Evaluarea intreprinderii

1 Definitii
Evaluarea intreprinderii este procesul prin care se ajunge la o opinie sau la o
estimare a valorii unei afaceri sau entitati economice sau a unei participatii la aceasta.
O intreprindere sau o entitate economica este orice entitate care desfasoara o activitate
comerciala (face acte de comert), industriala, de servicii sau de investitii.
Persoana care isi desfasoara ocupatia de evaluator, poate sa fie, in acelasi timp,
membru cu drepturi depline intr-o asociatie profesionala a evaluatorilor. In Romania,
asociatia profesionala a evaluatorilor este, din 2011, Uniunea Nationala a Evaluatorilor
Autorizati din Romania (ANEVAR).
2 Clasificarea evaluarilor
Numeroase metode de evaluare cunoscute azi pot fi grupate in functie de anumite
criterii in vederea identificarii modului de abordare a evaluarii dupa cum urmeaza :
- In functie de obiect ;
- In functie de metoda ;
- In functie de scop ;
- In functie de beneficiar ;
- In functie de valorile obtinute.
3 Faze si etape in realizarea unei evaluari de intreprindere
Activitatiile desfasurate pentru pentru evaluarea unei intreprinderi pot fi grupate,
in succesiunea lor, in 3 faze si 8 etape, astfel:
Faza initiala :
Etapa 1 - cunoasterea preliminara;
Etapa 2 - pregatirea actiunii.
Faza de realizare :
Etapa 3 - identificarea situatiilor financiare;
Etapa 4 - diagnosticul de evaluare si analiza fundamentala;
Etapa 5 - determinarea componentelor fundamentaleale evaluarii;
Etapa 6 - evaluarea propriu-zisa.
Faza concluziilor :
Etapa 7 - elaborarea raportului de evaluare ;
Etapa 8 - documentarea lucrarilor de evaluare.
4. Bilantul contabil (punct de pornire) si bilantul economic (instrument de lucru
pentru evaluarea unei intreprinderi)
Bilantul reprezinta instrumentul universal de lucru, in care se gasesc informatiile
cu privire la patrimoniu si la performante, acesta fiind componenta de baza a situatiilor
financiare pe care orice intreprindere trebuie sa le elibereze cel putin anual.
1

Prin urmare, bilantul contabil constituie punctul de pornire in orice evaluare, de

activ sau de intreprindere, altfel neglijarea acestuia devine o abordare eronata.
Evaluarea unui activ sau intreprindere se face pe baza bilantului economic,
acesat fiind elaborat de expertul evaluator.
5. Valoarea si pretul
Usor confundabile, acestea sunt doua categorii economice distincte ; valoarea este
un concept ce nu poate fi disociat de calitatile fizice, intelectuale, morale (in cazul
fiintelor) sau insusiri fizice, materiale ale unui bun, iar pretul reprezinta expresia
baneasca a valorii.
Evaluarea intreprinderii se solicita si se realizeaza pentru stabilirea valorii de
piata, aceasta reprezentand, pe scurt, pretul cel mai probabil a fi obtinut in piata in
anumite conditii. Principiul general in evaluarea intreprinderilor este faptul ca
proprietatea acestora este generatoare de afaceri. Conceptele si metodele aplicate la
celelelte tipuri de proprietati (imobiliare, bunuri mobile) raman valabile, cu anumite
particularitati, in sensul ca anumiti termeni pot avea sensuri diferite.
Valoarea unei intreprinderi poate fi estimata prin utilizarea uneia sau a mai multor
abordari, orce abordare avand la baza principiile economice ale pretului de echilibru,
anticiparii beneficiilor si ale substitutiei.
Evaluarea se bazeaza pe principiul activului net contabil corectat, in care intreg
patrimoniul este considerat o suma de elemente de activ minus datoriile, dar fiecare
element de activ si de pasiv se evalueaza individual utilizand metode bazate pe valoarea
de piata.
Premiza generala a evaluarii este principiul continuitatii activitatii de exploatare a
intreprinderii intru-un orizont de timp nelimitat. Aceasta este o alternativa la premiza
lichidarii si permite ca intreprinderea sa fie evaluata la o valoare mai mare decat valoarea
ei de lichidare. Valoarea intreprinderii depinde de gradul de control al proprietarilor
(actionarilor sau asociatilor) asupra proprietatii, deciziilor si a managementului. De ex.
valoarea unei actiuni rezultata in urma estimarii valorii intreprinderii detinuta de actionari
minoritari este diferita de valoarea unei actiuni intr-un pachet majoritar sau care exercita
un control semnificativ in intreprindere (peste 30%).
Evaluarea intreprinderii are diferite utilizari:
- pentru estimarea valorii de piata a intreprinderii individuale in vederea achizitiei sau
vnzarii;
- pentru estimarea participatiilor detinute de actionari sau asociati (actiunilor sau partilor
sociale) in vederea tranzactionarii directe (vinzare - cumparare) sau cesiunii respectiv
preluarii unor participatii;
- pentru estimarea valorii de piata a intreprinderii in cazul fuziunilor, divizarilor sau a
infiintarii de societati mixte;
- ca baza pentru retratarea situatiilor financiare in concordanta cu standardele de
contabilitate referitor la conventia care reflecta efectul modificarii preturilor;
- ca baza pentru estimarea deprecierii anumitor active imobilizate si reflectarea corecta in
contabilitate.

6. Actiuni preliminare
Principalele actiuni preliminare care trebuie intreprinse in estimarea valorii de piata a
unei intreprinderi sunt:
1) Cunoasterea tendintelor economice relevante generale si din cadrul industriei in care
functioneaza intreprinderea, a mediului extern ce ar putea afecta intreprinderea: mediul
economic, politic, tehnologic si social (analiza STEP), a conditiilor si a perspectivei de
dezvoltare a industriei (modelul PORTER);
2) Identificarea si estimarea impactului tendintelor economice asupra activitatii
intrprinderii;
3) Descrierea misiunii de evaluare:
- identificarea intreprinderii, a pachetului de actiuni sau a valorilor mobiliare care trebuie
evaluate;
- stabilirea detinatorului dreptului de proprietate, cercetarea documentelor de atestare a
dreptului de proprietate si a restrictiilor cu privire la transferul de proprietate;
- stabilirea datei evaluarii;
- definirea evaluarii, a bazei de evaluare si a marimii relative a participatiei care trebuie
evaluata;
- definirea scopului si utilizarii evaluarii.
4) Analiza naturii intreprinderii si a istoricului sau (analiza diagnostic si modelul SWOT)
care ofera repere in estimarea asteptarilor privind beneficiile viitoare ale intreprinderii;
5) Analiza situatiilor financiare a intreprinderii, a activelor corporale si necorporale, a
datoriilor si capitalului sau, a lichiditatii.
Activele necorporale se pot prezenta sub forma:
- active necorporale identificabile: brevete de inventie, marci comerciale inregistrate,
drepturi de autor, know-how, baze de date si software etc.;
- Active necorporale neidentificabile: fond comercial sau forta de munca specializata.
Valoarea fondului comercial este similara cu acceptiunea contabila a valorii reziduale
(cost istoric) dupa deducerea valorii celorlalte active.
6) Analiza capacitatii intreprinderii de a obtine profit si de a plati dividende;
7) Analiza tranzactiilor anterioare in care au fost implicate drepturile de proprietate ale
intreprinderii;
8) Culegerea datelor din piata privind ratele de rentabilitate ale investitiilor alternative,
cotatii de piata ale actiunilor tranzactionate pe o piata reglementata si preturi de achizitie
ale participatiilor sau ale intreprinderilor implicate in acelasi domeniu de activitate
(industrie).
Analiza situatiilor financiare are trei scopuri (GN 6, p. 284-285):
- intelegerea relatiilor existente intre elementele din contul de profit si pierdere si cele din
bilant, inclusiv a tendintelor care s-au manifestat de-a lungul timpului, pentru aprecierea
riscurilor inerente in activitatea intreprinderii, precum si a perspectivelor de performanta
a intreprinderii;
- compararea cu intreprinderi similare pentru a stabili parametrii de risc si cei de valoare;
- ajustarea situatiilor financiare istorice pentru a estima abilitatile economice si
perspectivele intreprinderii.
Situatiile financiare se analizeaza in termeni monetari, procentuali (analiza in structurra a
bilantului si analiza ponderii elementelor din contul de profit si pierdere fata de cifra de
afaceri) si rate financiare.
3

Analiza in termeni monetari se utilizeaza pentru a stabili tendintele si relatiile

intre conturile de venit si pierdere de-a lungul timpului si pentru a stabili fluxul de venit
asteptat a fi generat in viitor, precum si necesarul de capital care sa permita intreprinderii
sa genereze flux de venit.
Analiza in termeni procentuali se utilizeaza pentru a compara elementele de
venituri si cheltuieli din conturile de profit si pierdere cu totalul veniturilor obtinute si
elementele de activ cu totalul activelor din bilent, precum si tendintele relatiilor dintre
aceste rapoarte de-a lungul timpului.
Analiza in termeni de rate financiare se utilizeaza pentru a compara riscul relativ
al intreprinderii de-a lungul timpului si cu cel al intreprinderilor similare.
7. Evaluarea propriu-zisa
Evaluarea propriu-zisa incepe cu realizarea corectiilor uzuale aplicate situatiilor
finanaciare cu scopul de a reflecta cat mai corect realitatea economica, atat in ceea ce
priveste situatia patrimoniala, cat si fluxul de venituri. Corectiile aplicate au ca scop:
- determinarea veniturilor si cheltuielilor care in mod rezonabil sunt reprezentative pentru
continuarea activitatilor de exploatare;
- prezentarea pe o baza consecventa a situatiilor financiare ale intreprinderii de evaluat si
a celor care sunt late ca baza de comparatie;
- convertirea valorilor inregistrate in contabilitate in valori de piata;
- corectarea activelor si datoriilor din afara exploatarii, precum si a veniturilor si
cheltuielilor aferente acestora;
- corectarea veniturilor si cheltuielilor neeconomicoase.
Corectiile care se aplica in mod uzual au in vedere:
- eliminarea din contul de profit si pierdere a unor evenimente extraordinare (care nu se
repeta, de ex. greva, inundatii, cheltuieli de punere in functiune a unei instalatii etc.) si a
impactului acestora asupra situatiei patrimoniale, inclusiv asupra impozitelor si
constituirea unor eventuale provizioane;
- eliminarea din situatiile financiare a impactului elementelor din afara exploatarii. Aceste
elemente se extrag din situatiile financiare si se evalueaza distinct fata de cele care sunt
direct legate de activitatile de exploatare la valoarea de piata. Astfel:
a) personalul auxiliar: se elimina cheltuielile cu compensatiile si se corecteaza impozitele
aferente, astfel incat personalul excedentar sa nu influenteze nivelul mentenabil al
profitului;
b) active auxiliare: se elimina valoarea oricaror active si datorii din bilant si impactul
asupra profitului (ex. vila, automobil de lux, elicopter, iaht);
c) active redundante, excedentare sau care nu sunt necesare pentru activitatea
intreprinderii (ex. licente, contracte de fransiza, drepturi de autor neutilizate; investitii in
teren si in cladiri inchiriate; echipamente in surplus; investitii in alte intreprinderi,
depozitele la termen; portofoliu de titluri de plasament).
- corectia amortizarii fata de amortizarea contabila sau fiscala, pentru a reflecta
amortizarea comparabila cu cea a intreprinderilor similare, inclusiv corectii asupra
impozitului pe profit;
- corectia stocurilor contabile pentru asigurarea comparabilitatii. Corectiile stocurilor pot
fi diferite; astfel, metoda LIFO reprezinta mai bine nivelul venitului in perioade de

inflatie sau deflatie, iar metoda FIFO este mai indicata in construirea bilantului in valori
de piata;
- remunerarea proprietarului necesita o corectie pentru a reflecta costul de piata al
inlocuirii muncii acestuia;
- costul elementelor de leasing, inchiriate sau in parteneriat necesita corectii pentru a
reflecta valoarea de piata a platilor, cu corectiile aferente asupra impozitului.
Corectiile aplicate trebuie sa fie descrise si fundamentate si sa permita estimarea
unui nivel maxim al sumei ce ar putea fi platita in conditii de piata.
Evaluarea continua pe baza celor trei abordari. Reconcilierea rezultatelor se face ca la
evaluarea proprietatilor imobiliare.
8. Abordari in evaluarea intreprinderilor
Standardele Internaionale de Evaluare mentioneaz trei tipuri clasice de abordari,
cele mai intalnite de fapt si in literatura de specialitate. Este vorba de abordarea bazata
pe active, abordarea bazata pe venituri si abordarea prin comparatie de piata.
a). ABORDAREA BAZATA PE ACTIVE (PATRIMONIALA)
Abordarea bazata pe active sau patrimoniala considera, in baza principiului
substitutiei, ca valoarea unui activ este data de suma costurilor de inlocuire a tuturor
partilor sale componente.
Valoarea corectata a activelor se obtine aplicand cele mai adecvate standarde (definiii
sau categorii) de valori pentru fiecare categorie de active in contextul dat al evaluarii
(valoarea de piata, valoarea speciala, valoarea de investitie, valoarea de lichidare etc.).
Dintre principalele premize ale valorii care ar putea fi luate n considerare n
diverse ipoteze de lucru mentionez:
a) continuarea activitatii firmei,
b) oprirea temporara a activitatilor firmei,
c) valorificarea separata a activelor prin vanzarea lor in ipoteza ca activitatea firmei nu va
mai continua (ipotez logic dac valorificarea separat a activelor ar genera mai mult
valoare dect cea rezultat din continuarea activitii),
d) valorificarea activelor firmei n condiii de lichidare prin vnzare forat.
n acest scop, n bilanul patrimonial, valorile activelor nregistrate pe baza
costurilor istorice sunt nlocuite cu valorile curente adecvate, corectate pentru a reflecta
starea real de depreciere (fizic, moral sau funcional, extern, strategica sau datorat
unor factori de mediu).
b). ABORDAREA PE BAZ DE VENITURI (FINANCIAR)
Abordarea pe baz de venituri consider, n baza principiului anticipaiei, c
valoarea unei ntreprinderi, unei participaii ntr-o ntreprindere sau unui activ poate fi
estimat prin calcularea valorii prezente a beneficiilor viitoare.
Totodat, un investitor raional i informat nu va plti mai mult pentru aciunile
ntreprinderii dect preul la care pot fi obinute pe pia alte instrumente financiare de
risc comparabil i care ofer aceeai remunerare. Aceasta este ilustrarea principiului
substituiei n abordarea pe baza veniturilor.

n funcie de tehnica de calcul a valorii prezente exist dou categorii de metode

financiare: bazate pe actualizarea fluxurilor de numerar (engl. cash-flow) sau a fluxurilor
de dividende i respectiv capitalizarea unui flux de venit presupus a fi obinut n
perpetuitate.
Sunt folosite dou categorii de fluxuri financiare: flux de numerar la dispoziia
acionarilor (CFDA) i flux de numerar la dispoziia firmei (CFDF).
Valoarea estimat folosind CFDA este cea a capitalurilor proprii ale firmei
(VCP), denumite i fondurile acionarilor.
VCP fie din actualizarea CFDA; fie VCP = VI DFA , unde DFA reprezint
datoriile financiare actualizate sau valoarea de pia a datoriilor financiare.
Valoarea ntregii ntreprinderi (VI), inclusiv a obligaiilor financiare ale acesteia,
se obine prin actualizarea fluxului de numerar la dispoziia firmei, care asigur
remunerarea att a acionarilor ordinari, a deintorilor de aciuni prefereniale ct i a
creditorilor firmei.
VI fie din actualizarea CFDF; fie VI = VCP + DFA
CFDF mai este denumit i Cash Flow la Dispoziia Capitalului Investit (CFDCI),
unde capitalul investit este format din capitaluri proprii i obligaii financiare pe termen
mediu i lung.
Dac ntreprinderea nu are obligaii financiare VCP = VI
Rata de actualizare cu care se lucreaz este specific fiecrei categorii de flux,
trebuind s fie coerent cu tipul fluxului i cu modul su de previzionare (termeni reali
sau nominali).
c). ABORDAREA PRIN PIATA
Abordarea prin comparaia de pia consider c piaa este cel mai bun indicator
al valorii unei ntreprinderi, a unei participaii n ntreprindere sau a unui activ. Motivaia
este dat de faptul c un investitor nu va accepta s plteasc pentru o proprietate mai
mult dect costul unei proprieti de substituie, disponibil pe pia.
Se compar obiectul evalurii cu altele similare sau comparabile, tranzacionate
recent pe pia i pentru care se dein informaii credibile. Sursele de informaii pentru
comparaii sunt reprezentate de:
- pieele reglementate de capital n care se tranzacioneaz valori mobiliare cotate,
- de pieele pe care se tranzacioneaz n ansamblu ntreprinderi cotate sau
necotate prin achiziii, preluri, fuziuni, joint-ventures etc
- de tranzaciile anterioare recente ale obiectului supus evalurii.
In baza principiului substituiei, un investitor raional nu va oferi mai mult pentru
o ntreprindere, pentru o aciune sau pentru un activ, mai mult dect preul curent cu care
poate fi obinut de pe pia o investiie de risc i rentabilitate similare sau comparabile.
Pentru a funciona principiul substituiei, ntreprinderile comparabile trebuie s fie
similare i relevante.
Practic, conceptul cu care ar trebui s se lucreze este cel de ntreprinderi
comparabile cu cea evaluat.
Comparabilitatea este dat de o serie de criterii dintre care enumerm:
- obiectul de activitate,
- dimensiunea,
- caracteristicile de rentabilitate i risc etc.
6

9. Metode de evaluare a intreprinderii:

a. Metode inscrise in abordarea pe baza de venit:
- Metoda actualizarii fluxurilor de lichiditati (DCF Discounted Cash Flow), prin
care toate beneficiile economice proiectate (fluxuri de lichiditati sau alte variabile
asimilate) ale ntreprinderii sunt actualizate la valoarea prezenta, utiliznd o rata de
actualizare ce reprezinta costul capitalului pentru acea investitie.
Actualizarea presupune o perioada explicita de previziune si o valoare reziduala
(perioada nonexplicita).
- Metoda capitalizarii venitului (a profitului sau a dividendelor) se bazeaza pe
raportarea unui flux constant si reproductibil de venit (de regula, profit net sau dividende)
la o rata de capitalizare. In acest caz este vorba de un singur flux de beneficiu economic,
aferent unei singure perioade (de
regula, un an).
b. Metode nscrise n abordarea prin comparatie:
- Metoda comparatiei cu societati similare cotate sau cu tranzactii de pachete
minoritare (actiuni la firme cotate). Ratele de valoare sau multiplicatorii (de ex. Price
Earning Ratio PER) rezulta din tranzactii realizate pe piata financiara (n marea
majoritate a cazurilor este vorba de pachete minoritare de actiuni).
- Metoda comparatiei cu vnzari de firme similare necotate (piata de achizitii si
fuziuni), n care baza de comparatie o reprezinta tranzactiile cu ntreprinderi n
ansamblul lor sau tranzactii cu pachete majoritare, de regula avnd n vedere piata
ntreprinderilor necotate.
- Metoda comparatiei cu tranzactii anterioare sau cu oferte de tranzactii cu
participatii la capitalul ntreprinderii evaluate. Modul de estimare a valorii se bazeaza
pe tranzactii anterioare, oferte sau acorduri care vizeaza proprietatea asupra ntreprinderii
evaluate.
c. Metode inscrise in abordarea pe baza de active:
- Metoda activului net corectat (ANC), n care activele si datoriile sunt evaluate
individual la valorile corespunzatoare (curente), rezultnd astfel un activ net corectat al
ntreprinderii. Metoda este aplicabila n ipoteza continuitatii exploatarii ntreprinderii
evaluate.
- Metoda activului net de lichidare (ANL), reprezinta o varianta a activului net corectat,
aplicabila n cazul lipsei continuitatii exploatarii ntreprinderii evaluate. In acest caz,
majoritatea activelor se evalueaza la valoarea de lichidare. Metodele prezentate sunt
interdependente si au drept caracteristica orientarea lor spre informatiile de piata:
- n abordarea pe baza de venit, fundamentul l reprezinta costul capitalului, care deriva
din informatii de piata;
- abordarea prin comparatie se bazeaza pe rte de valoare (multiplicatori) care rezulta, de
asemenea, de pe piata
tranzactiilor de ntreprinderi;
- n cazul abordarii pe baza de active, estimarea valorii individuale a activelor porneste
tot de la informatii de piata.

Pentru stabilirea unei ct mai bune valori medii a ntreprinderii de evaluat,

expertul evaluator de ntreprinderi trebuie sa tina seama de recomandarea ca n orice
evaluare sa se utilizeze minimum 3-5 metode, potrivit caracteristicilor ntreprinderii de
evaluat.

Abordarea pe baza de venit

Studiu de caz
Calculul valorii unei intreprinderi prin metoda capitalizarii profitului net
Intreprinderea ARCON a pus in functiune in anul curent un utilaj care permite
reducerea cheltuielilor materiale cu 15%. Amortizarea anuala inclusa in costuri, aferenta
utilajului, este de 20.000 lei (amortizare lineara). Remuneratiile salariale vor suferi o
corectie in plus, de 10%, deoarece:
a) salariul mediu in intreprindere este mai mic decat salariul mediu/sector (aspecte
relevate de diagnosticul resurselor umane);
b) legislatia privind regimul fiscal aferent salariilor a fost modificata (aspect relevat de
diagnosticul juridic)
Intreprinderea a inchiriat unei terte persoane juridice o cladire. Chiria aferenta
cladirii este de 50.000 lei pe an, iar valoarea neta de realizare a cladirii este de 140.000
lei. Amortizarea aferenta cladirii este de 10.000 mii lei pe an. Impozitele platite pentru
cladire sunt de 4.000 lei pe an.
Creditele atrase de firma ARCON pentru achizitionarea utilajului vor genera in
anii urmatori cheltuieli anuale cu dobanzile de 10.000 lei.
Se estimeaza o rata de capitalizare de 18%. Cresterea perpetua previzionata este
de 5% anual.
La data evaluarii intreprinderii ARCON, aceasta plateste o cota de impozit pe profit de
16%.
Contul de profit si pierdere simplificat al firmei
ARCON la 31.12.N
Mii lei
Nr.crt.
Indicatori
Valori
1
Venituri
1500
2
Cheltuieli, din care:
652
-materiale
250
-salariale
310
-cu impozite si taxe
25
-cu amortizarea
60
-cu dobanzile
7
3
Rezultatul curent al exercitiului
848
4
Impozitul pe profit
135.68
5
Profitul net
712.32
Rezolvarea:
1. Corectarea elementelor de venituri si cheltuieli, in functie de aspectele relevate
modificari ale activitatii, existenta activelor redundante (cladire), etc;
2. Aplicarea formulei de calcul a valorii firmei prin capitalizarea profitului net anual
reproductibil ;
3. Calculul valorii firmei, luand in considerare si valoarea activelor redundante
9

1. Corectii:
Contul de profit si pierdere simplificat al
firmei ARCON la 31.12.N

Nr.crt.
1
2

3
4
5

Indicatori
Venituri
Cheltuieli, din care:
-materiale
-salariale
-cu impozite si taxe
-cu amortizarea
-cu dobanzile
Rezultatul curent al
exercitiului
Impozitul pe profit
Profitul net

Valori Corectii
1500
-50
652
250
-15%
310
+10%
25
-4
60 (+20-10)
7
+10
848
135.68
712.32

Mii lei
Valori
corectate
1450
661.5
212.5
341
21
70
17
788.5
124.6
663.9

Explicatii:
Efectuarea corectiilor se face ulterior alegerii unui profit net anual reproductibil.
Ipotezele privind calculul valorii firmei prin capitalizarea profitului sunt rezultatul
diagnosticului efectuat si a aprecierilor privind activitatea viitoare a firmei.
Punerea in functiune a unui utilaj - modificari ale activitatii - a determinat 2
corectii:
reducerea cheltuielilor cu materialele;
cresterea amortizarii calculate
Aspectele legate de normalitate determina corectarea salariilor.
Cladirea inchiriata unei terte persoane reprezinta activ redundant, deci toate
veniturile si cheltuielile aferente acestuia se scad chiria, impozitul pe cladire,
amortizarea.
Modificarile privind sursele de finantare determina cresterea dobanzilor.
2. Valoarea firmei este de:
Vcp = Pn/(c-g) = 663.9/(0.18-0.05) = 5 106.9 mii lei

10

3. In cadrul abordarii prin venituri, delimitarea activelor redundante este foarte

importanta, deoarece valoarea neta de realizare a acestora se adauga la valoarea firmei
stabilita prin capitalizare (sau prin actualizare)
=> Valoarea firmei = Vcp + Valoarea neta de realizare active redundante
(cladire) = 5 106.9 + 140 = 5 246.9 mii lei

11

12