Universitatea de Stat „Alecu Russo” din Bălţi

Facultatea de Ştiinţe Reale, Economice şi ale Mediului

Catedra de ştiinţe economice

Planificarea si evaziunea fiscala

REFERAT

Specialitatea: 0411.1 Contabilitate

Autor:
Studenta grupei CT 31R
Mariana VACARI
______________

Profesor:
Corina NICHITCIN
asist. univ.
_____________

BĂLŢI, 2021
 CUPRINS
INTRODUCERE ______________________________________________________________3
1. DEFINIREA SI CARACTERIZAREA PLANIFICAREA SI EVAZIUNEA FISCALA __4
1.1.FORMELE EVAZIUNII FISCALE _________________________________________ 4
1.2 CAUZELE EVAZIUNII FISCALE ________________________________________ 10
2. COMBATEREA ȘI PREVENIREA EVAZIUNII FISCALE _______________________ 12
CONCLUZII ________________________________________________________________ 14
BIBLIOGRAFIE _____________________________________________________________ 15

2
 Introducere

Necesitatea planificării fiscale este determinată de însăşi legislația fiscală, care prevede
diverse regimuri fiscale pentru situații concrete, permite aplicarea diferitelor metode de calcul al
bazei de impozitare și oferă unele facilităţi fiscale pentru contribuabili, în cazul în care aceştia
vor activa în domeniile cerute de stat. În plus, planificarea fiscală este condiţionată de interesul
statului în acordarea de facilităţi fiscale, pentru încurajarea procesului de producție, a unor
categorii de contribuabili, în reglementarea dezvoltării sociale și economice. Planificarea fiscală
este de natură obiectivă, dictată de cerințele de concurență pe piață, de dorința întreprinderilor de
a reduce presiunea fiscală și de a-şi majora resursele proprii necesare dezvoltării afacerilor.
Planificarea fiscală este una dintre cele mai importante componente ale managementului
financiar al entităţii. Esența ei constă în faptul că fiecare contribuabil are dreptul de a utiliza
mijloacele, metodele și modalitățile legale de minimizare a obligațiilor fiscale.
Multitudinea obligatiilor pe care legile fiscale le impun contribuabililor ca si, sau mai ales,
povara acestor obligatii au facut sa stimuleze, in toate timpurile, ingeniozitatea contribuabililor
in a inventa procedee diverse de eludare a obligatiilor fiscale. "Evaziunea fiscala a fost
intotdeauna in special activa si ingenioasa pentru motivul ca fiscul lovind indivizii in averea lor,
ii atinge in cel mai sensibil interes: interesul banesc".
Evaziunea fiscala este capitolul cel mai studiat din dreptul fiscal atat de tehnicieni, cat si
de teoreticieni, jurnalisti etc. Cu toate acestea, si in pofida a tot ceea ce se scrie despre cauzele,
modalitatile, amploarea, controlul sau sanctiunile privitoare la evaziunea fiscala, cuvintele care
desemneaza acest fenomen sunt impresie, iar domeniul pe care-l exploreaza este incert. Ca atare,
evaziunea fiscala este o notiune foarte dificil de precizat, in plus, nu exista o definitie legala a
evaziuni fiscale.

3
 1. DEFINIREA SI CARACTERIZAREA PLANIFICAREA SI EVAZIUNEA FISCALA
Evaziunea fiscala reprezinta sustragerea de la impunere a unei parti mai mai sau mai mici din
materia impozabila. Ca fenomen, evaziunea fiscala se intalneste deopotriva atat pe plan national,
cat si internaitional.
Intr-o definitie mai completa, evaziunea fiscala este prezentata ca fiind sustra gerea prin orice
mijloace de la impunerea sau de la plata impozitelor, taxelor, con tributiiIor si a altor sume
datorate bugetului de stat, bugetelor locale, bugetului si asigurarilor sociale de stat ai bugetelor
fondurilor speciale de catre persoanele fizice , persoanele juridice romane sau straine.
Planificarea fiscală reprezintă un complex de măsuri, care constă în micşorarea, în baza legii,
a plăţilor fiscale. Planificarea fiscală, la întreprindere, porneşte de la structurarea iniţială a
activităţii agentului economic, ea fiind efectuată atât la nivelul entității (corporativă), cât şi
pentru persoana fizică (individuală). Spre deosebire de evaziunea fiscală, planificarea fiscală se
efectuează numai în baza legislaţiei prin reducerea mărimii impozitelor și taxelor. Optimizarea
plăților fiscale este posibilă prin organizarea activităţii, în aşa mod, încât legislaţia să permită
evitarea sau micşorarea bazei impozabile, a cotei impozitului și aplicarea facilităților fiscale.

1.1.FORMELE EVAZIUNII FISCALE

Din punct de vedere al modului cum poate fi savârsita, al raportului care exista între fenomenul
în cauza si legislatia în vigoare, evaziunea fiscala cunoaste doua forme de manifestare:
 evaziune fiscala licita (realizata la adapostul legii);
 evaziune fiscala ilicita (frauduloasa) sau frauda fiscala.
Din punct de vedere spatial se pot identifica:
 evaziunea fiscala la nivel national;
 evaziunea fiscala internationala.

Evaziunea fiscala licita

Evaziunea fiscalã licitã reprezintã sustragerea unei pãrti din materia impozabilã, fãrã ca acest
lucru sã fie considerat contraventie sau infractiune. Ea presupune exploatarea cadrului normativ
existent, în sensul valorificarii inteligente a inconsecventelor, contradictiilor sau echivocitatii
unor prevederi legale, în scopul evitarii obligatiilor legale catre stat.
Exista cazuri in care evitarea platii obligatiilor fiscale poate conduce la concluzia ca si aceasta
forma a evaziunii fiscale atrage culpa subiectului economic implicat. Cu toate acestea, acestuia
nu i se aplica sistemul de penalitati care însoteste frauda fiscala, având în vedere faptul ca acesta
nu a încalcat nici o lege, ci practic a profitat de legislatia existenta (sau de lipsa ei), "recurgând la
4
 o combinatie neprevazuta de legiuitor si, în consecinta, tolerata prin scapare din vedere".
Singurul "vinovat" de producerea evaziunii fiscale legale fiind, deci, legiuitorul.
Evitarea obligatiilor fiscale, în limitele legii, necesita, de obicei, asistenta din partea unor
contabili sau avocati specializati în domeniul fiscal. Aceste costuri de evitare sunt suportate si
justificabile doar pentru contribuabilii cu venituri mari, în timp ce contribuabilii cu venituri
modeste apeleaza, atunci când se sustrag impozitului, la frauda fiscala, deoarece nu presupune
costurile unei consultante specializate. Frecventa acesteia este mai accentuata în perioadele când
se modifica sau se introduc legi noi, precum si atunci când statul utilizeaza, în mod intentionat,
impozitul în scopul promovarii unor politici stimulatoare fata de anumite categorii socio-
profesionale sau în anumite domenii de activitate.
În practica, faptele de evaziune fiscala licita, bazate pe interpretarea favorabila a legii, sunt foarte
diversificate, în functie de inventivitatea contribuabilului si larghetea legii.
Evaziunea fiscala licita este favorizata de:
 acordarea unor facilitati fiscale sub forma unor exonerari, scutiri partiale, reduceri, deduceri, etc.;
 acordarea unor scutiri delimitate temporar, în cazul înfiintarii de noi societati comerciale;
 scoaterea de sub incidenta impozitului a veniturilor aferente depozitelor bancare si a celor
provenite din plasamente în obligatiuni emise de stat;
 nereglementarea cheltuielilor generale ale societatilor comerciale, aceasta creând tentatia supra
-evaluarii, prin cresterea, nejustificata economic, a acestora;
 impunerea veniturilor realizate de anumite categorii de persoane fizice, pe baza unor norme
medii de venit, creeaza conditii pentru contribuabilii care realizeaza venituri mai mari decât
media, sa nu plateasca impozit pentru diferenta respectiva;
 exploatarea unor lacune ale legii, etc.
În România, evaziunea fiscala licita s-a realizat, adesea, pe baza:
- facilitãtilor fiscale acordate de guvern: esalonari, amânari sau scutiri la plata impozitelor si
taxelor, a majorarilor si penalitatilor aferente acestora. Astfel, au fost avantajati contribuabilii
rau-platnici în defavoarea celor care au înteles sa-si onoreze obligatiile fiscale în termenele
legale.
Un exemplu reprezentativ si bine cunoscut, în România, de utilizare a facilitatilor fiscale pentru
sustragerea de la impozitare îl reprezinta procedeul înfiintari de societati în lant de catre acelasi
patron sau grup de asociati, dupa ce o societate a acestora iesea din perioada de scutire de la plata
impozitului pe profit.
- omisiuni în reglementarea unor impozite si taxe. De exemplu, persoanele fizice autorizate în
productia de bauturi alcoolice, în perioada 1993-1995, au fost omise din categoria subiectilor
impozabili, combustibilul M si unele derivate ale motorinei nu au fost supuse accizarii, etc. O
alta sursa importanta de evaziune fiscala licita, la îndemâna persoanelor fizice, a constituit-o
neimpozitarea, pâna în 2004, a unor venituri realizate de acestea (veniturile realizate din
vânzarile imobiliare, câstigurile de capital, veniturile ocazionale).
Prin urmare evaziunea fiscala licita va actiona ori de câte ori prin legile fiscale sunt lasate
posibilitati de optiune, de exceptie de la regula, de omisiune, de interpretare în mai multe
5
modalitati a legii, acolo unde exista exprimate facilitati fiscale, în anumite cazuri definite de
lege, evaziunea licita fiind favorizata de existenta unei legislatii paralele pentru o firma, care îsi
poate, astfel, reorganiza activitatea în asa fel încât sa profite de pe urma acesteia.
Aceasta forma a evaziunii fiscale poate fi evitata prin corectarea si îmbunatatirea cadrului juridic
prin care a devenit posibila, însa, de multe ori, existenta unor interese politice, economice si
sociale, determina tolerarea tacita a unor situatii evazioniste.

Evaziunea fiscala ilicita ( frauda fiscala)

Evaziunea fiscala frauduloasa (frauda fiscala), constituie o forma de eludare agravanta, fiind
studiata, analizata, legiferata si sanctionata, prin masuri pecuniare si privative de libertate, ori de
câte ori este depistata. Aceasta consta, deci, în ascunderea ilegala, totala sau partiala, a materiei
impozabile ce catre contribuabili, în scopul reducerii sau eliminarii obligatiilor fiscale ce le
revin.
Evaziunea fiscala frauduloasa se prezinta sub urmatoarele forme:
a) evaziunea traditionalã (prin disimulare), care consta în sustragerea, partiala sau totala, de la
plata obligatiilor fiscale, fie prin întocmirea si depunerea de documente incorecte, fie prin
neîntocmirea documentelor cerute de legislatia în vigoare.
Aceasta forma a evaziunii fiscale frauduloase presupune o serie de procedee, printre care:
- întocmirea unor declaratii fiscale false sau neîntocmirea acestora;
- reducerea intentionata a încasarilor, în scopul reducerii T.V.A. si a profitului impozabil, prin
încasari în numerar fara chitante si vânzari fara factura;
- cresterea voita a cheltuielilor pentru a diminua profitul impozabil;
- producerea si comercializarea de bunuri si servicii în mod clandestin;
- desfasurarea unor activitati profesionale recompensate în mod clandestin (la negru);
- diminuarea valorii mostenirilor primite si a tranzactiilor cu bunuri imobiliare, etc.
b) evaziunea juridicã, consta în a ascunde adevarata natura a unui organism sau a unui contract
(de exemplu, când un contract de asociere este transformat, în mod ascuns, într-un contract de
munca, pentru ca beneficiarul acestuia sa obtina anumite avantaje din calitatea de salariat sau
invers) pentru a scapa de anumite consecinte fiscale.
c) evaziunea contabilã, greu de identificat în practica, consta în a crea impresia unei evidente
contabile corecte, utilizând documente false, în scopul cresterii cheltuielilor, diminuarii
veniturilor, reducerii profitului impozabil si, în consecinta, a obligatiilor fiscale datorate statului.
d) evaziunea prin evaluare, consta în diminuarea valorii stocurilor, supraestimarea
amortismentelor si provizioanelor în scopul deplasarii profitului în viitor. Domeniile cele mai
propice fraudei fiscale sunt comune tuturor tarilor, ele fiind reprezentate, în special, de
activitatile tertiare (comertul si serviciile) si de constructii. Comertul detine, însa, primul loc în
cadrul activitatilor generatoare de economie subterana. Frauda este extrem de extinsa în cazul
veniturilor declarate de contribuabili, cum este cazul impozitului pe venitul global si a
impozitului pe societate (pe profit). În cazul impozitelor retinute la sursa, precum si în cazul

6
 impozitelor locale, când administratia stabileste bazele de impozitare, posibilitatile de frauda
sunt mai reduse.
Pe categorii de contribuabili, se considera ca cele mai mari posibilitati de fraudare le au
contribuabilii care desfasoara activitati industriale si comerciale precum si cei care desfasoara
activitatii libere (avocati, medici, arhitecti, etc).
Actele de evaziune fiscala frauduloasa prezinta numeroase aspecte dintre care, principalele se
refera la:
 sustragerea de la plata impozitelor printr-o înregistrare incorecta a operatiunilor economice în
actele contabile;
 înfiintarea "companiilor fantoma" si conducerea de activitati evazioniste în numele acestora;
 distrugerea documentelor importante si a evidentelor contabile;
 conducerea unor evidente contabile duble;
 elaborarea si prezentarea unor date nereale, în balantele contabile;
 nedeclararea anumitor activitati comerciale sau a unor surse de impozitare;
 subzistenta unor activitati economice fara declararea subsidiarilor, punctelor de lucru si
antrepozitelor;
 prezentarea de documente false privind operatiunile de import-export.

În continuare, sunt prezentate, unele din cele mai utilizate tehnici de fraudare fiscalã, constatate
în urma actiunilor de control efectuate, în România, grupate pe categorii de obligatii fiscale:

a) în cazul impozitului pe profit:

 reducerea bazei de impozitare, prin includerea pe costuri a unor cheltuieli, fara
documente justificative sau baza legala (amenzi, penalitati, etc.);
 înregistrarea unor cheltuieli supradimensionate sau peste limita admisa de lege
(amortizari, cheltuieli social-culturale cheltuieli de deplasare, cheltuieli de protocol, etc.);
 deducerea unor cheltuieli personale ale asociatilor sau dobânzi la împrumuturi acordate
de patroni propriei societati;
 neînregistrarea integrala a veniturilor realizate, fie prin neîntocmirea documentelor de
evidenta primara, fie prin înscrierea în documente a unor preturi de livrare sub cele
practicate în mod real;
 transferul veniturilor impozabile la societati nou create în cadrul aceluiasi grup, aflate în
perioada de scutire de la plata impozitului pe profit, concomitent cu înregistrarea de
pierderi de catre societatea-mama;
 determinarea impozitului pe profit prin aplicarea necorespunzatoare a prevederilor legale,
în special în ceea ce priveste reducerea impozitului aferent profitului reinvestit;

7
  necalcularea de catre unele organizatii nonprofit a impozitului aferent veniturilor
rezultate din activitati economice;
 neînregistrarea în contabilitate a diferentelor stabilite prin actele de control sau chiar a
obligatiilor privind impozitul pe profit datorat.

b) în cazul taxei pe valoarea adãugatã
Inclinatia spre evaziune în materie de T.V.A. este determinata pe de o parte, de tendinta însusirii
unor sume deloc neglijabile, iar pe de alta parte, de impactul acestui impozit asupra trezoreriei si
lichiditatilor agentilor economici.
Mecanismul principal prin care se realizeaza sustragerea de la plata taxei pe valoarea adaugata îl
constituie fie majorarea fictiva a T.V.A. deductibila, prin intrari scriptice de bunuri, fie
micsorarea T.V.A. colectata, ca urmare a subevaluarii valorii iesirilor de produse, marfuri si
servicii.
Prin urmare:
 aplicarea eronata a regimului deducerilor (deducerea taxei pe valoarea adaugata pe baza
unor documente care nu au înscrisa taxa sau chiar deduceri fara documente sau cu
documente nelegale, deduceri duble, ca urmare a înscrierii repetate a unor facturi în
jurnalele de cumparari, deduceri pe baza unor documente apartinând altor societati
comerciale, deducerea taxei pe valoarea adaugata aferenta operatiunilor scutite fara drept
de deducere, etc);
 necuprinderea unor operatiuni ce intra în sfera taxei pe valoarea adaugata în baza de
calcul a taxei sau necuprinderea în baza de calcul a taxei a tuturor facturilor;
 neevidentierea si nevirarea taxei pe valoarea adaugata aferenta avansurilor de la clienti;
 neînregistrarea ca platitor la depasirea plafonului minim;
 sustragerea de la plata taxei pe valoarea adaugata aferenta importurilor de bunuri, prin
prezentarea în vama a unor acte fictive de donatie, de la parteneri externi, în loc de acte
de cumparare, precum si neincluderea în deconturi a taxei pe valoarea adaugata de plata
în vama;
 emiterea de chitante fiscale si facturi cu taxa pe valoarea adaugata, fara ca agentul
economic sa fie platitor si fara sa înregistreze si sa vireze taxa pe valoarea adaugata;
 neutilizarea sau utilizarea defectuoasa a formularisticii tipizate, cu înregistrari incomplete
în jurnale sau înregistrari repetate în jurnalele de cumparare, facturi "pierdute", amânarea
întocmirii facturilor fiscale în scopul amânarii platii taxei pe valoarea adaugata,
recuprinderea în baza de calcul a tuturor elementelor din factura (ambalaje, cheltuieli de
transport, etc.);
 sustragerea de la plata taxei pe valoarea adaugata prin declararea unor importuri ca fiind
temporare;
 cereri de rambursare nejustificate;

8
  "erori de calcul", etc., constituie doar câteva din metodele utilizate pentru fraudarea taxei
pe valoarea adaugata.

c) în privinþa impozitului pe salarii:

 neimpozitarea tuturor sumelor platite salariatilor cu titlu de venituri salariale (diverse
ajutoare în bani sau în natura, alte drepturi acordate în natura, prime, sume reprezentând
participari la beneficiu, stimulente, etc.);
 aplicarea incorecta a tabelelor de impozitare a drepturilor salariale;
 neretinerea si nevirarea impozitului pe salariu datorat pentru persoanele angajate pe baza
de conventii civile sau pentru zilieri;
 necumularea , în vederea impozitarii, a tuturor veniturilor salariale;
 neînregistrarea obligatiilor de plata a impozitului pe salarii;
 nerespectarea legislatiei privind stabilirea bazei de impozitare, cumul, scutirile si
reducerile de impozit. Impozitului pe venitul global, care a functionat în perioada 2000-
2004, a oferit, de asemenea, multiple posibilitati de practicare a evaziunii fiscale legale,
printre care:
 necuprinderea, în baza de impozitare, a tuturor veniturilor realizate, în special a celor
pentru care impunerea se realiza pe baza declaratiei subiectului impozabil (ex: venituri
din chirii, venituri din activitati independente);
 identificarea unor modalitati de generare de cheltuieli fictive cu salarizarea unor
persoane, reusindu-se pe aceasta cale plati de natura dividendelor camuflate sub forma de
drepturi salariale;
 crearea unor facilitati salariatilor, care sa nu intre în sfera de impunere a impozitului pe
venitul global, astfel încât sa plateasca la bugetul de stat un impozit mai mic;
 obtinerea de catre salariati a unor statute ce le confera scutirea de la plata impozitului pe
venitul global, cum ar fi: certificate de revolutionari, certificate de handicapati, etc.

d) în ceea ce priveste accizele:

 necuprinderea în baza de impozitare a tuturor sumelor impozabile;
 micsorarea bazei de impozitare prin subevaluarea produselor importate, în vama, prin
folosirea de documente duble;
 necalcularea accizelor aferente modificarii concentratiei alcoolice;
 neincluderea accizelor în pretul de vânzare al produselor pentru care se datoreaza accize;
 neevidentierea în contabilitate a obligatiei de plata a accizelor;

9
  sustragerea de la plata accizelor prin schimbarea denumirii produselor accizate si trecerea
lor la produse neaccizate sau accizate cu cote reduse (pentru uleiuri minerale, alcool,
etc.).
e) în ceea ce priveste celelalte impozite si taxe datorate bugetului de stat sau bugetelor
locale:
 evidentierea în contabilitate a unor cladiri la valori inferioare celor reale;
 nedepunerea, la organele fiscale, a declaratiilor privind cladirile aflate în patrimoniu, a
mijloacelor de transport aflate în posesie si a terenurilor detinute sau aflate în
administrarea agentilor economici;
 declararea unor date eronate, neactualizate sau nesincere, în ce priveste impozitul pe
cladiri, taxa asupra mijloacelor de transport, taxa pentru folosirea terenurilor proprietate
de stat, etc.;
 neconstituirea si nevirarea impozitului pe dividende, calcularea eronata a acestuia;
 neretinerea impozitului pe dividende aferent avansurilor acordate în cursul anului, care
dupa realizarea profitului si aprobarea bilantului, au avut destinatia de dividende;
 nedeclararea veniturilor realizate, de catre persoanele fizice, din diverse activitati
(meditatii, venituri din închirieri, comercializarea de produse prin consignatii, etc.);
 încalcarea prevederilor legale privind modul de desfasurare si impozitare a activitatii de
taximetrie auto, de catre persoanele autorizate sa desfasoare astfel de activitati, prin
neprezentarea, la organul fiscal, pentru citirea aparatelor de taxat sau alterarea
informatiilor furnizate de acestea, etc.
Potrivit oficialilor, cele mai noi si mai utilizate modalitati de fraudare a bugetului statului sunt:
simularea unor exporturi; trecerea scriptica a operatiunilor prin mai multe firme; organizarea în
asociere a actiunilor frauduloase, prin implicarea mai multor firme dispersate în teritoriu, aparent
fara legatura între ele; intocmirea de documente care îndeplinesc doar formal cerintele legale,
urmate de transferuri bancare prin care simuleaza stingerea obligatiilor fictive între parteneri.
Datorita complexitatii procesului de tranzitie, a ritmului accelerat al globalizarii, evaziunea
fiscala din România este la ora actuala legata de infractiuni economice si financiare, precum si de
organizatiile de crima organizata.

1.2 CAUZELE EVAZIUNII FISCALE

În prezent ,în condiţiile economiei de piaţă ,trecerea tot mai mult de la proprietatea de stat la
proprietatea privată condiţionează creşterea şi diversificarea numărului de agenţi economici
,adică a potenţialilor contribuabili. Faptul menţionat şi dezvoltarea rapidă a diferitor relaţii cu
caracter economic face dificilă cuprinderea acestora în limetele legislaţiei fiscale şi creează vaste
posibilităţide evaziune fiscală.În general ,cauzele evaziunii fiscale sînt multiple.Putem numi
unele din ele ,ţinînd contde importanţă şi frecvenţa apariţiei:
1. sarcinele fiscale exagerate, adică o povară fiscală peste măsură,inechitabilă şi instabilă
(înspecial pentru unele categorii de contribuabili )-aceste cauze pot crea motive morale de
evaziunefiscală a contribuabilului ,care tratează faptele menţionate ca o exprimare a reprimării
10
(dominării)din partea statului,considerîndu-se ,în acelaşi timp,în drept de a se împotrivi şi astfel
se formează opiniagenerală că „a fura de la visterie nu se consideră furt”.
2. factori de ordin economic:
- coraportul dintre cota impozitului şi măsurile de răspundere –contribuabilul compară
consecinţele economice ale achitării impozitului şi aplicării măsurilor de răspundere pentru
neachitare,respectiv,cu cât cota impozitului este mai mare şi măsurile de răspundere mai mici ,cu
atît efectul economic al evaziunii fiscale este mai mare ;
- starea economică a contribuabilului – cu cît starea economică a contribuabilului este mai grea
cuatît tentaţia la evaziune fiscală este mai mare (în unele cazuri executarea de către contribuabil
atuturor obligaţiilor fiscale poate agrava situaţia economică a acestuia pînă la nivelul critic
şievaziunea fiscală poate deveni unica şansă de supravieţuire),iar pericolul aplicării măsurilor
derăspundere îl afectează mai puţin decît în cazul contribuabilului care se dezvoltă dinamic şi
aplicarea unor asemenea măsuri îl poate lipsi de perspective evidente;
- descreştere (criză) economică - se înrăutăţeşte starea materială atît a contribuabilului , cît şi
aconsumatorilor de mărfuri, de lucrări şi servicii , micşorîndu-se astfel posibilitatea de a transfera
impozitul prin intermediul majorării preţurilor de livrare ;
3. insuficienţa măsurilor de propagandă a respectării legislaţiei fiscale(cu caracter permanent )
şi ca rezultat – insuficienţa educaţiei fiscale a contribuabililor care constituie o parte componentă
aeducaţiei civice;
4. imperfecţiunea legislaţiei fiscale sub aspectul caracterului incomplet (unele raporturi aferente
fiscalităţii rămîn în afara reglementărilor normative), impreciziilor şi ambiguităţilor –toate
acestea creând un „climat destul de favorabil”pentru contribuabili care urmăresc scopuri
evazioniste;
5. lipsa unui control fiscal bine organizat ce ar include mijloace şi metode performante şi un
personal suficient numeric,bine instruit şi corect în acţiuni (excesul de zel al autorităţilor
fiscale,adică exagerări în procesul exercetării funcţiilor ,de asemenea creează premise pentru
evaziunea fiscală),etc. – acestea se mai numesc şi cauze tehnice.
6. diversitatea categoriilor de conrtibuabili reieşind din procedura impunerii care , la răndul
ei, este determinată de domeniul şi specificul activităţii contribuabilului (de exemplu salariaţii
dispunde posibilităţi reduse de evaziune (eludare a fiscului), deoarece impunerea lor este
asigurată de un terţ prin reţinerea la sursă , în schimb persoanele ce desfăşoară activitate de
întreprinzător beneficiază de un volum considerabil de posibilităţi de evaziune fiscală prin
intermediul modului de evidenţă , a sistemului de deduceri, de facilităţi, de treceri în cont,de
restituiri ,etc.);
cauze de ordin politic – asemenea cauze a evaziunii fiscale ţine de funcţia de reglare
aimpozitelor, adică statul prin intermediul fiscalităţii promovează un anumit gen de politică
economică sau socială, iar contribuabilii împotriva cărora este îndreptată asemenea politică opun
o anumită rezistenţă, inclusiv prin intermediul evaziunii fiscale. Evaziunea fiscală evident este
foarte dăunătoare atît statului (societăţii), lipsindu-l de veniturile necesare îndeplinirii sarcinelor
şi atribuţiilor, cît şi contribuabilului, deoarece în realitate totalul impozitelor se distribuie pe o
masă de venituri mai mică, creându-se distorsiuni în povara fiscală (adică în impunerea
echitabilă şi egală a aceloraşi categorii de contribuabili). Metodele de evaziune fiscală se

11
schimbă cu o rapiditate uimitoare , şi metodele de control şi investigare trebuie să evolueze cu
aceeaşi intensitate.

2. COMBATEREA ȘI PREVENIREA EVAZIUNII FISCALE

Fenomenul inflationist este unul complex si necesita multa munca pentru a putea fi
combatut. Populatia trebuie educata si informata in legatura cu obligatiile lor (declaratiile de
venit) dar si in legatura cu pedepsele si sanctiunile aplicate celor ce incalca legea.
Masuri de limitare a evaziunii fiscale:
- sistematizarea cadrului legislativ din economie;
- eliminarea actelor normative ce pot favoriza evaziunea fiscala;
- legislatia fiscala trebuie sa determine un comportament economic normal;
- restructurarea aparatului Ministerului Finantelor pentru a se evita suprapunerile,
paralelismele activitatii de control fiscal;
- existenta unei publicatii a Ministerului Finantelor ce ar putea facilita interpretarea
unitara a cadrului legislativ;
- trecerea pe primul loc a controlului prin exceptie (sondaj) si pe unul secund a celui
permanent;
- stabilirea unui raport aproximativ optim intre salariu si stimulentele pentru
cointeresarea aparatului fiscal;
- implementarea unui sistem informatic ce va furniza datele necesare analizei si
combaterii evaziunii;
- o pregatire permanenta a personalului aparatului ministerului finantelor;
- implicarea mai directa a Ministerului Finantelor Publice si a Ministerului Industriilor si
Resurselor in organizarea si buna functionare a sistemului de control financiar intern (preventiv,
ulterior,de gestiune etc.);
- verificarea prin sondaj a circuitului diferitelor marfuri la comercializarea carora apare
evaziunea;
- constituirea unei evidente cantitative si valorice pe principalii cumparatori/importatori
de diferite marfuri la comercializarea carora apare evaziunea fiscala.
Deci trebuie o analiza profunda si sistemica a fenomenului inflationist pentru a se
ajunge la elaborarea instrumetelor necesare combaterii lui.

12
 Evaziunea fiscala frauduloasa e un fenomen antisocial care trebuie combatut cu toata
energia, deoarece lipseste societatea de importante surse de venituri necesare pentru finantarea
unor activitati sociale, economice si altele.
Eradicarea acesteia presupune un complex de masuri:
- elaborarea de reglementari clare cu privire la tinerea contabilitatii, intocmirea
documentelor justificative, inregistrarea fenomenelor, incheierea bilantului contabil,
determinarea beneficiului impozabil si calculul impozitului;
- incriminarea faptelor ce favorizeaza evaziunea fiscala si sanctionarea acestora pe
masura gravitatii lor;
- reglementarile legale trebuiesc facute cunoscute contribuabililor;
- organizarea unui aparat fiscal numeros, ce poate cuprinde intreaga masa de
contribuabili, si bine pregatit pentru a descoperi cele mai abile forme de evaziune dar si bine
retribuit pentru a minimaliza posibilitatile de corupere a acestora.
Un factor deosebit de important generator de evaziune este nivelul cotelor impozitelor
si taxelor. Reforma fiscala va trebui sa vizeze nu numai veniturile persoanelor fizice, dar si pe
cel al persoanelor juridice. Obiectivele pot fi de doua feluri: fie reducerea cotelor de impunere,
fie largirea bazei de impunere, fie limitarea diferitelor incitatii (aceste obiective pot fi aplicate
toate, sau pe rand doar primele doua ori doar primul, in functie de politica tarii).
Nivelul cotelor nu e concludent deoarece sarcina finala este influentata nu numai de
marimea cotelor de impozitare, dar si de facilitati acordate sub forma de deduceri de cheltuieli
din venitul impozabil sau de reduceri ale impozitului datorat sub forma de credite fiscale.
Important este ca nivelul la care se ajunge sa asigure echilibrul intre doleantele contribuabililor,
necesitatile bugetare ale statului astfel incat sa nu mai fie incurajata evaziunea fiscala.

13
 CONCLUZII
În concluzie, menţionăm că planificarea fiscală constituie o practică legală, pe care firmele o
pot folosi cu scopul de a-și reduce impozitele și taxele. Posibilităţile de evitare legală a
impozitelor sunt diverse şi depind de specificul obiectului impunerii, specificul subiectului
impunerii, specificul metodelor de impozitare utilizate şi al metodelor de plată a impozitelor.
O problema deosebit de importanta a tuturor statelor este cea a relatiilor cu exteriorul ce
presupune atat posibilitatea existenta de firme in 'oazele financiare' cat si in alte state. De aceea
trebuiesc incheiate acorduri foarte clare intre statele in care se afla filiale ale respectivei societatii
pentru a putea prevenii evaziunea si frauda fiscala internationala. Trebuie sa existe o legislatie
care sa acopere intreaga problematica legata pe de o parte de veniturile realizate de nerezidenti
pe teritoriul tarii, si pe de alta parte, de impunerea veniturilor obtinute de rezidentidin surse aflate
in strainatate. Deci principala atributie a organelor fiscale devine astfel calculul corect al materiei
impozabile (modul de detarminare fiind precizat prin lege). Reglementarile interne pot avea un
loc important in limitarea evaziunii fiscale la scara internationala; ele sunt eficiente daca tin
seama de conditiile concrete din fiecare tara, de relatiile ei cu exteriorul. Toate acestea pledeaza
pentru completarea de urgenta a legislatiei fiscale a Romaniei, indreptate spre combaterea
evaziunii fiscale, atat interne cat si internationale.
Sustragerea in mod legal de la impozit se face in virtutea faptului ca statul a forat multiple
'fisuri' sau 'supape' care permit ca sume importante sa fie exonerate de impozit sau impuse cu
cote reduse.
Eficacitatea impozitului depinde de psihologia si cultura juridica si mentalitatea
contribuabililor, de perfectiunea sistemului fiscal si de competenta aparatului administrativ.
Cauzele evaziunii fiscale sunt multiple: prevederi legale ce favorizeaza eludarea fiscului,
modul de aplicare a legilorce permite sustragerea de la impozitare, contribuabilii care cu o
mentalitate nesanatoasa recurg la felurite metode de a-si ascunde materialul impozabil, coruptia
organelor fiscale, repartizarea inechitabila a cotelor de impozite pe grupe de venituri si categorii
sociale. Sistemul de impozitare poate duce chiar la scaderea muncii, oamenii nu mai sunt
impulsionati sa presteze munca suplimentara caci veniturile astfel castigate le vor fi luate la
impozitare, ceea ce impulsioneaza munca la negru si implicit sustragerea de la impozite.
Cel mai usor pot sa se eschiveze de la impozitare industriasii, comerciantii, liber-
profesionistii, fermierii care isi declara veniturile printr-o declatie semnata doar de ei. Salariatilor
le este mult mai greu sa se sustraga de la plata partiala sau integrala a impozitelor, caci lor li se
impun impozitele pe baza unor declaratii semnate de un tert-intreprinzatorul.In sanul
profesiunilor necomerciale,contabilii erau in capul listelor persoanelor urmarite cu mai mult de
25% din condamnari. Aceste urmariri erau fondate pe fapte de complicitate. In randul liber
profesionistilor, evaziunea fiscala se concentra in randul avocatilor,medicilor si notarilor care
impreuna insemnau 45% din condamnarile penale din acest sector.

14
 Efectele evaziunii fiscale se repercuteaza direct asupra nivelurilor veniturilor fiscale, conduce
la distorsiuni in mecanismul pietei si poate contribui la inechitati sociale datorate
"accesului"si"inclinatiei" diferite la evaziunea fiscala din partea contribuabililor.

BIBLIOGRAFIE :
Codul fiscal al Republicii Moldova şi legile pentru punerea în aplicare a titlurilor acestuia. În
„Contabilitate şi audit”, 2017, nr.1.
Bişa, C. Coord, Costea, I, Capotă, M., Dăncău, B.- Utilizarea paradisurilor fiscale, Ed. Expert,
Bucureşti, 2006.
https://sfs.md/ro
Diaconu, P. – Cum fac banii contabilii?- Evaziune fiscală, Paradisuri fiscale, Contabilitate
creativă, Editura Economică, Bucureşti, 2004.
Delesalle, F.E.; Delesalle, E .– Contabilitatea şi cele zece porunci, Editura Economică,
Bucureşti, 2003.
Feleagă, N. – Controverse contabile, Editura Economică, Bucureşti, 1996.
Ionescu, C. – Informarea financiară în contextul internaţionalizării contabilităţii, Editura
Economică, Bucureşti, 2003.
Malciu, L. – Contabilitate creativă, Editura Economică, Bucureşti, 1999.
Minu, M. – Contabilitatea ca instrument de putere, Editura Economică, Bucureşti, 2002..
Popa,Şt.,Drăgan, Gh. – Spălarea banilor şi finanţarea terorismului, Ed. Expert, Bucureşti, 2005.
Ştefănescu, A. – Performanţa financiară a întreprinderii între relativitate şi creativitate, Editura
Economică, Bucureşti, 2005.

15