COMUNICAREA FUNCIARĂ – FUNCłIE DE BAZĂ A SITUAłIILOR

FINANCIARE
lect.univ.drd. Dorina Lezeu
Universitatea din Oradea, Facultatea de ŞtiinŃe Economice, Str. Armatei Române nr.5,
Oradea, telefon: 0745141318, e-mail: dorinalezeu@yahoo.com
Ec.drd. Eduard Florea
Primăria Oradea – AdministraŃia Patrimoniului Imobiliar

The financial communication is one of the methods which allow the firm to administrate its external
relations through the financial and accounting information’s provided by the company.

Globalizarea economică este de mai mult timp un fenomen generat de realităŃi de

necontestat, îmbrăcând forme complexe, uneori greu de descifrat. Intensificarea ei în ultima
parte a secolului XX a creat noi probleme, a căror rezolvare nu mai este posibilă folosind
acelaşi instrumentar ştiinŃific valabil cu mulŃi ani în urmă.
Unul din impulsurile care a determinat într-o oarecare măsură globalizarea
economică l-a constituit apariŃia şi dezvoltarea corporaŃiilor multinaŃionale, acestea fiind
considerate în prezent operatori economico-financiari globali.
Obiectivul major al corporaŃiilor se intersectează cel mai adesea cu cerinŃele
specifice ale referenŃialelor contabile astfel încât rezultanta – situaŃiile financiare – să poată
furniza informaŃiile contabile solicitate de proprietarii acestora şi alŃi utilizatori.
Apare în acest mod fenomenul de comunicare financiară definit ca posibilitatea de a
furniza informaŃii contabile şi financiare cu ajutorul situaŃiilor financiare şi analizei financiare,
astfel încât mediul extern al întreprinderii să fie satisfăcut.
Din acest mod de definire al comunicării financiare se desprind următoarele trăsături:
a. comunicarea financiară furnizează informaŃii contabile şi financiare – doi produşi
diferiŃi atât ca sursă de furnizare cât şi ca finalitate;
b. sursele de furnizare a informaŃiilor le constituie situaŃiile financiare pentru
informaŃiile contabile şi sistemele de indicatori economico-financiari pentru
informaŃiile financiare;
c. destinaŃia informaŃiilor o reprezintă mediul extern al întreprinderii format pe de o
parte din proprietarii de întreprinderi, salariaŃi, stat etc. iar pe de altă parte din
instituŃiile financiare care “furnizează” capitalul acestora.
În situaŃia corporaŃiilor multinaŃionale care şi-au extins producŃia şi marketingul
dincolo de graniŃele unei Ńări comunicarea financiară este determinată de furnizarea de
informaŃii între sediul corporaŃiei şi filialele sale. ProducŃia internaŃională reprezintă o
activitate creatoare de valoare adăugată, aflată sub proprietatea, controlul şi organizarea
unei firme (sau unui grup de firme) dincolo de hotarele sale naŃionale.
Comunicarea financiară “furnizează” atât informaŃii contabile cât şi informaŃii
financiare pentru mediul extern al întreprinderii (fig. nr. 1.).

235
 Fig. nr. 1. Reprezentarea grafică a comunicării financiare

Apare în cadrul procesului de comunicare financiară fenomenul de armonizare a

informaŃiilor contabile şi financiare determinate de particularităŃile referenŃialelor contabile, în
cadrul cărora procesul de obŃinere a informaŃiilor contabile este supus unor tratamente
diferite.
Însumarea informaŃiilor contabile între sediu şi filiale în cadrul corporaŃiilor conduce la
obŃinerea situaŃiilor financiare consolidate care interesează:
a. proprietarii corporaŃiei pentru a analiza rentabilitatea capitalului investit;
b. instituŃiile financiare care furnizează capitalul necesar pentru susŃinerea
strategiilor de dezvoltare şi extindere a activităŃii;
c. investitorii care sunt interesaŃi în obŃinerea de informaŃii pentru rentabilitatea
financiară şi a relaŃiei acesteia cu riscul;
d. corporaŃia însăşi pentru a-şi cunoaşte posibilităŃile de autofinanŃare şi a-şi
dimensiona sursele proprii de finanŃare.
Fără comunicarea financiară, corporaŃiile şi-ar desfăşura activitatea într-un mediu
izolat, cel mai adesea sortit eşecului. Se poate afirma că atât în cazul întreprinderilor cât şi al
corporaŃiilor comunicarea financiară ocupă un loc central în universul economic al acestora,
constituind aparatul respirator pentru schimb de oxigen cu mediul economic.
Dacă practicile de informare contabilă şi financiară relevă un ansamblu de obligaŃii
explicite, impuse prin texte juridice, ele tind de asemenea să se insereze în cadrul politicilor
de comunicare adoptate de întreprinderi în coerenŃă cu orientările generale de dezvoltare
stabilite.
În primul rând, politica de comunicare constituie una din pârghiile ce permite
întreprinderii să-şi administreze relaŃiile cu comunitatea financiară. Posibilitatea de a duce o
astfel de politică pare rezervată marilor întreprinderi ale căror titluri sunt negociate pe piaŃa
financiară. Cu toate acestea, deschiderea unei pieŃe secundare accesibilă unităŃilor de
dimensiuni mai restrânse lărgeşte notabil cercul întreprinderilor susceptibile de a dezvolta o
orientare de acest tip. Imaginea întreprinderii printre geranŃii de portofolii, investitorii
individuali şi instituŃionali, analiştii financiari, presa specializată şi, în general, în public
condiŃionează evoluŃia bursieră a titlurilor acesteia. De altfel, ea determină posibilitatea de a
plasa noile emisiuni şi de a utiliza pieŃele de capitaluri ca surse de fonduri pentru
întreprinderi. PiaŃa bursieră, piaŃa monetară şi pieŃele financiare internaŃionale constituie
astfel obiective privilegiate ale politicii de finanŃare, dar şi ale politicii de comunicare
financiară pentru numeroase întreprinderi.
În plus, necesitatea de a pregăti imaginea întreprinderii răspunde unui imperativ
defensiv. În măsura în care ea contribuie la îmbunătăŃirea previziunilor pe care piaŃa le
exprimă referitor la rezultatele şi riscurile viitoare, se poate evita o subcapitalizare

236
susceptibilă să creeze o vulnerabilitate reală a întreprinderii în faŃa eventualelor manevre
ostile ce ar putea fi iniŃiate de unii concurenŃi.
Această politică de informare apare inseparabilă de politica de comunicare globală a
întreprinderii. În aceste condiŃii, difuzarea activă a unei informaŃii financiare fiabile, clare şi
regulate, apare nu numai ca răspuns la un imperativ al gestiunii financiare, ci şi ca expresie
a unui imperativ de politică generală.
Instrumentele comunicării financiare, aşa cum am mai menŃionat, sunt reprezentate
de informaŃia contabilă şi informaŃia financiară. Dacă pentru contabilitate şi mediul său
interesează informaŃia contabilă, pentru analiza financiară interesează informaŃia financiară,
pentru care, încercând o definiŃie, se poate spune că reprezintă rezultatul prelucrării
informaŃiei contabile cu ajutorul indicatorilor economico-financiari.
Rezultă că informaŃia financiară are următoarele trăsături definitorii:
a. este rezultatul prelucrării informaŃiilor contabile;
b. instrumentele de prelucrare sunt reprezentate de indicatorii economico-financiari;
c. producătorii de informaŃie financiară sunt analiştii financiari;
d. mediul la care se adresează este mediul financiar.
Aşa cum rezultă şi din figura de mai jos, informaŃia financiară este rezultatul unor
transformări succesive ale operaŃiunilor patrimoniale reflectate în situaŃiile financiare.

Fig. nr. 2. Procesul de obŃinere a informaŃiilor financiare

Calitatea informaŃiei financiare este determinată de calitatea informaŃiei contabile,
între cele două categorii de informaŃii existând o serie de caracteristici prin care se
diferenŃiază, evidenŃiate în tabelul nr. 1:

Tabelul nr. 1. Analiza comparativă între informaŃia contabilă şi financiară

Caracteristica InformaŃia contabilă InformaŃia financiară
Procedeu de Prelucrarea operaŃiilor Prelucrarea informaŃiilor
obŃinere patrimoniale cu ajutorul contabile utilizând indicatori
conturilor ec.-financiari
Sursa de SituaŃiile financiare SituaŃiile financiare prelucrate
furnizare (Indicatori economico-
financiari)
Producători Contabili Analişti financiari
Utilizatori Proprietari Proprietari
SalariaŃi InstituŃii financiare
Stat PiaŃa de capital
Întreprinderea însăşi Noii investitori

Structura informaŃiilor financiare este diversificată, în funcŃie de indicatorii

economico-financiari utilizaŃi, astfel putându-se distinge:
informaŃii financiare pentru caracterizarea modalităŃilor de realizare a echilibrului
financiar;

237
 informaŃii financiare pentru aprecierea gestiunii patrimoniului;
informaŃii financiare pentru caracterizarea rentabilităŃii;
informaŃii financiare obŃinute prin utilizarea combinată a diferitelor rate.
Aprecierea stării financiare a unei întreprinderi se va realiza astfel prin utilizarea
acestor categorii de informaŃii financiare, care după prelucrarea de către analistul financiar
vor permite:
a. evidenŃierea punctelor tari şi slabe în poziŃia şi performanŃa financiară a
întreprinderii;
b. analiza oportunităŃilor pe care le are întreprinderea, inclusiv a avantajului
competitiv faŃă de concurenŃi;
c. evidenŃierea ameninŃărilor la adresa întreprinderii, care provin de regulă din
mediul extern al acesteia.
d. InformaŃia financiară astfel obŃinută se adresează:
e. instituŃiilor financiare, care sunt interesate de starea financiară a întreprinderii
atunci când furnizează capital;
f. proprietarilor, care sunt la rândul lor interesaŃi de evoluŃia stării financiare a
întreprinderii deoarece aşteaptă un randament de la capitalul investit;
g. noilor investitori, care nu furnizează capital până nu deŃin informaŃii despre starea
economico-financiară şi mediul în care investesc;
h. pieŃei de capital, care pentru stabilirea cursului de piaŃă al acŃiunilor utilizează
informaŃii din analiza financiară.
Aşa cum se arată în cadrul general IASC, aproape toŃi utilizatorii folosesc informaŃii
în vederea luării de decizii economice pentru:
a hotărî când să cumpere, să păstreze sau să vândă o investiŃie de capital;
a evalua răspunderea sau gestiunea managerială;
a evalua capacitatea întreprinderii de a plăti şi de a oferi alte beneficii angajaŃilor săi;
a evalua garanŃiile pentru creditele acordate întreprinderii;
a determina politicile de impozitare;
a determina profitul şi dividendele ce pot fi distribuite;
a elabora şi utiliza date statistice despre venitul naŃional;
a reglementa activitatea întreprinderilor.
În condiŃiile producerii mutaŃiei de la concepŃia tradiŃională asupra firmei la viziunea
convertită sau transformată, scopul firmei se modifică de asemenea de la maximizarea
bogăŃiei proprietarilor la satisfacerea, la un nivel rezonabil, a intereselor majore ale
stakeholder-ilor, ceea ce implică luarea în considerare a varietăŃii intereselor şi necesităŃilor
acestora.
Conceptul de “stakeholderi”, tradus în limba română prin termenul “interesaŃi”,
desemnează categorii de persoane şi/sau organizaŃii ale căror interese sunt afectate de
modalităŃile de concepere şi desfăşurare a activităŃilor firmei, de mărimea şi repartiŃia
veniturilor acesteia, devenind utilizatori ai informaŃiilor contabile şi financiare furnizate de
situaŃiile financiare.
Obiectivul situaŃiilor financiare generale este furnizarea de informaŃii despre poziŃia
financiară, performanŃa şi fluxurile de numerar ale unei întreprinderi, care sunt utile unei
game largi de utilizatori în luarea de decizii economice, de aici rezultând importanŃa
deosebită acordată beneficiarilor de informaŃie.

238
Bibliografie
1. Kochan Th.A., Useen M. – “Transforming Organization”, Oxford University Press, New
York, 1992.
2. Ionescu, Gh., Cazan, E., Negruşa Adina – “Management organizaŃional”, Ed. Tribuna
Economică, Bucureşti, 2001.
3. Standardele InternaŃionale de Contabilitate 2001, Ed. Economică, Bucureşti, 2001.

239