UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA

FACULTATEA DE ECONOMIE ŞI ADMINISTRAREA AFACERILOR

SPECIALIZAREA : MANAGEMENT CONTABIL, EXPERTIZĂ ŞI AUDIT
ANUL DE STUDIU I
  

Cadrul general privind evaluarea

întreprinderilor.
Evaluarea-definiţie, tipuri, necesitate şi scop

Coordonator:
Conf. dr. M. Mangra

Masterand:
Albu Valentina Cosmina
 CUPRINS

1. Introducere
2. Conceptul de evaluare a
întreprinderii.
 3. Tipuri de evaluare.
 4. Necesitatea evaluării.
 5. Scopul evaluării.
 6. Concluzii.
 Acest proiect tratează aspectele generale
şi noţiuni introductive referitoare la
procesul de evaluare precum definirea şi
clasificarea tipurilor de evaluare ale unei Introducere
întreprinderi, identificarea necesităţii şi a
obiectivelor urmărite în evaluare,
demersul finalizându-se cu delimitarea
sferei de cuprindere al persoanelor
interesate de rezultatele evaluării.
Evaluarea este procesul de
determinare a unui tip de
valoare, a unui tip de
proprietate, la o anumita
data (numita data evaluarii)
si concretizata (exprimata)
in raportul de evaluare sub
forma unei opinii
independente si
responsabile.  raţionament care se bazează pe
 Evaluarea = exprimarea unei
opinii în legatură cu valoarea
bunului analizat. Evaluarea este
o determinare şi nu un calcul
exact al valorii printr-o formulă
matematică sau printr-o
cuantificare precisa. Ea impune
aplicarea raţionamentului
profesional al evaluatorului,
o apreciere în funcţie de
anumite criterii de comparaţie,
analize.
Evaluarea întreprinderii este o activitate complexă de estimare a unui anumit tip de
valoare a acesteia, în funcţie de scopul evaluării, respectiv de utilizarea raportului
de evaluare pe care o solicită clientul. Plecând de la scopul evaluării, în evaluarea
unei întreprinderi, pot fi abordate:
 fie aspectele cantitative – patrimoniul,
 fie aspectele calitative – profitabilitatea;
 fie aspectele cantitative si calitative
Evaluarea unei întreprinderi vizează stabilirea valorii afaceri la un moment
dat, măsurarea avuției reale și a potențialului acesteia de a-și mari bogăția în viitor,
respectiv determinarea capacității firmei de a genera fluxuri (profit, dividend, cash-
flow) de care va beneficia proprietarul sau proprietarii întreprinderii. În evaluarea
întreprinderilor, practică și experiență dobândită, a demonstrat că nu se poate
vorbi de o valoare unică care să i se atribuie unei întreprinderi, din cel puțîn trei
considerente majore:
1. există numeroase concepte de „valoare”
2. există mai multă agenți preocupați de evaluare (fiecare cu propria
evaluare);
3. există mai multe evaluări chiar ale același evaluator, în funcție de diverse
perspective sau chiar interese cu privire la perspectivele (evoluția) firmei.
 TIPURI DE EVALUARE

a) Din punct de vedere al obiectului

evaluării, evaluări pot fi:
- evaluări de bunuri,
- evaluări de grupe de bunuri;
- evaluări de active intangibile (care
nu pot fi percepute prin atingere),
care pot sau nu să fie înregistrate în
contabilitate, se au în vedere atât
activele intangibile, ce pot
identificate și evaluate separat (-
evaluări de active economice (părți
dintr-o întreprindere, cum ar fi,
fabrici, secții, ateliere, depozite,
magazine). Aceste active sunt
considerate că fiind părți dintr-o
întreprindere care pot funcționa
independent, fără a perturbă
activitatea acesteia;
- evaluări de societăți comerciale,
firme, întreprinderi, acestea având
că obiect al evaluării totalitatea unei
afaceri.
b) Din punct de vedere al metodei utilizate se pot întâlni:
evaluări patrimoniale – abordează exclusiv latura
cantitativă a lucrurilor- patrimoniul;
evaluări prin rentabilitate – abordează exclusiv latura
calitativă –profitabilitatea;
evaluări combinate - abordează atât patrimoniu cât și
rentabilitatea;
evaluări bazate pe cifra de afaceri;
evaluări bursiere.
c) Din punct de vedere al scopului
(obiectivul) urmărit, evaluările pot fi:
-evaluări contabile
-evaluări administrative
- evaluări economice
 Necesitatea evaluării

Necesitatea evaluării este universală. Evaluarea este necesară ori de

câte ori au loc schimbări semnificative în viață unei întreprinderi,
respectiv ori de câte ori au loc tranzacții sau situații în care trebuie să se
ia o decizie, să se acționeze sau să se stabilească o strategie.
Evaluarea întreprinderii poate răspunde unor cerințe diverse. Sfera
persoanelor interesate de rezultatele evaluării este, de asemenea, mare.

Evaluarea întreprinderii poate răspunde unor cerințe diverse. Sfera

persoanelor interesate de rezultatele evaluării este, de asemenea, mare.
Poziționarea acestora în raport cu elementul evaluat, scopul și
obiectivele urmărite, vor influență procesul de evaluare, valoarea
estimată și/sau prețul tranzacțiilor.
Printre cei interesați de specificul procesului de evaluare pot fi avuți în
vedere:
next slide
1) Orice investitor deținător de capital care poate avea următoarele intenții:
a) Cumpărarea unei întreprinderi, a unei afaceri în ansamblu cu scopul asumării funcției de
exploatare productivă și de conducere a acesteia. În această situație, mai multe strategii sunt
posibile:
achiziționarea unei întreprinderi pentru a desfășura o activitate productivă pe cont propriu;
dezvoltarea unei activități (creștere externă - prin preluarea unui concurent, fuziune – integrarea
pe orizontală);
- diversificarea activității (extinderea obiectului de activitate)
b) Cumpărarea de părți de întreprindere (portofoliu de acțiuni) cu scopul de a obține, de la
suma investită, o rentabilitate cât mai mare în condițiile unui risc asumat dat;
2) Actionarii, sunt interesați de o evaluare cât mai corectă a firmei pentru a cunoaște
perspectivele de evoluție ale acesteia, evoluție care le va dicta comportamentul investițional în
viitor
3) Băncile, sunt interesate de evaluare pentru a cunoaște nivelul de îndatorare,
calitatea garanțiilor și potențialul financiar al clienților lor, poziționarea acestora într-
o logică de rating pentru a modela și flexibiliza, în funcție de client, relațiile de
creditare a întreprinderilor.
4) Fondurile și instituțiile financiare și de plasament, pentru bună gestionare a
portofoliilor lor.
5) Societățile de asigurări, pentru calculul primelor de asigurare sau a garanțiilor
oferite de întreprinderi.
6) Bursă este interesată de estimarea valorii unei firme pentru a stabili cursul acțiunii
la intrarea în bursă.
7) Echipa managerială a întreprinderi este permanent interesată să cunoască estimările de valoare
asociate întreprinderii pe care o conduce, de către piață sau de comunitatea de profesioniști
pentru:
a) fundamentarea deciziilor de baza ale întreprinderii: investiții, finanțare prin emisiune de
acțiuni și/sau obligațiuni, de stabilire a coordonatelor echilibrului financiar, de distribuire de
dividende etc.;
b) pentru precizarea unor parametrii din contractul de muncă în raport cu proprietarii-
acționari;
c) pentru definirea strategiei sau cailor de urmat în cazul apariției unor evenimente majore
în viață întreprinderii: preluare, fuziune etc.;
d) în cadrul gestiunii curente, îndeosebi a fluxului de lichidități, pentru cunoașterea valorii pe
care întreprinderea ar putea-o obține prin vânzarea activelor sale (stocuri, active financiare
deținute pe termen scurt, alte active )
8) Furnizorii și creditorii unei întreprinderi pentru fundamentarea și negocierea termenilor de
plata, mai mult sau mai puțîn favorabili, sau pentru argumentarea deciziei de conversie a
datoriilor.
9) Salariații, în special prin reprezentanții lor sindicatele (în ipoteza unui comportament rațional
al salariaților și a respectării reglementărilor în vigoare) pot cere salarii mai mari numai când
firma are o evoluție favorabilă, materializată în creșterea valorii. În lipsa acestui comportament
rațional, această cerință va acționa în sensul falimentului propriei firme și deci va conduce la
pierderea locurilor de muncă.
10) Statul este interesat adeseori de evaluarea întreprinderilor, în special din considerente fiscale
(impozitul pe clădiri, teren, autoturisme, impozitul pe cadouri etc.)
 CONCLUZII

Evaluarea întreprinderii permite:

1.Cunoaşterea activelor şi datoriilor din patrimoniu
2.O imagine clară a situației financiare a companiei
3.Identificarea punctelor tari și a celor slabe, a oportunităților și a
riscurilor
4.O referință cu privire la prețul de vânzare al afacerii
5.Un indicator util în determinarea unui nivel optim al îndatorării.