a producţiei în curs de execuţie cuprinde
ansamblul bunurilor şi serviciilor din cadrul unităţii patrimoniale, destinate:
- fie a fi vândute în aceeaşi stare sau după prelucrarea lor în
procesul de producţie;
- fie a fi consumate la prima lor utilizare.
În cadrul stocurilor propriu-zise se cuprind: materiile prime,
materialele consumabile; produsele sub formă de: semifabricate, produse
finite, produse reziduale; mărfurile şi ambalajele.
Pentru organizarea contabilităţii stocurilor se folosesc următoarele
conturi sintetice: contul 301 “Materii prime“, contul 302 “Materiale
consumabile“; contul 303 “Materiale de natura obiectelor de inventar“;
contul 603 “Cheltuieli privind materialele de natura obiectelor de inventar“;
contul “371 “Mărfuri“ şi altele.
Contul 301 “Materii prime“ ţine evidenţa existenţei şi mişcării
stocurilor de materii prime care participă direct la fabricarea produselor şi
se regăsesc integral sau parţial în stare iniţială sau transformată în aceste
produse. Contul 301 “Materii prime“ este cont de active circulante sub
formă de stocuri din punct de vedere al conţinutului economic, iar din punct
de vedere al funcţiei contabile este cont de activ.
Se debitează cu valoarea la preţ de înregistrare a materiilor prime
intrate în gestiunea unităţii patrimoniale prin creditul conturilor:
*contul 401 “Furnizori“ şi contul 542 “Avansuri de trezorerie“, cu
valoarea la preţ de înregistrare a materiilor prime aprovizionate de la
furnizori sau din avansuri de trezorerie;
*contul 101 “Capital“ şi contul 456 “Decontări cu acţionarii/
asociaţii privind capitalul“, cu valoarea la preţ de înregistrare a materiilor
67
prime reprezentând aport în natură al întreprinzătorului individual sau al

asociaţilor;
*contul 601 “Cheltuieli cu materiile prime“ cu valoarea materiilor
prime constatate plus la inventariere;
*contul 7583 “Venituri din vânzarea activelor şi alte operaţii de
capital“ cu valoarea materiilor prime primite cu titlu gratuit sau prin
donaţie;
*contul 351 “Materii şi materiale aflate la terţi“, cu valoarea
materiilor prime aduse de la terţi.
Se creditează cu valoarea la preţ de înregistrare a materiilor prime
ieşite din gestiune prin debitul conturilor:
*contul 601 “Cheltuieli cu materiile prime“, cu valoarea materiilor
prime consumate incluse pe cheltuieli, constatate lipsă la inventariere,
precum şi pierderile din deprecieri;
*contul 371 “Mărfuri“, cu valoarea materiilor prime vândute ca
atare;
*contul 351 “Materii şi materiale aflate la terţi“ cu valoarea
materiilor prime trimise spre prelucrare sau în custodie la terţi;
*contul 6583 “Cheltuieli privind activele cedate şi alte operaţii de
capital“, cu valoarea materiilor prime ieşite prin donaţie, precum şi
pierderile din calamităţi.
Soldul final debitor al contului 301 “Materii prime“ reprezintă
valoarea materiilor prime existente în stoc.
Schematic conţinutul economic al contului 301 se prezintă astfel:
D 301 C
401 601
542 371
101 351
456 6583
601
7583
351
S.F.D.
Contul 302 “Materiale consumabile“ ţine evidenţa existenţei şi

mişcării stocurilor de materiale consumabile (materiale auxiliare,
combustibili, ambalaje, piese de schimb, seminţe şi materiale de plantat,
furaje şi alte materiale consumabile). Este cont de active circulante
materiale cu funcţie contabilă de activ.
68
Se debitează cu valoarea la preţ de înregistrare a stocurilor de

materiale consumabile intrate în gestiunea unităţii patrimoniale pe diferite
căi prin creditul conturilor:
*contul 401 “Furnizori“ şi contul 542 “Avansuri de trezorerie“ cu
valoarea materialelor consumabile intrate în gestiunea unităţii prin
achiziţionarea de la furnizori sau din avansuri de trezorerie.
asociaţii privind capitalul“ cu valoarea materialelor reprezentând aport în
natură.
*contul 351 “Materii şi materiale aflate la terţi“ cu valoarea
materialelor consumabile aduse de la terţi;
*contul 601 “Cheltuieli cu materialele consumabile“, cu valoarea
materialelor consumabile constatate plus la inventariere.
Se creditează cu valoarea la preţ de înregistrare a stocurilor de
materiale consumabile ieşite din gestiunea unităţii patrimoniale pe diferite
căi prin debitul conturilor:
*contul 602 “Cheltuieli cu materialele consumabile“ cu valoarea
materialelor consumabile incluse pe cheltuieli, a celor constatate lipsă la
inventar, cât şi pierderile din deprecieri.
*contul 101 “Capital“, cu valoarea materialelor consumabile retrase
din aport, de întreprinzător;
*contul 371 “Mărfuri“, cu valoarea materialelor consumabile
vândute ca atare;
*contul 351 “Materii şi materiale aflate la terţi“, cu valoarea
materialelor consumabile trimise spre prelucrare sau în custodie la terţi;
capital“, cu valoarea materialelor consumabile donate.
Soldul final creditor reprezintă valoarea la preţ de înregistrare a
materialelor consumabile existente în stoc.
Schematic principalele corespondenţe ale contului 302 se prezintă
astfel:
D 302 C
401 602
542 101
101 371
456 351
351 6583
601
S.F.D.
69
Contul 303 “Materiale de natura obiectelor de inventar“ prezintă

schematic următoarele corespondenţe mai semnificative:
D 303 C
401 603
542 371
352 352
101 101
456 6583
603
7583
S.F.D.
Contul 303 “Materiale de natura obiectelor de inventar“ se

debitează prin creditul următoarelor conturi:
*contul 401 “Furnizori“, cu valoarea obiectelor de inventar
aprovizionate de la furnizori;
*contul 542 “Avansuri de trezorerie“, cu valoarea obiectelor de
inventar cumpărate din avansuri de trezorerie:
*contul 352 “Obiecte de inventar la terţi“, cu valoarea obiectelor de
inventar aduse de la terţi;
*contul 101 “Capital“, cu valoarea obiectelor de inventar
reprezentând aport în natură al întreprinzătorului;
*contul 456 “Decontări cu acţionarii/ asociaţii privind capitalul“, cu
valoarea de aport a obiectelor de inventar aduse la capitalul societăţii de
către asociaţi;
*603 “Cheltuieli privind materialele de natura obiectelor de
inventar“, cu valoarea obiectelor de inventar constatate ca plus la inventar;
*7583 “Venituri din vânzarea activelor şi alte operaţii de capital“,
cu valoarea obiectelor de inventar primite cu titlu gratuit.
Contul 303 “Materiale de natura obiectelor de inventar“ se
creditează prin debitul următoarelor conturi:
*contul 603 “Cheltuieli privind materialele de natura obiectelor de
inventar“ cu valoarea obiectelor de inventar scoase din folosinţă, constatate
lipsă la inventar, cât şi pierderile din deprecieri;
*contul 371 “Mărfuri“ cu valoarea obiectelor de inventar vândute ca
atare;
70
*contul 352 “Obiecte de inventar la terţi“, cu valoarea obiectelor de

inventar trimise la terţi;
*contul 101 “Capital“, cu valoarea obiectelor de inventar retrase din
aport de întreprinzător;
capital“ cu valoarea obiectelor de inventar donate, cât şi pierderile din
calamităţi.
Soldul debitor al contului reprezintă valoarea la preţ de înregistrare
a obiectelor de inventar existente în stoc.
Contul 371 “Mărfuri“ ţine evidenţa existenţei şi mişcării stocurilor

de mărfuri:
Din punct de vedere al conţinutului economic este un cont de active
circulante materiale, iar din punct de vedere al funcţiei contabile este cont
de activ.
Prezintă următoarele corespondenţe mai importante, care sunt
prezentate schematic astfel:
D 371 C
401 607
542 357
101 101
456 378
357 4428
301 6583
302
303
345
607
7583
378
4428
S.F.D.
Contul 371 “Mărfuri“ se debitează prin creditul următoarelor

conturi:
*contul 401 “Furnizori“, sau contul 542 “Avansuri de trezorerie“
pentru a înregistra valoarea mărfurilor aprovizionate de la furnizori sau
cumpărate de personalul unităţii din avansuri de trezorerie.
71

asociaţii privind capitalul“ pentru a înregistra aportul în natură al
întreprinzătorului sau acţionarilor şi asociaţilor.
*contul 357 “Mărfuri în custodie sau consignaţie la terţi“ cu
valoarea mărfurilor aduse de terţi;
*contul 301 “Materii prime“, contul 302 “Materiale consumabile“,
contul 303 “Materiale de natura obiectelor de inventar“ pentru a evidenţia
valoarea acestor bunuri vândute ca atare;
*contul 345 “Produse finite“, cu valoarea produselor finite livrate
prin magazinele proprii de desfacere;
*contul 607 “Cheltuieli privind mărfurile“, cu valoarea mărfurilor
constatate plus la inventar;
*contul 7583 “Venituri din vânzarea activelor şi alte operaţii de
capital“, cu valoarea mărfurilor primite cu titlu gratuit;
*contul 378 “Diferenţe de preţ la mărfuri“, cu valoarea adaosului
comercial inclus în preţul mărfurilor.
*contul 4428 “TVA neexigibilă“, cu valoarea tva inclusă în preţul
cu amănuntul al mărfurilor intrate în gestiune.
Contul 371 “Mărfuri“ se creditează prin debitul conturilor:

*contul 607 “Cheltuieli privind mărfurile“, cu valoarea la preţ de
înregistrare a mărfurilor ieşite din gestiune prin vânzare, precum şi lipsurile
de inventar;
*contul 357 “Mărfuri în custodie“, cu valoarea mărfurilor trimise în
custodie sau consignaţie la terţi;
*contul 101 “Capital“, cu valoarea mărfurilor retrase din aport de
întreprinzătorul individual;
capital“ cu valoarea donaţiilor şi a pierderilor din calamităţi constatate la
mărfuri.
*contul 378 “Diferenţe de preţ la mărfuri“, cu valoarea adaosului
comercial inclus în preţul mărfurilor vândute.
*contul 4428 “TVA neexigibilă“, cu valoarea tva inclusă în preţul
cu amănuntul al mărfurilor ieşite din gestiune.

a mărfurilor existente.
Operaţia nr. 1 O societate comercială pe acţiuni aprovizionează de

la furnizori pe bază de factură următoarele stocuri: materii prime în valoare
72
de 5.000 lei, piese de schimb în valoare de 1.500 lei, echipament de

protecţie în valoare de 2.400 lei, TVA 19%.
% = 401 10.591
301 “Furnizori “ 5.000
“Materii prime“
302 1.500
“Materiale consumabile“
303 2.400
“Materiale de natura
obiectelor de inventar“ 1.691
4426
Operaţia nr. 2 În baza bonurilor de consum se înregistrează

consumul de materii prime în sumă de 2.000 lei şi pierderi din depreciere la
materii prime în sumă de 601 lei.
601 = 301 2.601

“Cheltuieli cu materia “Materii prime“
primă“
Operaţia nr. 3 Se înregistrează darea în folosinţă a echipamentului

de protecţie în valoare de 875 lei.
603 = 303 875

“Cheltuieli privind “Materiale de natura
materialele de natura obiectelor de inventar“
obiectele de inventar“
Operaţia nr. 4 Se înregistrează distribuirea echipamentului de lucru

către personal în valoare de 1.450 lei cu suportarea a 50% de către unitate şi
50% de către personal.
% = 303 1.450
603 “Materiale de 725
“Cheltuieli privind materialele de natura obiectelor
natura obiectele de inventar“ de inventar“
4282
“Alte creanţe în legătură cu 725
personalul“
73
Operaţia nr. 5 Se aprovizionează mărfuri pentru vânzare cu

amănuntul în baza facturii furnizorului şi a notei de recepţie constatare de
diferenţe la cost de achiziţie de 3.600 lei, TVA 19%. Adaosul comercial
practicat de unitate este de 20%.
% = 401 4.284
“Mărfuri“
4426 684
371 = % 1.541
“Mărfuri“ 378 720
“Diferenţe de preţ la
mărfuri“ 821
4428
„TVA neexigibilă”
Operaţia nr. 6 Se înregistrează donaţii la mărfuri de 850 lei şi

pierderi datorate calamităţilor naturale la gestiunea de mărfuri de 400 lei.
6583 = 371 1.250

“Cheltuieli extraordinare “Mărfuri“
privind operaţiile de
gestiune“
% = 401 4.284
“Mărfuri“
4426 684
Operaţia nr. 7 Se înregistrează vânzarea de mărfuri în valoare de

5.950 lei cu amănuntul în magazinele proprii. Adaosul comercial practicat
de unitate este de 20%, TVA 19%.
74
5311 = % 5.950
“Casa în lei“ 707 5.000
„Venituri din vânzarea
mărfurilor 950
4427
„TVA colectată”
Operaţia nr. 8 Se înregistrează descărcarea gestiunii de mărfuri

vândute.
% = 371 5.950
607 “Mărfuri“ 4.000
“Cheltuieli privind mărfurile“
378 1.000
“Diferenţe de preţ la mărfuri“
4428 950
„TVA neexigibilă”
Operaţia nr. 9 În baza procesului-verbal de inventariere şi a listelor

de inventariere se constată lipsuri imputabile la piese de schimb din vina
terţilor în valoare de 1.200 lei. Operaţia comportă două momente:
9.1. Evidenţierea lipsei în gestiunea de materiale consumabile
602 = 302 1.200

“Cheltuieli cu materialele “Materiale consumabile“
consumabile“
9.2. Imputarea lipsei în sarcina terţilor la preţul de imputare de

1.200 lei, TVA 19% (1.200 x 19% = 228 lei)
461 = % 1.428
“Debitori diverşi“ 758 1.200
“Alte venituri din exploatare“
4427 228
Contabilitatea produselor şi a producţiei în curs de execuţie
Produsele reprezintă bunuri obţinute în diferite faze ale procesului

de fabricaţie fiind destinate a fi vândute terţilor sau utilizate pentru consum
75
intern. În categoria produselor se cuprind: produsele finite, semifabricatele,

produsele reziduale.
Pentru reflectarea în contabilitate a operaţiunilor economice privind
obţinerea, livrarea şi consumul intern al produselor se folosesc următoarele
conturi: contul 345 “Produse finite“, contul 341 “Semifabricate“ şi contul
346 “Produse reziduale“.
Contul 345 “Produse finite“ este cont de active circulante sub

formă de stocuri şi are funcţie contabilă de activ.
Se debitează cu valoarea la preţ de înregistrare a produselor finite
intrate în gestiunea unităţii prin creditul conturilor:
*contul 711 “Variaţia stocurilor“, cu valoarea produselor finite
intrate în gestiune, precum şi plusurile de inventar;
*contul 354 “Produse aflate la terţi“, cu valoarea produselor finite
aduse de la terţi.
Se creditează cu valoarea la preţ de înregistrare a produselor finite
ieşite din gestiune prin debitul conturilor:
*contul 711 “Variaţia stocurilor“, cu valoarea produselor finite
vândute, precum şi lipsurile la inventar;
*contul 354 “Produse aflate la terţi“, cu valoarea produselor finite
trimise la terţi;
*contul 371 “Mărfuri“, cu valoarea produselor finite livrate prin
magazinele proprii de desfacere;
capital“, cu valoarea donaţiilor de produse finite.
Soldul debitor reprezintă valoarea la preţ de înregistrare a
produselor finite existente în soc.
Schematic, conţinutul economic al contului 345 “Produse finite“ se
prezintă
astfel:
D 345 C
711 711
354 354
371
6583
S.F.D.
Contul 341 “Semifabricate“ ţine evidenţa existenţei şi mişcării

stocurilor de semifabricate. Reprezintă un cont de active circulante sub
formă de stocuri şi producţie în curs de execuţie cu funcţie contabilă de
activ.
76
Contul 341 “Semifabricate“ se debitează în corespondenţă cu

*711 “Variaţia stocurilor“, cu valoarea la preţ de înregistrare a
semifabricatelor intrate în gestiune din activitate proprie, precum şi
plusurile constatate cu ocazia inventarierii;
*354 “Produse aflate la terţi“, cu valoarea semifabricatelor aduse de
la terţi.
*711 “Variaţia stocurilor“, cu valoarea la preţ de înregistrare a
semifabricatelor vândute, precum şi lipsurile constatate la inventariere.
*354 “Produse aflate la terţi“, cu valoarea la preţ de înregistrare a
semifabricatelor trimise la terţi.
a semifabricatelor existente în stoc.
Schematic, principalele corespondenţe ale contului 341
“Semifabricate“ se prezintă astfel:
D 341 C
711 711
354 354
S.F.D.
Produsele reziduale reprezintă produsele sub formă de rebuturi,

deşeuri sau materiale recuperabile, rezultate din procesul de producţie din
motive obiective sau subiective.
Rebuturile sunt produse finite care prezintă greşeli de fabricaţie, nu
corespund normelor de calitate şi nu au fost recepţionate.
Deşeurile apar în mod obiectiv din desfăşurarea normală a
procesului de producţie (resturi de stofă, bucăţi de tablă sau de lemn
ş.a.m.d.). Pot fi valorificate în afara unităţii sau chiar în unitate sub formă
de materiale recuperabile.
Materialele recuperabile sunt rebuturi sau deşeuri care pot fi
utilizate în procesul de producţie următor sub formă de materii prime (piese
metalice ce se retopesc) sau materiale consumabile (combustibili la centrala
termică).
Evidenţa contabilă este realizată cu ajutorul contului 346 “Produse
reziduale“. Este cont de active circulante materiale cu funcţie contabilă de
activ.
Contul 346 “Produse reziduale“ se debitează în următoarele
corespondenţe:
77
*contul 711 “Variaţia stocurilor“ cu valoarea la preţ de înregistrare

a produselor reziduale intrate în gestiune din producţia proprie;
*contul 354 “Produse aflate la terţi“, cu valoarea produselor
reziduale aduse de la terţi.
Contul 346 “Produse reziduale“ se creditează prin debitul
conturilor:
*contul 711 “Variaţia stocurilor“, cu valoarea la preţ de înregistrare
a produselor reziduale vândute;
*contul 354 “Produse aflate la terţi“ cu valoarea produselor
reziduale trimise la terţi.
Soldul debitor al contului reprezintă valoarea produselor reziduale
existente în gestiune.
Schematic, conţinutul economic al contului 346 “Produse reziduale“
se prezintă astfel:
D 346 C
711 711
354 354
S.F.D.
Producţia în curs de execuţie reprezintă producţia neterminată la

sfârşitul lunii ce se găseşte în diferite stadii fizice de realizare.
Producţia în curs de execuţie se determină prin inventarierea
efectuată la sfârşitul perioadei de gestiune folosind metode tehnice de
constatare a gradului sau a stadiului de efectuare a operaţiunilor
tehnologice şi evaluarea acestuia la costurile de producţie.
Pentru urmărirea şi înregistrarea în contabilitate a producţiei în curs
de execuţie se foloseşte contul 331 “Produse în curs de execuţie“. Cu
ajutorul acestui cont se ţine evidenţa produselor în curs de execuţie
(produse care nu au trecut prin toate fazele de prelucrare prevăzute în
procesul tehnologic). Este cont de active circulante materiale cu funcţie
contabilă de activ.
În debitul acestui cont se înregistrează valoarea la cost de producţie
a stocului de produse în curs de execuţie la sfârşitul perioadei stabilite pe
bază de inventar prin creditul contului 711 “Variaţia stocurilor“.
În creditul contului 331 “Produse în curs de execuţie“ se
înregistrează scăderea din gestiune a valorii producţiei în curs de execuţie
la începutul perioadei următoare prin debitul contului 711 “Variaţia
stocurilor“.
Soldul debitor al contului reprezintă valoarea la cost de producţie a
produselor aflate în curs de execuţie la sfârşitul perioadei de gestiune.
78
Operaţia nr. 1 În baza Bonului de predare transfer restituire, se

înregistrează obţinerea din producţia proprie de produse finite la cost de
producţie de 4.700 lei şi semifabricate la cost de producţie de 1.850 lei.
% = 711 6.550
345 “Variaţia stocurilor“ 4.700
“Produse finite“
341 1.850
“Semifabricate“
Operaţia nr. 2 La sfârşitul lunii se determină pe bază de inventar şi

se înregistrează producţia în curs de execuţie ce este evaluată la cost de
producţie de 2.684 lei.
% = 711 2.684
331 “Variaţia stocurilor“
“Produse în curs de execuţie“
Operaţia nr. 3 La începutul exerciţiului următor se scade din

contabilitate producţia neterminată.
711 = 331 2.684 lei

“Variaţia stocurilor” „Produse în curs de execuţie”
Operaţia nr. 4 Se vând produse finite în valoare de 5.100 lei şi

semifabricate în valoare de 900 lei, TVA fiind de 19%, iar costul de
producţie la care sunt înregistrate produsele finite şi semifabricatele este
4.800 lei, respectiv 800 lei.
a. înregistrarea vânzării către clienţi:
4111 = % 7.140 lei

„Clienţi” 701 5.100 lei
„Venituri din vânzarea produselor finite”
702 900 lei
„Venituri din vânzarea semifabricatelor”
4427 1.140 lei
b. scăderea din gestiune a produselor finite şi

semifabricatelor:
79
711 = % 5.600 lei

“Variaţia stocurilor” 341 4.800 lei
„Semifabricate”
345 800 lei
„Produse finite”
Operaţia nr. 5 Se predau semifabricate spre prelucrare terţilor, la

preţul standard de 1.700 lei.
354 = 341 1.700 lei

„Produse aflate la terţi” „Semifabricate”
4.4 Contabilitatea decontărilor din operaţiuni comerciale
Contabilitatea datoriilor din operaţiuni comerciale utilizează conturile

care reflectă decontarea cu furnizorii:
Contul 401 “Furnizori“ ţine evidenţa decontărilor cu furnizorii
interni şi externi privind aprovizionarea cu bunuri, executarea de lucrări şi
prestarea de servicii.
După conţinutul economic este un cont de datorii faţă de furnizori,
după funcţia contabilă este un cont de pasiv.
Se creditează cu valoarea facturilor primite de la furnizori în
corespondenţă cu debitul conturilor care arată natura bunurilor, lucrărilor,
serviciilor şi anume:
*Conturile de stocuri (cu valoarea la preţ de cumpărare sau preţul
prestabilit):
- 301 “Materii prime“;
- 302 “Materiale consumabile“;
- 303 “Materiale de natura obiectelor de inventar“;
- 371 “Mărfuri“.
b) 605 “Cheltuieli privind energia şi apa“ - cu valoarea consumului de
energie şi apă.
80
*611 “Cheltuieli de întreţinere şi reparaţii“ cu valoarea lucrărilor

executate de terţi;
* 532 “Alte valori“ - cu valoarea timbrelor fiscale, mărcilor poştale,
biletelor de tratament şi călătorie achiziţionate;
*4426 “TVA deductibilă“ - cu valoarea taxei pe valoarea adăugată
aferentă facturilor primite de la furnizori.
Se debitează cu plăţile efectuate în corespondenţă cu creditul
conturilor:
* 5121 “Conturi la bănci în lei“ - cu plăţile efectuate prin bancă;
*5311 “Casa în lei“ - cu plăţile efectuate în numerar prin casierie;
* 541 “Acreditive“ cu plăţile efectuate din acreditive;
* 542 “Avansuri de trezorerie“ cu plăţile efectuate din avansuri
acordate persoanelor special împuternicite;
* 403 “Efecte de primit“ - cu valoarea biletelor de ordin sau
cambiilor acceptate de furnizor;
* 409 “Furnizori-debitori“ cu valoarea avansurilor acordate
furnizorilor în situaţia efectuării regularizărilor reciproce.
Soldul contului 401 “Furnizori“ este creditor şi reprezintă sumele
datorate furnizorilor.
Schematic, corespondenţele contului 401 se prezintă astfel:
D 401 C
5121 301
5311 302
541 303
542 371
403 605
409 611
532
4426
S.F.C.
Contul 404 “Furnizori de imobilizări“ ţine evidenţa decontărilor

cu furnizorii de imobilizări corporale şi necorporale.
După conţinutul economic este un cont de datorii faţă de furnizorii
de imobilizări iar după funcţia contabilă este un cont de pasiv.
Se creditează cu valoarea facturilor primite de la furnizorii de
imobilizări în corespondenţă cu debitul conturilor care arată natura
imobilizărilor intrate şi anume:
81
* conturile de imobilizări necorporale şi corporale (cu valoarea la

cost de achiziţie a imobilizărilor intrate):
- 201 “Cheltuieli de constituire“;
- 203 “Cheltuieli de cercetare-dezvoltare“;
- 205 “Concesiuni, brevete, licenţe, mărci comerciale şi alte drepturi
şi valori similare“;
- 207 “Fond comercial“;
- 208 “Alte imobilizări necorporale“;
- 211 “Terenuri şi amenajări de terenuri“;
- 21x “Imobilizări corporale“.
* conturile de imobilizări în curs:
- 233 “Imobilizări necorporale în curs“;
- 231 “Imobilizări corporale în curs“.
* 4426 “TVA deductibilă“ cu valoarea taxei pe valoarea adăugată
aferentă facturilor primite de la furnizorii de imobilizări.
Se debitează cu plăţile efectuate către furnizorii de imobilizări în
* 5311 “Casa în lei“ - cu plăţile efectuate în numerar prin casierie;
* 541 “Acreditive“ - cu plăţile efectuate din acreditive;
* 542 “Avansuri de trezorerie“ - cu plăţile efectuate din avansuri
acordate persoanelor special împuternicite:
* 233 “Imobilizări necorporale în curs“ şi 231 “Imobilizări
corporale în curs“ - cu valoarea avansurilor decontate furnizorilor.
* 405 “Efecte de plătit pentru imobilizări“ - cu valoarea biletelor de
ordin sau cambiilor acceptate de furnizorii de imobilizări.
Soldul contului 404 “Furnizori de imobilizări“ este creditor şi
reprezintă sumele datorate furnizorilor de imobilizări.
D 404 C
5121 201
5311 203
541 205
542 207
233 208
231 211
405 21x
233
231
4426
S.F.C.
82
Contul 409 “Furnizori-debitori“ ţine evidenţa avansurilor

acordate furnizorilor pentru livrări de bunuri, executări de lucrări şi prestări
de servicii.
După conţinutul economic este un cont de active circulante în
decontare (creanţe); după funcţia contabilă este un cont de activ.
Se debitează - cu avansurile plătite furnizorilor în corespondenţă cu
debitul conturilor:
* 5311 “Casa în lei“ - cu plăţile efectuate în numerar prin casierie.
Se creditează, cu valoarea avansurilor regularizate cu furnizorii la
primirea bunurilor, lucrărilor sau serviciilor în corespondenţă cu debitul
contului 401 “Furnizori“.
Soldul contului 409 “Furnizori-debitori“ este creditor şi reprezintă
avansurile acordate furnizorilor care urmează a fi decontate.
D 409 C
5121 401
5311
S.F.D.
Contul 403 “Efecte de plătit“ ţine evidenţa datoriilor faţă de

furnizori stabilite pe baza efectelor comerciale (cambii şi bilete de ordin).
După conţinutul economic este un cont de datorii faţă de furnizori;
Se creditează cu valoarea efectelor comerciale acceptată de
furnizori în corespondenţă cu debitul contului 401 “Furnizori“.
Se debitează cu plăţile efectuate la scadenţă prin bancă pentru
efectele comerciale emise în corespondenţă cu creditul contului 5121
“Conturi la bănci în lei“.
Soldul contului 403 “Efecte de plătit“ este creditor şi reprezintă
valoarea efectelor comerciale de plătit.
D 403 C
5121 401
S.F.C.
83
Contabilitatea creanţelor din operaţiuni comerciale
Contul 411 “Clienţi“ ţine evidenţa decontărilor cu clienţii interni

şi externi pentru produse, semifabricate, materiale, mărfuri, etc., vândute,
lucrări executate şi servicii prestate conform facturilor întocmite (emise).
După conţinutul economic este un cont de creanţe (active circulante
în decontare) iar după funcţia contabilă este un cont de activ.
Se debitează - cu valoarea la preţ de vânzare a mărfurilor,
produselor, semifabricatelor, etc., lucrărilor şi serviciilor prestate conform
facturilor emise, precum şi cu TVA aferentă în corespondenţă cu creditul
conturilor:
* 701 “Venituri din vânzarea produselor finite“;
* 702 “Venituri din vânzarea semifabricatelor“;
* 703 “Venituri din vânzarea produselor reziduale“;
* 704 “Venituri din lucrări executate şi servicii prestate“;
* 705 “Venituri din studii şi cercetări“;
* 707 “Venituri din vânzarea mărfurilor“;
* 708 “Venituri din activităţi diverse“;
* 4427 “TVA colectată“.
Se creditează cu sumele decontate cu clienţii în corespondenţă cu
debitul conturilor:
* 5121 “Conturi la bănci în lei“ - cu sumele încasate prin bancă;
* 5311 “Casa în lei“ - cu sumele încasate în numerar prin
casierie;
* 419 “Clienţi-creditori“ cu valoarea avansurilor regularizate cu
clienţii în urma expedierii bunurilor, lucrărilor, serviciilor.
* 413 “Efecte de primit“ - cu valoarea efectelor comerciale
(cambii şi bilete la ordin) acceptate.
Soldul contului 411 “Clienţi“ este debitor şi reprezintă sumele care
urmează a fi primite de la clienţi pentru bunuri, lucrări, servicii livrate.
D 411 C
701 5121
702 5311
703 419
704 413
705
707
708
4427
S.F.D.
84
Contul 419 “Clienţi-creditori“ ţine evidenţa avansurilor încasate

de la clienţi pentru bunuri, lucrări, servicii care vor fi livrate ulterior.
După conţinutul economic este un cont de datorii faţă de clienţi iar
Se creditează cu avansurile încasate de la clienţi în corespondenţă
cu debitul conturilor:
* 5121 “Conturi la bănci în lei“- pentru sumele încasate prin bancă.
* 5311 “Casa în lei“ - pentru sumele încasate în numerar prin casierie.
Se debitează cu valoarea avansurilor regularizate cu clienţii în urma
expedierii bunurilor, lucrărilor, serviciilor în corespondenţă cu creditul
contului 411 “Clienţi“.
Soldul contului 419 “Clienţi-creditori“ este creditor şi reprezintă
sumele datorate clienţilor.
419 C
D
411 5121
5311
S.F.C.
Contul 413 “Efecte de primit“ ţine evidenţa decontărilor cu

clienţii pe baza efectelor comerciale acceptate.
După conţinutul economic este un cont de creanţe (active circulante
în decontare), iar după funcţia contabilă este un cont de activ.
Se debitează cu valoarea efectelor comerciale acceptate în
corespondenţă cu creditul contului 411 “Clienţi“.
Se creditează cu sumele încasate prin bancă aferente efectelor
comerciale acceptate în corespondenţă cu debitul contului 5121 “Conturi la
bănci în lei“.
Soldul contului “Efecte de primit“ este debitor şi reprezintă valoarea
efectelor comerciale de primit.
D 413 C
411 5121
S.F.D.
85
Operaţia nr. 1 - Se înregistrează aprovizionarea cu stocuri de la

furnizori, la cost de achiziţie, astfel:
- materii prime - 1.700 lei;
- piese de schimb - 1.300 lei;
- echipament de protecţie - 2.000 lei;
- TVA 19%.
% = 401 5.950
“Materii prime“
3024 1.300
“Piese de schimb“
303 2.000
“Materiale de natura
obiectelor de inventar“ 950
4426
Operaţiunea nr. 2 - Conform extrasului de cont se plăteşte prin

bancă datoria faţă de furnizorii de stocuri în sumă de 5.950 lei.
401 = 5121 5.950

“Furnizori “ “Conturi la bănci în lei“
Operaţia nr. 3 - Se achiziţionează imobilizări de la furnizori, la cost

de achiziţie, astfel:
- un calculator electronic – 2.000 lei;
- un pachet de programe informatice de gestiune – 1.200 lei;
- TVA - 19%.
% = 404 3.808
214 “Furnizori de 2.000
„Mobilier, aparatura birotică…” imobilizări “
208 1.200
“Alte imobilizări necorporale“
4426 608
86
Operaţia nr. 4 Se achită prin acreditiv datoria faţă de furnizorii de

imobilizări în sumă de 23.800 lei.
404 = 5411 23.800

“Furnizori de imobilizări “ “Acreditive în lei“
Operaţia nr. 5 Prin bancă se acordă furnizorului de energie

electrică un avans în sumă de 350 lei .
Ulterior se primeşte factura pentru energie electrică livrată şi
consumată, la cost de achiziţie de 1.000 lei, TVA aferentă fiind de 19% .
Se efectuează decontarea cu furnizorul de energie electrică ţinând
seama de avansul acordat anterior, pentru diferenţă efectuându-se o plată
prin bancă.
409 = 5121 350

“Furnizori-debitori“ “Conturi la bănci în lei“
% = 401 1.190
“Cheltuieli privind energia şi apa“
4426 190
401 = % 1.190
“Furnizori “ 409 350
“Furnizori-debitori“
5121 840
Operaţia nr. 6 Pentru o lucrare de cercetare - dezvoltare executată

de un furnizor specializat se acordă prin bancă un avans în sumă de 3.000
lei .
Ulterior se înregistrează achiziţionarea de imobilizări necorporale
de la furnizori (lucrarea de cercetare-dezvoltare), la cost de achiziţie de
15.000 lei, TVA aferentă fiind de 19%.
Se efectuează decontarea cu furnizorul de imobilizări necorporale,
ţinând seama de avansul acordat, pentru diferenţă efectuându-se o plată prin
bancă .
87
234 = 5121 3.000

“Avansuri acordate pentru “Conturi la bănci în lei“
imobilizări necorporale”
% = 404 17.850
203 “Furnizori de 15.00
“Cheltuieli de cercetare dezvoltare” imobilizări”
4426 2.850
404 = % 17.850
“Furnizori de 234 3.000
imobilizări” “Avansuri acordate pentru
imobilizări necorporale” 14.850
5121
Operaţia nr. 7 - Prin bancă se încasează un avans de la client în

sumă de 5.000 lei .
Ulterior se facturează şi livrează clienţilor produse finite la preţ de
vânzare de 20.000 lei, TVA fiind de 19% .
Se efectuează decontarea cu clienţii ţinând seama de avansul primit,
diferenţa încasându-se prin bancă .
Se descarcă gestiunea pentru produsele finite vândute având în
vedere că preţul de înregistrare în gestiune este de 17.900 lei.
5121 = 419 5.000

“Conturi la bănci în lei“ “Clienţi - creditori“
411 = % 23.800
„Clienţi” 701 20.000
“Venituri din vânzarea produselor
finite“ 3.800
4427
“TVA colectată“
88
% = 411 23.800
5121 „Clienţi” 18.800
419 5.000
“Clienţi - creditori“
711 = 345 17.900

“Variaţia stocurilor“ “Produse finite“
Conturile privind decontările cu personalul, asigurările sociale şi

protecţia socială utilizate sunt:
-421 “Personal-salarii datorate“;
-423 “Personal-ajutoare materiale datorate“;
-424 “Prime privind participarea personalului la profit“;
-425 “Avansuri acordate personalului“;
-426 “Drepturi de personal neridicate“;
-427 “Reţineri din remuneraţii datorate terţilor“;
-431 “Asigurări sociale“;
-437 “Ajutor de şomaj“;
-438 “Alte datorii şi creanţe sociale”
Contul 421 “Personal-salarii datorate“ ţine evidenţa decontărilor
cu personalul pentru salariile cuvenite, inclusiv adaosuri, sporuri şi premii
din fondul de salarii. După conţinutul economic este un cont de datorii faţă
de personal iar după funcţia contabilă este un cont de pasiv.
Se creditează la sfârşitul lunii, cu salariile brute cuvenite
personalului în corespondenţă cu debitul contului 641 “Cheltuieli cu
salariile personalului“.
Se debitează cu reţinerile din salarii, sumele neridicate de personal
în termenul legal şi cu salariile nete achitate în corespondenţă cu creditul
conturilor:
* 425 “Avansuri acordate personalului“ - pentru reţineri din salarii
corespunzător avansurilor acordate personalului în
cursul lunii (avansuri chenzinale);
* 428 “Alte datorii şi creanţe în legătură cu personalul“ - cu sumele
reţinute din salarii pentru debite din imputaţii, cota
parte din valoarea echipamentului de lucru, etc.;
89
* 4314 “Contribuţia angajaţilor la asigurările sociale de sănătate“ -

cu reţinerile din salarii pentru contribuţia
personalului la asigurările sociale de sănătate;
* 4312 “Contribuţia personalului la asigurările sociale“ - cu
reţinerile din salarii pentru contribuţia individuală a
personalului la asigurările sociale;
* 4372 “Contribuţia personalului la fondul de şomaj“ - cu reţinerile
din salarii pentru contribuţia personalului la ajutorul de
şomaj;
* 444 “Impozitul pe salarii“ - cu sumele reţinute reprezentând
impozitul pe salarii datorat bugetului statului;
* 427 “Reţineri din remuneraţii datorate terţilor“ cu sumele reţinute
din salarii în favoarea terţilor, persoane juridice şi persoane
fizice, pentru chirii, rate, pensii alimentare, etc.;
* 426 “Drepturi de personal neridicate“ - cu salariile neridicate de
personal în termenul legal;
* 5311 “Casa în lei“ cu salariile nete achitate personalului la
chenzina a 2-a (lichidare);
* 5121 “Conturi la bănci în lei” – sumele virate în conturile
personale ale salariaţilor (carduri bancare.
Soldul contului 421 “Personal-salarii datorate“ la sfârşitul lunii este
creditor şi reprezintă datoriile unităţii faţă de personal privind salariile
cuvenite.
D 421 C
425 641
428
4312
4314
4372
427
444
426
5121
5311
S.F.C.
Contul 423 “Personal-ajutoare materiale datorate“ - ţine
evidenţa datoriilor unităţii faţă de personal privind ajutoarele pentru
incapacitate temporară de muncă (concedii medicale), pentru îngrijirea
copilului, a ajutoarelor de deces şi altor ajutoare acordate personalului
conform legii.
90
După conţinutul economic este un cont de datorii faţă de personal

iar după funcţia contabilă este un cont de pasiv.
Se creditează cu ajutoarele materiale cuvenite personalului în
corespondenţă cu debitul conturilor:
a) 4311 “Contribuţia unităţii la asigurările sociale“, cu sumele
reprezentând ajutoarele materiale suportate din asigurările sociale pentru
mai mult de 10 zile de concediu medical;
b) 6458 “Alte cheltuieli privind asigurările şi protecţia socială“ cu
sumele reprezentând ajutoarele materiale suportate de unitate conform legii
pentru primele 10 zile de concediu medical.
Se debitează cu reţinerile din ajutoare materiale, sumele neridicate
în termenul legal şi cu ajutoarele nete achitate în corespondenţă cu creditul
conturilor:
* 425 “Avansuri acordate personalului“ - cu reţinerile din
ajutoarele materiale brute reprezentând avansul acordat;
* 4314 “Contribuţia personalului la asigurările sociale de
sănătate“ - cu reţinerile din salarii pentru contribuţia
personalului la asigurările sociale de sănătate;
* 4312 “Contribuţia personalului la asigurările sociale“ - cu
reţinerile din ajutoarele materiale pentru contribuţia individuală
a personalului la asigurările sociale;
* 4372 “Contribuţia personalului la fondul de şomaj“ - cu
reţinerile din ajutoarele materiale pentru contribuţia
personalului la fondul de şomaj“;
* 444 “Impozitul pe salarii“ - cu sumele reţinute reprezentând
impozitul pe ajutoarele materiale datorat bugetului statului;
* 427 “Reţineri din remuneraţii datorate terţilor“ - cu sumele
reţinute din ajutoarele materiale în favoarea terţilor pentru
chirii, rate, pensii suplimentare, etc.;
* 426 “Drepturi de personal neridicate“ - cu ajutoarele materiale
neridicate în termenul legal;
* 5311 “Casa în lei“ - cu sumele plătite din numerar pentru
ajutoarele materiale;
* 5121 “Conturi la bănci în lei” – sumele virate în conturile
personale ale salariaţilor (carduri bancare).
Soldul contului 423 “Personal-ajutoare materiale datorate“ este
creditor şi reprezintă sumele datorate personalului pentru ajutoarele
materiale cuvenite.
91
423 C
D
425 4311
4311 6458
4312
4372
444
427
426
5121
5311 S.F.C.
Contul 425 “Avansuri acordate personalului“ ţine evidenţa

salariilor şi ajutoarelor materiale acordate în avans personalului în cursul
lunii.
După conţinutul economic este un cont de active circulante în
decontare sub forma creanţelor în raport cu personalul iar după funcţia
contabilă este un cont de activ.
Se debitează cu avansurile plătite sau neridicate în corespondenţă
cu creditul conturilor:
* 5131 “Casa în lei“ - cu sumele plătite ca avans din salarii şi
ajutoare materiale;
* 426 “Drepturi de personal neridicate“ - cu avansurile din salarii
şi ajutoare materiale neridicate de personal în termenul legal.
Se creditează în cursul lunii următoare cu avansurile reţinute din
salarii şi ajutoare materiale în corespondenţă cu debitul conturilor:
* contul 421 “Personal-salarii datorate“ - cu sumele reţinute din
salariile cuvenite pentru avansurile chenzinale acordate;
* contul 423 “Personal-ajutoare materiale datorate“ - cu sumele
reţinute din ajutoare materiale reprezentând avansuri acordate.
Soldul contului 425 “Avansuri acordate personalului“ este debitor şi
reprezintă avansuri plătite care se vor deconta în luna următoare.
Schematic corespondenţele contului 425 se prezintă astfel:
D 425 C
5311 421
426 423
S.F.D.
92
Contul 426 “Drepturi de personal neridicate“ ţine evidenţa

salariilor, ajutoarelor materiale şi altor drepturi cuvenite, neridicate de
personal în termenul legal.
După conţinutul economic este un cont de datorii faţă de personal,
Se creditează cu sumele cuvenite, neridicate în termen de personal,
în corespondenţă cu debitul conturilor:
* 421 “Personal-salarii datorate“ - cu sumele neridicate
reprezentând salarii;
* 423 “Personal-ajutoare materiale datorate“ - cu sumele neridicate
reprezentând ajutoare materiale;
* 424 “Participarea personalului la profit“ - cu sumele neridicate
reprezentând stimulente din profit cuvenite personalului;
* 425 “Avansuri acordate personalului“ - cu sumele neridicate
reprezentând avansuri din salarii şi ajutoare materiale.
Se debitează cu plăţile efectuate pentru drepturi de personal
neridicate în termenul legal sau la prescrierea drepturilor de personal
neridicate în corespondenţă cu creditul conturilor:
* 5311 “Casa în lei“ - în situaţia achitării în numerar a drepturilor
de personal neridicate în termenul legal;
* 758 “Alte venituri din exploatare“ - drepturile de personal
neridicate prescrise cuvenite unităţii.
Soldul contului 426 “Drepturi de personal neridicate“ este creditor
şi reprezintă drepturi de personal cuvenite dar neridicate.
D 426 C
5311 421
758 423
424
425
S.F.C.
Contul 427 “Reţineri din remuneraţii datorate terţilor“ ţine

evidenţa reţinerilor din salarii şi ajutoare materiale în favoarea terţilor,
persoane juridice sau persoane fizice.
După conţinutul economic este un cont de datorii faţă de terţi pentru
reţinerile din drepturile de personal în favoarea acestora, iar după funcţia
contabilă este un cont de pasiv.
93
Se creditează cu sumele reţinute din drepturile de personal în

favoarea terţilor pentru chirii, rate, popriri, pensii alimentare etc., în
a) 421 “Personal-salarii datorate“ pentru reţinerile în favoarea
terţilor din salariile cuvenite;
b) 423 “Personal-ajutoare materiale datorate“ pentru reţinerile în
favoarea terţilor din ajutoarele materiale cuvenite.
Se debitează cu sumele achitate terţilor prin bancă în corespondenţă
cu creditul contului 5121 “Conturi la bănci în lei“.
Soldul contului 427 “Reţineri din remuneraţii datorate terţilor“ este
creditor şi reprezintă sumele datorate terţilor aferente reţinerilor din
drepturile de personal.
D 427 C
5121 421
423
S.F.C.
Contul 431 “Asigurări sociale“ ţine evidenţa decontărilor privind

contribuţia unităţii şi personalului la asigurările sociale.
Contul 431 “Asigurări sociale“ este structurat în patru conturi
sintetice de gradul II, şi anume:
- 4311 “Contribuţia unităţii la asigurările sociale“;
- 4312 “Contribuţia personalului la asigurările sociale“;
- 4313 “Contribuţia angajatorului pentru asigurările sociale de
sănătate“;
- 4314 “Contribuţia angajaţilor pentru asigurările sociale de
sănătate“;
După conţinutul economic contul 431 este un cont de datorii faţă de
bugetul asigurărilor sociale şi bugetul asigurărilor sociale pentru sănătate
Contul 4311 “Contribuţia unităţii la asigurările sociale“:

Se creditează la sfârşitul lunii cu sumele incluse în cheltuielile
perioadei reprezentând contribuţia unităţii la asigurările sociale în
corespondenţă cu debitul contului 6451 “Contribuţia unităţii la asigurările
sociale“.
Se debitează cu ajutoarele materiale suportate din asigurările
sociale datorate personalului şi cu sumele plătite bugetului de asigurări
sociale în corespondenţă cu creditul conturilor:
94
a) 423 “Personal-ajutoare materiale datorate“ pentru ajutoarele

materiale suportate din asigurări sociale;
b) 5121 “Conturi la bănci în lei“ - cu sumele plătite prin bancă
bugetului de asigurări sociale .
D 4311 C
423 6451
5121
S.F.C.
Contul 4312 “Contribuţia personalului la asigurările sociale“:

Se creditează cu reţinerile din salarii şi ajutoare materiale pentru
pensia suplimentară în corespondenţă cu debitul conturilor:
a) 421 “Personal-salarii datorate“ cu reţinerile din salarii:
b) 423 “Personal-ajutoare materiale datorate“ - cu reţinerile din
ajutoare materiale.
Se debitează cu plăţile efectuate prin bancă bugetului de asigurări
sociale în corespondenţă cu creditul contului 5121 “Conturi la bănci în lei“.
D 4312 C
5121 421
423
S.F.C.
Contul 4313 “Contribuţia angajatorului pentru asigurările

sociale de sănătate“:
Se creditează cu sumele incluse în cheltuielile perioadei sau
reţinute din salarii în corespondenţă cu debitul conturilor:
a) 6453 “Contribuţia angajatorului pentru asigurările sociale de
sănătate“ - în situaţia contribuţiilor suportate de unitate;
b) 421 “Personal-salarii datorate“ în situaţia contribuţiilor reţinute
din salariile cuvenite personalului.
Se debitează cu sumele plătite prin bancă reprezentând contribuţia
unităţii şi a personalului la asigurările sociale de sănătate în corespondenţă
cu creditul contului 5121 “Conturi la bănci în lei“.
95
D 4313 C
5121 6453
421
S.F.C.
Contul 4314 “Contribuţia personalului pentru asigurările

sociale de sănătate“:
Se creditează cu sumele incluse în cheltuielile perioadei sau
reţinute din salarii în corespondenţă cu debitul conturilor:
contribuţiilor suportate de unitate;
b) 421 “Personal-salarii datorate“ cu sumele reţinute personalului
din salariu pentru asigurările de sănătate .
ajutoare materiale.
Se debitează cu sumele plătite prin bancă reprezentând contribuţia
personalului la asigurările sociale de sănătate în corespondenţă cu creditul
contului 5121 “Conturi la bănci în lei“.
D 4314 C
5121 421
423
S.F.C.
Soldul contului 431 “Asigurări sociale“ este creditor şi reprezintă

sumele datorate pentru asigurările sociale.
Contul 437 “Ajutor de şomaj“ ţine evidenţa decontărilor privind

contribuţia unităţii şi personalului la fondul de şomaj.
După conţinutul economic este un cont de datorii faţă de M.M.P.S.
Contul 437 “Ajutor de şomaj“ este structurat în două conturi
sintetice de gradul II, şi anume:
- 4371 “Contribuţia unităţii la fondul de şomaj“;
- 4372 “Contribuţia personalului la fondul de şomaj“.
Contul 4371 “Contribuţia unităţii la fondul de şomaj“:
Se creditează la sfârşitul lunii cu sumele incluse în cheltuielile
perioadei reprezentând contribuţia unităţii la fondul de şomaj în
96
corespondenţă cu debitul contului 6452 “Contribuţia unităţii pentru ajutorul

de şomaj“.
Se debitează cu plăţile efectuate prin bancă pentru fondul de şomaj
în corespondenţă cu creditul contului 5121 “Conturi la bănci în lei“.
Schematic, corespondenţele contului 4371 se prezintă astfel;
D 4371 C
5121 6452
S.F.C.
Contul 4372 “Contribuţia personalului la fondul de şomaj“:

Se creditează cu reţinerile din drepturile de personal cuvenite
reprezentând contribuţia personalului la fondul de şomaj în corespondenţă
cu debitul conturilor:
a) 421 “Personal-salarii datorate“ cu reţinerile din salarii.
ajutoare materiale.
Se debitează cu plăţile efectuate prin bancă pentru fondul de şomaj
în corespondenţă cu creditul contului 5121 “Conturi la bănci în lei“.
D 4372 C
5121 421
423
S.F.C.
Soldul contului 437 “Ajutor de şomaj“ este creditor şi reprezintă

sumele datorate pentru fondul de şomaj.
Operaţia nr. 1 - Conform listelor de plată şi Registrului de casă se

achită în numerar avansurile chenzinale astfel:
- pentru salarii - 40.000 lei;
- pentru ajutoare materiale 2.500 lei.
425 = 5311 42.500

“Avansuri acordate personalului“ „Casa în lei”
97
Operaţia nr. 2 - Conform ştatelor de plată a salariilor, se

înregistrează salariile brute cuvenite lucrătorilor în sumă de 100.000lei
641 = 421 100.000

“Cheltuieli cu salariile “Personal-salarii
personalului“ datorate“
Operaţia nr. 3 - Pe baza ştatelor de plată întocmite se înregistrează

reţineri din salarii astfel:
- impozitul pe salarii (16%) -8.200;
- contribuţia individuală la asigurările sociale (9,5%) – 9.500;
- contribuţia personalului la asigurările sociale de sănătate (6,5%) –
6.500;
- contribuţia la fondul de şomaj (1%) - 1.000;
- rate şi chirii cuvenite terţilor - 800;
- avans chenzinal acordat - 40.000.
421 = % 66.000
“Personal-salarii 444 8.200
datorate“ “Impozitul pe salarii“
4312 9.500
“Contribuţia personalului la
asigurările sociale“ 6.500
4314
asigurările sociale de sănătate“
4372 1.000
fondul de şomaj“
427 800
“Reţineri din salarii
datorate terţilor“
425 40.000
“Avansuri acordate personalului“
Operaţia nr. 4 - Pe baza ştatelor de plată, la chenzina a doua, se

achită prin casierie restul de plată cuvenit lucrătorilor:
Totodată se înregistrează salarii neridicate în termenul legal în sumă
de 12.000 lei.
98
421 = % 34.000
“Personal-salarii datorate“ 5311 22.000
„Casa în lei”
426 12.000
„Drepturi de personal
neridicate”
Operaţia nr. 5 - La sfârşitul lunii, prin aplicarea cotelor procentuale

legale asupra fondului de salarii (100.000 lei) se calculează şi înregistrează:
- contribuţia unităţii la asigurările sociale (19,5%) – 19.500lei);
- contribuţia unităţii la asigurările sociale de sănătate (7%) -7.000
lei .
- contribuţia unităţii la fondul de şomaj (2,5%) - 2.500lei .
6451 = 4311 19.500

“Chelt. cu contribuţia unităţii “Contribuţia unităţii
pentru asigurările sociale“ pentru asigurările
sociale“
6453 = 4313 7.000

“Cheltuieli cu contribuţia “Contribuţia angajatorului
angajatorului la asigurările la asigurările sociale de
sociale de sănătate“ sănătate”
6452 = 4371 2.500

“Cheltuieli cu contribuţia “Contribuţia unităţii
unităţii pentru ajutorul de pentru ajutorul de
şomaj“ şomaj“
Operaţia nr. 6 La sfârşitul lunii, conform certificatelor medicale

depuse, pentru primele 10 zile, se calculează datoria unităţii faţă de
personal privind ajutoarele materiale în sumă de 3.500 lei.
6458 = 423 3.500

“Alte cheltuieli privind “Personal-ajutoare
asigurările şi protecţia materiale datorate“
socială“
99
Operaţia nr. 7 - La sfârşitul lunii, conform certificatelor medicale

depuse, pentru mai mult de 10 zile de concediu medical se calculează
datoria unităţii faţă de personal privind ajutoarele materiale în sumă de
1.000 lei.
4311 = 423 1.000

“Contribuţia unităţii la “Personal-ajutoare
asigurări sociale“ materiale datorate“
Operaţia nr. 8 Pe baza listelor de plată a indemnizaţiilor pentru

ajutoare materiale se înregistrează reţineri din ajutoare materiale astfel:
- impozitul pe ajutoare materiale (16%) - 125 lei;
- contribuţia la asigurările sociale (9,5%) – 332,5 lei;
- contribuţia la fondul de şomaj (1%) - 35 lei;
- avans chenzinal acordat - 2.500 lei.
423 = % 2.992,5
“Personal-ajutoare 444 125
materiale datorate“ “Impozitul pe salarii“
4312 332,5
asigurările sociale“
4372 35
fondul de şomaj“
425 2.500
“Avansuri acordate personalului“
Operaţia nr. 9 - Se plătesc prin bancă datoriile fiscale, sociale şi

alte datorii aferente salariilor şi ajutoarelor materiale astfel:
- impozitul pe salarii: operaţia 3 8.200 +
operaţia 7 125
8.325
- contribuţia unităţii la asigurările sociale: op. 5.1 1 9.500-

op. 7 1.000
1 8.500
100
- contribuţia unităţii şi personalului la asigurările sociale de

sănătate: op. 5.2 6.500 +
op. 3 7.000
13.500
- contribuţia personalului la asigurările sociale
operaţia 3 9.500+
operaţia 8 332,5
9832,5
- contribuţia unităţii la fondul de şomaj (op. 5.3) - 2.500 lei
- contribuţia personalului la fondul de şomaj:
operaţia 3 1.000+
operaţia 8 35
1.035
- reţineri în favoarea terţilor (op.3) – 800 lei.
% = 5121
444 “ Conturi la bănci în lei“ 8.325
“Impozitul pe salarii“
4311 19.500
“Contribuţia unităţii la
4313 7.000
“Contribuţia unităţii la
4314 6.500
4312 9.832,5
4371 2.500
“Contribuţia unităţii la fondul de
şomaj“
4372 1.035
fondul de şomaj“
427 800
“Reţineri din remuneraţii
datorate terţilor“
101
Operaţia nr. 10 - După efectuarea reţinerilor (op. 8), conform listei

de plată, se achită prin casierie restul de plată aferent ajutoarelor materiale:
423 = 5311 507,5

“Personal-ajutoare materiale „Casa în lei”
datorate“
Contabilitatea decontărilor cu bugetul statului şi

alte instituţii publice
Conturile utilizate pentru evidenţa datoriilor faţă de bugetul statului şi alte

instituţii publice sunt:
441 “Impozitul pe profit“;
4423 “Taxa pe valoarea adăugată de plată“;
4424 “Taxa pe valoarea adăugată de recuperat“;
4426 “Taxa pe valoarea adăugată deductibilă“;
4427 “Taxa pe valoarea adăugată colectată“;
4428 “Taxa pe valoarea adăugată neexigibilă“;
444 “Impozitul pe salarii“;
446 “Alte impozite, taxe şi vărsăminte asimilate“.
Contul 441 “Impozitul pe profit“ ţine evidenţa decontărilor cu

bugetul statului pentru impozitul datorat de agenţii economici, aferent
profitului obţinut.
După conţinutul economic este un cont de datorii faţă de bugetul
statului iar după funcţia contabilă este un cont bifuncţional.
Se creditează cu sumele datorate lunar bugetului de stat
reprezentând impozitul pe profit calculat conform legii în corespondenţă cu
debitul contului 691 “Cheltuieli cu impozitul pe profit“.
Se debitează cu sumele plătite prin banca bugetului de stat, la
termenele stabilite, în corespondenţă cu creditul contului 5121 “Conturi la
bănci în lei“.
Soldul contului 441 “Impozitul pe profit“ poate fi:
- creditor - reprezintă datorii faţă de bugetul de stat;
- debitor - reprezintă sumele plătite în plus bugetului de stat faţă de
datoria reală aferentă perioadei.
Schematic, funcţionarea contului 441 se prezintă astfel:
102
D 441 C
5121 691
S.F.D S.F.C.
Contul 4426 “TVA deductibilă“ ţine evidenţa TVA înscrisă în

facturile primite. După funcţia contabilă este un cont de activ.
Se creditează - cu taxa pe valoarea adăugată aferentă cumpărărilor
(primirilor, achiziţionărilor) de bunuri şi servicii în corespondenţă cu
creditul conturilor care arată natura aprovizionărilor sau modalitatea de
plată, şi anume:
a) 401“Furnizori“ pentru TVA aferentă produselor, lucrărilor,
serviciilor achiziţionate;
b) 404 “Furnizori de imobilizări“ pentru TVA aferentă
imobilizărilor necorporale sau corporale aprovizionate;
c) 5121 “Conturi la bănci în lei“ pentru TVA aferentă importurilor
de bunuri şi servicii.
Se creditează prin raportarea la taxa pe valoarea adăugată colectată
în corespondenţă cu debitul conturilor:
a) 4427 “TVA colectată“ pentru sumele deductibile din TVA
colectată;
b) 4424 “TVA de recuperat“ pentru sumele reprezentând TVA
deductibilă ce depăşesc valoarea TVA colectată.
La sfârşitul perioadei contul 4426 “TVA deductibilă“ nu prezintă
sold.
D 4426 C
401 4427
404 4424
5121
Contul 4427 “TVA colectată“ ţine evidenţa TVA înscrisă în

facturile emise. După funcţia contabilă este un cont de pasiv.
Se creditează cu taxa pe valoarea adăugată aferentă vânzărilor
(livrărilor, expedierilor) în corespondenţă cu debitul conturilor:
103
a) 411 “Clienţi“ cu TVA aferentă produselor, lucrărilor, serviciilor

vândute clienţilor;
b) 5311 “Casa în lei“ - cu TVA aferentă vânzării mărfurilor prin
unităţile cu amănuntul;
c) 4282 “Alte creanţe în legătură cu personalul“ pentru TVA
aferentă lipsurilor constatate la inventariere şi imputate celor vinovaţi;
Se debitează prin raportarea la taxa pe valoarea adăugată
deductibilă în corespondenţă cu creditul conturilor:
a) 4426 “TVA deductibilă“ pentru sumele deductibile din TVA
colectată;
b) 4423 “TVA de plată“ pentru sumele reprezentând TVA colectată
ce depăşesc TVA deductibilă.
La sfârşitul perioadei contul 4427 “TVA colectată“ nu prezintă sold.
D 4427 C
4426 411
4423 5311
4282
Contul 444 “Impozitul pe salarii“ ţine evidenţa decontărilor cu

bugetul statului pentru impozitul pe salarii, ajutoare materiale, participarea
la profit.
statului, iar după funcţia contabilă este un cont de pasiv.
Se creditează cu sumele datorate bugetului statului reprezentând
reţineri din drepturile de personal pentru impozitul pe salarii în
a) 421 “Personal-salarii datorate“ - pentru reţineri din salarii.
b) 423 “Personal-ajutoare materiale“ - pentru reţinerile din
ajutoarele materiale;
c) 424 “Participarea personalului la profit“ - pentru reţinerile din
stimulentele reprezentând participarea la profit.
Se debitează cu sumele plătite prin bancă bugetului de stat în
corespondenţă cu creditul contului 5121 “Conturi la bănci în lei“.
Soldul contului 444 “Impozitul pe salarii“ este creditor şi reprezintă
sumele datorate bugetului statului pentru impozitul aferent drepturilor de
personal.
104
D 444 C
5121 421
423
424
S.F.C.
Contul 446 “Alte impozite, taxe şi vărsăminte asimilate“ ţine

evidenţa decontărilor cu bugetul statului şi bugetele locale privind accize,
taxe vamale, impozitul pe dividende, impozitul pe clădiri, impozitul pe
terenuri, impozitul pentru mijloacele de transport, alte impozite şi taxe.
statului şi bugetele locale, iar după funcţia contabilă este un cont de pasiv.
Se creditează cu alte impozite şi taxe datorate bugetului statului sau
bugetelor locale în corespondenţă cu debitul conturilor:
a) 635 “Cheltuieli cu alte impozite, taxe şi vărsăminte asimilate“ -
pentru accizele la ţigări, băuturi, ţiţei, impozitul pe clădiri, impozitul pe
terenuri, alte impozite şi taxe datorate bugetului central sau local;
b) 457 “Dividende de plată“ - pentru impozitul reţinut din sumele
cuvenite acţionarilor şi asociaţilor drept dividende.
Se debitează cu plăţile efectuate prin bancă la bugetul de stat şi
bugetele locale în corespondenţă cu creditul contului 5121 “Conturi la
bănci în lei“.
Soldul contului 446 “Alte impozite, taxe şi vărsăminte asimilate“
este creditor şi reprezintă sumele datorate bugetului de stat şi bugetelor
locale.
D 446 C
5121 635
457
S.F.C.
Operaţia nr. 1 La sfârşitul lunii se calculează şi se înregistrează

impozitul pe profit în sumă de 1.800 lei.
105
691 = 441 1.800

“Cheltuieli cu impozitul pe profit“ “Impozitul pe profit“
Operaţia nr. 2 - Se efectuează regularizarea lunară a taxei pe

valoarea adăugată cunoscând următoarele:
-TVA colectată – 1.520 lei;
-TVA deductibilă - 950 lei.
4427 = % 1.520
“TVA colectată“ 4426 950
4423 570
“TVA de plată“
Operaţia nr. 3 - Se înregistrează reţineri din salarii în sumă de

5.000 lei reprezentând impozitul pe salarii.
421 = 444 5.000

“Personal - salarii datorate“ “Impozitul pe salarii“
Operaţia nr. 4 Se înregistrează impozitul pe clădiri şi impozitul pe

terenuri datorate bugetului local în sumă de 635 lei.
635 = 446 635

“Cheltuieli cu alte impozite, “Alte impozite, taxe şi
taxe şi vărsăminte asimilate“ vărsăminte asimilate“
Operaţia nr. 5 - Se plătesc prin bancă impozite şi taxe, astfel:

- impozit pe profit – 1.800;
- impozit pe salarii - 5.000;
- alte impozite şi taxe - 635.
% = 5121 7.435
441 “Conturi la bănci în lei“ 1.800
“Impozitul pe profit“
444 5.000
“Impozitul pe salarii“
446 635
“Alte impozite, taxe şi
vărsăminte asimilate“
106
4.5 Organizarea contabilităţii trezoreriei
Reflectarea în contabilitate a operaţiilor de decontare, se realizează

cu ajutorul conturilor de trezorerie, şi anume: Contul 512 “Conturi la bănci
în lei“, contul 531 “Casa“ şi contul 541 “Acreditive“.
Contul 512 “Conturi curente la bănci“ este un cont de trezorerie,
cont sintetic de gradul I care se dezvoltă în următoarele conturi sintetice de
gradul II, astfel:
- 5121 “Conturi la bănci în lei“;
- 5124 “Conturi la bănci în valută“;
- 5125 “Sume în curs de decontare“.
Operaţiunile de încasări şi plăţi se realizează în majoritatea cazurilor
prin intermediul băncilor, pe seama depozitelor constituite în prealabil de
către agenţii economici.
Contabilitatea operaţiilor de încasări şi plăţi în lei în numele
titularului de cont efectuate de societăţile bancare, este realizată cu ajutorul
contului 5121 “Conturi la bănci în lei“. Este un cont de active circulante
sub formă bănească (trezoreria lichidă), bifuncţional, asimilat conturilor de
activ.
Prezintă următoarele corespondenţe mai semnificative, care sunt
prezentate schematic astfel:
D 5121 C
581 581
456 401
461 404
419 409
1621 441
5191 444
472 4423
706 233
231
471
1621
5191
267
S.F.D. S.F.C.
107
Contul 5121 “Conturi la bănci în lei“ se debitează în următoarele

corespondenţe:
*contul 581 “Viramente interne“ cu sumele depuse din încasările în
numerar, sau virate în cont din alte conturi bancare, din acreditive, etc.;
*contul 411 “Clienţi“ şi contul 419 “Clienţi-creditori“, cu sumele
încasate de la clienţi;
*contul 456 “Decontări cu acţionarii/ asociaţii privind capitalul“, cu
sumele depuse ca aport în bani la capitalul societăţii;
*contul 461 “Debitori diverşi“, cu sumele încasate de la diverşi
debitori;
*contul 1621 “Credite bancare pe termen lung“ şi contul
5191 “Credite bancare pe termen scurt“, cu suma creditelor pe termen lung,
mediu şi scurt primite de la bănci;
*contul 472 “Venituri înregistrate în avans“, cu sumele încasate în
avans şi care privesc exerciţiile financiare următoare;
*contul 706 “Venituri din redevenţe, locaţii de gestiune şi chirii“ cu
sumele încasate reprezentând redevenţe, locaţii de gestiune şi chirii.
Contul 5121 “Conturi la bănci în lei“ se creditează prin debitul
conturilor:
*contul 581 “Viramente interne“, cu sumele ridicate în numerar din
cont sau virate în alt cont de trezorerie;
*contul 401 “Furnizori“, contul 404 “Furnizori de imobilizări“ şi
contul 409 “Furnizori-debitori“, cu plăţile efectuate către furnizori;
*contul 441 “Impozit pe profit“, cu sumele plătite la buget
reprezentând impozit pe profit;
*contul 444 “Impozit pe venituri de natura salariilor“ şi contul 4423
“TVA de plată“, cu sumele plătite la bugetul statului reprezentând impozit
pe salarii şi taxa pe valoarea adăugată;
*contul 233 “Imobilizări necorporale în curs“ şi contul 231
“Imobilizări corporale în curs“, cu avansurile acordate furnizorilor de
imobilizări;
*contul 471 “Cheltuieli înregistrate în avans“, cu sumele
reprezentând abonamente, chirii şi alte cheltuieli efectuate anticipat;
*contul 1621 “Credite bancare pe termen lung“ şi contul 5191
“Credite bancare pe termen scurt“, cu sumele plătite reprezentând credite
bancare pe termen lung, mediu şi scurt, rambursate;
*contul 267 “Creanţe imobilizate“, cu sumele reprezentând
împrumuturi pe termen lung acordate altor societăţi comerciale.
Soldul debitor reprezintă disponibilităţile în lei aflate în conturi la
bănci în lei, iar soldul creditor reflectă creditele primite direct prin contul
curent.
108
Contul 5124 “Conturi la bănci în valută“ funcţionează aproximativ

la fel ca şi contul 5121 “Conturi la bănci în lei“, numai că evidenţa
disponibilităţilor băneşti se ţine în lei şi în devize, transformarea în lei
efectuându-se la un curs fix sau la cursul comercial al zilei.
În activitatea unităţilor patrimoniale există un număr însemnat de
operaţiuni care se efectuează în numerar prin casieria unităţii. Aceasta
presupune organizarea casieriei şi urmărirea evidenţei şi mişcării
numerarului printr-o serie de documente justificative, cum sunt;
- cecul de numerar care serveşte pentru ridicarea banilor din contul
de la bancă şi aducerea lor în casieria unităţii;
- foaia de vărsământ - chitanţă ce se utilizează pentru depunerea
numerarului din casierie peste limita plafon a soldului de casă, în contul
curent de la bancă;
- chitanţa de încasare pentru numerarul preluat de casier de la
plătitor în contul unor drepturi de creanţă din vânzarea de mărfuri, prestarea
de servicii, executarea de lucrări, precum şi din restituirea de numerar din
avansuri acordate şi neutilizate;
Evidenţa operativă a operaţiunilor de încasări şi plăţi efectuate prin
casieria unităţii este realizată cu ajutorul Registrului de casă, ce se
întocmeşte zilnic de către casier.
Contabilitatea numerarului şi a altor valori aflate în casieria unităţii
se ţine cu ajutorul conturilor: 531 “Casa“ şi 532 “Alte valori“.
Contul 531 “Casa“ face parte din clasa conturilor de trezorerie, fiind
un cont de active circulante băneşti cu funcţie contabilă de activ. Contul
531 “Casa“ se dezvoltă în conturi sintetice de gradul II, 5311 “Casa în lei“
şi 5314 “Casa în valută“.
D 5311 C
581 581
411 101
461 456
542 421
101 426
456 423
706 424
457
542
S.F.D.
109
Contul 5311 “Casa în lei“ se debitează prin creditul conturilor:

*contul 581 “Viramente interne“, cu sumele reprezentând ridicări de
numerar de la bancă;
*contul 411 “Clienţi“, cu sumele încasate în numerar de la clienţi“;
*contul 461 “Debitori diverşi“ cu sumele încasate în numerar de la
diverşi debitori;
*contul 542 “Avansuri de trezorerie“ cu sumele restituite în
numerar din avansuri de trezorerie, neutilizate;
asociaţii privind capitalul“ cu sumele încasate în numerar reprezentând
aportul întreprinzătorului individual şi al asociaţilor la capitalul social;
*contul 706 “Venituri din redevenţe, locaţii de gestiune şi chirii“, cu
sumele încasate în numerar reprezentând redevenţe, locaţii de gestiune şi
chirii.
Contul 5311 “Casa în lei“ se creditează prin debitul conturilor:
*contul 581 “Viramente interne“, cu sumele reprezentând depuneri de
numerar la bănci;
asociaţii privind capitalul“ cu sumele restituite în numerar către
întreprinzătorul individual şi asociaţi;
*contul 425 “Avansuri acordate personalului“ cu avansurile
acordate personalului în contul muncii prestate şi al ajutoarelor materiale
datorate;
*contul 426 “Drepturi de personal neridicate“ cu sumele achitate în
numerar personalului evidenţiate anterior ca drepturi de personal neridicate;
*contul 423 “Personal-ajutoare materiale datorate“ cu sumele plătite
în numerar drept ajutoare materiale şi protecţie socială;
*contul 424 “Participarea personalului la profit“, cu sumele achitate
personalului reprezentând participare la profit;
*contul 457 “Dividende de plată“, cu sumele plătite în numerar
acţionarilor reprezentând dividende;
*contul 542 “Avansuri de trezorerie“, cu sumele acordate
administratorilor sau personalului unităţii drept avansuri spre decontare.
Soldul debitor al contului reprezintă numerarul existent în casierie.
Contul 532 “Alte valori“ face parte din clasa conturilor de
trezorerie, având funcţie contabilă de activ. Cu ajutorul acestui cont se ţine
evidenţa bonurilor valorice, timbrelor fiscale şi poştale, biletelor de
tratament şi odihnă, tichetelor şi biletelor de călătorie şi a altor valori,
precum şi evidenţa mişcării acestora.
110
Prezintă următoarele corespondenţe mai importante, prezentate

schematic astfel:
D 532 C
401 302
5311 625
626
S.F.D.
Contul 532 “Alte valori“ se debitează prin creditul conturilor;

contul 401 “Furnizori“ şi contul 5311 “Casa în lei“, cu sumele
reprezentând alte valori achiziţionate de la terţi sau plătite în numerar.
*contul 302 “Materiale consumabile“, cu valoarea combustibililor
aprovizionaţi pe baza bonurilor valorice;
*contul 625 “Cheltuieli cu deplasări, detaşări şi transferări“ şi
contul 626 “Cheltuieli poştale şi taxe de telecomunicaţii“, cu sumele
reprezentând valoarea tichetelor şi biletelor de călătorie, a timbrelor fiscale
şi poştale consumate.
Soldul debitor al contului 532 “Alte valori“ reprezintă alte valori
existente în patrimoniul unităţii.
Contul 541 “Acreditive“ este un cont din clasa activelor de

trezorerie, cu funcţie contabilă de activ. Se pot deschide atât în lei cât şi în
devize, motiv pentru care în contabilitate există două conturi sintetice de
gradul II, şi anume:
5411 “Acreditive în lei“;
5412 “Acreditive în valută“.
Reţinem următoarele corespondenţe pentru contul 5411 “Acreditive
în lei“ ce sunt prezentate schematic astfel:
D 541 C
581 401
404
581
S.F.D.
Se debitează prin creditul contului 581 “Viramente interne“ cu

sumele virate în conturile de acreditive deschise la dispoziţia terţilor.
111

*contul 401 “Furnizori“ şi contul 404 “Furnizori de imobilizări“ cu
sumele plătite terţilor din acreditive.
*contul 581 “Viramente interne“, cu sumele virate în conturile de
disponibilităţi ca urmare a încetării valabilităţii acreditivului.
Soldul debitor al contului reprezintă acreditivele deschise la bănci,
existente.
Contul 581 “Viramente interne“ este un cont de tranzit cu funcţie

contabilă de activ. El este utilizat pentru a înregistra virarea
disponibilităţilor băneşti dintr-un cont de trezorerie în alt cont de trezorerie.
Se debitează cu sumele virate dintr-un cont de trezorerie în alt cont
de trezorerie la aceeaşi întreprindere şi se creditează cu sumele intrate într-
un cont de trezorerie din alt cont de trezorerie.
Contul nu prezintă sold.
Contul 542 “Avansuri de trezorerie“ ţine evidenţa avansurilor de

trezorerie şi este un cont cu funcţie contabilă de activ.
În debitul acestui cont se înregistrează sumele virate în conturi la
bănci sau acordate în numerar prin creditul conturilor 581 “Viramente
interne“ sau 5311 “Casa în lei“.
În creditul contului 542 “Avansuri de trezorerie“ se înregistrează:
- plăţile efectuate din avansuri de trezorerie către furnizori prin
debitul contului 401 “Furnizori“;
- avans neconsumat depus la casieria unităţii prin debitul contului
5311 “Casa în lei“;
- cheltuieli ocazionate de deplasări, detaşări, transferări, prin debitul
contului 625 “Cheltuieli cu deplasări, detaşări şi transferări“;
Soldul debitor al contului reprezintă sumele acordate ca avansuri
de trezorerie, nedecontate.
Schematic, conţinutul economic al contului 542 “Avansuri de
trezorerie“ se prezintă astfel:
D 542 C
581 401
5311 5311
625
S.F.D.
112
Operaţia nr. 1 Depuneri de numerar, provenite din încasările prin

casieria unităţii, pe baza documentului ”Foaie de vărsământ cu chitanţă”.
Înregistrarea va fi făcută pe baza extrasului de cont din ziua următoare şi a
foii de vărsământ în sumă de 2.340 lei.
581 = 5311 2.340

„Viramente interne” „Casa în lei”
5121 = 581 2.340

„Conturi la bănci în lei” „Viramente interne”
Operaţia nr. 2 Se încasează în cont suma de 1.500 lei

reprezentând chirii, locaţii de gestiune:
5121 = 706 1.500

„Conturi la bănci în lei” „Venituri din redevenţe.
locaţii, chirii”
Operaţia nr. 3 Se încasează în cont sume încasate în avans de

12.600 lei ce privesc exerciţiile următoare:
5121 = 472 12.600

„Conturi la bănci în lei” „„Venituri înregistrate
în. avans”
Operaţia nr. 4 Se plătesc din cont sume reprezentând comisioane

bancare de 324 lei.
627 = 5121 324

„Cheltuieli cu serviciile „Conturi la bănci în lei”
bancare”
Operaţia nr. 5 Încasarea sumei de 4.000 lei de la un debitor, pe

baza unei chitanţe:
113
5311 = 461 4.000

„Casa în lei” „Debitori diverşi”
Operaţia nr. 6 Restituirea unui avans de trezorerie acordat unui

salariat pe baza ordinului de deplasare în valoare de 100 lei:
5311 = 542 100

„Casa în lei” „Avansuri de trezorerie”
Operaţia nr. 7 Încasarea contravalorii produselor finite în numerar,

în sumă de 1 800 lei cu TVA 19%:
5311 = % 2.142
„Casa în lei” 701 1.800
„Venituri din vânzarea
produselor finite”
4427
342
Operaţia nr. 8 Eliberare de numerar reprezentând un avans de

trezorerie în sumă de 170 lei, acordat unui salariat ce pleacă în deplasare,
avans acordat pe baza unui ordin de deplasare:
542 = 5311 170

„Avansuri de trezorerie” „Casa în lei”
Operaţia nr. 9 Plata în numerar a unor furnizori-prestatori de

servicii, pe baza unei dispoziţii de plată către casierie şi a chitanţei în sumă
de 320 lei:
401 = 5311 170

„Furnizori” „Casa în lei”
114
4.6 Organizarea şi particularităţile contabilităţii cheltuielilor
Contabilitatea cheltuielilor se organizează cu ajutorul conturilor

sintetice de gradul I şi II, care reflectă categorii şi feluri de cheltuieli
delimitate după natura lor. Conturile de cheltuieli sunt sistematizate astfel:
a) Conturi care reflectă cheltuielile de exploatare:
- cheltuieli cu materii prime, materiale, mărfuri;
- cheltuieli cu lucrările şi serviciile executate de terţi;
- cheltuieli cu impozitele, taxele şi vărsămintele asimilate;
- cheltuieli cu personalul;
- cheltuieli privind amortizările şi provizioanele;
- cheltuieli cu impozitul pe profit;
- alte cheltuieli de exploatare.
b) Conturi care reflectă cheltuielile financiare.
c) Conturi care reflectă cheltuielile extraordinare.
În funcţionarea lor, conturile de cheltuieli prezintă trăsături comune:
- au funcţie contabilă de activ;
- se debitează cu cheltuielile angajate, plătite sau de plătit;
- se creditează, la sfârşitul fiecărei luni prin transferarea integrală a
cheltuielilor înregistrate în corespondenţă cu debitul contului 121 “Profit şi
pierdere“.
- la sfârşitul perioadei de gestiune nu prezintă sold.
Conturile cel mai des utilizate pentru reflectarea cheltuielilor de

exploatare curente sunt:
Contul 601 “Cheltuieli cu materiile prime“ ţine evidenţa
consumurilor de materii prime.
Se debitează cu valoarea la preţ de înregistrare a materiilor prime
ieşite din depozite şi date în consum sau constatate lipsă la inventariere şi
suportate de unitate sau imputate persoanelor vinovate, în corespondenţă cu
creditul contului 301 “Materii prime“.
constatate plus la inventariere în corespondenţă cu debitul contului 301
“Materii prime“, precum şi în situaţia preluării soldului său debitor în
corespondenţă cu debitul contului 121 “Profit şi pierdere“.
Contul 602 “Cheltuieli cu materialele consumabile“ similar
contului 601, ţine evidenţa consumurilor de materiale conexe procesului de
producţie/ ciclului de exploatare.
Se debitează cu valoarea la preţ de înregistrare a materialelor
consumabile ieşite din depozite şi date în consum sau constatate lipsă la
115
inventariere şi suportate de unitate sau imputate persoanelor vinovate, în

corespondenţă cu creditul contului 302 “Materiale consumabile“.
constatate plus la inventariere în corespondenţă cu debitul contului 302
“Materiale consumabile“, precum şi în situaţia preluării soldului său debitor
în corespondenţă cu debitul contului 121 “Profit şi pierdere“.
Contul 603 “Cheltuieli privind materialele de natura obiectelor
de inventar“ ţine evidenţa cheltuielilor cu cheltuieli cu materialele de
natura obiectelor de inventar.
Se debitează cu valoarea uzurii obiectelor de inventar inclusă în
cheltuieli integral la darea în folosinţă sau eşalonat pe durata mai multor
exerciţii financiare în corespondenţă cu creditul contului 303 “Materiale de
natura obiectelor de inventar“.
Se creditează cu valoarea la preţ de înregistrare a obiectelor de
inventar constatate plus la inventariere în corespondenţă cu debitul contului
303 “Materiale de natura obiectelor de inventar“, precum şi în situaţia
preluării soldului său debitor în corespondenţă cu debitul contului 121
“Profit şi pierdere“.
Contul 604 “Cheltuieli cu materialele nestocate“ similar contului
602, ţine evidenţa consumurilor de materiale conexe procesului de
producţie/ ciclului de exploatare care nu fac obiectul stocării (depozitării) şi
sunt date în consum la achiziţie (achiziţia reprezintă de fapt consumul
acestora).
Se debitează cu valoarea la preţ de înregistrare a achiziţionate de
unitate care nu fac obiectul stocării, în corespondenţă principală cu creditul
contului 401 “Furnizori“.
Se creditează cu debitul contului 121 “Profit şi pierdere“.
Contul 605 “Cheltuieli privind energia şi apa“ ţine evidenţa
cheltuielilor privind consumurile de energie şi apă.
Se debitează cu valoarea energiei şi apei consumate şi facturate de
furnizorii de utilităţi în corespondenţă cu creditul conturilor:
a) 401 “Furnizori“ pentru valoarea energiei şi apei consumate şi
facturate, incluse în cheltuielile perioadei.
b) 471 “Cheltuieli înregistrate în avans“ pentru cheltuielile cu
energia şi apa facturate în avans, respectiv cota parte aferentă lunii curente
conform scadenţarului întocmit.
Contul 624 “Cheltuieli cu transportul de bunuri şi personal“
ţine evidenţa cheltuielilor privind transportul efectuat de terţi pentru bunuri
şi persoane.
116
Se debitează cu valoarea transportului achitat terţilor sau valoarea

facturilor emise de terţi pentru transportul de bunuri sau persoane în
a) 401“Furnizori“ pentru valoarea transportului facturat, inclusă în
cheltuielile perioadei;
b) 471“Cheltuieli înregistrate în avans“, pentru cheltuielile de
transport achitate sau facturate în avans, respectiv cota parte aferentă lunii
curente conform scadenţarului întocmit.
c) 512 “Conturi la bănci în lei“ pentru cheltuielile cu transportul
achitate prin bancă;
d) 532 “Alte valori“ - pentru cheltuielile de transport achitate cu
bilete sau tichete de călătorie.
e) 542 “Avansuri de trezorerie“ - pentru transportul achitat din
avansuri acordate persoanelor special împuternicite.
D 624 C
401 121
471
512
532
542
Contul 635 “Cheltuieli cu alte impozite, taxe şi vărsăminte

asimilate“ ţine evidenţa cheltuielilor pentru accize, taxe vamale, impozitul
pe clădiri, impozitul pe terenuri, taxe pentru mijloacele de transport,
datorate bugetului statului sau bugetului local.
Se debitează cu impozitele şi taxele datorate în corespondenţă cu
creditul contului 446 “Alte impozite, taxe şi vărsăminte asimilate“.
Contul 641 “Cheltuieli cu salariile personalului“ ţine evidenţa

cheltuielilor cu salariile, adaosurile, premiile incluse în fondul de salarii.
Se debitează cu salariile şi alte drepturi cuvenite personalului în
corespondenţă cu creditul contului 421 “Personal-salarii datorate“.
Contul 645 “Cheltuieli privind asigurările şi protecţia socială“
ţine evidenţa cheltuielilor privind contribuţia unităţii la asigurările sociale,
casa de asigurări de sănătate şi fondul de şomaj.
Contul 645 este structurat în conturi sintetice de gradul II, astfel:
- 6451 “Contribuţia unităţii la asigurările sociale “;
- 6453 “Contribuţia angajatorului pentru asigurările sociale de
sănătate“;
117
- 6452 “Contribuţia unităţii pentru ajutorul de şomaj“;

- 6458 “Alte cheltuieli privind asigurările şi protecţia socială“.
Contul 6451 “Contribuţia unităţii la asigurările sociale“ ţine

evidenţa cheltuielilor privind contribuţia unităţii la asigurările sociale
precum şi ajutoarelor materiale suportate de unitate conform legii.
Se debitează cu cheltuielile reprezentând contribuţia unităţii la
asigurările sociale în corespondenţă cu creditul conturilor:
a) 423 “Personal-ajutoare materiale datorate“ - cu sumele
reprezentând ajutoarele materiale suportate de unitate conform legii
(primele 10 zile din concediile medicale);
b) 4311 “Contribuţia unităţii la asigurările sociale“ - cu sumele
reprezentând contribuţia unităţii la bugetul asigurărilor sociale.
Contul 6453 “Contribuţia angajatorului pentru asigurările
sociale de sănătate“ ţine evidenţa cheltuielilor privind contribuţia unităţii
la casa de asigurări de sănătate.
Se debitează cu cheltuielile reprezentând contribuţia unităţii la
asigurările sociale de sănătate în corespondenţă cu creditul contului 4313
“Contribuţia unităţii la asigurările sociale de sănătate“.
Contul 6452 “Contribuţia unităţii pentru ajutorul de şomaj“
ţine evidenţa cheltuielilor privind contribuţia unităţii la fondul de şomaj.
Se debitează cu cheltuielile reprezentând contribuţia unităţii pentru
ajutorul de şomaj în corespondenţă cu creditul contului 4371 “Contribuţia
unităţii la fondul de şomaj“.
Contul 658 “Alte cheltuieli de exploatare“ ţine evidenţa
cheltuielilor reprezentând amenzi şi penalităţi plătite, debite prescrise sau
debitori insolvabili, donaţii, subvenţii acordate, pierderi cu activele cedate
etc..
Se debitează cu cheltuielile aferente operaţiilor de gestiune de
natura celor enumerate anterior în corespondenţă cu creditul conturilor:
a) 5121 “Conturi curente la bănci în lei“ - pentru amenzi şi
penalităţi plătite prin bancă;
b) 461 “Debitori diverşi“ - pentru debite prescrise sau debitori
insolvabili, scoşi din evidenţă;
c) 301, 302, 303, 341, 345, 371, respectiv conturile materiilor
prime, materialelor consumabile, obiectelor de inventar, semifabricatelor,
produselor finite, mărfurilor - cu valoarea pierderilor din valorificări,
casări, declasări sau a donaţiilor/sponsorizărilor acordate.
118
D 658 C
5121 121
461
301
302
303
341
345
371
Contul 6583 “Cheltuieli privind activele cedate şi alte operaţii de

capital“, ca analitic al contului 658 - ţine evidenţa cheltuielilor
reprezentând valoarea neamortizată a imobilizărilor necorporale şi
corporale, precum şi valoarea imobilizărilor financiare cedate sau scoase
din evidenţă.
Se debitează cu cheltuielile extraordinare aferente operaţiilor de
capital în corespondenţă cu creditul conturilor de imobilizări şi anume:
a) 203 “Cheltuieli de cercetare-dezvoltare“;
b) 205 “Concesiuni, brevete, licenţe, mărci comerciale şi alte
drepturi şi valori similare“.
c) 207 “Fond comercial“;
d) 208 “Alte imobilizări necorporale“;
e) 211 “Terenuri şi amenajări de terenuri“;
f) 21x “Imobilizări corporale“;
g) 261 “Titluri de participare deţinute la filiale din cadrul grupului“;
h) 263 “Titluri imobilizate de activităţi de portofoliu“.
D 6583 C
203 121
205
207
208
211
21x
261
263
119
Contul 681 “Cheltuieli de exploatare privind amortizările şi

provizioanele“ ţine evidenţa cheltuielilor cu amortizarea imobilizărilor
necorporale şi corporale, precum şi a cheltuielilor pentru constituirea şi
majorarea provizioanelor ce privesc exploatarea.
Se debitează cu cheltuielile de exploatare privind amortizările şi
provizioanele în următoarele situaţii:
a) la înregistrarea amortizării imobilizărilor în corespondenţă cu
- 280 “Amortizări privind imobilizările necorporale“;
- 281 “Amortizări privind imobilizările corporale.
b) la constituirea provizioanelor pentru litigii, garanţii, pierderi din
schimbul valutar, cheltuieli de repartizat în corespondenţă cu creditul
contului 151 “Provizioane pentru riscuri şi cheltuieli“;
c) la constituirea provizioanelor pentru deprecierea activelor în
- 290 “Provizioane pentru deprecierea imobilizărilor necorporale“;
- 291 “Provizioane pentru deprecierea imobilizărilor corporale“;
- 391 “Provizioane pentru deprecierea materiilor prime“;
- 392 “Provizioane pentru deprecierea materialelor“;
- 394 “Provizioane pentru deprecierea produselor“;
- 395 “Provizioane pentru deprecierea stocurilor aflate la terţi“;
- 397 “Provizioane pentru deprecierea mărfurilor“;
- 491 “Provizioane pentru deprecierea creanţelor-clienţi“.
D 681 C
280 121
281
151
290
291
391
392
394
395
397
491
120
Contul 691 “Cheltuieli cu impozitul pe profit“ ţine evidenţa

cheltuielilor cu impozitul datorat bugetului de stat, aferent profitului
obţinut, determinat conform procedurilor legale.
Se debitează, la sfârşitul lunii, cu valoarea impozitului pe profit
calculat şi datorat, în corespondenţă cu creditul contului 441 “Impozitul pe
profit“.
Contul 666 “Cheltuieli privind dobânzile“ ţine evidenţa

dobânzilor datorate pentru împrumuturile primite.
Se debitează cu dobânzile datorate în corespondenţă cu creditul
conturilor:
a) 168 “Dobânzi aferente împrumuturilor şi datoriilor asimilate“ - cu
dobânzile incluse în cheltuieli aferente creditelor bancare pe termen lung şi
mediu, datoriilor legate de participaţii, împrumuturilor din emisiuni de
obligaţiuni;
b) 5121 “Conturi la bănci în lei“ cu dobânzile plătite prin bancă
aferente creditelor acordate de bănci în conturile curente;
c) 5186 “Dobânzi de plătit“ cu dobânzile datorate, aferente
creditelor acordate de bănci prin conturile curente;
d) 5198 “Dobânzi aferente creditelor bancare pe termen scurt“ - cu
dobânzile de plătit (datorate) pentru creditele pe termen scurt acordate de
bancă.
D 666 C
168 121
5121
5186
5198
Contabilitatea cheltuielilor extraordinare foloseşte contul 671

“Cheltuieli privind calamităţile şi alte evenimente extraordinare“;
Se debitează cu valoarea pierderilor din calamităţi: 301, 302, 303,
341, 345, 371, etc. respectiv conturile materiilor prime, materialelor
consumabile, obiectelor de inventar, semifabricatelor, produselor finite,
mărfurilor sau alte active înregistrate ca pierderi din calamităţi.
121
D 671 C
21x 121
231
301
302
303
341
345
371
381
Operaţia nr. 1: Se înregistrează consumul de energie termică

facturată de terţi la cost de achiziţie de 3.000 lei, TVA fiind 19%.
% = 401 3.570
605 “Furnizori 3.000
“Cheltuieli cu energia şi
apa“
4426
“TVA deductibilă“ 570
Operaţia nr. 2 - Se înregistrează dobânzi datorate pentru creditele

primite astfel:
- 1.800 lei pentru creditele pe termen lung;
- 750 lei pentru creditele pe termen scurt.
666 = % 2.550
“Cheltuieli privind 1682 1.800
dobânzile“ “Dobânzi aferente
împrumuturilor şi datoriilor
asimilate“
750
5198
Dobânzi aferente creditelor
bancare pe termen scurt“
122
Operaţia nr. 3 - Se înregistrează plata a 500 lei prin bancă

reprezentând penalităţi datorate bugetului statului, precum şi scăderea din
evidenţă a unor debitori insolvabili pentru suma de 1.000 lei.
6581 = % 1.500
“ Despăgubiri, amenzi 5121 500
şi penalităţi“ “Conturi la bănci în lei“
461 1.000
“Debitori diverşi“
Operaţia nr. 4 Se plăteşte prin bancă suma de 4000 lei,

reprezentând chirii achitate în avans. Pe bază de scadenţar, se repartizează
pentru luna curentă suma de 800 lei .
471 = 5121 4.000

“Cheltuieli “Conturi la bănci în lei“
înregistrate în avans“
612 = 471 800

“Cheltuieli
“Cheltuieli cu redevenţele,
înregistrate în avans“
locaţiile de gestiune şi chiriile“
Operaţia nr. 5 Se înregistrează vânzarea de active imobilizate, şi

anume:
- o construcţie la preţ de vânzare de 60.000 lei;
- titluri de participare la preţ de vânzare de 10.000;
- TVA 19% (5.1.).
Se descarcă gestiunea pentru construcţia vândută (cedată)
cunoscând că preţul de înregistrare a fost de 50.000 lei, iar până în
momentul vânzării amortizarea înregistrată reprezintă 25% .
Se scot din patrimoniu titlurile de participare cedate .
461 = % 83.301
7583 70.000
“Venituri din vânzarea activelor
şi alte operaţii de capital“
4427 13.301
123
% = 212 50.000
“Construcţii “ 37.500
6583
“Cheltuieli privind activele
cedate“ 1.250
281
“Amortizarea imobilizărilor
6583 = 261 10.000

“Acţiuni deţinute la
“Cheltuieli privind activele
entităţi afiliate”
cedate“
Operaţia nr. 6 Se înregistrează efectuarea unui transport de

persoane pentru care s-au folosit bilete de călătorie în sumă de 550lei.
624 = 532 550

““Alte valori“
“Cheltuieli cu transportul de
bunuri şi personal“
Operaţia nr. 7 Se înregistrează impozitul pe clădiri datorat

bugetului local în sumă de 675 lei.
635 = 446 675
“Alte impozite, taxe şi
“ Cheltuieli cu alte impozite,
vărsăminte asimilate“
taxe şi vărsăminte asimilate“
Operaţia nr. 8 Se înregistrează amortizarea lunară a brevetelor şi

licenţelor în sumă de 1.680 lei.
681 = 280 1.680

“Amortizări privind
“ Cheltuieli de exploatare
imobilizările
privind amortizările şi
provizioanele“ necorporale“
124
Operaţia nr. 9 - Se constituie un provizion de 2.800 lei pentru

deprecierea acţiunilor achiziţionate de la bursă.
686 = 593 2.800

“Ajustări pentru
“ Cheltuieli financiare
deprecierea acţiunilor”
provizioanele“
Operaţia nr. 10 - Pentru penalităţi solicitate tribunalului prin

acţiunea introdusă de un partener (terţ) se constituie un provizion în sumă
de 15.000 lei.
681 = 151 15.000

“Ajustări pentru riscuri
“ Cheltuieli de exploatare
şi cheltuieli“
provizioanele“
Operaţia nr. 11 - La sfârşitul lunii se închid conturile de cheltuieli

utilizate pentru înregistrarea operaţiunilor precedente prin transferare
integrală a cheltuielilor asupra rezultatului perioadei.
121 = % 76.055
605 3.000
“Profit şi
“Cheltuieli cu energia şi apa“
pierdere“
2.550
666
“Cheltuieli cu dobânzile“
6581 1.500
“Despăgubiri, amenzi şi penalităţi“
612
800
“Cheltuieli cu redevenţele,
locaţiile de gestiune şi chiriile“
6583
47.500
“Cheltuieli privind activele cedate“
624
“Cheltuieli cu transportul de bunuri şi
550
personal“
635
“Cheltuieli cu alte impozite,
675
taxe şi vărsăminte asimilate“
125
681
“Cheltuieli de exploatare 16.680
privind amortizările şi provizioanele“
686
“Cheltuieli financiare privind
amortizările şi provizioanele“ 2.800
4.7 Contabilitatea veniturilor
Contabilitatea veniturilor din exploatare foloseşte conturile:
Contul 701 “Venituri din vânzarea produselor finite“ - ţine

evidenţa veniturilor aferente produselor finite facturate şi expediate
clienţilor. Pentru contabilitate, vânzarea presupune trei momente:
înregistrarea veniturilor, descărcarea de gestiune, încasarea.
Se creditează cu preţul de vânzare al produselor finite (exclusiv
taxa pe valoarea adăugată) conform facturilor întocmite în corespondenţă
cu debitul contului 411 “Clienţi“.
D 701 C
121 411
Asemănător contului 701 funcţionează conturile 702, 703, 704, 705,

707.
Contul 706 “Venituri din redevenţe, locaţii de gestiune şi chirii“
- ţine evidenţa veniturilor aferente bunurilor concesionate, date în locaţie de
gestiune sau cu chirie conform contractelor încheiate.
Se creditează cu sumele de încasat sau încasate pentru redevenţe,
locaţii de gestiune sau chirii în corespondenţă cu debitul conturilor:
a) 461 “Debitori diverşi“ - pentru sumele de încasat conform
facturilor întocmite pentru redevenţe, locaţii de gestiune şi chirii;
b) 472 “Venituri înregistrate în avans“ pentru sumele încasate în
avans pentru redevenţe, locaţii de gestiune şi chirii, respectiv cota parte
aferentă exerciţiului (lunii) curent conform scadenţarului întocmit;
126
c) 5121 “Conturi la bănci în lei“ pentru sumele încasate prin bancă

reprezentând venituri din redevenţe, locaţii de gestiune şi chirii;
d) 5311 “Casa în lei“ pentru sumele încasate prin casierie
reprezentând venituri din redevenţe, locaţii de gestiune şi chirii.
D 706 C
121 461
472
5121
5311
Contul 711 “Variaţia stocurilor“ - ţine evidenţa veniturilor

corespunzătoare producţiei obţinute (produse finite, semifabricate, produse
reziduale) şi predate la depozitele unităţii pentru stocare până în momentul
expedierii către cumpărători, precum şi producţiei neterminate (în curs de
execuţie) la sfârşitul perioadei.
Se creditează cu preţul de înregistrare al producţiei obţinute în
cursul lunii sau constatate plus la inventariere, precum şi cu costul efectiv
al producţiei în curs de execuţie la sfârşitul lunii în corespondenţă cu
debitul conturilor:
a) 331 “Produse în curs de execuţie“
b) 341 “Semifabricate“;
c) 345 “Produse finite“;
d) 346“Produse reziduale“.
Se debitează cu preţul de înregistrare al produselor vândute în
cursul lunii sau constatate lipsă la inventariere (descărcarea gestiunii)
precum şi cu reluarea producţiei în curs de execuţie, la cost efectiv, la
începutul perioadei, în corespondenţă cu creditul conturilor:
a) 331 “Produse în curs de execuţie“;
b) 341 “Semifabricate“;
c) 345 “Produse finite“;
d) 346 “Produse reziduale“.
Soldul contului 711, la sfârşitul perioadei, poate fi debitor sau
creditor şi se transferă integral asupra contului 121 “Profit şi pierdere“.
Contul 721 “Venituri din producţia de imobilizări necorporale“

ţine evidenţa veniturilor aferente imobilizărilor necorporale realizate pe
cont propriu.
Se creditează cu costul de producţie al imobilizărilor necorporale
realizate pe cont propriu în corespondenţă cu debitul conturilor:
127
a) 203 “Cheltuieli de cercetare şi dezvoltare“ - pentru lucrările şi

proiectele de cercetare-dezvoltare realizate prin efort propriu;
b) 205 “Concesiuni, brevete, licenţe, mărci comerciale şi alte
drepturi şi valori similare“ - cu valoarea brevetelor, licenţelor şi altor
drepturi şi valori similare realizate pe cont propriu;
c) 233 “Imobilizări necorporale în curs“ - cu valoarea imobilizărilor
necorporale în curs obţinute din producţie proprie.
D 721 C
121 203
205
233
Contul 722 “Venituri din producţia de imobilizări corporale“

ţine evidenţa veniturilor aferente imobilizărilor corporale realizate pe cont
propriu.
Se creditează cu costul de producţie al imobilizărilor corporale
realizate pe cont propriu în corespondenţă cu debitul conturilor:
a) 2112 “Amenajări de terenuri“ pentru realizarea pe cont propriu a
amenajărilor de terenuri;
b) 21x “Imobilizări corporale“ - cu valoarea mijloacelor fixe
realizate prin efort propriu;
c) 231 “Imobilizări corporale în curs“ - cu valoarea imobilizărilor
în curs obţinute din producţie proprie.
Contul 758 “Alte venituri din exploatare“ ţine evidenţa

veniturilor obţinute din alte surse decât cele nominalizate în conturi
distincte de venituri din exploatare, respectiv sume datorate de personal
pentru debite, salarii necuvenite, avansuri nejustificate sau sumele datorate
de terţi pentru pagube produse unităţii.
Se creditează cu sumele primite sau de primit reprezentând alte
venituri din exploatare în corespondenţă cu debitul conturilor:
a) 4282 “Alte creanţe în legătură cu personalul“ pentru sumele
datorate de personal reprezentând debite, salarii, sporuri, avansuri de
trezorerie;
b) 461 “Debitori diverşi“ - cu valoarea pagubelor produse de terţi;
c) 5121 “Conturi la bănci în lei“ - cu sumele încasate prin bancă
reprezentând alte venituri din exploatare;
d) 5311 “Casa în lei“ cu sumele încasate prin casierie reprezentând
alte venituri din exploatare.
128
D 758 C
121 4282
461
5121
5311
Contul 781 “Venituri din provizioane privind activitatea de

exploatare“ ţine evidenţa veniturilor obţinute din anularea sau diminuarea
provizioanelor privind activitatea de exploatare.
Având în vedere situaţiile şi corespondenţele menţionate la
constituirea provizioanelor privind activitatea de exploatare (contul 681),
funcţionarea contului 781 se prezintă schematic astfel:
D 781 C
121 151
290
291
293
296
391- 398
491
495
496
591- 595
596
598
Contabilitatea veniturilor financiare foloseşte conturile:

Contul 761 “Venituri din imobilizări financiare“ - ţine evidenţa
veniturilor aferente titlurilor de participare deţinute, respectiv a
dividendelor de încasat sau încasate.
Se creditează cu sumele reprezentând dividende aferente
participaţiilor în corespondenţă cu debitul conturilor:
a) 461 “Debitori diverşi“ - pentru dividendele de încasat:
b) 5121 “Conturi la bănci în lei“ - cu dividendele încasate prin
bancă.
c) 5311 “Casa în lei“ - cu dividendele încasate în numerar.
129
D 761 C
121 461
5121
5311
Contul 763 “Venituri din creanţe imobilizate“ ţine evidenţa

veniturilor reprezentând dobânzi aferente creanţelor legate de participaţii
sau împrumuturilor acordate pe termen lung, conform contractelor de
împrumut încheiate.
Se creditează cu sumele reprezentând dobânzile aferente creanţelor
imobilizate în corespondenţă cu debitul conturilor:
a) 267 “Creanţe imobilizate“ - cu dobânzile de încasat aferente
împrumuturilor acordate pe termen lung;
b) 5121 “Conturi la bănci în lei“ - cu dobânzile încasate prin bancă.
D 763 C
121 267
5121
Contul 766 “Venituri din dobânzi“ - ţine evidenţa veniturilor

financiare reprezentând dobânzi cuvenite pentru disponibilităţile păstrate în
conturi bancare sau pentru livrări pe credit.
Se creditează cu dobânzile încasate prin bancă în corespondenţă cu
debitul contului 5121 “Conturi la bănci în lei“.
D 766 C
121 5121
Contul 765 “Venituri din diferenţe de curs valutar“ - ţine

evidenţa veniturilor financiare reprezentând diferenţele favorabile de curs
valutar calculate între momentul înregistrării elementelor de patrimoniu
exprimate în valută (creanţe, datorii, numerar, disponibil bancă, etc.) şi
momentul plăţii, încasării sau al închiderii exerciţiului financiar.
Se creditează cu dobânzile încasate prin bancă în corespondenţă cu
debitul conturilor:
130
a) 5121 “Conturi la bănci în lei“ şi 5311 “Casa în lei“ - cu

diferenţele favorabile de curs valutar rezultate la încasarea creanţelor în
valută;
b) 267, 409, 411, 413, 418, 451, 456 şi 461- cu diferenţele
favorabile de curs valutar, rezultate la evaluarea creanţelor în valută la
închiderea exerciţiului financiar;
c) 161, 162, 166, 167, 168, 401, 404, 451, 452, 455, 462 – cu
diferenţele favorabile de curs valutar, rezultate din decontarea datoriilor în
valută.
D 765 C
121 5121
5311
401
411
456
461
161
162
168
541
542
167
Contul 786 “Venituri financiare din ajustări pentru pierdere de

valoare“ ţine evidenţa veniturilor obţinute din anularea sau diminuarea
ajustărilor financiare.
Având în vedere situaţiile şi corespondenţele menţionate la
constituirea provizioanelor financiare (contul 686), funcţionarea contului
786 se prezintă schematic astfel:
D 786 C
121 296
151 590
Contabilitatea veniturilor extraordinare foloseşte contul 771

“Venituri din subvenţii pentru evenimente extraordinare şi altele
asimilate“ – ţine evidenţa acelor venituri rezultate din compensaţiile
131
primite pentru cheltuieli sau pierderi din calamităţi sau late evenimente
extraordinare. În creditul contului se înregistrează sumele primite sau de
primit drept compensaţie pentru pierderile extraordinare înregistrate de o
societate
Funcţionarea contului 771 se prezintă schematic astfel:
D 771 C
121 512
445
Operaţia nr. 1 În cursul lunii se înregistrează obţinerea de produse

finite din procesul de producţie la preţ de înregistrare de 10.000 lei .
Se vând clienţilor 40% din produsele finite stocate în depozite la
preţ de vânzare de 6.500 lei, TVA aferentă fiind de 19% .
Se descarcă gestiunea pentru produsele finite vândute la preţ de
înregistrare de 4.000 lei .
345 = 711 10.000

“Variaţia stocurilor“
“Produse finite“
4111 = % 7.735
701 6.500
“Clienţi“
“Venituri din vânzarea
produselor finite“
4427 1.235
711 = 345 4.000

“Variaţia stocurilor“ “Produse finite“
Operaţiunea nr. 2 La sfârşitul lunii, pe baza inventarierii, se

înregistrează producţia în curs de execuţie, la cost de producţie de 3.601 lei.
331 = 711 3.601

“Variaţia stocurilor“
“Produse în curs de execuţie“
132
Operaţia nr. 3 Pentru pagubele produse din neglijenţă în păstrarea

bunurilor, se impută gestionarului vinovat sume de 800 lei.
331 = % 952
758 800
“Alte creanţe în legătură cu
“Alte venituri din
personalul“
exploatare“
4427 52
Operaţia nr. 4 Pentru disponibilităţile păstrate în conturi curente la

bancă, se înregistrează dobânzi încasate în sumă de 1.950 lei.
5121 = 766 1.950

“Venituri din dobânzi“
Operaţiunea nr. 5 Se înregistrează dividendele în sumă de 4.000

lei cuvenite unităţii pentru titlurile de participare deţinute.
461 = 761 4.000

”Venituri din
imobilizări financiare“
Operaţia nr. 6 - Se înregistrează dobânda cuvenită pentru

împrumuturile pe termen lung acordate altor unităţi:
- 4.000 lei se încasează prin bancă;
- 6.000 lei majorează împrumutul acordat anterior.
% = 763 10.000
”Venituri din creanţe 4.000
5121
imobilizate“
267 6.000
“Creanţe imobilizate“
133
Operaţia nr. 7 Se înregistrează salarii neridicate în sumă de 750 lei,

la care termenul de prescriere a fost îndeplinit.
426 = 7588 750

”Alte venituri din
“Drepturi de personal
exploatare“
neridicate“
Operaţia nr. 8 Se înregistrează cedarea (vânzarea) unui tractor la

preţ de vânzare de 40.000 lei, TVA 19%.
461 = % 47.601
7583 40.000
”Venituri din vânzarea activelor şi
alte operaţii de capital“
4427 7.601
Operaţia nr. 9 Se înregistrează anularea unui provizion în sumă de

2.800 lei constituit anterior pentru deprecierea acţiunilor achiziţionate de la
bursă.
593 = 786 2.800

“Provizioane pentru “Venituri financiare din
deprecierea acţiunilor“ provizioane“
Operaţia nr. 10 - La sfârşitul lunii se închid conturile de venituri

utilizate pentru înregistrarea operaţiilor precedente prin transferarea
integrală a veniturilor asupra rezultatului perioadei.
134
% = 121 76.401
“Profit şi pierdere“ 6.500
701
“Venituri din vânzarea
produselor finite“ 1.550
758
“Alte venituri din exploatare “ 9.601
711
“Venituri din producţia stocată “ 4.000
761
”Venituri din imobilizări
financiare“ 10.000
763
“Venituri din creanţe imobilizate“
766 1.950
“Venituri din dobânzi“
7583 40.000
“Venituri extraordinare din
operaţii de capital“
786 2.800
“Venituri financiare din
provizioane“
Contabilitatea cheltuielilor şi a veniturilor înregistrate în avans

utilizează conturile:
Contul 471 “Cheltuieli înregistrate în avans“ ţine evidenţa
cheltuielilor efectuate anticipat, în avans, în perioada curentă de gestiune,
care privesc şi perioadele viitoare: plăţi anticipate pentru abonamente la
publicaţii, plăţi anticipate pentru chirii şi locaţii de gestiune, reparaţii
capitale, curente şi revizii tehnice care se vor include eşalonat în
cheltuielile perioadelor următoare pe bază de scadenţar.
După conţinutul economic este un cont de cheltuieli, iar după
funcţia contabilă este un cont de activ.
Se debitează cu cheltuielile efectuate în avans, care trebuie
delimitate în timp (pentru mai multe perioade de gestiune) în corespondenţă
135
a) 5121 “Conturi la bănci la bănci în lei“ - când cheltuielile în avans

reprezintă o plată efectuată prin bancă;
b) 5311 “Casa în lei“ - când cheltuielile în avans sunt achitate în
numerar;
c) 401 “Furnizori“ - pentru reparaţiile capitale, curente şi reviziile
tehnice efectuate anticipat de terţi.
Se creditează cu sumele repartizare conform scadenţarului, aferente
exerciţiului în curs, în corespondenţă cu debitul conturilor care arată natura
cheltuielilor:
a) 611 “Cheltuieli de întreţinere şi reparaţii“;
b) 605 “Cheltuieli de întreţinere şi reparaţii“;
c) 624 “Cheltuieli cu transportul de bunuri şi personal“;
d) 666 “Cheltuieli cu dobânzile“.
Soldul contului 471 “Cheltuieli înregistrate în avans“ este debitor şi
reprezintă cheltuielile de repartizat în exerciţiile viitoare.
D 471 C
5121 611
5311 605
401 624
666
S.F.D.
Contul 472 “Venituri înregistrate în avans“ ţine evidenţa

veniturilor realizate în avans, în perioada curentă, dar care privesc şi
perioadele viitoare de gestiune: încasări pentru lucrări şi servicii efectuate
ulterior, chirii încasate anticipat, vânzări cu plata în rate, abonamente
încasate.
După conţinutul economic este un cont de venituri iar după funcţia
contabilă este un cont de pasiv.
Se creditează cu sumele încasate cu anticipaţie în corespondenţă cu
debitul conturilor:
a) 5121 “Conturi la bănci în lei“ - pentru sumele încasate prin
bancă;
b) 5311 “Casa în lei“ - pentru sumele încasate prin casierie.
Se debitează cu veniturile repartizate exerciţiului curent în
corespondenţă cu creditul conturilor care arată natura veniturilor:
a) 704 “Venituri din lucrări executate şi servicii prestate“;
b) 706 “Venituri din redevenţe, locaţii de gestiune şi chirii“.
136
Soldul contului 472 “Venituri înregistrate în avans“ este creditor şi

reprezintă veniturile de repartizat pentru exerciţiile viitoare.
D 472 C
704 5121
706 5311
S.F.C.
4.8 Contabilitatea rezultatelor financiare şi repartizării profitului
Contabilitatea rezultatelor financiare şi repartizării profitului

se realizează prin intermediul conturilor:
Contul 121 “Profit şi pierdere“ ţine evidenţa formării rezultatului
financiar al exerciţiului financiar care se determină prin compararea
veniturilor cu cheltuielile şi poate fi profit (rezultat favorabil) sau pierdere
(rezultat nefavorabil).
După conţinutul economic este un cont de capitaluri iar după funcţia
contabilă este un cont bifuncţional, asimilat conturilor de pasiv.
Se creditează cu transferarea integrală a veniturilor, respectiv cu
pierderile suportate din capital sau aferente perioadelor precedente în
a) 701 - 787 pentru soldul creditor al tuturor conturilor de venituri;
b) 101 “Capital social“ pentru pierderea de la sfârşitul exerciţiului
financiar, respectiv soldul debitor al contului 121, pierdere care se suportă
de unitate prin reducerea capitalului social;
c) 117 “Rezultatul reportat“ pentru a înregistra pierderile din
perioadele precedente care nu au fost repartizate.
Se debitează cu transferarea integrală a cheltuielilor, precum şi cu
repartizarea profitului net pe destinaţii sau rezultatele reportate din
exerciţiile precedente în corespondenţă cu creditul conturilor:
a) 601-691 pentru soldul debitor al tuturor conturilor de cheltuieli;
b) 129 “Repartizarea profitului“ cu profitul net repartizat pe destinaţii,
pentru exerciţiul recent încheiat;
c) 117 “Rezultatul reportat“ pentru a înregistra profitul net
nerepartizat din perioadele precedente, precum şi pierderea din exerciţiul
anterior suportată din profitul perioadei curente.
La sfârşitul exerciţiului financiar contul 121 “Profit şi pierdere“
poate avea:
- sold creditor, care reprezintă profit;
137
- sold debitor, care reprezintă pierdere.

D 121 C
601-691 701-787
117 101
129 117
Contul 129 “Repartizarea profitului“ ţine evidenţa repartizării

profitului pe destinaţii conform legii sau statutului propriu al agenţilor
economici.
După conţinutul economic este un cont de procese economice, iar
după funcţia contabilă este un cont de activ.
Se debitează cu sumele repartizate pe destinaţii, în corespondenţă
 106 “Rezerve“ - pentru profitul destinat constituirii de rezerve
conform legii sau statutului propriu.
 1068 “Alte rezerve“ - cu profitul net destinat constituirii surselor
proprii de finanţare;
 101 “Capital social“ - cu profitul net destinat majorării
capitalului social;
 457 “Dividende de plată“ cu profitul net repartizat acţionarilor
sau asociaţilor reprezentând dividendele cuvenite pentru
acţiunile sau părţile sociale deţinute.
Se creditează, la începutul anului următor, după aprobarea
bilanţului anual , în corespondenţă cu debitul contului 121 “Profit şi
pierdere“.
Soldul contului 129 “Repartizarea profitului“ este debitor şi reprezintă
profitul net repartizat în cursul anului.
D 129 C
106 121
424
1068
101
457
S.F.D.
138
Operaţia nr. 1 Se calculează rezultatul exerciţiului şi se înregistrează

cheltuiala cu impozitul pe profit pentru exerciţiul financiar încheiat
Calculul profitului brut:
Venituri totale 76.401 lei -
Cheltuieli totale 76.055 lei
Profit brut 346 lei
Calculul profitului net
Profit brut = 346 lei –
Impozit pe profit 55,36 lei
-------------------
Profit net 290,64 lei
691 = 441 55,36

„Cheltuieli cu impozitul pe “Impozit pe profit”
profit”
121 = 691 55,36

„Profit şi pierdere” „Cheltuieli cu
impozitul pe profit”
Operaţia nr. 2 Se repartizează profitul net obţinut pentru crearea

unor rezerve de 100 lei şi pentru dividende cuvenite acţionarilor 190,64 lei.
129 = % 290,64
„Repartizarea profitului” 106 100
„Rezerve”
457 190,64
„Dividende de plată”
121 = 129 290,64

„Profit şi pierdere” „Repartizarea
profitului”
139
CAPITOLUL V
SITUAŢIILE FINANCIARE ANUALE
Bilanţul este documentul contabil de sinteză prin care se

prezintă elementele de activ şi de pasiv ale întreprinderii la încheierea
exerciţiului, precum şi în celelalte situaţii prevăzute de lege. Bilanţul
contabil structurat conform reglementărilor OMF 94 prezintă următoarele
caracteristici:
 Formatul bilanţului şi structura lui s-au schimbat,
nebazându-se pe ecuaţia Activ = Pasiv, ci pe ecuaţia Activ – Datorii =
Capital propriu.
 El respectă structurile promovate de primul model al
Directivei a IV-a Europene;
 Succesiunea grupelor şi posturilor de activ este
prezentată în ordinea crescătoare a lichidităţilor acestora (ca şi până acum),
apoi urmează datoriile pe termen scurt (plătibile într-un an) şi cele pe
termen lung (plătibile în perioadă mai mare de un an) şi se termină cu
capitalurile proprii, deci în ordinea inversă a exigibilităţii lor (exigibilitate
descrescătoare).
 În privinţa structurii activului se remarcă înmulţirea
posturilor privitoare la imobilizările financiare şi investiţiile financiare pe
termen scurt (plasamentele); ataşarea la grupele de active imobilizate
(corporale şi necorporale) şi la stocuri a avansurilor acordate pentru
procurarea acestora, apariţia şi luarea în calculul posturilor a numeroase
feluri de provizioane pentru depreciere; menţinerea ca posturi de
regularizare numai a cheltuielilor în avans şi dispariţia diferenţelor de
conversie-activ; dispariţia ultimei grupe a activului respectiv a primelor
privind rambursarea obligaţiunilor care sunt luate în calculul datoriilor din
pasiv ca un scăzământ.
 Apoi se prezintă în primul rând datoriile delimitate în
două grupe: plătibile într-un an şi plătibile în perioadă mai mare de un an,
fiecare conţinând 8 posturi similare de datorii financiare, comerciale,
fiscale, sociale. Totalurile acestor grupe de posturi de datorii sunt scăzute
din activele precedente ale bilanţului (circulante sau totale) determinându-
se ca totaluri intermediare active circulante nete, total active minus datorii
curente etc. În continuare sunt înscrise provizioanele pentru riscuri şi
cheltuieli, veniturile înregistrate în avans şi în final capitalurile proprii.
 Rubrica E reprezintă „fondul de rulment” care poate
fi folosit în analize. Anterior în modelul bilanţului financiar (derivat dintr-o
140
abordare funcţională), fondul de rulment era calculat ca diferenţă între

capitalurile permanente şi activul imobilizat (posturi care exprimă resursele
pe termen mediu şi lung, respectiv utilizările pe termen mediu şi lung). Dar
cum FR- NFR = TN, se deduce că fondul de rulment se poate calcula ca
sumă algebrică între necesarul de fond de rulment şi trezoreria netă. În
contextul bilanţului listă, suma algebrică a necesarului în fond de rulment şi
a trezoreriei nete este dată tocmai de suma algebrică a: B + C – D – I.
 Principala deschidere spre analiza financiară este
dată de posibilitatea calculării indicatorilor de lichiditate şi solvabilitate
(datoriile sunt împărţite în datorii pe termen scurt (rubrica D) şi datorii pe
termen lung (rubrica G));
 Rubrica F (Total activ – Datorii curente = Capital
permanent), reprezintă un alt indicator semnificativ în analizele financiare.
Optimizarea indicatorului „Capitaluri permanente” este o problemă de
primă importanţă, deoarece excedentul sau insuficienţa resurselor pe
termen lung influenţează solvabilitatea, lichiditate şi rentabilitatea
întreprinderii
Modelul de bilanţ:
BILANŢ
încheiat la data de 31 decembrie.....
Sold la
Elemente rd. început sfârşit
an an
A. ACTIVE IMOBILIZATE
I. IMOBILIZĂRI NECORPORALE
1.Cheltuieli de constituire 1
2. Cheltuieli de dezvoltare 2
3. Conc, brev, licenţe mărci, drepturi, val. sim imob 3
necorp
4. Fond comercial 4
5. Avansuri şi imobilizări necorporale în curs 5
TOTAL (rd. 01 la 05) 6
II. IMPBILIZĂRI CORPORALE
1. Terenuri şi construcţii 7
2. Instalaţii tehnice şi maşini 8
3.Alte instalaţii, utilaje şi mobilier 9
4. Avansuri şi imobilizări corporale în curs 10
TOTAL (rd. 07 la 10) 11
III. IMOBILIZĂRI FINANCIARE
1. Titluri de participare deţinute la societăţi din cadrul 12
grupului
2. Creanţe asupra societăţilor din cadrul grupului 13
141
3.Titluri sub formă de interese de participare (ct. 263- 14

2963)
4.Creanţe din interese de participare 15
5. Titluri deţinute ca imobilizări 16
6. Alte creanţe 17
7. Acţiuni proprii (ct. 2677-2968) 18
TOTAL (rd. 12 la 18) 19
ACTIVE IMOBILIZATE - TOTAL (06+11+19) 20
B. ACTIVE CIRCULANTE
I. STOCURI
1. Mat.prime şi mat.cons. 21
2. Producţia în curs de execuţie 22
3. Produse finite şi mărfuri 23
4. Avansuri pentru cumpărări de stocuri 24

TOTAL (rd. 21 la 24) 25
II.CREANŢE
1. Creanţe comerciale 26
2. Sume de încasat de la societăţi din cadrul grupului 27
3. Sume de încasat din interese de participare 28
4.Alte creanţe 29
5. Creanţe privind capitalul subscris şi nevărsat 30
6. TOTAL: (rd. 26 la 30) 31

III. INVESTIŢII FINANICARE PE TERMEN SCURT
1. Titl. de particip. la soc din grup 32
2. Acţiuni proprii 33
3.Alte invest fin pe termen scurt 34
TOTAL: (rd. 32 la 34) 35
IV. CASA ŞI CONTURI LA BĂNCI 36
ACTIVE CIRCULANTE - TOTAL (rd. 25+31+35+36) 37
C. CHELTUIELI ÎN AVANS (ct.471) 38

D. DATORII CE TREBUIE PLĂTITE ÎNTR-O
PERIOADĂ DE UN AN
1. Imprumuturi din emisiuni de obligaţiuni 39
2. Sume datorate instituţiilor de credit 40
3.Avansuri încasate în contul comenzilor 41
4.Datorii comerciale 42
5. Efecte de comerţ de plătit 43
142
6. Sume datorate societăţilor din cadrul grupului 44
7. Sumele datorate privind interesele de participare 45
8. Alte dat,incl dat fisc şi alte dat pt asig soc 46

TOTAL: (rd. 39 la 46) 47
E. ACTIVE CIRCULANTE,RESPECTIV DATORII 48
CURENTE NETE (rd. 37+38-47-62)
F. TOTAL ACTIVE MINUS DATORII CURENTE 49
(rd. 20+48)
G. DATORII CE TREBUIE PLĂTITE ÎNTR-O
PERIOADĂ > UN AN
1. Imprumuturi din emisiuni de obligaţiuni 50
2. Sume datorate instituţiilor de credit 51
3.Avansuri încasate în contul comenzilor 52
4.Datorii comerciale 53
5. Efecte de comerţ de plătit 54
6. Sume datorate societăţilor din cadrul grupului 55
7. Sumele datorate privind interesele de participare 56
8. Alte dat,incl dat fisc şi alte dat pt asig soc 57

TOTAL: (rd. 50 la 57) 58
H. PROVIZIOANE PENTRU RISCURI ŞI
CHELTUIELI
1. Provizioane pentru pensii şi alte obligaţii similare 59
1. Alte provizioane 60
TOTAL PROVIZIOANE (rd. 59+60) 61
I. VENITURI ÎN AVANS (ct. 131+472) 62
J CAPITAL ŞI REZERVE
I. CAPITAL (rd. 64 la 66), din care: 63
capital subscris nevărsat 64
capital subscris vărsat 65
patrimoniul regiei 66
II. PRIME DE CAPITAL 67
III.REZERVE DIN REEVALUARE sold C 68

sold D 69
IV. REZERVE (rd. 71 la 74) 70

1. Rezerve legale 71
2. Rezerve pentru acţiuni proprii 72
3. Rezerve statutare sau contractuale 73
143
4. Alte rezerve 74
V. REZULTATLUL REPORTAT sold C 75
Sold D 76
VI. REZULTATUL EXERCIŢIULUI sold C 77
sold D 78
Repartizarea profitului 79
TATAL CAPITALURI PROPRII (rd. 63+67+68- 80
69+70+75-76+77-78-79)
Patrimoniul public 81
TOTAL CAPITALURI 82
Contul de profit şi pierdere, ca document de sinteză, prin rubricile

pe care le conţine, detaliază modul de obţinere a rezultatului exerciţiului –
profitul sau pierderea – şi cuprinde cifra de afaceri netă, veniturile şi
cheltuielile exerciţiului, grupate după natura lor, precum şi rezultatul
exerciţiului ( profit sau pierdere ).
Contul de profit şi pierdere, parte a bilanţului, se întocmeşte la
sfârşitul exerciţiului financiar (sfârşitul anului), ceea ce înseamnă că
informaţiile finale constituie, totodată, informaţii iniţiale, de la începutul
perioadei următoare, motiv pentru care, informaţiile sunt structurate pe 2
coloane : exerciţiul financiar precedent şi, respectiv, exerciţiul financiar
curent încheiat.
Contul de profit şi pierdere, cuprinde:
- toate veniturile generate de activitatea firmei pe parcursul
exerciţiului;
- toate cheltuielile aferente, pe parcursul aceluiaşi interval de
timp.
Prima parte a Contului de rezultate al unei entităţi o constituie
veniturile din vânzări şi prestări servicii. Cifra de afaceri netă reprezintă
sumele rezultate din vânzarea de produse şi furnizarea de servicii, urmare
activităţilor de bază ale entităţii, după deducerea reducerilor comerciale,
rabaturi şi discounturi şi a taxei pe valoarea adăugată, precum şi a altor taxe
legate direct de cifra de afaceri.
A doua parte a Contului de profit şi pierdere o reprezintă veniturile
şi cheltuielile care aparţin perioadei, altele decât cele aferente activităţii
curente, prezentate ca “Venituri extraordinare” şi “Cheltuieli
extraordinare”. Elementele de natură extraordinară nu se aşteaptă să se
repete într-un mod frecvent sau regulat. Putem considera pierderile
144
rezultate în urma unei calamităţi naturale (cutremur, inundaţii, etc.) ca

element extraordinar, dar şi acţiunea de expropriere a activelor.
Dacă veniturile şi cheltuielile de natură extraordinară sunt
semnificaive pentru evaluarea rezultatelor, în notele explicative se vor
prezenta detalii despre valoarea şi natura acestora.
În notele explicative se va prezenta proporţia în care impozitul pe
profit afectează “Profitul sau pierderea din activitatea curentă” şi “Profitul
sau pierderea din activitatea extraordinară”.
Veniturile sunt înregistrate în contul de profit şi pierdere când se
poate efectua o evaluare credibilă a creşterii beneficiilor economice viitoare
ca urmare a unei creşteri a activului sau a unei diminuări a pasivului.
În realitate, veniturile sunt înregistrate concomitent cu recunoaşterea
creşterii activului sau diminuării pasivului (de exemplu, creşterea netă a
activului ca urmare a vânzărilor de bunuri sau de servicii sau diminuarea
pasivului ca urmare a achitării unei datorii).
Cheltuielile sunt înregistrate în contul de profit şi pierdere când se
poate efectua o evaluare credibilă a diminuării beneficiilor economice
viitoare ca urmare a unei diminuări a activului sau a unei creşteri a
pasivului.
În realitate, cheltuielile sunt înregistrate concomitent cu
recunoaşterea diminuării activului sau creşterii pasivului (de exemplu,
preliminarea beneficiilor angajaţilor sau amortizarea echipamentelor).
Cheltuielile se corelează cu veniturile: de exemplu, diferitele
componente care alcătuiesc costul bunurilor sunt înregistrate ca şi cheltuieli
concomitent cu înregistrarea veniturilor din vânzarea respectivelor bunuri.
Când se prevede obţinerea unor beneficii economice pe parcursul
mai multor perioade contabile, iar corelarea cu veniturile nu se poate
efectua decât în mare şi indirect, cheltuielile sunt înregistrate în contul de
profit şi pierdere printr-o alocare sistematică şi raţională. De exemplu,
active precum instalaţiile, echipamentele, fondul comercial, patentele şi
mărcile de comerţ determină efectuarea unor cheltuieli precum amortizarea.
Cheltuielile sunt înregistrate imediat în contul de profit şi pierdere
atunci când acestea nu produc beneficii economice viitoare sau când aceste
beneficii nu au caracteristicile necesare pentru a fi înregistrate ca active în
bilanţul contabil.
Acesta este cazul cheltuielilor de cercetare şi dezvoltare, care sunt
înregistrate în contul de profit şi pierdere în momentul efectuării lor, chiar
dacă cercetarea şi dezvoltarea au ca scop crearea unor produse mai bune
care să fie vândute în viitor.
Dacă este probabil ca aceste cheltuieli de dezvoltare să aducă
beneficii economice viitoare întreprinderii, acestea pot fi înregistrate ca
145
active necorporale care vor fi amortizate pe perioada în care vor aduce

respectivele beneficii.
Cadrul contabil conceptual IASB reglementrează şi prezentarea
celorlalte componente ale situaţiilor financiare anuale, care trebiue să
cuprindă:
Situaţia modificărilor capitalurilor proprii reliefează, pentru
întregul exerciţiu financiar atât creşterile cât şi reducerile de activ net ale
unităţii patrimoniale, ca urmare a evoluţiei capitalurilor proprii şi a
cheltuielilor, veniturilor, pierderilor şi câştigurilor care le-au afectat
mărimea în mod direct.
Situaţia fluxurilor de trezorerie oferă informaţii utile în sensul
punerii la dispoziţia utilizatorilor de situaţii financiare elementele necesare
pentru evaluarea capacităţii entităţii de a genera numerar şi echivalente de
numerar, a necesităţilor acesteia de utilizare a fluxurilor create, precum şi a
momentului şi siguranţei plăţilor efectuate în cursul exerciţiului.
Reglementările contabile prezintă o structură exemplificativă a
situaţiei fluxurilor de trezorerie, pe fiecare activitate în parte, care conţine
următoarele elemente:
a) Fluxuri de trezorerie din activităţi de exploatare;
b) Fluxuri de trezorerie din activităţi de investiţii;
c) Fluxuri de trezorerie din activităţi de finanţare;
d) Creşterea netă a trezoreriei şi echivalentelor de trezorerie;
e) Trezorerie şi echivalente de trezorerie la începutul exerciţiului
financiar;
f) Trezorerie şi echivalente de trezorerie la sfârşitul exerciţiului
financiar.
În Notele explicative se vor prezenta informaţii privind valoarea şi

natura veniturilor şi cheltuielilor extraordinare, cu excepţia cazului în care
aceste valori sunt nesemnificative pentru aprecierea rezultatelor.
În mod similar vor fi prezentate veniturile şi cheltuielile care se
referă la exerciţiul financiar precedent.
În Notele explicative la situaţiile financiare, entitatea trebuie să
prezinte informaţii cu privire la bazele de întocmire a acestora, astfel:
- să prezinte informaţii despre reglementările contabile
şi politicile contabile folosite;
- să ofere informaţii suplimentare care nu sunt
prezentate în bilanţ, Contul de profit şi pierdere şi, după caz, în situaţia
modificărilor capitalurilor proprii sau situaţia fluxurilor de numerar, dar
sunt relevante pentru înţelegerea acestora.
146
Sistemul de baze al documentelor de sinteză prevede zece tabele ale

notelor.
Nota 1, “Situaţia activelor imobilizate” furnizează informaţii
privind valoarea brută, amortizările şi provizioanele pentru depreciere
aferente imobilizărilor.
“Valoarea brută”: această situaţie prezintă existentele şi mişcările
diferitelor elemente de imobilizări. Acestea permit analiştilor caracterizarea
politicii de investiţii şi de dezinvestire promovate de întreprindere în cursul
unui exerciţiu.
“Amortizările”: prezintă existenţa şi mişcarea amortizărilor aferente
imobilizărilor corporale şi necorporale.
“Provizioanele pentru depreciere”: prezintă existenţa şi mişcarea
provizioanelor pentru depreciere aferente diferitelor elemente de
imobilizări corporale, necorporale şi financiare.
Nota 2, “Situaţia provizioanelor” prezintă existenţa (soldul iniţial
şi cel final) şi mişcarea (cheltuieli privind provizioanele şi venituri din
provizioane) elementelor aparţinând următoarelor categorii de provizioane:
provizioane reglementate, provizioane pentru riscuri şi cheltuieli şi alte
provizioane pentru depreciere (cele pentru deprecierea stocurilor, creanţelor
şi titlurilor de plasament).
Nota 3, “Repartizarea profitului” prezintă repartizarea profitului
net astfel: constituirea rezervei legale, acoperirea pierderilor contabile din
anii precedenţi, fondul de participare a salariaţilor la profit, cota
managerului din profitul net, surse proprii de finanţare, vărsămintele la
buget din profitul regiilor autonome, constituirea de rezerve statutare şi alte
rezerve, alte repartizări din profit, prevăzute de lege şi dividende de plătit.
Tot în această anexă se prezintă şi informaţia privind “profitul
nerepartizat”, reprezentând profitul net a cărui repartizare a fost amânată de
adunarea generală a acţionarilor.
Nota 4, „Analiza rezultatului din exploatare” permite, prin
intermediul indicatorilor pe care îi conţine, detalierea şi evaluarea
rezultatului financiar aferent activităţii de bază a unităţii. Conţine date cu
privire la exerciţiul precedent şi cel curent.
Nota 5, “Situaţia creanţelor şi datoriilor” serveşte studiului
echilibrului financiar al unităţii . Structura activului şi pasivului bilanţier nu
se face, în principal, pe baza criteriului de lichiditate, respectiv exigibilitate,
această anexă venind să detalieze diferitele creanţe aparţinând activului
imobilizat şi celui circulant (creanţe transformabile în lichidităţi într-un
termen de sub un an şi creanţe transformabile în lichidităţi într-un termen
de peste un an) precum şi datoriile care sunt diferenţiate în funcţie de
termenele de exigibilitate (datorii exigibile într-un termen de sub un an,
datorii exigibile într-un termen situat între 1-5 ani şi datorii exigibile într-un
147
termen ce depăşeşte 5 ani). Atât în cazul creanţelor cât şi în cazul datoriilor

valorile înregistrate sunt valorile contabile brute.
“Determinarea rezultatului fiscal” compară exerciţiul curent cu
cel precedent în privinţa elementelor care participă la calcularea rezultatului
fiscal, mărimea acestuia şi impozitul pe profit. Calculul se face după
expresia relaţiei de “pasaj” dintre rezultatul contabil şi rezultatul fiscal.
Nota 6, „Principii, politici şi metode contabile” are un conţinut
specific, în sensul că asigură unele explicaţii menite să crească
credibilitatea informaţiilor conţinute de situaţiile financiare anuale,
informaţii asupra regulilor şi metodelor contabile folosite, indicarea
modurilor de evaluare aplicate la diversele poziţii din bilanţ şi contul de
profit şi pierdere (când există opţiuni între mai multe metode), metode
utilizate pentru calculul amortismentelor şi provizioanelor, indicarea şi
justificarea derogărilor de la principiile generale (se impune în acest caz
prezentarea incidenţelor acestor derogări asupra situaţiei patrimoniale,
rezultatului şi situaţiei financiare), comentarii asupra absenţei
comparabilităţii conturilor şi, eventual, asupra adaptării informaţiilor
prezentate în exerciţiul precedent .
Nota 7, “Participaţii şi surse de finanţare” cuprinde informaţii ce
detaliază existenţa certificatelor de participare, valori mobiliare, obligaţiuni
convertibile, capitalul subscris şi mişcările acestora.
Nota 8 „Informaţii privind salariaţii, membrii organelor de
conducere şi administraţie” se referă la indemnizaţiile managerilor, la
obligaţiile contractuale privind plata pensiilor, numărul mediu scriptic de
salariaţi pe categorii, salariile plătite sau de plătit în exerciţiul financiar.
Nota 9 „Exemple de calcul şi analiză a principalilor indicatori
economico-financiari” reprezintă o notă explicativă deosebit de
importantă pentru evaluarea activităţii şi asigurarea unei imagini fidele în
ceea ce priveşte poziţia financiară şi performanţa entităţii.
Nota 10 „Alte informaţii” cuprinde angajamentele în afara
bilanţului (luate, primite, reciproce), analiza conturilor (acţiuni proprii,
cheltuieli şi venituri excepţionale, cheltuieli şi venituri pentru exerciţiul
anterior, diferenţe de conversie; alte conturi semnificative), (la nivelul
exerciţiului), alte elemente semnificative (comentarii asupra cifrei de
afaceri, evenimente posterioare închiderii exerciţiului financiar, care nu fac
obiectul unei contabilizări în conturile exerciţiului închis, alte informaţii
necesare unităţii).
Notele explicative trebuie să includă reconcilierea dintre rezultatul
contabil al exerciţiului financiar şi rezultatul fiscal, aşa după cum este
prezentat în declaraţia de profit.
148
CONTUL DE PROFIT ŞI PIERDERE
Denumirea indicatorilor Nr Exerciţiu financiar

. precedent curent
Rd
.
Venituri din vânzarea mărfurilor (707) 1
Producţia vândută(701..706,708) 2
CIFRA DE AFACERI (1+2) 3
VENITURI DIN
EXPLOATARE
Venituri din producţia stocată (711) 4

Venituri din prod.de imobilizări (72) 5
PRODUCŢIA EXERC.(2+4+5) 6
Venituri din subvenţii de exploatare 7
(741)
Alte venituri din exploatare(758) 8
Venituri din provizioane privind 9
activitatea de exploatare (781)
I. VENITURI DIN EXPLOATARE 10
Cheltuieli privind mărf.(607) 11
Cheltuieli cu materii prime, materiale 12
consumabile(601+602)
Cheltuieli cu energ.şi apa (605) 13
Cheltuieli cu lucrări şi servicii 14
executate de terţi (61+62)
CHELTUIELI PENTRU
Cheltuieli cu impozite, taxe şi 15

vărsăminte asimilate (635)
Cheltuieli cu salariile (621,641) 16
EXPLOATARE
Cheltuieli cu asigurările şi protecţia 17

socială (645)
Cheltuieli cu personalul (16+17) 18
Alte cheltuieli de exploatare (654+658) 19
Cheltuieli cu amortizări şi provizioane 20
(681)
II. CHELTUIELI PENTRU EXPL. 21
A. REZULTATUL DIN EXPL. 22
Profit (10-21)
Pierdere (21-10) 23
Venituri din participaţii, alte 24
imobilizări financiare şi creanţe
FINANCIAREEE
imobilizate (761….763)
VENITURI
Venituri din titluri de plas.(764) 25

Venituri din diferenţe de curs valutar 26
(765)
Venituri din dobânzi (766) 27
Alte venituri financiare(767,768) 28
Venituri din provizioane (786) 29
149
III.VENITURI FINANCIARE 30
Pierderi din creanţe legate de 31
participaţii (663)
CHELT. FINANC.
Cheltuieli privind titlurile de plasament 32

cedate (664)
Cheltuieli din diferenţe de curs valutar 33
(665)
Cheltuieli privind dobânzile(666 34
Alte cheltuieli financ.(667,668) 35
Cheltuieli cu amortizările şi 36
provizioanele (686)
IV. CHELTUIELI FINANCIARE 37
B. REZULTATUL FINANCIAR 38
Profit (30-37)
Pierdere (37-30) 39
C. REZULTATUL CURENT EX. 40
Profit (10+30-21-37)
Pierdere (21+37-10-30) 41
V. VENITURI EXCEPŢ.(771,772) 42
VI. CHELT. EXCEPŢ.(671,672) 43
D. REZULTATUL EXCEPŢ. 44
Profit (42-43)
Pierdere (43-42) 45
VII. VENITURI TOTALE(10+30+42 46
VIII. CHELT.TOTALE (21+37+43) 47
E. REZULTATUL BRUT EX. 48
Profit (46-47)
Pierdere (47-46) 49
Impozitul pe profit (691) 50
F. REZULTATUL NET EX. 5
Profit (48-50) 1
Pierdere (50-48) 5
2
Raportul administratorilor este elaborat de către Consiliul de

administraţie, pentru fiecare exerciţiu financiar, şi cuprinde o prezentare
fidelă a dezvoltării şi performanţei activităţilor desfăşurate de entitate, a
poziţiei sale financiare, precum şi analiza riscurilor şi incertitudinilor cu
care se confruntă.
Pentru ca informaţiile să fie relevante, raportul va cuprinde
indicatori financiari şi nefinanciari de performanţă, precum şi date despre
mediul entităţii şi angajaţii săi.
150
Situaţiile financiare ale entităţilor se auditează de către persoane

fizice sau persoane juridice autorizate, în conformitate cu prevederile legii.
De asemenea, auditorii financiari îşi exprimă o opinie asupra conformităţii
raportului administratorului cu situaţiile financiare auditate.
Auditarea situaţiilor financiare ale entităţilor care îndeplinesc
criteriile de mărime, este obligatorie, restul entităţilor fiind verificate
potrivit legii.
Raportul auditorilor financiari se întocmeşte, respectând cerinţele
Standardelor de audit (ISA).
151
BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ
Avram M. - Contabilitatea financiară a firmei, Ed.

Universitaria, Craiova, 2009
Avram M. - Contabilitate managerială, Ed.
Avram M. - Contabilitatea întreprinderii armonizată cu
Directivele Contabile Europene şi
Standardele Internaţionale, Ed.
Avram M., Avram V. - Situaţiile financiare anuale, Ed. Radical, Dr.
Tr. Severin, 2003
Avram M., Doinea O., - Bazele contabilităţii, Ed. Universitaria, 2009
Pătruţescu M., Mangra
M., Şerban C.
Horomea E. şi colectiv - Bazele contabilităţii, Ed. Sedcom Libris,
Iaşi, 2006
Pătruţescu M., - Sistemul informaţional al stocurilor, Ed.
Pîntea I.P., Bodea Gh. Contabilitatea financiară – actualizată la
standarde europene, Ed. Intelcredo, Deva,
2005
Ristea M., Dumitru C. - Contabilitate financiară - Editura
Mărgăritar, Bucureşti, 2002
Staicu C. - Bazele contabilităţii moderne, Ed. Scrisul
Românesc, Craiova, 2003
Staicu C. şi colaboratori - Contabilitate financiară , Ed. Universitaria,
Craiova, 2008
Staicu C. şi colectiv - Contabilitate financiară conformă cu

directivele europene, Ed. Universitaria,
Craiova, 2007
Ministerul Finanţelor Publice - Reglementări contabile ale agenţilor
economici, Ed. Economică, Bucureşti, 2002
*** - O.M.F.P. nr. 3055/2009 pentru aprobarea
Reglementărilor contabile armonizate cu
Directiva a IV-a a CEE şi cu Standardele
Internaţionale de contabilitate
152

Contabilitatea Afacerilor Curs-PATRUTESCU MONICA

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Contabilitatea Afacerilor Curs-PATRUTESCU MONICA

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

CONTABILITATEA SOCIETĂŢILOR COMERCIALE

1.1 Contabilitatea ca ştiinţă economică 5

2.1 Bilanţul contabil – imagine a situaţiei patrimoniului, 20

3.1 Definirea, importanţa şi întocmirea documentelor 36

4.1 Contabilitatea capitalurilor proprii 49

BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ 152

NATURA CONTABILITĂŢII ŞI RELAŢIA EI CU

1.1 Contabilitatea ca ştiinţă economică

Activitatea economică, apărută cu secole în urmă şi dezvoltată

marjelor şi rezultatelor analitice pe produs şi activităţi, întocmirea

 reflectă activităţi, fenomene, fapte sociale;

1.2 Utilizatorii contabilităţii şi cerinţele lor informaţionale

Managementul oricărei entităţi economice, precum şi organizarea

recunoscut faptul că sistemul informaţional contabil răspunde cerinţelor de

de vânzare sau menţinere a aporturilor. Ei urmăresc şi măsura în care se pot

 Alţi utilizatori externi sunt reprezentaţi de persoane sau grupuri care

1.3 Rolul şi calitatea informaţiei în actul decizional

Sistemul informaţional contabil prezintă o structurare a datelor şi

 prudenţa, în sensul includerii unui grad de precauţie sau

1.4 Reflectarea în informaţiile contabile a activităţii şi fluxurilor

Orice întreprindere are un obiect de bază al activităţii sale, obiect

 să fie rentabilă ( să obţină profit );

economice sunt exprimate şi în etalon natural, dar exprimarea valorică nu

1.5 Sfera de aplicare a contabilităţii

Cunoaşterea existenţei patrimoniului şi a mişcării şi transformării

- cont de profit si pierdere;

Întreprinderi private – unde investitorul este reprezentat de

Unităţile de utilitate publică, cunoscute sub denumirea de instituţii

1.6 Principiile contabile generale pentru construirea sistemului

Pentru organizarea şi conducerea contabilităţii ca sistem

Principiul continuităţii activităţii presupune că activitatea oricărei

Practic, acest principiu constă în evaluarea cu precauţie a activelor

Următoarele mecanisme contabile se înscriu în aplicarea

 contabilizarea unor evenimente posterioare închiderii

Principiul necompensării impune evaluarea şi înregistrarea

În această situaţie, întreprinzătorul trebuie să raţioneze asupra

MODELE DE REPREZENTARE CONTABILĂ A

2.1 Bilanţul contabil – imagine a situaţiei patrimoniului, procedeu al

Bilanţul contabil reprezintă chintesenţa contabilităţii, concretizând

1) Funcţia de reflectare şi generalizare a datelor în ciclul contabil,

Acestă formă a bilanţului contabil reliefează egalitatea:

structură adecvată determinării unor indicatori economico-financiari ce

Activul bilanţier este constituit din posturile rubricilor A,B şi C, în

2.2 Structuri bilanţiere privind patrimoniul

Bilanţul contabil, ca procedeu specific metodei contabilităţii,

desfăşura o activitate, într-un anumit mod şi într-un

2. Imobilizări corporale - sunt caracterizate prin faptul că dinamica lor

economic. Se consideră imobilizări corporale acele

3. Imobilizări financiare – reprezintă titluri de valoare care:

1. Stocurile – bunuri care fac obiectul unor depozitări în gestiuni organizate

Caracteristic este faptul că ele sunt recepţionate în

2. Creanţe sau valori în curs de decontare – reprezintă valorile

3. Investiţii pe termen scurt – sunt investiţii financiare pe termen scurt

cuvenite şi alte valori mobiliare achiziţionate în

4. Disponibilităţile băneşti – valori financiare sub formă de lichidităţi sau

Structura bilanţieră de pasiv asigură reflectarea surselor sau resurselor

A. Capitaluri proprii – reprezintă dreptul acţionarilor asupra activelor unei

2. Primele legate de capitaluri - excedentul stabilit între valoarea de

şi care se referă la litigii, amenzi si penalităţi, despăgubiri,

B. Capital străin – exprimă fondurile sau capitalurile furnizate de terţi pentru

indirect pe termen scurt la dispoziţia societăţii de către

Prezentarea elementelor patrimoniale de pasiv în situaţiile financiare

2.3 Structura contului de rezultate

Activităţile economice provoacă transformări în masa patrimoniului