CAUZELE EVAZIUNII FISCALE

Evaziunea fiscala legala sau frauduloasa esteconsecinta actiunii unor situatii nefavorabile ori
a unor fapte ilegale, printre care sunt:

a)Imperfectiunea legii, in sensul ca actele normative prin care se reglementeaza taxele si

impozitele nu sunt suficient de clare si cuprinzatoare, ceea ce favorizeaza eludarea fiscului;

b)Lipsa de uniformitate in activitatea organelor financiare cu privire la stabilirea si perceperea

taxelor si impozitelor, determinata de inexistenta unor norme metodologice de aplicare a legii;

c)Conduita unor categorii de contribuabili, care folosesc cele mai diverse mijloace de
disimulare a materiei impozabile;

d)Lipsa de exigenta ori coruptia functionarilor publici din cadrul organelor fiscale.

Pe langa aceste cauze care determina mentinerea fenomenului de evaziune fiscala se cer a fi
mentionate si resorturile psihologice ce determina pe contribuabili sa nu-si indeplineasca obligatiile
fiscale, cum ar fi: inegalitatea taxarii intre contribuabilii din aceeasi categorie, caracterul spoliator al
taxelor, mergand pana la justificarea prin caracterul sportiv al fraudei.

Si totusi cea mai importanta cauza de evaziune fiscala este sistemul fiscal in cadrul caruia se
dezvolta, bazat pe principiul declarativitatii contribuabilului ce beneficiaza de o prezumtie de
sinceritate si care este o incitatie la disimulare in contextul fiscalitatii excesive. De asemenea,
tehnica impozitarii, cu numeroase derogari, reduceri si deduceri, explica dezvoltarea fraudei. Altfel
spus, fiecare impozit contine el insusi bazele propriei fraude.

n prezent ,n condiiile economiei de pia ,trecerea tot mai mult de la proprietatea de stat la
proprietatea privat condiioneaz creterea i diversificarea numrului de ageni economici ,adic a
potenialilor contribuabili. Faptul menionat i dezvoltarea rapid a diferitor relaii cu caracter
economic face dificil cuprinderea acestora n limetele legislaiei fiscale i creeaz vaste posibiliti
de evaziune fiscal.
n general ,cauzele evaziunii fiscale snt multiple. Putem numi unele din ele innd cont de
importan i frecvena apariiei:
1. sarcinele fiscale exagerate , adic o povar fiscal peste msur,inechitabil i instabil (n special
pentru unele categorii de contribuabili )-aceste cauze pot crea motive morale de evaziune fiscal a
contribuabilului ,care trateaz faptele menionate ca o exprimare a reprimrii (dominrii)din partea
statului,considerndu-se ,n acelai timp,n drept de a se mpotrivi i astfel se formeaz opinia
general c a fura de la visterie nu se consider furt.
2. factori de ordin economic:
- coraportul dintre cota impozitului i msurile de rspundere contribuabilul compar consecinele
economice ale achitrii impozitului i aplicrii msurilor de rspundere pentru neachitare
,respectiv,cu ct cota impozitului este mai mare i msurile de rspundere mai mici ,cu att efectul
economic al evaziunii fiscale este mai mare ;
- starea economic a contribuabilului cu ct starea economic a contribuabilului este mai grea cu
att tentaia la evaziune fiscal este mai mare (n unele cazuri executarea de ctre contribuabil a
tuturor obligaiilor fiscale poate agrava situaia economic a acestuia pn la nivelul critic i
evaziunea fiscal poate deveni unica ans de supravieuire),iar pericolul aplicrii msurilor de
rspundere l afecteaz mai puin dect n cazul contribuabilului care se dezvolt dinamic i aplicarea
unor asemenea msuri l poate lipsi de perspective evidente;
- descretere (criz) economic-se nrutete starea material att a contribuabilului ,ct i a
consumatorilor de mrfuri,de lucrri i servicii, micorndu-se astfel posibilitatea de a transfera
impozitul prin intermediul majorrii preurilor de livrare ;
3. insufuciena msurilor de propagand a respectrii legislaiei fiscale (cu caracter permanent ) i ca
rezultat insuficiena educaiei fiscale a contribuabililor care constituie o parte component a
educaiei civice;
4. imperfeciunea legislaiei fiscale sub aspectul caracterului incomplet (unele rapoprturi aferente
fiscalitii rmn n afara reglementrilor normative),impreciziilor i ambiguitilor toate acestea
crend un climat destul de favorabilpentru contribuabili care urmresc scopuri evazioniste;
5. lipsa unui control fiscal bine organizat ce ar include mijloace i metode performante i un
personal suficient numeric,bine instruit i corect n aciuni (excesul de zel al autoritilor fiscale
,adic exagerri n procesul exercetrii funciilor ,de asemenea creeaz premise pentru evaziunea
fiscal ),etc.-acestea se mai numesc i cauze tehnice.
6. diversitatea categoriilor de conrtibuabili reieind din procedura impunerii care , la rndul ei ,este
determinat de domeniul i specificul activitii contribuabilului (de exemplu salariaii dispun de
posibiliti reduse de evaziune (eludare a fiscului),deoarece impunerea lor este asigurat de un ter
prin reinerea la surs ,n schimb persoanele ce desfoar activitate de ntreprinztor beneficiaz de
un volum considerabil de posibiliti de evaziune fiscal prin intermediul modului de eviden ,a
sistemului de deduceri,de faciliti,de treceri n cont,de restituiri ,etc.);
7. putem meniona chiar i cauze de ordin politic asemenea cauze a evaziunii fiscale ine de
funcia de reglare a impozitelor, adic statul prin intermediul fiscalitii promoveaz un anumit gen
de politic economic sau social, iar contribuabilii mpotriva crora este ndreptat asemenea
politic opun o anumit rezisten, inclusiv prin intermediul evaziunii fiscale.
Evaziunea fiscal evident este foarte duntoare att statului (societii), lipsindu-l de veniturile
necesare ndeplinirii sarcinelor i atribuiilor, ct i contribuabilului, deoarece n realitate totalul
impozitelor se distribuie pe o mas de venituri mai mic, creandu-se distorsiuni n povara fiscal
(adic n impunerea echitabil i egal a acelorai categorii de contribuabili).
Metode de evaziune fiscal se schimb cu o rapiditate uimitoare i metodele de control i investigare
trebuie s evolueze cu aceeai intensitate.
 Efectele evaziunii fiscale asupra formarii veniturilor statului sunt multiple daca sunt privite
dincolo de consecinta imediata si evidenta a acesteia (diminuarea veniturilor statului) din punctul de
vedere al legaturii si profundei influentari pe care acestea (veniturile statului) isi indeplineste
functiile sale.

Existenta fenomenului de evaziune fiscala duce in mod direct si obligatoriu la diminuarea

veniturilor statului. Aceasta diminuare a veniturilor statului determina automat un buget de stat mai
mic, care nu mai poate sa acopere cererea de fonduri financiare necesare statului pentru indeplinirea
functiilor sale de baza.

In urma lipsei, uneori acute, de fonduri fianciare, statul nu poate lua decat o singura masura
eficienta si cu efect imediat - cresterea cotelor de impunere la impozitele existente si chiar
infiintarea de noi impozite si taxe.

Aceasta crestere a cotelor de impunere duce la cresterea presiuni fiscale si pe langa multe
alte efecte, ca urmare fireasca, o crestere a rezistentei la impozitare, si deci o crestere a ponderii
fenomenului de evaziune fiscala. In continuare, existenta unui fenomen de evaziune fiscala crescuta
determina o diminuare si mai accentuata a volumului veniturilor statului, iar ciclul descris mai sus se
poate relua cu o amploare si mai mare.

Astfel se produce un cerc vicios din care se poate iesi doar daca se reduce semmficativ
fenomenul evaziunii fescale si, implicit, se reduce substantial volumul de venituri ce se sustrage de
la bugetul de stat.

Se poate observa deci, ca fenomenul de evaziune fiscala influenteaza in mod negativ

volumul veniturilor statului prin doua mecanisme:

- unul direct, prin care faptele de evaziune / frauda fiscala priveaza in mod direct bugetul de
stat de o parte a veniturilor ce i se cuvin conform legislatiei in vigoare prin neplata obligatiilor
fiscale;

- un altul indirect, prin determinarea administratiei publice centrale de a majora cotele de

impozitare si implicit de a mari presiunea fiscala, rezistenta la impozite si ponderea fenomenului de
evaziune fiscala in cadrul procesului de formare a veniturilor statului, de unde rezulta un volum mai
scazut al veniturilor statului.

De asemenea, necolectarea si nevarsarea la timp (in termenul stabilit de lege) a sumelor ce se

cuvin bugetului de stat afecteaza in mod negativ executia bugetara.
 Datorita sistemului prin care se stabileste nivelul veniturilor bugetare si cheltuielile necesare
indeplinirii functiilor statului. Este foarte important ca nivelul volumului veniturilor la bugetul de
stat intr-un anumit an financiar sa fie stabilit cat mai corect.

3.3. Efectele economice ale fenomenului de evaziune fiscala

Pentru indeplinirea rolului si functiilor statelor cu o economie de piata, structura bugetara

implineste o serie de functii importante.

In primul rand bugetul de stat este un mijloc de asigurare a echilibrului general economic.

In statele cu economie de piata, activitatea economica se desfasoara fara o dirijare riguroasa

de la centu. Planurile adoptate au un caracter pur orientativ. Ele nefiind obligatorii pentru agentii
economici. De la interpretarea juridica a bugetului de stat s-a trecut la evidentierea rolului bugetului
de stat in viata economica, la necesitatea inlocuirii bugetului economiei nationale prin functia
economica a acestuia. Bugetul economiei nationale este un fundament al masurilor de reglare a
proceselor economice, de interventie a statului in viata economica. Pentru justificarea functiei
bugetare ca mijloc de asigurare a echilibrului economic general s-au lansat o serie de teorii cum ar
fi: teroria bugetului economiei nationale, teoria echilibrului general, teoria echilibrarii ciclice a
bugetului de stat etc.

In al doilea rand, bugetul de stat este un mijloc pentru corectarea conjuncturii economice. In
ultima perioada mai multe tari occidentale au promovat o politica economica orientata spre
corectarea conjuncturii economice cu ajutorul bugetului de stat. Masurile adoptate sunt diferite de la
o tara la alta: astfel, unele tari au acordat prioritate luptei impotriva somajului, altele mentinerii
stabilitatii preturilor etc. Pentru realizarea acestor masuri unele tari au recurs la masuri bugetare cu
efecte inflationiste (majorarea cheltuielilor publice), pentru stimularea investitiilor si, implicit,
pentru crearea de noi locuri de munca, in timp ce alte tari au mers pe calea reducerii impozitelor,
precum si alte cai cu efecte deflationiste.

Astfel pentru a-si putea indeplini aceste funnctii bugetul de stat are nevoie de un volum
crescut al venitului mai ales de un venit sigur. In cazul in care, dintr-un motiv sau altul, venitul
estimat si dupa care se fac toate calculele in cadrul Legii bugetului nu se transpune in realitate, iar
venitul real al bugetului este cu mult mai mic, bugetul de stat nu mai are forta financiara absolut
necesara indeplinirii scopurilor propuse.

Privite din punctul de vedere al contribuabilului (in special agent economic) si al functiei de
asigarare a echilibrului general economic si de sprijinire a dezvoltarii economiei intr-o directie
prestabilita, efectele fenomenului de evaziune fiscala, care intr-o prima etapa diminueaza
considerabil volumul veniturilor bugetului de stat si, implicit, ii diminueaza acestuia forta financiara
de care are nevoie, pot fi impartite in doua categorii:
 - efectele asupra contribuabililor ce isi respecta obligatiile fiscale;

- efectele asupra contribuabililor ce nu isi respecta obligatiile fiscale.

Astfel, in conditiile unei presiuni fiscale ridicate, a unor cote de impozitare crescute exista o
mare diferenta, pe plan economic, intre contribuabilii ce isi respecta obligatiile fiscale si cei care nu
fac acest lucru. S-a constatat ca la acelasi procent din produsul intern brut, sarcina fiscala este cu atat
mai greu de suportat cu cat este mai scazut produsul intern brut ce revine in medie pe un locuitor.
Spre exemplu, o sarcina fiscala egala cu 30% din produsul intem brut este mai usor de suportat in
tarile cu produsul intem brut de peste 2.500 dolari / cap de locuitor decat in cele cu pana la 500
dolari / cap de locuitor.

Ca o cosecinta directa a sporirii fiscalitatii apare diminuarea corespunzatoare a veniturilor

care raman la dispozitia persoanelor fizice si juridice pentru consum personal si pentru acumulare.
Dupa plata impozitelor, venitirile oamenilor muncii coboara sub nivelul necesar reproducerii fortei
de munca. 0 serie de economisti contemporani sustin ca impozitele excesive ar exercita o influenta
negativa asupra economiei nationale, deoarece ar submina si stimulentul intreprinzatorilor si ar
impiedica cresterea productiei. Impozitele crescute ar fi neechilibrate deoarece ele ar lipsi pe
intreprinzatori de recompensa cuvenita pentru abstinenta de a consuma profitul si capitalul.

Contribuabilii care varsa la bugetul de stat o mare parte a veniturilor lor sub forma
impozitelor si taxelor sunt lipsiti de aceste mijloace financiare si de cele mai multe ori au mari
dificultati in a-si continua activitatea in conditii bune.

In plus prin programele de subventionare si sprijinire de catre stat a acelor contribuabili care
au nevoie de aceasta si se considera ca este necesar a fi subventionati, statul ar trebui sa acorde
un "ajutor" financiar real. In conditiile in care, datorita ponderii crescute a fenomenului de evaziune
fiscala, bugetul de stat este diminuat considerabil, statul nu mai poate indeplini aceste programe, iar
respectivii contribuabili nu primesc subventiile, sau le primesc intr-o cota mult redusa fata de
nevoile lor reale sau nu le primesc la timp pentru a fi eficiente din punct de vedere economic.

Acest lucru este cu atat mai grav cu cat acei contribuabuli ce ar trebui sa primeasca temporar
sprijinul fmanciar al statului sunt agenti economici de impotanta nationala si mai ales sunt agenti
economici care au o reala nevoie de aceste subventii. Neprimirea acestor subventii determina o
dereglare grava sau chiar incetatrea activitatii acestor agenti economici, situatie in care se produc
grave dezechilibre in ansamblul economiei nationale.
 Pe de alta parte existenta unui volum mic de venituri fiscale ce ajung la bugetul de stat
determina mentinerea unor cote de impozitare mari chiar cresterea unora dintre ele.

Deci acest risc fiscal mare se suprapune peste celelalte riscuri pe care un agent economic
trebuie sa si le asume in cadrul desfasurarii activitatii sale. In conditiile in care un agent economic
isi mareste volumul investitiilor in productie si al operatiunilor care sunt purtatoare de creante
fiscale, sarcina fiscala creste proportional si deci va creste si riscul fiscal. In general agentii
economici cauta sa reduca prin orice mijloace acest risc fiscal.

De aici rezulta ca pentru a nu inhiba tendinta de a se face investitii productive mari si

riscante, apare necesitatea reducerii sarcinii fiscale, daca nu chiar a scutirii profitului intreprinderii
de impozitul pe venit. Daca acest lucru nu se poate intampla atunci una dintre metodele de micsorare
a presiunii fiscale si a riscului fiscal o reprezinta sustragerea unei parti insemnate a materiei
impozabile de la impunere.

Asa cum am mai aratat, ponderea crescuta a fenomenului de evaziune fiscala provoaca o
scadere a veniturilor statului si poate determina o crestere a cotelor de impozitare. In aceste conditii
in care contribuabilii cinstiti au de platit o cota si mai mare din venitul lor sub forma de impozite si
taxe si, de asemenea, nu opteaza pentru evaziune fiscala ca motoda de reducere a presiunii fiscale la
care sunt supusi, activitatea lor se va desfasura cu atat mai greu. Prin urmare profiturile pe care acest
agent economic le va obtine vor fi mai mici, iar in consecinta, la o mentinere a cotelor de
impozitare, veniturile pe care acest agent economic le va varsa la bugetul de stat vor fi mai mici.
Astfel se produce un mecanism prin care veniturile bugetului de stat se reduc si mai mult datorita
scaderii fortei economice a contribuabililor cinstiti.

Aceasta este cu atat mai grav cu cat afecteaza in mod real si drastic economia nationala si nu
exista nici un mijloc legal prm care sa se mareasca aceasta contributie la veniturile statului.

Impozitul reprezinta una din sursele importante de constituire a fondului bugetului si in

acelasi timp o parghie financiara prin care statul are posibilitatea sa stimuleze dezvoltarea si
desfasurarea activitatii economice. Prin structura sa, prin modul de determinare si percepere,
impozitul constituie un instrument important de care dispune statul pentru orientarea si modelarea
comportamentului investitional.

Aceasta modelare a comportamentului investitional are un rol foarte important in cadrul

dezvoltarii economiei nationale intr-o anumita directie care sa-i asigure o eficienta cat mai mare.
Pentru ca aceasta orientare a comportamentului economic sa se faca in termeni reali, iar eficienta sa
sa fie acceptabila, bugetul de stat trebuie sa aiba o forta financiara considerabila pentru ca nu de
multe ori metodele de modelare a comportamentului investitional implica, in mod automat, o
reducere a aportului unor agenti economici la formarea veniturilor statului.
 Astfel, unele dispozitii fiscale (reduceri, scutiri de impozite) au scopul sa incite si sa
orienteze agentii economici in directia ocuparii fortei de munca, fiind subordonate politicii de
reducere a somajului.

Specialistii atrag insa atentia asupra unor limite ale utilizarii impozitului in scopuri
economice si anume:

- pericolul ca amploarea prelevarilor obligatorii sa paralizeze initiativele;

- riscul - in unele cazuri - al afectarii competitivitatii internationale a intreprinderilor;

- complicarea controlului si favorizarea formelor de frauda sau evaziune fiscala.

Spre exemplu, O.G. privind majorarea accizelor la bauturile si tigarile din import la 300
%, poate fi justificata fara indoiala de scaderea incasarilor la bugetul de stat, dar evaziunea fiscala
apreciata la peste 200 miliarde lei aproape in totalitate rezultata din contrabanda cu tigari si alcool
nu va putea fi suplinita prin taxarea exagerata ai putinilor clienti ai vamilor ce importa legal marfa,
ci cel mult, noile cote de accize vor indemna si alti comercianti sa intre in randul evazionistilor
atunci cand vor constata ca bauturile si tigarile trecute prin vama nu rezista la competenta preturilor.
Asa cum pentru finantarea deficitului bugetar statul trebuie sa contracteze imprumuturi interne si
externe purtatoare de dobanzi foarte mari, tot asa agentii economici trebuie sa contracteze anumite
credite pentru a-si putea finanta operatiunile in conditiile in care veniturile ramase in urma varsarii
datoriilor la bugetul de stat sunt mult prea mici pentru a fi suficiente pentru continuarea activitatii in
conditii bune. Aceste credite purtatoare de dobanzi foarte mari sunt in permanenta o piedica serioasa
in calea dezvoltarii si extinderii activitatii agentului economic ce a contractat creditul.

Evaziunea fiscala are de asemenea efecte economice si asupra contribuabililor care nu isi
respecta obligatiile fiscale. Neplata creantelor bugetare determina obtinerea unui venit crescut pentru
agentul economic, venit care ramane la dispozitia contribuabilului. Acest venit, insa, nu poate sa
urmeze cursul firesc in cadrul ciclului economic, deoarece, pentru a nu fi descoperita fapta de
evaziune fiscala, acesta trebuie sa fie ascuns. Astfel, in aparenta, agentul economic are o eficienta
crescuta, produce venituri multumitoare, dar din punct de vedere economic aceste venituri nu au nici
un fel de valoare, neputand fi folosite in procesul economic licit.

Aceste venituri nedeclarate vor merge fara nici o exceptie ori in anumite conturi bancare
camuflate in tara sau in strainatate, sau vor patunde in economia subterana, contribuind la
dezvoltarea acesteia. Dezvoltarea economiei subterane implica in mod obligatoriu o marire a
ponderii fenomenului de evaziune fiscala.

Astfel, se poate produce un mecanism prin care evaziunea fiscala intretine evaziunea fiscala.
 3.4. Efectele sociale ale fenomenului de evaziune fiscala

Un sistem fiscal este intotdeauna un compromis intre necesitatea de intrare de venituri si grja
pentru echitate sociala, pentru proportionaltatea platilor in functie de capacitatea fiecarui
contribuabil. Sustragerea de la plata impozitelor constituie o fapta grava, fiindca in lipsa fondurilor
constituite ca venituri ale bugetului, statul nu-si poate indeplini sarcinile ce-i revin pe de alta parte,
direct sau indirect, contribuabilul care a savarsit evaziunea, mai devreme sau mai tarziu, va avea si
el de suferit. Intr-o alta ordine de idei, bugetul de stat este considerat ca un instrument de realizare a
unor obiective social-economice prin intermediul subventiilor si al facilitatilor fiscale. Subventiile se
realizeaza atat pe calea cheltuielilor directe efectuate din resurse bugetare, cat si pe calea renuntarii
statului la anumite venituri bugetare care i se cuvin conform legislatiei in vigoare. Pot beneficia de
subventii atat anumiti agenti economici, cat si anumite categorii sociale care se considera ca sunt
defavorizate si au nevoie de aceste "ajutoare" financiare.

Acordarea de facilitati fiscale se refera la adoptarea unor masuri menite sa stimuleze anumite
activitati economice, sa favorizeze actiuni de interes general sau regional, sau sa avantajeze anumite
categorii sociale. Aceste masuri imbraca forma unor avantaje fiscale - scutiri, reduceri si amanari de
impozite directe - pe care autoritatea publica le acorda atunci cand urmareste realizarea unor
programe guvemamentale sau locale.

Acordarea acestor subventii si scutiri de impozite se poate face doar daca exista fonduri
suficiente la bugetul de stat pentru a se putea acorda aceste sume de bani sub forma de subventii
pentru anumite categorii sociale, sau pentru a se putea renunta la unele surse de venit bugetar
(acordarea scutirilor si reducerilor de impozite). In conditiile in care, datorita ponderii mari a
fenomenului de evaziune fiscala (si nu numai - cauza principala a volumului atat de redus de
venituri ce ajung la bugetul de stat fiind performantele foarte scazute ale economiei nationale)
bugetul de stat se micsoreaza considerabil, aceste programe guvernamentale nu mai pot fi duse la
bun sfarsit si, in consecinta, acele categorii sociale care au nevoie de sprijinul financiar al statului si
care ar trebui sa il primeasca se vad puse in situatia de a nu mai beneficia de aceste fonduri
financiare.

Asa cum am mai aratat deja, una dintre preocuparile principale ale sistemului fiscal trebuie
sa fie in grija pentru echitate sociala. Aceasta echitate sociala este foarte importanta deoarece, asa
cum de asemenea, am mai aratat in cuprinsul capitolelor anterioare, fiscalitatea si, in speta,
impozitele si taxele ii lovesc pe contribuabili intr-unul dintre cele mai mari interese ale lor:
interesul banesc. Din aceasta cauza, toti contribuabilii sint foarte "sensibili" la orice neregula sau la
orice inechitate la care sunt supusi.

In conditiile unei presiuni fiscale crescute si "de asemenea, in conditiile in care insasi
impozitele sunt privite de cele mai multe ori ca o inechitate sau chiar ca o ingerinta majora a
autoritatii publice in viata particulara a diferitilor contribuabili, observarea inechitatilor ce au
legatura cu aplicarea legilor deopotriva pentru toti, determina un numar din ce in ce mai mare de
contribuabili sa recurga la faptele de sustragere de la plata obligatiilor fiscale .

Astfel, in conditiile in care un contribuabil cinstit vede in mod direct care sunt consecintele
unor cote mari de impozitare asupra activitatilor sale economice si asupra veniturilor pe care le obtin
in final (dupa achitarea creantelor bugetare), si de asemenea, observand ca situatia economica a unui
alt contribuabil este cu mult mai buna doar pentru ca nu isi plateste obligatiile fata de bugetul de
stat, iar autoritatea fiscala (si nu numai) nu este in masura sa ii sanctioneze pe acesti contribuabili si
sa recupereze creantele bugetare, sau, daca o face, acest lucru se intampla cu mare intirziere, atunci
contribuabilul cinstit poate ajunge la concluzia ca este mai "profitabil"din punct de vedere economic
sa aplice si el metoda evaziunii fiscale, chiar daca la un moment dat ar fi obligat sa plateasca
penalizari de natura financiara.

Acest rationament este declansat de profiunda inechitate pe care o resimte contribuabilul

cinstit vis-a-vis de un contribuabil evazionist, dar care "traieste" mai bine.

Aceasta inechitate resimtita de contribuabilii agenti economici romani poate fi creata si de

politica statului de acordare de facilitati fiscale pentu investitorii straini. In conditiile in care
investitorii straini dispun de un mare volum de capital si de o experienta crescuta in domeniul
managementului economic in comparatie cu investitorii romani, acestia (investitorii - agenti
economici - straini) au un avantaj mare in "competitia" cu investitorii autohtoni. Daca la aceste
avantaje pe care le au agentii economici straini care doresc sa investeasca in Romania si care sunt de
natura pur economica, statul mai adauga si alte avantaje pentru investitorii straini, avantaje de natura
financiara (facilitati fiscale), atunci situatia agentilor economici romani care vor sa reinvesteasca in
economia romaneasca este foarte dificila. In aceste conditii agentii economici romani nu au nici o
sansa sa castige aceasta "lupta" economica care este dusa in permanenta in cadrul unei economii
libere, de piata.

Inechitatea simtita de agentii economici romani este cu atat mai mare cu cat se stie ca
majoritatea statelor dezvoltate au adoptat o politica economica si fiscala prin care isi protejeaza
propriii agenti economici, iar in Romania, pana la anularea facilitatilor fiscale situatia este exact
invers.

Oricum, pentru a stimula marile investitii in economia romaneasca guvernul trebuie sa

acorde anumite facilitati fiscale marilor investitori. Astfel, presedinteleAgentiei Romane pentru
Dezvoltare (A.R.D.),a declarat la data de 7 martie 1999 ca A.R.D. va propune Guvernului spre
aprobare o serie de acte normative care prevad acordarea unor facilitati fiscale marilor investitori,
cele mai importante dintre acestea fiind reducerea taxelor vamale, amanarea platii T.V.A.-ului si
acordarea unor titluri de proprietate.
 In general, intr-o societate in care ponderea fenomenului de evaziune fiscala este mare si se
resimte in mod acut datorita nivelului de trai care este deja la un nivel scazut, apar profunde
sentimente de inechitate sociala care, la randul lor, pot determina multe alte efecte negative pentru
societatea respectiva.

Astfel, unul dintre aceste efecte negative determinate de sentimentul de inechitate sociala il
reprezinta scaderea drastica a increderii contribuabililor in autoritatea publica si in politica dusa de
acesta.

3.5. Efectele politice ale fenomenului de evaziune fiscala

Dupa decembrie 1989, de cand Romania se considera a fi un stat de drept, toate campaniile
electorale fie ca au fost parlamentare, prezidentiale sau locale, au avut in cuprinsul lor un principiu
de baza al politicii actuale care este dezvoltata in tara noastra si anume, lupta impotriva coruptiei, a
economiei subterane, a fenomenului de evaziune fiscala si, in general, lupta pentru asigurarea
respectarii si suprematiei legii.

In conditiile in care, asa cum am mai aratat, fenomenul evaziunii fiscale este un factor important
generator de inechitate sociala si de neincredere a contribuabililor in puterile publice (fenomenul de
evaziune fiscala) este, de asemenea un factor generator de neincredere in puterile politice ale
perioadei actuale. Pe langa multi alti factori (sociali, economici, politici), fenomenul evaziunii
fiscale determina o neincredere accentuata a contribuabililor in puterile politice, mai ales in acele
puteri politice care sint responsabile de guvemarea respectiva. Cum marea majoritate a
contribuabililor persoane fizice sunt cetateni cu drept de vot, iar contribuabilii persoane juridice sunt
formate, in fond , tot din persoane fizice care au drept de vot, atunci se poate deduce usor ca aceasta
nemultumire ce priveste activitatea si politica formatiunilor politice responsabile pentru guvernare
se poate reflecta foarte usor in rezultatele unor alegeri sau a altora.

Astfel, acest factor al nemultumirilor cetatenilor determinate de sentimentul inechitatii

sociale si economice (conditii economice inegale pentru diferiti agenti economici), ce sunt produse
sau cel putin amplificate de ponderea crescuta a fenomenului de evaziune fiscala, pot avea o
importanta deosebit de crescuta asupra evolutiei sistemului politic, mai ales intr-o tara ca Romania,
unde nivelul de trai si puterea de cumparare pe care o detin cetatenii sunt destul de reduse.

Cu toate ca am prezentat efectele fenomenului de evaziune fiscala impartite pe categorii

(efecte economice, asupra bugetului de stat, sociale si politice), aceste efecte se pot regasi in acelasi
timp in toate aceste materii ce sunt in acest capitol au fost tratate oarecum diferit, iar de cele mai
multe ori un efect poate produce la randul sau alte efecte negative.

De aici rezida importanta majora a faptului ca fenomenul de evaziune fiscala trebuie stopat
sau cel putin trebuie diminuat substantial, tocmai pentm a inlatura acest lant de efecte negative.