Sunteți pe pagina 1din 6

Tema 4.

Evaziunea fiscală

1. Noţiuni generale despre evaziunea fiscală


2. Efectele evaziunii fiscale
3. Metode de combatere a evaziunii fiscale

1. Noţiuni generale despre evaziunea fiscală.


În aspect general,mijloacele folosite pentru sustragerea de la obligaţiile fiscale se prezintă sub
formă variate şi multiple ,însă ele pot fi împărţite în 2 categorii :
1. procedee şi mijloace ilicite ,şi
2. utilizarea imperfecţiunilor legislaţiei.
În literatura de specialitate se încearcă de a găsi o definiţie care ar cuprinde toată complexitatea
fenomenului de evziune fiscală cum ar fi :
 eavziunea fiscală reprezintă totalitatea procedeelor licite şi ilicite cu ajutorul cărora
cei interesaţi sustrag total sau parţial averea lor de la obligaţiunile prevăzute de
legislaţia fiscală – reprezintă sensul larg al noţiunii ;
 sub un alt aspect mai îngust (se referă la ocolirea pe cale legală a prevederelor fiscale)
–evaziunea fiscală ar reprezenta sustragerea intenţionată de la executarea obligaţiei
fiscale ,comisă nu prin încălcarea directă a normei fiscale concrete ,dar prin evitarea
intenţionată ,prin ocolirea acesteea prin intermediul unor acţiuni şi acte simulate şi
numai aparent reale ;
 o altă definiţie (de asemenea incompletă ) – evaziunea fiscală reprezintă sustragrea de
la plata obligaţiilor fiscale prin transmiterea unor date eronate privind sursele şi
veniturile impozabile ; ori
 evaziunea fiscală ar fi sustragerea prin orice mijloace ,în întregime sau în parte , de
la plata impozitelor şi taxelor datorate bugetului de stat şi bugetelor unităţilor
administrativ-teritoraile de către contribuabilii persoane fizice şi juridice ;
 şi în sfîrşit , evaziunea fiscală reprezintă acţiunile bine orientate ale
contribuabilului ,care-i permit să evite sau într-o măsură sau alta să reducă plăţile
sale obligatorii la buget (impozitele şi taxele).
Făcînd o concluzie a celor relatate, putem menţiona că noţiunea de evaziune fiscală poate
purta diferite sensuri după conţinut.
Reieşind din cele menţionate anterior ,în dependenţă de modul de evitarea a prevederilor
fiscale,putem vorbi despre :
 Evaziunea fiscală legală ,Ea se caracterizează prin ocolirea legii fiscale, folosind procedee
şi combinaţii neprevăzutte de aceasta, adică momente scăpate din vedere de legislator
,avînd drept consecinţă :
 evitarea impozitului în general –abţinerea de la exercitarea activităţii reltatele
căreia sînt supuse impozitării (în multe cazuri asemenea metodă nu este eficientă
deoarece poate paraliza activitatea economică a întreprinzătorului şi duce la
pierderea nejustificată a beneficiului ), organizarea unei activităţi în rezultatul
căreia întreprinzătorul nu va avea calitatea de contribuabil sau rezultatul acestei
activităţi nu va fi impozabil în virtutea legii ,etc;
 micşorarea impozitului fără încălcarea legii fiscale (adică prin planificarea şi
optimizarea fiscală) – utilizarea la maxim a facilităţilor fiscale prevăzute de
legislaţie ;scăderea din veniturile impozabile a cheltuielelor permise spre
deducere ,însă ,într-un cuantum mai mare decît cel justificat din punct de vedre
economic (filantropie ,crearea de fonduri supuse amortuzării ,etc.);încadrarea
într-un regim fiscal favorabil cum ar fi cazul regimurilor de evaluare forfetară a
obiectului impozabil ,adică impozitul este stabilit dinainte la o sumă globală
invariabilă (în cazul nostru ar fi obţinerea patentei de întreprinzător ,la genurile de
activitate rezultatele cărora în alte condiţii se impozitează progresiv).

 Evaziunea fiscală fraudulasă .


Spre deosebire de evaziunea fiscală legală care în esenţă se caracterizează printr-o atitudine
prudentă a sustragerii de la plata impozitelor şi taxelor în limetele legii. Altfel spus,prin fraudă
fiscală se înţelege orice acţiune a contribuabilului ce încalcă prevderea fiscală (avînd un
caracter intenţionat),cu scopul de a sustrage de la plata impozitelor şi taxelor datorate la buget.
Evaziunea fiscală frauduloasă de asemenea poate avea drept consecinţă :
 sustragerea totalmente de la impozitare – spre exemplu ,efectuarea activităţii de
întreprinzător fără înregistrarea de stat ,inclusiv la organele fiscale ;menţinerea
evidenţei şi nedeclararea materiei impozabile ;efectuarea altor acţiuni care din
start sînt îndreptate spre a exclude posibilitatea efectuării controlului fiscal în
modul stabilit (crearea uno r întreprinderi fantome ,falimentul intenţionat şi fictiv
, distrugerea documentelor),etc.;
 micşorarea mărimii obligaţiei fiscale prin forme variate –tăinuirea (reducerea)
venitului prin falsificarea documentelor de evidenţă ,inclusiv prin neîntocmirea
unor documente sau întocmirea unor documente primare fictive (cum ar fi
vînzările fără factură ,sau emiterea de facturi fără vînzare efectivă; neprezentarea
unor documente sau includerea unor date eronate la calcularea şi achitarea
impozitelor şi,respectiv ,neachitarea deplină a impozitului ,etc.).
Cauzele evaziunii fiscale
În prezent ,în condiţiile economiei de piaţă ,trecerea tot mai mult de la proprietatea de stat la
proprietatea privată condiţionează creşterea şi diversificarea numărului de agenţi economici
,adică a potenţialilor contribuabili. Faptul menţionat şi dezvoltarea rapidă a diferitor relaţii cu
caracter economic face dificilă cuprinderea acestora în limetele legislaţiei fiscale şi creează vaste
posibilităţi de evaziune fiscală.
În general ,cauzele evaziunii fiscale sînt multiple.Putem numi unele din ele ,ţinînd cont de
importanţă şi frecvenţa apariţiei:
1. sarcinele fiscale exagerate , adică o povară fiscală peste măsură,inechitabilă şi instabilă (în
special pentru unele categorii de contribuabili )-aceste cauze pot crea motive morale de
evaziune fiscală a contribuabilului ,care tratează faptele menţionate ca o exprimare a
reprimării (dominării)din partea statului,considerîndu-se ,în acelaşi timp,în drept de a se
împotrivi şi astfel se formează opinia generală că „a fura de la visterie nu se consideră
furt”.
2. factori de ordin economic:
 coraportul dintre cota impozitului şi măsurile de răspundere –contribuabilul
compară consecinţele economice ale achitării impozitului şi aplicării măsurilor
de răspundere pentru neachitare ,respectiv,cu cît cota impozitului este mai mare
şi măsurile de răspundere mai mici ,cu atît efectul economic al evaziunii fiscale
este mai mare ;
 starea economică a contribuabilului –cu cît starea economică a contribuabilului
este mai grea cu atît tentaţia la evaziune fiscală este mai mare (în unele cazuri
executarea de către contribuabil a tuturor obligaţiilor fiscale poate agrava situaţia
economică a acestuia pînă la nivelul critic şi evaziunea fiscală poate deveni unica
şansă de supravieţuire),iar pericolul aplicării măsurilor de răspundere îl afectează
mai puţin decît în cazul contribuabilului care se dezvoltă dinamic şi aplicarea
unor asemenea măsuri îl poate lipsi de perspective evidente;
 descreştere (criză) economică-se înrăutăţeşte starea materială atît a
contribuabilului ,cît şi a consumatorilor de mărfuri,de lucrări şi servicii
,micşorîndu-se astfel posibilitatea de a transfera impozitul prin intermediul
majorării preţurilor de livrare ;
2. insufucienţa măsurilor de propagandă a respectării legislaţiei fiscale (cu caracter
permanent ) şi ca rezultat – insuficienţa educaţiei fiscale a contribuabililor care constituie o
parte componentă a educaţiei civice;
3. imperfecţiunea legislaţiei fiscale sub aspectul caracterului incomplet (unele rapoprturi
aferente fiscalităţii rămîn în afara reglementărilor normative),impreciziilor şi
ambiguităţilor –toate acestea creînd un „climat destul de favorabil”pentru contribuabili
care urmăresc scopuri evazioniste;
4. lipsa unui control fiscal bine organizat ce ar include mijloace şi metode performante şi un
personal suficient numeric,bine instruit şi corect în acţiuni (excesul de zel al autorităţilor
fiscale ,adică exagerări în procesul exercetării funcţiilor ,de asemenea creează premise
pentru evaziunea fiscală ),etc.-acestea se mai numesc şi cauze tehnice.
5. diversitatea categoriilor de conrtibuabili reieşind din procedura impunerii care , la răndul
ei ,este determinată de domeniul şi specificul activităţii contribuabilului (de exemplu
salariaţii dispun de posibilităţi reduse de evaziune (eludare a fiscului),deoarece impunerea
lor este asigurată de un terţ prin reţinerea la sursă ,în schimb persoanele ce desfăşoară
activitate de întreprinzător beneficiază de un volum considerabil de posibilităţi de evaziune
fiscală prin intermediul modului de evidenţă ,a sistemului de deduceri,de facilităţi,de
treceri în cont,de restituiri ,etc.);
6. putem menţiona chiar şi cauze de ordin politic – asemenea cauze a evaziunii fiscale ţine de
funcţia de reglare a impozitelor, adică statul prin intermediul fiscalităţii promovează un
anumit gen de politică economică sau socială,iar contribuabilii împotriva cărora este
îndreptată asemenea politică opun o anumită rezistenţă,inclusiv prin intermediul evaziunii
fiscale.
Evaziunea fiscală evident este foarte dăunătoare atît statului (societăţii),lipsindu-l de
veniturile necesare îndeplinirii sarcinelor şi atribuţiilor, cît şi contribuabilului,deoarece în
realitate totalul impozitelor se distribuie pe o masă de venituri mai mciă, creîndu-se
distorsiuni în povara fiscală (adică în impunerea echitabilă şi egală a aceloraşi categorii de
contribuabili).
Metode de evaziune fiscală se schimbă cu o rapiditate uimitoare ,şi metodele de control şi
investigare trebuie să evolueze cu aceeaşi intensitate.

2. Efectele evaziunii fiscale


Conform unor opinii,împărtăşite de specialişti în domeniul fiscalităţii ,fenomenul evaziunii
fiscale provoacă mai multe tipuri de efecte ,observîndu-se o paralelă între funcţiile impozitelor
şi tipurile de efecte ale evaziunii fiscale.Aşa dar ,pot fi nominalizate următoarele efecte ale
evaziunii fiscale :
 efecte cu caracter economic
 efecte cu caracter social
 efecte asupre formării veniturilor statului şi chiar
 efecte cu caracter politic.
Efecte cu caracter economic.Este bine ştiut că într-o economie de piaţă,impozitele reprezintă
una din sursele importante de constituire a veniturilor bugetului şi,în acelaşi timp,o pîrghie destul
de eficientă prin intermediul căreia statul poate stimula dezvoltarea şi desfăşurarea activităţii
economice (inclusiv poate orienta şi modela compartimentul investiţional al agenţilor
economici).La rîndul său,un buget care dispune de venituri suficiente devine un mijloc eficient în
asigurarea echilibrului general economic,precum şi un mijloc de corectare a conjuncturii
economice (promovarea de măsuri cu efecte i9nflaţioniste-cum ar fi majorarea cheltuielelor
publice pentru stimularea investiţiilor şi crearea noilor locuri de muncă ;sau a măsurilor cu efect
deflaţionist-de exemplu cele privind reducerea impozitelor).
Efecte cu caracter social.Evaziunea fiscală reprezintă o faptă gravă ,deoarece implică
micşorarea fondurilor ce constituie venituri ale bugetului ,şi statul nu-şi poate îndeplini
corespunzător sarcinele ce-i revin în domeniile social-economic şi social-cultural (acordarea de
subvenţii ,compensaţii şi indemnizaţii ,facilităţi fiscale).Pe de altă parte,direct sau indirect
,contribuabilul care a săvîrşit evaziunea , mai devereme sau mai tîrziu ,va avea şi el de suferit .
Aşa dar,insuficienţa în rezultatul evaziunii fiscale a mijloacelor bugetare necesare pentru
promovarea unor programe guvernamentale de interes general sau local (privind sprijinul unor
categorii sociale defavorizate ,privind acordarea avantajelor fiscale şi a ajutorului financiar direct
altor categorii care au nevoie de sprijinul financiar al statului ),poate avea ca efect consecinţe
sociale destul de grave cum ar fi diminuarea standardului de viaţă al categoriilor sociale care
sînt private de ajutorul statului,diminuarea standardelor privind gradul de educaţie şi sănătate a
populaţie ,sau chiar poate cauza acţiuni de protest şi grave tulburări şi din partea populaţiei.
Efecte asupra formării veniturilor statului.După cum a fost menţionat anterior,existenţa
fenomenului de evaziune fiscală în mod obligatoriu duce la diminuarea volumului veniturilor
statului şi,în rezultatul lipsei acute de fonduri financiare pentru îndeplinirea sarcinelor puse
,statul nu are o altă cale decît să aplice unica măsură eficientă şi cu efect imediat - majorarea
cotelor impozitelor şi taxelor existente sau chiar instituirea unor noi impozite şi taxe.Această
măsură duce la creşterea presiunii (poverii) fiscale şi ,ca urmare firească,o creştere a rezistenţei
(opunerii) la impozitare şi,evident ,a fenomenului de evaziune fiscală.Adică se crează un „cerc
vicios” ,din care se poate ieşi doar dacă se reduce semnificativ fenomenul evaziunii fiscale ,iar în
consecinţă se va reduce volumul de venituri ce se sustrag de la buget.Odată ce se produce aceasta
,se măreşte volumul veniturilor la buget ,necesităţile statului şi societăţiisînt satisfăcute şi chiar
se poate la reducerea cotelor de impunere.
Efecte cu caracter politic.orice companie electorală care are loc ,în mod obligatoriu va pune ca
sarcină lupta cu corupţia ,cu economia tenebră,asigurarea principiului supremaţiei legii .Ţinînd
cont de faptul că aceeaşi contribuabili (persoanele juridice tot sînt formate de cetăţeni) sînt în
acelaşi timp şi alegători ,este foarte uşor de dedus care vor fi rezultatele alegerilor pentru
formaţiunile politice care au fost la guvernare şi n-au întreprins nimic esenţial pentru înlăturarea
fenomenelor negative care afectează echitatea contribuabililor .Altfel spus ,ponderea majorată a
fenomenului evaziunii fiscale poaten avea o influenţă esenţială asupra evoluţiei sistemului
politic.

3. Metode de combatere a evaziunii fiscale.

Perioadele de tranziţie în orice stat generează modificarea cadrului legal existent,care se


consideră suport obligatoriu pentru dezvoltarea societăţii ,conform strategiei preconizate.
Particularităţile fenomenului infracţional caracteristic etapei actuale impune modificarea
cadrului legislativ în vederea ajustării mecanismului legal de profilaxie şi contractare a delictelor
la normele internaţionale din domeniu.
Problemele organelor de drept privind aplicarea cadrului legislativ trebuie examinat prin prisma
a două aspecte generale:
 Aplicarea corectă şi consecventă sub toate aspectele a legislaţiei existente.
 Modificarea legislaţiei ,avînd ca suport legislaţia şi practica judiciară a altor state,în
primul rînd, a celor cu principii şi concepţii comune de dezvoltare, bazîndu-se în
acest scop pe prognozele posibile a declanşării fenomenelor infracţionale.
Trecerea patrimoniului public în posesia unei categorii de cetăţeni este caracteristică trecerii la
statul de drept,determinînd în acelaşi timp şi o schimbare în situaţia cetăţeanului.Astfel,la
calitatea de proprietar,producător şi beneficiar i s-a atribuit calitatea de contribuabil la
suportarea cheltuielelor publice şi a cea de beneficiar direct sau indirect ,al aceleiaşi cheltuieli în
măsura în care statul îi asigură protecţie socială ,servicii,siguranţă ocială,respectarea drepturilor
fundamentale.
Sigur că dacă gradul de conversiune a contribuţiei pe care cetăţeanul o aduce la bugetul
cheltuielelor publice ,depinde faptul cum acesta o va trata : ca o povară ,un bir sau ca o
necesitate de participare la gestionarea democraţiei.
Indiferent însă de această percepere a existat ,există şi va exista tendinţa contribuabililor de a
diminua orice contribuţie sau de a se sustrage integral de la plata acesteia.
Prin desfăşurarea ilegală a activităţii de întreprinzător se înţelege :
1. Practicarea activităţii economice fără înregistrare legală.
2. Eschivarea celor înregistraţi legal de la prezentarea documentelor şi datelor ce atestă
obligaţiunile fiscale faţă de buget.
3. Tăinuirea veniturilor reale de la impozitare a celor înregistraţi legal.
4. Neachitarea impozitelor deja stabilite.
Reieşind din cele expuse mai sus ,combaterea acestor tendinţe implică necesitatea:
 Legiferării sistemului de impozitare (toate titlurile Codului Fiscal,Legea bugetului de stat);
 Organizării şi dotării aparatului fiscal (Legea privind bazele Sistemului Fiscal şi Legea cu
privire la Serviciul Fiscal de stat);
 Sancţionării tendinţelor infracţionale ,atît pe cale administrativă ,cît şi pe cale penală.
Măsurile ce se impun a fi luate trebuie coordonate astfel încît să se realizeze reducerea drastică
a evaziunii fiscale şi nu să se ajungă la mutarea locului de producere a evaziunii dintr-un sector
de activitate în altul sau de la un regim de impozitare la altul.
În consecinţă , se impune a fi luate o serie de măsuri care să ducă la întărirea controlului fiscal
şi,implicit ,la reducerea drastică a evaziunii fiscale,precum :
 asigurarea unor forţe adecvate penru control,intensificarea controalelor fizice, regîndirea
priorotăţilor de control.în acest sens ,o atenţie deosebită ar trebui acordată pregătirii şi
perfecţionării profesionale a inspectoratelor de control fiscal,precum şi aşezării pe baze
moderne a activităţii de selectare a contribuabililor.
 îmbunătăţirea eficienţei controalelor prin aplicarea experienţei dobîndite în decursul
desfăşurării acţiunilor de control.O metodă care ar putea fi utilizată este sintetizarea
cunoştinţelor ,a problemelor şi a soluţiilor adoptate în cursul acţiunilor de control şi
elaborarea unor manuale de control fiscale destinate inspectorilor.
 alocarea unor noi resurse,financiare şi umane,destinate controlului,precum şi orientarea
celor existente spre acele zone care reprezintă un risc ridicat de producere a evaziunii
fiscale .Asigurarea unui buget propriu de venituri şi cheltuieli pentru administraţia fiscală
,poate creea premisele creşterii calităţii şi randamentului controlului fiscal.De asemenea
,extinderea utilizării metodei analizei de risc ar asigura o alocare mai judicioasă a resurselor
şi orientarea inspectorilor spre controlul acestor contribuabili care prezintă un risc ridicat de
evaziune fiscală.
 introducerea unui sistem computerizat de control .Informatizarea întregului proces de
administrare fiscală ar avea ca rezultat crearea unor baze de date complete ,corecte şi
permanent actualizate,care să cuprindă toţi contribuabilii şi toate obligaţiile fiscale ale
acestora .Existenţa unor astfel de baze de date ar asigura condiţiile pentru realizarea unui
control masiv ,pe documente,pentru toţi contribuabilii şi pentru selectarea ,în vederea
desfăşurării controlului pe teren,numai a contribuabililor care prezintă un risc ridicat.
 perfecţionarea schimbului de informaţii asupra tehnicilor de control .Întărirea colaborării
cu organele de control fiscal din cadrul altor administraţii fiscale naţionale constituie o
modalitate de perfecţionare a tehnicilor de control fiscal.
 identificarea modalităţilor prin care au fost eludate obligaţiile fiscale către bugetul
statului.Centralizarea constatărilor cuprinse în actele de control pot furniza informaţii
consistente referitoare la modalităţile de eludare a obligaţiilor fiscale.Apoi,aceste informaţii
pot fi grupate în funcţie de impozitele la care se referă sau în funcţie de domeniul de
activitate în care au fost întîlnite şi pot constitui capitole din ghiduri de control puse la
dispoziţia inspectorilor:
 identificarea şi înlăturarea defectelor şi slăbiciunilor din legislaţia în vigoare.
Pe baza constatărilor efectuate de organele de control,precum şi pe baza
informaţiilor deţinute de celelalte funcţii ale administrării pot fi administrate deficienţele
apărute ca urmare a aplicării legislaţiei şi pot fi formulate propuneri de îmbunătăţire a
acesteia.
 elaborarea unor acte normative în baza cărora să se poată accede la conturile bancare prin
intermediul cărora s-au efectuat decontările pentru livrările ilegale.Crearea cadrului legal
care să permită administraţiei fiscale să obţină informaţii privind conturile bancare ale
contribuabililor şi tranzacţiile efectuate de aceştia prin bănci ,constituie unm instrument
foarte valoros pentru organele de control fiscal,pentru obţinerea tuturor informaţiilor
necesare în vederea stabilirii corecte a obligaţiilor fiscale ale contribuabililor şi pentru
reducerea evaziunii fiscale.
 identificarea căilor prin care piaţa ilegală (neagră) este aprovizionată şi crearea unui sistem
de prevenire a fraudei.Colaborarea între toate instituţiile statului,implicate în lupta împotriva
crimei organizate ,fraudei şi evaziunii fiscale ar putea să asigure crearea unei baze de date
care să conţină toate modalităţile prin care se realizează frauda fiscală,iar pe baza acestor
informaţii s-ar putea elabora acte normative şi proceduri aplicabile pentru prevenirea şi
combaterea evaziunii fiscale.
 utilizarea acordurilor cu terţe ţări pentru a obţine informaţii care să ajute la combaterea
contrabandei şi a falsei declarări a importurilor.