Suport Curs Contabilitate Financiară

Contabilitate financiară
Conf. univ. dr. IRIMESCU ALINA
INTRODUCERE ÎN CONTABILITATEA FINANCIARĂ
Bibliografie:
Corina Dumitru, Daniela Sahlian, Alina Irimescu, Contabilitate și raportare financiară, Ediția a III-a revizuită,
Editura CECCAR, Bucureşti, 2020
Mariana Elena Glavan, Mirela Paunescu, Daniela Artemisa Calu, Raluca Gina Guse, Contabilitate financiara-
notiuni teoretice si aplicatii, Editura ASE, Bucuresti, 2016
CECCAR, Institutul Naţional de dezvoltare continuă Ghid practic de aplicare a reglementărilor contabile privind
situaţiile financiare anuale individuale şi situaţiile financiare anuale consolidate aprobate prin O.M.F.P. nr.
1802/2014, Editura CECCAR, Bucureşti, 2015
Mihai Ristea, Corina Dumitru, Corina Ioanăş, Alina Irimescu, Contabilitatea societăţilor comerciale, Editura
Universitară, Bucureşti, 2009
Mihai Ristea (coord.) Contabilitatea financiară a întreprinderii, Editura Universitară, Bucureşti, 2005
Ordinul Ministerului Finanţelor Publice nr. 1802/2014 pentru aprobarea Reglementărilor contabile privind situaţiile
financiare anuale individuale şi situaţiile financiare anuale consolidate cu modificările şi completările ulterioare
Ordinul Ministerului Finanţelor Publice nr.2844/2016 pentru aprobarea Reglementărilor contabile conforme cu
Standardele Internaţionale de Raportare Financiară, aplicabile societăţilor comerciale ale căror valori mobiliare sunt
admise la tranzacţionare pe o piaţă reglementată
ORDIN nr. 2.634/2015 privind documentele financiar-contabile
Legea contabilităţii nr. 82/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare
Capitolul I. Normalizarea contabilă

Definiţie: presupune elaborarea de norme contabile cu scopul creării de practici contabile uniforme.
Procesul de normalizare şi rezultatele sale se concretizează în:
a) definirea de concepte, principii şi norme contabile bazate pe o terminologie precisă şi identică pentru toţi
producătorii şi utilizatorii de informaţii contabile;
b) aplicarea lor practică în vederea asigurării comparabilităţii în timp şi spaţiu, relevanţei şi credibilităţii
informaţiilor contabile.
Cine realizează normalizarea?

- la nivel naţional: Ministerul Finanţelor Publice
societăţi comerciale:
- OMFP nr.1802/2014 Reglementări contabile privind situaţiile financiare anuale individuale şi
situaţiile financiare anuale consolidate;
- OMFP nr. 2844/2016 pentru aprobarea Reglementărilor contabile conforme cu Standardele
Internaţionale de Raportare Financiară, aplicabile societăţilor comerciale ale căror valori
mobiliare sunt admise la tranzacţionare pe o piaţă reglementată;
bănci: OMFP 7/2014 pentru aprobarea Reglementărilor contabile conforme cu Standardele
Internaţionale de Raportare Financiară, aplicabile instituţiilor de credit;
instituţii publice: OMFP 1917/2005 pentru aprobarea Normelor metodologice privind organizarea şi
conducerea contabilităţii instituţiilor publice, Planul de conturi pentru instituţiile publice şi
instrucţiunile de aplicare a acestuia cu modificările şi completările ulterioare (OMFP 2021/2013);
- la nivel european: Comisia Europeană emite directive
- la nivel internaţional: IASB (International Accounting Standards Board) emite IFRS-uri (International
Financial Reporting Standards )
1
Contabilitatea financiară
Contabilitatea financiară denumită şi generală în unele lucrări de specialitate descrie circuitul economic
al entităţii luat în totalitatea sa. Obiectivul principal îl constituie furnizarea de informaţii sintetice privind poziţia
financiară şi performanţa financiară a entităţii.
Utilizatorii situaţiilor financiare

Utilizatorii situaţiilor financiare întocmite potrivit OMFP 1802/2014 includ investitorii actuali şi potenţiali,
personalul angajat, creditorii, furnizorii, clienţii, instituţiile statului şi alte autorităţi, precum şi publicul. Aceştia
utilizează situaţiile financiare pentru a-şi satisface o parte din necesităţile lor de informaţii. În funcţie de părţile
interesate, necesităţile de informaţii pot include următoarele:
a) Investitorii. Ofertanţii de capital purtător de risc şi consultanţii lor sunt preocupaţi de riscul inerent
tranzacţiilor şi de rentabilitatea investiţiilor lor. Ei au nevoie de informaţii pentru a decide dacă ar trebui să
cumpere, să păstreze sau să vândă instrumente de capital. Acţionarii sunt interesaţi şi de informaţii care le permit să
evalueze capacitatea entităţii de a plăti dividende.
b) Angajaţii. Personalul angajat şi grupurile sale reprezentative sunt interesaţi de informaţii privind stabilitatea
şi profitabilitatea angajatorilor lor. Aceştia sunt interesaţi şi de informaţii care le permit să evalueze capacitatea
entităţii de a oferi remuneraţii, pensii şi alte beneficii de pensionare, precum şi oportunităţi profesionale.
c) Creditorii. Creditorii sunt interesaţi de informaţii care le permit să determine dacă împrumuturile acordate
şi dobânzile aferente vor fi rambursate la scadenţă.
d) Furnizorii şi alţi creditori. Furnizorii şi alţi creditori sunt interesaţi de informaţii care le permit să
determine dacă sumele care le sunt datorate vor fi plătite la scadenţă. Furnizorii şi alţi creditori sunt, în general,
interesaţi de entitate pe o perioadă mai scurtă decât creditorii, cu excepţia cazului în care ei sunt dependenţi de
continuitatea activităţii entităţii, atunci când aceasta este un client major.
e) Clienţii. Clienţii sunt interesaţi de informaţii despre continuitatea activităţii unei entităţi, în special atunci
când au o colaborare pe termen lung cu entitatea respectivă sau sunt dependenţi de ea.
f) Instituţiile statului şi alte autorităţi. Instituţiile statului şi alte autorităţi sunt interesate de alocarea resurselor
şi implicit de activitatea entităţilor. Acestea solicită informaţii pentru a reglementa activitatea entităţilor, pentru a
determina politica fiscală şi ca bază pentru calculul venitului naţional şi al altor indicatori statistici similari.
g) Publicul. Entităţile pot afecta publicul în diferite moduri. De exemplu, entităţile pot avea o contribuţie
substanţială la economia locală în multe moduri, mai ales prin numărul de angajaţi şi colaborarea cu furnizorii
locali. Situaţiile financiare pot ajuta publicul furnizând informaţii referitoare la evoluţiile recente şi tendinţele legate
de prosperitatea entităţii şi a sferei de activitate a acesteia.
Deşi nu toate necesităţile de informaţie ale utilizatorilor pot fi satisfăcute de situaţiile financiare cu scop
general, există informaţii care pot interesa toţi utilizatorii.
Elementele modelate prin situaţiile financiare. Delimitări şi definiţii

Un activ reprezintă o resursă controlată de către entitate ca rezultat al unor evenimente trecute, de la care se
aşteaptă să genereze beneficii economice viitoare pentru entitate. Un activ este recunoscut în contabilitate şi
prezentat în bilanţ atunci când este probabilă realizarea unui beneficiu economic viitor de către entitate şi activul
are un cost sau o valoare care poate fi evaluat(ă) în mod credibil.
O datorie reprezintă o obligaţie actuală a entităţii ce decurge din evenimente trecute şi prin decontarea
căreia se aşteaptă să rezulte o ieşire de resurse care încorporează beneficii economice. O datorie este recunoscută în
contabilitate şi prezentată în bilanţ atunci când este probabil că o ieşire de resurse încorporând beneficii economice
va rezulta din decontarea unei obligaţii prezente şi când valoarea la care se va realiza această decontare poate fi
evaluată în mod credibil.
Capitalurile proprii reprezintă interesul rezidual al acţionarilor sau asociaţilor în activele unei entităţi după
deducerea tuturor datoriilor sale.
2
Veniturile constituie creşteri ale beneficiilor economice înregistrate pe parcursul perioadei contabile, sub
formă de intrări sau creşteri ale activelor ori reduceri ale datoriilor, care se concretizează în creşteri ale capitalurilor
proprii, altele decât cele rezultate din contribuţii ale acţionarilor.
Cheltuielile constituie diminuări ale beneficiilor economice înregistrate pe parcursul perioadei contabile sub
formă de ieşiri sau scăderi ale valorii activelor ori creşteri ale datoriilor, care se concretizează în reduceri ale
capitalurilor proprii, altele decât cele rezultate din distribuirea acestora către acţionari.
Recunoaşterea şi evaluarea
Recunoaşterea este procesul de încorporare în bilanţ sau în contul de rezultate a unui element care satisface
definiţia unui post. În acest sens au fost adoptate criteriile: probabilitatea beneficiului economic viitor şi
credibilitatea evaluării.
Evaluarea este procesul de determinare a valorii în unităţi monetare la care posturile din situaţiile
financiare urmează să fie recunoscute şi înscrise în bilanţ şi contul de profit şi pierdere.
La data intrării în entitate, bunurile se evaluează şi se înregistrează în contabilitate la valoarea de intrare,
care se stabileşte astfel:
a) la cost de achiziţie - pentru bunurile procurate cu titlu oneros;
b) la cost de producţie - pentru bunurile produse în entitate;
c) la valoarea de aport, stabilită în urma evaluării - pentru bunurile reprezentând aport la capitalul social;
d) la valoarea justă - pentru bunurile obţinute cu titlu gratuit sau constatate plus la inventariere.
Situaţiile financiare
Conform OMFP 1802/2014, situaţiile financiare trebuie să ofere o imagine fidelă a activelor, datoriilor,
poziţiei financiare, şi a profitului sau pierderii entităţii.
În funcţie de criteriile de mărime, entităţile se grupează în trei categorii:
1) Microentităţile sunt entităţile care, la data bilanţului, nu depăşesc limitele a cel puţin două dintre
următoarele criterii:
a) Totalul activelor: 1.500.000 lei;
b) Cifra de afaceri netă : 3.000.000 lei;
c) Numărul mediu de salariaţi în cursul exerciţiului financiar: 10.
2) Entităţile mici sunt entităţile care, la data bilanţului, nu se încadrează în categoria microentităţilor
şi care nu depăşesc limitele a cel puţin două dintre următoarele criterii:
3) Entităţile mijlocii şi mari sunt entităţile care, la data bilanţului, depăşesc limitele a cel puţin două
dintre următoarele criterii:
Microentităţile întocmesc situaţii financiare anuale care cuprind:
- bilanţ prescurtat,
- cont de profit şi pierdere prescurtat,
- informaţii suplimentare. Nu au obligaţia elaborării notelor explicative. Informaţiile suplimentare au
un număr redus de informaţii.
Contul de profit şi pierdere prescurtat cuprinde:
 cifra de afaceri netă;
 alte venituri;
 costul materiilor prime şi al consumabilelor;
 cheltuieli cu personalul;
3
 ajustări de valoare;
 alte cheltuieli;
 impozite;
 profit sau pierdere.
Entităţile mici întocmesc situaţii financiare anuale care cuprind:
- bilanţ prescurtat,
- cont de profit şi pierdere,
- notele explicative la situaţiile financiare anuale.
Opţional, ele pot întocmi situaţia modificărilor capitalului propriu şi/sau situaţia fluxurilor de trezorerie.
Entităţile mijlocii şi mari întocmesc situaţii financiare anuale care cuprind:
- bilanţ,
- cont de profit şi pierdere,
- situaţia modificărilor capitalului propriu,
- situaţia fluxurilor de trezorerie,
- notele explicative la situaţiile financiare anuale.
Situaţiile financiare anuale constituie un tot unitar.
1. Bilanţul contabil
Conform OMFP 1802/2014, modelul de bilanţ adoptat în România este cel pe forma listă, prezentat în
continuare:
ACTIVE – DATORII = CAPITAL PROPRIU
Bilanţ contabil (forma listă)
Elemente
A. Active imobilizate
I. Imobilizări necorporale
II. Imobilizări corporale
III. Imobilizări financiare
B. Active circulante
I. Stocuri
II. Creanţe
III. Investiţii pe termen scurt
IV. Casa şi conturile la bănci
C. Cheltuieli în avans
1. Sume de reluat într-o perioadă <1 an
2. Sume de reluat într-o perioadă >1 an
D. Datorii ce trebuie platite într-o perioadă mai mică de un an
E. Active circulante nete, respectiv datorii curente nete
F. Total active minus datorii curente (A+E)
G. Datorii ce trebuie platite într-o perioadă mai mare de un an
H. Provizioane
I. Venituri în avans (venituri înregistrate în avans şi subvenţii pentru
investiţii)
1. Sume de reluat într-o perioadă <1 an
2. Sume de reluat într-o perioadă >1 an
J. Capital şi rezerve
E şi F sunt indicatori care se calculează conform următoarelor formule:

E = B + C1 – D – I1
F = A + B + C1 – D – I 1
4
2. Contul de profit şi pierdere

Această situaţie are la bază ecuaţia:
VENITURI-CHELTUIELI=REZULTAT
În continuare se va prezenta modelul contului de profit şi pierdere, în care cheltuielile sunt clasificate după natură,
adoptat în România:
1. Venituri din exploatare:
1) Cifra de afaceri
(venituri din vânzarea produselor finite, mărfurilor, din prestarea serviciilor, executarea lucrărilor);
2) +/- Variaţia stocurilor;
3) Venituri din producţia imobilizată;
4) Alte venituri din exploatare;
2. Cheltuieli din exploatare (cheltuieli cu materiile prime şi materialele consumabile, cheltuieli cu
mărfurile, cheltuieli cu salariile şi asigurările sociale, cheltuieli cu serviciile, cheltuieli cu amortizarea,
cheltuieli cu provizioanele, cu deprecierea minus veniturile din reluarea deprecierii, alte cheltuieli din
exploatare)
3. = Profitul sau pierderea din exploatare (1-2)
4. Venituri financiare (ex. Venituri din dobânzi, din dividende, din sconturi primite)
5. Cheltuieli financiare (ex. Cheltuieli cu dobânzile, cu sconturile acordate)
6. = Profitul sau pierderea financiar(ă) (4-5)
7. Venituri totale (1+4)
8. Cheltuieli totale (2+5)
9. = Profitul sau pierderea brută (7-8)
10. Cheltuieli cu impozitul pe profit
11. = Profitul sau pierderea netă a exerciţiului financiar (9-10)
3. Situaţia fluxurilor de trezorerie
Fluxuri de trezorerie = Încasări – Plăţi
Situaţia fluxurilor de trezorerie prezintă modul în care o entitate generează şi utilizează numerarul şi
echivalentele de numerar.
În contextul întocmirii acestei situaţii:
- fluxurile de trezorerie sunt intrările sau ieşirile de numerar şi echivalente de numerar;
- numerarul cuprinde disponibilităţile băneşti şi depozitele la vedere;
- echivalentele de numerar sunt investiţiile financiare pe termen scurt, extrem de lichide, care sunt uşor
convertibile în sume cunoscute de numerar şi care sunt supuse unui risc nesemnificativ de schimbare a valorii.
Situaţia fluxurilor de trezorerie trebuie să prezinte fluxurile de trezorerie ale entităţii din cursul perioadei,
clasificate pe activităţi de exploatare, de investiţie şi de finanţare.
Activităţile de exploatare sunt principalele activităţi generatoare de venituri ale entităţii, precum şi alte
activităţi care nu sunt activităţi de investiţie sau finanţare.
Activităţile de investiţie constau în achiziţionarea şi cedarea de active imobilizate şi de alte investiţii care
nu sunt incluse în echivalentele de numerar.
Activităţile de finanţare sunt activităţi care au drept rezultat modificări ale valorii şi structurii capitalurilor
proprii şi împrumuturilor entităţii.
Situaţia fluxurilor de trezorerie prezintă încasările şi plăţile efectuate de către o societate, clasificate în:
- încasări / plăţi legate de activităţi de exploatare;
- încasări / plăţi legate de activităţi de investiţie;
- încasări / plăţi legate de activităţi de finanţare.
5
Fluxuri de trezorerie din activităţi de exploatare (exemple):

- încasări din vânzarea de stocuri şi prestarea de servicii;
- încasări provenite din chirii, onorarii, comisioane;
- plăţi către furnizorii de bunuri şi servicii;
- plăţi către angajaţi şi bugetul de asigurări sociale;
- plăţi sau restituiri de impozit pe profit.
Fluxuri de trezorerie din activităţi de investiţii (exemple):
- plăţi pentru achiziţionarea de terenuri şi imobilizări corporale, active necorporale şi alte active pe termen lung;
- încasări din vânzarea de terenuri şi clădiri, instalaţii şi echipamente, active necorporale şi alte active pe termen
lung;
- împrumuturi efectuate către alte societăţi;
- încasări din rambursarea împrumuturilor efectuate către alte societăţi;
- încasări de dividende şi dobânzi.
Fluxuri de trezorerie din activităţi de finanţare (exemple):
- încasări din emisiunea de acţiuni proprii;
- plăţi privind răscumpărarea acţiunilor proprii;
- încasări din emisiunea de obligaţiuni, credite, ipoteci şi alte împrumuturi;
- rambursări de credite pe termen lung, inclusiv dobânzile aferente;
- plăţi pentru reducerea obligaţiilor legate de o operaţiune de leasing financiar.
- plăţi către acţionari privind dividendele.
Fluxurile de trezorerie din activitatea de exploatare pot fi prezentate şi conform metodei indirecte.
Potrivit metodei directe:

SITUAŢIA FLUXURILOR DE TREZORERIE
la data de...............
- lei -
Exerciţiul financiar
Denumirea elementului Precedent Curent
A 1 2
Fluxuri de trezorerie din activităţi de
exploatare:
Încasări de la clienţi
Plăţi către furnizori şi angajaţi
Dobânzi plătite
Impozit pe profit plătit
Încasări din asigurarea împotriva cutremurelor
Trezorerie netă din activităţi de exploatare
Fluxuri de trezorerie din activităţi de investiţie:
Plăţi pentru achiziţionarea de acţiuni
Plăţi pentru achiziţionarea de imobilizări corporale
Încasări din vânzarea de imobilizări corporale
Dobânzi încasate
Dividende încasate
Trezorerie netă din activităţi de investiţie
Fluxuri de trezorerie din activităţi de finanţare:
Încasări din emisiunea de acţiuni
Încasări din împrumuturi pe termen lung
6
Plata datoriilor aferente leasing-ului financiar

Dividende plătite
Trezorerie netă din activităţi de finanţare
Creşterea netă a numerarului şi echivalentelor de
numerar
Numerar şi echivalente de numerar la
începutul exerciţiului financiar
Numerar şi echivalentele de numerar la sfârşitul
exerciţiului financiar
Exemple:
1. Dispuneţi de următoarele informaţii: încasări de la clienţi 200.000 lei; plăţi către furnizori 15.000 lei; plăţi
către angajaţi 2.500 lei; impozit pe profit plătit 6.000 lei; plăţi privind: achiziţii de terenuri 100.000 lei, achiziţii
instalaţii 400.000 lei; încasări din vânzarea echipamentelor 50.000 lei; dividende încasate 120.000 lei; încasări din
emisiuni de capital social 7.000 lei; încasări din împrumuturi pe termen lung 1.500 lei. Conform metodei directe
care sunt fluxurile de trezorerie din activităţile de exploatare, investiţii şi finanţare?
Flux exploatare Flux investiţii Flux finanţare
Încasări de la clienţi 200.000 lei Plăţi pentru (100.000 lei) Încasări din emisiuni 7.000 lei
achiziţia de terenuri de capital social
Plăţi către furnizori (15.000 lei) Plăţi pentru (400.000 lei) Încasări din 1.500 lei
achiziţia de împrumuturi pe
instalaţii termen lung
Plăţi către angajaţi (2.500 lei) Încasări din 50.000 lei
vânzarea de
echipamente
Impozit pe profit (6.000 lei) Dividende încasate 120.000 lei
Numerar din 176.500 lei Numerar din (330.000 lei) Numerar din 8.500 lei
activitatea de activitatea de activitatea de
exploatare investiţii finnaţare
2. În cursul anului N o societate comercială efectuează următoarele operaţii: achiziţionează o filială „Z”
1.000 lei din care numerar dobândit 200 lei; a achiziţionat 5 autoturisme la un cost total de 5.000 lei din care 450 lei
au fost obţinuţi prin leasing financiar; au fost efectuate plăţi în valoare de 4.550 lei pentru achiziţia autoturismelor;
a plătit 50 lei obligaţiile anului din leasingul financiar; a încasat 1.450 lei din vânzarea unei clădiri; a încasat
dobânzi şi dividende totale de 480 lei şi a plătit dividende totale de 500. Care sunt fluxurile de trezorerie provenite
din activităţile de investiţii şi finanţare sunt?
Flux investiţii Flux finanţare

Plăţi privind achiziţia filialei Z (800 lei) Plăţi privind rata de leasing (50 lei)
financiar
Plăţi pentru achiziţia de (4.550 lei) Dividende plătite (500 lei)
autoturisme
Încasări din vânzarea unei clădiri 1.450 lei
Încasări dobânzi şi dividende 480 lei
Numerar din activitatea de (3.420 lei) Numerar din activitatea de (550 lei)
investiţii finnaţare
7
4. Situaţia modificărilor capitalului propriu

Modificările în capitalurile proprii între începutul şi sfârşitul perioadei de raportare reflectă creşterea sau
reducerea activului net în cursul perioadei. Cu excepţia modificărilor rezultate din tranzacţiile cu proprietarii care
acţionează în calitatea lor de proprietari (cum ar fi contribuţiile la capitalul propriu, reachiziţionarea propriilor
instrumente de capitaluri proprii ale entităţii şi dividendele) şi a costurilor de tranzacţionare legate direct de astfel
de tranzacţii, modificarea globala a capitalurilor proprii în timpul unei perioade reprezintă valoarea totală a
veniturilor şi cheltuielilor, inclusiv câştigurile şi pierderile generate de activităţile entităţii pe parcursul acelei
perioade.
Exemplu: Societatea comercială Studentul S.RL. prezenta la 1.01.N următoarea situaţie a capitalurilor proprii:
Capital social 100.000 lei (5.000 acţiuni)
Prime de capital 3.000 lei
Rezerve legale 19.000 lei
Alte rezerve 10.000 lei
Rezultat reportat-profit 20.000 lei
În cursul exerciţiului N au avut loc următoarele operaţii cu incidenţă asupra capitalurilor proprii:
1) s-au emis 2.000 de acţiuni ce s-au vândut la un preţ de emisiune de 22 lei/acţiune;
Subscriere capital:
456 = % 44.000 lei
Decontări cu asociaţii 1011 40.000 lei
privind capitalul Capital subscris nevărsat
1041 4.000 lei
Prime de emisiune
2) s-a restituit aportul unui acţionar care participase cu 11.000 lei la capitalul social;
Rambursare aport către acţionari:

11.000 lei 1012 = 512 11.000 lei
Capital subscris nevărsat Conturi la bănci
3) din reevaluarea unei clădiri a rezultat un plus de valoare de 30.000 lei;
Înregistrare reevaluare:
30.000 lei 212 = 105 30.000 lei
Construcţii Rezerve din reevalauare
4) se încorporează prime de capital în valoare de 1.000 lei în capitalul social;
Încorporare prime de emisiune în capitalul social:

1.000 lei 1041 = 1012 1.000 lei
Prime de emisiune Capital subscris nevărsat
5) rezultatul net al exerciţiului N-1 de 50.000 lei şi a fost repartizat astfel 90% la dividende şi 10% la rezultat
reportat.
Repartizare rezultat afferent exerciţiului N-1:
50.000 lei 1711 = % 50.000 lei
Rezultatul reportat 457 45.000 lei
reprezentând profitul Dividende de plată
nerepartizat sau pierderea 1711.N-1 5.000 lei
neacoperită Rezultatul reportat
reprezentând profitul
nerepartizat sau pierderea
8
neacoperită
6) rezultatul net al exerciţiului N a fost de 100.000 lei, din care s-a constituit rezerva legală de 1.000 lei.
Constituire rezervă legală:
1.000 lei 129 = 1061 1.000 lei
Repartizarea profitului Rezerva legală
Se cere să se întocmească "Situaţia modicărilor capitalurilor proprii".
SITUAŢIA MODIFICĂRILOR CAPITALULUI PROPRIU

la data de 31.12.N
- lei -
Denumirea Sold la Creşteri Reduceri Sold la
elementului începutul sfârşitul
exerciţiului Total, Prin Total, Prin exerciţiului
financiar din transfer din transfe financiar
care: care: r
A 1 2 3 4 5 6
Capital subscris 100.000 +41.000 +1.000 -11.000 130.000
Patrimoniul regiei
Prime de capital 3.000 +4.000 -1000 -1000 6.000
Rezerve din reevaluare +30.000 30.000
Rezerve legale 19.000 +1.000 +1.000 20.000
Rezerve statutare sau
contractuale
Alte rezerve 10.000 10.000
Acţiuni proprii
Câştiguri legate de instrumentele de
capitaluri proprii
Pierderi legate de instrumentele de
capitaluri proprii
Rezultatul reportat 20.000 5.000 5.000 25.000
Reprezentând profitul Sold C
nepartizat sau pierderea
neacoperită Sold D
Rezultatul reportat
provenit din adoptarea Sold C
pentru prima dată a IAS, mai
puţin IAS 29 Sold D
Rezultatul reportat
provenit din corectarea Sold C
erorilor contabile
Sold D
Rezultatul reportat
provenit din trecerea la Sold C
aplicarea Reglementărilor
contabile conforme cu
Directiva 34 a
Comunităţilor Economice Sold D
Europene
Profitul sau pierderea Sold C 50.000 100.000 51.000 99.000
exerciţiului financiar Sold D
Repartizarea profitului 51.000 50.000 1.000
Total capitaluri proprii 202.000 130.000 13.000 319.000
9
5. Notele explicative la situaţiile financiare anuale

Din cadrul notelor la situaţiile financiare se va reţine doar nota nr 9, pentru calculul şi interpretarea
indicatorilor economico-financiari:
1. Indicatori de lichiditate:
a) Indicatorul lichidităţii curente Active curente
=
(Indicatorul capitalului circulant) Datorii curente
- valoarea recomandată acceptabilă - în jurul valorii de 2;

- oferă garanţia acoperirii datoriilor curente din activele curente.
b) Indicatorul lichidităţii imediate Active curente – Stocuri

=
(Indicatorul test acid) Datorii curente
2. Indicatori de risc:
a) Indicatorul gradului de îndatorare
Capital împrumutat Capital împrumutat

x 100 sau x 100
Capital propriu Capital angajat
unde:
- capital împrumutat = credite peste un an;
- capital angajat = capital împrumutat + capital propriu.
3. Indicatori de activitate (indicatori de gestiune) - furnizează informaţii cu privire la:

- Viteza de intrare sau de ieşire a fluxurilor de numerar ale entităţii;
- Capacitatea entităţii de a controla capitalul circulant şi activităţile comerciale de bază ale entităţii;
- Viteza de rotaţie a stocurilor (rulajul stocurilor) - aproximează de câte ori stocul a fost rulat de-a lungul
exerciţiului financiar
Costul vânzărilor
= Număr de ori
Stoc mediu
sau
Număr de zile de stocare - indică numărul de zile în care bunurile sunt stocate în unitate
Stoc mediu
x 365
Costul vânzărilor
- Viteza de rotaţie a debitelor-clienţi

- calculează eficacitatea entităţii în colectarea creanţelor sale;
- exprimă numărul de zile până la data la care debitorii îşi achită datoriile către entitate.
Sold mediu clienţi

x 365
Cifra de afaceri
10
O valoare în creştere a indicatorului poate indica probleme legate de controlul creditului acordat clienţilor şi, în
consecinţă, creanţe mai greu de încasat (clienţi rău platnici).
- Viteza de rotaţie a creditelor-furnizor - aproximează numărul de zile de creditare pe care entitatea îl obţine de
la furnizorii săi. În mod ideal ar trebui să includă doar creditorii comerciali.
Sold mediu furnizori_________

x 365,
Achiziţii de bunuri (fără servicii)
unde pentru aproximarea achiziţiilor se poate utiliza costul vânzărilor sau cifra de afaceri.
- Viteza de rotaţie a imobilizărilor corporale - evaluează eficacitatea managementului imobilizărilor corporale

prin examinarea valorii cifrei de afaceri generate de o anumită cantitate de imobilizări corporale.
Cifra de afaceri__
Imobilizări corporale
- Viteza de rotaţie a activelor totale
Cifra de afaceri
Total active
11
Capitolul II. Contabilitatea activelor imobilizate

Activele imobilizate sunt definite, potrivit OMFP nr. 1802/2014, ca acele active generatoare de beneficii
economice viitoare şi deţinute pe o perioadă mai mare de un an.
În cadrul activelor imobilizate distingem următoarele structuri:
 imobilizări corporale;
 imobilizări necorporale;
 imobilizări financiare.
I. Contabilitatea imobilizărilor corporale
1. Definiţii şi delimitări
Imobilizările corporale reprezintă active care:
a) sunt deţinute de o entitate pentru a fi utilizate în producerea sau furnizarea de bunuri ori
servicii, pentru a fi închiriate terţilor sau pentru a fi folosite în scopuri administrative; şi
b) sunt utilizate pe parcursul unei perioade mai mari de un an.
Imobilizările corporale cuprind: terenuri şi construcţii; instalaţii tehnice şi maşini; alte instalaţii, utilaje,
mobilier, investiţii imobiliare, active corporale de explorare şi evaluare a resurselor minerale, active biologice
productive; imobilizări corporale în curs de aprovizionare şi imobilizări corporale în curs de execuţie.
Conform regulilor fiscale în vigoare, o imobilizare corporală este acel activ utilizat pe o perioadă mai mare de 1
an şi cu o valoarea mai mare 2.500 lei.
2. Conturile de imobilizări corporale

Sunt conturi de bilanţ sau situaţii (inventar); ca modele de evidenţă şi calcul ele furnizează informaţia de
cunoaştere şi control gestionar asupra poziţiei entităţii. Prin soldul lor debitor sau creditor, după caz, se asigură
informaţii de completare a bilanţului.
Înregistrând valori economice componente ale activului, conturile din grupele 21 Imobilizări corporale, 22
Imobilizări corporale în curs de aprovizionare şi 23 Imoblizări în curs au o funcţie contabilă de activ. În
debitul acestor conturi se înregistrează intrările de bunuri imobile. În creditul conturilor se reflectă ieşirile de
imobilizări prin scoaterea din activitate, transferul la alte categorii de imobilizări sau cedare. Soldul debitor
evidenţiază imobilizările corporale existente în cadrul entităţii sau în curs de aprovizionare.
În categoria conturilor referitoare la imobilizările corporale sunt incluse şi conturile de amortizări privind
imobilizările şi ajustările pentru deprecierea imobilizărilor corporale.
Conturile de amortizări, reunite în contul sintetic 281 Amortizări privind imobilizările corporale sunt
conturi rectificative a valorii activului. În creditul conturilor se înregistrează amortizarea transferată asupra
cheltuielilor, iar în debit, amortizarea aferentă imobilizărilor vândute sau scoase din activ. Soldul creditor al
conturilor reprezintă amortizarea calculată asupra imobilizărilor corporale.
Ajustările pentru deprecierea imobilizărilor corporale sunt evidenţiate prin conturile 291 Ajustări pentru
deprecierea imobilizărilor corporale şi 293 Ajustări pentru deprecierea imobilizărilor în curs de execuţie. Fiind
conturi rectificative a valorii activului, se creditează la constituirea ajustărilor pe seama cheltuielilor, la închiderea
exerciţiului. Se debitează cu reluarea, prin diminuare sau anulare a ajustărilor la închiderea fiecărui exerciţiu sau la
ieşirea din entitate a imobilizărilor. Soldul creditor al conturilor reprezintă valoarea ajustărilor aferente
imobilizărilor corporale.
3. Recunoaştere
Costul unui element de imobilizări corporale va fi recunoscut ca activ dacă şi numai dacă:
(a) este posibilă generarea către entitate de beneficii economice viitoare aferente activului; şi
(b) costul activului poate fi măsurat în mod credibil.
12
4. Evaluarea şi tratamentele contabile specifice
4.1. Evaluarea iniţială

Recunoaşterea unei imobilizări este condiţionată de evaluarea credibilă a costului acesteia.
Evaluarea iniţială se întemeiază pe cost calculat pe baza documentelor justificative, cost care capătă statutul
de valoare contabilă de intrare.
În mod concret, valoarea contabilă de intrare se identifică în cazul imobilizărilor cu:
– costul de achiziţie, pentru bunurile procurate cu titlu oneros;
– costul de producţie, pentru bunurile produse în enitate;
– valoarea de aport stabilită în urma evaluării, pentru bunurile reprezentând aport la capitalul social;
– valoarea justă pentru bunurile obţinute cu titlu gratuit.
I. COSTUL DE ACHIZIŢIE
Conform OMFP nr.1802/2014, costul de achiziţie al unei imobilizări este format din:
 preţul de cumpărare-reducerile comerciale înscrise pe factura iniţială;
+ taxe de import şi alte taxe (cu excepţia acelora pe care entitatea le poate recupera de la autorităţile
fiscale);
+ orice costuri direct atribuibile achiziţiei bunurilor respective:
 cheltuieli de transport;
 cheltuieli de manipulare;
 comisioane, taxe notariale, cheltuieli cu obţinerea de autorizaţii;
+ costuri estimate cu demontarea şi mutarea imobilizării, la scoaterea din funcţiune, precum şi cu
restaurarea amplasamentului pe care este poziţionată imobilizarea, atunci când aceste sume pot fi estimate credibil
şi entitatea are o obligaţie legată de demontare, mutare a imobilizării corporale şi de refacere a amplasamentului.
Costurile estimate cu demontarea şi mutarea imobilizării corporale, precum şi cele cu restaurarea
amplasamentului se recunosc în valoarea acesteia, în corespondenţă cu un cont de provizioane (contul 1513
"Provizioane pentru dezafectare imobilizări corporale şi alte acţiuni similare legate de acestea").
+ costurile îndatorării care sunt direct atribuibile achiziţiei unui activ cu ciclu lung de fabricaţie. De
exemplu, în costurile îndatorării pot fi incluse dobânda la capitalul împrumutat pentru finanţarea achiziţiei.
= Cost de achiziţie
În cazul intrării prin achiziţie cu titlu oneros, documentul justificativ este „factura fiscală” care consemnează
toate elementele de detaliu privind costul de origine al imobilizărilor. Totodată se întocmeşte procesul-verbal
corespunzător naturii şi destinaţiei activului imobilizat, cum sunt:
a) procesul-verbal de recepţie, pentru imobilizările corporale independente care nu necesită montaj şi nici
probe tehnologice (utilaje pentru intervenţie, unelte, accesorii de producţie, mijloace de transport auto, animale
etc.);
b) procesul-verbal de recepţie provizorie, în cazul utilajelor care necesită montaj, precum şi clădirile şi
construcţiile speciale care nu deservesc procese tehnologice;
c) procesul-verbal de punere în funcţiune, pentru utilajele şi instalaţiile care necesită montaj, precum şi
clădirile şi construcţiile speciale care deservesc procese tehnologice.
Pe baza facturii fiscale şi a documentelor complementare prezentate mai sus se face înregistrarea:
21 = 404
Imobilizări corporale Furnizori de imobilizări
(pentru costul de achiziţie) (pentru costul de achiziţie
4426 plus TVA deductibilă)
TVA – deductibilă
13
Exemplul 1: Societatea Alfa achiziţionează un echipament în baza facturii, valoare 60.000 lei, TVA 19%.
Recepţia şi punerea în funcţiune a echipamentului au loc la data achiziţiei.
71.400 lei % = 404 71.400 lei

60.000 lei 2131 Furnizori de imobilizări
Echipamente tehnologice
4426
11.400 lei TVA deductibilă
Remarcă: În cazul în care s-a produs intrarea constatată prin recepţie, dar fără punere în funcţiune, în locul contului
21X se va folosi contul 231 „Imobilizări corporale în curs de execuţie”.
Tipurile de înregistrări opozabile în acest caz sunt:
a) înregistrarea achiziţiei utilajului:
231 = 404
în curs de execuţie
b) înregistrarea utilajului după montaj:

2131 = 231
Echipamente tehnologice Imobilizări corporale
Exemplul 2: Entitatea Bambus SRL a achiziţionat un echipament, preţ de cumpărare 4.000 lei, TVA 19%.
Echipamentul este recepţionat pe data de 01.03.N, însă este pus în funcţiune pe data de 10.04.N. Cheltuielile cu
punerea în funcţiune au fost de 300 lei, TVA 19% (s-a apelat la o firmă specializată). Care sunt înregistrările
efectuate de entitate?
a) recepţia echipamentului la 01.03.N:

4.760 lei % = 404 4.760 lei
760 lei 4426
TVA deductibilă
b) înregistrarea cheltuielilor de punere în funcţiune:

357 lei % = 404 357 lei
300 lei 231 Furnizori de imobilizări
57 lei 4426
TVA deductibilă
c) punerea în funcţiune la 10.04.N:
4.300 lei 2131 = 231 4.300 lei

Echipamente tehnologice Imobilizări corporale
14
Cazuri particulare privind achiziţia imobilizărilor corporale:
a) achiziţia de imobilizări corporale din import

Remarcă: Dacă achiziţia imobilizării corporale se face din import, înregistrarea este de forma următoare:
21 = 404
(pentru costul de achiziţie) (pentru costul de achiziţie
plus TVA deductibilă)
446
Alte impozite, taxe şi
vărsăminte asimilate
Exemplul 3: În anul N, societatea Student achiziţionează o linie tehnologică pentru extracţia petrolului.
Cheltuielile legate de achiziţie sunt: preţul de cumpărare 60.000 lei; reducerea comercială primită 2.000 lei; taxa
vamală 6.000 lei; cheltuieli de transport 18.000 lei; cheltuieli cu proiectul de amplasare 12.000 lei; onorariile
inginerilor care montează linia tehnologică 14.000 lei; cheltuieli cu reclama produselor fabricate de entitatea
Student 6.000 lei. Calculaţi costul de achiziţie şi efectuaţi înregistrarea achiziţiei în contabilitate.
Preţ de cumpărare 60.000 lei

+ Taxe vamale 6.000 lei
- Rabat primit - 2.000 lei
+ Cheltuieli de transport 18.000 lei
+ Cheltuieli cu proiectul de amplasare 12.000 lei
+ Onorariile inginerilor 14.000 lei
= Cost 108.000 lei
Înregistrarea achiziţiei:
108.000 lei 2131 = 404 102.000 lei
Echipamente tehnologice Furnizori de imobilizări
446 6.000lei
Alte impozite, taxe şi vărsăminte asimilate
b) achiziţia de imobilizări corporale cu acordarea avansurilor

Exemplul 4: Societatea Managerul SRL acordă un avans unui furnizor de imobilizări în vederea achiziţiei
unei instalații, valoarea avansului 10.000 lei, TVA 19%. Ulterior, instalația este achiziţionată la un cost de 50.000
lei, TVA 19%, cu reţinerea avansului acordat anterior. Se achită furnizorul. Efectuaţi înregistrările în contabilitate.
15
c) imobilizări corporale în curs de aprovizionare

Imobilizările corporale pentru care s-au transferat riscurile şi beneficiile aferente, dar care sunt în curs de
aprovizionare trebuie contabilizate într-o categorie distinctă. Din categoria imobilizărilor corporale doar terenurile
şi construcţiile nu pot fi în curs de aprovizionare, aşa cum ne arată şi Planul de conturi.
Exemplul 5: Entitatea Ferma animalelor achiziţionează un tractor în valoare de 30.000 lei de la o altă entitate.
Condiţiile de livrare sunt “Ex-Works”, adică riscurile şi beneficiile sunt transferate cumpărătorului de la poarta
fabricii vânzătorului. Pentru a putea ridica tractorul, entitatea Ferma animalelor a trebuit să efectueze plata facturii.
a) înregistrare factură de achiziţie:
30.000 lei 223 = 404 30.000 lei

Instalaţii tehnice şi mijloace Furnizori de imobilizări
de transport în curs de
aprovizionare
b) plata facturii:
30.000 lei 404 = 5121 30.000 lei

Furnizori de imobilizări Conturi la bănci în lei
c) recepţia tractorului:
30.000 lei 2133 = 223 30.000 lei

Mijloace de transport Instalaţii tehnice şi
mijloace de transport în
curs de aprovizionare
d) imobilizări corporale achiziţionate printr-un contract de leasing financiar

Potrivit reglementărilor contabile conforme cu directivele europene, un contract de leasing poate fi recunoscut
ca leasing financiar dacă îndeplineşte cel puţin una dintre următoarele condiţii:
a) leasingul transferă locatarului titlul de proprietate asupra bunului până la sfârşitul duratei contractului de
leasing;
b) locatarul are opţiunea de a cumpăra bunul la un preţ estimat a fi suficient de mic în comparaţie cu valoarea
justă la data la care opţiunea devine exercitabilă, astfel încât, la începutul contractului de leasing, există în mod
rezonabil certitudinea că opţiunea va fi exercitată;
c) durata contractului de leasing acoperă, în cea mai mare parte, durata de viaţă economică a bunului, chiar
dacă titlul de proprietate nu este transferat;
d) valoarea totală a ratelor de leasing, mai puţin cheltuielile accesorii, este mai mare sau egală cu valoarea de
intrare a bunului, reprezentată de valoarea la care a fost achiziţionat bunul de către finanţator, respectiv costul de
achiziţie;
16
e) bunurile ce constituie obiectul contractului de leasing sunt de natură specială, astfel încât numai locatarul le
poate utiliza fără modificări majore.
Prin aplicarea principiului prevalenţei economicului asupra juridicului, locatarul (utilizatorul) în cazul
unui contract de leasing financiar, recunoaşte în situaţiile financiare activul în momentul primirii bunului, chiar
dacă nu are drept de proprietate asupra acestuia. Activul este recunoscut în corespondenţă cu o datorie.
Exemplul 6. Entitatea Aparenţa Înşelătoare SRL încheie un contract de leasing financiar cu entitatea Tiriac
Leasing IFN, al cărui obiect îl constituie un autoturism în valoare de 90.000 lei. Avansul acordat a fost de 15.000
lei, TVA 19%. Prima rată plătită de entitatea Aparenţa Înşelătoare SRL cuprinde: principal 4.000 lei, dobândă 500
lei, TVA 19%. Ce înregistrări contabile trebuie să efectueze locatarul (utilizatorul)?
a) la semnarea contractului de leasing sau la primirea bunului:

90.000 lei 2133 = 167 90.000 lei
Mijloace de transport Alte împrumuturi şi datorii
asimilate
b) înregistrarea facturii de avans:

17.850 lei % = 404 17.850 lei
Avansuri acordate pentru
imobilizări corporale
2.850 lei 4426
TVA deductibilă
c) plata facturii:
17.850 lei 404 = 5121 17.850 lei
d) stingerea avansului:
15.000 lei 167 = 4093 15.000 lei
Alte împrumuturi şi datorii Avansuri acordate pentru
asimilate imobilizări corporale
e) înregistrarea facturii corespunzătoare primei rate:

5.355 lei % = 404 5.355 lei
Alte împrumuturi şi datorii
asimilate
500 lei 666
Cheltuieli privind dobânda
855 lei 4426
TVA deductibilă
f) plata facturii:
5.355 lei 404 = 5121 5.355 lei
e) În categoria imobilizărilor corporale se urmăresc distinct investiţiile imobiliare.

Potrivit OMFP 1802-2014, investiţia imobiliară este proprietatea (un teren sau o clădire - sau o parte a
unei clădiri - sau ambele) deţinută (de proprietar sau de locatar în baza unui contract de leasing financiar) mai
degrabă pentru a obţine venituri din chirii sau pentru creşterea valorii capitalului, sau ambele, decât pentru:
a) a fi utilizată pentru producerea sau furnizarea de bunuri sau servicii sau în scopuri administrative; sau
b) a fi vândută pe parcursul desfăşurării normale a activităţii.
17
Exemplul 7: O entitate intenţionează să cumpere o clădire cu scopul de a fi închiriată terţilor în baza unui
contract de leasing operaţional. În vederea căutării unui vânzător ea face apel la serviciile unei agenţii imobiliare,
care va percepe un comision de 2 % din costul de achiziţie. Clădirea a fost achiziţionată la preţul de 1.000.000 lei.
La data achiziţiei, entitatea a plătit notarului următoarele taxe:
 solicitarea extrasului de carte funciară pentru autentificare – 200 lei în regim de urgenţă;
 taxa de intabulare – 5.000 lei
 onorariul notarului – 20.000 lei
Preţ de cumpărare 1.000.000 lei

+ Comision agenţie imobiliară: 20.000 lei
1.000.000 lei x 2 %
+Taxe notariale: 25.200 lei
200 lei + 5.000 lei + 20.000 lei
= COST INVESTIŢIE IMOBILIARĂ 1.045.200 lei
1.045.200 lei 215 = 404 1.045.200 lei

Investiţii imobiliare Furnizori de imobilizări
II. COSTUL DE PRODUCŢIE

Costul de producţie al imobilizărilor cuprinde cheltuielile directe aferente producţiei, şi anume: materiale
directe, energie consumată în scopuri tehnologice, manoperă directă şi alte cheltuieli directe de producţie, costul
proiectării produselor, precum şi cota cheltuielilor indirecte de producţie alocată în mod raţional ca fiind legată de
fabricaţia acestora.
Exemple de costuri direct atribuibile producţiei de imobilizări sunt:
a) costurile reprezentând salariile angajaţilor, contribuţiile legale şi alte cheltuieli legate de acestea, care
rezultă direct din construcţia imobilizării corporale;
b) cheltuieli materiale;
c) costurile de amenajare a amplasamentului;
d) costurile iniţiale de livrare şi manipulare;
e) costurile de instalare şi asamblare;
f) cheltuieli de proiectare şi pentru obţinerea autorizaţiilor;
g) costurile de testare a funcţionării corecte a activului, după deducerea încasărilor nete provenite din
vânzarea elementelor produse în timpul aducerii activului la amplasamentul şi condiţia de funcţionare (cum ar fi
eşantioanele produse la testarea echipamentului);
h) onorariile profesionale plătite avocaţilor şi experţilor etc.
Exemple de costuri care NU sunt costuri ale unui element de imobilizări corporale sunt:
a) costurile de deschidere a unei noi instalaţii;
b) costurile de introducere a unui nou produs sau serviciu (inclusiv costurile în materie de publicitate şi
activităţi promoţionale);
c) costurile de desfăşurare a unei activităţi într-un loc nou sau cu o nouă clasă de clienţi (inclusive costurile
de instruire a personalului);
d) costurile administrative şi alte cheltuieli generale de regie;
e) costurile reamplasării sau reorganizării parţiale sau totale a activităţilor entităţii.
Costul unei imobilizări corporale construite în regie proprie este determinat folosind aceleaşi principii ca şi
pentru un activ achiziţionat. Astfel, dacă entitatea produce active similare, în scopul comercializării, în cadrul unor
tranzacţii normale, atunci costul activului este de obicei acelaşi cu costul de construire a acelui activ destinat
vânzării. Prin urmare, orice profituri interne sunt eliminate din calculul costului acestui activ. În mod similar,
18
cheltuiala reprezentând rebuturi, manopera sau alte resurse peste limitele acceptate ca fiind normale, precum şi
pierderile care au apărut în cursul construcţiei în regie proprie a activului nu sunt incluse în costul activului.
În cazul în care demolaţi o clădire în scopul construirii alteia, nu sunt cheltuieli direct atribuibile
construcţiei noi clădiri următoarele costuri:
a) cheltuielile ocazionate de demolarea vechii clădiri;
b) eventuale cheltuieli reprezentând valoarea neamortizată a clădirii demolate.
Pentru imobilizările corporale obţinute din producţie proprie, înregistrarea efectuată pe baza bonului de
predare şi a procesului – verbal de recepţie corespunzător pentru costul de producţie este:
21, 23 = 722
Imobilizări corporale Venituri din producţia de
şi imobilizări în curs de imobilizări corporale
execuţie
Cheltuielile efectuate cu producţia de imobilizări corporale se contabilizează pe naturi cu ajutorul conturilor

din clasa 6 „Conturile de cheltuieli” pe măsura angajării lor. La sfârşitul lunii, cheltuielile sunt decontate asupra
contului de rezultate. Lucrările executate în cursul lunii, recepţionate fără ca investiţia să fie terminată, sunt
înregistrate prin formula:
231 = 722
în curs de execuţie imobilizări corporale
(dacă sunt executate în
regie proprie)
404
Furnizori de imobilizări
(dacă sunt executate în
antrepriză)
Aceeaşi înregistrare se efectuează în cursul lunilor următoare pentru continuarea procesului investiţional.
La recepţia investiţiilor terminate şi trecute în categoria imobilizărilor puse în funcţiune se face înregistrarea:
21X = 231
Imobilizări corporale Imobilizări corporale
Pentru studiu, se poate reţine şi înregistrarea de tipul:

21X = 231
Imobilizări corporale Imobilizări corporale
(pentru lucrările executate
în perioada anterioară)
722
Venituri din producţia de
imobilizări corporale
404
Furnizori de imobilizări
(pentru lucrările executate
în luna curentă
când s-a terminat
investiţia)
19
Exemplul 8: Societatea Alfa a început în anul N construcţia unei clădiri destinată desfăşurării activităţii
administrative. Pe parcursul anului N, s-au înregistrat următoarele cheltuieli: cheltuieli cu materii prime 660.000
lei; servicii primite de la terţi privind construcţia 30.000 lei; salariile muncitorilor de pe şantier 250.000 lei; salariile
personalului administrativ 80.000 lei; salariile managerilor 120.000 lei; amortizarea utilajelor folosite la construcţie
12.000 lei.
La sfârşitul anului N, clădirea nu era finalizată. În anul următor, a continuat construcţia, înregistrându-se:
cheltuieli cu materiile prime 95.000 lei; salariile muncitorilor de pe şantier 40.000 lei; amortizarea utilajelor folosite
la construcţie 5.000 lei.
La sfârşitul lunii mai, clădirea a fost dată în folosinţă.
Tratamentele contabile din cei doi ani se prezintă astfel:

- înregistrarea cheltuielilor aferente anului N:
- cheltuieli cu materiile prime:
660.000 lei 601 = 301 660.000 lei
Cheltuieli cu materii prime Materii prime
- cheltuieli cu serviciile primite:

30.000 lei 628 = 401 30.000 lei
Alte cheltuieli cu serviciile Furnizori
executate de terţi
- cheltuieli cu salariile:
450.000 lei 641 = 421 450.000 lei

Cheltuieli cu salariile Personal-salarii datorate
personalului
- cheltuieli cu amortizarea:
12.000 lei 6811 = 2813 12.000 lei
Cheltuieli de exploatare Amortizarea instalaţiilor,
privind amortizarea mijloacelor de transport,
imobilizărilor animalelor şi plantaţiilor
- recunoaşterea clădirii în curs de execuţie, la cost de producţie, la sfârşitul anului N:

 Cheltuieli cu materiale 660.000 lei
+ Servicii primite de la terţi privind construcţia 30.000 lei
+ Amortizarea utilajelor utilizate la construcţie 12.000 lei
+ Salariile muncitorilor de pe şantier 250.000 lei
= Cost de producţie aferent anului N 952.000 lei
952.000 lei 231 = 722 952.000 lei

- înregistrarea cheltuielilor aferente anului N+1:

- cheltuieli cu materiile prime:
95.000 lei 601 = 301 95.000 lei
Cheltuieli cu materii prime Materii prime
20
- cheltuieli cu salariile:
40.000 lei 641 = 421 40.000 lei
Cheltuieli cu salariile Personal-salarii datorate
personalului
- cheltuieli cu amortizarea:
5.000 lei 6811 = 2813 5.000 lei
Cheltuieli de exploatare Amortizarea instalaţiilor,
privind amortizarea mijloacelor de transport,
imobilizărilor animalelor şi plantaţiilor
- recunoaşterea imobilizării în curs de execuţie, la costul de producţie aferent anului N+1:

 Cheltuieli cu materiale 95.000 lei
+ Salariile muncitorilor de pe şantier 40.000 lei
+ Amortizarea utilajelor utilizate la construcţie 5.000 lei
= Cost de producţie aferent anului N+1 140.000 lei
140.000 lei 231 = 722 140.000 lei

- recepţia clădirii administrative în luna mai anul N, la cost de producţie (952.000 lei + 140.000 lei =
1.092.000 lei):
1.092.000lei 212 = 231 1.092.000 lei
Clădiri Imobilizări corporale
III. VALOAREA DE APORT

Valoarea de aport reprezintă valoarea acceptată de părţi pentru activele imobilizate intrate în societate ca
aport la capitalul entităţii.
Intrările de imobilizări prin aport în natură, pe baza procesului-verbal de recepţie, se înregistrează la valoarea
de aport:
Exemplul 9: Societatea Păltiniş SA emite 10.000 acţiuni cu o valoare nominală de 5 lei. Acţionarul care a
subscris aceste acţiuni face un aport sub forma unui mijloc de transport, a cărui valoare justă este de 60.000 lei.
a) subscrierea celor 10.000 acţiuni × 5 = 50.000 lei:

50.000 lei 456 = 1011 50.000 lei
Decontări cu asociaţii Capital subscris
privind capitalul nevărsat
b) Valoarea primelor de aport = 60.000 – 10.000 × 5 = 10.000 lei.

înregistrarea aportului reprezentat de mijlocul de transport:
60.000 lei 2133 = % 60.000 lei

Mijloace de transport 456 50.000 lei
Decontări cu asociaţii
privind capitalul
1043 10.000 lei
21
Prime de aport
c) transferul capitalului nevărsat în capital vărsat:
50.000 lei 1011 = 1012 50.000 lei
Capital subscris Capital subscris
nevărsat vărsat
IV. VALOAREA JUSTĂ

Prin valoare justă se înţelege preţul care ar fi încasat pentru vânzarea unui activ într-o tranzacţie reglementată
pe piaţa principală (dacă există) sau cea mai avantajoasă, la data evaluării, în condiţiile curente de piaţă (adică un
preţ de ieşire), indiferent dacă respectivul preţ este direct observabil sau este estimat utilizând o altă tehnică de
evaluare.
Valoarea justă a activelor se determină, în general, după datele de evidenţă de pe piaţă, printr-o evaluare
efectuată, de regulă, de profesionişti calificaţi în evaluare.
Intrări de imobilizări corporale cu titlu gratuit prin donaţii sau prin plusuri de valoare la inventar
Intrările de imobilizări cu titlu gratuit prin donaţii sau prin plusuri de valoare la inventar se înregistrează la
valoarea curentă (actuală), pe baza procesului-verbal de recepţie:
21X = 4753
Imobilizări corporale Donaţii pentru investiţii
21X = 4754
Imobilizări corporale Plusuri de inventar de
natura imobilizărilor
Exemplul 10. Entitatea Alfa primeşte sub formă de donaţie un echipament a cărui valoare este de 5.000 lei.
Primire donaţie:
5.000 lei 2131 = 4753 5.000 lei
Echipamente tehnologice Donaţii pentru investiţii
Exemplul 11. La sfârşitul anului N, cu ocazia inventarierii, s-a descoperit că un utilaj în valoare de 2.900 lei
nu era înregistrat în contabilitate (plus la inventar).
Înregistrare plus la inventar:

2.900 lei 2131 = 4754 2.900 lei
Echipamente tehnologice Plusuri de inventar de
natura imobilizărilor
22
4.2. Cheltuieli ulterioare

Ulterior intrării activului imobilizat, se pot efectua în legătură cu acesta o serie de cheltuieli de întreţinere sau
de înlocuire ale unor componente.
Costul reparaţiilor efectuate la imobilizările corporale, în scopul asigurării utilizării continue a acestora,
trebuie recunoscut ca o cheltuială în perioada în care este efectuată, respectiv în contul de profit şi pierdere.
Cheltuielile ulterioare aferente unei imobilizări corporale sunt recunoscute ca o componentă a activului
dacă investiţiile efectuate la imobilizările corporale au ca efect îmbunătăţirea parametrilor tehnici iniţiali ai
acestora şi conduc la obţinerea de beneficii economice viitoare, suplimentare faţă de cele estimate iniţial.
Obţinerea de beneficii se poate realiza fie direct prin creşterea veniturilor, fie indirect prin reducerea
cheltuielilor de întreţinere şi funcţionare.
Exemplul 12: Societatea comercială Albatros renovează o clădire. Cheltuielile efectuate sunt următoarele:
cheltuieli cu termopanele pentru izolarea fonică în valoare de 5.000 lei, TVA 19%, cheltuieli cu gips carton şi vată
minerală pentru izolarea termică în valoare de 1.000 lei, TVA 19%. De asemenea, societatea repară acoperişul,
valoarea reparaţiilor fiind facturată de terţi în sumă de 2.000 lei, TVA 19%. Contabilizaţi cheltuielile efectuate de
societatea Albatros.
- inregistrare cheltuieli cu termopanele:
5.950 lei % = 404 5.950 lei

Clădiri
950 lei 4426
TVA deductibilă
- inregistrare cheltuieli cu gips cartonul si cu vata minerala

1.190 lei % = 404 1.190 lei
Clădiri
190 lei 4426
TVA deductibilă
Cheltuielile cu reparatia acoperisului sunt cheltuieli de intretinere si reparatie, se inregistreaza in cheltuielile

curente ale societatii!
- inregistrare cheltuieli cu reparatiile acoperisului:
2.380 lei % = 401 2.380 lei
2.000 lei 611 Furnizori
Cheltuieli cu intretinerea si
380 lei reparatiile
4426
TVA deductibilă
23
4.3. Contabilitatea operaţiilor privind amortizarea
Amortizarea reprezintă alocarea sistematică a valorii amortizabile a unui activ pe întreaga durată de utilizare
economică.
Valoarea amortizabilă este reprezentată de cost sau altă valoare care substituie costul (de exemplu, valoarea
reevaluată).
Prin durata amortizării se înţelege durata de viaţă utilă, aceasta reprezentând:

a) perioada în care un activ este prevăzut a fi disponibil pentru utilizare de către o entitate; sau
b) numărul unităţilor produse sau al unor unităţi similare ce se estimează că vor fi obţinute de entitate prin
folosirea activului respectiv.
Remarcă: În contabilitate este folosită sintagma de durată economică de utilizare (durata de viaţă utilă),
adică perioada pe parcursul căreia se estimează că entitatea va utiliza activul sau numărul unităţilor produse ce se
estimează că vor fi obţinute de entitate prin utilizarea activului respectiv. Durata normală de funcţionare
reprezintă durata de utilizare în care se recuperează, din punct de vedere fiscal, valoarea uui activ imobilizat
amortizabil.
Valoarea amortizabilă este costul activului sau o altă valoare substituită costului, din care s-a scăzut valoarea
reziduală. Astfel, valoarea amortizabilă este egală, în funcţie de metoda de evaluare, cu:
a) diferenţa dintre valoarea contabilă iniţială şi valoarea reziduală sau
b) diferenţa dintre valoarea reevaluată şi valoarea reziduală.
Conform standardelor internaţionale de contabilitate, valoarea reziduală a unui activ este valoarea estimată
că se obţine din cedarea unui activ, după deducerea costurilor estimate pentru cedare, în condiţiile în care activul ar
avea deja vechimea şi condiţia prevăzute la sfârşitul duratei de viaţă utilă.
Metodele de amortizare utilizate în România sunt:

a) amortizarea liniară realizată prin includerea uniformă în cheltuielile de exploatare a unor sume fixe,
stabilite proporţional cu numărul de ani ai duratei de utilizare economică a acestora;
Relaţiile de calcul a amortizării proprii acestei metode sunt:
Amortizarea anuală = Valoarea contabilă × Cota anuală a amortizării

(anuitatea amortizării) de intrare (Cota medie anuală de amortizare)
100
Cota anuală a amortizării = —————————————.
Durata normală de utilizare
b) amortizarea degresivă, constă în multiplicarea cotei anuale liniare cu unul din coeficienţii: 1,5 dacă
durata normală de utilizare este între [2–5 ani]; 2,0 dacă durata normală de utilizare este între (5–10 ani] şi 2,5 dacă
durata normală de utilizare este mai mare de 10 ani. Cota multiplicată se aplică la valoarea rămasă de amortizat.
Aplicarea se face până în anul de funcţionare în care amortizarea anuală rezultată este egală sau mai mică cu/decât
amortizarea anuală, determinată prin raportul între valoarea rămasă de recuperat şi numărul de ani de funcţionare
rămasă;
c) amortizarea accelerată, care constă în includerea, în primul an de funcţionare, în cheltuielile de
exploatare a unei amortizări de până la 50% din valoarea de intrare a imobilizării. Amortizările anuale pentru
exerciţiile financiare următoare sunt calculate la valoarea rămasă de amortizat, după regimul liniar, prin raportare la
numărul de ani de utilizare rămaşi. Deoarece amortizarea calculată trebuie să fie corelată cu modul de utilizare a
activului şi, întrucât în cazuri rare o imobilizare corporală se consumă în primul an în procent de până la 50%,
rezultă că metoda de amortizare accelerată este mai puţin utilizată în scopuri contabile;
24
d) amortizare calculată pe unitate de produs sau serviciu, atunci când natura imobilizării justifică
utilizarea unei asemenea metode de amortizare.
Metoda de amortizare folosită trebuie să reflecte modul în care beneficiile economice viitoare ale unui activ se
aşteaptă să fie consumate de entitate.
Metoda de amortizare se aplică de o manieră consecventă pentru toate activele de aceeaşi natură şi având
condiţii de utilizare identice, în funcţie de politica contabilă adoptată.
Atenţie! Amortizarea se înregistrează începând cu luna următoare punerii în funcţiune a activului şi
până la recuperarea integrală a valorii acestuia.
Înregistrarea amortizării se face prin următoarea formulă contabilă:

681 = 281
Cheltuieli de exploatare privind Amortizări privind
amortizările, provizioanele imobilizările corporale
şi ajustările pentru depreciere
Exemplul 13: Societatea Mărţişorul achiziţionează un echipament de producţie la un cost de achiziţie de

50.000 lei, TVA 19%, durata de amortizare 5 ani. Calculaţi amortizarea echipamentului pe durata de viaţă utilă
dacă societatea aplică:
a. metoda de amortizare lineară;
b. metoda de amortizare accelerată;
c. metoda de amortizare degresivă;
d. metoda de amortizare în funcţie de unitatea de produs; presupunem că entitatea va obţine cu echipamentul
respective 15.000 piese în primul an, 20.000 piese în al doilea an, 25.000 piese în al treilea an, 30.000
piese în al patrulea an şi 10.000 piese în ultimul an.
a. Amortizarea lineară
50.000
A lineară=  10.000lei / an
5 ani
Tabloul de amortizare
Anii Valoare contabilă de intrare Amortizarea anuală Amortizarea Valoarea rămasă de
cumulată amortizat
1 50.000 10.000 10.000 40.000
2 50.000 10.000 20.000 30.000
3 50.000 10.000 30.000 20.000
4 50.000 10.000 40.000 10.000
5 50.000 10.000 50.000 -
b. Amortizarea accelerată
A 1 = 50%*50.000 lei = 25.000 lei

Valoarea rămasă de amortizat după primul an = 50.000 lei-25.000 lei=25.000 lei
25.000
A2 = A3= A4 = A5=  6.250lei / an
4 ani
25
Tabloul de amortizare
Anii Valoare contabilă de intrare Amortizarea anuală Amortizarea Valoarea rămasă de
cumulată amortizat
1 50.000 25.000 25.000 25.000
2 50.000 6.250 31.250 18.750
3 50.000 6.250 37.500 12.500
4 50.000 6.250 43.750 6.250
5 50.000 6.250 50.000 -
26
4.4. Evaluarea ulterioară

Entităţile pot proceda la reevaluarea imobilizărilor corporale existente la sfârşitul exerciţiului financiar, astfel
încât acestea să fie prezentate în contabilitate la valoarea justă, cu reflectarea rezultatelor acestei reevaluări în
situaţiile financiare întocmite pentru acel exerciţiu.
Valoarea justă se determină pe baza unor evaluări efectuate, de regulă, de profesionişti calificaţi în evaluare,
membri ai unui organism profesional în domeniu, recunoscut naţional şi internaţional.
Elementele dintr-o categorie de imobilizări corporale se reevaluează simultan pentru a se evita reevaluarea
selectivă şi raportarea în situaţiile financiare anuale a unor valori care sunt o combinaţie de costuri şi valori
calculate la date diferite.
Dacă un activ imobilizat este reevaluat, toate celelalte active din categoria din care face parte trebuie
reevaluate.
O categorie de imobilizări corporale cuprinde active de aceeaşi natură şi utilizări similare, aflate în
exploatarea unei entităţi. Exemple de grupe de imobilizări corporale sunt: terenuri; clădiri; maşini şi echipamente;
nave; aeronave etc.
La reevaluarea unei imobilizări corporale, amortizarea cumulată la data reevaluării este tratată în unul din
următoarele moduri:
a) recalculată proporţional cu schimbarea valorii contabile brute a activului, astfel încât valoarea
contabilă a activului, după reevaluare, să fie egală cu valoarea sa reevaluată. Această metodă este
folosită, deseori, în cazul în care activul este reevaluat prin aplicarea unui indice; sau
b) eliminată din valoarea contabilă brută a activului şi valoarea netă, determinată în urma corectării
cu ajustările de valoare, este recalculată la valoarea reevaluată a activului. Această metodă este
folosită, deseori, pentru clădirile care sunt reevaluate la valoarea lor de piaţă.
Dacă rezultatul reevaluării este o creştere faţă de valoarea contabilă netă, atunci aceasta se tratează astfel:
- ca o creştere a rezervei din reevaluare prezentată în cadrul elementului "Capital şi rezerve", dacă nu a existat
o descreştere anterioară recunoscută ca o cheltuială aferentă acelui activ; sau
- ca un venit care să compenseze cheltuiala cu descreşterea recunoscută anterior la acel activ.
Dacă rezultatul reevaluării este o descreştere a valorii contabile nete, aceasta se tratează:
- ca o cheltuială cu întreaga valoare a deprecierii, atunci când în rezerva din reevaluare nu este înregistrată o
sumă referitoare la acel activ (surplus din reevaluare); sau
- ca o scădere a rezervei din reevaluare prezentată în cadrul elementului "Capital şi rezerve", cu minimul
dintre valoarea acelei rezerve şi valoarea descreşterii, iar eventuala diferenţă rămasă neacoperită se
înregistrează ca o cheltuială.
Conturile folosite pentru a înregistra venitul, respective cheltuiala în urma reevaluării sunt:
755 Venituri din reevaluarea imobilizărilor corporale
655 Cheltuieli din reevaluarea imobilizărilor corporale
27
Exemplul 14: Societatea Alfa a cumpărat la data de 20.11.N un teren, costul acestuia fiind de 70.000 lei. La o
primă reevaluare a acestuia, s-a stabilit o valoare justă de 83.000 lei. La a doua reevaluare, valoarea justă a activului
s-a situat la nivelul sumei de 64.000 lei. La a treia reevaluare, valoarea de pe piaţă a terenului a crescut până la
72.000 lei. Prezentaţi tratamentele contabile specifice reevaluării terenului.
- prima reevaluare:
13.000 lei 2111 = 105 13.000 lei
Terenuri Rezerve din reevaluare
- a doua reevaluare:
13.000 lei 105 = 2111 19.000 lei
Rezerve din reevaluare Terenuri
6.000 lei 655
Cheltuieli din reevaluarea
imobilizărilor corporale
- a treia reevaluare:
8.000 lei 2111 = 755 6.000 lei
Terenuri Venituri din reevaluarea
imobilizărilor corporale
105
Rezerve din reevaluare 2.000 lei
Exemplul 15: O entitate achiziţionează un utilaj, la data de 31.12. N, valoarea fiind de 100.000 lei, amortizată
liniar în 5 ani. La sfârşitul anului N+3, activul se reevaluează, valoarea justă stabilită fiind de 44.000 lei. În
condiţiile eliminării amortizării din valoarea brută a activului efectuaţi înregistrările contabile specifice reevaluării.
28
4.5. Derecunoaşterea imobilizărilor corporale

4.5.1. Derecunoaşterea imobilizărilor corporale prin casare
Ieşirea prin casare intervine în cazul în care utilizarea imobilizării nu se mai justifică din punct de vedere
tehnic şi economic. Principial, exploatarea activului nu mai este producătoare de profit, respectiv veniturile
realizate sunt mai mici decât cheltuielile privind funcţionarea, întreţinerea şi reparaţia.
La casarea imobilizărilor corporale, se pot întâlni două situaţii, respectiv:
– imobilizările corporale sunt amortizate integral;
– imobilizările corporale nu sunt amortizate integral.
În cazul în care activele imobilizate sunt amortizate integral, documentul întocmit este „procesul – verbal de
scoatere din funcţiune a mijloacelor fixe”, iar înregistrarea la valoarea contabilă de intrare este:
281 = 21
Amortizări privind imobilizările corporale Imobilizări corporale
În cea de-a doua situaţie, valoarea rămasă de amortizat este recunoscută în debitul contului 6583 „Cheltuieli
privind activele cedate şi alte operaţii de capital”.
Înregistrarea exemplificativă pentru scoaterea din funcţiune este:
281 = 2131
Amortizări privind imobilizările Echipamente tehnologice
corporale (valoarea de intrare (brută))
(amortizarea acumulată până în momentul
casării)
6583
Cheltuieli privind activele cedate
şi alte operaţii de capital
(diferenţa netă rămasă de amortizat)
Exemplul 16: Situaţia în contabilitate la scoaterea din funcţiune a unui utilaj se prezintă astfel: valoarea
contabilă brută 100.000 lei, amortizarea înregistrată 88.000 lei. Pentru casarea activului s-a apelat la o societate
specializată care a facturat prestaţia în sumă de 1.000 lei, TVA 19%, piese de schimb recuperate în urma
dezmembrării activului 400 lei. Prezentaţi tratamentele contabile care se impun.
Inregistrare factura prestari servicii:

1.190 lei % = 401 1.190 lei
Cheltuieli cu alte servicii
190 lei executate de terti
4426
TVA deductibilă
Casare utilaj:
100.000 lei % = 2131 100.000 lei
88.000 lei 2813 Echipamente tehnologice
Amortizarea instalaţiilor,
29
mijloacelor de transport,
animalelor şi plantaţiilor
12.000 lei 6583
Cheltuieli privind activele
cedate
Obtinere piese de schimb:

400 lei 3024 = 7588 400 lei
Piese de schimb Alte venituri de exploatare
4.5.2. Derecunoaşterea imobilizărilor corporale prin vânzare

Ieşirile sub formă de vânzare generează două categorii de operaţii:
a) operaţii privind scoaterea din gestiune prin diminuarea amortizării şi creşterea cheltuielilor pentru valoarea
rămasă de amortizat sau netă contabilă:
281 = 20 sau 21
Amortizări privind imobilizările Imobilizări necorporale şi corporale
(amortizarea înregistrată) (valoarea contabilă)
6583
Cheltuieli privind activele cedate
(valoarea rămasă neamortizată sau netă contabilă)
b) operaţii privind cesionarea sau vânzarea activelor imobilizate, cu preţul de vânzare şi TVA înregistrate pe
baza facturii:
461 = 7583
Debitori diverşi Venituri din valoarea activelor
şi alte operaţii de capital
4427
TVA colectată
Exemplul 17: O societate vinde o linie de producţie achiziţionată la costul de 80.000 lei, amortizarea
cumulată până la data vânzării 30.000 lei. Preţul de vânzare din contractul de vânzare este 65.000 lei, TVA 19%.
Vânzarea propriu-zisă:
77.350 lei 461 = % 77.350 lei
Debitori diverşi 7583 65.000 lei
Venituri din vânzarea
activelor şi alte operaţii de
capital
4427 12.350 lei
TVA colectată
Descărcarea gestiunii:
80.000 lei % = 2131 80.000 lei
30.000 lei 2813 Echipamente tehnologice
Amortizarea instalaţiilor,
mijloacelor de transport,
animalelor şi plantaţiilor
50.000 lei 6583
Cheltuieli privind activele
cedate
30
Capitolul III. Contabilitatea stocurilor şi a producţiei în curs de execuţie

1. Definiţie
Stocurile sunt active circulante:
a) deţinute pentru a fi vândute pe parcursul desfăşurării normale a activităţii;
b) în curs de producţie în vederea unei vânzări în procesul desfăşurării normale a activităţii; sau
c) sub formă de materii prime, materiale şi alte consumabile ce urmează să fie folosite în procesul
de producţie sau pentru prestarea de servicii.
2. Recunoaştere
În calitatea lor de elemente de natura activelor, stocurile sunt recunoscute în condiţiile respectării
simultane a două criterii:
1) este probabil ca orice beneficiu economic viitor asociat să intre sau să iasă în sau din
întreprindere, şi
2) elementul are un cost sau o valoare care poate fi evaluat(ă) în mod credibil.
3. Evaluare
3.1. Evaluare iniţială
La intrarea în gestiune stocurile se evaluează şi se înregistrează în contabilitate la valoarea de intrare,
denumită valoare de înregistrare sau cost istoric, identificată/identificat după caz, prin costul de achiziţie, costul de
producţie, valoarea de aport sau valoarea justă în funcţie de modalitatea de intrare în cadrul entităţii.
Costul de achiziţie
Este propriu stocurilor din cumpărări: materii prime, materiale consumabile, mărfuri, ambalaje şi alte bunuri
cumpărate cu titlu oneros. Potrivit IAS 2 "Stocuri", costul de achiziţie cuprinde preţul de cumpărare, inclusiv taxele
de import şi celelalte taxe de cumpărare, costurile de transport şi de manipulare şi alte costuri care pot fi atribuite
direct achiziţiei de stocuri. Reducerile comerciale sunt deduse pentru a determina costul de achiziţie.
Exemplul 1. Societatea comercială Test achiziţionează pălării în vederea revânzării în următoarele condiţii:
preţ de achiziţie 20.000 lei, taxă vamală 2.000 lei, cheltuieli de transport 2.500 lei, cheltuieli de manipulare 4.000
lei, reducere comercială 1.000 lei.
Calculaţi costul de achiziţie şi înregistraţi achiziţia pălăriilor.
Cost de achiziţie = 20.000 + 2.000 + 2.500 + 4.000 -1.000 = 27.500 lei
27.500 lei 371 = % 27.500 lei

Mărfuri 401 25.500 lei
Furnizori
446 2.000 lei
Alte impozite şi taxe
31
Costul de producţie
Este propriu stocurilor fabricate: produse finite, semifabricate, producţie în curs de execuţie şi alte stocuri
produse de întreprindere .
Costul de producţie cuprinde costul de achiziţie al materiilor prime şi materialelor consumabile, celelalte
cheltuieli directe de producţie (transformare), precum şi cota cheltuielilor indirecte de producţie alocate în mod
raţional ca fiind legate de fabricaţia bunurilor.
Includerea în costul stocurilor a regiilor generale poate fi adecvată în măsura în care reprezintă costuri
suportate pentru a aduce stocurile în locul şi forma dorite.
Regia variabilă de producţie include costurile indirecte de producţie care variază direct proporţional cu
volumul producţiei, cum sunt: costurile indirecte cu materialele şi forţa de muncă.
Regia fixă de producţie constă în acele costuri indirecte de producţie care rămân relativ constante,
indiferent de volumul producţiei, cum sunt: amortizarea, întreţinerea secţiilor şi utilajelor, precum şi costurile cu
conducerea şi administrarea secţiilor.
Capacitatea normală de producţie reprezintă producţia estimată a fi obţinută, în medie, de-a lungul unui
anumit număr de perioade, în condiţii normale, având în vedere şi pierderea de capacitate rezultată din întreţinerea
planificată a echipamentului.
Alocarea regiei fixe asupra costurilor se face pe baza capacităţii normale de producţie (activitate).
Exemple de costuri care NU trebuie incluse în costul stocurilor, ci sunt recunoscute drept cheltuieli ale
perioadei în care au survenit, sunt următoarele:
- pierderile de materiale, manopera sau alte costuri de producţie înregistrate peste limitele normal admise,
inclusiv pierderile datorate risipei;
- cheltuielile de depozitare, cu excepţia cazurilor în care aceste costuri sunt necesare în procesul de
producţie, anterior trecerii într-o nouă fază de fabricaţie. Cheltuielile de depozitare se includ în costul de producţie
atunci când sunt necesare pentru a aduce stocurile în locul şi în starea în care se găsesc;
- regiile (cheltuielile) generale de administraţie care nu participă la aducerea stocurilor în forma şi locul
final;
- costurile de desfacere;
- regia fixă nealocată costului, care se recunoaşte drept cheltuială în perioada în care a apărut.
Exemplul 2. Societatea comercială Albatros fabrică produse finite în următoarele condiţii: cheltuieli cu
materii prime 200.000 lei, cheltuieli cu materialele consumabile 50.000 lei, cheltuieli cu salariile personalului direct
productiv 30.000 lei, cheltuieli cu amortizarea utilajelor 25.000 lei, capacitatea normală de producţie 100.000 buc,
capacitatea efectivă 90.000 buc.
Calculaţi costul de producţie şi înregistraţi obţinerea produselor finite.
90.000
Costul de producţie = 200.000 + 50.000 +30.000 + 25.000 * =302.500 lei
100.000
Obţinere produse finite:
302.500 lei 345 = 711 302.500 lei

Produse finite Venituri aferente
costurilor stocurilor de
produse
Valoarea de aport este caracteristică stocurilor ce reprezintă aport la capitalul social. Ea se stabileşte în
urma evaluării efectuate potrivit legii, în funcţie de preţul pieţei, starea şi amplasarea stocurilor.
32
Valoarea justă se determină pentru stocurile obţinute cu titlu gratuit în funcţie de aceleaşi criterii ca
valoarea de aport.
3.2. Evaluarea la bilanţ

Stocurile se evaluează în bilanţ (la inventar) la valoarea minimă dintre cost şi valoarea realizabilă
netă.
Valoarea realizabilă netă este egală cu preţul de vânzare estimat ce ar putea fi obţinut pe parcursul
desfăşurării normale a activităţii, minus costurile estimate pentru finalizarea bunului, atunci când este cazul, şi
costurile estimate necesare vânzării.
Nevoia de estimare a valorii realizabile nete derivă din deteriorarea fizică a stocurilor, uzura lor morală
parţială sau integrală, învechirea şi din diminuarea preţurilor lor de vânzare. În cazul în care valoarea realizabilă
netă este mai mică decât costul stocurilor, pierderea corespunzătoare este recunoscută ca o cheltuială.
Remarcă. În cele mai multe cazuri valoarea realizabilă netă este tratată ca o valoare de piaţă în sensul de cost (preţ)
de înlocuire. Din acest punct de vedere reprezintă suma pe care o întreprindere trebuie să o plătească în prezent
pentru aceleaşi bunuri, cumpărate de la furnizorii obişnuiţi şi în condiţiile obişnuite. Este preferabil preţul de
înlocuire în locul valorii realizabile nete, ca valoare posibilă de obţinut prin vânzarea stocului, deoarece procedeele
tehnice sunt suficient de complexe şi complicate. Costul de înlocuire derivă în mod normal din costul curent de
achiziţie al unui activ similar, nou sau utilizat.
În principiu deprecierea stocurilor este recunoscută ca o cheltuială potrivit principiului conectării costurilor
la venituri. Astfel, atunci când stocurile sunt vândute, valoarea oricărei diminuări a stocurilor până la valoarea
realizabilă netă şi toate pierderile de stocuri trebuie recunoscute în perioada în care are loc pierderea sau
diminuarea, tipul de înregistrare fiind:
6814 = 39
Cheltuieli de exploatare privind ajustările Ajustări pentru deprecierea stocurilor şi producţiei în
pentru deprecierea activelor circulante curs de execuţie
Orice stornare ulterioară a diminuării valorii stocurilor ca urmare a creşterii valorii realizabile nete,
trebuie recunoscută ca o reducere a cheltuielii cu stocurile în perioada în care stornarea a avut loc, tipul de
înregistrare fiind:
39 = 7814
Ajustări pentru deprecierea stocurilor şi producţiei în curs Venituri din ajustări pentru deprecierea
de execuţie activelor circulante
Exemplul 3. Societatea comercială Alfa deţine un stoc de mărfuri la o valoare de 30.000 lei, valoarea de piaţă a
mărfurilor este 32.000 lei, comisioanele estimate pentru vânzarea mărfurilor sunt de 2.000 lei şi cheltuielile cu
pregătirea stocurilor în vederea vânzării sunt de 1.000 lei.
La ce valoare vor fi evaluate stocurile în bilanţ?
Valoarea realizabilă netă = 32.000-2.000-1.000 = 29.000 lei

Min (Cost, Valoarea realizabilă netă)= Min (30.000, 29.000) =29.000 lei
Stocurile sunt depreciate pentru 1.000 lei
1.000 lei 6814 = 397 1.000 lei

Cheltuieli de exploatare Ajustări pentru
privind ajustările deprecierea mărfurilor
pentru deprecierea activelor
circulante
33
3.3. Evaluarea la ieşire

La data ieşirii sau la darea în consum, bunurile se evaluează şi înregistrează la cheltuieli la valoarea
contabilă de ieşire. În principiu, valoarea contabilă de ieşire este egală cu valoarea contabilă de intrare. Totuşi, dacă
bunurile sunt de natura stocurilor şi titlurilor de valoare similare similare sau identice, au valori de intrare diferite şi
nu există posibilitatea identificării valorilor de intrare, evaluarea la ieşire se poate face, fie pe baza costului mediu
ponderat, după metoda primul intrat – primul ieşit sau după metoda ultimul intrat – primul ieşit. Ultima metoda nu
mai este agreată de IAS 2 „Stocuri”. Decizia aparţine entităţii economice, criteriul de opţiune fiind cel al relevanţei
sau credibilităţii informaţiei şi nu al celui fiscal, poate cel mult al interesului gestionar.
Metoda identificării specifice porneşte de la ipoteza că fiecare articol ieşit este identificat prin data de
intrare şi costul de achiziţie.
Identificarea specifică a costului presupune atribuirea costurilor specifice elementelor identificabile ale
stocurilor. Acest tratament contabil este adecvat pentru acele elemente de stocuri care nu sunt de obicei fungibile şi
acele bunuri sau servicii produse care fac obiectul unei comenzi distincte, indiferent dacă au fost cumpărate sau
produse. Identificarea specifică nu poate fi folosită în cazurile în care stocurile cuprind un număr mare de elemente
care sunt, de regulă, fungibile. În aceste cazuri, metoda care permite selectarea acelor elemente ce rămân în stoc ar
putea fi folosită pentru obţinerea unor efecte dorite asupra rezultatului net al perioadei.
Metoda costului mediu ponderat (CMP). Costul mediu ponderat se poate calcula lunar sau după fiecare
operaţie de intrare sau înainte de fiecare operaţie de intrare, ca raport între valoarea totală a stocului iniţial plus
valoarea intrărilor pe de o parte şi cantitatea existentă în stocul iniţial plus cantitatea intrată, pe de altă parte.
Potrivit metodei „primul intrat - primul ieşit” (FIFO) bunurile ieşite din gestiune se evaluează la costul
de achiziţie al primei intrări (lot). Pe măsura epuizării lotului, stocurile ieşite se evaluează la costul de achiziţie al
lotului următor în ordine cronologică.
Metoda „ultimul intrat - primul ieşit” (LIFO), ieşirile din stoc sunt evaluate la costul de achiziţie al
articolelor intrate ultimele în stoc. Pe măsura epuizării lotului, stocurile ieşite din gestiune se evaluează la costul de
achiziţie sau de producţie al lotului anterior în ordine invers cronologică.
Exemplul 4. Societatea comercială Merişorul prezintă următoarea situaţie în luna aprilie privind stocul de
mere:
stoc iniţial 70 kg* 2 lei/kg
10.04 achiziţie 50 kg * 2,1 lei/kg, TVA 9%;
15.04 vinde 80 kg de mere la un preţ de vânzare de 3 lei/kg, TVA 9%.
Efectuaţi înregistrările în contabilitate şi calculaţi profitul obţinut de societate şi valoarea stocului final, dacă
societatea aplică ca metodă de evaluare a stocurilor la ieşire: FIFO, LIFO, CMP calculat după fiecare
operaţie de intrare şi CMP calculat la sfârşit de lună .
34
35
Contabilitatea stocurilor şi producţiei în curs de execuţie

4. Contabilitatea operaţiilor privind stocurile cumpărate
Operaţiile privind stocurile cumpărate se grupează, după sensul lor în:
cumpărări de stocuri şi
ieşiri de stocuri.
Metoda inventarului permanent

4.1. Operaţii privind cumpărările de stocuri
În cursul exerciţiului, toate operaţiile privind cumpărările de materiale şi mărfuri de la furnizori se
înregistrează la costul de achiziţie în debitul conturilor de stocuri în corespondenţă cu creditul conturilor de
furnizori, dacă aprovizionarea se face pe credit comercial, şi prin conturile de trezorerie dacă se utilizează
instrumente de plată imediată.
Documentul justificativ care stă la baza înregistrării este „factura” iar pentru intrarea în gestiune se
întocmeşte „Nota de recepţie şi constatare de diferenţe” sau „Nota de intrare recepţie”..
Exemplul 1. Societatea Alfa S.A. cumpără pe credit comercial materii prime în valoare de 100.000 lei, iar
cheltuielile cu transportul înscrise în factură de 10.000 lei, TVA 19%. Efectuaţi înregistrarea în contabilitate.
130.900 lei % = 401 130.900 lei
Materii prime
20.900 lei 4426
TVA deductibilă
4.2. Operaţii privind ieşirile de stocuri

Consumul de materii prime şi materiale se înregistrează pe baza „bonurilor de consum” sau a „fişei limită
de consum”, cu costul calculat potrivit metodelor de evaluare la ieşire în debitul conturilor de cheltuieli din grupa
60 „Cheltuieli privind stocurile” şi în creditul conturilor de stocuri, formula contabilă fiind:
60 = 3xx
Cheltuieli privind stocurile Conturi de stocuri şi
producţie în curs de
execuţie
Similar se înregistrează şi ieşirile pe calea vânzărilor.
Exemplul 2. Societatea comercială Alfa SA consumă materii prime în valoare de 70.000 lei.
70.000 lei 601 = 301 70.000 lei
Cheltuieli cu materiile prime Materii prime
Metoda inventarului intermitent

În cadrul metodei inventarului intermitent, la deschiderea exerciţiului se preiau la cheltuielile perioadei
stocurile intrate reflectate în conturile din clasa a 3-a „Conturi de stocuri şi producţie în curs de execuţie”. Pe baza
listelor de inventariere, înregistrarea este de tipul:
60 = 3xx
Cheltuieli privind stocurile Conturi de stocuri şi
producţie în curs de
execuţie
36
Cumpărările de stocuri efectuate în cursul perioadei se înregistrează prin relaţia:

60 = 401
Cheltuieli privind stocurile Furnizori
4426
TVA deductibilă
La sfârşitul perioadei, pe baza listelor de inventariere întocmite, stocurile finale sunt reflectate prin formula
contabilă:
3xx = 60
Conturi de stocuri şi Cheltuieli privind stocurile
producţie în curs de execuţie
Exemplul 3. Stocurile iniţiale de materii prime sunt de 15.000 lei, cumpărările de stocuri inclusiv cheltuielile de
transport cuprinse în factură 90.000 lei, TVA 19%, stocul final determinat prin inventariere 25.000 lei.
a) preluarea pe cheltuieli a stocurilor iniţiale de materii prime:

15.000 lei 601 = 301 15.000 lei
Cheltuieli cu materiile prime Materii prime
b) achiziţie materii prime în condiţiile utilizării inventarului intermitent:

107.100 lei % = 401 107.100 lei
Cheltuieli cu materiile prime
17.100 lei 4426
TVA deductibilă
Valoarea ieşirilor (consumurilor) de materii prime = Stoc iniţial + Intrări - Stoc final = 15.000 + 90.000 - 25.000 =
80.000 lei
D 601 Chelt cu mat prime C
15.000 25.000
90.000
RD 105.000 RC 25.000
TSD 105.000 TSC 25.000
SFD 80.000
37
Metoda inventarului permanent versus Metoda inventarului intermitent

-stocuri cumpărate-
Metoda inventarului permanent Metoda inventarului intermitent
Stocurile iniţiale de mărfuri sunt de 13.000 lei, cumpărările Stocurile iniţiale de mărfuri sunt de 13.000 lei, cumpărările
de stocuri pe baza facturii 100.000 lei, TVA 19%, costul de de stocuri pe baza facturii 100.000 lei, TVA 19%, stocul
achiziţie al mărfurilor vândute 90.000 lei. Efectuaţi final determinat prin inventariere 23.000 lei. Efectuaţi
înregistrările contabile şi determinaţi stocul final de înregistrările contabile şi determinaţi valoarea ieşirilor.
mărfuri.
a) ------------- a) preluarea pe cheltuieli a stocului iniţial:
13.000 lei 607 = 371 13.000 lei
Cheltuieli Mărfuri
privind
mărfurile
b) achiziţie mărfuri: b) achiziţie mărfuri:
119.000 lei % = 401 119.000 lei 119.000 lei % = 401 119.000 lei
100.000 lei 371 Furnizori 100.000 lei 607 Furnizori
Mărfuri Cheltuieli
19.000 lei 4426 privind
TVA deductibilă mărfurile
19.000 lei 4426
TVA deductibilă
c) descărcarea din gestiune a mărfurilor vândute: c) ------------
90.000 lei 607 = 371 90.000 lei
Cheltuieli Mărfuri
privind
mărfurile
d) Stoc final = Stoc iniţial + Intrări – Ieşiri = 13.000 lei+ d) înregistrarea stocului final constatat în urma
100.000 lei – 90.000 lei = 23.000 lei inventarierii:
23.000 lei 371 = 607 23.000 lei
Mărfuri Cheltuieli
D 371 Mărfuri C privind
SI 13.000 mărfurile
90.000
100.000
D 607 Chelt priv. mărfurile C
RD 100.000 RC 90.000
TSD 113.000 TSC 90.000 13.000 23.000
SFD 23.000 100.000
RD 113.000 RC 23.000
TSD 113.000 TSC 23.000
SFD 90.000
Valoarea ieşirilor = Stoc iniţial + Intrări – Stoc final =

13.000 lei + 100.000 lei – 23.000 lei = 90.000 lei
5. Contabilitatea operaţiilor privind stocurile fabricate

Metoda inventarului permanent
Înregistrările contabile proprii metodei inventarului permanent sunt cele aferente obţinerii şi ieşirii
produselor, constatării producţiei în curs la sfârşitul perioadei şi reluării acesteia la începutul perioadei următoare.
Produsele obţinute în cursul perioadei de gestiune se înregistrează pe baza „bonurilor de predare, transfer,
restituire la costul de producţie prin relaţia:
34 = 711
Produse Venituri aferente
produse
38
Ieşirea de produse prin vânzare, pe baza facturilor emise, generează înregistrarea:

711 = 34
Venituri aferente costurilor Produse
stocurilor de produse
Producţia în curs de execuţie constatată la sfârşitul perioadei se înregistrează la costul de producţie astfel :
33 = 711
Producţie în curs de execuţie Venituri aferente
produse
Reluarea producţiei în curs la începutul perioadei următoare se efectuează astfel:

711 = 33
Venituri aferente costurilor Producţie în curs de
stocurilor de produse execuţie
Exemplul 4. Societatea comercială Mobilex obţine mobilă în cursul lunii martie 2018 la un cost de producţie de
100.000 lei, costul producţiei vândute în cursul perioadei 60.000 lei, mobilă în curs de execuţie la sfârşitul lunii în
valoare de 10.000 lei. Prezentaţi înregistrările contabile care se impun.
a) obţinere produse finite:
100.000 lei 345 = 711 100.000 lei
produse
b) descărcarea din gestiune a produselor vândute:

60.000 lei 711 = 345 60.000 lei
Venituri aferente costurilor Produse finite
c) înregistrare producţie în curs de execuţie:

10.000 lei 331 = 711 10.000 lei
Produse în curs de execuţie Venituri aferente
produse
Metoda inventarului intermitent
În cadrul acestei metode, similar stocurilor cumpărate, în conturile de produse se înregistrează doar
stocurile finale constatate în urma inventarierii şi cele iniţiale anulate, ambele pe seama veniturilor din
producţia stocată.
La începutul perioadei, stocurile iniţiale de produse sunt decontate asupra veniturilor debitând contul 711
„Venituri aferente costurilor stocurilor de produse” şi creditând conturile de produse din grupele 33 „Producţia în
curs de execuţie” şi 34 „Produse”.
La sfârşitul perioadei, stocurile de produse consemnate în listele de inventariere sunt înregistrate în
debitul conturile de produse din grupele 33 „Producţia în curs de execuţie” şi 34 „Produse” şi în creditul contului
711 „Venituri aferente costurilor stocurilor de produse”.
Exemplul 5. Stocurile iniţiale de produse finite sunt de 10.000 lei, stocurile de produse finite obţinute în cursul
perioadei 30.000 lei, cost de producţie, stocurile constatate la inventariere, 9.000 lei.
a) descărcarea din gestiune a stocului iniţial de produse finite:
10.000 lei 711 = 345 10.000 lei
Venituri aferente costurilor Produse finite
39
b) constatarea stocului final determinat în urma inventarierii:
100.000 lei 345 = 711 100.000 lei
produse
Metoda inventarului permanent versus Metoda inventarului intermitent

-stocuri fabricate-
Metoda inventarului permanent Metoda inventarului intermitent
Stocurile iniţiale de produse finite sunt de 5.000 lei, Stocurile iniţiale de produse finite sunt de 5.000 lei,
obţinere produse finite la cost de producţie de 60.000 lei, obţinere produse finite la cost de producţie de 60.000 lei,
costul de producţie al produselor finite vândute 50.000 lei. costul de producţie al produselor finite constatate în urma
Efectuaţi înregistrările contabile şi determinaţi stocul final inventarierii 15.000 lei. Efectuaţi înregistrările contabile şi
de produse finite. determinaţi valoarea ieşirilor.
a) ------------- a) descărcarea din gestiune a stocului iniţial:
5.000 lei 711 = 345 5.000 lei
Venituri aferente Produse finite
costurilor
stocurilor de
produse
b) obţinere produse finite: b) -----------
60.000 lei 345 = 711 60.000 lei
Produse finite Venituri
aferente
costurilor
stocurilor de
produse
c) descărcarea din gestiune a produselor finite vândute: c) ------------
50.000 lei 711 = 345 50.000 lei
Venituri aferente Produse finite
costurilor
stocurilor de
produse
d) Stoc final = Stoc iniţial + Intrări – Ieşiri = 5.000 lei+ d) înregistrarea stocului final constatat în urma
60.000 lei – 50.000 lei = 15.000 lei inventarierii:
15.000 lei 345 = 711 15.000 lei
D 345 Produse finite C Produse finite Venituri
SI 5.000 aferente
50.000 costurilor
stocurilor de
60.000
produse
RD 60.000 RC 50.000
TSD 65.000 TSC 50.000
711 Venituri aferente costurilor
SFD 15.000
D stocurilor de produse C
5.000 15.000
RD 5.000 RC 15.000
TSD 5.000 TSC 15.000
SFC 10.000
Valoarea ieşirilor = Stoc iniţial + Intrări – Stoc final =

5.000 lei + 60.000 lei – 15.000 lei = 50.000 lei
40
6. Cazuri particulare privind contabilitatea stocurilor

6.1. Stocuri cumpărate fără facturi sosite
Pentru acest caz la închiderea exerciţiului „N” pentru bunurile sosite fără factură, pe baza „Notei de recepţie
şi constatare de diferenţe” se debitează conturile de „Stocuri” şi se creditează contul 408 „Furnizori – facturi
nesosite”. La deschiderea exerciţiului „N+1” se stornează în negru înregistrarea de mai sus. Ulterior, pe măsura
sosirii facturii se debitează conturile de „Stocuri” şi se creditează contul 401 „Furnizori”.
Se poate folosi şi varianta în care la primirea facturii se înregistrează numai diferenţele între valoarea
estimată în faza iniţială şi cea înscrisă în factură.
În exerciţiul „N” valoarea mărfurilor sosite fără factură este de 100.000 lei, TVA 19% iar în exerciţiul
„N+1” se primeşte factura din care rezultă că preţul de achiziţie este de 120.000 lei, TVA 19%.
Contabilizaţi tranzacţiile la cumpărător şi furnizor.
Cumpărător Vânzător (furnizor)
a) achiziţie mărfuri pe baza avizului de expediţie: a) vânzare mărfuri pe baza avizului de expediţie:
119.000 lei % = 408 119.000 lei 119.000 lei 418 = % 119.000 lei
100.000 lei 371 Furnizori Clienţi 707 100.000 lei
Mărfuri facturi nesosite facturi de Venituri din
19.000 lei 4428 întocmit vânzarea
TVA neexigibilă mărfurilor
4428 19.000 lei
TVA
neexigibilă
La sosirea facturii se stornează avizul şi se înregistrează La emiterea facturii se stornează avizul şi se

factura primită: înregistrează factura emisă:
b) stornarea avizului în roşu: b) stornarea avizului în roşu:
c) înregistrarea facturii: c) emiterea facturii:
6.2. Cumpărări de stocuri cu reduceri comerciale şi financiare

Cumpărări de stocuri cu reduceri comerciale şi financiare
Reducerile primite în cazul cumpărărilor de stocuri pot avea caracter comercial şi caracter financiar.
Reducerile comerciale îmbracă forma de rabaturi, remize şi risturne. Rabatul se primeşte pentru defecte
de calitate şi se practică asupra preţului de vânzare, remiza se acordă asupra preţului pentru vânzări superioare
volumului convenit sau poziţia de transport preferenţială a cumpărătorului, iar risturnul este o reducere de preţ
calculată asupra ansamblului de operaţii efectuate cu acelaşi terţ în decursul unei perioade determinate.
Reducerile comerciale NU se înregistrează în cazul în care sunt consemnate în factura iniţială; la
conturile de stocuri se trece mărimea netă comercială. Reducerea comercială primită pe factura iniţială ajustează
costul de achiziţie al bunurilor.
41
Reducerile comerciale ulterioare (primite pe factură ulterioară)

1. Dacă achiziţia şi primirea reducerii sunt tratate împreună (reducerea comercială face referire la
stocurile pentru care se acordă) reducerile primite ulterior facturării ajustează, de asemenea, costul de achiziţie
al bunurilor, dacă bunurile respective mai sunt în gestiunea entităţii cumpărătoare. Dacă stocurile nu se mai află
în gestiune, reducerile comerciale primite ulterior se înregistrează în contul 609 „Reduceri comerciale primite”,
în corespondenţă cu conturile de terţi.
2. Dacă achiziţia şi primirea reducerii NU sunt tratate împreună (reducerea comercială este acordată în
general şi nu în mod expres pentru anumite stocuri), reducerile comerciale ulterioare se înregistrează în contul
609 „Reduceri comerciale primite”.
Reducerile comerciale ulterioare (acordate pe factură ulterioară)

1. Dacă vânzarea de produse şi acordarea reducerii comerciale sunt tratate împreună, reducerile
comerciale acordate ulterior facturării ajustează veniturile din vânzare.
2. Dacă vânzarea de produse şi acordarea reducerii comerciale NU sunt tratate împreună, reducerile
comerciale acordate ulterior facturării se evidenţiază distinct în contabilitate în contul 709 „Reduceri
comerciale acordate”.
Reducerile financiare sunt sub formă de sconturi de decontare pentru achitarea datoriilor înainte de
termenul normal de exigibilitate. Reducerile financiare se înregistrează în conturile:
667 Cheltuieli privind sconturile acordate
767 Venituri din sconturi obţinute
Din punct de vedere metodologic, reducerile se determină în cascadă.
În schimb, sconturile primite se contabilizează după caz la facturare sau după facurare.
Exemplul 2. O societate achiziţionează mărfuri pe baza datelor: preţ de cumpărare 5.200 lei, rabat 2 %, remiză 3
%, scont de decontare 1 %, TVA 19 %. Contabilizaţi tranzacţiile la cumpărător şi furnizor.
Factura
- Rabat (2%*5.200lei=104 lei) 104 lei
= 5.096 lei
- Remiza (3%*5.096 lei = 153 lei) 153 lei
= Valoare netă comercială 4.943 lei
- Scont de decontare (1%*4.943 lei = 49 lei) 49 lei
= Valoare netă financiară 4.894 lei
+ TVA 19% (19%*4.894 lei=930 lei) 930 lei
= TOTAL DE PLATĂ 5.824 lei

a) achiziţie mărfuri: a) vânzare mărfuri:
5.873 lei % = 401 5.873 lei 5.873 lei 4111 = % 5.873 lei
Mărfuri Venituri din
930 lei 4426 vânzarea
TVA deductiibilă mărfurilor
4427 930 lei
TVA colectată
b) contabilizarea scontului de decontare:
b) contabilizarea scontului de decontare: 49 lei 667 = 4111 49 lei
49 lei 401 = 767 49 lei Cheltuieli Clienţi
Furnizori Venituri din privind
sconturi sconturile
obţinute acordate
SAU SAU
42
5.873 lei % = % 5.873 lei 5.873 lei % = % 5.873 lei

4.943 lei 371 401 5.824 lei 5.824 lei 4111 707 4.943 lei
Mărfuri Furnizori Clienţi Venituri din
930 lei 4426 767 49 lei 49 lei 667 vânzarea
TVA deductiibilă Venituri din Cheltuieli mărfurilor
sconturi privind 4427 930 lei
obţinute sconturile TVA colectată
acordate
Exemplul 3. O societate achiziţionează mărfuri pe baza facturii: preţ de cumpărare 20.000 lei, rabat 20%, TVA 19
%. Ulterior, printr-o factură de reducere se primeşte o remiză în valoare de 10%, TVA 19 %. Remiza este primită
pentru mărfurile cumpărate anterior, iar stocurile de mărfuri există în gestiunea cumpărătorului la acordarea
remizei. Contabilizaţi tranzacţiile la cumpărător şi furnizor.
Factura iniţială
- Rabat (20%*20.000 lei=4.000 lei) 4.000 lei
+ TVA 19% (19%*16.000 lei=3.040 lei) 3.040 lei

a) achiziţie mărfuri: a) vânzare mărfuri:
19.040 lei % = 401 19.040 lei 19.040 lei 4111 = % 19.040 lei
3.040 lei 4426 vânzarea
4427 3.040 lei
TVA colectată
Factura ulterioară
Remiză (10%*16.000 lei=1.600) 1.600 lei
+ TVA 19% (19%*1600 lei=304 lei) 304 lei
= TOTAL DE REDUS 1.904 lei

b) primire factură de reducere comercială ulterioară: b) acordare reducere comercială ulterioară:
1.904 lei 401 = % 1.904 lei 1.904 lei % = 4111 1.904 lei
Furnizori 371 1.600 lei 1.600 lei 707 Clienţi
4426 304 lei vânzarea
TVA mărfurilor
deductiibilă 304 lei 4427
TVA colectată
%. Ulterior, printr-o factură de reducere se primeşte o remiză în valoare de 10%, TVA 19 %. Remiza este primită
pentru mărfurile cumpărate anterior, iar stocurile de mărfuri nu se mai află în gestiunea cumpărătorului la acordarea
remizei. Contabilizaţi tranzacţiile la cumpărător şi furnizor.
43
Factura iniţială
- Rabat (20%*20.000 lei=4.000 lei) 4.000 lei
+ TVA 19% (19%*16.000 lei=3.040 lei) 3.040 lei

a) achiziţie mărfuri: c) vânzare mărfuri:
19.040 lei % = 401 19.040 lei 19.040 lei 4111 = % 19.040 lei
4427 3.040 lei
TVA colectată
Factura ulterioară
Remiză (10%*16.000 lei=1.600) 1.600 lei
+ TVA 19% (19%*1600 lei=304 lei) 304 lei

b) primire factură de reducere comercială ulterioară: a) acordare reducere comercială ulterioară:
1.904 lei 401 = % 1.904 lei 1.904 lei % = 4111 1.904 lei
Reduceri Venituri din
comerciale vânzarea
primite mărfurilor
4426 304 lei 304 lei 4427
TVA TVA colectată
deductiibilă
%. Ulterior, printr-o factură de reducere se primeşte un risturn în valoare de 30%, TVA 19 %. Risturnul este primit
pentru valoarea mărfurile cumpărate în anul anterior fără a fi specificate în factură exact mărfurile care fac obiectul
reducerii . Contabilizaţi tranzacţiile la cumpărător şi furnizor.
Factura iniţială
- Rabat (20%*20.000 lei=4.000 lei) 4.000 lei
+ TVA 19% (19%*16.000 lei=3.040 lei) 3.040 lei

a) achiziţie mărfuri: d) vânzare mărfuri:
19.040 lei % = 401 19.040 lei 19.040 lei 4111 = % 19.040 lei
4427 3.040 lei
TVA colectată
44
Factura ulterioară
Risturn (30%*16.000 lei=4.800) 4.800 lei
+ TVA 19% (19%*4.800 lei=912 lei) 912 lei
Risturnul este acordat în general, achiziţia şi primirea reducerii comerciale ulterioare nu sunt tratate
împreună!

a) primire factură de reducere comercială ulterioară: a) acordare reducere comercială ulterioară:
5.712 lei 401 = % 5.712 lei 5.712 lei % = 4111 5.712 lei
Reduceri Reduceri
comerciale comerciale
primite acordate
4426 912 lei 912 lei 4427
TVA TVA colectată
deductiibilă
Capitolul IV. Contabilitatea terţilor

1.Contabilitatea operaţiilor privind taxa pe valoarea adaugată
TVA reprezintă un impozit indirect întemeiat pe criteriul deductibilităţii, care se stabileşte asupra operaţiilor
privind transferul proprietăţii bunurilor, precum şi asupra celor privind prestările de servicii.
Ca mărime, TVA este echivalentă cu diferenţa dintre vânzările şi cumpărările în cadrul aceluiaşi stadiu al circuitului
economic.
În plan contabil, în consonanţă cu criteriul deductibilităţii, TVA se delimita şi evidenţia ca o creanţă asupra
bugetului de stat la intrare şi ca o datorie, în raport cu bugetul la ieşire. În consecinţă, pentru calcularea şi decontarea
TVA se distingeau trei categorii de operaţii :
1. respectiv calcularea şi evidenţierea TVA – deductibilă, în amonte, la primirea bunurilor şi serviciilor,
2. calcularea şi evidenţierea TVA – colectată, în aval, la vânzarea bunurilor şi serviciilor şi
3. stabilirea şi regularizarea TVA de plată sau de recuperat de la buget.
 TVA – deductibilă se calcula şi înregistra ca o creanţă asupra bugetului statului în cadrul următoarelor operaţii
privind intrările :
TVA – deductibilă înscrisă în facturile furnizorului pentru activitatea de exploatare,
4426 = 401
TVA – deductibilă Furnizori
3xx 404
Conturi de stocuri şi producţie Furnizori de imobilizări
6xx
Conturi de cheltuieli
 TVA – colectată se calcula şi se înregistra ca o datorie faţă de bugetul statului în cadrul următoarelor operaţii privind
ieşirile:
TVA – colectată înscrisă în facturile emise către clienţi sau alte documente legale reprezentând vânzările de mărfuri şi
bunuri, prestările de servicii şi executările de lucrări,
41x = 4427
Clienţi şi conturi asimilate TVA – colectată
461 7xx
Debitori diverşi Conturi de venituri
51
Conturi la bănci
45
53
Casa
Regularizare TVA. Cu ocazia exigibilităţii lunare pe baza decontului privind operaţiile realizate şi TVA aferentă se
stabileşte TVA de plată sau de recuperat. În acest scop se procedează la compensarea soldurilor conturilor 4426 „TVA –
deductibilă” şi 4427 „TVA – colectată”. Diferenţa constatată se regularizează astfel:
a) Dacă TVA – deductibilă este mai mare decât TVA – colectată, înregistrarea este următoarea:
4427 = 4426
TVA colectată TVA – deductibilă
4424
TVA – de recuperat
Diferenţa se compensează cu TVA datorată bugetului de stat din lunile următoare sau se încasează pe baza cererii de
rambursare, înregistrarea fiind:
4423 = 4424
TVA – de plată TVA – de recuperat
(dacă se compensează)
512
Conturi curente la bănci
(dacă se rambursează)
b) Dacă TVA – colectată este mai mare decât TVA – deductibilă, instrumentarea contabilă este:
4427 = 4426
TVA colectată TVA – deductibilă
4423
TVA – de plată
Dacă nu este cazul compensării cu TVA – de recuperat din luna precedentă, diferenţa se achită până la data de 25 a lunii
următoare,
4423 = 512
TVA – de plată Conturi curente la bănci
ATENTIE!!! 4428 TVA neexigibilă nu influenţează regularizarea TVA-ului lunar.
Exemplul 1. Societatea comercială Alfa SRL a achiziţionat mărfuri în cursul lunii în valoare de 100.000 lei, TVA
19% şi a vândut societăţii Beta în valoare de 150.000 lei, TVA 19%, TVA neexigibilă 25.000 lei, soldul contului TVA de
recuperat 3.000 lei. Înregistraţi regularizarea TVA-ului la sfârşitul lunii, compensarea dacă este cazul şi plata/încasarea
TVA..
Achiziţie mărfuri:
119.000 lei % = 401 119.000 lei
Mărfuri
19.000 lei 4426
TVA deductibila
Vânzare mărfuri:
178.500 lei 4111 = % 178.500 lei
Clienţi 707 150.000 lei
Venituri din vânzarea
mărfurilor
4427 28.500 lei
TVA colectata
46
Regularizare TVA:
28.500 lei 4427 = % 28.500 lei
TVA colectata 4426 19.000 lei
TVA deductibila
4423 9.500 lei
TVA de plată
Compensare TVA:
3.000 lei 4423 = 4424 3.000 lei

TVA de plată TVA de recuperat
Plata TVA:
6.500 lei 4423 = 5121 6.500 lei
TVA de plată Conturi la bănci în lei
Exemplul 2. La sfârşitul lunii martie o societate comercială prezintă următoarea situaţie: TVA deductibilă 40.000 lei,
TVA colectată 52.000 lei, TVA neexigibilă 3.000 lei. Efectuaţi înregistrările contabile legate de TVA.
Regularizare TVA:
52.000 lei 4427 = % 52.000 lei
TVA colectata 4426 40.000 lei
TVA deductibila
4423 12.000 lei
TVA de plată
Plata TVA:
12.000 lei 4423 = 5121 12.000 lei
TVA de plată Conturi la bănci în lei
Exemplul 3. La sfârşitul lunii martie o societate comercială prezintă următoarea situaţie: TVA deductibilă 45.000 lei,
TVA colectată 40.000 lei, TVA neexigibilă 3.000 lei, TVA de plata din lunile precedente 1.000 lei. Efectuaţi înregistrările
contabile legate de TVA.
Regularizare TVA:
45.000 lei % = 4426 45.000 lei
40.000 lei 4427 TVA deductibila
TVA colectata
5.000 lei 4424
TVA de recuperat
Compensare TVA:
1.000 lei 4423 = 4424 1.000 lei

TVA de plată TVA de recuperat
Încasare TVA:
4.000 lei 5121 = 4424 4.000 lei

Conturi la bănci în lei TVA de recuperat
47
2.Contabilitatea operaţiilor privind decontările cu personalul, cu asigurările sociale

şi protecţia socială
Decontările cu personalul au ca obiect calculul, înregistrarea la cheltuieli şi decontarea salariilor cuvenite angajaţilor.
Structural, salariile sunt formate din salariul de bază cuvenit angajaţilor, sporurile şi adaosurile pentru condiţii deosebite de
muncă şi pentru rezultatele obţinute (sporurile pentru condiţii deosebite de muncă, sporurile pentru orele prestate pe timpul
nopţii, sporurile pentru orele suplimentare de muncă, sporurile pentru vechime şi neîntreruptă în muncă), indemnizaţiile şi
alte sporuri acordate pentru conducere, indexările de salariu şi compensarea creşterilor de preţuri; indemnizaţiile acordate
pentru concediul de odihnă.
Elementele de calcul şi decontare a remuneraţiilor aşa cum sunt ierarhizate în statul de salarii se prezintă astfel:
 Salariul de încadrare;
(+) sporuri şi adaosuri;
(+) indemnizaţii de conducere şi alte sporuri acordate pentru conducere;
(+) indemnizările de salarii şi compensarea creşterilor de preţuri;
(+) salariul în natură;
= Salariul brut
(–) contribuţia personalului la asigurările sociale;
(–) contribuţia personalului la fondul de şomaj;
(–) contribuţia personalului la asigurările sociale de sănătate;
(–) deducere personală
= Salariul brut impozabil;
(–) Impozitul pe salariu (16%* Salariul brut impozabil);
Salariul brut
(–) contribuţia personalului la asigurările sociale;
(–) contribuţia personalului la fondul de şomaj;
(–)contribuţia personalului la asigurările sociale de sănătate;
(–) Impozitul pe salariu
= Salariul net;
Deducerea personală se acordă pentru persoanele fizice care au un venit lunar brut de până la 1.950 lei inclusiv,
astfel:
- pentru contribuabilii care nu au persoane în întreţinere - 510 lei;
- pentru contribuabilii care au o persoană în întreţinere - 670 lei;
- pentru contribuabilii care au două persoane în întreţinere - 830 lei;
- pentru contribuabilii care au trei persoane în întreţinere - 990 lei;
- pentru contribuabilii care au patru sau mai multe persoane în întreţinere - 1310 lei.
Pentru contribuabilii care realizează venituri brute lunare din salarii cuprinse între 1.950,01 lei şi 3.600 lei, inclusiv,
deducerile personale sunt degresive faţă de cele de mai sus şi se stabilesc prin ordin al ministrului finanţelor publice.
Venit brut lunar Persoane aflate în întreținere
De la la fără 1 pers 2 pers 3 pers 4 pers și peste
4
1 1.950 510 670 830 990 1.310
1.951 2.000 495 655 815 975 1295
2.001 2.050 480 640 800 960 1.280
2.051 2.100 465 625 785 945 1265
......
2.351 2.400 375 535 695 855 1.175
.......
3.351 3.600 15 175 335 495 815
Pentru contribuabilii care realizează venituri brute lunare din salarii de peste 3.600 lei NU se acordă deducerea
personală.
48
Cheltuielile cu personalul şi decontarea drepturilor cuvenite angajaţilor determină următoarele înregistrări contabile:
1. Plata avansurilor şi aconturilor către salariaţi,
425 = 531
Avansuri acordate personalului Casa
2. Cheltuieli cu salarii şi alte drepturi cuvenite personalului, înregistrate pe baza statului de salarii,
641 = 421
Cheltuieli salariile personalului Personal salarii datorate
3. Reţinerile din salarii reprezentând avansuri, popriri, contribuţia personalului pentru asigurările sociale, ajutorul de şomaj şi
contribuţia personal la asigurările sociale de sănătate, impozitul pe salarii.
421 = 425
Personal salarii datorate Avansuri acordate personalului
427
Reţineri din salarii datorate terţilor
4315
Contribuţia de asigurări sociale
4316
Contribuţia de asigurări sociale de sănătate
444
Impozitul pe venituri de natura salariilor
4. Activarea salariilor nete datorate personalului,
421 = 512
Personal salarii datorate Conturi curente la bănci
sau 531
Casa
Salariata Ionescu Geta a realizat un salariu de 2.370 ron în luna februarie 2018, ea are un copil în întreţinere şi
primeşte avans de 100 ron. Reţinerile din salariu sunt: CAS 25%, CASS 10 %, impozit pe salariu 10%. Calculaţi salariul
impozabil, impozitul pe salariu, salariul net şi restul de plată şi efectuaţi înregistrările în contabilitate.
Salariul brut 2370

- CAS (25%*2370=592,5) 593
- CASS (10%*2370=237) 237
=Venit net 1.540
-Deducere 535
=Baza impozabila 1.005
Impozit pe salariu (10%*1.005=100,5) 101
Salariul net (sal brut-CAS-CASS-impozit 1.439
pe salariu
Avans 100
Rest de plata (lichidare) 1.439-100 1.339
ATENTIE! Datoriile la stat se aproximeaza in plus sau in minus cu o unitate!!!! 12,4 devine 12
49
Plata avans :
100 425 = 5121 100
Înregistrare salariu :
2.370 641 = 421 2.370
Inregistrare retineri din salariu :

1.031 421 = % 1.031
593 4315
237 4316
101 444
100 425
Plata lichidare :
1.399 421 = 5121 1.399
Cheltuielile cu personalul suportate de către o societate comercială nu se rezumă doar la cheltuielile salariale,
societate este obligată să plătească o contribuţie asiguratorie pentru muncă în procent de 2,25%.
Înregistrarea contabilă aferentă este:

1.
646 = 436
Cheltuieli privind contribuția Contribuţia asiguratorie
asiguratorie pentru muncă pentru muncă
Reluând exemplul anterior calculaţi şi înregistraţi contribuţia societăţii şi efectuaţi plata datoriilor sociale către stat.
Calculaţi cheltuielile cu personalul aferente lunii februarie 2018.
a) inregistrare contribuție asiguratorie pentru muncă (firma)
2,25%*2.370=53,325
53 646 = 436 53
b) plata datoriilor firmei și ale angajatilor la stat

984 % = 5121 984
593 4315
237 4316
101 444
53 436
Cheltuielile cu personalul = 2.370 + 53=2.423
50

Suport Curs Contabilitate Financiară

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Suport Curs Contabilitate Financiară

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Contabilitate financiară

Conf. univ. dr. IRIMESCU ALINA

INTRODUCERE ÎN CONTABILITATEA FINANCIARĂ

Capitolul I. Normalizarea contabilă

Cine realizează normalizarea?

Utilizatorii situaţiilor financiare

Elementele modelate prin situaţiile financiare. Delimitări şi definiţii

Bilanţ contabil (forma listă)

E şi F sunt indicatori care se calculează conform următoarelor formule:

2. Contul de profit şi pierdere

3. Situaţia fluxurilor de trezorerie

Fluxuri de trezorerie = Încasări – Plăţi

Fluxuri de trezorerie din activităţi de exploatare (exemple):

Potrivit metodei directe:

Plata datoriilor aferente leasing-ului financiar

Flux investiţii Flux finanţare

4. Situaţia modificărilor capitalului propriu

Rambursare aport către acţionari:

3) din reevaluarea unei clădiri a rezultat un plus de valoare de 30.000 lei;

4) se încorporează prime de capital în valoare de 1.000 lei în capitalul social;

Încorporare prime de emisiune în capitalul social:

Se cere să se întocmească "Situaţia modicărilor capitalurilor proprii".

SITUAŢIA MODIFICĂRILOR CAPITALULUI PROPRIU

5. Notele explicative la situaţiile financiare anuale

- valoarea recomandată acceptabilă - în jurul valorii de 2;

b) Indicatorul lichidităţii imediate Active curente – Stocuri

Capital împrumutat Capital împrumutat

3. Indicatori de activitate (indicatori de gestiune) - furnizează informaţii cu privire la:

- Viteza de rotaţie a debitelor-clienţi

Sold mediu clienţi

Sold mediu furnizori_________

- Viteza de rotaţie a imobilizărilor corporale - evaluează eficacitatea managementului imobilizărilor corporale

- Viteza de rotaţie a activelor totale

Capitolul II. Contabilitatea activelor imobilizate

I. Contabilitatea imobilizărilor corporale

2. Conturile de imobilizări corporale

4. Evaluarea şi tratamentele contabile specifice

4.1. Evaluarea iniţială

71.400 lei % = 404 71.400 lei

b) înregistrarea utilajului după montaj:

a) recepţia echipamentului la 01.03.N:

b) înregistrarea cheltuielilor de punere în funcţiune:

c) punerea în funcţiune la 10.04.N:

4.300 lei 2131 = 231 4.300 lei

Cazuri particulare privind achiziţia imobilizărilor corporale:

a) achiziţia de imobilizări corporale din import

Preţ de cumpărare 60.000 lei

b) achiziţia de imobilizări corporale cu acordarea avansurilor

c) imobilizări corporale în curs de aprovizionare

30.000 lei 223 = 404 30.000 lei

30.000 lei 404 = 5121 30.000 lei

30.000 lei 2133 = 223 30.000 lei

d) imobilizări corporale achiziţionate printr-un contract de leasing financiar

a) la semnarea contractului de leasing sau la primirea bunului:

b) înregistrarea facturii de avans:

e) înregistrarea facturii corespunzătoare primei rate:

e) În categoria imobilizărilor corporale se urmăresc distinct investiţiile imobiliare.

Preţ de cumpărare 1.000.000 lei

1.045.200 lei 215 = 404 1.045.200 lei

II. COSTUL DE PRODUCŢIE

Cheltuielile efectuate cu producţia de imobilizări corporale se contabilizează pe naturi cu ajutorul conturilor

Pentru studiu, se poate reţine şi înregistrarea de tipul:

Tratamentele contabile din cei doi ani se prezintă astfel: