CUPRINS:

1. CONCEPTUL DE EVAZIUNE FISCALĂ

2. FORME ȘI MODALITĂȚILE EVAZIUNII FISCALE
3. CRITERII DE CLASIFICARE A EVAZIUNII FISCALE
4. EFECTELE EVAZIUNII FISCALE
5. VIZIUNEA EVAZIUNII FISCALE ASUPRA ROMÂNIEI
 1. CONCEPTUL DE EVAZIUNE FISCALĂ

Conceptul de evaziune fiscală este un flagel care afectează economiile societăților

moderne și determină distorsiuni importante și nedorite în buna funcționare a economiei de
piață. Situată la limita dintre domeniul juridic și fiscal, evaziunea fiscală este tratată de
doctrină ca fiind un fenomen ecomico-social complex și îngrijorător care afectează veniturile
fiscale ale unui stat.
O definiție originală care subliniază inventivitatea plătititorilor de taxe, în ocolirea sau
diminuarea poverii fiscale, raportată la amploarea și permanența fraudei fiscale este
următoarea “Evaziunea fiscală a fost întotdeauna un fenomen real ce exprimă creativitatea
contribuabililor frauduloși pentru simplu considerent că fiscul, lovind indivizii în averea lor,
îi atinge în cel mai sensibil interes, interesul bănesc”.
Politica fiscală reprezintă ansamblul deciziilor de natură fiscală luate de factorul
decident politic, în scopul asigurării resurselor financiare destinate finanțării nevoilor publice
și a realizării unor finalități de natură economico-socială, în condițiile în care asupra
economiei acționează diferiți factori.
Ineficiența unui sistem fiscal se traduce în practică prin creșterea sarcinilor fiscale care
la rândul său, expresie a unui -reflex economic- determină dispoziția capitalurilor pe care le
viza.
Evaziunea fiscală constituie un fenomen social și constă în sustragerea contribuabililor de la
plata obligațiilor fiscale, în mod parțial sau total, recurgând la manevre ingenioase în scopul
ascunderii materiei impozabile.

2. FORME ȘI MODALITĂȚILE EVAZIUNII FISCALE

Evaziunea fiscală legală- se realizează atunci când contribuabilul ocolește legea în

materie fiscală datorită unor erori sau inadvertențe de reglementare. Este vorba de folosirea
unor procedee juridice pentru evitarea obligațiilor fiscale, fără încălcarea legii, de unde și
denumirea de evaziune tolerată.
Evaziunea fiscală frauduloasă constă în disimularea obiectivului impozabil, în
subevaluarea cuantumului materiei impozabile sau folosirea altor căi de sustragere de la plata
impozitului datorat, toate realizate prin intermediul încălcării dispozițiilor legale.
 3. CRITERII DE CLASIFICARE A EVAZIUNII FISCALE
1. în funcție de autorul faptei – distingem între evaziune fiscală săvârșită de persoane
fizice sau evaziune fiscală săvârșită de persoanele juridice;
2. în funcție de criteriul material - fraudă prin disimularea materiei impozabile- fraudă
prin majorarea cheltuielilor deductibile- fraudă săvârșită printr-o acțiune
- fraudă săvârșită printr-o inacțiune;
3. din punct de vedere fiscal – distingem între evaziune la așezarea venitului, constând
în diminuarea bazei impozabile, și evaziunea realizată la momentul plății obligației fiscale
prin trecerea mărfurilor;
4. din punct de vedere cantitativ – putem distinge între fraudă fiscală artizanală – foarte
răspândită la nivelul întreprinderilor mici sau a persoanelor fizice autorizate, însă cu valori
reduse de sume sustrase – și fraudă fiscală industrială, apanajul unor structuri bine organizate,
reduse ca număr, care însă reușeșc să sustragă sume importante din cele cuvenite statului;
5. cea mai importantă distincție are în vedere criteriul naturii juridice a sancțiunii
aplicabile, în funcție de care deosebim evaziunea fiscală de natură administrativă, ce este în
măsură să atragă aplicarea unor majorări de întârziere pentru sumele datorate sau chiar
sancțiuni contravenționale, iar, pe de altă parte, evaziunea fiscală penală, sancționată penal
prin considerarea ca infracțiube a faptelor săvârșite.

4. EFECTELE EVAZIUNII FISCALE

Evaziunea fiscală influiențează în mod negativ nivelul veniturilor statului prin doua
mecasnisme
- unul direct, prin care faptele de evaziune fiscală privează în mod evident bugetul de
stat de o parte a veniturilor ce i se cuvin, conform legislației în vigoare, ca urmare a
neplății obligațiilor fiscale;
- un altul indirect, prin determinarea administrației publice centrale de a majora cote de
impozitare și implicit de a mări presiunea fiscală rezistentă la impozite și ponderea de
evaziune fiscală în cadrul procesului de formare a veniturilor statului, de unde rezultă
un volum mai scăzut al veniturilor bugetare.
1. Efectele economice
Evaziunea fiscală are efecte diferite asupra contribuabililor după cum aceștia își
respectă sau nu obligațiile fiscale. În acest sens, ponderea crescută a fenomenului de evaziune
fiscală poate provoca o scădere a veniturilor statului și determină ca atare o creștere a cotelor
de impozitare. În aceste condiții în care contribuabilii cinstiți au de plătit o cotă și mai mare
din venitul lor sub formă de impozite și taxe și, de asemenea, nu optează pentru evaziune
fiscală ca metodă de reducere a presiunii fiscale la care sunt supuși, activitatea lor economică
se va desfășura cu atât mai greu, profiturile vor fi mai mici, iar în consecință, la o menținere a
cotelor de impozitare, veniturile vărsate la buget vor fi mai mici ca urmare a reducerii
impozabile.
Evaziunea fiscală are efecte economice asupra contribuabililor care nu își respectă
obligațiile fiscale. Neplata creanțelor bugetare determină obținerea unui venit crescut, venit
ce rămâne la dispoziția contribuabilului. Acest venit însă nu poate să urmeze cursul firesc în
cadrul ciclului economic.
2. Efectele sociale
Bugetul de stat este considerat un instrument de realizare a unor obiective social-
economice prin intermediul suvențiilor și a facilităților sociale.
Subvențiile se realizează pe calea cheltuielilor directe efectuate din resurse bugetare,
cât și pe calea renunțării statului la anumite venituri bugetare care i se cuvin. Pot beneficia de
subvenții atât anumiți agenți economici, cât și anumite categorii sociale care se consideră că
sunt defavorizate și au nevoie de aceste ajutoare financiare.
Facilitățile fiscale sunt măsuri menite să stimuleze anumite activități economice, să
favorizeze acțiuni de interes general sau regional sau să avantajeze anumite categorii sociale.
Acordarea acestor subvenții și scutiri de impozite se poate face doar dacă există fonduri
suficiente la bugetul de stat, micșorarea bugetului de stat ca o urmare a evaziunii fiscale
făcând ca programele guvernamentale să nu poată fi duse la bun sfârșit.
Acest lucru determină la rându-i profunde efecte sociale negative, începând chiar cu
diminuarea standardului de viață al acelor categorii sociale care sunt private de ajutorul
statului.
3. Efectele politice
Evaziunea fiscală determină o neîncredere accentuată a contribuabililor în puterile
politice, cu precădere în acele puteri care sunt responsabile de guvernarea respectivă. Cum
marea majotitate a contribuabililor este reprezentată de cetățeni cu drept de vot, iar
contribuabilii persoane juridice sunt formate în fond tot din persoane fizice cu drept de vot,
atun ci se poate deduce ușor că această nemulțumire ce privește activitatea și politica
formațiunilor politice responsabile pentru guvernare se poate reflecta foarte ușor în rezultatul
alegerilor.
Trebuie menționat că impozitul este o prelevare exclusiv pecuniară impusă de stat
asupra persoanelor fizice sau juridice, fiind destinat pentru acoperirea tuturor cheltuielilor
publice.

5. VIZIUNEA EVAZIUNII FISCALE ASUPRA ROMÂNIEI

Viziunea strategică a României în domeniul evaziunii fiscale, precum și decalajul fiscal

existent în țara noastră reprezintă alte două subiecte abordate în lucrare, pe de o parte din
perspectiva studierii demersurilor întreprinse de către statul român, la nivel strategic, pentru
limitarea fenomenului și, pe de altă parte, din dezideratul de a analiza situația existentă în
prezent în România, din punct de vedere al diferenței dintre taxele care ar trebui colectate și
cele efectiv colectate de către administrația ficală. În acest context, considerăm necesară
aprofundarea unor modalități specifice de manifestare a evaziunii fiscale, respectiv efectuarea
unor operațiuni fictive, utilizarea societăților de tip fantomă, fraudă de tip carusel, precum și
studierea conexiunilor dintre evaziunea fiscală și spălarea banilor. Apreciem că scopul acestui
demers îl constituie identificarea cu mai multă ușurință a unor soluții aplicate la situația
existentă în România.
Cu toate acestea, fenomenul evaziunii fiscale este foarte greu de controlat și de
cuantificat în România. Acest lucru se datorează, mai multor factori, dintre care amintim:
-imperfecțiunile și particularitățile legislației fiscale;
-nivelul scăzut de trai al majorității populației;
-gradul redus de civilizație, de cultură și conștiință civică;
-politicile fiscale agresive pe care statul le promovează.
La cele arătate mai sus trebuie adăugată corupția care este prezentă în structurile
organelor cu atribuții în combaterea fenomenului evaziunii fiscale. Evaziunea fiscală este
rezultanta logică a defectelor și inadvertențelor unei legislații imperfecte și rău asimilate, a
metodelor și modalităților defectuoase de aplicare, precum și neprevederii și nepriceperii
legiuitorului a cărui fiscalitate excesivă este tot așa de vinovată ca și cei pe care îi provoacă
prin aceasta la evaziune. Pe de altă parte, se consideră că evaziunea fiscală reprezintă o stare
de fapt a economiei și o componentă a mediului de afaceri, a cărei prezență nu poate fi
negată, nici măcar la nivel declarativ, unii specialiști în domeniu vorbind chiar de o rată
naturală a evaziunii fiscale, practic tolerată, marja valorică până la nivelul respectiv nefiind
apreciată de natură și inducă disfuncționalități majore în circuitele funcționale ale economei
concurențiale de piață. Este foarte important însă ca acest fenomen să poată fi ținut sub
control pentru a nu lua proporții îngrijorătoare, atingând un nivel care să pună în pericol
funcționarea normală a economiei.
Cuvinte-cheie: tax evasion, infracțiuni, corupție;

BIBLIOGRAFIE

1. Ana Maria Tatoiu, „Evaziunea fiscală”, Editura Universul Juridic, București, 2020

2. IULIA CIOLCĂ, Infracțiuni economice, Editura Hamangiu, București, 2008

3. DAN DROSU ȘAGUNA, ANCA ANDREEA MARIN, „Evaziune fiscală, prevenire și combatere”, Editura
Universul Juridic, București, 2020

4. CONSTANTIN IOAN GLICA, Evaziunea fiscală, Editura C.H. Beck, București, 2007

5. BOGDAN VÎRJAN, „Infracțiunile de evaziune fiscală”, Editura C.H. Beck, București, 2020