Structura sistemului de raportare financiar-contabila din România.
O parte însemnată a informaţiilor vehiculate în mediul economic o reprezintă informaţia contabilă. Cunoştinţe de contabilitate trebuie să aibă nu numai organizatorul şi conducătorul contabil, ci şi de către cei care administrează şi răspund de patrimoniul unei întreprinderi. „Contabilitatea reprezintă cea mai importantă sursă de informare a unei naţiuni”, apreciază într-o lucrare de referinţă, Oskar Morgestern. Contabilitatea a devenit astazi un domeniu plin de interes pentru toti cei implicati în lumea afacerilor. Cresterea importantei contabilitatii este subliniata si de noua definire a acesteia ca "limbajul afacerii". Normele contabile care ghideaza practica contabila, se bazeaza pe teorii care fundamenteaza actul de producere, de furnizare si de valorificare a informatiei contabile. Rolul contabilitatii este de a furniza o informatie adevarata despre realitatea economica, despre tranzactiile si pozitia financiara a entitatilor patrimoniale, informatii necesare atât pentru luarea deciziilor manageriale cât si investitionale. Informatiile oferite de contabilitate trebuie sa fie credibile, sa aiba o validare sociala si internationala, în sensul ca utilizatorii acestei informatii, indiferent din ce zona a globului se afla sa o întelega si sa aiba încredere în aceasta. În prezent, rolul contabilitatii si implicit al profesionistului contabil s-au schimbat mult. Contabilitatea generala a primit denumirea de contabilitate financiara, iar în paralel s- a constituit contabilitatea manageriala, numita "de gestiune". Expansiunea rapida a tehnologiei informationale si a comunicatiilor în timp real, transferul extern al fondurilor, migratia capitalurilor si cresterea nemaintâlnita a cifrei de afaceri, au determinat cresterea rolului contabilitatii si necesitatea adaptarii corespunzatoare a procedurilor acesteia. Rolul informatiei contabile devine hotarâtor pentru toti utilizatorii acesteia în procesul decizional. Informaţia financiar-contabilă reprezintă, fără îndoială, una din principalele surse informaţionale ale oricărui proces decizional. De la raportări privind producţia obţinută sau stocurile deţinute şi până la întocmirea situatiilor financiare anuale, motivaţia este aceeaşi: sprijinirea diverselor categorii de utilizatori în alegerea soluţiilor optime. Potrivit prevederilor art. 28 alin. (1) din Legea contabilității nr. 82/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, persoanele juridice au obligația să întocmească situații financiare anuale. Exercițiul financiar reprezintă perioada pentru care trebuie întocmite situațiile financiare anuale și, de regulă, coincide cu anul calendaristic. Situaţiile financiare sunt întocmite şi prezentate de diverse entităţi din întreaga lume pentru utilizatori externi. Deşi astfel de situaţii financiare pot părea similare de la o ţară la alta, există diferenţe care probabil au fost cauzate de o varietate de factori sociali, economici şi juridici, precum şi de faptul că diferite ţări, în momentul stabilirii dispoziţiilor naţionale, au avut în vedere necesităţile unor utilizatori diferiţi ai situaţiilor financiare. Pentru ca un singur raport sa satisfaca intreaga gama de utilizatori a fost necesar ca sinteza si rezultatul operatiunilor economice desfasurate de o entitate economica sa fie prezentate intr-o reprezentare financiara structurata. Aceasta reprezentare financiara se concretizeaza in situatiile financiare, sursa principală de informaţii financiare şi contabile pentru mediul extern. Elementele raportate prin situațiile financiare anuale, întocmite de entitățile economice, se determină pe baza prevederilor cuprinse în Reglementările contabile conforme cu Standardele Internaționale de Raportare Financiară, aprobate prin Ordin al ministrului finanțelor publice. Începând cu data de 1 ianuarie 2015, operatorii economici ale căror valori mobiliare nu sunt admise la tranzacţionare pe o piaţă reglementată aplică Reglementările contabile privind situaţiile financiare anuale individuale şi situaţiile financiare anuale consolidate, aprobate prin Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 1.802/2014, cu modificările și completările ulterioare. Reglementările contabile prevăd formatul şi conţinutul situaţiilor financiare anuale, principiile contabile şi regulile de recunoaştere, evaluare, scoatere din evidenţă şi prezentare a elementelor în situaţiile financiare anuale individuale, regulile de întocmire, aprobare, auditare/verificare, potrivit legii, şi publicare a situaţiilor financiare anuale, Planul de conturi general, precum şi conţinutul şi funcţiunea conturilor contabile. Acestea stabilesc, de asemenea, reguli privind întocmirea situaţiilor financiare anuale consolidate. În funcție de criteriile de mărime, entitățile prevăzute de reglementările contabile privind situațiile financiare anuale individuale şi situațiile financiare anuale consolidate (OMFP 1802/2014) se grupează în trei categorii, astfel: microentități; entități mici; entități mijlocii şi mari. Microentitățile sunt entitățile care, la data bilanțului, nu depăşesc limitele a cel puțin două dintre următoarele trei criterii: a) totalul activelor: 350 000 EUR; b) cifra de afaceri netă: 700 000 EUR; c) numărul mediu de salariați în cursul exercițiului financiar: 10. Entitățile mici sunt entitățile care, la data bilanțului, nu se încadrează în categoria microentităților şi care nu depăşesc limitele a cel puțin două dintre următoarele trei criterii: a) totalul activelor: 4 000 000 EUR; b) cifra de afaceri netă: 8 000 000 EUR; c) numărul mediu de salariați în cursul exercițiului financiar: 50. Entitățile mijlocii şi mari sunt entitățile care, la data bilanțului, depăşesc limitele a cel puțin două dintre următoarele trei criterii: a) totalul activelor: 4 000 000 EUR; b) cifra de afaceri netă: 8 000 000 EUR; c) numărul mediu de salariați în cursul exercițiului financiar: 50.
Elementele componente ale situaţiilor financiare, sunt:
a) bilanţul contabil; b) contul de profit si pierdere; c) situaţia modificărilor in capitalurile proprii; d) situaţia fluxurilor de numerar; e) politicile contabile si notele explicative. Obiectivul situaţiilor financiare este acela de a oferi informaţii despre poziţia financiară, performanţele şi modificările poziţiei financiare a întreprinderii. Pentru a fi luate, deciziile economice necesită evaluarea capacităţii unei întreprinderi de a genera numerar sau echivalente de numerar. Această evaluare se poate realiza prin analiza poziţiei financiare, performanţei întreprinderii şi evoluţiei acestora. Poziţia financiară a unei întreprinderi este influenţată de resursele economice pe care le controlează, de structura sa financiară, lichiditatea şi solvabilitatea sa precum şi de capacitatea sa de a se adapta schimbărilor mediului în care îşi desfăşoară activitatea. Situaţiile financiare, în structura lor includ componente care să ofere infomaţiile necesare pentru evaluarea întreprinderii. Pentru a răspunde obiectivelor propuse, pentru a fi utile, informaţiile cuprinse în situaţiile financiare, trebuie să îndeplinească anumite caracteristici calitative, cum sunt: inteligibilitatea, relevanţa, credibilitatea şi comparabilitatea. 1. Inteligibilitatea se referă la înţelegerea uşoară a acestor informaţii de către diversele categorii de utilizatori. Clasificarea, caracterizarea şi prezentarea în mod clar şi concis a informațiilor le fac pe acestea inteligibile. Unele fenomene sunt complexe în mod inerent şi nu pot fi transformate în fenomene uşor de înțeles. Excluderea informațiilor privind aceste fenomene din rapoartele financiare ar conduce la situația ca aceste rapoarte să fie incomplete. Rapoartele financiare sunt întocmite pentru utilizatorii care dispun de cunoştințe suficiente privind activitățile de afaceri şi economice şi care studiază şi analizează informațiile cu atenția cuvenită. Totuşi, prezentarea rapoartelor financiare trebuie astfel efectuată încât să permită înțelegerea lor de către diferitele categorii de utilizatori a informațiilor cuprinse în acestea. 2. Informațiile financiare relevante sunt cele care au capacitatea de a ajuta utilizatorii de informații în luarea deciziilor. Relevanţa presupune existenţa unui impact asupra luării deciziilor ca urmare a furnizării acestor informaţii. Percepută adesea drept o imagine a trecutului, contabilitatea recâştigă teren actualmente dacă avem în vedere faptul că relevanţa informaţiilor prezentate de ea nu presupune doar confirmarea unor evenimente trecute ci şi previzionarea activităţii entităţii în cauză. Analiza informaţiilor referitoare la producţia obţinută, la costurile acesteia, în concordanţă cu estimările privind evoluţia viitoare a pieţelor de desfacere, pot determina un anumit comportament al utilizatorului acestor informaţii. 3. Credibilitatea unor informaţii presupune lipsa unor erori semnificative şi a oricăror interese părtinitoare în obţinerea sau furnizarea acestora. Situațiile financiare anuale descriu fenomenele economice în cuvinte şi cifre. Pentru a fi o reprezentare exactă, o descriere trebuie să fie completă, neutră şi fără erori. O descriere completă include toate informațiile necesare pentru ca un utilizator să înțeleagă fenomenul descris, inclusiv explicațiile necesare. Pentru unele elemente o descriere completă poate să impună explicații privind faptele semnificative referitoare la calitatea şi natura elementelor, factorilor şi circumstanțelor care ar putea să le afecteze calitatea şi natura, şi procesul utilizat pentru a determina descrierile numerice. O descriere neutră este cea care nu suportă influențe în selecția şi prezentarea informațiilor financiare. O descriere neutră nu este denaturată, ponderată, accentuată, neaccentuată sau manipulată în alt fel pentru a creşte probabilitatea ca informațiile financiare să fie primite favorabil sau nefavorabil de către utilizatori. Informații neutre nu înseamnă informații fără scop sau fără influență asupra comportamentului acestora. Informațiile financiare relevante sunt, prin definiție, cele care au capacitatea de a genera o diferență în deciziile luate de către utilizatori. Reprezentarea fără erori înseamnă că nu există erori sau omisiuni în descrierea fenomenelor, iar procesul utilizat pentru a genera informațiile raportate a fost selectat şi aplicat fără erori. 4. Comparabilitatea informaţiilor presupune posibilitatea realizării unor analize paralele pentru informaţii de aceeaşi natură la momente diferite sau aparţinând unor entităţi diferite. Situaţiile financiare sunt frecvent descrise ca prezentând o imagine fidelă a poziţiei financiare, performanţei şi modificării poziţiei financiare a unei întreprinderi. Se presupune că aplicarea caracteristicilor calitative principale şi a standardelor adecvate de contabilitate are, în mod normal, ca rezultat întocmirea unor situaţii financiare care reflectă, în general, o imagine fidelă a situaţiei întreprinderii. La întocmirea situaţiilor financiare, se pune accentul pe furnizarea de informaţii pe care se bazează luarea deciziilor economice. De calitatea deciziilor economice depinde atât dezvoltarea microeconomică, la nivel regional cât şi dezvoltarea macroeconomică, la nivelul întregii ţări. Şi pentru că dezvoltarea economică determina în final împlinirea socială a fiecărui individ în parte şi a naţiunii în ansamblul ei, este firesc ca toţi profesioniştii care concură la întocmirea raportărilor financiare să asigure acestor situaţii criteriile de regularitate şi sinceritate, ca o certitudine a adevărului vorbit de cifre şi ca o premisă a dimensiunilor viitorului configurat conştient.
Macroeconomia simplificată, investiția prin interpretarea piețelor financiare: Cum să citim și să înțelegem piețele financiare pentru a investi în mod conștient datorită datelor furnizate de macroeconomie
O abordare simplă a investițiilor financiare: Cum să înveți meseria de trader online și să descoperi elementele de bază pentru a tranzacționa cu succes
O abordare simplă a gestionării banilor în investiții: Cum să folosiți tehnici și strategii de gestionare a banilor pentru a vă îmbunătăți activitatea de tranzacționare online